Occidentul romanesc nr 39

occidentul romanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania Ziar

GRATUIT Anul IV - Nr. 39 / 24 pagini 1-31 mai 2014

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă!

VICTOR PONTA: INFIRM ORICE DISCUŢIE PUBLICĂ LEGATĂ DE

MOBILIZAREA REZERVIŞTILOR ŞI DE RECRUTAREA TINERILOR

Biblioteca „George Coşbuc” din Valencia: Invitaţie la lectură „Asociaţia Suflet Românesc - Alma Rumana, a inaugurat “Biblioteca George Coşbuc”, prima bibliotecă cu fond de carte în limbă română din...”

Pagina 04 Asiguraţii români care se tratează medical în străinătate pot primi banii înapoi de la stat „Potrivit Ministerului Sănătăţii, rambursarea contravalorii asistenţei medicale transfrontaliere se efectuează de către casa de asigurări...”

„«Nu s-a pus o astfel de problemă, nu este nevoie de aşa ceva!», a spus Ponta. Premierul a asigurat că instituţiile publice îşi fac datoria şi au în fiecare zi informaţii actuale despre situaţia din Ucraina...”

Pagina 06 Alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European - 25 mai 2014 „Cetăţenii români cu reşedinţa în Spania îşi vor putea exercita dreptul de vot cu ocazia scrutinului din 25 mai 2014, între orele...”

Pagina 10 Manipulare, persuasiune şi politică... de interes

„Sper ca tânărul Aurelian Mihai să citească acest interviu care să-i reamintească faptul că nu este deputat doar pentru un singur ziar din Spania, ci pentru...”

Pagina 12-13

Un oraş din România intră în topul celor mai fermecătoare oraşe din Europa

Pagina 15

„Acest oraş pietonal prietenos are un nivel superior plin de numeroase locuri istorice, care este completat de...”

Pagina 14

02

Adrese şi informaţii utile

MAI 2014

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.

Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor.

•Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net.

Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Jurisdicţie: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare.

Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053.

Fax: 954627108. E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Jurisdicţie: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla.

Dan Luca - Bruxelles Multă lume se miră de România, fiind o ţară a paradoxurilor. Aşa şi este: avem broadband la una din cele mai mari viteze din lume, dar şi drumuri pline de căruţe nu numai la sate. Motivul pentru calitatea broadbandului e curajul pasului înainte şi adaptarea la un trend: am preluat o infrastructură digitală modernă în timp ce alţii se agăţau de tehnologia trecută. Aceasta a cerut curaj şi viziune, o investiţie în viitor.

Tot de curaj şi viziune e nevoie, pentru o democraţie modernă, şi în alegerile din România. Există probleme binecunoscute, precum cele cu privire la restricţionarea, prin condiţii de acces foarte dificile pentru independenţi, la înscrierea în alegeri (la toate nivelurile: local, naţional şi european) prin numărul mare de semnături necesare; aceste restricţii se manifestă şi în dificultatea creării de noi partide, precum şi în pragul elec-

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă.

•Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 •Jurisdicţie: Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia.

Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda 12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764 • Fax 964.257.053, E-mail: secretariat@consulatcastellon.e.telefonica.net •(informatii consulare): info@consulatcastellon.e. telefonica.net • Program de lucru cu publicul: luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente), vineri 9:00-12:00 (primire acte) 12:00-13:00 (eliberare documente) Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008.

•E-mail: secretariat@crozaragoza.e.telefonica. net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Jurisdicţie: Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel)

Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Jurisdicţie: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz).

Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034-950624769.

Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@ viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:3017:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activi-

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu MARKETING: Michael H. Cronkite (CA-USA) PUBLICITATE: Răzvan M. Ionescu (Spania) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR MADRID: Oana Moşniagu MANAGER PROIECT: Eduard Rudolf Roth (Baleares)

tate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408.

Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com.

Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512.

SENIOR EDITOR: Puşa Roth (Bucureşti) Dan Caragea (Portugalia) COLABORATORI: Andra M. Gutierréz (Benidorm) Andrei Bodea K. Varble (CA/USA) Dan Luca (Bruxelles) Elisabeta Iosif (Bucureşti) Gabriela C. Sonnenberg (Spania) Gerardo M. Bedoya (Spania) Irina G. Şova (CA/USA) Lucian Oprea (Colorado) Lorena G. Borrero (Spania) Marian Petruţa (Illinois/USA) Mircea Fluieraş (Malága) Sebastian Rus (Boston/USA) Tiberiu Grădişteanu (Timişoara)

Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Tudor Petruţ (CA/USA) Vasile Mureşan (Illinois/USA) Zoe Stoleru (Valencia) Redactor investigaţii - Cristian Ioanovics Guitars (Barcelona) SPECIALIŞTI: Corina S. Hudgens – Medic terapeut Jeni Chiriac – Psiholog Marius Vili Sarbu – Avocat CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la IMCODAVILA S.A. Depósito Legal: M-30588-2013 ISSN 2069 – 8801

DAN LUCA: ALEGERILE EUROPENE ROMÂNEŞTI VĂZUTE DE LA BRUXELLES toral ridicat pentru partide şi alianţe. Dar dincolo de aceste lucruri, se blochează un lucru fundamental: puterea de a alege pe cine preferi tu pe o listă.

Ce se întâmplă de exemplu dacă ţie nu îţi plac europarlamentarii de pe poziţiile 1-5 ale unui partid şi vrei să îl votezi pe cel de pe poziţia 7 şi ştii că teoretic nu e „eligibil”, căci partidul va scoate, teoretic, doar 4 locuri? Te debusolezi şi nu mai votezi; în acelaşi timp, cei 4 de pe locurile „eligibile” nu mai „trag” la fel de tare căci, de, sunt deja, de facto, aleşi, conform calculelor de partid. Democraţia are astfel de suferit. Ar avea numai de câştigat dacă românii ar putea să îşi aleagă cei 32 de eurodeputaţi de pe liste „deschise”, promovând, cu ghilimele de rigoare, pe cei care s-au zbătut cel mai mult să le câştige încrederea.

Nu există vot uninominal la europene în România, iar circumscripţia este una naţi-

onală. Aşadar, dacă vrem să acordăm cu adevărat putere alegătorului, să îl motivăm să vină la vot, şi să motivăm şi candidaţii să facă o campanie ca la carte, trebuie să schimbăm sistemul actual.

Pentru 25 mai 2014, exerciţiul este tardiv, însă discuţia îşi are locul, cu atât mai mult cu cât societatea românească e din ce în ce mai pregătită pentru schimbare. În plus, în plan european, se vorbeşte din ce în ce mai mult despre uniformizarea în viitor a sistemului de alegeri a eurodeputaţilor. Întrebarea este: ce model să adoptăm? În opinia noastră, pentru motivele de mai sus, România ar trebui să se orienteze spre modelul promovat în Belgia şi Olanda.

Acolo există posibilitatea ca alegătorul să dea şi un vot preferenţial unor candidaţi de pe listă. Acolo campania e mai dinamică, mai plină de idei şi energie, căci decizia

de partid se îmbină cu ambiţia individuală în campanie. Această cale ar fi optimă pentru un popor atât de pasionat de politică, ca cel român. Democraţia modernă bate la uşa alegerilor europene româneşti, depinde numai de noi dacă avem înţelepciunea de a-i răspunde şi de a-i arăta ospitalitatea românească.

Nota redacţiei: Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997 şi este preşedintele ˝Casei Europei˝ Bruxelles. Cei interesaţi de actualitatea europeanã pot urmãri mesajele zilnice postate pe blogul www. casaeuropei.blogspot.com.

Pentru a fi la curent cu cele mai proaspete ştiri, vizitează zilnic:

www.occidentul-romanesc.com

Cuvânt înainte

Kasandra Kalmann-Năsăudean

- Redactor şef Occidentul Românesc Munca în anumite domenii... se transformă într-un câmp de război în care tacticile de subminare ale adversarului includ aluzii rău voitoare, bârfe şi, pot ajunge chiar la sabotaj. Şi eu la rândul meu şi mulţi dintre voi am întâlnit în viaţa noastră astfel de situaţii ba chiar unii dintre noi am devenit victime.

Invidia, răutatea şi râca între aşa zişi „colegi de breaslă” sunt la vedere... Ce poţi face atunci când un astfel de personaj te vorbeşte pe la spate, inventează diverse numai să te denigreze?

Din păcate, aceste lucruri se

întâmplă des mai ales când e vorba de femei. Bărbaţii sunt la fel sau poate chiar mai bârfitori decât noi, dar e mai dezvoltată această trăsătură la femei.

Bârfele, aluziile, criticile şi chiar pârâtul cu neadevăruri sunt caracteristice celor laşi, persoanelor mediocre care fac amatorism în orice domeniu dar sunt dornice de afirmare şi dotate cu acele coate ascuţite pe care le folosesc pentru a-şi construi o carieră pe spatele altuia.

Comentam de curând despre un anume fel de răutate şi invidie. Despre faptul că unii, bolnavi de aceste două păcate folosesc internetul pentru a face rău, pentru a se răzbuna pe binele tău, din invidie, răutate şi multă prostie şi pentru faptul că nu mai ştiu cum să atace şi să lovească pe la spate postând comentarii mincinoase în numele tău, asociindu-ţi numele cu a altor persoane cu care nu ai absolut nici un fel de legătură, şi crezând că prin acuzaţiile bolnave te pot atinge, te pot denigra...

Mulţi dintre cei care recurg la astfel de mizerii, probabil nu ştiu faptul că toate acele comentarii postate în numele altora, pot fi verificate şi urmărite şi că având dovada acuzării, a prostiei şi a lipsei de minimum bun simţ, pot fi

aduse ca probe în faţa oricărui judecător... Şi toate acestea se întâmplă pentru faptul că treptele degradării unora sunt fără de număr. Am verificat adevărul acestei afirmaţii când a trebuit să asist din nou, la spectacolul dezolant şi mincinos oferit de acelaşi personaj cu ifose de „vip”, un personaj hilar, o mediocritate ambiţioasă şi vicleană, cu destule pretenţii şi multe drepturi... De fapt, o biată jivină care, târându-se, îşi închipuie că zboară. Face parte, evident, dintre cei pe care oricât ai vrea să-i ridici, ei preferă să coboare.

Cunosc de mult timp josnicia acestui personaj bolnav, răutatea sa maladivă şi vorbăria-i sterilă. Aroganţa şi parvenitismul său sunt atât de evidente. O vulgaritate iremediabilă, o golănie totală ca atitudine sufletească şi stil de comportare. Ani la rând s-a dovedit tot mai mult de o rară insolenţă şi agresivitate abia mascate. Şi-a închinat viaţa artei de a înşela, de a ameninţa, de a intriga, de a minţi, de a învrăjbi. Doar aşa poate izbândi!

Nu îi lipsesc ipocrizia, îndrăzneala şi neruşinarea.

I-a lipsit însă, totdeauna, acea lărgime a sufletului care îţi dă posibilitatea să

MAI 2014

03

Arta... de a face rău

trăieşti lăsând şi pe ceilalţi să trăiască.

Personajul s-a născut cu venin în suflet. Modestia acesteia ascunde o bolnă-

vicioasă infatuare. Cinstea, lipsa prilejului de a fi altfel.

Resemnarea, neputinţa revoltei. Orice succes al oricui este o lovitură mortală în

sufletul său bolnav. Pentru o astfel de persoană nu poţi avea decât un singur sentiment: milă...

04

Comunitate

MAI 2014

EXPOZIŢIE ŞI DEGUSTARE: „MÂNCĂRURI TIPICE DE PAŞTI ÎN ŢĂRILE DIN SUD-ESTUL EUROPEI”

După Sfintele Sărbători de Paşti, cea mai importantă pentru comunitatea creştinilor de pretutindeni, în Centro Municipal de Mayores din Valdemoro (Madrid), Parohia Ortodoxă Română „Sfinţii Mărturisitori Visarion, Sofronie şi Oprea” din localitate, la iniţiativa şi prin implicarea preotului-paroh Dorin Cătălin Sas, a organizat în colaborare cu comunităţile moldoveneşti şi poloneze, evenimentul de artă culinară „Mâncăruri tipice de Paşti în ţările din sud-estul Europei”Expoziţie şi Degustare.

La eveniment organizatorii

au invitat şi s-au bucurat de participarea reprezentanţilor Primăriei din Valdemoro: Josefina Nieto (Concejalia de Mayores), Ángel Marcos Morante ( Concejalia de Participacion Ciudadana), care, în discursurile prezentate au mulţumit participanţilor pentru buna integrare şi convieţuire în sânul marii comunităţi din municipiul Valdemoro. Magdalena Denisa Lungu, consilier cu problematica comunităţii româneşti din cadrul Ambasadei României la Madrid, a transmis mesajul Excelenţei Sale, Ambasador Ion Vîlcu, din care

redăm un fragment: „Preacucernice Părinte Dorin Sas, Doresc să precizez că această invitaţie mi-a confirmat încă o dată implicarea şi angajamentul de care dau dovadă cetăţenii români din Valdemoro, motiv pentru care vă rog să aveţi amabilitatea să le transmiteţi membrilor asociaţiei şi conaţionalilor noştri care contribuie şi participă la evenimentele pe care le organizaţi, sincerele mele felicitări pentru efortul depus în promovarea culturii româneşti şi a unei bune imagini a României în Spania.

Reiterîndu-vă mulţumirile pen-

tru această invitaţie, doresc să foloses acest prilej pentru a vă transmite dumneavoastră şi românilor din Valdemoro tradiţionalul mesaj creştinesc „Hristos a înviat!”

La rându-i, în discursul dumnealui, părintele Dorin Sas a mulţumit tuturor colaboratorilor şi oficialităţilor pentru amabilitatea cu care au răspuns invitaţiei, manifestându-şi dorinţa ca într-un viitor nu prea îndepărtat să fie organizat în Valdemoro un Festival Gastronomic Internaţional, la care să poată participa toate comunităţile de străini care rezidă în municipiu.

A fost salutată şi prezenţa PC Oleg Ciubotaru, parohul comunităţii ortodoxe de basarabeni din Madrid şi PC Adrian Gheorghe Fofiu de la Parohia Ortodoxă „Botezul Domnului” din Roquetas del Mar (Provincia Almeria). În continuare, fiecare grup etnic, prin câte un reprezentant, au prezentat pe scurt mâncărurile şi dulciurile tipice de Paşti, prezente într-o mare diversitate, precum şi unele tradiţii şi obiceiuri importante respectate an de an, chiar departe de locurile de baştină: prof. Vanina-Mirela Constantin-Peţa pentru comunitatea românească, Maria Chetrean pentru cea moldovenească şi Marius Bendek pentru comunitatea poloneză.

Asistenţa întreagă a putut vizita ulterior şi expoziţia „Ouă şi Coşuleţe de Paşti”, pregătită de elevii de la cursul de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească predat de prof.

Vanina-Mirela ConstantinPeţa şi cursanţii de la Şcoala Parohială „Sf. Mărturisitori”din Valdemoro îndrumaţi de Valerica Burlacu.

După finalizarea prezentărilor şi binecuvântarea bucatelor a început degustarea preparatelor gătite cu multă pricepere. Între mâncărurile şi dulciurile ce au putut fi gustate nu au lipsit mezelurile, drobul şi friptura de miel, micii, sarmalele, mămăliga, ardeii umpluţi, pâinea de casă, plăcintele, cozonacul şi ouăle roşii româneşti, nici chif-

telele, salatele sau dulciurile variate cu nuci moldoveneşti şi nici ciorba de Paşti, plăcintele cu carne şi cârnaţi afumaţi, tarta cu brânză sau checul cu mac poloneze.

La sfârşit, majoritatea invitaţilor şi participanţilor nu au vrut să se despartă fără să felicite gospodinele care au pregătit toate bunătăţile expuse şi fără să felicite organizatorii pentru acest eveniment unic, prin care s-au putut cunoaşte noi elemente ale gastronomiei tipice de Paşte din ţările din sud-estul Europei.

A consemnat prof. VaninaMirela Constantin-Peţa Cursul de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească - Valdemoro

“BIBLIOTECA GEORGE COŞBUC” DIN VALENCIA: INVITAŢIE LA LECTURĂ În urmă cu câtva timp, o mână de români inimoşi şi cu sete de cultură de la Asociaţia Suflet Românesc - Alma Rumana aveau un vis comun: înfiinţarea unei biblioteci cu fond de carte românească în Valencia.

Acest vis s-a născut atât din dorinţa şi efortul de a promova limba română în rândul comunităţii româneşti din Valencia şi împrejurimi pentru a nu-şi pierde rădăcinile, cât şi din preocuparea că, în raport cu noile tendinţe ale societăţii moderne tinerii, apelând la tehnologie şi mijloace moderne de studiu, manifestă un interes redus faţă de lectură, mai ales faţă de lectura în limbă română.

Acest vis a devenit realitate sâmbătă, 3 mai 2014, când, la sediul asociaţiei situat în Valencia, strada Platanos numărul 6, în cadrul proiectului “Romanie, vatră de dor” (ediţia a II-a), proiect finanţat de către Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii

de Pretutindeni şi implementat de către Asociaţia Suflet R omânesc - Alma Rumana, a fost inaugurată “Biblioteca George Coşbuc”, prima bibliotecă cu fond de carte în limbă română din Valencia.

Având un fond de peste 2500 de volume, dobândite prin donaţii, biblioteca se doreşte a fi un instrument viabil venit în sprijinul atât al voluntarilor asociaţiei cât şi al părinţilor care se străduiesc să insufle copiilor şi tinerilor dorinţa de a cunoaşte limba română, de a vorbi şi scrie corect româneşte, dar şi al persoanelor adulte care doresc să-şi reamintească şi să-şi consolieze vocabularul pe care, din motive independente de voinţa fiecăruia, îl sărăcim puţin câte puţin în fiecare zi, uitând să vorbim româneşte.

La inaugurarea oficială, alături de prieteni şi membri ai asociaţiei, a fost prezent şi domnul Robert Claudiu Hellvig, Consul al României la Castellon de

la Plana, care a ţinut să felicite Asociaţia Suflet Românesc - Alma Rumana şi, implicit, pe toţi cei care participă la activităţi, pentru dăruirea şi altruismul de care dau dovadă în dorinţa lor de a face cinste numelui de român.

Tot pe această cale, din partea asociaţiei, se transmit mulţumiri doamnei Johanna Haltricht de la Biblioteca Judeţeană Braşov pentru facilitarea a numeroase donaţii pentru biblioteca noastră, domnişoarei Andreea Kovacs pentru ajutor, familiei Groza pentru asigurarea transportului cărţilor din România în Spania, doamnei profesor Rodica Bobeş pentru donaţii de cărţi, Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni al Ministerului Afacerilor Externe al G uvernului României ş i Ins titutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru proporţionarea de manuale şcolare şi dicţionare, grupului “Digi Mobil” pentru ajutorul în ve-

derea procurării unei serii de cărţi pentru copii, voluntarilor care au participat la trierea iniţială, sortarea, separarea pe tematici şi autori, catalogarea şi inventarierea cărţilor, precum şi tuturor acelor care au contribuit, într-un fel sau altul, la realizarea acestui vis.

Şi cum prin proverbe se spune că “o carte închisă este doar o bucată de hartie”, îi invităm pe această cale pe toţi acei care doresc să deschidă şi să dea utilitate acestor cărţiîn fiecare sâmbătă, începând cu orele 16.30, la sediul asociaţiei. Pentru început, din moti-

ve lesne de înţeles, volumele existente sunt puse la dispoziţia publicului doar la sediu, pe viitor însă conturându-se posibilitatea de a fi împrumutate pentru acasă.

Corespondenţă: Asociaţia Suflet Românesc Alma Rumana din Valencia

06

Juridic

MAI 2014

Asiguraţii români care se tratează medical în străinătate pot primi banii înapoi de la stat Materiale realizate de: Avocat Raluca Alexandra Barbu Guvernul a aprobat noi dispoziţii Asiguraţii care se deplasează într-un stat membru al Uniunii Europene pentru a primi tratament medical pot beneficia, la cerere, de rambursarea contravalorii serviciilor medicale, după cum informează Ministerul Sănătăţii într-un document de presă publicat recent. Rambursarea se va realiza, însă, la nivelul tarifelor din România şi nu va depăşi contravaloarea în lei a serviciilor achitate de asigurat.

Directiva Europeană 24/2011, documentul ce asigură cadrul legal pentru a fi garantate drepturile cetăţenilor europeni de a beneficia de servicii medicale în toate ţările Uniunii Europene, trebuia transpusă în legislaţia românească încă din 25 octombrie 2013, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

După aproape şase luni, însă, Guvernul a dat undă verde unui act normativ care aprobă normelor metodologice privind asistenţa medicală transfrontalieră, se precizează într-un document de presă al Ministerului Sănătăţii.

Practic, în baza reglementărilor aprobate recent de Executiv, persoanele asigurate în sistemul de asigurări obligatorii de sănătate din România, care se deplasează într-un alt stat membru UE, pot beneficia de rambursarea contravalorii serviciilor medicale, a medicamentelor şi dispozitivelor medicale. „Casă Naţională de Asigurări de Sănătate şi casele de asigurări de sănătate judeţene vor putea face rambursarea costurilor pentru asiguraţii care se tratează în state membre ale Uniunii Europene.

Ministerul Sănătăţii va continua să deruleze politici de investiţii şi dezvoltare, astfel încât asiguraţii din România să beneficieze de aceleaşi condiţii de tratament cu cele din Uniunea Europeană. De asemenea, şi pacienţii din Uniunea Europeană se vor putea trata în România”, a subliniat ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu.

Totuşi, conform dispoziţiilor adoptate de guvernanţi, pentru a beneficia de asistenţă medicală transfrontalieră, pacienţii români vor trebui, în

unele cazuri, să obţină o autorizare prealabilă eliberată de casele judeţene.

Concret, potrivit Ministerului Sănătăţii, tipurile de asistenţă medicală pentru care se impune autorizarea prealabilă în vederea rambursării costurilor sunt: • PET-CT (tomografie cu emisie de pozitroni) în regim ambulatoriu; • servicii medicale spitaliceşti acordate în regim de spitalizare continuă şi spitalizare mai mare de 24 de ore pentru următoarele tipuri de tratament: implant sau înlocuire de defibrilator cardiac, endoprotezare articulară tumorală, implant segmentar de coloana, bypass coronarian cu/fără investigaţii cardiace invazive şi naşterea; • medicamente în tratamentul ambulatoriu, pentru care este necesară aprobarea comisiilor de experţi de la nivelul CNAS. Important! În practică, prevederile esenţiale ale Directivei 24/2011 sunt deja aplicate în România, conform Ordinului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.

729/2009, după cum informa CNAS în octombrie 2013. În baza acestui act normativ, asiguraţii care se deplasează într-un stat membru al Uniunii Europene cu scopul de a primi tratament medical beneficiază de rambursarea contravalorii serviciilor medicale la nivelul tarifelor din România, fără a depăşi contravaloarea în lei a serviciilor achitate de asigurat.

Cum se va realiza decontarea?

Potrivit Ministerului Sănătăţii, rambursarea contravalorii asistenţei medicale transfrontaliere se efectuează de către casa de asigurări de sănătate care a întocmit solicitarea de acordare de prevedere bugetară, în lei, în termen de maximum 60 de zile de la data alocării de prevedere bugetară.

Rambursarea se realizează la nivelul tarifelor şi prestaţiilor din România şi nu trebuie să depăşească contravaloarea în lei a asistenţei medicale transfrontaliere achitate de solicitant.

De exemplu, în cazul în care o hernie de disc costă în România 1.000 lei şi în statul membru X costă 1.500 lei,

decontarea se face la valoarea de 1.000 lei. În acelaşi timp, în cazul în care o peritonită costă în România 700 lei şi în statul membru Y costă 500 lei, decontarea se face la valoarea de 500 lei. În schimb, instituţia subliniază că nu toate costurile aferente tratamentului medical în străinătate vor fi decontate.

Mai exact, nu se suportă costurile referitoare la contravaloarea serviciilor de cazare şi de călătorie suportate de persoanele asigurate. În plus, nici costurile suplimentare suportate de persoanele cu handicap din cauza unuia sau a mai multor handicapuri nu vor fi decontate de statul român.

Toate informaţiile privind condiţiile în care românii pot primi banii înapoi dacă se tratează medical în străinătate vor fi puse la dispoziţie prin intermediul unui Punct Naţional de Contact, ce va funcţiona începând cu luna mai în subordinea CNAS. „Acesta va avea pagină proprie de internet, precum şi numere de telefon, inclusiv gratuite (Tel-Verde), iar informaţiile vor fi disponibile în limba română şi engleză”, precizează Ministerul Sănătăţii.

Lista ţărilor în care te poţi trata medical pe banii statului român Lista ţărilor din Europa în care asiguraţii români se pot deplasa pentru a se trata medical a fost completată recent, prin Ordinul CNAS nr.

36/2014 publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 88, din 4 februarie 2014.

Concret, potrivit acestui document, românii pot primi de la stat banii aferenţi tratamentului urmat în următoarele ţări: • Austria • Belgia • Bulgaria • Cehia

• Cipru • Danemarca • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Marea Britanie • Malta • Olanda • Polonia • Portugalia • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Ungaria • Islanda • Liechtenstein • Norvegia Când nu primeşti banii înapoi de la stat?

Totuşi, sunt şi cazuri în care asiguratul nu îşi va primi banii înapoi.

Mai exact, potrivit legislaţiei în vigoare, în condiţiile în care un asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România se deplasează într-un stat membru UE pentru a primi tratament medical, fără aprobarea prealabilă a casei de asigurări de sănătate unde este luat în evidenţă ca persoană asigurată, acesta suportă contravaloarea serviciilor medicale acordate. În plus, dacă asiguratului român, aflat pe teritoriul unui stat UE, i se acordă asistenţă medicală fără că acesta să prezinte cardul european de asigurări sociale de sănătate sau acesta nu este recunoscut de unitatea sanitară de la locul de şedere, asiguratul va suporta contravaloarea serviciilor medicale acordate.

Ministerul Apărării Naţionale a publicat luni în Monitorul Oficial modelul certificatului medical pe care toţi tinerii sunt obligaţi să îl prezinte la recrutare, pe timpul mobilizării sau al stării de război.

Potrivit prevederilor legale, în cazul mobilizării, stării de asediu sau război, toţi bărbaţii cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani sunt obligaţi să îşi îndeplinească serviciul militar.

Potrivit Ordinului Ministerului Apărării Naţionale M.113/2013, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 312 din 28 aprilie 2014 şi care a intrat în vigoare la aceeaşi dată, a fost aprobat modelul certificatului medical eliberat de medicul de familie, care urmează să fie prezentat de tineri la comisia locală de recrutare-încorporare.

Noul model al certificatului va fi prezentat de tineri la comisia de recrutare-încorporare în cazul stării de asediu, al mobilizării sau al stării de război, în timp ce până în prezent vechiul document nu trebuia prezentat în astfel de situaţii.

Puteţi consulta certificatul medical recent aprobat de Ministerul Apărării Naţionale în fişierul ataşat.

Important! Conform art. 5 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei

pentru apărare, la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu, îndeplinirea serviciului militar în calitate de militar în termen devine obligatorie pentru bărbaţii cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani, care îndeplinesc criteriile pentru a îndeplini serviciul militar. În plus, vechiul model al certificatului putea fi prezentat de tineri şi la selecţia în instituţiile de învăţământ din subordinea Ministerului Apărării, însă în privinţa noului model nu se mai precizează acest lucru în actul normativ recent intrat în vigoare.

De asemenea, în noul model al certificatului medical se menţionează că tinerii vor trebui să îşi facă analize pentru a se verifica dacă au heptatita B şi C. Anterior, tinerii nu trebuiau să efectueze astfel de analize.

Formularele certificatelor medicale se vor pune la dispoziţia medicilor de familie prin Ministerul Sănătăţii, la instituirea/declararea stării de asediu, mobilizării sau stării de război.

Odată cu intrarea în vigoare pe 28 aprilie 2014 a Ordinului MApN nr. M.113/2013 se abrogă Ordinul MapN nr.

M.47/2007.

Actualitate

MAI 2014

07

ORANGE ÎN SPANIA: PESTE UN MILION DE CLIENŢI - TEHNOLOGIA 4G ARE MARE SUCCES În Spania, după doar nouă luni de la lansare, Orange are deja peste un milion de clienţi pentru serviciile de comunicaţii mobile de a patra generaţie.

Cu alte cuvinte, peste un milion de clienţi dispun de un terminal compatibil 4G asociat unui abonament care include această nouă tehnologie.

• Această cifră confirmă poziţia de lider a Orange pe piaţa spaniolă a comunicaţiilor mobile de foarte mare viteză. La 31 decembrie 2013, Orange dispunea de 530 000 de clienţi pentru 4G, reuşind să atragă încă aproape o jumătate de milion de clienţi noi în primul trimestru din 2014.

• Această evoluţie a fost posibilă datorită angajamentelor Orange pentru implementarea reţelei sale 4G, vizând asigurarea unui serviciu de înaltă calitate, alături de instituirea unei politici tarifare atractive, pentru a generaliza şi a face accesibil acest serviciu unui număr cât mai mare de utilizatori.

O strategie de implementare solidă şi diferenţiată Orange îşi dezvoltă reţeaua 4G în Spania în principal printr-o strategie de

implementare solidă, menită să facă diferenţa: aceasta se angajează să asigure cea mai bună calitate a reţelei în oraşele care beneficiază de acoperire. Astfel, Orange asigură o acoperire de 90% a populaţiei în fiecare municipalitate vizată înainte de a lansa ofertele comerciale pentru serviciul 4G. Densitatea acestei implementări explică de ce, în principalele 10 oraşe spaniole, Orange a instalat cu 25% mai multe relee decât principalii săi concurenţi.

• Această strategie este menită să maximizeze satisfacţia clienţilor Orange, oferindule o experienţă 4G uniformă în întreg oraşul şi asigurând o viteză maximă pentru fluxurile de date la descărcare şi încărcare. În plus, Orange este operatorul care deţine cele mai multe frecvenţe în banda de 1800 MHz (până la 15 MHz), vitezele teoretice depăşind 100 Mbps. În prezent, cca. 200 de localităţi beneficiază de acoperirea 4G oferită de Orange, ceea ce înseamnă o acoperire pentru 50% din populaţia spaniolă. Până la finele anului, Orange îşi propune să asigure acoperire pentru cca. 400 de

H+/4G: VERY HIGH SPEED BROADBAND ON THE MOVE With the H+ network and 4G, Orange is a pioneer in very high speed mobile broadband.

The term ’4G’ stands for the fourth generation of mobile networks. It supersedes ‘3G’, which appeared some ten years ago, and ‘2G’ which was first seen twenty

years ago. As in other industries, each generation brings better performance than its predecessor, and enables operators to offer their customers a better experience.

For more than a year, Orange has been rolling out its H+ network (an advancement on HSPA), bringing

localităţi din Spania, incluzând aici toate capitalele de provincii şi oraşele cu peste 50 000 de locuitori, aeropor-

turi, centre comerciale şi parcuri de expoziţii, acoperirea 4G ajungând astfel la peste două treimi din populaţie.

Realizarea acestui plan presupune investiţii totale de 1,1 miliarde EUR, care include renovarea reţelei de comu-

nicaţii mobile, achiziţionarea frecvenţelor necesare distribuţiei serviciilor şi investiţiile specifice tehnologiei 4G.

the bitrate up to 42 Megabits per second. This represents the first real step towards 4G, since this bitrate is in fact three times higher than our current 3G+ network!

This H+ service has been available since March 2012 for certain Orange Business customers in France and since February 2013 for consumers on both its mobile and Internet on the move ranges.

Orange, a pioneer of 4G

technology The allocation of 4th generation licenses signaled the dawn of a new era in mobile telephony, and marked the starting point for new uses and a new user experience.

In 2011, the French government organized the auctioning of 4G licenses in two stages, through ARCEP (the agency responsible for regulating telecommu-

nications in France): the 2.6 GHz band was sold in September, with the 800 MHz band following in December. An applicant in both operations, France Telecom-Orange received an initial block of 2 x 20 MHz in the 2.6 GHz band, followed by a block of 2 x 10 MHz in the 800 MHz band respectively.

For the Group, this was a success on two fronts:

industrially, by acquiring the largest capacity in relation to competitors (2 x 30 MHz in total), and financially, by gaining more, and better-quality, frequencies for a price closest to the reserve price set. In total, the Group’s investment stands at €1.2 billion.

In this field, France Telecom-Orange’s ambition is clear: to be the leading 4G operator in France.

08

En español

MAI 2014

FOGONES Y PLATOS ESTRELLA DEL GIJÓN MÁS GOURMET Gijón es una ciudad que tiene de todo: mar y montaña, historia y cultura, tradición y vanguardia, paisajes y paisanajes y una gastronomía para chuparse los dedos. En esta tierra hay un dicho que reza: “El secreto de un buen guiso está en tener una buena despensa y una cabeza bien amueblada”. Aquí tienen la mejor despensa que un cocinero podría soñar, el Mar Cantábrico, y el mejor “saber hacer” en la cocina; el resultado, ya se lo pueden figurar.

Una cocina costera y marinera marcada por su localización y la estacionalidad de los productos: bonito, bocartes, pixin (rape), parrochas (sardinas), chicharrinos (jureles pequeños), chopas (sargo), oricios (erizos de mar), llámparas (lapas), bígaros (caracoles de mar), andaricas (nécoras), ñoclas (buey de mar), tiñosu (cabracho), pulpo de pedreru…

Nombres de cuento de sirenas con los que elaboran excelentes sopas, cremas y guisos: pulpo con patatines, besugo con fideos, calamares de potera, chipirones afogaos, rollo de bonito, crema de nécoras, patatas rellenas, fabes con almejas, verdinas con marisco… El mar en estado puro. Pero hay más: carnes roxas (rojas), derivados del cerdo, caza y productos de la huerta, y terminar una buena comida con un postre dulce y goloso: arroz con leche, tarta de Gijón o un tocinillo. Comer en Gijón es muy fácil porque hay oferta gastronómica para todos los gustos, bolsillos y situaciones: restaurantes de carnes, de pescado, marisquerías, cocina tradicional, chigres, merenderos (ideal para familias con niños, están a las afueras de la ciudad y tienen mucho espacio verde), llagares (lugares donde se hace la sidra)... El Menú Gourmet, una propuesta nueva que llega de la mano de un grupo de buenos restaurantes que han incluido en su carta este menú con dos entradas, pescado, carne y postre, además de vino o sidra con un precio ajustado (45 euros), es una manera acertada de conocer y degustar un buen restaurante.

Clásicos y nuevos Esther Manzano hace en La Salgar una cocina con fuertes raíces asturianas que ella se encarga de vestir con su toque personal; son platos que te hablan de Asturias. Un toque que mantiene todo su sabor, pero con una presentación muy diferente, como en su divertida visión de la andarica cocida en agua salada (como casi todos los mariscos) y acompañada con un culín de sidra. Con ese recuerdo en la memoria, ella elabora un plato con la carne limpia del cangrejo tapada con una lámina de pasta wantón frita cubierta de algas y dejando ver las patas pintadas en el plato con una crema espesa hecha con carne de cangrejo y sidra, un simpático trampantojo (no es lo que parece) con sabor a mar. En la carta nunca faltan los clásicos de la casa: croquetas de jamón, tortos de maíz, pitu de Calella, cabrito de Ponga… y galletas

de naranja junto con los platos nuevos de la temporada. Fuera de carta están las sugerencias del día, que suelen ser guisos marineros que hay que probar: patatas con cabracho, arroz con salmonetes o con almejas… un placer para los sentidos. Un restaurante con un buen servicio y vistas al Museo Pueblo de Asturias, un entorno que acompaña muy bien a su comida.

En un espigón del puerto deportivo y ocupando el lugar que antes lo hacía la rula del pescado está Auga (agua como dicen en el occidente asturiano), un lugar privilegiado con vistas únicas y una cocina donde los protagonistas son los habitantes marinos. Una cocina que nace con la idea de poner al día el recetario tradicional asturiano y más concretamente el de Gijón. De la cabeza de Gonzalo salen platos tan extraordinarios como el helado de oricios con huevas de oricios frescas y manzana asturiana en dos texturas (seca y natural) o la manzana caramelizada con queso rey silo y sardina marinada, simplemente espectacular. Y qué decir de la lubina con puré de ajos confitados y setas… La estrella Michelin que luce Gonzalo en la solapa no se la han regalado, se la ha ganado. Los carnívoros están de suerte porque las carnes están a la misma altura que los pescados en una carta en la que nunca faltan la fabada y los callos.

El nuevo restaurante de Alejandro Urrutia en el corazón de la ciudad es un proyecto muy personal e intimista, con la mirada puesta en sus orígenes y en los productos asturianos. Son platos con sabores fácilmente reconocibles, los de siempre, los que permanecen en la memoria. Son las recetas de la abuela y los guisos de siempre que consigue actualizar jugando con las presentaciones, la estética del plato y las texturas; podríamos resumirla en dos palabras diciendo que es la cocina tradicional con guiños a la cocina de autor. La carta es corta, con unas entradas, cinco pescados y cinco carnes, muy ajustada al gusto de sus clientes. Entre las carnes destaca por su originalidad y sabrosura el rabo de toro hecho al modo tradicional, al que se retira con mucho cuidado el hueso y se rellena con foie y lo acompaña con un aceite aromatizado de guindilla y un crujiente hecho con una base de piparra.

En los postres no puede faltar el Tiramisú a mi manera ni el arroz con leche.

Sushi de oricio En la Ciudadela hay varias zonas: el picoteo de la entrada, el bar con barra y mesas donde se puede comer o tomar raciones y un comedor con varias zonas comunicadas y una decoración rústica. En la planta inferior hay otro comedor dividido en varios espacios que recuerdan las antiguas ciudadelas o viviendas sociales de los obreros a comienzos del desarrollo industrial de Gijón (finales del XIX). Es una cocina asturiana abierta al mundo, platos de la zona y otros que vienen

de fuera y que de alguna manera hacen asturianinos al cambiar un ingrediente por algún producto de esta tierra; por ejemplo, los domingos hacen sushi en la barra del bar con huevas de oricio en vez de huevas de pez limón. Una carta muy amplia y sabrosa, con recetas de siempre y nuevas creaciones: con croquetas de manzana, foie, cabrales, hamburguesas de pitu de Calella… Y fuera de carta están las sugerencias del día con productos de riguroso mercado.

Casa Gerardo es un restaurante que nunca defrauda, es apostar a caballo ganador. En su cocina hay dos líneas bien definidas (tradicional y de autor) que tienen en común que las dos trabajan con el mejor producto asturiano. Cinco generaciones de buen hacer en los fogones dan para elaborar platos memorables con los sabores de toda la vida, como la fabada asturiana (para muchos, la mejor del mundo), merluza a la sidra y arroz con leche, entre otros. Platos que conviven con otros más modernos como los cristales de chopa y nabo, las cocochas planctónicas o la merluza con los garbanzos duros del cocido (caldo de cocido, pimiento, patatas y avellanas), platos sorprendentes y sabrosos.

Finalmente, Casa Víctor es un clásico en la ciudad, con una cocina tradicional asturiana y que ha sabido coger el tren de la modernidad actualizando y aligerando las recetas, e incluso atreviéndose con recetas como la lubina cocida en un caldo reducido de bígaros, parmentier de oricios y panceta de gocho de la casa, un auténtico Mar y Montaña a la asturiana. Los pescados son la estrella de esta casa, ya sean al horno, a la plancha o en guisos; son recetas que nunca decepcionan.

Gijón Goloso: algo más que pastelerías Gijón es una ciudad con una larga tradición pastelera, es el reino de los golosos o llambiones, como les llaman por aquí. No hay calle en la ciudad que no tenga, al menos, una pastelería. Las confiterías son algo más que simples tiendas donde venden pasteles, son lugares donde se reúnen los gijoneses para tomar un café, una infusión o un pastelín mientras les preparan el pedido o charlan con un conocido; en todas o casi todas las pastelerías hay dos o tres mesas para tomar un tentempié a media mañana o media tarde. Con los bonos del “Gijón Goloso” se puede conocer y saborear las especialidades dulces más conocidas e interesantes de la ciudad: las princesitas de la confitería La Playa, las tejas de La Fe, las casadiellas asturianas de Biarritz, las palmeras de chocolate de Chokoreto, los panetones de Pomme Sucre… y los más osados pueden terminar en la heladería Islandia con un helado de fabada, cabrales o arroz con leche, toda una experiencia. Una manera muy golosa de callejear y conocer la ciudad y su corazón más dulce.

Lorena G. Borrero

En español

MAI 2014

09

CUERNAVACA - LA ETERNA PRIMAVERA

Cuernavaca, la capital de Morelos, se conoce como “la ciudad de la eterna primavera” por su buen clima y su fascinante entorno. Además, este Estado, cuna de Emiliano Zapata, ofrece pueblos mágicos, sitios arqueológicos impactantes, una gastronomía de altura y, sobre todo, la amabilidad de su gente.

Al diablo se le ahuyenta en Morelos con cruces de la flor de pericón, un protector artesanal para librarse del chamuco que se cuelga en las puertas de las casas en septiembre, cuando los campos se pintan del amarillo de la hierba de San Juan.

A una hora por carretera del Distrito Federal, Morelos es la tierra de una eterna primavera que acunó a Emiliano Zapata y a su revolución. Un Estado sumergido en una atmósfera mágica que atrapa por sus contrastes, su misticismo y un culto a la tradición presente en cada bocado de sus más de doscientos típicos platillos.

Porque Morelos es como el primer bocado que se da a un chapulín. Cruje en la boca y el regusto a sal y limón crece al chuparse los dedos manchados del pimentón rojo que cubría el saltamontes antes de ser degustado. Este pequeño Estado mexicano entra por los ojos, conquista el estómago, alimenta el espíritu y limpia el alma.

Conviene, para no empacharse, empezar por el principio.

México es uno de los países que cuenta con una de las riquezas arqueológicas más importantes del mundo. Y la ciudad fortaleza de Xochicalco, entre los municipios de Temixco y Miacatlán, está entre la decena de restos más visitados del país. Asentada sobre una suave colina, a unos 85 kilómetros de la capital, Cuernavaca, esta ciudad prehispánica acogió en sus años de máximo esplendor, entre el 750 y el 900, a una gran variedad de artistas que convirtieron el asentamiento en una especie de universidad de la época en la que se formaron los principales líderes del momento.

Declarada Patrimonio de la Humanidad por la Unesco en 1999, su nombre en lengua nativa, el náhuatl, significa “el lugar de la casa de las flores”.

El paso del tiempo ha mantenido su apariencia de acogedor jardín. Sobre un espeso manto verde de fresca hierba se levantan unos restos arqueológicos que, para sorpresa del visitante,

limpian cepillo en mano y piedra a piedra vecinos del entorno. Allí vivieron sus antepasados, y se les paga por mantener cuidado el asentamiento y por repasar el encaje de las ruinas, como las que levantan la bella pirámide de Quetzalcóatl, una de las mejores del asentamiento, por los estilizados y sugerentes relieves que homenajean a la serpiente emplumada que dibuja una de sus paredes.

La hacienda de Cortés Tierra fértil, con clima templado y benigno, echaron raíces primero las civilizaciones precolombinas y los conquistadores después. Por todo el Estado se levantan fincas coloniales que en su día se dedicaron a la explotación de la caña de azúcar y ganado, y que, tras una cuidada readaptación, se han sumado en muchos casos a la oferta turística de Morelos.

Algunas de estas haciendas fueron fundadas por el mismísimo Hernán Cortés, como la Hacienda de San Antonio Atlacomulco o la de San José de Vista Hermosa, en Puente de Ixtla. En esta última los fetichistas pueden dormir en la cama con dosel dorado en la que descansaba el conquistador. La habitación 208 cuesta 200 euros la noche. Hay lista de espera para cobijarse entre los tules que cubren el lecho.

México tiene una ruta de 86 pueblos mágicos que destacan por haber sabido conservar sus riquezas. Tepoztlán es uno de ellos. Sus calles empedradas y sus aceras elevadas y estrechas conducen a dos de los puntos imprescindibles de la población. El primero es majestuoso y omnipresente. Una montaña mágica que acostumbra a estar coronada por una niebla densa y enigmática que invita a la aventura de descubrir. Hay que llegar temprano, caminar hasta las faldas del Tepozteco y empezar la ascensión por un estrecho sendero, casi en vertical, que se adentra entre una espesa jungla que apenas deja pasar los rayos del sol.

Cuentan que la montaña está hechizada y cargada de energía positiva. En el primer tramo de la subida hay puestos de comida y bebida, pero conviene no caer en la tentación de las quesadillas porque la caminata es dura. El esfuerzo tiene su recompensa. En la cima, los xochimilcas levantaron una pirámide dedicada a Ometochtli-Tepoxtéctl, la dei-

dad del pulque, la fecundidad, el viento y la cosecha. Un último esfuerzo sirve para subir los escasos escalones de la pirámide y, sencillamente, tumbarse en su superficie, cerrar los ojos y respirar para siempre. Desde allí arriba se tocan las nubes con la punta de la nariz. Los incrédulos se reconcilian con los poderes de la naturaleza.

Las vistas del valle son maravillosas, y esas piedras viejas y duras te acunan con la misma sabiduría de una madre que sabe calmar cuando abraza.

Con las pilas cargadas, el descenso resulta veloz y la dirección una sola. Las mujeres del mercado popular ya han empezado a cocinar y basta dejarse guiar por el olor a comida.

Explosión de color El mercado es una explosión de aromas y colores. Hay que sentarse al calor de las planchas y esperar que se cocinen las tortillas amasadas a mano. En esas mesas largas de madera, forradas con hules de mil colores, comparten itacates, quesadillas de flor de calabaza, sopes, huaraches, enchiladas, mole verde,

casa humilde de la Colonia 3 de Mayo Elía Santamaría con sus cuatro hijos, un nieto y, desde el mes de mayo, el Niño Dios.

Esta biznieta de un antiguo coronel zapatistarepresenta ese México devoto y católico que no renuncia a las tradiciones de sus ancestros y que es capaz de esperar 28 años para acoger en su casa, durante doce meses, una figura del Niño Jesús. Hasta 2073, el Niño Dios ya tiene hogar pedido. La devoción por la figura obliga a la familia que la acoge a habilitar una parte de la vivienda para el altar.

La casa tiene que estar abierta las 24 horas del día y recibir a todo aquel que venga a rezarle o traerle regalos. A sus 51 años, Elía está feliz por tener la estatuilla en casa. Es un orgullo para su familia.

Secándose las manos con el trapo de la cocina que le cuelga del mandil que lleva anudado a la cintura, Elía se sienta en una de las sillas que se encuentran junto al altar y relata emocionada cómo a su hijo mayor le diagnosticaron al nacer síndrome de Down y muy poca vida.

mole rojo, cecina con nopales y zumos recién exprimidos de mandarina los indígenas que llegan de sus aldeas a vender semillas con los transexuales del Distrito Federal que, tras una noche de fiesta, vienen a curarse la cruda (la resaca) con una buena sopa. Si existe un sitio en la mesa, seguro que se sienta alguno de los mariachis que desayuna fuerte antes de arrancarse a cantar. Hay que intentar probarlo todo y no temer reventar. En unas urnas calientes de cristal los carniceros conservan los chicharrones de cerdo. Crujientes y con el punto exacto de aceite y sal.

No muy lejos del mercado, en el barrio de La Santísima, Alejandro Gómez sigue fabricando el pulque como sus antepasados. La receta es un secreto que se hereda de padres a hijos.

El pulque era labebida sagrada de los dioses y tiene cualidades mágicas. A la planta del maguey se le canta, se le mima, se le reza y se le echan los caracoles antes de rascarlo y sacarle durante varios días el preciado jugo que guarda en su corazón.

En Tlayacapan, el otro pueblo mágico de Morelos, vive en una

La mujer le pidió al Niño Dios un año de amor en su casa si su hijo sobrevivía. Y en ello anda, mimando a la figura como a su sexto hijo. Cocinando para los que le visitan y sacando brillo a la urna que protege la figura.

Elía no ha tenido la dicha de escucharlo, pero algunos vecinos le han oído llorar. Pero no en su casa. Aquí, asegura, solo le escuchan reír. Se siente muy feliz, añade convencida la mujer.

El Niño Dios, Chusito para los de esta casa, ha hecho buenas migas con su nieto y juntos se escapan a jugar a los coches.

Ella no lo ha visto, reconoce.

Pero su nieto se lo cuenta y ella le cree.

La eterna primavera En México, Dios rimó con revolución. Y Emiliano Zapata fue testigo de ello. Cuernavaca, la capital de Morelos, la bien llamada “ciudad de la eterna primavera”, conserva las huellas de su pasado luchador y reivindicativo. El militar insurgente y patriota José María Morelos y Pancho Villa tienen sus estatuas. En la plaza del Gobernador, Emiliano Zapata cabalga inmortalizado a lomos de su caballo de bronce, ergui-

do a dos patas, y a pocos pasos del antiguo hotel Moctezuma, donde asentó su cuartel general y en cuya escalinata exterior se dejó retratar en una de las fotos más emblemáticas del mito.

El recinto es hoy un modesto centro comercial con cafés y restaurantes cuyos comensales no interrumpen la tranquilidad de su almuerzo ante el trajín de visitantes en busca de la escalinata de obra vista que inmortalizó al revolucionario.

Cuernavaca, con menos de 400.000 almas, es una ciudad acogedora que hasta hace muy poco acogió en grandes mansiones a las familias poderosas del Distrito Federal que marchaban de la capital del país en busca de calma. Tras unos últimos años convulsos, afectada, como buena parte de México, por la guerra entre los narcotraficantes y el Gobierno, la ciudad ha recuperado la calma y se puede volver a pasear con tranquilidad por sus calles.

La huella colonial es un espectáculo. A las puertas de la catedral, un grupo de monjas vende los restos de la pasta con la que se hacen las hostias de misa. La iglesia del Carmen, la del Tercer Orden y la del Calvario cuelgan el cartel de lleno los domingos por la mañana, demostrando la buena salud de la Iglesia en países como México.

El Jardín Borda permite un paseo relajante entre rotondas de fuentes y lagos en los que las parejas de la ciudad se declaran su amor mientras reman en barca. Esa fue la residencia de verano del emperador Maximiliano de Habsburgo y su mujer, Carlota.

Y no se puede abandonar Cuernavaca sin visitar el Palacio Cortés, hoy museo, y que fuera vivienda de Hernán Cortes y su esposa, Juana Zúñiga. El muralista Diego Rivera tardó 22 años en completar en 1930 un impresionante mural que decora una de sus paredes. Merece la pena perderse en la historia de ese convulso y apasionado México que con tanta belleza reprodujo en sus días el que fuera marido de otro de los tesoros de México, Frida Kahlo.

El mayor jardín del mundo

Un joven y millonario empresario mexicano del sector farmacéutico, amante de las flores, decidió un día tener el jardín más grande del mundo. Tenerlo y compartirlo. En las inmediaciones del lago de Tequesquitengo, en el municipio de Jojutla, al sur del Estado de Morelos, compró unos terrenos y, tras años de plantación y construcción, inauguró a principios de año Jardines de México, una obra faraónica, el proyecto turístico más importante del país en los últimos años. El recinto, con una extensión de 51 hectáreas, está dividido en nueve jardines temáticos, con zonas especialmente diseñadas para discapacitados como los ciegos, que podrán hacer un recorrido sensitivo de olores. Restaurantes, cafeterías, centros de convenciones y exposiciones y un auditorio al aire libre para grandes conciertos completan la gran oferta de un empresario que ha conseguido mantener hasta ahora su anonimato y que se define, a través de su servicio de prensa, como un enamorado de las flores que solo pretende promover el amor y el respeto por la naturaleza.

Volver al vientre materno En náhuatl, Temazcalli significa “casa de baño”. Y en muchos pueblos de Morelos se puede participar en baños de vapor prehispánico en los que el chamán que dirige la ceremonia utiliza hierbas para desintoxicar el cuerpo y la mente.

Es un ritual de purificación que fue utilizado por las culturas azteca, maya, olmeca y zapoteca, entre otras. La ceremonia se realiza en un recinto casi mágico, un horno de barro construido artesanalmente que alcanza altas temperaturas y que tiene la forma del útero materno. Es como si se penetrara en la matriz de la tierra. El chamán, con sus cánticos y sus oraciones, limpia el cuerpo de toxinas y de las emociones que rompen el equilibrio. Uno de los mejores sitios para celebrar esta ceremonia es el Hostal de la Luz, en Amatlán, donde la purificación la dirigen chamanes del pueblo con una tradición y ritos heredados de varias generaciones.

Gerardo M. Bedoya

10

MAI 2014

De interes

ALEGERILE PENTRU MEMBRII DIN ROMÂNIA ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN AU LOC DUMINICĂ, 25 MAI 2014, ÎNTRE ORELE 07.00 – 21.00 (ORA LOCALĂ)!

Duminică, 25 mai 2014 vor avea loc alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European.

Ministerul Afacerilor Externe organizează secţiile de votare din străinătate şi formulează propuneri privind acreditarea reprezentanţilor organizaţiilor internaţionale şi ai mass-media străine.

Cetăţenii români cu reşedinţa în Spania îşi vor putea exercita dreptul de vot cu ocazia scrutinului din 25 mai 2014, între orele 7.00 şi 21.00 (ora locală) la un număr de 18 secţii de votare pe teritoriul Spaniei organizate de Ambasada şi misiunile consulare ale României din Spania:

Pot vota toţi cetăţenii români aflaţi în străinătate (inclusiv turiştii), pe baza următoarelor documente prevăzute de lege: • cartea de identitate, cartea

electronică de identitate, cartea de identitate provizorie, • buletinul de identitate, • paşaportul diplomatic, paşaportul diplomatic electronic,

• paşaportul de serviciu, paşaportul de serviciu electronic, • paşaportul simplu, paşaportul simplu electronic, paşaportul simplu temporar.

ATENŢIE!

Cetăţenii români care s-au înscris pe listele de vot dintr-un alt stat membru al UE nu vor mai avea dreptul să voteze şi pentru alegerea reprezentanţilor României în Parlamentul European.

Nu se poate vota cu acte expirate sau cu titluri de călătorie!

Pentru actualizarea documentelor, cetăţenii români rezidenţi în Spania sunt rugaţi să contacteze din timp Ambasada de la Madrid sau oficiul consular din zona de reşedinţă (datele de contact sunt disponibile pe pagina Ambasadei http:// madrid.mae.ro).

Pentru mai multe informaţii, MAE pune la dispoziţie „Ghidul alegătorului român din străinătate” postat la adresa: http://www.mae. ro. De asemenea, Ambasada

recomandă accesarea siteului Ministerului Afacerilor Externe, secţiunea dedicată alegerilor pentru Parlamentul European: www.mae.ro, precum şi a

paginii de web a Biroului Electoral Central: www. bec2014.ro şi a Autorităţii Electorale P ermanente: www.roaep.ro. ***

Educaţie şi cultură

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

„a opta minune a lumii” Până nu demult ţinea de cultura generală să poţi enumera cele şapte minuni ale Antichităţii. Prin „minuni” trebuie înţeles „realizări excepţionale”, pentru acea epoca a umanităţii. Iată-le: 1) piramida cea mare a regelui Keops din Gizeh; 2) grădinile suspendate ale Semiramidei, din Babilon; 3) templul Artemizei, din Efes; 4) Mausoleul din Halicarnas (cuvântul „mausoleu” vine de la Mausol, satrapul Cariei, fiind, în realitate, un mormânttemplu); 5) statuia lui Zeus, din Olympia, opera marelui Fidias; 6) farul din Alexandria şi 7) co-

Puşa Roth - Bucureşti „Negruzzi a înţeles spiritul cronicii române şi a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealităţi” afirmă George Călinescu în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, deşi îl include în capitolul „Primii umorişti”, alături de Anton Pann şi Cilibi Moise.

Multe generaţii de elevi au învăţat şi comentat, fiecare după priceperea lui, nuvela „Alexandru Lăpuşneanu”, nuvelă care are ca temă evocarea unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei, la mijlocul secolului al XVI-lea, adică cea de a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564-1569), lupta pentru impunerea autorităţii domneşti şi consecinţele deţinerii puterii de un domnitor crud, tiran. Mulţi ani mai tîrziu, în anul 1851, referindu-se la grija pe care autorii ar trebui să o aibă pentru limba română, Costache Negruzzi scria: „Noi am zis - nu ne mai aducem aminte unde -, că sunt mulţi care schingiuesc şi sfâşie frumoasa noastră limbă şi în loc de creatori se fac croitori, şi croitori răi. Asta ne-a îndemnat a compune această mică comedie crezând că facem un bine arătând ridicolul unor asemine neologişti”. Trebuie amintit că epoca în care se formează şi evoluează autorul este caracterizată de profunde schimbări, de trecere de la regimul fanariot spre istoria modernă a României, parcurgând şi etapa regulamentelor organice, până la constituirea Principatelor Unite Române.

C. Negruzzi, fin literat şi cunoscător al mai multor limbii de circulaţie europeană, provine dintr-o familie de răzeşi, având rădăcini care coboară până în secolul al XVII-lea la marele

MAI 2014

Vorbe de duh şi de luare-aminte (XIII)

losul din Rodos.

Lumea a proslăvit apariţia electricităţii că pe „a opta minune a lumii”, dar, cu vremea, „minunea” s-a banalizat. În opinia mea, nu există o „a opta minune” în mentalul colectiv şi, prin urmare, când vrem să elogiem peste măsură faptele cuiva, folosim această expresie, cu intenţie mai degrabă ironică. În Negru pe alb, Costache Negruzzi scrie: „Ce le pasă? întemeiau încă o a opta minune a lumii, un monstruos monument vrednic de aceşti barbari, un târg pavelat cu anticvităţi în veacul XIX!”, iar Nicolae Gane pomeneşte şi el în derâdere: „– Te rog, nu mă lua în râs.

Am să mă hotărăsc să nu-i mai calc în casă.

– Asta ar fi a opta minune pe pământ.” (Ura din copilărie) „a se vinde pe un blid de linte” Este o expresie biblică care

înseamnă „a se vinde pentru o nimica toat㔺i este rostită cu un oarecare dispreţ. În Vechiul Testament, în Facerea, găsim povestea originară: 25:29 Odată însă a fiert Iacov linte, iar Isav a venit ostenit de la câmp. 25:30 Şi a zis Isav către Iacov: „Dă-mi să mănânc din această fiertură roşie, că sunt flămând!” De aceea Isav s-a mai numit şi Edom.

25:31 Iacov însă i-a răspuns lui Isav: „Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi-născut!” 25:32 Şi Isav a răspuns: „Iată eu mor.

La ce mi-e bun dreptul de întâi-născut?” 25:33 Zisu-i-a Iacov: „Jură-mi-te acum!” Şi i s-a jurat Isav şi a vândut lui Iacov dreptul său de întâi-născut.

25:34 Atunci Iacov a dat lui

Isav pâine şi fiertură de linte şi acesta a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi s-a dus. Şi astfel a nesocotit Isav dreptul său de întâi-născut.

Prin urmare, Isav (sau Esau), fiul lui Avraam, patriarhul, i-a vândut fratelui său Iacov dreptul de prim-născut pentru un blid de linte.

Anton Bacalbaşa reia imaginea, dar cu alte conotaţii: „Neegalitatea socială, cu toate relele ce decurg dintr-însa – asuprirea omului de către om, lupta crâncenă pentru eternul blid de linte, lipsa de cultură, imposibilitatea idealurilor transcendentale, distrugerea sentimentelor morale şi artistice – nasc o nemulţumire

logofăt al Moldovei, Gavrilaş Neniu(1667), cum se poate citi în hrisovul lui Alexandru Vodă. Se poate ca numele de Negruţ să se fi format de la o poreclă dată străbunicului său, Ianache Neniu (1740), ulterior devenită nume şi italienizată, lucru care în acea perioadă se petrecea des, ca urmare a influenţei culturii renascentiste.

Fiul paharnicului Dinu Negruţ şi al Sofiei Hermeziu, Costache Negruzzi, cel care a indrodus genul epistolar în literatura română, s-a născut în anul 1808 la Trifeştii Vechi (Iaşi). Negruzzi învaţă limba greacă cu dascălul Chiriac, iar franceza cu refugiatul politic Brancovitz, ambele în casa părintească. La vârsta de 13 ani, singur, doar cu ajutorul lucrării „Istoria pentru începuturile românilor din Dachia” de Petru Maior, deprinde cititul şi scrisul în limba română cu caractere chilirice. Cu mult umor, Negruzzi afirma: „astfel Petru Maior m-a învăţat româneşte.”

Din cauza manifestărilor violente ale eteriştilor din 1821-1822, familia părăseşte Iaşii, stabilindu-se la moşia Şărăuţi din ţinutul Hotinului, apoi la Cernăuţi. În vara anului 1822, îl întâlneşte aici pe poetul Aleksandr Sergheevici Puşkin care umbla însoţit de o jună înaltă, Calipso Polifroni, conform însemnărilor sale din Scrisoarea VII. „Puşkin - scrie Negruzzi - mă iubea şi găsea plăcere a-mi îndrepta greşelele ce făceam, vorbind cu el frantuzeşte. Câteodată şedea şi ne asculta ore întregi pe mine şi pe Calipso vorbind greceşte; apoi începea a-mi recita deodată versuri de ale lui, pe care mi le traducea”.

Din această prietenie cu Puşkin, Negruzzi se va alege cu învăţarea limbii ruse şi cu dezvoltarea gustului pentru literatură.

Perioada cuprinsă între 1821 şi 1837, respectiv de la vârsta de 13 până la 29 de ani este una de acumulare, de formare culturală, de exerciţiu, când traduce din autori clasici, precum La Fontaine, Voltaire, Lesage, Marmontel, Mme de Genlis, Grecourt, D’Erbigny, Pesselier, D. Darvari. Având un puternic spirit de observaţie şi analiză, cunoscând atât realităţile, cât şi

structura societăţii contemporane lui, va încerca să se elibereze de inerţia conservatorismului şi va fi creatorul genului literar, nuvela istorică, pentru care va folosi scrierile înaintaşilor săi, cronicarii. Aşadar, îl putem considera pe C. Negruzzi ca primul scriitor modern din Moldova. În anul 1823, familia se întoarce la Iaşi, iar trei ani mai târziu, în 1826, moare tatăl scriitorului, Dinu Negruţ, lăsând nerezolvată datoria uriaşă din arendarea eşuată în 1821. Timp de zece ani, între 1825-1835, ocupă diverse funcţii administrative, de la aceea de diac la vistierie până la cea de secretar al Adunării Obşteşti. În anul 1835 traduce „Triizăci ani sau viaţa unui jucătoriu de cărţi” după opera cu acelaşi titlu a lui Victor Ducange şi M. Dinaux. Anul 1835 este debutul lui Costache Negruzzi în literatura din Ţara Românească, moment care i se datorează lui Ion Heliade Rădulescu care îi aprecia gustul pentru dezvoltarea literaturii naţionale, „care moartă în Moldova începuse a înflori la Bucureşti”, mărturisea Negruzzi în autobiografia sa. În anul 1836, în publicaţia „Muzeul Naţional” (nr. 36, 37) apare „Corespondenţa dintre doi români, unul din Ţara Românească şi altul din Moldova”, pe de o parte I.H. Rădulescu, pe de alta C. Negruzzi, pe teme lingvistice de mare actualitate: simplificarea alfabetului, introducerea neologismelor, limba română unitară.

Implicarea sa în constituirea literaturii naţionale îşi găseşte împlinire în perioada de maturizare, aferentă anilor 1837-1844, când colaborează la principalele reviste ale vremii: „Curierul de ambe sexe”, „Albina”, „Alăuta românească”, „Dacia literară”, „Foaia pentru minte, inimă şi literatură”, „Propăşire” etc. În aceste publicaţii apar traduceri din Victor Hugo, cât şi creaţii originale: „Cum am învăţat româneşte’’, „Aprodul Purice”, nuvela sentimentală „Zoe”, schiţa turistică „Plimbare”, anecdota „Reţeta”, portretul „Un poet necunoscut”, schiţa „Calipso” etc. Heliade care proiectase acea vestită Bibliotecă universală îl îndeamnă pe Negruzzi să scrie şi să traducă,

iar în anul 1837 acesta traduce „Angelo, tiranul Padovei” şi „Marie Tudor”, drame ale lui Victor Hugo. Publică poemul „Aprodul Purice”, sursa de inspiraţie fiind o legendă din „O samă de cuvinte” a lui Ion Neculce, gândit drept un fragment din proiectata epopee „Ştefaniada”. În 1837 publică nuvela romantică „Zoe” în „Curierul de ambe sexe” al lui Heliade, apoi în 1838 traducerea poemului „Şalul negru” de Aleksandr Puşkin. Un an mai târziu publică tot în „Curierul de ambe sexe” povestirea anecdotă „Au mai păţit-o şi alţii”, iar în „Albina Românească” apare „Regele Poloniei şi domnul Moldovei”.

Anul 1840 reprezintă un moment foarte important în viaţa şi cariera lui C. Negruzzi. Astfel devine primarul Iaşului, dar face parte şi din comitetul de direcţie al Teatrului Naţional din Iaşi, alături de Kogălniceanu şi de Alecsandri. Tot acum apare la Iaşi „Dacia literară” sub direcţia lui Kogălniceanu, a lui Alecsandri şi a lui C. Negruzzi. În numărul 1 al revistei „Dacia literară” apare nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanul”, care este, aşa cum am mai spus, prima nuvelă istorică din literatura română. Publică în „Albina Românească” nuvela „Provinţialul”, devenită „Fiziologia provinţialului”. În anul 1842, în „Albina Românească” apare „Păcală şi Tândală” sau „Morala moldovenească”. „Capodopera acestei proze de hilaritate clasică este «Păcală şi Tândală», deschizând drumul lui Anton Pann şi a lui Ion Creangă” scrie G. Călinescu în Istoria literaturii române. În 1844 în revista „Propăşirea” apare prelucrarea „Toderică” după „Federigo” de Prosper Merimée, care nemulţumeşte autoritatea domnească.

Autorul este exilat, iar revista oprită. Tipăreşte „Vânătorul bun”, o carte pe tema vânătorii care devine model pentru Odobescu în „ Pseudokynegeticos”(1874), operă terminată cu un fragment din lucrarea lui Negruzzi. Doi ani mai târziu, în 1846, publică în „Almanahul de învăţătură” nuvela istorică „Sobieski şi românii”, lucrare

generală.” (Arta noastră) „a-şi pune/a-şi turna cenuşă în cap” Expresia are sensul de „a se autocritica, a se blama” pentru faptele sale. La bază este tot un obicei evocat în Biblie. Când aceştia se căiau adânc, îşi sfâşiau vestmintele, îmbrăcau un sac şi îşi puneau cenuşă în cap, cenuşa evocând mortul şi doliul, dar şi căinţa. „13:19 Iar Tamara şi-a presărat cenuşă pe capul său şi-a rupt haina cea pestriţă, cu care era îmbrăcată şi, punându-şi mâinile pe cap, mergea aşa şi striga.” (II Regii).

I a t ă c e sc r i e Ni c o l a e Filimon: „– Ei bine, boieri, vă văd cam pe gânduri; eu v-am

11

chemat aci ca să ne veselim, iar nu ca să punem cenuşă în cap şi să ne plângem păcatele ca prorocul Iona din Scriptură!”

(Ciocoii vechi şi noi) „a-şi da arama pe faţă” Expresia se referă la faptul că o persoană îşi arată, într-o anumită împrejurare, adevăratul caracter, relele porniri sau apucături.

Pe vremuri, cei ce falsificau banii de aur îi făceau din aramă şi apoi îi suflau cu aur. După o vreme, stratul de aur dispărea, iar arama ieşea la suprafaţă. Aşa a apărut şi vorba de duh. Scrie Ispirescu despre Prometeu: „Înghiţi Joe [Iunona] găluşca, dar numaidecât îşi dete arama pe faţă, căci prinse a mai prigoni lumea o toană. Pe lângă altele, nu mai voi să dea oamenilor foc. Pasămite aceştia nu ştiau p-atunci cum să-şi aţâţe focul, nefiind născocit meşteşugul de a scăpăra.” (Poveştile unchiaşului sfătos)

Costache Negruzzi păstrată şi azi în manualele elevilor de gimnaziu. Conservator în gândire, având relaţii bune cu domnitorul, Negruzzi nu se numără printre participanţii la evenimentele revoluţionare din anul 1848. La Teatrul Naţional din Iaşi se joacă în anul 1849 vodevilul „Doi ţărani şi cinci cârlani”, devenit „Cârlanii”. În anul următor este numit director al departamentului finanţelor şi tot acum devine membru al unei loji masonice din Iaşi. În anul 1851 publică farsa într-un act „Muza de la Burdujeni” la sfârşitul căreia Negruzzi adaugă o notă în care îi critică pe acei creatori „care schingiuesc şi sfâşie frumoasa noastră limbă şi în loc de creatori se fac croitori, şi croitori răi”. În anul 1853 Negruzzi scoate revista „Săptămâna”, iar în anul 1855 publică „Istoria unei plăcinte” şi „Ochire retrospectivă” în „România literară” a lui V. Alecsandri . În anul 1857 publică volumul „Păcatele tinereţilor”, alcătuit din patru părţi: I. Amintiri din juneţe (Cum am învăţat româneşte, Zoe, O alergare de cai); II. Fragmente istorice (Aprodul Purice, Alexandru Lăpuşneanul, Sobieski şi românii, Regele Poloniei şi domnul Moldovei); III. Neghină şi Pălămidă (Cârlanii, Muza de la Burdujeni); IV. Negru pe alb (Scrisori de la un prieten).

Aceste lucrări se caracterizează prin diversitatea tematică, specii şi formule literare, având caracter anticipativ asupra evoluţiei literaturii române moderne. În partea a doua a volumului intitulată „Fragmente istorice” găsim povestiri si nuvele istorice inspirate din cronicile Moldovei, din care nuvela „Alexandru Lăpuşneanul” care din perspectiva modernă este o parabolă despre vină şi pedeapsă, despre destin, despre urmările pe care le pot avea actele unui conducător, atunci când la baza lor stă dorinţa de dominare absolută. Prin caracterul general uman, nuvela „Alexandru Lăpuşneanul” depăşeşte limitele spaţiului românesc şi se înscrie în universalitate.

Autorul a scris „Alexandru Lăpuşneanul”, folosind capitolul al patrulea din cronica lui Grigore Ureche. Ca inspiraţie istorică, nuvela se referă la cea de a doua domnie a lui A. Lăpuşneanul, după uciderea lui Despot Vodă de către Ştefan Tomşa. În această nuvelă, autorul introduce în literatura română personajul colectiv, ca parte componentă a acţiunii, dovedind o bogăţie de informaţii şi aptitudini reale în stăpânirea tehnicilor literare. Asupra lui Lăpuşneanu, autorul va reveni într-una din scrisorile ce alcătuiesc capitolul al patrulea al volumului „Păcatele tinereţilor”, dezvăluind motivul pentru care el acuza boierii de clevetire, dar nefiind de acord nici cu măsura de ucidere în masă a acestora. În partea a patra a volumului „Păcatele tinereţilor”, în ciclul numit „Negru pe Alb”, găsim „Scrisori la un prieten”, în care Costache Negruzzi introduce genul epistolar în literatura română şi adună 30 dintre foiletoanele sale risipite prin periodice timp de 25 de ani.

Scrisorile lui Negruzzi au fost apreciate de critica literară şi i-au atribuit meritul de a fi fost în generaţia sa primul prozator artist şi intelectual, anunţând pe Cezar Bolliac, N. Bălcescu, V. Alecsandri, Ion Ghica ş.a. În anul 1862 , în revista „Din Moldova” publică lucrarea „Studii asupra limbii române”. În anul 1866 atunci cînd se înfiinţează „Societatea Academică Română” (Academia Română) devine membru al acesteia.

Costache Negruzzi se stinge din viaţă la Iaşi, în seara zilei de 24 august 1868, fiind înmormântat la moşia sa Trifeşti.

12

Interviu

MAI 2014

Mircea Fluieraş - Málaga/Spania Se cunoaşte foarte bine faptul că presa este a patra putere într-un stat civilizat, democratic unde societatea este sănătoasă şi prosperă; că este câinele de pază al acesteia şi că are un important rol educativ. Din nefericire, nu şi în România. Presa românească, cu mici excepţii, oferă informaţie relevantă doar pentru consumatorii de divertisment ieftin.

Vremurile în care românii erau interesaţi să cumpere presa românească s-au dus, iar acest fenomen este prezent nu doar din cauza scăderii nivelului de trăi. Omul poate scoate bani pentru dependenţe, dar presa scrisă nu mai oferă dependenţă de quality, ci doar dependenţă pentru manipulare, derizoriu, vulgar şi senzaţional.

Creşte consumul facil de net pentru că este ieftin, uneori gratis, te agaţă cu titluri bombastice, îţi dă senzaţia că vei găsi piatra filosofală, dar după ce te tăvăleşte printr-un melanj de tabloid, bârfă şi fake, nu-ţi oferă nimic creierului. Informaţia relevantă şi care îţi este utilă e infimă în marea majoritate a instituţiilor de presă, fie că vorbim de internet, fie de presa scrisă sau TV. Excepţiile le numeri pe degete. De obicei este vorba de o picătură într-un ocean.

Mircea Fluieraş: În fiecare zi suntem înconjuraţi de tentative de influenţare atât pozitive cât şi negative, intenţionate şi neintenţionate, iar mesajele persuasive şi manipulative vin din toate direcţiile.

Manipulatorul este interesat doar de câştigurile personale şi de realizarea scopurilor, fără să-l intereseze de daunele care le produce, de persoana manipulată sau de impactul asupra acesteia. Într-o lume relativă în care toţi aleargă după bani şi interese meschine pentru obţinerea cărora de cele mai multe ori se minte, se înşeală, se escrochează, publicaţia în limba română Occidentul Românesc intră în anul patru de existenţă, drept şi cu aceeaşi ţinută elegantă, de gală şi profesionalism cu care ne-a obişnuit. Patru ani

în care, lună de lună acest ziar realizat cu multă trudă şi sacrificii, - constant, în acelaşi număr de exe m pl are , de m ul t e or i suplimentat -, ajunge gratuit în faţa cititorilor din cele mai importante comunităţi româneşti din Spania şi alte locuri îndepărtate din lume.

Cum reuşiţi să-l menţineţi în viaţă într-o lume atât de hidoasă...?

Kasandra Kalmann Năsăudean: Ai dreptate. Întro lume în care oamenii trăiesc doar pentru profit şi interes este foarte greu, aproape imposibil să rezişti. Cu riscul de-a mă repeta, subliniez din nou faptul că publicaţia noastră nu reprezintă o afacere. Occidentul Românesc nu a fost şi nu va fi niciodată o publicaţie comercială. Astfel de ziare sunt realizate de către oameni de afaceri care doresc în primul rând să-şi facă cunoscute afacerile lor, restul, nici nu mai contează.

Noi nu deţinem afaceri şi singurul nostru scop a fost şi rămâne, acela de a oferi românilor imigranţi din străinătate, calitate, valoare şi profesionalism în tot ceea ce dorim să transmitem prin articolele noastre şi informaţiile de interes. Cât despre menţinerea în viaţă, totul a fost şi este atât de evident: din resurse proprii.

MF: Aţi beneficiat vreodată în aceşti patru ani de subvenţii şi finanţări de la partidele politice din ţară sau din străinătate, de la Uniunea Europeană sau de la departamentele pentru imigranţi din Spania având în vedere faptul că foarte multe ziare şi asociaţii au avut susţinere financiară din partea acestora ani şi ani la rând?

KKN: Nici vorbă. Să fim serioşi! Noi nu am beneficiat de astfel de finanţări niciodată. Nici ca organizaţie non-profit, nici ca publicaţie.

MF: Dacă vă amintiţi, la alegerile din 9 decembrie 2012, Aurelian Mihai, candidat al PPDD la Camera Deputaţilor în Colegiul 1 Diaspora, colegiu căruia îi sunt arondate Franţa, Italia

MANIPULARE, PERSUASIUNE ŞI POLITICĂ... DE INTERES şi Spania a furnizat surpriza alegerilor din diaspora, obţinând 12.682 de voturi dintre cele 40.152 exprimate în acest colegiu. Ţara care i-a adus cele mai multe voturi a fost Spania. Printre voturile care l-au scos la rampa politică românească pe Aurelian Mihai a fost şi votul dumneavoastră?

KKN: Votul meu, la fel ca votul tău şi al tuturor românilor din Spania şi de pretutindeni a fost şi este foarte important.

Eu nu-mi pot oferi votul meu de încredere unei persoane pe care nu o cunosc şi nu am informaţii concrete că ar fi făcut ceva pentru comunitatea din care provine, indiferent de formaţiunea politică din care face parte. Nu fac politică şi nu mă voi implica direct niciodată în aşa ceva, dar când îţi oferi votul de încredere trebuie să fii foarte sigur de gestul pe care îl faci şi cui oferi votul tău. Personal, prefer să nu votez dacă nu sunt convinsă şi sigură că acea persoană merită încrederea mea. În concluzie, nu, nu l-am votat!

M F: Vor bes c desp re acelaşi Aurelian Mihai care înainte să devină politician de PPDD şi apoi independent, bătea din poartă-n poartă prin Madrid să caute publicitate pentru ziarul Noi în Spania. Ştie toată lumea că nu a fost niciodată angajatul firmei care deţine acest ziar cum la fel de bine ştie toată lumea că ziarul aparţine unui grup de bulgari afacerişti. Cum comentaţi?

KKN: Nu e foarte complicat. Aurelian Mihai încerca să-şi căştige existenţa zilei precum fiecare imigrant. Şi nu e o ruşine faptul că lucra la comision din vânzări şi nu era angajat. Atâta timp cât munca e cinstită, nu ai de ce să-ţi fie ruşine. Că a fost un accident faptul că a ajuns deputat, e cu totul altceva. Românii, sătui de politicienii care s-au plimbat prin străinătate fără să facă nimic concret pentru aceştia, au dorit o schimbare. S-a nimerit să fie tânărul Aurelian Mihai „marea schimbare...”.

Un necunoscut în politică şi fără experienţă. Atât şi

nimic mai mult.

MF: Am primit foarte multe informaţii pe surse, atât din Spania cât mai ales din România legate de faptul că deputatul Aurelian Mihai a solicitat finanţare pentru ziarul Noi în Spania de la Statul Român. Conform intervenţiei acestuia în Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, intervenţie care se poate vizualiza de oricine doreşte pe site-ul Camerei Deputaţilor, fiind publică, singur a finanţare solicitată de Aurelian Mihai, citez: „Solicităm alocarea sumei de 200 de mii de lei pentru finanţarea principalului săptămânal românesc din diaspora, Spania, din comunitatea Madrid, localitatea Fuenlabrada. În Spania nu există decât un singur săptămânal, din cunoştinţele noastre. Eu am trăit ultimii 11 ani în Spania, chiar la Madrid. Dorim finanţarea săptămânalului românesc, pentru că este mare nevoie.”, a fost pentru ziarul Noi în Spania. Consideraţi că

este corect ca deputatul Aurelian Mihai să solicite bani de la statul român pentru finanţarea unui ziar ce aparţine unui grup de oameni de afaceri bulgari, respectiv, Nova Duma S.L., când acesta este deputat pentru Colegiul 1 Diaspora, colegiu căruia îi sunt arondate Spania, Italia şi Franţa şi a ajuns deputat datorită voturilor românilor din aceste ţări?

KKN: Ca jurnalist şi cetăţean român ce deţin un ziar în limba română pentru imigranţii români din Spania, mi se pare o evidentă şi impardonabilă greşeală în condiţiile în care în Spania regăsim multe publicaţii în limba română atât tipărite cât şi on-line, posturi de radio, TV etc. Nu mai spun de massmedia românească din Italia şi Franţa. Prin solicitarea lui, deputatul Aurelian Mihai a jignit toată mass-media românească din cele trei ţări şi nu numai. Sincer, nu aş putea spune care i-a fost motivaţia dar indiferent de situaţie, nu îţi poţi permite să ignori atâţia

Interviu români care ţi-au dat votul lor ca să le susţii interesele, nu poţi să ignori românii de bună credinţă care fac eforturi extraordinare să menţină în viaţă mass-media românească pentru concetăţenii lor din străinătate şi să ceri statului român finanţare doar pentru un singur ziar, fie el patronat de orice naţie de pe pământ?!

Nu, aşa ceva nu este permis şi gestul deputatului îl consider extrem de grav şi deplasat. Aurelian Mihai nu este deputat pentru Noi în Spania. El a ajuns în această funcţie datorită românilor din Spania care au avut încredere în el şi l-au votat. Ce a făcut concret acest politician pentru românii din Franţa, Italia şi Spania în tot acest timp?! Ştie cineva?

MF: Credeţi că patronii bulgari ai ziarului Noi în Spania i-au solicitat lui Aurelian Mihai să facă aceste demersuri pentru a obţine finanţare de la statul român, sau românii care lucrează la ziar?

KKN: Oamenii de afaceri bulgari care deţin şi acest ziar în limba română pe lângă celelalte ziare în alte limbi, sunt afacerişti în multe domenii. Sunt profesionişti, ştiu să facă bani şi nu cred că au solicitat tânărului deputat român aşa ceva. Exclus. Ştie toată lumea că ziarul în limba română a fost creat pentru a-şi face cunoscute afacerile gupului şi în marea comunitate românească din Spania. Nu e niciun secret. Ziarul apare săptămânal tocmai din aceste motive şi mi se pare normal şi firesc să-şi facă cunoscute afacerile prin propriul ziar. Ar fi fost culmea să plătească ca să îşi facă publicitate în alte ziare. Nu se poate! Cât despre românii care lucrează la ziarul Noi în Spania, nici nu se pune problema. Nu e ziarul lor.

Sunt doar simpli executanţi care efectuează o muncă pentru care sunt plătiţi. Să fim serioşi! Oamenii îşi câştigă existenţa de zi cu zi precum fiecare imigrant. Şi chiar dacă prin absurd, ar fi fost ziarul lor, nu cred că şi-ar fi permis aşa ceva. Din punctul meu de vedere, cred că gestul tânărului politician este mai degrabă un comportament de teribilism infantil, poate nostalgic... care îl va costa scump şi pentru care undeva, cândva, va trebui să dea socoteală.

MF: Potrivit informaţiilor remise de Camera Deputaţilor, la solicitarea Mediafax şi preluat de Ziarulromânesc.net, deputatul român se află în lista de top a celor mai cheltuitori politicieni: „Deputatul independent Aurelian Mihai, ales pe listele PPDD în co-

legiul uninominal nr. 1 Diaspora, a decontat în luna august suma de 9.973 lei, pentru cheltuielile de personal, el având 11 angajaţi, dintre care un angajat în baza unui contract individual de muncă şi ceilalţi zece în baza unor convenţii civile.”. Acest aspect, cum îl comentaţi?

KKN: Simplu: o altă dovadă în plus că pălăria pentru funcţia de deputat este mult prea mare pentru tânărul Aurelian Mihai iar faptul că a ajuns într-un astfel de loc călduţ şi bine plătit din bani publici, nu-i dă dreptul să creadă că poate face ce vrea şi că totul i se cuvine. Toate acestea sunt vise. Cineva, cândva, îl va taxa pentru teribilismul său.

MF: Zilele trecute au fost diverse comentarii şi pe reţelele de socializare şi în diverse publicaţii în legătură cu proiectele de finanţare depuse la DPRRP, controversatele proiecte pentru care niciodată românii nu vor fi mulţumiţi. Printre aceste postări mi-a atras atenţia şi unul în legătură cu deputatul Aurelian Mihai, şi anume: Aurelian Mihai a ţinut să vorbească şi de nemulţumirea sa cu privire la modul în care Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni a procedat cu privire la selecţia proiectelor depuse în sesiunea din acest an de către asociaţii, presă din Diaspora: „Voi solicita ministrului delegat

o informare cu privire la criteriile privitoare la modul de selecţionare a proiectelor primite ca solicitări din Diaspora”.

KKN: Orice asociaţie, organizaţie, mass-media etc. are libertatea şi dreptul să depună proiecte pentru finanţare. La toate instituţiile şi forurile care se ocupă de aşa ceva. Nimeni şi nimic nu îi opreşte. Împortant este ca proiectul şi condiţiile care se cer pentru accesarea unor astfel de proiecte să se încadreze în normele legale, în grila cadrului instituţional şi juridic. Un proiect fiabil şi de interes pentru comunitate va fi întotdeauna aprobat şi apreciat.

Dreptul la opinie este liber, aşa că întotdeauna vor fi comentarii pro şi contra indiferent de la cine vin şi cu ce scop. Iar despre intervenţia tânărului Aurelian Mihai, sincer, nu mai am cuvinte.

E la fel de nostalgică... şi fără sens precum toate celelalte intervenţii ale sale.

Să fim serioşi! Avem alte probleme mult mai importante de făcut decât să ne preocupăm de ceea ce spune Aurelian Mihai. Până acum nu am văzut nimic concret că a realizat pentru românii din Italia, Franţa sau Spania iar nostalgia sa... nu ne ajută cu nimic. Dimpotrivă. Ne dezgustă!

MF: Organizaţia dumneavoastră a aplicat pentru astfel de proiecte cu scopul de a vă ajuta în munca şi eforturi-

le pe care le depuneţi pentru realizarea lună de lună a publicaţiei Occidentul Românesc?

KKN: Desigur. E dreptul nostru. Avem unul singur pentru care aşteptăm rezultatele.

Dacă printre celelalte sute de proiecte va fi considerat de interes pentru comunitate şi va trece de toate normele legale de încadrare probabil că va fi aprobat. Dacă nu vom obţime punctajul scontat, asta e. Viaţa merge înainte. Oricum, Occidentul Românesc va fi prezent în continuare indiferent de situaţie. Poate într-un tiraj mai mic, dar va fi pe podium. Cât mai mult timp e posibil. Pentru că este realizat cu multă pasiune şi va fi mereu un liant, acea punte de legătură între românii din străinătate şi cei de acasă. Le va reaminti oricât de bine o duc în locurile în care s-au stabilit, că niciodată nu trebuie să-şi uite rădăcinile, limba maternă, credinţa, tradiţiile şi datinile strămoşeşti. Toate acestea sunt unica noastră zestre pe care avem obligaţia morală să o transmitem mai departe.

Să ne uităm bine în jurul nostru. Totul este relativ. Cunosc mulţi români stabiliţi în străinătate care au afirmat nu o dată că nu se mai întorc în România. Au copii care s-au născut în ţara de adopţie şi nu ştiu româneşte. Este inadmisibil. Vremurile se schimbă, politicienii pleacă şi vin, istoria revine, iar şi iar... Iată că trăim vremuri în care mulţi dintre

MAI 2014 cei care au afirmat că nu mai vor să ştie de România sunt obligaţi de situaţii economice şi nu numai să se întoarcă înapoi în locul de unde au plecat neavând altă şansă, altă variantă. Noi vom ţine în viaţă Occidentul Românesc atât cât vom putea şi sănătatea ne va permite, indiferent că vom fi aici sau într-o altă lume, printre alţi români, indiferent că persoane precum tânărul Aurelian Mihai ne va pune piedici... În piesa vieţii, fiecare dintre noi ar vrea să-şi scrie rolul şi să-şi interpreteze destinul în aşa fel încât să ajungă la un final conform cu propriile sale dorinţe. Dar pentru faptul că suntem fiinţe sociale, monologul nu este o soluţie. Trebuie să învăţăm să comunicăm, să oferim respect ca să fim respectaţi, să fim cinstiţi cu noi şi cu ceilalţi, să ştim aprecia valoarea, calitatea şi profesionalismul. În absolut toate domeniile.

Ne-am săturat de kítsch-uri... de profitori, de manipulatori. Ne-am săturat de minciuni şi promisiuni deşarte.

Avem nevoie de o schimbare totală. Pe toate planurile şi-n toate domeniile. Merităm cu toţii această schimbare mult aşteptată.

Iar tânărul Aurelian Mihai sper să citească acest interviu care să-i reamintească faptul că nu este deputat pentru ziarul Noi în Spania ci pentru toată mass-media şi toţi românii din Colegiul 1 Diaspora, colegiu căruia îi sunt arondate Franţa, Italia şi Spania.

13

MF: Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi pentru amabilitatea dumneavoastră.

Vă doresc viaţă lungă alături de echipa redacţională, multe împliniri şi satisfacţii profesionale. Le meritaţi din plin!

Notă: Pentru conformitate se poate accesa site-ul Camerei Deputaţilor de mai jos: http://www.cdep.ro/pls/ steno/steno.stenograma?i ds=7199&idm=1&sir=&se p=and&idv=6229&idl=1& nav=%3Ca%20href=%22/ pls/steno/steno.cautare% 3Fcam=%26com=0%26 leg=2012%26topic1=0% 26topic2=0%26topic3=0 %26topic4=0%26topic5= 0%26nrp=%26anp=%26i dv=6229%26sir=%26sep =and%26ts=0%26dat1=19-12-2012%26dat2=1405-2013%26ord=0%26pa g=20%26idl=1%22%3EIn terogare%3C/a%3E%20 %26gt%20%3Ca%20 href=%22/pls/steno/steno. lista%3Fcam=%26com=0 %26leg=2012%26topic1= 0%26topic2=0%26topic3= 0%26topic4=0%26topic5= 0%26nrp=%26anp=%26id v=6229%26sir=%26sep= and%26ts=0%26dat1=19-12-2012%26dat2=14-052013%26ord=0%26pag= 20%26idl=1%26pags=1 %22%3ERezultate%3C/ a%3E Acest link, într-o formă prescurtată, este următorul: http://bit.ly/1lZph8M

14

România

MAI 2014

UN ORAŞ DIN ROMÂNIA INTRĂ ÎN TOPUL CELOR MAI FERMECĂTOARE ORAŞE DIN EUROPA Oraşul Sibiu se numără printre cele mai fermecătoare oraşe din Europa, care trebuie vizitate cât mai repede posibil, potrivit site-ului american huffingtonpost.com.

Jurnaliştii de la The Huffington Post le recomandă turiştilor nouă oraşe europene, a căror mărime poate varia, dar care au în comun acelaşi lucru farmecul.

Printre aceste oraşe se numără şi oraşul Sibiu despre care huffingtonpost.com precizează că a fost Capitală Culturală Europeană în anul 2007. „Acest oraş pietonal prietenos are un nivel superior (oraşul de sus) plin de numeroase locuri istorice, care este completat de un nivel inferior (oraşul de jos) cu case situate pe străzi pietruite. Nu este de mirare că a fost Capitală Culturală Europeană în 2007”, se spune pe site-ul The Huffington Post.

Alături de Sibiu, pe lista oraşelor fermecătoare din Europa

recomandate de site-ul american se numără: Bibury, considerat „cel mai frumos oraş” din Marea Britanie, Giethoorn, despre care se spune că este „Veneţia Olandei”, Eguisheim din Franţa, Bruges din Belgia, Colmar din Franţa, Gruyeres din Elveţia, Alberobello din Italia şi Cesky Krumlov din Republica Cehă.

The Huffington Post este un site american de informaţii şi un blog agregator de ştiri

fondat de Arianna Huffington, Kenneth Lerer şi Jonah Peretti.

Lansat în 2005 şi achiziţionat în februarie 2011 de portalul AOL, The Huffington Post şi-a început expansiunea dincolo de graniţele Statelor Unite ale Americii prin lansarea iniţial a două noi ediţii anglofone - una în Canada şi una în Marea Britanie. Ulterior, The Huffington Post şi-a dezvoltat mai multe versiuni, în mai multe limbi.

NADAL, NUMIT CETĂŢEAN DE ONOARE AL MADRIDULUI ÎN CADRUL UNEI CEREMONII LA CARE A PARTICIPAT ŞI ION ŢIRIAC Rafael Nadal a primit cea mai înaltă distincţie din partea primarului oraşului Madrid, fiind numit „cetăţean de onoare” al oraşului, într-o ceremonie grandioasă, la care a participat şi Ion Ţiriac.

Dacă rezultatele din ultimul timp au fost mai degrabă modeste, Nadal nereuşind performaţe notabile la Monte Carlo sau Barcelona - altădată turnee de „casă” ale tenismanului originar din Manacor - numărul unu mondial se poate lăuda că a primit luni seară titlul de „cetăţean de onoare” al oraşului Madrid. În cadrul unui eveniment deosebit, la care au participat şi directorul turneului din capitala Spaniei, Manuel Santana, dar şi Ion Ţiriac, cel care deţine cea mai importantă competiţie de tenis din peninsula Iberică, Nadal a primit o medalie din partea primarului Ana Botella pentru „merite deosebite în sport şi pentru implicarea sa în activităţi de promovare a valorilor, în cadrul comunităţii din Madrid”, după cum notează atpworldtour.com. „Este o zi specială pentru mine, sunt extrem de emoţionat şi mândru că mi se acordă acest titlu onorific. Vreau să le mulţumesc în primul rând familiei şi prietenilor, dar şi tuturor celor care au fost alături de mine de-a lungul carierei. Vreau să împart bucuria obţinerii acestei distincţii cu

madrilenii, oameni de care mă simt foarte legat. Cei de aici m-au susţinut întotdeauna şi m-au făcut de fiecare dată să mă simt special”, a spus tenismanul spaniol, apropiat de capitala Spaniei sufleteşte, fiind unul dintre cei mai înfocaţi suporteri ai Realului.

Nadal - 30 de victorii la Mutua Madrid Open (doar 8 eşecuri) - este în căutarea celui de-al patrulea succes la acest turneu, după ce în 2005, 2010 şi 2013 şi-a adjudecat trofeul.

Conflict Nadal - Ţiriac în 2012 Gestul lui Ion Ţiriac, de a asista la ceremonia oficialităţilor din Madrid, arată că omul de afaceri a trecut peste tensiunile pe care le-a avut în trecut cu spaniolul Nadal. În urmă cu doi ani, tenismenul iberic a contestat faptul că zgura de pe terenul de la Madrid este de culoare albastră, fapt care l-a nemulţumit pe organizatorul turneului. Ţiriac i-a cerut scu-

ze lui Nadal, dar atât spaniolul, cât şi antrenorul acestuia, au refuzat să facă acest gest. „E o barbarie că ATP a acceptat să se întâmple aşa ceva.

Eu i-am spus de mai multe ori lui Rafa să nu vină să joace aici, dar pentru el e un vis să participe la acest turneu şi uite că acum avem de pătimit.

Jucătorii spanioli sunt cei mai prejudiciaţi de această schimbare, pentru că ei sunt crescuţi pe zgură. El a zis că vrea să joace la Madrid, dar nu cu preţul unei accidentări. Ce putere trebuie să aibă acest om dacă i se permite să schimbe tot?! Am văzut că după meci Ţiriac i-a cerut scuze lui Rafa, dar Rafa nu a răspuns cu nimic. Nu a contestat nimic.

Responsabilitatea o poartă ATP. El poate face cum vrea el la el acasă, dar ATP nu-i mai poate permite să facă acelaşi lucru aici şi anul viitor”, declara Toni Nadal, antrenorul lui Rafa Nadal, citat de Marca.

GEORGE ANGLIŢOIU - PROFESORUL ROMÂN CARE ŞI-A INVESTIT ECONOMIILE ÎN ACŢIUNI LA BORUSSIA DORTMUND Profesorul român de relaţii internaţionale, George Angliţoiu, spune că şi-a investit economiile în acţiuni la Dortmund. În 2014, brandul Borussia a ajuns la o cifră impresionantă, 100.000 de membri cotizanţi, chiar dacă Götze şi Lewandowski, doi dintre cei mai importanţi jucători ai clubului din istoria recentă, s-au transferat la marea rivală Bayern.

Pe Westfallenstadion, fotbalul a devenit o plăcere, un deliciu din care fiecare fan gustă din plin. Tot acest spectacol a fost posibil datorită dorinţei unui oraş de a-şi salva simbolul, care, la începutul anilor 2000, se apropia cu paşi repezi de faliment. Părtaş la toată această poveste plină de emoţie a fost şi profesorul de relaţii internaţionale român, George Angliţoiu, un om care trăieşte prin sentimentul tribunei şi nu prin cel al acţiunilor cumpărate.

Borussia Dortmund devenea în 2000 primul club german cotat la bursă, în contextul unei acute crize financiare ce lovea clubul. Peste 13 milioane de acţiuni la preţul de 11 euro au fost cumpărate, rezultând o sumă de 140 milioane de euro. Puţini ştiu însă povestea românului care deţine acţi-

uni la clubul din bazinul Ruhr.

George Angliţoiu este profesor în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. Predă cursuri la Facultatea de Ştiinţe Politice, secţia Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, dar şi în Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană. Ca şi cadru didactic, acesta face o paralelă între sport şi societate: „Eu cred că este un paradox la mijloc.

Sportivii adevăraţi nu au timp să fie suporteri, iar aceştia din urmă nu dispun de timp pentru a practica zilnic sportul. Sunt un adept al sporturilor de echipă, pentru că, şi acolo, ca în viaţa de zi cu zi, ai nevoie de o comunitate în care să te afirmi, pentru a fi şef sau a crede întrun ideal“.

Cu modestie şi carismă, acesta a dezvăluit pentru ProSport o serie de particularităţi din viaţa sa de membru cotizant în cadrul Borussiei Dormund: „Nu sunt un acţionar atât de mare. Cunoscuţii mă tachinează cu porecla «Gigi Becali de Dortmund». E drept, economiile mele nu sunt într-o bancă, ci la acest club. Iar acesta este un punct din CV-ul meu cu care mă mândresc din plin, pentru că Dortmundul se vinde bine comercial. Are oameni inteligenţi în spate, care au transformat obsesia unui club de a învinge rivalele Schalke şi Bayern într-o poveste de succes. Au făcut cel mai mare stadion din Germania şi este singurul oraş pe care eu l-am cunoscut ca oraş al fotbalului“, susţine Angliţoiu.

SONDAJ UE: BUCUREŞTENII, PRINTRE CEI MAI NEMULŢUMIŢI EUROPENI DE CALITATEA VIEŢII DIN ORAŞUL LOR Bucureştenii sunt printre cei mai nemulţumiţi europeni în ceea ce priveşte calitatea vieţii din oraşul în care locuiesc, potrivit unui sondaj realizat de TNS Political & Social la solicitarea Uniunii Europene.

Sondajul a inclus 79 de oraşe europene, dintre care trei din România: Bucureşti, ClujNapoca şi Piatra Neamţ.

82% din bucureşteni sunt mulţumiţi în general de calitatea vieţii, procent care-i plasează pe antepenultimul loc în clasamentul capitalelor. În acelaşi timp, majoritatea procentelor legate de cetăţenii mulţumiţi de calitatea vieţii din capitalele europene în care trăiesc sunt de peste 90%.

De exemplu, comparativ cu situaţia din Bucureşti, 97% din locuitorii din Copenhaga sunt mulţumiţi de calitatea vieţii din oraşul lor, urmaţi de cei din Amsterdam, cu 96%, şi Stockholm, tot cu 96%. Procentul bucureştenilor mulţumiţi este mai mare decât cel al locuitorilor din Roma (80%) şi Atena (52%). În schimb, 96% din clujeni şi 95% din locuitorii din Piatra-Neamţ s-au

declarat satisfăcuţi de calitatea vieţii în oraşele lor. În ceea ce priveşte transportul public, doar 49% din bucureşteni sunt mulţumiţi, iar 34% reclamă calitatea slabă a acestuia. 64% din bucureşteni, 66% din locuitorii din PiatraNeamţ şi 49% din clujeni sunt total nemulţumiţi de serviciile medicale.

Cele mai bune servicii medicale sunt, potrivit celor intervievaţi, în Viena, Amsterdam şi Luxemburg.

Bucureştenii ocupă ultimele locuri şi când vine vorba de satisfacţia legată de facilităţile sportive şi de viaţa culturală.

Numai 40% din bucureşteni sunt mulţumiţi de facilităţile sportive şi 71% de viaţa culturală. 44% din bucureşteni reclamă calitatea slabă a sistemului educaţional şi a şcolilor, fiind, din acest punct de vedere, pe penultimul loc. Starea străzilor şi a clădilor este motiv de nemulţumire pentru 47% din bucureşteni, depăşiţi doar de locuitorii din Sofia, Atena şi Roma.

Dacă 90% din clujeni se simt în siguranţă în oraşul lor, nu-

mai 52% din bucureşteni au acest sentiment, gradul de nesiguranţă fiind mai ridicat doar în Sofia şi Atena.

Nici la capitolul încredere reciprocă bucureştenii nu stau mai bine, clasându-se pe ultimele locuri. 64% nu au încredere în ceilalţi locuitori, spre deosebire de clujeni. 75% din clujeni au încredere în concitadinii lor.

62% din bucureşteni sunt complet nemulţumiţi de calitatea serviciilor administrative, iar 82% de calitatea aerului.

Pe de altă parte, locuitorii Bucureştiului se află în prima parte a clasamentului când vine vorba de posibilitatea de a găsi uşor un loc de muncă (41%), iar 51% consideră că pot găsi locuinţe la preţuri rezonabile.

91% din locuitorii din PiatraNeamţ consideră că trăiesc într-un oraş curat, în timp ce 69% din bucureşteni nu văd Capitala ca pe un oraş curat. În ceea ce priveşte viaţa personală, 75% din bucureşteni sunt mulţumiţi, iar 63% apreciază că au o situaţie financiară bună.

România DE MOBILIZAREA REZERVIŞTILOR ŞI DE RECRUTAREA TINERILOR Referindu-se la situaţia din Ucraina, premierul Victor Ponta a declarat într-o conferinţă de presă la sediul MApN, că cetăţenii României şi România ca ţară nu se află în acest moment în niciun fel de pericol. „Nu există nicio ameninţare directă la adresa cetăţenilor români sau la adresa României”, a spus Ponta, care a precizat însă că Republica Moldova este, în acest moment, „într-o situaţie de pericol”.

Premierul a infirmat discuţiile publice legate de mobilizarea rezerviştilor şi de recrutarea tinerilor. ”Nu s-a pus şi nu se pune o astfel de problemă, nu este nevoie de aşa ceva”, a spus Ponta. Premierul a asigurat că instituţiile publice îşi fac datoria şi au în fiecare zi informaţii actuale despre situaţia din Ucraina.

Departamentul pentru Energie a concluzionat, în urma consultării publice pe tema viitoarei strategii energetice, că electricitatea produsă de reactoare nuclear electrice este „esenţială” pentru România, iar cărbunele ar putea rămâne o sursă importantă pentru asigurarea securităţii energetice. Strategia se va aplica în perioada 2014-2035, iar finalizarea documentului este preconizată pentru începutul lunii octombrie.

După încheierea primei faze de consultare publică pe această temă, începută în martie, Departamentul pentru Energie a elaborat un set de principii care vor sta la baza noii strategii. „Dezvoltarea energiei nucleare este esenţială pentru realizarea obiectivelor europene vizând reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Cărbunele ar putea rămâne o sursă importantă pentru asigurarea securităţii energetice a României, chiar dacă ponderea acestuia în mixul energetic se va diminua, fiind afectată de creşterea consumului de energie”, se arată într-un comunicat al Departamentului pentru Energie. În comunicat se menţionează că este „strategică” păstrarea unui mix energetic echilibrat, ca o bună premisă pentru asigurarea securităţii energetice a ţării.

De asemenea, există „perspective reale” ca România săşi îmbunătăţească independenţa energetică sau chiar să devină independentă energetic în preajma anului 2020, mai ales datorită zăcămintelor din Marea Neagră, chiar dacă va continua

cel mai probabil să fie dependentă într-o oarecare măsură de importurile de ţiţei.

O altă concluzie a consultării publice este că România ar trebui să încurajeze în perioada 2014-2024 „dezvoltarea prudentă” a energiilor regenerabile, cu un accent pe biomasă, ţinând cont că investiţiile în eolian şi fotovoltaic s-au dezvoltat mult prea rapid şi într-o manieră nesustenabilă în ultimii ani. „În următorii ani, instalarea de noi capacităţi de producţie a energiei electrice în eolian şi fotovoltaic ar putea cauza probleme semnificative în funcţionarea sistemului.

De asemenea, considerăm că o prioritate în domeniul regenerabilelor ar putea să vizeze identificarea unei alternative la combustibilii clasici folosiţi în sectorul transporturilor”, se arată în comunicat. În mare parte, aceste idei au fost exprimate public de ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, de la preluarea mandatului, la începutul lunii martie. „Potrivit majorităţii celor care au transmis puncte de vedere Departamentului pentru Energie în cadrul primei etape de consultare şi dezbatere publică, România are la ora actuală toate premisele pentru a putea deveni un jucător regional în domeniul energetic”, se mai spune în comunicat.

România nu are în prezent o strategie pentru dezvoltarea şi administrarea sectorului energetic. Guvernul încearcă de mai mulţi ani să elaboreze un astfel de document.

NELU IORDACHE, ÎN AREST LA DOMICILIU, DUPĂ UN AN ŞI CINCI LUNI DE DETENŢIE Omul de afaceri Nelu Iordache, aflat în detenţie de circa un an şi cinci luni în dosarul în care este acuzat că a deturnat fonduri europene pentru primul tronson din autostrada Nădlac-Arad, va fi judecat în stare de arest la domiciliu, a decis definitiv, miercuri, Curtea de Apel Bucureşti.

Curtea de Apel Bucureşti a admis solicitarea de înlocuire a măsurii preventive, după ce Tribunalul Bucureşti a respins această cerere în mai multe rânduri. Iordache se afla în arest din 2 decembrie 2012. În 26 aprilie 2013, Nelu Iordache, administratorul firmei Romstrade, a fost trimis în judecată în dosarul privind deturnarea fondurilor pentru primul tronson din autostrada Nădlac - Arad, de aproximativ 22 de kilometri, fiind

acuzat de delapidare, fals în înscrisuri, spălare de bani şi înşelăciune.

Procurorii susţin, în rechizitoriul trimis instanţei, că Nelu Ioardache a schimbat, fără respectarea prevederilor legale, destinaţia sumei de 31.519.960 de lei, reprezentând o parte din avansul încasat de la CNADNR SA de firma administrată de acesta pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor la primul tronson din autostrada Nădlac - Arad, de aproximativ 22 kilometri, lucrarea fiind finanţată în proporţie de 85 la sută din fondul de coeziune al Uniunii Europene. SC Romstrade SRL era societate lider a asocierii Romstrade SRL Monteadriano Engenharia E Construcao SA - SC Donrep Construct SRL care a încheiat contractul cu CNADNR SA.

MAI 2014

15

DECLARAŢIE PRIVIND UCRAINA A TRILATERALEI PARLAMENTARE ROMÂNIAPOLONIA-TURCIA Comisiile de politică externă ale Senatului României, Senatului Republicii Polone şi Marii Adunări Naţionale a Turciei au adoptat la Bucureşti, o declaraţie comună în care se precizează că cele trei state nu recunosc intervenţia militară „ilegală” a Rusiei în Ucraina şi anexarea Crimeei.

Anunţul a fost făcut de preşedintele Comisiei pentru politică externă a Senatului României, Petru Filip (PSD), la finalul întâlnirii trilaterale la care au luat parte vicepreşedintele comisiei similare din Senatul Republicii Polone, Bogdan Klich, şi preşedintele Comisiei de politică externă din Marea Adunare Naţională a Turciei, Volkan Bozkir.

Senatorul Petru Filip a precizat că România are parteneriate strategice atât cu Polonia cât şi cu Turcia, adăugând că aceste ţări reprezintă un veritabil avanpost al NATO în zona est-europeană şi un „avanpost vizavi de o zonă devenită în acest moment tampon” între Uniunea Europeană, NATO şi Rusia. „Toate cele trei ţări şi-au dorit şi îşi doresc stabilitate în zonă şi implicare directă în ceea ce înseamnă readucerea păcii şi stabilităţii în această zonă devenită în acest moment sensibilă, o situaţie critică pe care Europa n-a mai cunoscut-o de la cel de-a Doilea Război Mondial”, a menţionat Filip. Potrivit acestuia, cele trei ţări şi-au manifestat dorinţa de a găsi cât mai repede o soluţie paşnică pentru ca Ucrainei să i se respecte suveranitatea teritorială şi dreptul poporului ucrainean de a-şi soluţiona liber problemele pe care le are în interiorul ţării. Învocând declaraţia comună adoptată, Petru Filip a precizat că România, Republica Polonă şi Turcia „susţin, fără echivoc, toate măsurile pe care NATO le decide în perspectiva respectării integrităţii şi a păcii şi a siguranţei din această parte a lumii”. „În ceea ce priveşte situaţia din Ucraina, aşa cum se subliniază şi în declaraţia miniştrilor de externe NATO, de la 1 aprilie 2014, noi nu recunoaştem intervenţia militară ilegală a Rusiei în Ucraina şi anexarea ilegală a Crimeei pe care o considerăm o încălcare a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei. Ne exprimăm îngrijorarea în legătură cu încălcarea Acordului de la Geneva, din 17 aprilie 2014, şi cerem tuturor părţilor implicate să ia măsuri în vederea dezescaladării situaţiei”, se arată în textul declaraţiei comune, adoptată miercuri la Bucureşti.

Totodată, liderii parlamentari din România, Polonia şi

Turcia precizează că vor continua „să-şi unească eforturile în vederea ajungerii la o soluţie diplomatică şi politică care să respecte legea internaţională şi graniţele Ucrainei recunoscute pe plan internaţional”. „Ca reprezentanţi ai poporului, sprijinim ferm dorinţa poporului Ucrainei de a-şi alege singur destinul. Ne exprimăm speranţa că alegerile prezidenţiale care vor avea loc la 25 mai vor permite poporului ucrainean să-şi manifeste preferinţele şi calea spre dezvoltarea dorită. Suntem alături de poporul ucrainean în aspiraţiile sale pentru o Ucraină democratică şi liberă”, se mai precizează în declaraţie.

Potrivit afirmaţiilor lui Petru Filip, în cadrul trilateralei s-a discutat şi despre lărgirea Uniunii Europene în două direcţii: susţinerea demersului Turciei, Republicii Moldova şi Ucrainei de a deveni membre ale UE şi lărgirea Uniunii în zona Balcanilor de Vest.

Vicepreşedintele Comisiei pentru politică externă a Senatului Republicii Polone, Bogdan Klich, a susţinut determinarea celor trei ţări pentru susţinerea stabilităţii în estul Europei. „Condamnăm ferm acţiunile ilegale ale Rusiei în Ucraina şi anexarea ilegală a Crimeei”, a menţionat acesta, referindu-se la concluziile discuţiilor tripartite.

Preşedintele Comisiei de politică externă din Marea Adunare Naţională a Turciei, Volkan Bozkir, s-a declarat „profund îngrijorat” de cursul evenimentelor din Ucraina şi din Crimeea, în principal, menţionând că Ucraina este vecinul Turciei şi partener strategic şi economic. Acesta a arătat că Turcia are, de asemenea, relaţii strânse cu Federaţia Rusă, care este, la rândul său, vecină şi partener strategic. „Cu toate acestea, suveranitatea, integritatea şi independenţa Ucrainei trebuie păstrate şi respectate. Schimbarea graniţelor recunoscute internaţional este inacceptabilă pentru Turcia şi nu recunoaştem rezultatele referendumului ilegal din Crimeea”, a spus Volkan Bozkir.

16

Opinii

MAI 2014

VITEJIA ŞI ALIANŢA SE PLĂTESC Radu Golban - Timişoara Graţie crizei din Ucraina, România, cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană, descoperă militarismul. Similar statelor subdezvoltate din zona Africii ecuatoriale sau a Americii Latine, atunci când sărăcia este în toi, sunt în vogă uniformele militare şi gesturile politice cu caracter militarist. Dat fiind faptul că o uniformă militară impune mai mult respect, chiar dacă este purtată doar la birou, decât un program economic şi că acţiuni mediatice de biruitor în luptă asigură mai multă simpatie decât o viziune politică pentru ţară, cei doi conducători de la Bucureşti cu nume predestinate gloriei pe front, Traian şi Victor, au ales cultul epoleţilor.

Unul îl somează pe Putin fluierând cu două degete de pe reduta Cotroceni, să-şi bage minţile în cap şi să fie atent cu ceea ce face în Ucraina, iar celalalt, Victor, şi-a mutat deja biroul la MApN. A-l avertiza direct pe Putin, tradus în alte limbi şi difuzat pe posturi de televiziune în Europa, ar fi pentru domnul preşedinte debutul unei noi cariere în cínévérité-ul politic după etapa de la Cotroceni.

Domnul Băsescu, modelul liderului bizantin, nu face

distincţia dintre un aliat fidel şi o slugă cu iniţiativă. Nu ar fi primul caz în istoria ţării când, doar în virtutea propriei imaginaţii de cum ar trebui să se comporte un aliat, sărim calul în raporturile de forţă cu marile puteri. Istoricul şi publicistul german Walter Post scrie în cartea sa „Hitlers Europa” (Europa lui Hitler) apărută în 2010 că mareşalul Antonescu a fost atât de pornit împotriva Uniunii Sovietice că iniţial Hitler l-a refuzat să accepte angrenarea României în război alături de Germania.

Din simplul fapt că doar ura comună faţă de duşman sau disponibilitatea de jertfă nu ţine locul altor calităţi impuse unui aliat. Fără a compara un personaj istoric cu un trecător prin istoria ţării, nu putem exclude că Traian azi rex şi mâine ex îl roagă pe Obama să ne lase să eliberăm Ucraina de sub gheara Rusiei.

Tot pe un fond cultural bizantin, de a dărui Înaltei Porţi propria supuşenie şi de a îngâna după stăpân, doar la alt nivel este şi zborul cu supersonicul american al premierului. În cadrul unei demonstraţii de forţă a unei escadrile de banane F-16, domnul Victor chiar o întrece pe prima slugă a ţării la disciplina acţiunilor cu specific militarismului unui stat din Africa subecuatorială. Este un sentiment de încredere pe care premierul îl transmite tribului atunci când zboară peste Câmpia Turzii, de asemenea la un nivel arhaic atât de subtil încât nici măcar

radarul epistemologiei politice româneşti, Crin Antonescu, nu-l mai detectează.

Prin urmare, cultul de bantustan se poate desfăşura pe fondul tensiunilor din Ucraina cu cea mai mare lejeritate, deoarece eclipsează într-un an electoral problemele economice majore ale ţării transformându-ne treptat într-un Românistan. Îndatoraţi până peste cap, cu venituri la un nivel deplorabil, dacă tot nu ne putem ridica ţara economic şi ne sincroniza cu Europa, măcar să ne mândrim cu vitejia.

După ce premierul zburător a promis să mărească bugetul Armatei, putem regreta că a fost respinsă propunerea unora din PSD de a-l pune pe Mircea Geoană, conchistadorul vizelor impuse românilor, în funcţia de secretar general al Alianţei Nord-Atlantice.

Un astfel de şef în vârful alianţei măcar ar fi militat astăzi ceva mai şarmant alături de cei doi conducători Victor şi Traian pentru o acţiune militară împotriva Rusiei.

Rămâne de văzut care va fi mesajul militarist al celorlalte formaţiuni politice de pe scena politică a ţării. În special la cei care se laudă că au scăpat ţara de faliment, salvând probabil băncile străine din buzunarul cetăţeanului de rând, astăzi reorganizaţi într-o mişcare al cărei nume nu-l merită, „Mişcarea Populară”. O sută de ani de la Primul Război Mondial, în ţara unde a călcat cândva Împăratul Traian, ar putea domnul Băsescu

să se inspire din amintirea Ecaterinei Teodoroiu pentru promovarea unei alte dame în fruntea oastei: Elena Udrea ar poza probabil pentru mulţi români într-o uniformă strâmtă militară din colecţia Versace atât de bine, de până şi Gaddafi dacă ar trăi ar declara război României, doar ca să ne fure acest simbol al emancipării de proporţii panafricane.

A fredona de-a industrializarea în emisiuni sau a lălăi idei puerile despre statul minimal preluate din prefaţa unor cărţi a ajuns la români la un nivel de saturaţie. Acestui cuplu politic Victor şi Traian i-a rămas, după ce a adus ţara la marginea prăpastiei, doar să-i mai dea foc, jucând cartea mi-

litară. Deoarece întreaga pătură politică a ţării este astăzi responsabilă pentru ultimele două decenii de mutilare a României, singura lor scăpare de un tribunal militar este acest val de militarism. Pentru o perioadă de timp îşi vor legitima privilegiile cu astfel de acţiuni militariste pentru a sustrage atenţia oamenilor de rând de la problemele apăsătoare de ordin economic şi politic. Păcat că Insula Şerpilor nu este la ruşi ca să putem şi noi declanşa un război pentru recucerirea pământului strămoşesc precum a procedat Argentina ocupând insulele Falkland. A fost ultima încercare populistă a juntei militare înainte de a fi dată jos şi condamnată.

RĂZBOI PSIHOLOGIC

Ciprian Munteanu/Madrid La mai puţin de o sută de ani de la primul război mondial, istoria se repetă şi acest fapt nu este valabil doar pentru noi, ca naţiune, ci istoria se repetă la nivel mondial.

Săptămânile acestea neam confruntat în apropierea graniţelor ţării noastre cu un conflict între Ucraina şi Rusia. În mod direct nu suntem implicaţi, dar când vecinul nostru ascute toporul, sabia, baioneta... noi trebuie sa fim precauţi la posibilele mişcări şi intenţii. O logică foarte sănătoasă, de altfel.

După revolta din 1907 la

Flămânzi-Botoşani guvernanţii ţării le promiteau ţăranilor o reformă agrară unde aceştia erau împroprietăriţi însă acea reformă a fost amânată.

Demoralizarea şi cerinţele nerespectate ale ţăranilor i-au determinat pe aceştia să facă o „revoltă” cerând pământ pentru a continua luptele împotriva Puterilor Centrale. În iunie 1917 Regele Ferdinand, într-un discurs mobilizator susţinut pe front, le promite ţăranilor, celor care alcătuiau grosul armatei, pământ.

La finele războiului, ţăranii au fost răsplătiţi. Fac această introducere pentru a demonstra că istoria se repetă.

Astăzi, văd tot mai des în mediul on-line, în presa scrisă şi chiar la TV ideea că nu avem pentru ce lupta într-un posibil conflict, că nu e cauza noastră şi că nu ne interesează.

Ceva mai dezvoltat, mai manipulant şi cu o ţintă definită şi oarecum argumentată, aud şi ideea că: „aş lupta dacă aş avea pentru ce, dar cum Chevron, RMDG, OMV şi o parte din pământul ţării nu mai e al nostru, nu merită să lupţi, să-ţi sacrifici viaţa, ca după război aceştia să-şi continue afacerile pe care noi nu le dorim şi sunt contra ideilor noastre.” Aceasta din urmă mai bine argumentată cu o logică şi cu un strop de adevăr.

Eu răspund prin a menţiona următoarele: Domnilor, dacă stăm cu mâinile în sân, într-un posibil conflict şi într-un caz ipotetic, parte din România va fi a Rusiei. Un lucru e cert: Chevron, RMDG şi OMV acolo unde vor fi ruşii, nu vor mai exista. Nici noi, ca naţiune nu mai avem cum să protestăm şi să facem ceva,

pentru că, pur şi simplu, nu mai avem unde, nu mai avem ţară. Repet, istoria e făcută pentru cei ce nu o înţeleg, dar cum noi înţelegem istoria, sper totuşi că nu o vom repeta. Putem veni cu o propunere: 55% din acţiunile companiilor străine din Romania vor fi donate statului român. În ideea unui posibil conflict aceste acţiuni să fie oferite celor ce au luptat şi în acest fel, să recuperăm ce e al nostru. Cu siguranţă companiile vor fi de acord pentru că una e să vină ruşii peste tine să nu mai ai nimic şi alta e să mai ai totuşi 45% .

Răspund acestor provocări manipulatoare, care vin din două posible direcţii.

Prima: a celor de afară care au interese să demoralizeze populaţia (cu o populaţie demoralizată şi o armată slabă 51% sunt şansele să câştigi prin război psihologic). A

doua: mai vine de la cetăţenii români cu bune intenţii şi cu filozofia pacifistă, care din păcate nu înţeleg că pentru a avea pace trebuie să fii pregătit de război. Şi pentru mine e greu de înţeles, dar eu trăiesc într-o lume reală unde, din păcate, realitatea este aceasta: pregăteşte-te de război dacă vrei să ai linişte! În ambele cazuri efectul psihologic este acelaşi.

Tot istoria ne arată că în primul război, unde armata română a fost abandonată de cea rusă şi am fost înconjuraţi pe frontul nord-vestic de Germania, Imperiul AustroUngar dar şi în sud de către aliaţii lor bulgari, linia de front a României era cea mai mare în kilometri. E cert că pe câmpul de luptă am pierdut dar chiar şi aşa, la finele anului 1918, România a reuşit să-şi îndeplinească visul

Înscenarea unui pericol militar poate fi aşadar chintesenţa statului autoritar de mâine, garant al prerogativelor elitei sfidătoare din fruntea statului. Surplusul de generali numiţi politic şi performanţa serviciilor de informaţii sunt doar paşi preliminari înainte de a scoate şi uniformele militare de la naftalină. Privind această dinamică a evoluţiei politice în etape, probabil că, înainte de a ne bucura cu adevărat de democraţie, vom mai îndura pe ultima sută de metri a nedreptăţii, sub forma împărţirii puterii de către o juntă de jucărie, coruptă şi transpartinică, şi o spoială în uniforme militare.

„Istoria e facută pentru cei ce nu o înţeleg şi din acest motiv se repetă”Nicolae Iorga de reîntregire naţională.

Nu suntem buricul omenirii aşa cum ne place să credem şi să spunem la un pahar de vin cu un extaz naţionalist, dar nici în prea trezirea noastră pesimistă atât de proşti precum uneori credem.

Suntem o ţară medie cu calităţile şi cu defectele noastre şi în mai puţin de o sută de ani am reuşit din două teritorii nerecunoscute de vreun stat, să ne unificăm şi să ne dobândim independenţa, suveranitatea, recunoaşterea ei de către toate statele mari. Astfel ne dăm seama ce mare lucru am putut realiza şi câte vieţi ne-a costat.

Părinţi şi copii

MAI 2014

17

ELIMINAŢI MONOTONIA DIN FAMILIE Trecerea timpului aduce cu sine instaurarea monotoniei în viaţa de cuplu. Partenerii nu mai petrec la fel de mult timp împreună, nu mai acordă importanţă felului în care arată în faţa perechii de viaţă şi, încet, ajung să fie agasaţi de micile defecte ale celui alături de care trăiesc. Toate aceste crize de cuplu, dacă sunt combătute din timp, pot salva relaţia şi o pot readuce pe drumul cel bun. În ceea ce priveşte problema monotoniei în cuplu, psihologii oferă mai multe sfaturi, care, dacă sunt urmate, pot reaprinde flacăra pasiunii între parteneri.

O cină romantică v-ar putea trezi sentimentele de la începuturi O dată pe lună faceţi-vă timp pentru o cină romantică. Dacă deja aveţi acest obicei, puteţi să alegeţi ca, măcar o dată pe lună, să faceţi o activitate care să placă amândurora: vizitaţi un muzeu, faceţi o excursie de o zi sau ieşiţi în afara oraşului. Încercaţi să vă gestionaţi timpul astfel încât să vă rămână vreme să vă bucuraţi unul de compania celuilalt. Nu este nevoie să cheltuiţi mulţi bani pentru ca seara sau ziua respectivă să fie perfectă. Tot ceea ce trebuie să faceţi este să fiţi împreună.

Gesturile de tandreţe îmbu-

nătăţesc starea de spirit Dacă la începutul relaţiei nu exista moment în care să nu vă sărutaţi, să vă luaţi în braţe şi să vă alintaţi, cu timpul, aceste gesturi sunt puse pe plan secund. Însă, toate aceste semne de afecţiune sunt vitale, deoarece reprezintă o asigurare că sunteţi iubit. Din acest motiv, trebuie să încercaţi să fiţi mai afectuoşi. Nu contează vârsta, din când în când, fiecare dintre noi are nevoie de un semn de afecţiune. Nu uitaţi că achiziţiile materiale nu suplinesc gesturile de afecţiune. Învăţaţi să vă îmbrăţişaţi mai des! Studiile au arătat că îmbrăţişările nu numai că îmbunătăţesc starea de spirit, dar scad şi tensiunea arterială.

Ascultaţi ce are de spus partenerul Comunicarea în cuplu este esenţială. Învăţaţi să îl ascultaţi pe cel de lângă dumneavoastră. Încercaţi să fiţi activi şi să fiţi atenţi la ceea ce are de spus partenerul de viaţă.

Atunci când sunteţi ascultători activi, creierul este concentrat asupra a ceea ce persoana respectivă spune şi nu asupra a ceea ce gândiţi voi despre ea.

Surprindeţi prin lucruri mărunte, dar neaşteptate Spargeţi rutina zilnică apelând

la mici gesturi romantice. Lipiţi un bileţel de dragoste pe oglinda de la baie, pentru ca partenerul să îl citească atunci când se trezeşte. Dacă aveţi un serviciu prin care călătoriţi mult, puteţi apela la o „cutie cu mesaje de dragoste”. Lăsaţi-i partenerului într-o cutie bileţele de dragoste, câte unul pentru fiecare zi în care sunteţi plecat. Atunci când se simte singur, partenerul poate trage un bileţel din cutie, pentru a citi o declaraţie de dragoste. Chiar dacă vă par ilare aceste lucruri, va zâmbi, iar acest fapt va „mişca” ceva în subconştientul său.

Fiţi dispuşi să vă schimbaţi Fiţi maleabili. Schimbaţi cel puţin un obicei negativ pe care îl aveţi şi despre care ştiţi că îl agasează pe partener.

Poate fi o schimbare simplă, precum strânsul rufelor murdare de pe jos, spălatul vaselor, sau un lucru mai serios, precum renunţarea la un viciu supărător. Schimbările nu trebuie să fie radicale, deoarece micile lucruri pe care le faceţi pot avea un impact uriaş asupra relaţiei.

Excludeţi televizorul din dormitor Dormitorul trebuie să fie un loc numai al cuplului. Aici nu trebuie să aibă acces copiii, să fie aruncate cărţi de colo-

rat sau jucării. Trebuie să fie locul în care vă puteţi relaxa şi puteţi fi romantici. Televizorul se numără printre lucrurile care nu trebuie să existe într-un dormitor, deoarece, în loc să discutaţi cu persoana iubită, ajungeţi să fiţi distraşi de o emisiune, o ştire sau un serial. Comunicarea în cuplu este, astfel, alterată.

Atenţie la felul în care arătaţi!

Chiar dacă nu mai sunteţi la începutul relaţiei, acest lucru nu înseamnă că puteţi să vă îmbrăcaţi neglijent atunci când sunteţi alături de partener. O bluză largă cu care aţi fost îmbrăcată atunci când aţi gătit şi un tricou transpirat sau pătat de mâncare nu sunt de-

loc atrăgătoare. Lângă partener trebuie să fiţi întotdeauna îngrijit îmbrăcaţi. Din când în când, doamnele îşi pot schimba lenjeria intimă cu una mai provocatoare. În acest fel vă veţi simţi mai sigure pe forţele proprii.

Rutina zilnică afectează peste 90% dintre perechi Monotonia, în general, poate fi definită ca lipsă de diversitate. Aceasta duce spre plictiseală şi spre dispariţia interesului. Cauzele monotoniei sunt numeroase, însă rutina zilnică este cea care afectează peste 90% dintre cupluri. Trezitul în grabă de dimineaţă, plecatul la muncă, executarea aceloraşi activităţi în fiecare zi ne obosesc şi ne transformă

în nişte mici roboţi. Acelaşi lucru se întâmplă şi în viaţa de cuplu. Intervine rutina, în special în cazul cuplurilor care au o relaţie de durată. Există o perioadă de criză pentru fiecare cuplu, însă nu perioada în sine este importantă, ci depăşirea acesteia. Monotonia este factorul pe care cele mai multe dintre femei îl invocă drept motivul pentru care au pus capăt unei relaţii. Chiar dacă sentimentele există, monotonia şi rutina le pot distruge, deoarece totul devine previzibil. Monotonia în cuplu poate fi evitată, iar în cazul în care s-a instalat deja, aceasta poate fi îndepărtată doar dacă există voinţă şi dorinţă din partea ambilor parteneri.

inătate. Mai degrabă puneţi în balanţă cine are mai mult timp liber, cine este mai fericit, mai sănătos şi mai longeviv.

Nu vă frământaţi în legătură cu lucrurile pe care nu le puteţi schimba. Nu ajută la nimic, iar o stare psihică proastă vă poate îmbolnăvi.

Creaţi-vă o stare permanentă de bine şi identificaţi ce vă face fericiţi. Atâta timp cât sunteţi sănătoşi şi bine dispuşi, vă veţi face planuri şi veţi aştepta cu nerăbdare ziua următoare.O zi din viaţă fără un moment de bucurie este o zi pierdută.

O zi care aduce un moment de bucurie este o zi câştigată. Un suflet optimist vindecă boala mai repede. Iar un suflet fericit nici nu are ce vindeca, pentru că nu cunoaşte boala…

Păstraţi-vă o stare de spirit pozitivă, faceţi mişcare în fiecare zi, întotdeauna afară, la soare, mâncaţi multe alimente care conţin vitamine şi minerale, şi veţi avea toate şansele să mai trăiţi 30-40 de ani în deplină sănătate şi vigoare.

Bucuraţi-vă de ceea ce aveţi şi de tot ce vă înconjoară!

Şi nu uitaţi de prieteni. Ei sunt una din bogăţiile vieţii.

Faceţi-vă prieteni trainici, respectând câteva reguli simple: Ascultaţi-i fără să-i întrerupeţi; vorbiţi-le fără să le reproşaţi ceva; faceţile daruri fără să le pretindeţi ceva în schimb; răspundeţile fără să-i contraziceţi; iertaţi-i fără să-i pedepsiţi; promiteţi-le fără să uitaţi. Aşa, nu veţi fi niciodată singuri.

Vă doresc o viaţă lungă şi împlinită! (Sursa: www.people. com, http://www.janefonda. com/, http://www.oprah.com/)

NU FIŢI SCLAVUL COPIILOR VOŞTRI! Sfaturile Janei Fonda După ce aţi trecut de 60 de ani, pentru că nu mai aveţi foarte mulţi ani în faţă şi pentru că nu puteţi lua cu voi nimic atunci când vă duceţi, n-are rost să mai fiţi preocupaţi să economisiţi. Aşadar, cheltuiţi banii pe care i-aţi pus deoparte, faceţi excursii, cumpăraţi ce vă face plăcere şi dăruiţi ce vă puteţi permite. Nu vă gândiţi să lăsaţi chiar tot ce-aţi agonisit copiilor şi nepoţilor, pentru că, nu-i aşa? nu vreţi să-i transformaţi în nişte paraziţi care aşteaptă cu nerăbdare ziua în care veţi muri.

Nu vă faceţi griji despre ce-o să se întâmple cu ei sau cum veţi fi pomeniţi, pentru că atunci când ne întoarcem în ţărână nu mai auzim nici laudele şi nici criticile. Timpul în care v-aţi bucurat de viaţa pe pământ şi de bunurile pe care le-aţi agonisit cu atâta trudă se va sfârşi. Nu vă frământaţi prea mult în legătură cu copiii, pentru că şi ei au destinul lor şi or să-şi găsească, cu sigu-

ranţă, drumul în viaţă.

Nu fiţi sclavul copiilor voştri! Ţineţi legătura cu ei, iubiţi-i, ajutaţi-i când au nevoie, dar în acelaşi timp, bucuraţi-vă cât mai puteţi de banii pe care i-aţi strâns.

Viaţa înseamnă mai mult decât muncă. Pensionaţi-vă cât de devreme puteţi şi bucuraţivă de viaţă. Nu aşteptaţi prea multe de la copiii voştri. Majoritatea îşi iubesc părinţii, dar vor fi prea ocupaţi cu serviciul şi alte angajamente ca să le fie de prea mare ajutor. Există însă şi copii nepăsători, care s-ar putea să înceapă să se certe pe bunurile voastre cât sunteţi încă în viaţă şi chiar să-şi dorească să muriţi mai repede, ca să vă poată moşteni casa şi bunurile. În general, copiii cred că li se cuvine să capete tot ce posedaţi, în timp ce voi n-aveţi niciun drept să vă atingeţi de banii lor. Prin urmare, după vârsta de 5060 de ani, nu vă mai risipiţi energia şi nu vă mai periclitaţi sănătatea în schimbul unei

averi şi mai mari, muncind până intraţi în mormânt. S-ar putea ca banii voştri să n-aibă nicio valoare în faţa doamnei cu coasa.

Când să ne oprim să mai facem bani? Cât înseamnă destul? O sută de mii? Un milion?

Zece milioane? De pe zecile de hectare de teren pe care le posedaţi mâncaţi câteva legume şi o jumătate de pâine pe zi; din cele trei case pe care le-aţi construit, n-aveţi practic nevoie decât de câţiva metri pătraţi: un dormitor, o cameră de zi, o baie şi o bucătărie.

Atâta vreme cât aveţi o locuinţă şi suficienţi bani pentru hrană, îmbrăcăminte şi utilităţi, staţi foarte bine. Ar trebui să fiţi fericiţi.

Fiecare familie are problemele ei, indiferent de statutul social.

Nu vă mai comparaţi cu alţii în ceea ce priveşte potenţa financiară. Renunţaţi la competiţia cine are mai multe posesiuni sau ai cui copii sunt mai dotaţi… material şi se plimbă mai mult prin baruri sau prin stră-

Pagină realizată de Irina Georgescu Şova - California / USA

18

MAI 2014

Redescoperă România

Undeva, în Carpaţii Meridionali, pe latura de vest şi nordvest a culoarului Rucăr-Bran, încadrat între munţii Bucegi, Leaota, Iezer şi Făgăraş, tronează, de milioane de ani, masivul Piatra Craiului. Trageţi adânc aerul tare în piept, contemplaţi, fotografiaţi, opriţi-vă pentru o clipă gândurile, gustaţi reveria cu toate simţurile lacom deschise, bucuraţi-vă şi mulţumiţi providenţei. Nu visaţi deloc.

Sunteţi cu adevărat pe o „gură de rai”. Depinde doar de noi dacă vom păstra acest colţ de paradis, pentru ca şi copiii noştri să trăiască senzaţia Raiului scoborât pe Pământ.

Un munte aparte Pentru mulţi semeni de-ai noştri, masivele muntoase din lanţul Carpaţilor, care ne străbate ţara, sunt, cumva, extrem de asemănătoare, chiar plictisitoare.

Din nefericire, nu este decât o dovadă a ignoranţei celor care nu îşi cunosc şi, spre ruşinea lor, nu îşi apreciază munţii la

structurale deosebit de spectaculoase. Autorităţile române din perioada interbelică au fost sensibile la frumuseţile acestui munte. Au purces la implementarea primei acţiuni concrete de ocrotire încă din anul 1938, când Consiliul de Miniştri al României a hotărât înfiinţarea rezervaţiei mixte Piatra Craiului, cu suprafaţa iniţială de 440 hectare, majorată ulterior la 1.459 hectare.

Parcul Naţional Piatra Craiului a luat naştere în anul 1971 la iniţiativa inspirată a inimoşilor silviculori din Ocolul Silvic Zărneşti. În anul 1990, suprafaţa Parcului a fost mărită până la 14.800 hectare, cuprinzând porţiuni din judeţele Braşov şi Argeş.

Masivul Piatra Craiului este unic în Carpaţii Meridionali.

Apariţia sa pare accidentală, deoarece acest munte consituie cea mai spectaculoasă formaţiune calcaroasă şi sinclinală din Meridionali, fiind compus din calcare mezozoice şi conglomerate stratificate pe roca de bază cristalină. Stratificaţia unică şi poziţia majoritar verticală a stratelor de calcar au influenţat decisiv crestele secundare, abrupturile, poliţele şi văile masivului, constituind un peisaj unic între toţi munţii noştri. Densitatea şi mărimea reliefului periglaciar situează Piatra Caiului pe primul loc în rândul masivelor calcaroase din România. Pe scurt, merită reţinut că Piatra Craiului prezintă cea mai lungă şi tipică creastă calcaroasă din Carpaţi,

adevărata valoare.

Dacă luăm, spre exemplu, masivul Piatra Craiului şi ne concentrăm puţin asupra particularităţilor şi comorilor sale unice, vom fi uluiţi.

Cetatea naturală de piatră, îmbrăcată cu brâul verde al pădurilor, este un unicat între munţii noştri. Peisajul tipic al Pietrei Craiului, imortalizat în mii de fotografii, este caracterizat de creasta sa singuratică, unică în relieful montan al României prin 4 trăsături definitorii: altitudine, lungime, proeminenţă şi unitate.

Dacă studiem pe îndelete particularităţile masivului, vom descoperi o mare varietate a formelor şi dimensiunilor reliefului rezidual (colţi de stâncă, ace, piramide, muchii, turnuri, brâuri, hornuri); numărul mare de văi, grohotişuri, arcade naturale întregeşte spectacolul vizual, alături de abrupturi

lungă de circa 25 kilometri, cea mai mare densitate de văi, cea mai înaltă creastă din Carpaţi, precum şi cea mai mare varietatea a reliefului rezidual.

Din punct de vedere structural morfo-geografic, masivul se împarte în trei mari părţi: • Piatra Craiului Mică, cu altitudinea maximă de 1.816 metri, despărţită de restul masivului prin Şaua Curmăturii; • Piatra Craiului Mare, cu înălţimea maximă de 2.237 metri, cuprinsă între Şaua Curmăturii şi Şaua Funduri; • Pietricica, cu altitudinea de 1.764, care constituie extinderea sudică a masivului până în bazinul Dâmbovicioarei.

Din secretele Pietrei Craiului Principalul curs de apă care brăzdează Piatra Craiului este Dâmboviţa, cu cel mai mare afluent al său, Dâmbovicioara. În nord găsim apa Bârsei Mari, cu afluenţii săi. Reţineţi

Prof. Tiberiu Grădişteanu - Lugoj/Timiş

că masivul Piatra Craiului nu are multe izvoare cu apă permanentă, majoritatea acestora fiind sezoniere şi alimentate exclusiv cu apă din ploi sau topirea zăpezilor. Deci, dacă îl străbateţi, nu uitaţi de rezervele de apă din rucsac.

Clima este specifică regiunilor înalte din Carpaţii Meridionali, suferind influenţe considerabile din partea altitudinii, orientării crestei şi reliefului local. Orientarea muntelui de la nord la sud dă naştere unor microclimate diferite. Din acest motiv, versantul estic beneficiază de un climat mai blând, fiind încălzit la maximum în perioada dimineţii. Versantul vestic este mai rece, iar cel sudic prezintă o microclimă mai caldă.

Trebuie să fiţi foarte atenţi şi la vânturile din zonă, care au o frecvenţă şi intensitate considerabile. În special creasta Pietrei Craiului este expusă permanent acţiunii nemiloase a vînturilor.

Direcţia acestora este, predominant, de la nord-vest la sudest, fenomen care influenţează depunerea zăpezii în coroanele copacilor.

Piatra Craiului este un munte deosebit de noros, nebulozitatea locală exprimându-se în circa 200 de zile noroase pe an.

Este şi ploios, cele mai bogate precipitaţii căzând în luna iulie.

Craiul este acoperit de zăpezi din noiembrie până în aprilie, iar zonele cu avalanşe frevente sunt: Valea Mărţoiului, Valea Funduri, Valea Cheii.

Comorile Craiului Din punct de vedere al biodiversităţii vegetale şi animale, masivul este o comoară care trebuie ţinută cu orice preţ departe de drujbe, poluare de orice fel, drumuri asfaltate, braconieri, bulucul de turişti mitocani şi covorul de plastic, hârtii şi resturi alimentare aferent invaziilor românilor manelizaţi în Natură. Configuraţia orografică, dinamismul versanţilor şi relieful etajat fac ca muntele să prezinte condiţii optime de vegetaţie. În total, botaniştii entuziasmaţi vor admira aici circa 1.300 specii de plante, dintre care 150 specii ocrotite. Lichenii sunt reprezentaţi prin 220 specii, muşchii sunt şi ei prezenţi cu peste 100 de specii. Jnepenişurile ocupă suprafeţe mari din versantul nordic şi din cel nordvestic, fiind acompaniate de merişor, afin, bujor de munte.

Pajiştile alpine sunt acoperite majoritar de păiuş roşu, trăstioară, margarete şi ciuboţica-cucului. Vegetaţia din zona stâncoasă este caracterizată de floarea-de-colţ, arginţica, mălaiul-cucului, macii de munte, ghinţura albastră. Între Valea Crăpăturii şi Padina lui Călineţ, la altitudinea medie de 1.200 metri, se remarcă prezenţa a numeroase pâlcuri de tisă, arbore declarat Monument al Naturii şi specie ocrotită în România. În zona pădurilor propriu-zise, găsim etajul montan mijlociu, cu păduri de amestec din fag, brad, paltin, molid şi ulm de munte. Etajul

PIATRA CRAIULUI „GURĂ DE RAI”

montan superior prezintă molidişuri pure, care se întâlnesc până la altitudinea de 1.759 metri. Aceste molidişuri de limită, care cresc pe versanţii calcaroşi abrupţi, sunt arborete naturale care nu au fost niciodată exploatate de om, fiind unice în România. Din fericire, datorită condiţiilor naturale specifice, sunt foarte greu accesibile, fapt care le-a salvat de lăcomia drujbelor. În aceşti munţi au fost catalogate 30 de tipuri de pădure în cadrul habitatelor forestiere Fauna Pietrei Craiului are, încă, multe secrete de dezvăluit. „Fluturimea” muntelui este reprezentată cu onoare de peste 200 de specii, dintre care Erebia pronoe trăieşte doar în Piatra Craiului şi Bucegi.

Dintre amfibieni şi reptile, găsim aici viperele, şerpii de casă, guşterul şi alte specii de şopârle. Broasca roşie de munte, buhaiul de baltă, salamandra şi alte două specii de tritoni reprezintă fauna de amfibieni a zonei.

Avifauna cuprinde un număr de cca. 110 specii de zburătoare, între care 50 de specii care trăiesc pe munte sunt ocrotite prin Convenţia de la Berna.

Cele mai impozante reprezentante sunt acvilele de munte, care au fost observate sporadic aici, dar nu s-a descoperit, până în prezent, nicio pereche clocitoare. Mai pot fi văzuţi corbi, ulii şorecari, ulii porumbari, cocoşi de munte, ierunci, şoimi călători, vinderei. Alte păsări importante sunt buha mare, fluturaşul de stâncă, brumăriţa, drepneaua, lăstunul, ciocănitoarea neagră şi diferite specii de paseriforme. În peşterile, scorburile şi văgăunile din Crai îşi găsesc adăpost 21 specii de lilieci.

Lupii, urşii, râşii vulpile, jderii, bursucii, cerbii, mistreţii, şi caprele negre constituie principalii reprezentanţi ai mamiferelor

mijlocii şi mari.

Floarea Craiului şi alte minuni ale Naturii Cea mai valoroasă reprezentantă a plantelor de aici, precum şi simbolul viu al Parcului Naţional Piatra Craiului, este reprezentată de Garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus).

Priviţi-o cu mare respect, admiraţi-o şi ocrotiţi-o. Este singura plantă care creşte doar în România, mai precis aici, pe culmile Craiului. Este unică şi deosebită, un endemism perfect. Nu există în nicio altă ţară, fiind un motiv în plus de mândrie.

A fost descoperită abia în anul 1853, cînd botaniştii saşi Kotschy şi Schot au descris-o ştiinţific în premieră. Numele său latinesc, Dianthus callizonus, este cum nu se poate mai potrivit, însemnând „garofiţa cu prea frumoase brâuri”.

Din punct de vedere sistematic, planta este o specie izolată, fără „rude” apropiate în Europa, botaniştii considerând că întruneşte caracteristici ale grupurilor Alpini şi Glauci din cadrul genului. Această plantă

unică, purtând flori superbe, este o specie relictă, supravietuitoare a ultimelor glaciaţiuni, care a evoluat izolat pe creasta Pietrei Craiului. Creşte doar pe stâncăriile înierbate şi însorite din zona alpină inferioară sau la limita superioară a pajiştilor alpine.

Din motive mai mult decât evidente, nu voi dezvălui locurile exacte unde creşte...

Printre minunile naturale a căror vizionare directă are darul de a-ţi vindeca sufletul prin pitorescul, grandoarea şi frumuseţea lor, se numără Cheile Dâmbovicioarei, Cheile Brusturelui, Avenul Vlăduşca, Prăpăstiile Zărneştiului, Zaplazul, Turnurile D ianei, Degetul lui Călineţ, Acul Crăpăturii, Creasta Dinţată. În interiorul graniţelor parcurilor există doar două sate, Măgura şi Peştera.

Muntele oferă un total de 33 trasee turistice, care acoperă toate gradele de dificultate, dintre care 21 sunt trasee turistice principale, iar 7 sunt destinate doar alpiniştilor experimentaţi.

Spania

LANZAROTE CERERE ÎN...

CĂLĂTORIE Subsemnata Lanzarote, de profesie insulă, aparţinând familiei Canarelor, cu domiciliul stabil între platformele continentale africană şi americană, respectiv domiciliu flotant în Oceanul Atlantic, pe strada care duce dinspre Europa spre America, la kilometrul 150 vest de coasta Africii, de naţionalitate spaniolă, declar pe propria răspundere următoarele: Sunt cea mai vârstnică insulă canară, şi în acelaşi timp cea mai tânără. Imposibil? Ba bine că nu! Bătrână sunt pentru că, împreună cu sora mea, Fuerteventura am crescut peun fundament vechi de douăzeci de milioane de ani, nu aşa de de fraged ca mezinele Gran Canaria, cu cele 10-15 de milonuţe sau Tenerifa şi Gomera, cu doar 7-10 milioane acolo. Ca să nu mai vorbim de pifanele La Palma şi El Hierro, cu zgârcitele lor 0, 75 – 2 milioane.

Jună sunt fără pereche, pentru că, dintre toate suratele am învelişul cel mai proaspăt. Un sfert din crusta mea grunjoasă s-a format nu demult, între 1730 şi 1736 iar o părticică mică de ”pieliţă” cu trei protuberanţe fistichii, pe o porţiune de 14 kilometri, mi-a crescut între iulie şi octombrie 1824.

Sunt deci adolescentă, în plin puseu de creştere şi promit să mă fac mai mare. Dar ştiţi cum e cu fenomenele astea naturale, nu se prea ştie exact ce, cum şi când îţi vine rândul.

Ca orice adolescent care se respectă, am chichiţe şi capricii, mă zbucium şi-mi place să-mi dau fumuri când mă stârneşte careva. Mă-nfierbânt repede, ba chiar scuip dacă nu mi-e bine. Aşa că aveţi grijă pe unde păşiţi, să nu mă nimeriţi cumva pe bombeu.

Zona mea sensibilă, cu forme care-au tăiat respiraţia multor aventurieri, se cheamă Timanfaya, sau pur şi simplu Muntele de Foc. Gurile rele zic că aşa ceva numai pe lună şi pe Marte s-a mai văzut!

Ce mai, sunt de-o frumuseţe ex-

traterestră! Am pe Timanfaya o minune de ten în tonuri bronzate de maro, ocru, roşu aprins şi chiar negru lucios. Am carnea pietroasă ca de ţărăncuţă la seceri şi sunt fierbinte ca arşiţa verii.

Pe unele porţiuni e bine să nu mă atingeţi, căci s-ar putea să vă-nghit. Prin alte locuri sunt mai potolită, dar să nu vă pună Satana să săpaţi mai departe de doi metri în adânc, decât dacă vreţi să vă prăjiţi vreun pui la frigare sau să vă preparaţi o papară rapidă.

Cu Ucigă-l-Toaca sunt oricum în relaţii bune, că mi-a năşit un Scaraoţchi mititel, cu-o furcă-n mâini, care-şi bagă coada printoate pliantele turistice şi se izmeneşte-ntruna că veziDoamne cine-i ca el, mascota mea!

Momentan mă prefac că sunt cuminte şi zău că merită să treceţi pe la mine, dar grăbiţi-vă, cât încă nu scuip flăcări pe nări.

Ce? Nu vă vine să credeţi? Ori vi se pare că-mi dau aere de mare divă?

Vă spun eu cum e cu aerele şi vă fac eu vânt de nu vă vedeţi!

Vânturi încolo şi-ncoace, ale mele sunt aşa de vestite încât vine lumea special la mine, să facă aerosol. Noroc cu ele, că altfel cine ştie ce emanaţii miar fi parfumat aura, la câte fireberi am în mine.

Am tocmit Passatul, aşa-l cheamă şi-mi vine-n fiecare zi. O fi el aerian, dar punctual de mamă-mamă, poţi să-ţi pui ceasul după el! Se înfiinţează regulat, fără fiţe, nu-ntârzie niciodată.

Asta-i cam înfurie pe unii turişti. Pasămite le ţiuie urechile de-atâta aer ozonat, dar habar n-au ei că vântul ăsta e motivul pentru care la mine e veşnic primăvară, nici prea cald, nici prea frig. Briza asta bine temperată îmi vine plocon taman de la suratele Azore şi-mi aduce umezeală adunată de pe Atlanticul dintre noi.

Că veni vorba de umezeală, aici chiar că am o problemă.

Vă spun un secret: n-am pic de apă dulce, nici cât să adăpi o furnică. Dar cui îi pasă? Totul e să ştii cum să mă iei. Pietrişul meu mărunt şi poros, nimic altceva decât lavă întărită, măcinată mărunt, sau, dacă vreţi, piatră ponce, ca aceea pe care o folosim pentru călcâie, adună în alveolele sale toată umezeala aerului răcoros de noapte şi-o ţine în el până vine căldura zilei. Cu greu se descurcă picăturile să iasă de acolo, evaporându-se încet şi hrănind viţa

de vie din soiul parfumat al Malvasíei, care creşte aici. Aşa de bun e vinuleţul meu, încât n-apucă să părăsească locul în care s-a născut; se ”evaporă” pur şi simplu în gâtlejurile localnicilor şi ale turiştilor cu dare de mână. Căci costă exact atât cât şi merită: mult. Dar cum să nu dai bucuros, când ştii că bei practic din sudoarea zeilor, roua dimineţii, ca zânele şi făpturile din poveste?

Aşa de stranii şi de fascinante sunt căuşurile în care se cultivă pe corpul meu contorsionat presărat cu pietriş complet arid viţa de vie, încât până şi la New York i-au dedicat o expoziţie întreagă cu fotografii, care mai de care mai frumoase. Iar cu artele frumoase sunt oricum prietenă la cataramă, de când l-am adăpat la sânul meu pe César Manrique, artistul care m-a adorat cel puţin la fel de mult cât l-am iubit şi eu.

Sunt eu frumoasă de la natură, cu toate faţetele mele dure şi contradictorii, dar podoabele multicolore şi bijuteriile arhitectonice pe care mi le-a făcut Manrique cadou, mi-au îndulcit coapseleşi le-au ”tradus” şi mocofanilor neştiutori farmecul meu aparte.

Ca să-nţeleagă tot neamul, că eu nu sunt oricine.

Nu ştiu dacă fără César Manrique al meu, care s-a pus de-a curmezişul peste tot în lume ca să deschidă ochii asupra nurilor mei, aş fi avut vreodată şansa să mă prezint aşa de demnă peste tot. Până la urmă i-au dat Cezarului dreptate şi UNESCO m-a declarat în 1993, cu tot cu gene şi sprâncene, de la un capăt la altul, rezervă a Biosferei. Aşa ceva de anvergură e mare raritate!

Dar zău că e pe meritate, pentru că nicăieri altundeva nu se vede cu ochiul liber cum apare viaţa pe pământ ca la mine. În paşi mititei-mititei, plecând de la un strat fierbinte de lavă, arid şi practic aseptic, fără influenţă din afară, încep să răsară făpturi plăpânde şi celule care se divid. Bacteriile descompun roca dură, apar lichenişi alte vietăţi ciudate, ba chiar şi nişte crabi minusculi, care numai în străfundurile pământului, unde nici lumină nu este, mai vieţuiesc. Nu degeaba se spune că eu aş fi laboratorul lumii în aer liber! Aşa mică şi ciudată cum sunt, sunt un întreg continent, în miniatură, se-nţelege.

Unii zic că mă aseamăn cu Africa, pe care-o ştiu prea bine, că-mi trimite nisip fin, din Sahara, de la o aruncătură de băţ. Caravane cu cămile am şi eu şi sunt sigură că unii dintre vizitatori vin la mine ca să se simtă ca sub piramide, unde n-au curajul să meargă, ca să nu-i facă ostateci rebelii de peacolo. Eu însă prefer să rămân ospitalieră şi paşnică; cu Africa am doar nisipul în comun, praf în ochi.

Nu am şi nu am avut niciodată ambiţii de supremaţie între

MAI 2014

19

surorile mele canare mai mari, mai înalte, mai verzi sau mai bogate, dar îmi râde inima când ştiu că din toată Spania, cu encalve şi insule cu tot, doar arhipelagul Chinijo, format din mine şi din suratele mele mititele de la nord - La Graciosa, Alegranza şi Montaña Clara -suntem prima Rezervaţie Maritimă spaniolă.

Inima mea are cotloane ascunse, ascunde tuneluri lungi, de kilometri şi peşteri tenebroase, săpate de lava incandescentă care mi-a curs prin vene înainte de a se revărsa în mare. Sângele meu clocotitor a format labirinturi întortocheate, prin care locuitorii s-au ascuns de

Domneşte o pace de-a dreptul ancestrală prin sătucurile lor minuscule, toate cu case albe, fără etaj, cu uşile şi ferestrele vopsite în verde. Mare noroc am avut cu Manrique al meu, care i-a convins pe toţi ai noştri să nu construiască nici blocuri, nici vile de lux, ca pe insulele vecine, unde se practică turismul de masă. La mine te simţi ca la bunica la ţară.

La răstimpuri, m-am amuzat îngropându-le satele sub râuri de lavă mistuitoare, dar au venit mereu alţii, care le-au luat locul, reluând jocul de-a prinselea. Pe mulţi i-am trecut prin foc şi pară, dar pas de te opune îndărătniciei lor ciudate! Unii

sclipesc pietricelele semipreţioase de olivină, pe care oricine poate să le adune de pe jos.

Aş mai avea o mie de argumente de pus în balanţă, dar mă opresc ca să nu pară că mă dau mai . . . alungită decât sunt.

N-am paraziţi, nici plante otrăvitoare, nici animale de pradă şi dacă veniţi să verificaţi la faţa locului, promit că voi fi bună şi iubitoare, câtă vreme mă veţi trata cu acelaşi sentiment. Iar dacă va fi să vă loviţi din greşeală, voi fi alături la bine şi la rău, căci am un leac miraculos, cu aloe vera care creşte pe aici, numai bun de pus pe rană. Iar în lipsă de accidentări, ostoieşte şi dorul, ca suvenir cosmetic

vrăjmaşi iar piraţii şi-au pitit comorile.

Milenii la rând, n-am schimbat o vorbă cu vecinele mele, deşi în zile senine se văd bine, chiar foarte bine. Nici navigaţia pe mare nu m-a interesat. S-a speriat Columb când a trecut pentru întâia oară pe aici şi ... nu l-a ovaţionat nimeni. Noi, Canarele suntem mai reţinute din fire, sau cel puţin aşa eram pe-atunci. La aşa natură vrăjmaşă, aşa locuitori prevăzători.

Nici eu nu ştiu de unde mi-au venit primii oameni, cu pielea albă, care s-au aşezat în clanuri de dimensiuni mici prin ţinuturile mele neprimitoare.

şuşotesc că aş fi îngropat şi legendara Atlantidă sub „efectele mele pirotehnice”, dar asta vatrebui să-mi dovedească ei mai întâi! Una peste alta, am înghiţit destule până acum. În clipa asta am 140.000 de ”fani permanenţi”, fără să pomenesc cele 1, 5 milioane de turişti, care vin să mă vadă în fiecare an. Vor şti ei de ce!

Abia-mi mai trag sufletul departe de ei, prin locuri prin care nu se ajunge cu maşina, cum sunt romanticele plaje Papagayo, unde te simţi ca Robinson Crusoe. Dar preferatele mele sunt cele cu nisip negru ca tăciunele, prin care

la bagaj, până ne revedem.

Prin prezenta vă rog să-mi înregistraţi cererea în călătorie, pe care o parafez şi datez acum şi aicişi-n vecii vecilor. Mă angajez să rămân fidelă şi atrăgătoare până la capătul zilelor mele, să dăruiesc căldură şi adăpost sufletelor-pereche, care la sânul meu îşi vor căuta alinarea, care-mi vor respecta liniştea şi nu-mi vor tulbura freamătul interior. Credinţă veşnică tuturor pretendenţilor mei!

Declar Atlanticul şi plaja soţ şi soţie şi las cuplul să se sărute în casa mea de piatră.

Gabriela Căluţiu Sonnenberg, Spania

20

Tradiţii

MAI 2014

Andra Mateescu Gutiérrez Benidorm/Alicante

Sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena care se celebrează anual la 21 ale lunii mai este, se pare, cea mai mare sărbătoare creştină a bisericii ortodoxe din această lună.

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt cunoscuţi drept cei care au dat libertate creştinismului. Împăratul Constantin a devenit, prin Edictul de la Milano, un adevărat protector al creştinilor, în timpul domniei sale, adoptându-se o serie considerabilă de măsuri în favoarea Bisericii şi a preoţilor. De numele Sfântului Împărat Constantin se leagă şi Consiliul de la Niceea, în care s-a hotărât ca Sfânta Sărbătoare a Paştelui să fie sărbătorită în prima duminică de după luna plină a echinocţiului de primăvară.

Despre Împărăteasa Elena se

Luna mai, denumită popular şi “Florar” este o lună a ierburilor, o lună plină de prospeţime şi culoare. Se manifestă printr-o explozie de vegetaţie, copacii prind culoare şi viaţă datorită frunzelor şi florilor, iar muncile agriole se intensifică.

Se consideră că în luna lui “Florar”, Raiul coboară pe pământ şi înverzeşte totul. În această lună muncile câmpului şi ale grădinilor devin priorităţi, astfel ţăranii părăsesc casele şi gospodăriile pentru a fi în toiul lucrărilor agrare.

LUNA MAI - O LUNĂ A NATURII

În luna mai se strâng turmele de oi şi vaci, pentru a fi duse la ciobani. În unele regiuni ale ţării, mai ales în zona montană se face şi “măsura oilor”.

Tot în luna mai, mai exact pe data de 1 mai, cei care încă mai au vin în butoaie, trebuie să-l scoată şi să-l trateze cu pelin, astfel se va strica.

Totodată, tradiţia populară ne spune că e bine să bei din acest vin pentru a fi ferit de boli în decursul anului.

O foarte cunoscută superstiţie spune că, în luna mai, nu e bine să faci nuntă şi nici să te naşti, fiindcă e o lună neprielnică.

Alte superstiţii ale lunii mai fac referire la anul agricol ce urmează, cât şi la timpul din decursul acestuia, astfel: • Dacă în serile lunii mai apare rouă şi e timp răcoros, atunci vom avea belşug la vin şi fân; • Ploaia caldă a lunii mai e binecuvântare pentru culturile de grâu şi porumb; • Dacă în luna mai năpădesc

gândacii, atunci vom avea un an mănos; • Furtunile cu tunete şi fulgere din luna mai ne prevestesc un an roditor; • Dacă luna mai e ploioasă,

atunci vom avea un iunie secetos, etc.

Printre sărbătorile importante ale lunii mai se numără: • Sfântul Gherman, pe data de 12 mai;

SUPERSTIŢII ŞI OBICEIURI DE SFINŢII CONSTANTIN ŞI ELENA

spune că a fost prima femeie care şi-a eliberat sclavii şi a ajutat creştinii persecutaţi. În calendarul popular, sărbătoarea Sfinţilor Constantin

şi Elena este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor. Tradiţia populară ne spune că în

această zi păsările de pădure îşi învaţă puii să zboare.

Există, în ziua de Constantin şi Elena, şi o serie de obiceiuri şi superstiţii, care fac re-

ferire la vara ce urmează să-şi facă apariţia, şi anume: • mulţi agricultori nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsă-

• Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, pe data de 21 mai; • Înălţarea Domnului sau Ziua Eroilor, pe data de 24 mai; • Ioan Fierbe Piatră, pe data de 25 mai.

rile cerului; • în unele regiuni ale ţării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz şi mei, deoarece, în popor, se vorbeşte că tot ce se seamănă după această zi se va usca; • podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii; • ziua de Sfântul Constantin şi Elena este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele şi cine le va păzi pe timpul păşunatului; • femeile, pentru a alunga duhurile rele şi necurate, tămâie şi stropesc cu aghiasmă; • pentru a se apăra de forţe malefice, ţăranii aprind un foc mare şi stau în jurul lui, prin acest foc obişnuiesc să treacă şi oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stână.

Reţetele Annei 21 A început sezonul mâncărurilor proaspete, colorate şi pline de vitamine.

Profită de toate alimentele de sezon şi găteşte cât mai mult.

MAI 2014

Salată de primăvară

cu brânză feta, migdale şi căpşuni O salată de primăvară delicioasă, în care gustul sărat al brânzei feta se amestecă cu dulceaţa căpşunilor şi dă naştere unui adevărat răsfăţ.

Ingrediente • 200 g migdale prăjite • 100 g brânză feta mărunţită • 200-300 g căpşuni tăiate în jumătate • 170 g salată verde baby • piper negru proaspăt măcinat • sare, 2 linguri oţet de vin roşu • 80 ml ulei de măsline • 1 haşmă mică, tăiată mărunt • 1 linguriţă miere, 2 linguriţe muştar de Dijon Metodă de preparare Mai întâi, fă dressingul: amestecă muştarul, mierea, haşma

şi oţetul. Apoi, adaugă uleiul de măsline, asezonează cu sare şi piper şi amestecă bine.

După ce ai spălat bine salata verde, pune-o într-un bol

mare, apoi aruncă acolo căpşunile, brânza feta şi migdalele, uşor mărunţite.

Peste acestea, adaugă dressingul. Amestecă bine şi serveşte.

Supă de rădăcinoase cu portocale, ghimbir şi tarhon

Ingrediente • 1 păstârnac, 2 napi mici, 1 rădăcina ţelină, tocate în cubuleţe • 2 fire cimbru, 400ml supă concentrată de pui • 2 portocale, 3/4 linguriţă ghimbir ras • 120ml apă, tarhon pentru servire, piper, sare • 1 ceapă mare tocată, 1 lingură unt

Mod de preparare Căleşte ceapa în unt, cu puţină sare, timp de 6 minute. Adaugă păstârnacul, napii, rădăcina de ţelină, cimbrul şi supa concentrată.

Lasă să dea în clocot şi apoi dă focul mai mic. Acoperă cu un capac şi lasă să fiarbă timp de 15-20 de minute.

Scoate firele de cimbru şi pasează supa cu un blender. Pune lichidul obţinut înapoi în oală

împreună cu 1/2 linguriţă coajă rase de portocală.

Curăţă portocalele şi desfă-le în felii. Curăţă feliile de membrana albă. Lucrează deasupra unui castron astfel încât să păstrezi sucurile care se scurg. Înainte să serveşti supa, reîncălzeşte-o, adaugă sucul strâns de la portocale, şi ghimbirul.

Serveşte supa cu felii de portocală şi tarhon tocat.

Pui dulce acrişor cu legume Ingrediente • 1 lingură zahăr • 2 linguri amidon • 1 lingură ketchup • 1 lingură oţet de vin alb • 2 linguri sos de soia • 1 ardei gras tăiat în bucăţele • 500g ananas bucăţi din conservă • 350g broccoli • 1kg piept de pui fără oase şi piele, tăiat în fâşii subţiri • 2 linguri ulei de răpită • 150g mazăre păstăi Metodă de preparare Prăjeşte fâşiile de pipet de pui la foc mare, în ulei încins, timp 4-5 minute, până când carnea e pătrunsă.

Adaugă bucăţile de ananas, bucăţile de broccoli şi ardeiul gras. Continuă să le căleşti împreună cu carnea timp de 3-4 minute Păstrează zeama de la conserva de ananas şi amestecă-o cu sosul de soia, oţetul, ketchupul, amidonul şi zahărul.

Adaugă acest amestec în tigaie peste pui şi legume şi lasă-le să fiarbă împreună 3 minute.

Adaugă mazărea şi mai lasă un minut pe foc. Serveşte imediat.

Biscuiţi fără zahăr cu ovăz

O reţetă pentru un desert sau gustare, care te va intriga cu siguranţă. Asta pentru că este un dulce fără zahăr, unt sau ouă, dar în acelaşi timp gustos şi sănătos.

Ingrediente: • 1 linguriţă extract vanilie • 60ml ulei de răpiţă • 3 banane pasate • 150g fructe confiate tocate • 60g nuci tocate mărunt • 1 linguriţă scorţişoară

Spaghete alla puttanesca Ingrediente • parmezan ras • 1 borcan sos cu măsline • 6 anşoa tocate, 2 linguri capere • 2 căţei usturoi zdrobiţi • 1 ardei chili curăţat de seminţe şi tocat • 1 ceapă roşie feliată subţire

• 1 lingură ulei de măsline • 400g spaghete, busuioc Metodă de preparare Fierbe spaghetele în apă cu sare. Căleşte ceapa în puţin ulei încins, timp de 5 minute, pe foc mediu, până când se înmoaie. Adaugă ardeiul chili, usturoiul, anşoa şi caperele şi

găteşte-le împreună timp de 2-3 minute.

Adaugă sosul cu măsline şi lasă-l să fiarbă 2-3 minute.

Pune în aceeaşi oală pastele scurse şi amestecă bine. Găteşte-le împreună 2 minute.

Serveşte cu parmezan ras şi frunze de busuioc.

• 20g făină de migdale • 1/2 linguriţă sare • 75g fulgi cocos • 120g fulgi ovăz Mod de preparare: Încinge cuptorul la 175C şi pregăteşte o tavă cu hârtie de copt.

Amestecă făina de migdale cu fulgii de ovăz, scorţişoară, fulgii de cocos, nucile într-un bol. Adaugă fructele uscate mărunţite.

Într-un alt bol, amestecă uleiul cu bananele pasate şi vanilia şi toarnă totul peste ingredientele uscate. Amestecă bine pentru omogenizare.

Pune câte o lingură de aluat în tava pregătită şi apasă uşor sau formează biluţe din aluat şi aplatizează-le cu mâna.

Coace biscuiţii timp de 20 de minute până se rumenesc pe margini.

22

MAI 2014

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

În perioada care cuprinde sfârşitul primăverii, dar şi în prima parte a verii, majoritatea oamenilor renunţă la tratamentele medicamentoase, alegând să se trateze cu ajutorul leacurilor naturiste. Ştevia, loboda şi ştirul sunt doar câteva dintre „doctoriile” verzi ale acestei perioade, datorită conţinutului bogat în vitamine, substanţe minerale, pigmenţi clorofilieni şi carotenoizi. Astfel de leacuri, ce ajută în tratarea afecţiunilor pielii, ale prostatei, plămânilor şi durerilor abdominale.

Rădăcină de ştevie versus psoriazis Ştevia este unul dintre alimentele preferate ale lunilor aprilie-mai, dar şi un remediu naturist ce poate fi folosit în orice anotimp. Prin efectul benefic asupra sistemului digestiv, dar mai ales prin stimularea eliminării produşilor nocivi ai organismului, ştevia este considerată un detoxificant la îndemâna oricui. Folosită sub diferite forme, aceasta este recomandată pentru tratarea unei game largi de afecţiuni ale pielii, precum psoriazisul, acneea, diferite forme de eczeme, dar şi în tratamentul hipertrofiei glandulare limfatice şi al poliartritei reumatoide.

Decoctul din rădăcină uscată de ştevie are efecte deosebite în tratarea afecţiunilor amintite mai sus. În 600 ml apă plată se pun 20 g rădăcină proaspătă (sau 30-40 g rădăcină uscată) şi se fierb timp de 20 de minute, după care fiertura se ia de pe foc şi se ţine acoperită zece minute, apoi se strecoară printr-o sită. Întreaga cantitate se bea pe parcursul unei zile, după mese, timp de zece de zile. Tratamentul poate fi reluat din două în două luni. Prezenţa glicozidelor antrachino-

Terapia verde

Ştevia, loboda E primăvară şi ştirul, trei Detoxificaţi-vă cu sucuri „doctorii“ din natură nice îi conferă acestui decoct un efect detoxificant extrem de puternic şi poate ţine sub control psoriazisul perioade îndelungate.

Fiertura de lobodă, utilă în neplăceri pulmonare şi digestive Din specia iniţială de lobodă sălbatică, fermierii au obţinut cele trei soiuri de lobodă de grădină: Atriplex hortensis viridis (cu frunze verzi), Atriplex hortensis suber (cu frunze de culoare roşu violaceu) şi Atriplex hortensis (cu frunze gălbui). Oricare dintre specii este rezistentă şi perfect adaptată la condiţiile climatice de la noi, motiv pentru care loboda poate fi cultivată şi consumată atât primăvara, cât şi toamna. Într-o oarecare măsură, aceasta poate fi asemănată cu ştevia, în esenţă loboda fiind o plantă puternic mineralizantă pentru organism. Planta este utilizată pentru frunze, dar şi pentru seminţe, având un bogat conţinut de glucide, proteine, acid oxalic liber, celuloză, substanţe minerale, pigmenţi clorofilieni şi carotenoizi. Tratamentul cu lobodă constă într-o infuzie preparată astfel: se fierb în clocot 500 ml apă, iar cu zece minute înainte de a se lua de pe foc se adaugă 200 g frunze (verzi sau uscate) şi o linguriţă cu seminţe de lobodă. Se acoperă apoi vasul timp de un sfert de oră, după care se strecoară totul şi se păstrează la temperatura camerei. Întreaga cantitate se împarte în trei părţi egale şi se bea înaintea meselor principale. Infuzia de lobodă se consumă timp de o săptămână, tratamentul putând fi reluat o dată la 30 de zile. Are o puternică acţiune diuretic-depurativă, remineralizantă şi vitaminizantă, dar şi

emolientă şi calmantă. În afecţiunile pulmonare şi în durerile de stomac acţionează ca un calmant sigur, uşurând în mare măsură respiraţia şi confortul bolnavului.

Pulberea din seminţe de ştir stagnează tumorile prostatei Datorită proprietăţilor sale unice, ştirul a fost considerat de veacuri o plantă de origine divină, un dar oferit de zei oamenilor, fiind venerat şi folosit ca element sacru. Atât inflorescenţa, cât şi frunzele de ştir au un conţinut ridicat, dar echilibrat de proteine, fiind foarte bogat în vitaminele A, B, C, E, K şi săruri minerale (precum calciu, fier, magneziu, potasiu, zinc, cupru) şi aminoacizi.

Tratamentul cu pulbere din spic de ştir este foarte eficient în tratarea carenţelor de vitamine şi minerale, dar şi în stagnarea tumorilor benigne ale prostatei. Pentru aceasta se iau 300 g spice de ştir, cu tot cu seminţe, şi se pun la uscat într-o cameră bine aerisită şi întunecoasă. După zece zile se fărâmiţează şi se râşnesc cu ajutorul unei maşini electrice de cafea, după care se depozitează într-un săculeţ de pânză.

Peste o lingură cu pulbere de spic de ştir se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 15 minute, apoi se răceşte. Se consumă la temperatura camerei, de patru ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale, ultimul ceai fiind administrat cu un sfert de oră înainte de culcare. Durata recomandată a tratamentului este de zece zile şi poate fi reluat la interval de 30 de zile.

Atenţie! Tratamentele cu ştevie şi ştir sunt contraindicate femeilor însărcinate sau care alăptează, dar şi persoanelor care suferă de obstrucţii intestinale sau biliare.

Nu le luaţi în scop terapeutic mai mult de zece zile!

Atât ştevia, cât şi loboda şi ştirul pot fi folosite în tratamentele naturiste maximum zece zile consecutiv. Datorită mineralelor pe care acestea le conţin din abundenţă, au loc anumite interferenţe la nivelul întregului organism, astfel încât ajung să se potenţeze unele pe altele, acţiunile benefice fiind contracarate de cele mai puţin adecvate anumitor afecţiuni. Supradozarea acestor tratamente poate provoca diaree, crampe abdominale şi chiar scăderea considerabilă a potasiului.

Sindromul de colon iritabil, constipaţia, balonarea şi diareea pot fi doar câteva dintre semnalele prin care colonul vă anunţă că a adunat tot felul de toxine ce încep să se descompună şi pot favoriza apariţia acestor neplăceri. Toate acestea din cauza unui stil de viaţă nesănătos şi dezechilibrat. Iată şi câteva soluţii la îndemâna tuturor.

Consumaţi cât mai multe fibre Pentru a începe procedura de curăţare a colonului, în primul rând aveţi nevoie să creşteţi aportul de fibre ca să scăpaţi de resturile acumulate în colon şi ca să vă păstraţi sistemul digestiv sănătos. Pâinea integrală, făina de ovăz, orezul brun şi cerealele integrale, precum fulgii de grâu, ajută la detoxificarea colonului. De asemenea, gustările din alune, prăjiturile de orez, seminţele de floarea-soarelui între mesele principale, fasolea sau lintea sunt şi ele alegeri foarte bune. Cu atât mai mult cu cât ele asigură un aport important de proteine şi de vitamine B. Includeţi legumele verzi în dieta zilnică Pentru a ţine toxinele la distanţă de colon, includeţi legumele cu frunze verzi în dieta dumneavoastră zilnică. Spanacul, mazărea, salata verde şi varza furnizează nutrienţi şi sunt surse excelente de fibre solubile şi insolubile. O linguriţă cu pudră de spirulină luată ocazional determină curăţarea tractului intestinal prin conţinutul de clorofilă şi ajută la repararea ţesuturilor compromise. Încercaţi orzul sau supele de orz şi adăugaţi salată la sandvişuri, pentru a vă menţine intestinul şi tractul digestiv într-o bună stare de funcţionare.

Apă... cât cuprinde Beţi cele opt pahare cu apă necesare zilnic pentru a vă menţine colonul sănătos. Prin consumul cantităţii corespunzătoare de apă în fiecare zi puteţi ţine la distanţă constipaţia, vă puteţi păstra pielea curată şi hidratată şi vă protejaţi de cancerul de colon. Simplul obicei de a consuma apă în mod regulat va avea efecte pozitive asupra sistemului digestiv, mai important decât orice supliment cumpărat de la farmacie.

De asemenea, un măr pe zi vă menţine colonul sănătos. Merele, strugurii şi alte fructe pe bază de apă vă vor „spăla” sistemul digestiv de paraziţi şi de toxinele ce favorizează instalarea bolilor.

Rădăcinoasele precum cartofii sunt, de asemenea, alimente bune pentru curăţarea colonului.

Detoxificaţi-vă cu sucuri În timp ce fructele proaspete sunt bune pentru sănătatea colonului şi a intestinelor, sucul de fructe furnizează colonului şi întregului organism vitaminele

necesare (vă scapă de excesul de materiale fecale şi controlează eliminarea lor). Consumat regulat în locul sucurilor carbogazoase şi al cafelei, sucul de portocale sau de mere contribuie la creşterea imunităţii şi la eliminarea rapidă a toxinelor.

Nu săriţi peste mesele principale!

Dacă suferiţi de colon iritabil este recomandat să mâncaţi trei mese principale, cu două gustări între ele; important e să nu săriţi peste ele. O altă indicaţie e să nu mâncaţi seara târziu, ultima masă ar trebui să fie cu trei ore înainte de a vă culca.

Mâncaţi încet, fără grabă, mestecaţi bine alimentele. Înlocuiţi grăsimile animale cu uleiuri vegetale obţinute prin presare la rece. Limitaţi consumul de alcool şi alimente condimentate. Un alt aspect important este să vă obişnuiţi să faceţi sport de cel puţin două ori pe săptămână, pentru reglarea tonusului muşchilor intestinali şi prevenirea apariţiei sindromului de colon iritabil.

Renunţaţi la fumat şi adoptaţi un regim alimentar potrivit. În funcţie de simptome, anumite alimente trebuie eliminate din meniul dumneavoastră zilnic sau consumul lor trebuie redus. În cazul balonării, limitaţi cantitatea de fructe În cazul în care predomină simptome ca balonarea şi eliminarea excesivă de gaze după masă, atunci limitaţi cantitatea de fructe pe zi la maximum trei porţii (sau o porţie de fructe uscate) şi sucul de fructe la maximum un pahar. Mâncaţi mai puţine alimente ce conţin amidon.

Includeţi în meniu fulgi de ovăz şi seminţe de in (nu depăşiţi doza de o linguriţă pe zi). Includeţi chefirul, iaurturile, sana, laptele bătut, care sunt bogate în probiotice. Dacă diareea este simptomul cel mai prezent atunci: hidrataţi-vă suficient şi beţi cel puţin opt pahare cu apă pe zi sau ceai (mentă, sunătoare sau gălbenele). Eliminaţi sau reduceţi băuturile carbogazoase şi alcoolul. Beţi mai puţină cafea, ceai negru sau cola (maximum trei ceşti pe zi). Mâncaţi mai puţine fibre vegetale, care se găsesc în pâine integrală, cereale integrale, nuci şi seminţe. Curăţaţi fructele de coajă şi de sâmburi. Mâncaţi maximum trei porţii de fructe pe zi. Evitaţi îndulcitorii şi renunţaţi la guma de mestecat (conţine

sorbitol, care are efect laxativ). Încercaţi probioticele, beţi lapte bătut şi evitaţi iaurturile.

Axaţi-vă pe cereale!

Consumaţi cereale integrale, fructe şi legume, dar cu moderaţie şi mare atenţie. Digestia lor produce gaze, care pot duce la balonări, dureri sau chiar diaree.

Aşa că este bine ca acestea să fie incluse treptat în alimentaţie în cantităţi mici, pentru a nu înrăutăţi starea de sănătate. Anumite fibre nu se dizolvă prea bine (din orez, nuci, pielea sau sâmburii unor fructe) şi consumul lor poate agrava starea de constipaţie. În acest caz trebuie consumate mai ales fibre solubile din fructe şi legume curăţate, în special mere, mazăre, fasole, tărâţe de grâu şi ovăz. Foarte eficiente pentru intestin sunt tărâţele de psyllium (se găsesc de cumpărat la magazinele cu produse naturiste). Mâncaţi fulgi de ovăz şi seminţe de in, au fibre vegetale solubile, care îmbunătăţesc tranzitul intestinal.

Menta calmează durerile Ceaiul de mentă relaxează muşchii peretelui intestinal şi calmează durerea însoţită de flatulenţă. Se beau una-două căni cu ceai pe zi. Adăugaţi frunze proaspete de mentă în mâncare ori de câte ori aveţi ocazia.

Amestecul de ceai de mentă, muşeţel, gălbenele, valeriană şi rozmarin are efect antispastic, reduce inflamaţia muşchilor intestinali şi calmează durerile. Şi rădăcina de genţiană este eficientă în tratarea colonului iritabil. Folosiţi 30 de picături de extract în apă şi beţi înainte de masă timp de trei-şase săptămâni.

Pentru prevenirea constipaţiei încercaţi să ţineţi o cură cu suc de aloe vera, băut pe stomacul gol. Şi ghimbirul reduce inflamaţia şi ajută la eliminarea gazelor.

Beţi ceai sau mâncaţi-l crud!

Atenţie! Faceţi exerciţii fizice timp de cel puţin 20 de minute în fiecare zi, pentru o bună digestie. Încercaţi dieta cu lămâie Pentru un pahar cu limonadă detoxificantă aveţi nevoie de o lingură cu sirop natural de arţar, o lingură cu suc de lămâie, un vârf de lingură cu boia şi 250 ml apă purificată. Amestecaţi aceste ingrediente şi serviţi băutura la temperatura camerei. În timpul dietei trebuie să consumaţi în jur de şase-opt pahare zilnic, timp de zece zile.

Mica publicitate Important pentru cititori!

• Vă rugăm să verificaţi textul anunţului şi numărul de telefon înainte de a fi trimis spre publicare redacţiei noastre!

• Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă răspunderea pentru numerele de telefon greşite sau conţinutul anunţurilor de la mica publicitate!

MUNCĂ - CERERI  Tânăr, 33 de ani, caut urgent de muncă în orice domeniu: agricultură, construcţii, fabrică de pâine. Pot fi contatat la telefon: 667 879 460.  Tânăr serios, 24 de ani, caut de lucru în construcţii sau orice alt domeniu.Locuiesc în Alcalá de Henares şi am toate drepturile legale de şedere şi muncă. Telefon: 642 686 018.  Tânără, 36 de ani, caut de muncă în comunitatea Madrid ca internă sau externă, pentru a îngiji copii sau persoane în vârstă.

Am experienţă. Sunt serioasă şi responsabilă. Mai multe detalii la telefon: 642 623 934.  Doamnă, 45 de ani, serioasă, cu experienţă de peste 7 ani în servicii ca: internă, îngrijit copii şi persoane în vârstă, curăţenie, călcat, bucătărie spaniolă, caut de muncă în comunitatea Madrid, Guadalajara sau altă localitate din Spania. Telefon: 642 983 315.  Caut de muncă în oricare zonă a Spaniei. Sunt calificat ca şi lăcătuş mecanic/tubulatură, vorbesc limba spaniolă, italiană, engleză. Telefon: 642 092 242 - Ilie.  Doamnă, 47 de ani, caut de muncă ca internă sau cu ora, în curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă, în comunitatea Madrid. Ofer recompensă. Telefon: 642 729 723.  Cetăţean român, 45 de ani, rezident în Spania, caut de muncă în provincia Alicante, ca şofer.

Posed carnet categoria B şi am experienţă de peste 22 de ani. Telefon: 635 021 757.  Şofer profesionist, caut de muncă în toate zonele Spaniei.

Posed toate categoriile + CAP + ADR. Cei interesaţi pot suna la telefon: 617 158 309.  Doamnă serioasă, cu experienţă şi recomandări în îngrijirea persoanelor în vârstă (a urmat cursuri de perfecţionare spanio-

le), caută de muncă în orice zonă a Spaniei. Mai multe informaţii la telefon: 642 963 592.  Tânără, 23 de ani, caut de muncă ca şi externă în comunitatea Madrid. Telefon: 687 227 067.

MUNCĂ - OFERTE  Caut internă, serioasă, onestă şi responsabilă, cu vârsta între 35 – 60 de ani, fără obligaţii familiare, bune referinţe, pentru a lucra într-o casă din oraşul Coruña. Telefon: 722 736 035.  Angajăm internă pentru a avea grijă de două persoane în vârstă, soţ şi soţie, în Madrid.

Condiţii: recomandări, experienţă, seriozitate şi responsabilitate.

Telefon: 629 656 482.  Căutăm internă cu vârsta între 35 şi 45 de ani, cu experienţă în îngrijirea copiilor, fără obligaţii familiare, nefumătoare, permis de conducere, cunoştinţe din bucătăria spaniolă, pentru a luca într-o casă din Salou/Tarragona.

Telefon: 629 764 674, 639 525 520. Vă rugăm nu sunaţi inutil!

Doar persoanele care corespund cerinţelor.  Caut persoană responsabilă, fără obligaţii, cu experienţă în îngrijirea persoanelor cu dizabilităţi, şi a copiilor, atentă, afectuoasă, activă, pentru muncă în Madrid. Mai multe detalii la telefon: 653 626 412.  Avem nevoie urgentă în Valencia, de o persoană responsabilă şi serioasă, plăcută, cu experinţă, cu vârsta între 35 şi 45 de ani, pentru a îngriji un bebeluş. Condiţii: cunoştinţe din bucătăria spaniolă, călcat, spălat, curăţenie, carnet de conducere.

Mai multe informaţii la telefon: 655 529 683.  Căutăm o doamnă serioasă, afectuoasă şi amabilă, atentă, cu vârsta de aproximativ 45 de ani, fără obligaţii, internă, pentru a însoţi şi a avea grijă de mama şi de casa din Santander/Cantabria.

Noi locuim în Bilbao. Oferim salariu bun, masă şi cazare. Mai multe detalii la: 607 407 557.  Am nevoie de o internă, întrun apartament mic unde locuiesc doar două persoane, în Madrid.

Condiţii: limba spaniolă, carnet de conducere, fără obligaţii, cu disponibilitate pentru a pleca în vacanţe, în zile libere sau sărbători într-o altă locaţie, să facă cumpărături, curăţenie, gătit, călcat rufe. Ofer salariu bun şi zile

libere. Telefon: 629 257 642, 915 931 517.  Caut externă pentru a avea grijă de doi copii, de 4 şi 10 ani, după-masă, în Cadaqués/ Provincia Girona. Telefon: 603 750 697.  Am nevoie urgentă de un şofer cu maşină proprie, pentru a transporta mobilă în toată provincia Madrid. Mai multe date la telefon: 918 706 633 - Victor Lopez.  Caut persoană serioasă, punctuală, să lucreze ca repartitor pe o furgonetă în Cerdanyola del Vallés/Barcelona. Telefon: 622 124 395. ÎNCHIRIERI  Închiriez cameră de matrimonio în zona Buitrago del Lozoya/ Madrid, pentru: o familie, sau 2 persoane, sau 1 persoană sau pentru o internă. Preţ: 120 euro.

Mai multe informaţii la telefon: 642 880 749.  Închiriez cameră în Vicalvaro pentru o fată, condiţii bune, economice, internet, aproape de tren şi metro. Telefon: 642 838 417.

VÂNZĂRI CASE ŞI TERENURI  Vând teren intravilan bun pentru construcţii, casă/vilă la ieşirea din oraşul NegreştiVaslui, spre Siliştea pe partea dreapta (DN 15), cu suprafaţa de 3200 mp. Deschiderea la strada asfaltată este de 20 m. Preţ, 7 euro/mp. Telefon: 642 960 470.  Vând casă în Cugir, zonă centrală, compusă din 2 apartamente: 5 camere, 2 băi, 2 bucătării, pivniţă, garaj, curte şi grădină, 700 mp. Mai multe informaţii la telefon: 0040/748 766 041.  Vând casă de vacanţă în Predeal, zonă liniştită, cu toate documentele şi avizele de funcţionare finalizate şi în legalitate. Casa deţine demisol, parter, mansardă şi este dotată cu toate utilităţile: apă, curent electric, gaze. Are 6 camere, din care: 2 líving-room moderne cu şemine-uri şi bucătărie.

Teren 400 mp, 75 m distanţă de la drumul naţional. Preţ negociabil: 120 mii euro. Mai multe informaţii la telefon: 0040/722 278 542, 0040/764 136 327.

DIVERSE  Se vinde palincă şi ţuică de casă pentru diferite ocazii în comunitatea Madrid. Pentru cantităţi mai mari mă deplasez.

Preţuri atractive. Date de contact: mail: georgelnastulea@yahoo. com, telefon: 676 000 887.  Estudiante de SEGUNDO en la UCM de MATEMÁTICAS Y ESTADÍSTICA, da clases de matemáticas hasta nivel de bachillerato por un precio de 10 €/h.TLF: 679 400 453.

MATRIMONIALE  Doamnă serioasă, prezentabilă, credincioasă, nefumătoare, din comunitatea Madrid, doresc să cunosc un domn, prezentabil, sincer, serios, fără vicii, cu temere de Dumnezeu, cu vârsta până în 48 de ani, pentru o relaţie serioasă. Aventurierii să se abţină! Telefon: 642 014 608.  Tânăr, 37 de ani, din Zaragoza, cu situaţie economică stabilă, caut o fată sinceră şi de încredere din aceeaşi zonă, pentru o relaţie bazată pe respect reciproc, sinceritate şi iubire. Telefon: 642 096 501.  Sunt un tulcean de 48 de ani din Leganés, divorţat, am 181/78 şi un suflet tânăr. Aş vrea să găsesc o doamnă necăsătorită, cu vârsta între 43 – 50 de ani, veselă, harnică, iubitoare, sinceră, cum sunt şi eu, pentru o relaţie de viitor serioasă. Telefon: 642 829 786.  Tânăr, 36 de ani, stare materială bună, fără obligaţii, fără vicii, 171/70, din comunitatea Madrid, caută o fată de vârstă apropiată (poate avea şi 1 copil), gospodină, nefumătoare, pentru o relaţie serioasă/căsătorie. Puteţi suna sau trimite mesaj la telefon: 642 062 528. Aventurierele să se abţină!  Domn spaniol, situaţie economică medie, din comunitatea Madrid, doresc să cunosc o doamnă de naţionalitate română, cu vârsta între 35 – 45 de ani, pentru o relaţie serioasă. Telefon: 633 952 889.

Anunţurile de mică publicitate sunt

GRATUITE!

E-mail: redactia@ occidentul-romanesc.com Telefon: 637 998 036 - Vodafone 617 080 531 - Orange 642 298 948 - DIGI (de luni până vineri: 09:00–20:00)

MAI 2014

23

EXISTĂ DIFERENŢĂ ÎNTRE O MAMĂ ŞI O FEMEIE?!

Vrem, nu vrem, viaţa noastră începe cu sufletul unei femei, pentru că suntem o parte din trăirea ei, aşa cum şi ea este o parte din noi. Ne naştem din femeia mamă, trăim alături de ea, pentru ca la “plinirea vremii” (Sf. Ap. Pavel) să ne dea în grija unei alte femei, de data aceasta soţie şi, eventual, mamă. Tot acest circuit al naturii dragostei sensibile mi-a răsărit un gând: Există diferenţa între o mama şi o femeie?!

La prima vedere pare stupidă întrebarea, dar în analiză, nu mai sunt atât de sigur. Logic ar fi ca toate femeile să fie şi mame.

Reversul nu cred că poate intra în discuţie. Una din frumoasele meniri ale “unui boţ de humă” (I. Creangă) însufleţit cu iubire, adică femeia, este aceea de a avea capacitatea diviziunii dragostei ei creatoare, de a fi copărtaşă la crearea unui om împreună cu bunul Dumnezeu.

Toate acestea în baza unei libertăţi individuale native.

Problema, zic eu, apare când această libertate individuală nativă se confiscă de către femeie şi astfel, apare sentimentul unei anarhii concrete, interioare, ce denaturează bucuria creativă până la nivelul de anihilare totală. Motive se găsesc din belşug.

Un inventar al lor nu este greu de făcut: comoditatea, fuga de responsabilitate, frica, ca trupul se va deforma datorită naşterii, fapt ce va duce la indiferenţă din partea soţului faţă de soţie, vârstă, etc. Toate acestea sunt doar un paravan mental pentru lumea aceasta. În dicţionarul vieţii veşnice ele nu există. În accepţiunea mea acest amalgan mental se numeşte democraţie creaţionistă mofturoasă sau de fitze.

Aş vrea să vă gândiţi, însă, la următorul context: Timpul: acum 2000 de ani. Ţara: Israel.

Poporul: evreu. Mentalitatea în societate vis-á-vis de familie: ultraconseratoare. Credinţa în Dumnezeu: fariseică şi anarhică (pe alocuri). Statutul social al Fecioarei Maria începând cu vârsta de trei ani: închinată la Templul din Ierusalim. Situaţia Fecioarei Maria la vârsta de cinsprezece ani după discuţia din Templu cu Arhanghelul Gavriil: purtătoare în pântece a Fiului lui Dumnezeu. Întrebări: De ce nu a ales să facă avort sau cum s-ar fi numit el la vremea aceea?!

De ce nu a refuzat din prima dorinţa bunului Dumnezeu prin Arhanghelul Gavriil?! Răspuns: Pentru că a dorit să facă parte din planul de mântuire a lui Dumnezeu prin naşterea de prunci, adică a avut VOINŢĂ.

Ei, dragile mele şi dragii mei, că e valabil şi pentru domni. În aceasta constă diferenţa dintre o femeie şi o mamă: VOINŢA DE A DA VIAŢĂ. DE A TE DIVIDE JERTFINDU- TE. De aceea, sunt multe femei pe acest pământ, însă nu atâtea mame.

Sunt bucuros că am fost binecuvântat să cunosc foarte, foarte multe mame. Unele, chiar, născătoare de sfinţi.

Preot, Sebastian Cătălin Hogea Parohia Ortodoxă Română ”Sfântul Dionisie Exiguul”Albacete