Occidentul romanesc nr 41

occidentul romanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania Ziar

GRATUIT Anul IV - Nr. 41 / 24 pagini 1-31 iulie 2014

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă!

CARAVANA

Ediţia tipărită / iulie 2014 a publicaţiei în limba română Occidentul românesc a fost realizată cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe - Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.

VENIŢI CU NOI, PE PROGRAMUL...

OCCIDENTUL ROMÂNESC

„Numai înşiruind laturile tradiţiei românilor am putea trage concluzii privitoare la diversitatea valorilor şi domeniilor în care aceasta este reprezentativă, o adevărată purtătoare a identităţii neamului...”

Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici, a deschis oficial programul de tabere ARC 2014

„Prin programul de tabere ARC se reunesc anual peste 2000 de elevi, tineri...”

Pagina 04 Atelier de jurnalism pentru elevii români din provincia spaniolă Cuenca „Se doreşte cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba maternă şi recunoaşterea rolului acesteia în dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural...”

Pagina 06 De Sfântul Andrei, MAE vrea Congres al Românilor de pretutindeni „Ministrul Afacerilor de Externe, Titus Corlăţean şi ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici au cerut...”

Pagina 09 S-a inaugurat cea mai mare fabrică de carne din străinătate ce aparţine unei familii de români

Pagina 12-13

„Mai sunt câteva carmangerii în I t a l i a ş i A n g l i a , d a r a ceasta este cea mai mare din străinătate, având...”

Pagina 10

02

Adrese şi informaţii utile

IULIE 2014

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.

Secţia Consulară a Ambasadei României la Madrid •Avenida de la Albufera nr. 319, 28031 Madrid •Telefon relaţii publice : 0034/917344004 (5 linii), Fax: 0034/914165025 •E-mail: secretariado@consuladoderumania. es; programari@consuladoderumania.es. Site: http://madrid.mae.ro/ •Program de lucru: luni-joi 09:00 – 17:00; vineri 09:00 – 16:00 Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net.

Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Jurisdicţie: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare.

Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053.

Fax: 954627108. E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Jurisdicţie: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă.

•Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 •Jurisdicţie: Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia.

Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda 12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764 • Fax 964.257.053, E-mail: secretariat@consulatcastellon.e.telefonica.net •(informatii consulare): info@consulatcastellon.e. telefonica.net • Program de lucru cu publicul: luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente), vineri 9:00-12:00 (primire acte) 12:00-13:00 (eliberare documente) Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008.

•E-mail: secretariat@crozaragoza.e.telefonica. net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Jurisdicţie: Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel)

Dan Luca: Revoluţia industrială europeană Tehnologia a intrat masiv în toate domeniile, deschizând calea spre a treia revoluţie industrială. Economistul Jeremy Rifkin dezvoltă detaliat acest concept. Preţul energiei şi al alimentelor este în ascensiune, şomajul rămâne ridicat, piaţa imobiliară este afectată, datoriile consumatorilor şi ale guvernelor sunt în creştere - indicatori ce susţin aplicarea tehnologiei Internet şi a energiei regenerabile în industrie.

Prima revoluţie industrială, ce a avut loc în Marea Britanie la sfârşitul secolului al XVIII-lea, odată cu mecanizarea industriei textile, a fost urmată de cea de-a doua revoluţie indus-

trială de la începutul secolului al XX-lea, când Henry Ford a înfiinţat prima linie de asamblare şi a declanşat producţia în masă.

Următoarea etapă, cea a digitalizării industriei, poate fi considerată a treia revoluţie industrială. Jeremy Rifkin ne cere să ne imaginăm sute de milioane de oameni care produc propria energie verde în casele lor, birouri şi fabrici, însă asta nu e tot. Ceea ce este mai interesant este partajarea acesteia cu celălalt, precum într-un „internet al energiei”, ca şi butonul “share” din informaţiile on-line.

Rifkin explică care sunt principalii “stâlpi” pe care îşi fondează teoria celei

de-a treia revoluţii industriale, cea care va crea mii de întreprinderi şi milioane de locuri de muncă, chiar dacă nu vă vine sa credeţi, totul, într-o reordonare fundamentală a relaţiilor umane, în primul rând prin trecerea la energia regenerabilă, transformarea parcului imobiliar al fiecărui continent în producători de energie verde, implementarea altor tehnologii de stocare în fiecare clădire şi în întreaga infrastructură şi multe altele.

Astfel, conform acestei viziuni, oameni, maşini, resurse naturale, linii de producţie, reţele logistice, obiceiuri de consum, fluxuri de reciclare, şi, practic, orice

Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Jurisdicţie: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz).

Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034-950624769.

Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@ viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:3017:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activi-

tate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408.

Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com.

Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512.

MARKETING: Michael H. Cronkite (CA-USA) PUBLICITATE: Răzvan M. Ionescu (Spania) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR MADRID: Oana Moşniagu MANAGER PROIECT: Eduard Rudolf Roth (Baleares)

SENIOR EDITOR: Puşa Roth (Bucureşti) Dan Caragea (Portugalia) COLABORATORI: Andra M. Gutierréz (Benidorm) Andrei Bodea K. Varble (CA/USA) Dan Luca (Bruxelles) Elisabeta Iosif (Bucureşti) Gabriela C. Sonnenberg (Spania) Gerardo M. Bedoya (Spania) Irina G. Şova (CA/USA) Lucian Oprea (Colorado) Lorena G. Borrero (Spania) Marian Petruţa (Illinois/USA) Mircea Fluieraş (Malága) Sebastian Rus (Boston/USA) Tiberiu Grădişteanu (Timişoara)

Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Tudor Petruţ (CA/USA) Vasile Mureşan (Illinois/USA) Zoe Stoleru (Valencia) Redactor investigaţii - Cristian Ioanovics Guitars (Barcelona) SPECIALIŞTI: Corina S. Hudgens – Medic terapeut Jeni Chiriac – Psiholog Marius Vili Sarbu – Avocat CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la IMCODAVILA S.A. Depósito Legal: M-30588-2013 ISSN 2069 – 8801

alt aspect al vieţii economice şi sociale vor fi conectate prin senzori şi software pentru platforma celei de-a treia revoluţii industriale.

Unele dintre cele mai importante companii de IT din lume sunt deja preocupate de a crea infrastructura pentru o treia revoluţie industrială, care să poată conecta cartiere, oraşe, regiuni, continente şi economia globală, în ceea ce observatorii din industrie numesc „reţele neuronale”, la nivel global.

Folosind tot mai puţin din resursele pământului, mai eficient şi productiv şi tendinţa de trecere de la combustibili pe bază de carbon la energiilor regenerabile, este o trăsătură definitorie a epocii, la care se adaugă inventarea im-

primantei 3D, cea care face posibilă chiar producţia personală, prin proiectarea tridimensională asistată de calculator. Software-ul direcţionează imprimanta 3D pentru a construi straturi succesive ale produsului folosind praf, plastic topit sau metale, având capacitatea de a produce mai multe copii la fel ca un copiator. Şi poate ceea ce ni se pare imposibil, se întâmplă cu adevărat, mai aproape de noi decât credem. De exemplu, citeam recent că în Germania şi în alte cinci state europene produc mâncarea realizată cu imprimanta 3D. Că NASA are deja un plan în acest sens pentru astronauţii săi, poate nu este atât de incredibil, însă germanii s-au gândit să utilizeze noile tehnologii

pentru a-i ajuta pe cei mai în vârstă locuitori, cei care au probleme când vine vorba de alimentaţie.

Mâncarea este creată din alimente proaspete, carne şi legume, în oraşul Nijmegen din Olanda şi livrată în Germania. Compania se laudă şi cu o reţetă secretă pentru „prepararea“ felurilor de mâncare. „Imprimanta pentru mâncare se poate compara cu una clasică inkjet, doar că în loc de tuş foloseşte mâncare.

Materialul e apoi imprimat în straturi pe un platou special, creat tot în cadrul acestui proiect. În timpul creării ne asigurăm că straturile se îmbină fără urme vizibile“, explica Sandra Forstner, manager al proiectului, susţinut cu fonduri de Comisia Europeană.

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu

Cuvânt înainte

IULIE 2014

03

Tradiţie şi credinţă Kasandra Kalmann-Năsăudean

- Redactor şef Occidentul Românesc În lumea contemporană, a vorbi despre tradiţie înseamnă a fi în urma societăţii, a promova lucruri perimate sau a privi prea mult în trecut. Trecem însă prea uşor cu vederea faptul că tradiţia înseamnă o sumă de valori, o experienţă comunitară în mijlocul căreia ne naştem şi de la care plecăm chiar şi atunci când inovăm.

Aşa cum remarcau în estetică, George Călinescu la

noi şi Thomas Stearns Eliot în America, raportul dintre tradiţie şi inovaţie înclină în favoarea celei dintâi.

Inovaţia fără tradiţie nu are sens, iar ceva cu totul nou nu ar fi înţeles de nimeni şi nici util. Dacă înţelegem tradiţia ca pe o sumă de valori, dacă conştientizăm faptul că ne naştem, trăim şi profităm de pe urma tradiţiei, în sensul de totalitate a valorilor acumulate de societate la un moment dat, putem lega tradiţia de educaţie, de credinţă, de cultură şi tehnică, de toate domeniile vieţii, de noi înşine, devenind astfel, responsabili pentru valorile pe care le creăm şi le transmitem celor care ne vor urma.

Transmiterea unei tradi-

ţii sănătoase ţine în ultimă instanţă de calitatea noastră de oameni şi de creştini. În societatea în care trăim ca urmare a înţelegerii în sens peiorativ a tradiţiei, dar mai ales a grabei şi presiunilor care se fac pentru introducerea şi acceptarea în societatea românească a unor valori care nu o definesc şi pe care marea majoritate a oamenilor nu le acceptă, s-a ajuns la deteriorarea tradiţiei, la înnoirea forţată cu anumite valori care nu se pot numi identitare, întrucât nu au de a face cu valorile comunităţii româneşti.

De aceea, se cuvine să abordăm cu toată seriozitatea problema păstrării valorilor identitare, mai ales în această perioadă când în societatea

tradiţională românească se simte tot mai mult mişcarea către lumea tehnologică şi pierderea, cu timpul, a patrimoniului viu.

Numai înşiruind laturile tradiţiei românilor am putea trage concluzii privitoare la diversitatea valorilor şi domeniilor în care aceasta este reprezentativă, o adevărată purtătoare a identităţii neamului nostru, de la port, meşteşuguri, arhitectură,

până la cele mai subtile laturi spirituale, cum ar fi literatura, mentalitatea, practicile şi riturile, care coboară tradiţia din sfera teoreticului în viaţa de zi cu zi. În contextul în care trăim, ar fi bine să subliniem faptul că este necesară păstrarea valorilor tradiţionale deoarece ele cuprind un tezaur moral al bunului simţ. Iar dacă vocea tradiţiei, credinţei şi educaţiei

româneşti tradiţionale se ridică uneori împotriva unor valori en vogue care vor să pervertească însăşi fiinţa umană, se cuvine să trecem peste ranguri, poziţie socială, chiar peste preferinţele individuale sau personale - atunci când acestea sunt nocive din punct de vedere moral, social şi creştin -, şi să încercăm, atât cât putem, să nu stingem făcliile care încă, mai pâlpâie...

DPRRP - De interes 04 Vizita ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, IULIE 2014

Bogdan Stanoevici, la New York, SUA Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici, a efectuat, în perioada 20-23 iunie, o vizită de lucru în Statele Unite ale Americii, la New York. Programul vizitei a inclus întâlniri cu oficialităţi americane şi cu reprezentanţi ai comunităţii româneşti din metropola americană, precum şi participarea la cea de a XV-a ediţie a Festivalului România Broadway.

La 22 iunie, ministrul român, alături de ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, s-a întâlnit cu membrii parohiei Bisericii Sf. Dumitru din New York, care sărbătoresc anul acesta 75 de ani de la înfiinţarea parohiei. Ministrul Stanoevici a adresat felicitări preotului paroh Traian Petrescu şi enoriaşilor săi pentru efortul dedicat menţinerii identităţii, credinţei şi obiceiurilor strămoşeşti într-un spaţiu marcat de o diversitate etnică, lingvistică şi confesională fără egal.

Vi z ita a c o n tin ua t c u o întrevedere cu Loretta Sanchez, membră a Camerei Reprezentanţilor şi co-preşedinte al Romanian Caucus din Congresul SUA. Cu acest prilej au fost evidenţiate relaţiile excelente dintre România şi SUA, în cadrul oferit de parteneriatul strategic dintre cele două ţări, fiind discutate aspecte circumscrise relaţiilor bilaterale, cu accent special pe accederea României în programul Visa Waiver.

Au fost detaliate acţiunile ce ar putea fi întreprinse în mod special în legislativul american pentru facilitarea obţinerii unui rezultat pozitiv cât mai curând posibil.

În aceeaşi zi, delegaţia română condusă de ministrul Bogdan Stanoevici a participat, alături de Loretta Sanchez şi alţi oficiali americani, la ceremonia de deschidere a Festivalului România Broadway, eveniment devenit tradiţional pentru românii din metropola americană, ajuns anul acesta la a XV-a ediţie. În alocuţiunea de deschidere, demnitarul american a declarat: „România este unul dintre cei mai buni prieteni ai Statelor Unite ale Americii şi unul dintre cei mai de încredere aliaţi, contribuind, prin construirea scutului antirachetă, la apărarea întregii Europe. România este o ţară foarte importantă pentru noi, o ţară care ne este întotdeauna alături atunci când alţii au ezitări. Din partea Congresului american, mesajul meu este astăzi: Mulţumim, România!”

Adresându-se participanţilor, ministrul român a subliniat: „America a însemnat pentru români, înainte de toa-

te, pământul libertăţii, cum a fost cazul românilor ardeleni care au venit aici înainte de Marea Unire, sau al celor care şi-au găsit refugiul aici mai târziu, fiind prigoniţi de teroarea comunistă. America a devenit, astfel, păstrătoarea a ceva frumos din spiritul românesc, din România autentică – iar păstrătorii acestor lucruri sunteţi dumneavoastră. Prin grija inimoşilor săi organizatori, festivalul aduce astăzi, alături de dumneavoastră, cântecul românesc, “sound-ul” inconfundabil al doinei, al horelor, al jocurilor şi căluşarilor noştri.

Totodată, face să fie văzută eleganţa inegalabilă a iei româneşti în chiar templul New Yorkez al artelor spectacolului, care este acest legendar Broadway. Este unul dintre cele mai potrivite locuri din lume în care să arăţi ce înseamnă spiritualitatea românească. Statele Unite ştiu că pot conta oricând pe sprijinul României, aşa cum România ştie că poate conta pe sprijinul Statelor Unite.” În ultima zi a vizitei, ministrul pentru românii de pretutindeni a avut o întrevedere cu Mark Meyer, preşedintele Camerei de Comerţ RomânoAmericane. Discuţiile s-au concentrat asupra contribuţiei concrete pe care această instituţie, cea mai veche asociaţie de comerţ bilateral dedicată dezvoltării unei relaţii prospere de afaceri între România şi SUA, o poate aduce, în cea de-a treia decadă a existenţei sale, la impulsionarea schimburilor economice, cu accent special pe facilitarea comunicării între liderii mediilor guvernamental şi de afaceri din cele două ţări.

Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici, a deschis oficial

programul de tabere ARC 2014 Joi, 26 iunie 2014, începând cu orele 1500, în incinta Centrului de agrement din Sulina, a avut loc lansarea oficială a celei de-a VI-a ediţii a programului de tabere ARC, finanţat şi organizat de către Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu Ministerul Tineretului şi Sportului. În cuvântul său de deschidere, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, domnul Bogdan Stanoevici, a făcut referire la importanţa programului „ARC”, care promovează, în rândul tinerilor români din afara graniţelor, atât conştiinţa naţională românească, cât şi importanţa unor legături durabile cu statul român.

Prin programul de tabere ARC se reunesc anual peste 2000 de elevi, tineri, studenţi şi profesori însoţitori români din ţările aflate în jurul graniţelor şi Balcani (Republica Moldova, inclusiv regiunea transnistreană, Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Albania, Republica Macedonia), dar şi din ţări precum Italia, Grecia, Canada. Bogdan Stanoevici a subliniat importanţa zilei de 26 Iunie:

„Astăzi, românii de pretutindeni celebrează ziua drapelului naţional, simbol al naţiunii române încă de la începutul secolului al XIX-lea. Istoria drapelului românesc face parte din istoria neamului românesc şi este de datoria fiecăruia dintre noi să perpetuăm simbolurile acestei naţiuni oriunde ne-am afla”.

La evenimentul de deschidere au participat Directorul Direcţiei Tabere şi Agrement din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului, reprezentanţi ai Consiliului Judeţean Tulcea, directorul Direcţiei Judeţene pentru Tineret şi Sport T ulcea, însoţit de reprezentanţi ai Direcţiei, şi cei 200 de tineri din Ucraina, Republica Moldova şi Ungaria, care participă la

activităţile taberei încă de luni, 23 Iunie a.c.

Programul de tabere ARC îşi propune conştientizarea apartenenţei la identitatea culturală românească, aprofundarea cunoştinţelor de cultură şi civilizaţie, dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi facilitarea contactului între românii din diferite ţări, posibilitatea de a cunoaşte realităţile României şi accesul la valorile patrimoniului cultural românesc. În cadrul programului sunt incluse activităţi culturale, sportive şi educative, destinate să încurajeze comunicarea în limba română, să contribuie la realizarea unor schimburi de experienţă şi la creare unor interacţiuni între tinerii români de pretutindeni.

06

De interes

IULIE 2014

Informaţii consulare Titlul de călătorie este documentul care se eliberează cetăţenilor români aflaţi în străinătate, care nu mai posedă un document de călătorie valabil, pentru ca titularul să se poată întoarce în România sau pentru a putea întocmi o procură în vederea preschimbării cărţii de identiate.

Pentru obţinerea unui titlu de călătorie nu este necesară o programare prealabilă, iar eliberarea acestuia se face în aceeaşi zi. Costul unui titlu de călătorie este de 65 de euro şi are o valabilitate de 30 de zile.

A. Eliberarea Titlului de Călătorie pentru adulţi În cazul adulţilor, este obligatorie prezentarea paşa-

portului şi a cărţii de identitate expirate. În cazul în care aceste acte au fost pierdute sau furate, este obligatorie prezentarea unui denunţ în faţa autorităţilor spaniole.

De asemenea, dacă nu mai posedaţi niciun document de identitate românesc, este recomandabil să prezentaţi o copie a cărţii de identitate sau a paşaportului, cartea de alegător, permisul de conducere românesc, livretul militar sau să cunoaşteţi codul dumneavoastră numeric personal, cod ce contine 13 cifre şi poate fi găsit atât în certificatul de naştere cât şi în cărţile de identitate şi paşapoarte.

B. Eliberarea Titlului de Călătorie pentru minori

În cazul minorilor este obligatorie prezenţa ambilor părinţi (sau, după caz, a celui care deţine custodia minorului) care trebuie să prezinte, în original, cărţile de identitate sau paşapoartele valabile, paşaportul expirat al minorului şi certificatul de naştere al copilului.

Dacă minorul are doar certificat de naştere eliberat de Registrul Civil Spaniol, acesta trebuie, în mod obligatoriu, să nu conţină erori cu privire la datele de identificare ale părinţilor şi ale minorului. În acest caz, titlul de călătorie se va întocmi în baza certificatului spaniol de naştere CERTIFICADO PLURILINGÜE. Acest tip de certificat nu trebuie să

Atelier de jurnalism pentru elevii români din provincia spaniolă Cuenca Asociaţia Hispano Română din provincia Cuenca, Spania, organizează în perioada martie - noiembrie 2014 Proiectul România pe unde - atelier de jurnalism pentru elevii români rezidenţi în provincia Cuenca.

Proiectul este finanţat de către Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni (DPRRP) şi se derulează în oraşele Tarancón şi Cuenca, în colaborare cu prestigiosul Cadena SER (Radio Tarancón). „Facilitarea accesului la spaţii de emisie în limbile română şi spaniolă la posturile publice de radio şi televiziune şi sprijinirea realizării de emi-

siuni şi programe de prezentare a realităţilor din România şi din comunităţile româneşti din Spania reprezintă obiectivul principal al acestui Proiect” afirmă Rareş Cristea, coordonatorul Proiectului.

Se doreşte cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba maternă şi recunoaşterea rolului acesteia în dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural, dezvoltarea unei atitudini de empatie culturală şi interculturală din partea populaţiei autohtone, manifestarea de interes faţă de actualitatea românească, muzica, literatura şi creaţia populară

românească, faţă de viaţa şi contribuţia culturală a unor personalităţi aparţinând poporului român.

Atelierul de jurnalism vine ca o continuare firească a proiectelor iniţiate de Asociaţia Hispano Română din provincia Cuenca (preşedinte: Violeta Vartic) în anii trecuţi, parte dintre acestea cu finanţare DPRRP. Ultimul fiind LIMBA NOASTRĂ CEA FRUMOASĂ - curs de limbă şi literatură română, care s-a bucurat de mare succes în anul 2013. http://www.dprp.gov.ro/ https://www.facebook. com/Hisparucuenca?fref=ts

poarte Apostila de la Haga şi nici nu trebuie tradus în limba română.

IMPORTANT! În cazul în care în locul extrasului multilingv (CERTIFICADO PLURILINGÜE) veţi prezenta CERTIFICADO LITERAL, acesta va trebui să poarte Apostila de la Haga.

Apostila de la Haga este aplicată gratuit numai la Tribunalul Superior de Justiţie al Comunităţii Autonome în care a fost eliberat certificatul. Nu este valabilă apostila aplicată de notari! În cazul minorilor încredinţaţi unuia dintre părinţi, trebuie prezentată, în original, hotărârea românească de divorţ/încredinţare a minoru-

lui cu menţiunea „definitivă şi irevocabilă”. În cazul în care numele actuale ale părinţilor nu coincid cu cele din certificatul de naştere al minorului, va trebui să prezentaţi şi certificatul de căsătorie, sentinţa de divorţ sau documentul din care reiese respectiva schimbare.

Dacă unul sau ambii părinţi au documentele de identitate româneşti expirate, acestora li se vor elibera, de asemenea, titluri de călătorie. În cazul pierderii paşaportului anterior al minorului, se va prezenta denunţul făcut în faţa autorităţilor spaniole. În cazul în care unul din-

tre părinţi nu se poate prezenta la consulat, este necesar acordul scris al celuilalt părinte, autentificat de un notar public din România sau de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din străinătate.

• CERTIFICATELE DE STARE CIVILĂ (DE NAŞTERE, CĂSĂTORIE SAU DECES) PLASTIFIATE SAU DETERIORATE ÎŞI PIERD VALABILITATEA! NOU! • SECŢIA CONSULARĂ A AMBASADEI ROMÂNIEI LA MADRID VĂ POATE EFECTUA TRADUCEREA CERTIFICATULUI DE NAŞTERE SPANIOL!

08

România

IULIE 2014

De la 1 iulie, Vodafone România reduce tarifele standard de roaming în UE Vodafone România anunţă reducerea tarifelor standard de roaming, în conformitate cu reglementările Uniunii Europene /UE/, începând cu data de 1 iulie 2014.

Potrivit unui comunicat de presă al companiei, clienţii Vodafone care vor fi în roaming în Europa, în această vară, vor beneficia de opţiunea „Roaming pe zi” şi reduce tarifele zilnice la convorbiri cu 50%. Opţiunea permite utilizarea minutelor, a SMS-urilor şi a traficului de date incluse în abonament atunci când călătoresc în străinătate. În iulie şi august 2014, abonaţii Vodafone, clienţi noi şi existenţi, atât persoane fizice, cât şi clienţi business, pot vorbi în roaming cu o taxă zilnică redusă de la 3,99 euro/zi la 1,99 euro/zi.

De asemenea, abonaţii Vodafone RED care nu au beneficii de roaming în abonament beneficiază de costuri reduse pentru opţiunea „Roa-

ming pe zi”, pot vorbi nelimitat şi folosi traficul de internet inclus ori de câte ori călătoresc în Europa, la o taxă zilnică redusă de la 3 euro la 1,5 euro (TVA inclusă).

Opţiunea „Roaming pe zi” este disponibilă pentru clienţii Vodafone România care călătoresc în 35 de ţări, astfel: ţări din Uniunea Europeană (Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Croaţia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii, Cehia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ţările de Jos, Ungaria), dar şi alte state, precum: Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Insulele Reunion, Gibraltar, Turcia, Albania sau Elveţia. „Roaming pe zi” este valabilă şi pentru alte 12 destinaţii din afara Europei, dintre care şi SUA, pentru o taxă zilnică

de 6 euro (TVA inclusă)/zi pentru clienţii Vodafone RED care nu au beneficii de roaming incluse, respectiv 8 euro (TVA inclusă)/zi, pentru clienţii altor tipuri de abonamente decât Vodafone RED. Cele 12 destinaţii din afara Euro-

Mircea Băsescu rămâne în arest preventiv

Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia formulată de Mircea Băsescu şi a decis ca acesta să rămână în continuare în arest preventiv pentru 30 de zile, fiind acuzat de DNA de trafic de influenţă. Tot în arest preventiv rămâne şi Marian Căpăţînă, cel care a intermediat banii între Mircea Băsescu şi familia lui Bercea Mondial. Decizia este definitivă. Cei doi se află în arestul Poliţiei Capitalei din data de 20 iunie, în urma unei decizii a Tribunalului Bucureşti.

Potrivit DNA, în perioada 20 februarie 2011 - 22 februarie 2012, Mircea Băsescu a primit suma de 250.000 de euro de la un denunţător (Florin Anghel), prin intermediul inculpatului Marian Căpăţînă, în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă magistraţii învestiţi cu soluţionarea cauzei referitoare

la infracţiunea săvârşită de tatăl său (Sandu Anghel), precum şi a altor incidente în respectiva cauză, în scopul de a obţine o hotărâre favorabilă, fie condamnarea la o pedeapsă mai mică, fie punerea în libertate.

La începutul anului 2011, după ce faţă de Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, s-a luat măsura arestării preventive de către Tribunalul Olt, fiul acestuia, Florin Anghel, i-a remis lui Marian Căpăţînă suma de 250.000 de euro, la cererea acestuia din urmă şi în schimbul promisiunii că banii vor fi remişi mai departe lui Mircea Băsescu, pentru ca acesta să intervină pe lângă magistraţii învestiţi cu soluţionarea cauzei referitoare la infracţiunea săvârşită de Bercea Mondial şi a altor cereri incidente în respectiva cauză.

Ulterior, pentru că Bercea

Mondial nu a fost pus în libertate, Florin Anghel i-a remis şi suma de 350.000 de euro lui Marian Căpăţînă. Intervalul în care Florin Anghel i-a remis sume de bani lui Marian Căpăţînă este cuprins între 20 februarie 2011 (data luării măsurii arestării preventive faţă de Bercea Mondial) şi 22 februarie 2012 (data pronunţării hotărârii de condamnare la instanţa de fond).

Din suma totală de 600.000 de euro, Mircea Băsescu a primit 250.000 de euro în schimbul promisiunii că, prin influenţa pe care o are asupra magistraţilor, poate obţine o soluţie favorabilă pentru Bercea Mondial, adică va obţine fie o pedeapsă mai mică, fie punerea în libertate.

Sursa: http://www.agerpres. ro/justitie/2014/06/27/mirceabasescu-ramane-in-arest-preventiv-17-04-57

pei sunt: SUA, Singapore, Hong Kong, Malaezia, Egipt, A us tralia, G hana, Q a t a r, Japonia, Africa de Sud, India şi Noua Zeelandă.

Din 1 iulie 2014, Vodafone România modifică şi tarifele standard de roaming în con-

formitate cu Regulamentul de Roaming International impus în UE. Astfel, prin serviciul de roaming Vodafone World, clienţii companiei vor beneficia de un mod de tarifare avantajos.

Utilizatorii vor plăti 0,24 euro/ minut (TVA inclusă) — pentru

un apel efectuat, 0,06 euro/minut (TVA inclusă) — pentru un apel primit, 0,07 euro (TVA inclusă) — pentru trimiterea unui mesaj text. Totodadtă, traficul de date este redus la 0,25 euro/ MB (TVA inclusă).

Sursa: mediafax.ro

Daniel Chiţoiu şi-a anunţat DEMISIA din PNL: “E de-a dreptul penibil modul în care se joacă alba-neagra cu candidatul la prezidenţiale” Deputatul Daniel Chiţoiu a anunţat că şi-a dat demisia din PNL deoarece este nemulţumit de deciziile luate la nivelul Congresului PNL, prin care s-a decis afilierea la PPE şi fuziunea cu PDL, susţinând că partidul este „stăpânit de haos” şi a devenit un teren de bătălie între Antonescu şi Iohannis.”Prin decizia de a demisiona din PNL rămân consecvent crezului meu liberal, rămân fidel valorilor şi principiilor liberale. Nu pot să rămân indiferent la modul în care s-a ajuns să se facă politică în PNL, o politică în care se încearcă păcălirea membrilor PNL de către conducere prin tot felul de decizii impuse şi aranjate de câteva grupuleţe care îşi împart puterea în partid”, susţine Chiţoiu, într-un comunicat remis luni MEDIAFAX. El consideră că, de fapt, Congresul PNL ar fi reprezentat „consfinţirea trădării electoratului liberal şi a membrilor care au crezut până în ultima clipă că partidul nu se va dezice de istoria sa şi de valorile liberalismului, pe care le-a reprezentat în România de-a lungul a 139 de ani”.

Deputatul susţine că prin demisia sa rămâne consecvent „crezului liberal”, precizând că decizia de afiliere la PPE şi părăsirea ALDE de către PNL este contrară naturii politice a formaţiunii liberale.”PNL este

un partid stăpânit de haos, un partid în degringoladă, un teren de bătălie între grupurile lui Antonescu şi Iohannis. Este de-a dreptul penibil modul în care se joacă alba-neagra cu candidatul la alegerile prezidenţiale, cu voinţa a mii de membri PNL. Acest mod de a face politică este o jignire adusă fiecărui liberal din ţară şi fiecărui membru care crede în principiile liberalismului. Numai de partid liberal şi democratic nu mai putem vorbi acum la PNL”, a mai spus Chiţoiu. El precizează că drumul fuziunii PNL-PDL „nu poate duce decât într-o fundătură, trădând electoratul şi liberalii din România”. „Chiar dacă se anunţă drept o mare victorie, păstrarea numelui de PNL nu face altceva decât să transforme partidul într-o maşină de curăţat imaginea membrilor PDL, grav afectată după o guvernare dezastruoasă. PNL dezertează de la valorile şi principiile liberale pentru a-i fi servit pe tavă lui Băsescu şi apropiaţilor săi din PDL”, mai susţine deputatul. Şase deputaţi liberali, între care Andrei Gerea, au anunţat că demisionează din PNL şi trec la formaţiunea pe care o va înfiinţa Călin Popescu Tăriceanu, aceştia declarând pentru MEDIAFAX că sunt nemulţumiţi de fuziunea cu PDL

şi de modul în care s-a desfăşurat congresul partidului.

Cei şase deputaţi care demisionează din PNL sunt: Andrei Gerea, Nicu Marcu, Viorel Teodorescu, Sorin Teju, Viorel Palaşcă şi Nicolae Alexandri. De asemenea, a anunţat că părăseşte PNL şi Bogdan Nica, fost secretar regional al PNL pentru regiunea Sud-Muntenia.

Sâmbătă, a anunţat că demisionează din PNL deputatul Graţiela Gavrilescu, ea reclamând că la Congres „s-a votat după cum era aranjat şi bileţele au circulat” şi precizând că se va alătura partidului liberal pe care îl va fonda Călin Popescu Tăriceanu.

Fostul preşedinte al PNL Călin Popescu Tăriceanu a anunţat, vineri, printr-un comunicat, că va inţia imediat procedurile pentru înfiinţarea unui nou partid liberal şi strângerea de semnături pentru înscrierea candidaturii sale la prezidenţiale.

România

IULIE 2014

09

Proiect MAE pentru promovarea românilor din diaspora Patriarhia Română şi Ministerul Afacerilor Externe (MAE) au lansat un proiect de colaborare în valoare de 80.000 lei, pentru promovarea diasporei din 20 de comunităţi româneşti care locuiesc în Franţa, Belgia, Germania, Spania şi Italia.

Proiectul „Români de lângă Români”, finanţat de Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni şi promovat de Radio Trinitas, are ca obiectiv general, până la sfârşitul lui 2014, promovarea, mediatizarea şi consolidarea diasporei româneşti prin mass-media.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt, potrivit iniţiatorilor, încurajarea apariţiei şi sprijinirea funcţionării presei identitare în domeniul virtual, facilitarea accesului la spaţii de emisie şi iniţierea unei rubrici dedicate românilor care locuiesc în 20 de comunităţi româneşti din Franţa, Belgia, Germania, Spania şi Italia, a declarat directorul Radio Trinitas, Ciprian Olinici, consilier patriarhal.

Olinici a precizat că „Români de lângă Români” este al treilea proiect derulat de instituţia radiofonică şi MAE, primele două vizând consolidarea realaţiei cu diaspora românească istorică, în special din Serbia,

sudul Ucrainei şi Republica Moldova, iar ultimul, consolidarea relaţiei şi identităţii românilor din diaspora nouă, din ţările occidentale. „Este o preocupare a Patriarhiei de a avea grijă de identitatea creştină şi românească a celor care au plecat după 1990”, a mai spus consilierul patriarhal.

Grupul ţintă al proiectului de anul acesta este format din 200 de membri ai comunităţilor româneşti din diaspora şi din organizaţii neguvernamentale, precum şi jurnalişti români şi din Franţa, Belgia, Germania, Spania şi Italia. „La sfârşit, să creăm un tablou a ceea ce este acolo şi chiar să redactăm o broşură care să exprime o inagine de ansamblu a diasporei noastre occidentale”, a adăugat Ciprian Olinici.

Consilierul patriarhal a mai spus că în Italia, Spania, Franţa şi Germania există o „consistentă” prezenţă românească, astfel că una dintre priorităţile de după 1900 a fost aceea de a înfiinţa mitropolii şi episcopii în acele zone, de a aduce preoţi şi de a contura o zonă eclezială. „De aceea, parteneri în proiectul „Români de lângă Români” sunt eparhiile din străinătate - Mitropolia Ortodoxă Română a Europei

Occidentale şi Meridionale, Mitropolia Ortodoxă Română a G e r m a n i e i , E u ro p e i Centrale şi de Nord, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, precum şi cea a Spaniei şi Portugaliei -, iar principalii corespondenţi sunt preoţii care cunosc foarte bine situaţia românilor. De asemenea, vom colabora cu ONG-uri care au foarte multe acţiuni, dar puţin cunoscute în afară. Să încurajăm o presă virtual identitară, pentru că toate reportajele vor fi postate pe site-ul Radio Trinitas”, a precizat Olinici.

Promovarea românilor din diaspora se va face într-o emisiune la Radio Trinitas, de luni până vineri, începând cu ora 12:30. „Vor fi prezentate comunităţile, problemele şi nevoile pe care le au în zonele în care locuiesc. În cadrul proiectului, se va lua legătura cu cel puţin 200 de persoane, vor fi ascultate poveşti de viaţă, situaţii inedite, vor fi create legături umane, fiind facilitată cunoaşterea reciprocă, o legătură mai intensă. Asta pentru că, în pofida multitudinii mijloacelor de comunicare, avem cea mai puţină comunicare din toată istoria”, a mai spus directorul Olinici.

Din cei 80.000 de lei alocaţi proiectului va fi finanţată, pe lângă partea editorială, şi realizarea a 3.000 de CD-uri

Populaţia rezidentă a României rămâne sub 20 de milioane de persoane

Populaţia rezidentă a României număra, la 1 ianuarie 2014, 19.942.642 persoane, în scădere cu 0,4% comparativ cu aceeaşi perioadă din anul precedent, arată datele provizorii ale Institutului Naţional de Statistică /INS/, publicate luni.

Astfel, în prima zi a acestui an, populaţia rezidentă a României a fost mai mică de 20 de milioane de persoane, cauza principală a acestei scăderi fiind reprezentată de sporul natural negativ (-70.812 persoane).

Din totalul raportat, populaţia masculină s-a cifrat la 9.738.445, echivalentul a 48%

din populaţia ţării, situaţie identică cu cea de la 1 ianuarie 2013.În comparaţie cu anul anterior, numărul populaţiei a scăzut atât pentru persoanele de sex masculin, cât şi pentru cele de sex feminin.

Pe grupe de vârstă, cea mai numeroasă categorie este cea cuprinsă între 25 şi 64 de ani (56,6%), urmată de 65 de ani şi peste (16,5%), 0-14 ani (15,5%) şi 15-24 de ani (11,4%).

Sursa datelor INS o constituie cercetarea statistică privind populaţia rezidentă a României.

Indicatorii privind populaţia rezidentă au fost construiţi uti-

lizând date prelucrate din surse administrative, date primite de la institutele naţionale de statistică a Spaniei şi Italiei, baza de date a Eurostat privind populaţia şi migraţia internaţională şi rezultatele unui model econometric bazat pe tehnici de estimare pe domenii mici în vederea dimensionării componentei de migraţie internaţională.

Populaţia rezidentă la data de 1 ianuarie a anului de referinţă cuprinde totalitatea persoanelor (cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie) care au reşedinţa obişnuită în România, pentru o perioadă de cel puţin 12 luni.

(Sursa: mediafax.ro)

cu muzică religioasă şi patriotică, distribuite românilor din afara graniţelor ţării. Cofinanţarea Bisericii este de minumum 11 la sută din valoarea proiectului, la care se adaugă plata slariillor celor din proiect şi a mijloacelor tehnice.

La rândul său, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica, a spus că în Europa există, potrivit estimărilor, între 3,5 şi 4 milioane de români. Dintre aceştia, aproximativ 500.000 sunt stabiliţi în landul german Bavaria, la Nürnberg, însă comunitatea cea mai mare este în Italia şi Spania.Părintele Stoica a mai precizatcă în afara României sunt, în total, peste 780 de parohii, în care slujesc mai mult de 860 de preoţi.

Astfel, Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale are în jurisdicţie: Arhiepiscopia Ortodoxă Ministrul Afacerilor de Externe, Titus Corlăţean şi ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici au cerut Parlamentului să analizeze convocarea unui Congres al Românilor de Pretutindeni, iar Birourile Permanente au decis să evalueze costurile evenimentului care s-ar desfăşura în 29-30 noiembrie.

Cei doi miniştri au precizat într-o scrisoare adresată Parlamentului şi analizată în şedinţa Birourilor Permanente că evenimentul, „prevăzut în legea 299/2007, reprezintă un instrument instituţional esenţial pentru viaţa comunităţilor,

Română a Europei Occidentale cu sediul la Limours - Franţa (133 parohii, 9 mănăstiri, 171 preoţi); Episcopia Ortodoxă Română a Italiei cu sediul la Roma (cu 189 parohii, 4 mănăstiri, 229 preoţi); Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei (106 parohii şi o mănăstire, 113 preoţi).

Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord include Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, cu sediul la Nürnberg (77 parohii, o mănăstire, 65 preoţi) şi Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord cu sediul la Stockholm – Suedia (27 parohii, 23 preoţi).

Episcopia Ortodoxă Română a celor două Americi are sediul la Chicago SUA şi include 20 parohii şi 2 mănăstiri în SUA, 22 parohii şi 2 mănăstiri în Canada, o parohie

în Venezuela, totalul preoţilor fiind de 73.

Episcopia Ortodoxă Română a Australiei şi Noii Zeelande, cu sediul la Melbourne, are 17 parohii şi o mănăstire în Australia, 7 parohii în Noua Zeelandă, 16 preoţi în total.La acestea se adaugă Parohiile Ortodoxe Române din Cipru, Turcia, Siria, Africa de Sud şi Japonia.

De asemenea, există comunităţi ortodoxe române în jurul graniţelor ţării, cum ar fi Mitropolia Basarabiei (cu sediul la Chişinău; 126 parohii şi 11 mănăstiri, 120 preoţi), Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, cu sediul la Gyula (21 parohii, 4 mănăstiri, 16 preoţi), Episcopia Ortodoxă Română a Daciei Felix (cu sediul la Vârşeţ-Serbia şi reşedinţa la Deta-România (58 parohii, 35 preoţi)şi Parohia Ortodoxă Română de la Sofia.

(Sursa: mediafax.ro)

De Sfântul Andrei, MAE vrea Congres al Românilor de pretutindeni

atât ca organism reprezentativ al acestora, cât şi ca mecanism eficient de identificare şi de rezolvare a problemelor milioanelor de români aflaţi în afara graniţelor”.

Titus Corlăţean şi Bogdan Stanoevici au arătat că „în urma unui proces de reflecţie derulat în cadrul MAE, refe-

ritor la identificarea modalităţilor optime privind organizarea în permieră a acestei reuniuni de o deosebită rezonanţă în rândul românilor din străinătate”, a fost elaborat un proiect de metodologie pentru convocarea acestui Congres cu ocazia Sfântului Andrei. (Sursa: mediafax.ro)

10

Actualitate

IULIE 2014

Cea mai mare fabrică de mezeluri româneşti din străinătate s-a inaugurat la Zaragoza Zaragoza - Oraşul primăverii şi a celor patru culturi Oraş primitor şi exuberant, tipic spaniol în multe dintre aspectele sale, cosmopolit pe alocuri, important centru cultural şi artistic, cu o istorie de peste 2.000 ani, Zaragoza te îmbie să-l vizitezi chiar şi numai prin sonoritatea numelui său atât de spaniol ca rezonanţă.

Al cincilea oraş ca mărime din întreg regatul spaniol, Zaragoza este străbătut de râul Ebro, unul dintre cele mai mari cursuri de apă din Peninsula Iberică. Poziţia sa este una strategică, fiind situat la răscrucea drumurilor între Madrid, Barcelona, Valencia şi Tolouse.

Zaragoza tronează asupra provinciei Aragón de la înălţimea de 199 metri, este un oraş viu şi curajos care aspiră din plin la dezvoltare, turism, progres şi, evident, distracţie.

Zaragoza este cunoscută şi ca oraş al celor patru culturi, datorită urmelor lăsate de către

Consulatului român la Zaragoza, a Antoanetei Mihalea-tehnolog de specilitate în industria cărnii din România, Eugenia şi Ion Cărăgui reprezentanţi ai prestigioasei firme de ingrediente „Ion Moş” din Bucureşti, şi mulţi alţii, alături de echipa de specialişti care vor munci în fabrică, formată numai din români pregătiţi să lucreze la cele mai înalte standarde europene în domeniu.

C o n fo rm d ec la ra ţiilor Antoanetei Mihalea-inginer tehnolog, fabrica „este cea mai mare din străinătate dintr-o comunitate românească. Eu colaborez cu familia Mezin de cinci ani, realizăm împreună produse tradiţionale româneşti fără E-uri, fără emulsie de şorici, fără soia, 100% din carne proaspătă. În toată această perioadă, le-am acordat asistenţă tehnică conform cerinţelor UE, proiectul pentru fabrică l-am efectuat împreună după care l-am prezentat direcţiei sani-

popoarele care au locuit aici. Întemeiată de către iberici cu numele de Salduie, va fi mai târziu romană, apoi capitală arabă regală (Saraqusta) şi capitală creştină a regatului de Aragón. În acest oraş, plin de istorie şi cultură, familia de români Dana şi Martin Mezin au inaugurat sâmbătă, 28 iunie 2014, o modernă fabrică de mezeluri sub brandul deja cunoscut în Spania, Carmangeria Românească. Evenimentul a fost deschis de către preotul Bisericii ortodoxe române din Zaragoza - Aurel Nae care, a ţinut o slujbă de sfeştanie a fabricii şi a stropit cu apă sfinţită pe toţi cei prezenţi precum şi toate spaţiile noii clădiri, conform tradiţiei şi obiceiurilor româneşti.

Printre invitaţi, am remarcat prezenţa consulului general Alexandru Ion Steriu din partea

tare din Zaragoza, înainte de a se pune prima cărămidă la această nouă fabrică. Am primit felicitări, fiind un proiect corect care corespunde tuturor cerinţelor şi normelor europene. Iată că, azi, inaugurăm deschiderea fabricii, cea mai mare fabrică de mezeluri din străinătate realizată de români. Mai sunt câteva carmangerii în Italia şi Anglia, dar aceasta, cu brandul Carmangeria Românească este cea mai mare, având o capacitate de 10 tone pe zi. Dana şi Martin Mezin au avut curaj, au pornit încă de la început cu profesionişti în domeniu, un aspect extrem de important în această situaţie. Au un nucleu de oameni calificaţi care cunosc foarte bine tehnologia şi respectă normele sanitar-veterinare care se impun, un aspect foarte important care contează într-o

astfel de afacere. Există nişte norme de igienă foarte stricte de care trebuie să se ţină cont în acest domeniu, astfel că, numai oameni specilizaţi şi instruiţi pot realiza o astfel de muncă. Carnea este perisabilă, nu e faianţă sau cărămidă, astfel că necesită un proces foarte atent, sigur şi rapid care se poate realiza numai de către specialişti, conform unor norme stricte şi foarte severe care trebuiesc respectate.

Această fabrică, corespunde absolut tuturor cerinţelor şi normelor impuse de UE şi sunt onorată să fac parte din echipă.” În continuarea programului, cei prezenţi au fost invitaţi de către şeful de producţie Ştefan Marin, să viziteze fabrica, explicând şi prezentând întregul procesul tehnologic de producţie, pe etape, care se efectuează în noua fabrică modernă, după cele mai înalte standarde europene, menţionând faptul că: „produsele Carmangeria Românească sunt foarte bine realizate şi foarte bine controlate din punct de vedere sanitar-veterinar, ceea ce conferă consumatorului o siguranţă totală şi aceste aspecte nu pot decât să ne bucure şi să sporească încrederea tuturor consumatorilor noştri.”

Alexandru Ion Steriu, consulul general din cadrul Consulatului român la Zaragoza a ţinut să precizeze faptul că: „Este un moment foarte special în viaţa comunităţii româneşti din Spania deschiderea acestei fabrici cu acţionari 100% români într-un moment destul de deteriorat economic. Apreciez curajul familiei Mezin, Dana şi Martin, care iată, reuşesc să deschidă această modernă fabrică, să ofere noi locuri de muncă şi să aducă pe masa românilor din Spania aceste produse tradiţionale. Fabrica este un spaţiu foarte generos, realizat după standardele şi cerinţele europene, un colţ de România, pe care familia Mezin l-a realizat cu atât de mult efort dar şi cu drag.

Este cunoscut faptul că brandul Carmangeria Românească se găseşte în reţeaua de magazine proprii, că produsele sunt foarte apreciate şi căutate de românii din Spania. Această investiţie îi apropie şi mai mult pe spanioli de comunitatea românească, cei care au primit cu bucurie şi încredere deschiderea unei astfel de afaceri. Chiar şi ei devin interesaţi de produsele noastre naţionale şi apreciază foarte mult bucătăria românească. Am cunoscut mulţi spanioli care sunt încântaţi de mezelurile şi micii româneşti pe care le apreciază şi le consumă cu încredere. Ţin să mulţumesc şi pe această cale familiei Mezin, Carmangeriei Româneşti, şi să-i felicit în acelaşi timp pentru această mare şi importantă realizare, şi pentru faptul că întotdeauna au fost alături de noi la evenimente-

le pe care le-am organizat la consulat, fie cele dedicate Zilei Naţionale a României, sau cele dedicate menţinerii spiritului românesc în Spania.”

Eugenia Cărăgui, preşedinta Asociaţiei Române a Cărnii şi reprezentantul firmei Ion Moş şi Emerson, a ţinut să-i felicite pe investitori pentru faptul că au avut curajul şi responsabilitatea să realizeze într-o ţară îndepărtată, de adopţie, o fabrică atât de complexă şi de modernă, imposibil de realizat în România în aceste vremuri de criză.

Doamna Cărăgui a subliniat faptul că, fabrica respectă toate tehnologiile avansate din Europa, din industria cărnii, şi că apreciază pasul extraordinar făcut în doar câţiva ani de familia Mezin. De asemenea, aceasta a mai declarat: „Sunt mândră că ne-am adus şi noi aportul la reţetele româneşti fabricate de

Evenimentul s-a încheiat cu o masă festivă la care au participat toţi invitaţii, moment în care aceştia au avut ocazia să se cunoască unii pe alţii, să schimbe opinii şi să împărtăşească gânduri şi amintiri legate de tradiţiile de acasă, de obiceiurile şi de sărbătorile importante tradiţionale pe care românii reuşesc să le păstreze indiferent de locul

de a aduce cât mai aproape de comunitate tradiţia românescă şi sub acest aspect al mâncărurilor, făcând un bine românilor, simţindu-se astfel mai aproape de casă. Ne bucurăm că sunt oameni credincioşi, că pun preţ pe muncă, cinste şi omenie, pe credinţă, pe corectitudine şi dreptate şi nu putem decât să le dorim ca Bunul Dumnezeu să-I

Carmangeria Românească, mă bucur nespus de mult de realizările familiei Mezin şi le doresc multă sănătate alături de întregul colectiv care fac aceste produse departe de casă pentru românii din Spania, respectând cu stricteţe reţetele originale tradiţionale. Calitatea produselor lor se datorează şi eforturilor oamenilor noştri de cercetare.”

unde trăiesc în lume.

Părintele paroh Aurel Nae, a mai declarat la finalul evenimentului, faptul că familia Mezin este cunoscută ca fiind una păstrătoare de credinţă, încă de când s-a înfiinţat parohia bisericii ortodoxe din Zaragoza.

Părintele a ţinut să mai menţioneze: „Apreciem familia Mezin şi pentru faptul că au avut idea

ajute în tot ce fac şi pentru binele dânşilor şi a celor care, iată, au un loc de muncă.” *** Occidentul Românesc îşi rezervă dreptul să revină într-o ediţie viitoare cu date concrete legate de procesului de fabricaţie a mezelurilor româneşti, realizate la Zaragoza sub brandul Carmangeria Românească.

Educaţie şi cultură

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

„avocatul diavolului” Numim aşa o persoană care aduce critici severe sau chiar răutăcioase unei idei sau unui comportament, nu din convingere, ci mânată de plăcerea pură a contraargumentării. În timpul actului de canonizare, în conclavul papal exista un promotor al credinţei (promotor fidei), desemnat de Biserică şi al cărei funcţie era să găsească punctele slabe sau omisiunile biografice, pentru a nu se trece prea uşor peste fapte care ar fi putut fi potrivnice luării unei juste decizii.

Această persoană era cunoscută, popular, sub numele de „avocatul diavolului” (advocatus diaboli, deşi nu era vorba de vreo ispită diabolică. Practica a fost instituită în 1587, de către papa Sixt al V-lea, şi abolită de Ioan Paul al II-lea, în 1983.

Iată şi o înţelegere recentă, preluată de pe Internet: „Avocatul diavolului este de partea a tot ceea ce e dubios, a tot ceea ce nu e recunoscut sau acceptat, fie ca este bun sau rău. Are spirit polemic; caută greşeala, eroarea.

Poate fi extraordinar de agasant, dar e bine că vede partea ascunsă a lucrurilor. Îi chestionează

Puşa Roth - Bucureşti Scriitorul Nicolae Filimon este autorul romanului „Ciocoii vechi şi noi” cu subtitlul „Ce se naşte din pisică şoareci mănâncă” publicat pentru prima dată în anul 1862 de „Revista Română” a lui Al. I. Odobescu, iar în anul 1863 a apărut în volum. Roman frescă a societăţii româneşti de la începutul secolului al XIXlea, Nicolae Filimon este părintele spiritual al lui Dinu Păturică, eroul primului roman realist românesc, un arivist din stirpea lui Julien Sorel (personaj principal din romanul Roşu şi negru de Stendhal).

Nicolae Filimon este, de asemenea, autor de nuvele romantice şi realist-satirice precum şi primul critic muzical român.

A scris un jurnal de călătorii pe Dunăre, în Ungaria, Austria şi Italia.

Nicolae Filimon s-a născut 6 septembrie 1819, la Bucureşti, fiind penultimul copil al preotului Mihai Filimon, paroh al bisericii Enei, şi al Mariei. În perioada 1831–1853, conform spuselor lui Ion Ghica, este corist în trupa Hanrietei Karl şi flautist la teatrul lui Papanicola.

Aceasta este perioada în care îşi desăvârşeşte cunoştinţele în

IULIE 2014

Vorbe de duh şi de luare-aminte (XV)

mult pe alţii, mai ales la şedinţe, şi descoperă mereu ce anume strică armonia grupului. În general, este un tip mândru, iar uneori poate fi sfidător. Are mereu tendinţa de a alege negaţia. Îi place să se opună, să atace, să învingă. Nu-i place puterea; preferă sa fie în opoziţie. Îl întâlnim în aproape toate organizaţiile sau firmele. Avocatul diavolului li se opune mereu aceloraşi persoane, cele cu care nu este de acord în anumite privinţe, valori sau decizii. Îi plac sau nu-i plac oamenii; este un om dintr-o bucată. E o trăsătură de caracter care nu influenţează calitatea muncii cuiva. Daca nu se ia de dumneavoastră, este posibil să vi se pară o companie agreabilă. Este ironic, adesea spiritual şi uneori batjocoritor.” „banii nu au miros” Cunoscuta expresia traduce vorbele împăratului Vespasian (69-79 d.Hr.), „pecunia non olet”, după spusele istoricului Suetoniu. Acesta ne povesteşte că împăratul a pus impozite foarte ciudate, cu scopul de a umple visteria rămasă goală după domnia lui Nero. Când nu prea mai avea ce să impoziteze, Vespasian a pus taxe pe closetele publice folosite de bărbaţi (numite, apoi, vespasiene).

Roma avea în acele vremuri 144 de astfel de latrine publice.

Ca şi băile, erau localuri nu doar de satisfacere a nevoilor, ci şi de dezbateri între cetăţeni. Iritat de această decizie, fiul său, Titus, şi-a însuşit bârfele oamenilor, reproşându-i tatălui că întrecuse

măsura.

Vespasian, i-ar fi trecut acestuia pe la nas o monedă provenind de la taxade pe closete şi l-a întrebat: „Te deranjează mirosul?”. Fiul nu i-a răspuns, iar Vespasian a continuat: „Şi totuşi vine de la urină… dar banii nu au miros”.

Această istorioară despre zgârcenia lui Vespasian ne arată totuşi lupta reală a lui Vespasian pentru a echilibra balanţa publică a Romei. Fără să ţină seama de mirosul banilor, împăratul a reuşit,în cele din urmă,să stabilizeze deficitul financiar.

Există şi alte versiuni, cum ar fi aceasta, culeasă de pe Historia.ro, dar care în final ajunge la scena relatată de Suetoniu: „Clasele de jos ale societăţii romane întrebuinţau oale golite apoi în haznale. Lichidul era după aceea colectat din latrine, servind drept un material preţios pentru o serie de procese chimice: era folosit la argăsire, ca ingredient pentru detergenţi, conţinutul de amoniac ajutând la curăţarea şi albirea togilor.

Există chiar informaţii izolate potrivit cărora se folosea şi ca înălbitor pentru dinţi. Când fiul lui Vespasian, Titus, s-a plâns de natura dezgustătoare a acestei taxe pe urină, tatăl său a rostit

faimoasele cuvinte. Expresia are o largă răspândire şi astăzi, pentru a arăta că valoarea banului nu este afectată de originile sale… Numele lui Vespasian încămai este legat de toaletele publice în Franţa (vespasiennes), Italia (vespasiani) sau România (vespasiene).” „barbă albastră” Expresia denumeşte astăzi un escroc sentimental, un aventurier, deşi personajul din povestea omonimă este, mai degrabă, un sangvinar pe gustul psihanalizei.

Povestea culeasă şi publicată de Ch. Perrault, la 1697, vorbeşte despre un nobil bogat, dar îngrozitor de urât, şi care avea barba albastră. Se căsătorise de şase ori, dar nimeni nu ştia ce se întâmplase cu nevestele sale care dispăruseră în chip misterios. Nobilul a cerut, drept a şaptea soţie, pe fiica mai mică a unei vecine care a acceptat, în cele din urmă, din pricina averii acestuia.

După nuntă, Barbă Albastră i-a spus soţiei că pleacă într-o călătorie şi i-a lăsat cheile casei, inclusiv cheia unei mici odăi unde i-a interzis însă să intre.

Curiozitatea nu i-a dat pace şi, în cele din urmă, ea a intrat în acea încăpere. Aşa a descoperit tânăra soţie teribilul secret

domeniul teatrului şi al muzicii, fiind unul dintre primii noştri cronicari muzicali şi teatrali.

Ghica îi face acestuia un portret, într-o perioadă când intrase în cercul cântăreţilor de biserică (Anton Pann, Marin Serghiescu Naţionalu): „un copilandru nalt, rumen, sprintenel, cu plete de ţârcovnic” În anul 1852 este numit epitrop al bisericii Enei, funcţie pe care o va avea până la moarte. În acelaşi an, în ziua de 4 decembrie este numit „conţopist” la Departamentul Credinţei, iar patru ani mai târziu, în 1856, pe 26 februarie este ridicat la rangul de pitar în cadrul aceluiaşi departament.

Anul 1857 este unul important pentru cariera sa literară pentru că la data de 5 decembrie, Nicolae Filimon debutează în publicistică la ziarul „Naţionalul” cu foiletoane şi cronici muzicale: „Paralelism între fosta direcţiune şi cea de astăzi”; „Teatrul italian.

Lucrezia Borgia”; „Teatru italian Ernani”. În anul 1858 face o călătorie în apusul Europei, aceasta servindu-i ca subiect al operei „Excursiuni în Germania meridională”. La data de 23 noiembrie publică în „Naţionalul” nuvela „Mateo Cipriani” subtitlul „Mănăstirea domenicanilor după colina Fiesole”, inclusă în volumul „Excursiuni în Germania meridională”, urmată de „O baroneasă de poronceală”, publicată însă în ianuarie 1859. În perioada ianuarie – martie 1860, „Naţionalul” publică fragmentele „Trei luni în streinătate”, apărute apoi în volumul „Excursiuni în Germania

meridională”. În acelaşi timp, în „Revista Carpaţilor” apare nuvela „Friederich Staaps sau Atentatul de la Schoënbrunn în contra vieţii lui Napoleon”. În luna octombrie 1860, „Naţionalul” publică nuvela „Ascanio şi Eleonora”, iar în decembrie, Nicolae Filimon îşi încheie activitatea de cronicar dramatic şi muzical la „Naţionalul” cu o cronică intitulată „Teatrul din Bucureşti. Il Barbiere di Sevilla, melodramă comică cu două acte, poezia de C… muzica de maestrul Rossini”.

Activitatea de cronicar muzical şi dramatic (1857-1860) îl va ajuta să redacteze ceea ce înseamnă document de epocă în capitolele de mai târziu ale romanului „Ciocoii vechi şi noi”: „Muzica şi coregrafia în timpul lui Caragea”; „Teatrul în Ţara Românească” şi „Italiana în Algir”. Înainte de a se impune ca scriitor, Nicolae Filimon a desfăşurat o bogată activitate publicistică prin cronicile muzicale şi teatrale publicate, începând cu anul 1857, în ziarul „Naţionalul”. După cum mărturiseşte Ion Ghica în „Scrisori către Vasile Alecsandri”, Nicolae Filimon „critica fără patimă, fără interes, fără venin; critica, ca să îndrepteze, iar nu pentru ca să descurajeze; articolii lui erau plini de învăţătură şi de poveţe bune şi folositoare; scopul lui era să îndemne pe artişti şi să formeze gustul publicului”. În anul 1861 „Revista Carpaţilor” publică nuvela „Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala”. Cu această nuvelă Filimon face

un pas important în direcţia desprinderii de clişeele romantice şi creării unei opere realiste. Tot acum apare volumul „Mateo Cipriani, Bergamo şi Slujnicarii”. În aprilie 1861 îl găsim cronicar dramatic şi muzical la „Independenţa”, odată cu cronica la „Maddalena”, operetă semiserie într-un act, poezia tradusă din limba franceză de G. Curatolu, muzica originală de A. T. Zisso. În luna noiembrie a aceluiaşi an începe o colaborare la revista „Ţăranul român” a lui Ion Ionescu de la Brad, cu o cronică la piesa „Prăpastiele Bucureştilor”, vodevil în 5 acte de d. Millo.

La începutul anului 1862, mai precis în luna ianuarie, apare în „Ţăranul român” basmul „Roman Năzdrăvan”, pentru ca la sfârşitul anului să i se publice şi „Omul de piatră” şi „Omul de flori cu barba de mătasă sau povestea lui Făt-Frumos”. Filimon este numit şef al secţiei bunurilor la Arhivele Statului.

Aşa cum am mai spus, în anul 1862 „Revista română” a lui Al. I. Odobescu publică în mai multe numere romanul „Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică şoareci mănâncă”, apărut în volum un an mai târziu După o oarecare absenţă, îşi reia activitatea de cronicar dramatic la „Buciumul”, în anul 1864, revista lui Cezar Bolliac. În luna ianuarie a anului 1865 publică în „Dâmboviţa” ultimul său articol intitulat „Răspuns la critica făcută de P.G. Niţescu revistei noastre muzicale din Monitorul nr. 285”. La 19 martie 1865 Nicolae Filimon se

al bărbatului ei: pardoseala era plină de sânge, iar trupurile fostelor neveste atârnau spânzurate de perete. Îngrozită, a încuiat camera, dar nu a observat că sângele mânjise deja cheia.

Când Barbă Albastră s-a întors, el a priceput de îndată că soţia i-a nesocotit porunca. Plin de mânie a vrut s-o prindă, dar ea a reuşit să scape şi să se încuie cu sora ei mai mare în turnul cel mai înalt al castelului. Pe când Barbă Albastră încerca să dărâme uşa, au sosit şi cei doi fraţi ai femeilor, l-au ucis pe monstru şi şi-au salvat surorile.

Nevasta lui Barbă Albastră a rămas cu întreaga avere şi s-a căsătorit apoi cu omul visurilor ei.Cred că ar trebui, nu doar din motive culturale, să ne referim şi la istoria lui Henric al VIIIlea al Angliei, poreclit Barbă Albastră.

Iată povestea relată de Alin Pop şi publicată pe Internet: „Henric al VIII-lea, regele Angliei (1509-1547), s-a remarcat, între altele, şi prin pasiunea pentru însurătoare. Suveranul s-a căsătorit de şase ori. Prima soţie, cu care s-a însurat imediat după ce a urcat pe tron, a fost Caterina de Aragon, văduva fratelui său Arthur şi totodată fiica regelui Spaniei. Ea a fost pără-

11

sită pe motivul că nu i-a oferit un moştenitor. După mai multe avorturi spontane, a născut o fetiţă, Maria, în 1516, iar starea sănătăţii arăta clar că nu va mai putea avea copii. A doua soţie a fost Anna Boleyn, foarte tânără, frumoasă, cochetă, plăcută de toţi. S-a căsătorit cu ea în secret, în 1533, când Anna era deja însărcinată. Dar dezamăgire: copilul care se naşte este tot o fetiţă, urmată apoi de un băiat mort. În cele din urmă, Henric o acuză pe Anna căîl înşealăşi căsătoria «se desface cu sabia», cum spune cineva, adică Anna Boleyn este decapitată. Jane Seymour este cea de-a treia soţieşi a murit la naştere, atunci când la adus pe lume pe viitorul rege Eduard al VI-lea.

Acum apare un curtean devotat pe post de agent matrimonial. La sfatul lui, regele se însoară cu o prinţesă germană, Anna de Cleves. Însă ea nu place şi sfetnicul regelui plăteşte cu capul lipsa lui de gust în ceea ce priveşte femeile.

C e a d e -a c in c e a so ţie , Catherine Howard, acuzatăşi ea că nu îi este fidelă regelui, sfârşeşte tot decapitată. În sfârşit cea de a şasea şi ultima soţie a lui Henric a fost Catherine Parr (a treia cu acest nume). Era să o păţeascăşi ea când regele a socotit-o eretică (…) Bârfitorii spun că este cea care l-ar fi otrăvit pe rege (…) În timpul domniei lui [Henric], de 38 de ani, au fost executaţi circa 72000 de oameni, aşadar cinci victime pe zi.

„Ciocoii vechi şi noi” stinge din viaţă la numai 46 de ani. Pentru viaţa şi opera scriitorului portretul pe care i-l face Ion Ghica într-una din Scrisorile sale are o însemnătate deosebită: „Acei care l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna vesel şi voios, totdeauna mulţămit cu puţinul ce câştiga prin munca şi talentul său; caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni; ura şi dispreţuia lipsa de demnitate şi linguşirea; modest până a roşi când auzea laude pentru scrierile lui, n-a bănuit niciodată că era un scriitor de mare talent. Literatura a pierdut în el pe unul din luceferii săi”. „Ciocoii vechi şi noi” este un roman social sau de moravuri, a cărui acţiune se desfaşoară întro perioadă care a marcat serios viaţa Ţărilor Române, sfârşitul domniilor fanariote şi revenirea la domnii pământeni, mai exact între „luna lui octombrie anul 1814” odată cu venirea lui Dinu Paturică la curtea lui Andronache Tuzluc, „şi 23 aprilie, anul 1825, odată cu celebrarea căsătoriei dintre Gheorghe, fostul vătaf de curte al postelnicului Andronache Tuzluc şi frumoasa Maria, fata banului C”.

Titlul romanului este semnificativ pentru epoca şi pentru intenţiile autorului, ciocoiul „fiind totdeauna şi în orice ţară un om venal, ipocrit, laş, orgolios, lacom, brutal până la barbarie şi dotat cu o ambiţie nemărginită”.

Urmând oarecum canoanele literare ale epocii, Nicolae

Filimon încadrează cele 32 de capitole ale romanului său între un „Prolog” şi un „Epilog”, cel dintâi fiind precedat de o „Dedicaţie”.

Discursul din „Dedicaţie” are calitatile unui pamflet; fiecare clasă şi pătură socială (boieri, negustori, ţărani, clerici) este prezentată cu calităţile şi defectele sale, ajungându-se, prin eliminare, la pătura ciocoilor, admonestaţi în tonuri violente: „Vouă, dar, străluciţi luceferi ai viciilor, cari aţi mâncat starea stăpânilor voştri şi v-aţi rădicat pe ruinele acelora care nu v-au lăsat să muriţi în mizerie; vouă cari sunteţi putrejunea şi mucegaiul ce sapă din temelii şi răstoarnă împărăţiile şi domniile; vouă, cari aţi furat cu zvanţul din funcţiunile cele mici şi cu miile de galbeni în cele mari, iar acum, când v-aţi cumpărat moşii şi palate, stropiţi cu noroi pe făcătorii voştri de bine; vouă şi numai vouă dedic această slabă şi neînsemnată scriere”.

Din perspectiva prezentului, „Ciocoii vechi şi noi” are meritul de a fi prima construcţie epică de mai mari dimensiuni, primul roman, altfel zis, cu tentă socială din literatura română.

La 50 de ani de la apariţia cărţii, Eugen Lovinescu aprecia în „Cinquantenarul romanului românesc”, vitalitatea acesteia: „Romanul veselului Filimon stăruie încă în mâinile tinerimii.

E chiar, o dată în literatură. De la ea porneşte un gen din cele ce s-au dezvoltat mai puţin”.

12

Eveniment

IULIE 2014

Români de ieri şi de azi în Spania În luna iunie, redacţia publicaţiei noastre a fost gazda unui eveniment special: Caravana - Veniţi cu noi, pe programul... Occidentul Românesc!, o acţiune organizată şi sponsorizată de compania Jett Media Group, Michael Harrison Cronkite din SUA cu participarea postului de televiziune KANAL D din România în calitate de invitat.

Parteneri media: Imigrantul Român/Málaga, Gândacul de Colorado/Denver-Colorado/ S UA ş i R a d io D ia spora Online/Chicago.

Prin această acţiune, organizatorii au dorit să cunoască cât mai mulţi români care s-au integrat cu succes în societatea spaniolă şi în zona cărora publicaţia Occidentul Românesc este prezentă. De asemenea, s-a urmărit impactul pe care îl are apariţia publicaţiei noastre în locurile frecventate de români de pe coasta de est a Spaniei, respectiv, lanţurile de magazine Carrefour şi Mercadona, şi benzinăriile Repsol situate în cele mai importante comunităţi unde aceştia trăiesc şi muncesc

începând cu Málaga, Almeria, Cartagena, Murcia, Alicante, Benidorm, Valencia, Castellón d e l a P l a n a , Ta r r a g o n a , Barcelona, Lleida, Donostia, Bilbao şi Santander.

Din sondajele realizate după distribuţia a mii şi mii de exemplare pe parcursul a 15 zile, s-au constatat următoarele: românii din Spania citesc cu interes publicaţia în limba română Occidentul Românesc

şi sunt foarte interesaţi să intre în posesia ei dat fiind faptul că după două-trei zile de distribuţie, noile solicitări au fost impresionante.

Pe parcursul acestei acţiuni, am vizitat firme româneşti şi români care fac parte din grupul de colaboratori ai publicaţiei noastre precum: compania de transport Nelu Bârsan din Alcalá de Henares, lanţul de magazine Carmangeria Românească din Aluche, Getafe, Coslada, Alcalá de Henares, Biroul de avocatură Sârbu din Madrid, Carmangeriile Silvia Bârsan din Torrejón de Ardoz şi Alcalá de Henares, Fabrica de mezeluri Transilvania, Cofetăria Am a ndi na di n C oslada, dar şi firme noi şi români necunoscuţi până acum cititorilor publicaţiei noastre.

Cei doi profesionişti ai postului de televiziune KANAL D, Dana Aldea şi Cristi Emac, au realizat în paralel reportaje cu toţi cei pe care i-am vizitat şi i-am cunoscut, urmând ca în septembrie să se difuzeze în cadrul emisiunii Asta-i România!, aspecte inedite din această acţiune de succes şi mare interes.

Caravana Occidentul Românesc în Madrid Primul popas al Caravanei - Veniţi cu noi, pe programul...

Occidentul Românesc!, a fost în Madrid, unde, la prima oră a dimineţii publicaţia noastră îşi aştepta cititorii în locaţia Open 25, un loc în care români imigranţi poposesc să-şi savureze cafeaua sau ceaiul din plante înainte de a pleca la muncă în diverse domenii

Veniţi cu noi, pe programul...

Occidentul Românesc de activitate din zona Gran Via şi Calle Alcalá. Un loc în care, alături de micul dejun, se poate citi gratuit, presă în limba spaniolă, engleză, germană, franceză şi română... de către imigranţi sau turişti proveniţi din diverse colţuri ale lumii.

Madridul văzut de noi şi de invitaţii de la postul de televiziune KANAL D, Dana Aldea şi Cristi Emac, este altul decât cel pe care îl ve-ţi găsi în reviste, ziare şi ghiduri. E unul special, unic, de care nu te mai saturi.

Probabil că primul lucru care vă vine în minte când vă gândiţi la bucătăria spaniolă este legat de celebrele fructe de mare care se găsesc în zeci şi zeci de combinaţii. Deşi nu are deschidere la mare, infrastructura modernă de autostrăzi îi permite Madridului să se aprovizioneze cu ingrediente proaspete la primele ore ale dimineţii, în fiecare zi. Gambas a la plancha (creveţi la grătar), caracoles (melci), calamares fritos (inele de calamar pané), mejillones rellenos (midii umplute) sunt doar câteva exemple din varietăţile de fructe de mare servite în restaurantul El Armario, situat în inima metropolei spaniole, locaţie ce aparţine tinerilor investitori români, Lucian Piricz şi Gigi Cosma, un bihorean şi un oltean care, împreună cu familiile lor, au reuşit să-şi construiască pas cu pas, prin enorm de multă muncă, cinste şi curaj, un lanţ de afaceri în diverse domenii de activitate: apartamentehotel situate în plin centrul Madridului, Alcalá de Henares şi Alicante, birou de avocatură, traduceri şi informaţii de interes, un restaurant în centrul metropolei, unde, pe lângă specialităţile spaniole se pot servi şi mâncăruri tradiţionale

româneşti, se pot organiza zile festive, nunţi sau botezuri, într-o atmosferă de eleganţă, bun gust şi rafinament.

Cervantes Saavedra, reprezintă o călătorie în timp în care se combină tradiţia, arta, natura şi gastronomia. Una dintre cele

Museo del Jamón Cultul pe care spaniolii îl au însă pentru şunca lor specifică, nu e deloc greu de descoper-

mai importante cărţi ale literaturii universale, ce datează din secolul al XVII-lea.

Acest traseu, declarat Itin-

1099). Pe drumul de nouă kilometri până în Madridejos vei fi înconjurat de măslini şi alte culturi. În Madridejos vei întâlni case ce se aseamănă cu palatele, mănăstiri şi un muzeu dedicat şofranului aromat din La Mancha. Acest muzeu a fost inaugurat în 2008, fiind găzduit de o fostă mănăstire franciscană ce datează din 1612. Tot aici vei afla o serie de informaţii despre tot ceea ce presupune cultivarea şofranului, inclusiv pregătirea terenului, plantarea şi recoltarea. Poţi vedea cum este apoi tratat şofranul în vederea comercializării lui. Există şi camere dedicate proprietăţilor culinare şi medicale ale acestui condiment.

Dacă mergi către oraşul Tomelloso, către sud, vei vedea Posada de los Portales, urmărindu-l astfel pe Don Quijote. În secolul XVII, Posada de los Portales găzduia

it. Este suficientă o plimbare pe străzile Madridului, pentru a întâlni un muzeu atipic: Museo del Jamón, unde, oriunde întorci capul, dai de un jamon. Dacă e din porc alb, spaniolii îi spun serrano, dacă e din porc negru iberico. La cel situat pe Gran Via, o locantă cu ştaif care îşi alege jamonul folosind numai degustători profesionişti, printre vânzători, l-am întâlnit şi pe românul Raul...

Cu Occidentul Românesc pe urmele lui Don Quijote de la Mancha O călătorie în La Mancha, pe traseul care apare în cartea „Don Quijote”, a lui Miguel de

erar Cultural European în 2007, permite atât vizitarea regiunii La Mancha, cât şi o incursiune în aventurile „Cavalerului tristei figuri” şi ale scutierului sau fidel Sancho Panza. Oraşul Consuegra ca şi punct de plecare într-o astfel de călătorie, vei avea surpriza să întâlneşti multe obiective interesante. Unul dintre acestea este dealul Calderico, unde se găsesc câteva mori de vânt care s-au transformat într-un simbol al acestei regiuni.

Lângă morile de vânt poţi vedea castelul La Muela, o construcţie maiestuoasă unde a murit, în 1097, Don Diego, fiul lui El Cid Campeador (1040-

persoanele care aveau grijă de catâri. Astăzi, localitatea este un centru cultural. Originalitatea acestuia constă în cele aproape patru mii de peşteri care se folosesc, în cele mai multe cazuri, ca beciuri.

Foarte aproape de To m e l l o s o s e g ă s e ş t e Argamasilla de Alba, unde se pot vedea numeroase spaţii ce au legătură cu Cervantes. Iese în evidenţă peştera Medrano, unde scriitorul a fost ţinut captiv şi unde se spune că a început să scrie „Don Quijote”.

Merită să mergi apoi la castelul Penarroya, aflat la 12 kilometri.

Eveniment

Datând din secolul XIII şi încorporând şi o mănăstire unde se pot face pelerinaje, Penarroya constituie locul perfect de unde poţi vedea lagunele din Ruidera.

Dacă te îndrepţi către Campo de Criptana, poţi să te opreşti pentru a mânca sau a închiria o cameră în Alcázar de San Juan. Aici te vei bucura de mâncărurile menţionate în cunoscutul roman al lui Cervantes. Oraşul Alcázar de San Juan a început să se dezvolte în perioada Imperiului Roman, fiind situat aproape de şoseaua care făcea legătura între Merida şi Zaragoza, astfel că o plimbare pe străzile acestuia este echivalentă cu o călătorie în timp.

Pe parcursul acestei vizite vei putea admira turnul Gran Prior, vestigiu al castelului din secolul XIII şi astăzi sediu al Muzeului Caballeros Hospitalarios, bisericile Santa Maria (secolul XII) şi Santa Quiteria, ca şi muzeul de mozaicuri romane din secolul VI şi cel de ceramică.

Vei ajunge apoi la Campo de Criptana, oraş evocat datorită morilor de vânt cu care s-a luptat Don Quijote.

Cea mai cunoscută dintre acestea se numeşte Burleta, însă şi Culebro este foarte vizitată datorită faptului că găzduieşte un muzeu dedicat actriţei Sara Montiel, care s-a născut în aceste locuri.

Următorul oraş de pe traseu este El Toboso, unde locuia Dulcinea, „obiectul” pasiunii lui Don Quijote. Aici vei putea vizita un muzeu în care vei vedea cum se trăia într-un conac din secolul XVI. De asemenea, aici vei avea posibilitatea să descoperi Muzeul Cervantino, un centru în care sunt colectate diverse ediţii ale cărţii, în

mai multe limbi.

Călătoria continuă către Quitanar de la Orden, peisajele fiind verzi primăvara, galbene vara şi galben-brune toamna şi iarna. Aici vei

întâlni vestigii din perioada romană, precum şi case cu blazon, printre care se numără palatul Rada (1662).

Pe traseu se află şi Belmonte, oraşul natal al călugărului Luis de Leon (1527-1591), plin de mănăstiri şi palate. Cel mai important şi cel mai valoros obiectiv turistic de aici este castelul fortificat ce datează din secolul XV. Pe traseul excursiei urmează oraşul Villacanas, înconjurat de lagune şi plin de silozuri subterane folosite astăzi ca locuinţe.

Punctul final al călătoriei este Mora, oraş care găzduieşte case vechi extrem de frumoase.

Ar trebui să urci aici către castelul Penas Negras, construit în secolul XII, şi să

admiri priveliştea care se întinde către orizont, deasupra măslinilor.

Pe cuprinsul acestui traseu, nu există localitate amintită mai sus, în care să

nu întâlneşti români. Unii, bine integraţi în societatea spaniolă, care deţin diverse afaceri: magazine româneşti, locutorio sau baruri, alţii, sezonieri, care muncesc în agricultură.

Nuntă tradiţională românească pe ruta Don Quijote de la Mancha În oraşul Sigüenza şi împrejurimi, provincia Guadalajara, în anul 2012, trăiau şi munceau peste 3000 de români, majoritatea provenind din Maramureş, Bistriţa şi Banat. Numai din localitatea Variaş, judeţul Timiş, erau peste 2000. Mulţi s-au întors în România, dar un nucleu consistent există şi astăzi în zonele apropiate de oraşul Sigüenza, localitate aflată pe harta Caravanei Occidentul Românesc.

La o altitudine de 1200 m, în cătunul Pelegrina, am participat la o nuntă românească.

Naşii, Mariana-Loredana şi Viorel Baltă stabiliţi în Sigüenza de ani de zile, ci-

IULIE 2014

titori fideli ai publicaţiei noastre, au oferit un cadou finilor veniţi din România săşi unească destinele în ţara lui Cervantes: o nuntă ca-n poveşti într-un decor plin de mister şi istorie, într-o zonă în care Don Quijote a poposit în drumurile sale. Astfel că, restaurantul Paraiso a fost pentru o noapte, gazda unui eveniment special pentru tinerii Andreea şi Paul Lupşac.

Dat fiind faptul că toate rudele familiei Baltă sunt în Spania, aceştia şi-au cununat finii în Sigüenza, oferindu-le cel mai minunat cadou posibil: o nuntă în familie, tradiţional românească, respectând toate obiceiurile de acasă. S-au servit mâncăruri tradiţionale româneşti, iar muzica populară oferită de formaţia Ion Marcu din Guadalajara, a fost 100% autentică şi pe placul tuturor participanţilor.

Acţiune cu... final fericit C a r a v a n a Oc c i d e n t u l Românesc s-a î ncheiat,

13

cu distribuţia ziarului în Carrefour şi Mercadona de pe coasta de est a Spaniei, în benzinăriile Repsol, adevărate aspiratoare... de presă pentru imigranţi. Occidentul Românesc tronează lună de lună, alături de presa din Anglia, Olanda, Danemarca, Norvegia, Germania, Belgia, şi, dispare... în trei-patru zile.

Cititorii noştri, ştiu de ce... !

Nota redacţiei: Mulţumim şi pe această cale sponsorilor: Michael Harrison şi compania Jett Media Group din SUA, invitaţilor: Dana Aldea şi Cristi Emac de la postrul de televiziune KANAL D din România, partenerilor noştri: Lucian Piricz şi Gigi Cosma din Madrid, compania de transport Nelu Bârsan din Alcalá de Henares, lanţul de magazine Carmangeria Românească, Biroul de avocatură Sârbu din Madrid, Carmangeriile Silvia Bârsan din Torrejón de Ardoz şi Alcalá de Henares, Fabrica de mezeluri Transilvania, Cofetăria Amandina din Coslada, El Santo din Calpe, Salonul de frumuseţe Gabrielle din Benidorm, benzinăriile Repsol, lanţul de magazine Carrefour şi Mercadona, Transilvania din Barcelona, Maramureşul din Santander, partenerilor media: Imigrantul Român/ Málaga, Gândacul de Colorado/Denver-Colorado/ SUA şi Radio Diaspora Online/Chicago, şi nu în ultimul rând tuturor românilor care au fost prezenţi şi ni s-au alăturat pe parcursul acestui eveniment, din Castilla La Mancha, Alicante, Almeria, Cádiz şi Málaga.

Un material realizat de Kasandra Kalmann Năsăudean, Mircea Fluieraş şi Zoe Stoleru

14

En español

IULIE 2014

El 1 de mayo del año 305 Diocleciano se convirtió en el primer emperador romano en abandonar su cargo. Prefirió entonces olvidarse de las luchas de poder y centrarse en algo tan mundano como cuidar el huerto de su palacio, una de las más importantes obras de la arquitectura clásica tardía, situado en lo que actualmente es la ciudad croata de Split.

Al visitarlo, los guías siempre lanzan la misma pregunta: “¿Qué tiene en común esta residencia con la Casa Blanca de Washington?”. La respuesta, en apariencia, resulta sencilla: el color blanco. Lo que ya no es tan fácil de averiguar a primera vista es que los dos edificios están construidos con la misma piedra, extraída en ambos casos de las canteras de la isla de Brac. Primera aproximación a nuestro siguiente destino: su historia, vinculada a Roma mucho tiempo atrás, y sus tradiciones, muy ligadas a la tierra.

Conviene saber estas nociones básicas antes de subirnos al transbordador que, desde la misma Split, nos dejará, en apenas 40 minutos, en Bol, una de las ciudades más importantes de esa Brac de la que Plinio El Viejo alababa su vino y su queso de cabra, y que también perteneció a Venecia, al Imperio Austrohúngaro y a la antigua Yugoslavia. La isla es muy famosa no solo en Croacia y no exclusivamente por su piedra. Hay muchos más motivos: una de sus playas ilustra la mayor parte de los catálogos de vacaciones de la Costa Dálmata y prácticamente todas las guías de viaje del mundo escritas sobre el país. Su nombre es de los que cuesta recordar, Zlatni Rat. Pero no su silueta: la de una lengua de arena que se adentra en el mar durante medio kilómetro dejando a sus lados aguas de un encendido color turquesa.

Un observatorio desde las alturas Sin duda, lo mejor sería disponer de un helicóptero y sobrevolar la isla para observar la playa a vista de pájaro. Pero no será necesario si no nos importa subir hasta la cima del monte Vidova Gora, que, con sus 778 metros de altitud, es la mayor elevación de las islas del mar Adriático. Desde Bol, a pie, se tarda en llegar a la cumbre unas dos horas, muy duras, si seguimos la senda que parte de la ciudad habilitada para tal fin, o muy asequibles, si preferimos realizar el ascenso por la carretera por donde transitan los coches.

Quizás el dios Svevid, el de la luz y la guerra, proteja nuestros pasos, ya que la mitología eslava lo vincula a este lugar, que con la cristianización fue encomendado a San Vito, en honor al cual se construyó una capilla en la cima de la que hoy solo quedan los restos. Una vez arriba hay que abrir bien los ojos.

Dibujada por el viento

Porque es desde aquí, desde Vidova Gora, desde donde se obtiene la mejor panorámica de la playa de Zlatni Rat, el cuerno de oro, llamado así por su forma y por el intenso color de su arena, que en los días de sol refulge extendida sobre el azul del mar. Este es el sitio preferido de los algo más de 3.500 habitantes de Bol, que en los meses de verano gustan de contemplar la playa mientras meriendan a la sombra de los abedules. El aire trae el aroma de la salvia, el brezo, la lavanda, el romero… y a uno le da por pensar en esos versos del poeta Tin Ujevis leídos en algún momento del viaje: “El

fresco transmite un escalofrío por todo el cuerpo, y el viento toca melodías dudando y vacilando… ¿Qué estará diciendo el viento?”.

Volando sobre las olas Sopla el bura en invierno y sopla el maestral en verano, dos vientos que pueden modelar a su antojo esa lengua de arena que es Zlatni Rat. Ahora tiene forma de flecha, pero quizás, en unas horas, el extremo que se adentra en el mar y parece retorcerse en la punta, bordeada de blancos guijarros, haya cambiado de aspecto. Las olas a veces se enfadan y roban metros a esta preciosa y curiosísima playa, situada a dos

kilómetros exactos del centro de Bol, rumbo al oeste. Al fondo, a sus espaldas, un bosque de pinos y formaciones rocosas terminan por componer la estampa perfecta de este enclave que, a ser posible, hay que visitar a primera hora de la mañana, sobre todo si nuestro viaje coincide con la temporada estival. Solo así podremos decidir en soledad cuál orilla nos gusta más: la de la izquierda o la de la derecha. La franja de arena es estrecha y suele llenarse de gente si el tiempo acompaña. Gracias a su localización y a esas olas que empujan los vientos, Zlatni Rat es también uno de los destinos

preferidos por los amantes del surf.

Más allá del mar Solo cuando uno decide que se siente plenamente satisfecho al haberse bañado en una de las playas más bellas del planeta, se está preparado para recorrer el resto de la isla de Brac. En Bol hay que visitar el monasterio dominico de la península de Glavice, del siglo XV, en cuyo altar se encuentra una Madonna con niño, obra de Tintoretto, que cobró 270 ducados venecianos por el encargo, tal y como queda reflejado en la factura original que se conserva con mimo.

Desde aquí hay cinco kilóme-

tros a pie por delante para llegar a la Cueva del Dragón, en Murvice, pintada con animales, ángeles y hasta un dragón con su boca bien abierta por un aburrido o creativo monje glagolítico en el siglo XV. Hay quien asegura que en la cueva vive Orkomarin, un gigante tuerto, y que también hay hadas, hombres lobo, brujas…

Con el miedo o no, en el cuerpo, habrá que visitar después algunas localidades de interés como Supetar, con su agradable paseo marítimo; Postira, un idílico pueblecito de pescadores; y Skrip, la aldea más antigua de la isla.

Un desayuno en el jardín La fama de la playa de Zlatni Rat ha propiciado que la ciudad de Bol se haya convertido en un centro turístico de primer orden y que, por tanto, la oferta hotelera haya aumentado en los últimos tiempos. Pero hay que huir de los resorts algo masificados en verano y buscar direcciones más especiales, como Villa Giardino, una residencia privada reconvertida en hotel boutique en el mismo centro de la localidad, a 150 metros del puerto. Cuenta con solo 11 habitaciones, espaciosas y cálidas, algunas con vistas al mar y decoradas todas con antigüedades, igual que el resto de estancias comunes de la villa, con un precioso jardín donde descansar después de un día de excursiones por la isla, en el que también se sirven deliciosos desayunos caseros. Christine, la propietaria, conoce a la perfección Brac y no duda en recomendar a sus huéspedes los mejores restaurantes y esos sitios que no hay que perderse por nada del mundo. Aquí el personal tiene la consigna de que los clientes se sientan como si estuvieran en su propia casa.

Como las distancias no son largas en Brac, una buena opción para alojarse es el Hotel Svpetrvs, en Supetar, un establecimiento que ha conseguido recrear la atmósfera tranquila que se respira en la propia isla. Cuenta con habitaciones, bungalós y villas integradas perfectamente en la naturaleza, rodeadas como están por un bosque de pinos. Dispone, además, de tres restaurantes, especializados en gastronomía local, y zona wellness.

Aunque no se encuentre en la isla de Brac, no hay que desechar la posibilidad de alojarse en el Luxury Jupiter Hotel, en el interior mismo del palacio de Diocleciano, en la ciudad de Split. Dispone de 14 habitaciones, que conservan algunos detalles del palacio original, algo que permite a los huéspedes viajar con la imaginación al pasado por mucho que su decoración sea de lo más vanguardista. Al emperador romano, a buen seguro, no le hubiera importado nada disfrutar del jacuzzi al aire libre instalado en el lounge bar. Para vivir una experiencia única.

Lorena G. Borrero

En español

IULIE 2014

15

Cantos de sirenas “Y luego, el mar de Capri en ti, mar extranjero, detrás de ti las rocas, el aceite/la recta claridad bien construida”.

El poeta chileno Pablo Neruda vivió en Capri y Capri se instaló para siempre en sus versos. La isla italiana, que exhibe sus casi 11 kilómetros cuadrados de superficie frente a la península Sorrentina, siempre ha tenido algo de escondite especial y mítico, de lugar aparte en el mundo, por mucho que el ferry que hasta aquí llega todos los días nos recuerde que tan solo estamos a media hora de Nápoles. Tan cerca y tan lejos…

El mar Tirreno ha moldeado su perfil encrestado a lo largo de los siglos, aunque fueran tal vez los dioses quienes decidieran dibujarla así, tan perfecta, para que sus hijos predilectos pudieran gozar plenamente de ella. Augusto amó a Capri y también la amó Tiberio.

Ambos elegían siempre para sus desembarcos la Marina Piccola, puerto y playa, playa y puerto, de reducidas dimensiones, como bien hace suponer su nombre, pero capaz de despertar grandiosos deseos a lo largo de la historia. Y no solo en emperadores. Enmarcada por acantilados rocosos, este fue, durante los años 50 del pasado siglo, el rincón favorito de las grandes estrellas de Hollywood, que se sentían a salvo aquí de las indiscretas cámaras de los paparazzi.

Verde mar, casas blancas, azul cielo… La isla de Capri es el destino soñado, un refugio para los elegidos.

Un paseo en zigzag La mejor forma de acceder a la Marina Piccola, que se encuentra localizada a los pies mismos del monte Solaro, es a través de la vía Krupp, llamada así en honor del industrial alemán que decidió construirla. Friedrich Alfred Krupp era, a finales del siglo XIX, un magnate del acero, y de su fábrica salía buena parte del armamento que abastecía a los países de Europa. Su afán por proteger a los trabajadores, algo inusual en aquella época, le granjeó siempre muy buena fama y, seguramente, contribuyó a mejorar su cuenta de beneficios. Gracias a ese éxito, Krupp solía disfrutar de largos periodos vacacionales, la mayor parte de los cuales transcurrían en la isla de Capri.

Su hotel de referencia era el Quisisana y su playa predilecta, la Marina Piccola. Un día se le ocurrió que podría unir el interior con la costa mediante la construcción de un camino que, de alguna manera, pudiera sortear el imponente acantilado. Este paseo peatonal en zigzag, construido en el año 1902, está considerado actualmente no solo una gran obra de ingeniería, sino una auténtica obra de arte que permite disfrutar de unas vistas realmente privilegiadas antes de poner un pie en la arena. Una arena en la que Krupp solía descansar a la espera de la llegada de los barcos científicos preparados para

el estudio de la biología marina, su gran pasión. Aunque en la playa, parece ser, había sitio para otros placeres mucho más mundanos: cuentan, dicen, que el industrial alemán también acondicionó en Marina Piccola una cueva para celebrar reuniones sociales que acababan a altas horas de la madrugada transformadas en festivas orgías.

Ulises y su tripulación ya estuvieron en la isla Pero mucho, mucho antes que Friedrich Alfred Krupp, hubo alguien que también descubrió los encantos pecaminosos de Marina Piccola. Situémonos en la playa. A la derecha queda la Marina de Mulo, que se extiende hasta alcanzar la punta del mismo nombre.

A la izquierda, la Marina de ennauro, que se prolonga hacia las siluetas de los farallones. Pues bien, justo en medio, el escollo de las Sirenas actúa como si se tratara de una verdadera división natural entre ambas. Si esta formación rocosa recibe tal nombre es porque hay quien ha tratado de ver en ella el lugar exacto en el que vivían esos fantásticos seres que en La Odisea de Homero trataban de seducir, con sus seductoras voces, a Ulises y a su tripulación durante su largo viaje de regreso a Ítaca.

Pero tranquilos: no es necesario taponarse los oídos con cera ni amarrarse al mástil de ningún barco en un intento de vencer a la tentación. El único ruido que aquí se escucha es el del mar, un agradable sonido de fondo mientras el sol baña con su luz el entorno.

Tres colosos de piedra Si hay una Marina Piccola parece evidente pensar que hay una Marina Grande. Y existe, justo al otro lado de la isla, flanqueada por una hilera de casas. Es el puerto más activo de Capri, donde atracan los transbordadores que vienen de Nápoles. Sin desmerecer en

absoluto, el encanto de la marina pequeña es mucho mayor.

A ello contribuyen sus aguas, de color azul eléctrico, su suave arena, la perfecta comunión entre sus edificios y la naturaleza y, sobre todo, sus espléndidas vistas.

Unas panorámicas en las que el horizonte se ve quebrado por la presencia de tres colosos de piedra que emergen de las profundidades. Son tres enormes picos rocosos, de más de cien metros de altura, fruto de la erosión del viento y el mar. Las gaviotas sobrevuelan ligeras sus cimas… El más cercano a tierra firme se llama Stella, y el más lejano Scopolo, que quiere decir algo así como promontorio que mira al mar. El del medio, Mezzo, cuenta con un arco central por el que pasan los barcos para deleite de los turistas. Desde Marina Piccola parten las embarcaciones que circunnavegan la isla, repleta de cuevas, acantilados y grutas como la mítica Azurra, la piscina de Tiberio. Y eso que para Goethe Capri no era más “que un peñasco sin mayor interés”.

Discreción y relax Al principio fue una clínica de reposo, fundada por un médico inglés convencido de que el sol perenne del que goza la isla de Capri durante todo el año podría proporcionar evidentes beneficios a la salud. Su transformación en hotel fue el siguiente paso. Con más de 150 años de historia sobre sus cimientos, el Grand Hotel Quisisana ha sido siempre un punto de encuentro habitual de ilustres personajes de la vida social de ayer y de hoy. Los huéspedes pueden optar por alojarse en sus elegantes y refinadas habitaciones, con vistas a la piscina y al agradable jardín, o alquilar la Villa, una pequeña vivienda construida siguiendo los cánones de la arquitectura local. El hotel cuenta también con tres restaurantes. A elegir: la cocina tradicional del Rendez-Vous, las propuestas ligeras (pizzas, pescado fresco) del Colombaia o el marisco preparado de mil y una maneras del romántico Qvisi, con una terraza que acoge también música en directo.

Cualquier exceso siempre puede ser corregido en su completo spa, cuyos tratamientos se rea-

lizan todos con productos de la firma La Prairie.

Dieciocho habitaciones tiene solo La Minerva, un hotelito que en sus tiempos fue una casa de huéspedes y que hoy es sinónimo del lujo bien entendido. A solo unos pasos de la zona comercial más glamourosa de la isla, en torno a las vías Camerelle y Tragara, el hotel encuentra su mayor atractivo en la azotea, cubierta de buganvillas, donde se sirve cada mañana un estupendo desayuno con vistas al mar y a los espectaculares farallones.

Al escollo de las Sirenas recuerda en su nombre La Canzone del Mare, un exclusivo alojamiento frecuentado, allá por los años 50 y 60 del pasado siglo, por actores, cantantes y escritores que querían aislarse del mundo y encontrar un poco de paz. Dicen que aquí mismo fue donde alguien se puso por primera vez los famosos pantalones pirata, también conocidos como pantalones Capri.

En la Diva Suite, frente a la bahía de Marina Piccola, cualquiera puede sentirse como una gran estrella del celuloide.

Gerardo M. Bedoya

16

Spiritualitate

IULIE 2014

PATRIARHIA ROMÂNĂ Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale

Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei Calle Málaga nr. 5, 28810, Urb. Zulema, Villalbilla, Madrid- Spania Tel/FAX: (0034) 91.879.2324; e-mail: episcopia.spaniei.portugaliei@mitropolia.eu

DEPARTAMENTUL CULTURAL ŞI DE TINERET

,,O săptămână altfel” Mânăstirea Vilaller Spania

Prezentare generală În luna iulie a acestui an, demarează în eparhia noastră proiectul TABERE 2014: ”O săptămână altfel”.

Taberele au un program bogat, bine stabilit, ce le oferă tinerilor şi adulţilor din parohii o modalitate plăcută şi eficientă de petrecere a vacanţei de vară sau a concediilor.

Programul include:

Sfânta Liturghie, rugăciunea de dimineaţă şi de seară, ateliere de discuţii pe diferite teme de interes - în funcţie de categoria de vârstă, discuţii cu tematică duhovnicească, jocuri de tabără, de auto-cunoaştere, de comunicare, de teambuilding, seri speciale (teatru improvizat, film, muzică, poezie, lectură din Sfânta Scriptură, obiceiuri şi tradiţii

Tabere pentru adulţi A. Prezentare generală Pentru un adult este foarte important modul în care îşi petrece timpul liber şi în special cel din perioada verii, perioada în care concediile oferă tot felul de oportunităţi, care de care mai atrăgătoare. Episcopia noastră propune pe timpul acestei veri, tabere pentru adulţi, prin participarea la mai multe seminarii, cu dezbateri diferite, după cum urmează: 1. 3 august – 10 august: ,,Familia creştină şi atitudinea ei faţă de provocările contemporane”; 2. 10 august – 17 august: ,,Mărturisirea de credinţă ortodoxă în faţa provocărilor contemporane”; Aceste seminarii vin în întâmpinarea nevoii de informare şi formare a adulţilor, punândule la îndemână abordări ortodoxe la multe din provocările cu care ei se confruntă zi de zi.

Seminariile sunt concepute în aşa fel încât să îmbine educaţia formală şi nonformală, cuprinzând atât momente de reflecţie şi introspecţie, cât şi de destindere şi relaxare. În cadrul acestor tabere se pot asimila direct şi practic valori ce se vor regăsi la nivel comportamental în virtuţi. Programul taberelor a fost astfel alcătuit încât, plecând de la resursele personale şi de la potenţialul nativ, să respecte stadialitatea evoluţiei personale şi a interacţiunii dintre adulţi şi mediu şi să valorifice disponibilitatea lor de a se apropia de Dumnezeu. Tabăra are, de asemenea, scopul de a îndemna spre o atitudine reflexivă asupra lumii şi a vieţii, de a mobiliza spre o mai bună implicare în viaţa comunităţiilor de care aparţin dar şi de a contura mai clar valorile spirituale şi principiile creştine de viaţă, care ne sunt atât de necesare în mijlocul unei lumi secularizate.

Obiective: O1: Stimularea şi multiplicarea

iniţiativelor adulţilor în dezvoltarea vieţii comunităţii, asigurarea şanselor egale de dezvoltare personală; O2: Transformarea educaţiei non formale în sursă de dezvoltare personală; O3: Stimularea dialogului între oameni; O4: Dezvoltarea spiritului de echipă; O5: Dezvoltarea spiritului moral-creştin; O6: Creşterea motivaţiei în ceea ce priveşte participarea activă a adulţilor în viaţa comunităţii; O7: Stimularea implicării sociale prin voluntariat; • Grupul ţintă este format din 15 persoane cu vârsta peste 18 de ani.

• Echipa este formată din 5 persoane: 1 preot ortodox, 2 coordonatori şi 2 voluntari special pregătiţi pentru astfel de activităţi.

• Preţul va fi de 100 de euro/ persoană, şi va include: 7 nopţi de cazare ( în camere cu 2 paturi şi baie proprie), 3 mese/zi, activităţile din tabără şi personalul specializat.

B. Graficul de desfăşurare a taberei Duminică: 16.00 – 17.00: Primirea participanţilor, repartizarea pe camere, prezentarea echipei, a taberei şi a programului taberei.

17.00 – 19.00: Introducere în tematica taberei 19.00 – 19.30: Cina 19.30 – 20.00: Rugăciunea de seară 20.00 – 22.00: Activităţi de socializare 23.00: Stingerea Luni: 8.00: Trezirea 8.30 – 9.00: Rugăciunea de dimineaţă 9.00 – 9.30: Micul dejun 9.30 – 11.30: Modulul I -Sesiunea I 11.30 – 11.45: Pauză 11.45 – 13.00: Sesiunea a II-a 13.00 – 14.00: Masa de prânz 14.00 – 15.00: Timp de odihnă 15.00 – 18.45: Sesiunea a III-a

locale), rafting şi barranquismo pe râul Altaribagorca, echitaţie, ciclism montan (cu achitare la echipa de coordonatori profesionişti a acestor activităţi), ateliere de: pictură de icoane pe lemn, bucătărie (românească, arăbească, evreiască), modelaj în lut, arta olăritului, confecţionat metaniere şi cruciuliţe. În taberele organizate de Episcopia Ortodoxă a Spaniei şi Portugaliei, participanţii se află într-un mediu de siguranţă, fiind însoţiţi de preoţi şi de socio-animatori. În aceste tabere, ei au posibilitatea de a descoperi natura, jocul,

muntele, rugăciunea, respectul, comunicarea liberă şi pe ei înşişi, într-o atmosferă curată şi sinceră.

Taberele din vara acestui an se vor desfăşura după cum urmează: • 6 iulie – 13 iulie: Tabără pentru tineri cu vârsta între 10 – 14 ani, însoţiţi de părinţi sau adulţi împuterniciţi de părinţi. Poate veni un adult cu 3 tineri.

• 13 iulie – 20 iulie: Tabără pentru tineri cu vârsta între 14 - 18 ani, însoţiţi de adulţi.

• 20 iulie – 27 iulie: Tabără pentru tineri cu vârsta de minim 18 ani; • 27 iulie – 3 august: Tabără

19.00 – 19.30: Cina 19.30 – 20.00: Rugăciunea de seară 20.00 – 23.00: Activităţi de socializare 24.00: Stingerea Marţi: 8.00: Trezirea 8.30 – 11.00: Sfânta Liturghie 11.00 – 11.30: Micul dejun 11.30 – 13.00: Modulul II - sesiunea I 13.00 – 14.00: Masa de prânz 14.00 – 15.00: Timp de odihnă 15.00 – 18.30: Sesiunea a II-a 19.00 – 19.30: Cina 19.45 – 21.45: Seară de Film 22.00 – 22.40: Rugăciunea de seară 23.30: Stingerea Miercuri: 8.00: Trezirea 8.30 – 9.00: Rugăciunea de dimineaţă 9.00 – 9.30: Micul dejun 9.30 – 11.30: Modulul III - Sesiunea 1 11.30 – 11.45: Pauză 11.45 – 12.45: Sesiunea a II-a 13.00 – 14.00: Masa de prânz 14.00 – 15.00: Timp de odihnă 15.00 – 18.30: Sesiunea a III-a 19.00 – 19.30: Cina 19.30 – 20.00: Rugăciunea de seară 20.00 – 22.30: Activităţi de socializare 23.00: Stingerea Joi: 8.00: Trezirea 8.30 – 9.00: Rugăciunea de dimineaţă 9.00 – 9.30: Micul dejun 9.30 – 12.45: Modulul IV - Sesiunea I 13.00 – 14.00: Masa de prânz 14.00 – 15.00: Timp de odihnă 15.00 – 18.30: Sesiunea a II-a 19.00 – 19.30: Cina 19.30 – 20.00: Rugăciunea de seară 20.00 – 23.00: Activităţi de socializare 24.00: Stingerea Vineri: 8.00: Trezirea 8.30 – 9.00: Rugăciunea de dimineaţă 9.00 – 9.30: Micul dejun 9.30 – 12.45: Modulul V - Sesiunea I 13.00 – 14.00: Masa de prânz 14.00 – 15.00: Timp de odihnă 15.00 – 18.30: Sesiunea a II-a

19.00 – 19.30: Cina 19.30 – 20.00: Rugăciunea de seară 20.00 – 23.00: Activităţi de socializare 24.00: Stingerea Sâmbătă: 8.00: Trezirea 8.30 – 9.00: Rugăciunea de dimineaţă 9.00 – 9.30: Micul dejun 9.30 – 12.45: Modulul VI - Sesiunea I 13.00 – 14.00: Masa de prânz 14.00 – 15.00: Timp de odihnă 15.00 – 18.30: Sesiunea a II-a 19.00 – 19.30: Cina 19.30 – 20.00: Rugăciunea de seară 20.00 – 23.00: Evaluarea programului 24.00: Stingerea Duminică 8.30: Trezirea 9.00 – 12.00: Sfânta Liturghie 13.00 – 14.00: Masa de prânz Plecarea spre casă. ***

Modulele vor dezbate următoarele teme: • Pentru tabăra: ”Familia creştină şi atitudinea ei în faţa provocărilor contemporane” 3 – 10 august 1. Despre familia creştină – elemente introductive; 2. Comunicarea şi importanţa ei în familia creştină; 3. Conflictele şi rezolvarea lor în familia creştină; 4. Importanţa încrederii reciproce şi a sincerităţii în familie.

5. Naşterea de prunci şi stabilitatea familiei.

6. Fenomenul dependenţei – cauze, manifestări, remedii.

• Pentru tabăra: ,,Mărturisirea de credinţă ortodoxă în faţa provocărilor contemporane” 10 – 17 august 1. Contemporaneitatea şi provocările ei; 2. Sfânta Scriptură şi interpretarea ei în invăţătura Sfinţilor Părinţi; 3. Sfintele Taine şi importanţa lor; 4. Cum putem să îl mărturisim pe Hristos azi?

pentru tineri cu vârsta de minim 18 ani; • 3 august – 10 august: Tabără pentru adulţi; • 10 august – 17 august: Tabără pentru adulţi; • 17 august – 24 august: Tabără pentru tineri cu vârsta de minim 18 ani; • 24 august – 31 august: Tabără pentru tineri cu vârsta de minim 18 ani; Locaţia: Mânăstirea , , Sfânta Cuvioasă Parascheva” Adresa: Camino Riupedros s.n. Pol.7, parc. 9006, Vilaller.

Important: Numărul de locuri este de 20, şi vor fi distribuite astfel: - 15 locuri pentru parti-

TABERE 2014 cipanţi şi 5 pentru echipa de coordonare a taberei – 1 preot însoţitor, 2 coordonatori de activităţi şi 2 voluntari.

Preţul este de 100 Euro/ persoană, incluzând: cazare - 7 nopţi (în camere cu 2 paturi şi baie proprie), 3 mese/zi, activităţile din tabără (în afară de activităţile montane şi echitaţie, care se achită la faţa locului) şi personalul specializat. Înscrierile se pot face cu cel mult 2 săptămăni înaintea desfăşurării taberei dorite.

Informaţii şi înscrieri: Cornelia Grigore Telefon: (0034) 642 851 728 E-mail: tabere.vilaller@gmail. com

Tabere de tineret

Pentru un tânăr este foarte important modul în care îşi petrece timpul liber şi în special cel din perioada vacanţei de vară, un timp generos pentru sedimentarea cunoştinţelor acumulate în timpul şcolii şi convertirea lor în experienţe de viaţă şi acte comportamentale, totul într-o atmosferă plăcută, elegantă şi relaxată prin educaţie non-formală. Tabăra satisface nevoia tinerilor de a se recrea şi de a evada din cotidian. Ea oferă momente de divertisment şi de destindere dar şi de auto-cunoaştere, de reflecţie şi introspecţie. În cadrul acestei tabere se pot asimila direct şi practic valori ce se vor regăsi la nivel comportamental în virtuţi. Programul taberelor a fost astfel alcătuit încât, plecând de la resursele originale ale tinerilor şi de la potenţialul nativ superior în anumite domenii (ştiinţă, sport, muzică, arte plastice etc) să respecte stadialitatea evoluţiei personale şi a interacţiunii dintre tineri şi mediu şi să valorifice disponibilitatea lor de a se apropia de Dumnezeu, de a răspunde la provocări dintre cele mai diverse şi de a se implica în acţiuni de voluntariat. Tabăra are, de asemenea, scopul de a-i îndemna pe tineri spre o atitudine reflexivă asupra lumii şi a vieţii, de a-i mobiliza spre o mai bună implicare în viaţa comunităţiilor de care aparţin dar şi de a le contura tinerilor mai clar valorile spirituale şi principiile creştine de viaţă, care ne sunt atât de necesare în mijlocul unei lumi secularizate.

Obiective: • Stimularea şi multiplicarea

iniţiativelor tinerilor în dezvoltarea vieţii comunităţii, asigurarea şanselor egale de dezvoltare personală; • Transformarea educaţiei non formale în sursă de dezvoltare personală; • Stimularea dialogului între oameni; • Dezvoltarea spiritului de echipă; • Dezvoltarea spiritului moral-creştin; • Creşterea motivaţiei în ceea ce priveşte participarea activă a tinerilor în viaţa comunităţii; • Stimularea implicării sociale prin voluntariat; • Crearea unor posibilităţi de valorificare a timpului liber pentru tineri; • Identificarea şi depaşirea obstacolelor pe care le întâmpină diferitele grupuri de tineri care vor sa participe la dialog; Taberele se vor derula în perioada: 6 iulie 2014 – 3 august 2014, 17 august – 31 august 2014 Tipul taberelor este: intelectual, manual, sportiv, recreativ, artistic şi catehetic, în acelaşi timp îmbinând utilul cu plăcutul.

Grupul ţintă este format din 15 de tineri cu vârste cuprinse între 10- 14 ani şi 1418ani.

Echipa este formată din 5 persoane: 1 preot însoţitor, 2 coordonatori şi 2 voluntari, special pregătiţi pentru astfel de activităţi.

Preţul va fi de 100 de euro/persoană, şi va include: 7 nopţi de cazare (în camere cu două paturi şi baie proprie)3 mese/zi, activităţile din tabără şi personalul specializat.

Spiritualitate

IULIE 2014

17

Credinţa trebuie să ne unească „Dacă oamenii sunt atât de răi, având o religie, cum ar fi, dacă nu ar avea-o?”- Benjamin Franklin Zilele acestea am citit articole şi comentarii care m-au întristat. Până acum Biserica era criticată că rămâne în urma spiritului vremii, acum, că o ia prea înainte. Totul îi deranjează pe necredincioşi, pe cei care dintr-un spirit de revoltă sau chiar ură, desconsideră religia şi biserica şi pe cei care o conduc. Petre Ţuţea spunea: „Între un credincios şi un necredincios, nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură…”.

Fără pic de condescendenţă, jurnalişti şi comentatori atacă Biserica, vorbesc împotriva Religiei. Şi ştim că întotdeauna Bisericii, dar şi preotului care ocupă un rol major în viaţa noastră, trebuie să li se acorde respectul. Cred că Dumnezeu este Cel care are dreptul să judece Biserica şi preoţii; orice preot poate greşi, dar el va da seama înaintea lui Dumnezeu pentru binele şi greşelile sale.

Mă întreb de ce mai avem nevoie de Biserică, de preoţi, de ce ne mai botezăm copiii, de ce ne înmormântăm creştineşte părinţii, dacă-i hulim? Fără să fim experţi în teologie, ne dăm seama că mergând la Biserică, ascultând slujbele şi predicile, simţim că sufletele noastre se ataşează de Biserică, înţelegând şi iubind Divinitatea.

Părintele Ilie Cleopa, renumit trăitor al credinţei ortodoxe, spunea: „După cum nu se amestecă aurul cu cenuşa, aşa nu se amesteca la preot păcatele lui cu harul care este dat de la Dumnezeu, măcar de ar fi el cât de păcătos”.

Biserica este „trupul tainic al Domnului” întemeiat de Fiul lui Dumnezeu cel întrupat prin care oamenii ca mădulare participă în comun la viaţa dumnezeiască. „În biserică afli că exişti”, sunt vorbele atât de adevărate ale lui Petre Ţuţea! Biserica

îi uneşte pe toţi cei botezaţi în Hristos, Biserica este „luptătoare”, se spune, pentru că membrii ei trebuie să „lupte” cu duşmanii eretici şi schismatici.

Se construieşte Catedrala Neamului şi oamenii în loc să se bucure, critică. Dar, când s-a construit edificiul imens Casa Poporului, cea mai mare şi cea mai scumpă clădire administrativă pentru uz civil ca suprafaţă din lume, astăzi una dintre cele mai controversate construcţii din România, atât în ceea ce priveşte rolul şi utilitatea ei dar şi ca aspect estetic, făcută cu preţul înfometării populaţiei, demolându-se o întreagă zonă a capitalei pentru a-i face loc clădirii, nu a scris nimeni un cuvânt împotrivă.

Unde ne-au fost „curajoşii”?

Nu se putea, o să-mi spună cineva. Dar acum se poate? Şi îi răspund cu cuvintele lui Nelson Mandela: „Când am ieşit pe uşa care mă purta spre libertate, am ştiut că dacă nu las ura şi amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare”.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a sfinţit şi inaugurat de curând, la Sărbătoarea Sfintei Treimi, noile studiouri ale Radioului şi Televiziunii TRINITAS din incinta Centrului Social-cultural.

Au apărut imagini şi critici referitor la gestul Patriarhului, de sfinţire cu un „trafalet”, dar şi pentru faptul că Patriarhia şi-a „permis” să fie în pas cu vremurile, privind tehnica nou folosită a calculatoarelor. Reprezentanţii Patriarhiei Române au explicat că obiectul nu este un trafalet şi că acesta se foloseşte frecvent pentru a sfinţi încăperi înalte: „Nu este trafalet. Trafalet este pentru cei neiniţiaţi, cei care habar n-au în ce constă slujba de sfinţire şi ce se foloseşte la slujba de sfinţire. Este o tijă de aproximativ 2-3 metri, având în vedere

faptul că sunt şi încăperi mai înalte şi care este folosită pentru a unge cu untdelemn sfinţit pereţii încăperii respective”, a trebuit să declare Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române. Cu adevărat, sunt printre calomniatori şi persoane care „nu au habar”, adică nu cunosc modul şi scopul unei astfel de sfinţiri. Dar vorbesc, cu ură şi amărăciune!

Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, sau denaturând anumite gesturi, acţiuni ale Bisericii, inconştienţii sau rău intenţionaţii încearcă să deposedeze credincioşii de arma cea mai puternică în lupta naţională, deoarece Credinţa şi iubirea de neam a unit poporul român de-a lungul vremurilor. Filozoful, psihologul român Constantin Rădulescu Motru spunea: „Omul se înalţă deasupra bestialităţii prin virtualitatea pe care i-o pune în suflet sentimentul religios.

Dar acest sentiment religios trebuie constatat cu adevărat.

El nu se confundă cu sentimentul de turmă, pe care îl au fricoşii şi animalele. La el nu se poate apela ca la un instrument de ură. Religia uneşte, nu separă”. Etimologic, cuvântul religie provine din latinescul religare (a pune împreună, a uni, a lega), iar credincioşii îşi iubesc semenii şi îl iubesc pe Dumnezeu. Prin Credinţă am putea scăpa de dezbinarea care există între noi la ora actuală, de îndoiala pe care mulţi dintre noi o poartă în suflete.

Ne îndoim de credinţă, de învăţăturile frumoase, ne îndoim de adevăr! Credinţa moare sub ochii noştri „…materialismul brutal îi ia locul” scria şi Mihai Eminescu la vremea sa. Acum, parcă mai mult ca atunci. Tot ce se străduieşte să facă Biserica în folosul sufletelor oamenilor, este răstălmăcit, blamat, neacceptat. Dacă se fac biserici mai încăpătoare pentru credincioşi

să se poată ruga în tihnă şi să se concentreze asupra slujbelor şi rugăciunilor, nu este bine!

Iubim desigur bisericile mici – adevărate perle – construite în vremuri de demult, dar nu ne gândim că atunci oamenii erau mai puţini şi că bisericile de astăzi vor să deschidă uşile tot mai multor credincioşi, care, uneori, incomodaţi de înghesuiala din biserici, le frecventează din ce în ce mai puţin. Nu ne gândim că Religia face parte din cultură, că ea este o creangă din tulpina unui arbore care include şi arta şi filozofia şi ştiinţa. „Ce pustiu ar fi spaţiul dacă n-ar fi punctat de biserici!”, „Religia transformă poporul într-o masă de oameni culţi”, exclama românul nostru Petre Ţuţea. Sunt şi oameni care consideră că religia nu este de natură divină, precum Marx care în lucrarea sa Manifestul partidului comunist era de părere că „Religia este opiul popoarelor” şi de aceeaşi orientare au fost şi alţii, printre care Engels, Lenin etc. Generalul şi omul de stat american, devenit primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii spunea că „un popor fără religie nu poate fi condus decât cu tunurile”, făcând aluzie la lipsa conştiinţei morale a unor popoare.

Una dintre manifestările vieţii sufleteşti care are mare apropiere cu religia, este arta.

Aceasta a fost întotdeauna nedespărţită de religie şi s-a dezvoltat alături de ea, atingând culmi înalte. Mulţi artişti au atribuit inspiraţiei dumnezeieşti frumuseţea operelor de artă. Arhitectura, sculptura, muzica, pictura, poezia, literatura s-au dezvoltat în epocile de înflorire a religiei. Ideea de inspiraţie dumnezeiască este comună religiei şi artei, iar fără inspiraţie nu poate fi cineva artist. De multe ori am citat cuvintele lui Petre Ţuţea despre inspiraţie: „Inspiraţia se aude, nu se caută, se ia, nu se întreabă cine dă…”.

Religia şi arta corespund aspiraţiilor spre desăvârşire ale sufletului omenesc. Omul nu este satisfăcut numai din punct de vedere material, ci el are o sete de înalt, înaltul sufletului - cunoaşterea. Gândul lui zboară peste marginile timpului şi spaţiului, pluteşte într-o lume ideală în care-şi găseşte plenitudinea, deoarece şi religia şi arta au ca scop ultim aspiraţia la absolut. Religiile cele mai spirituale au produs arta cea mai desăvârşită şi artişti mari s-au inspirat din religie; mulţi artişti au fost religioşi. Poeţi ca Ovidiu, Horaţiu; muzicieni ca Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert; pictori şi sculptori ca Leonardo da Vinci,

Tiţian, Michelangelo, au fost oameni profund religioşi. S-a spus şi s-a adeverit că arta care stă în slujba religiei, dobândeşte un plus de frumuseţe spirituală. Pe lângă asemănări sigur că sunt şi deosebiri. Dintre acestea amintim că lumea transcendentă a religiei este o lume realobiectivă, pe când lumea artei este imaginară; arta se adresează părţii emotive a sufletului şi scopul ei este atins dacă acţiunea de a crea sau contemplarea unei opere de artă produc sentimentul de mulţumire, fericire, dar acest sentiment este trecător, pe când cel al religiei este nepieritor; religia are legătură cu concepţia despre lume, o explică, pe când arta o redă şi prilejuieşte momente de graţie.

Poezia, de exemplu, creează stări sufleteşti asemănătoare dacă nu chiar identice, cu starea de rugăciune, ca atare poetul nu poate fi imaginat în afara dimensiunii religioase. Au fost însă şi excepţii, dar ele nu au bucurat sufletele.

Religia este legată de morală, credinţa fiind aceea care realizează o practică morală în înfăptuirea de fapte „Credinţa fără fapte este moartă” (Iacob 2:17). Religia pune la baza existenţei ideea de Dumnezeu, iar morala ideea binelui şi a dreptăţii. Întotdeauna morala a avut la bază principiile din învăţătura religioasă. Ele duc omul spre desăvârşire. Religia şi morala îl înalţă pe om, din sfera materială în sfera sensibilităţii, în lumea valorilor adevărate, îl fac mai nobil, mai bun. De fapt religia şi morala urmăresc fericirea omului. Şi în religie şi în morală există ideea de sancţiune, adică faptele bune trebuie răsplătite şi cele rele pedepsite şi în amândouă există ideea de libertate.

Religia este legată şi de filozofie. Atunci când omul se întreabă despre rostul existenţei sale, ajunge să filozofeze.

Filozofia a preluat din religie ideile de „Dumnezeu”, „suflet”, „destin”, „lege”. Religia se exprimă în simboluri poetice şi în termeni de personalitate mitică, filozofia preferă limbajul abstracţiunii, vorbind despre substanţă, cauză, materie etc. Dar, diferenţele părelnice ascund afinitatea interioară şi substanţială dintre ele, la bază având conştiinţa. Marii filozofi ai lumii au căutat de fiecare dată să armonizeze pe cât posibil filozofia cu religia, întrucât filozofii au dorit şi doresc în continuare cunoaşterea adevărului şi pentru aceasta au

nevoie de religie care aspiră la descoperirea marilor mistere ale lumii invizibile. Religia ne învaţă că Dumnezeu nu poate fi localizat în spaţiu şi temporal, fiindcă El nu aparţine acestei lumi. Filozofii greci asemănau lumea noastră cu cea a simţurilor care îşi ia realitatea din lumea superioară, lumea ideilor, lume identificată mai târziu de alţi filozofi (Plotin) ca fiind Dumnezeu însuşi. Problemele în jurul cărora se mişca filozofia lui Plotin erau: Cum s-a născut lumea din „Unul” şi cum ajunge omul la unirea cu Dumnezeu pentru a-şi găsi fericirea.

Religia astăzi este din ce în ce mai legată şi de ştiinţă, cunoaşterea lumii fiind şi obiectul ştiinţei. Nimic nu poate opri mersul cugetării. Filozoful român Ioan Petrovici (1882-1972) spunea că deşi nu ne este îngăduit să trecem de anumite limite, putem să ne dăm seama că limitele noastre nu sunt şi limitele lucrurilor, ceea ce „îngăduie pentru filozofie schiţarea unei înfăţişări ideale, indiferent de măsura în care aceasta se poate realiza” şi că „ştiinţa nu pune pietre de hotar între cugetarea ştiinţifică şi dreptul de a căuta absolutul în religie”. Sunt mulţi oameni în zilele noastre care nu mai cred decât în energia materială a lumii vizibile, dar trebuie să înţelegem că viaţa e mai mult decât simplele noastre funcţiuni biologice.

Ca atare religia, arta, morala şi ştiinţa, trebuie să constituie un tot, ajungându-se astfel la armonie, să aibă acelaşi scop: acela de a-l face pe om cât mai fericit. Cei mai mari oameni de ştiinţă, Newton, Einstein Pascal, Leibniz, Descartes au posedat atât spiritul ştiinţific cât şi pe cel filozofic şi au fost animaţi de un profund spirit religios. Teoriile lor sunt fructul observaţiei, al experimentului, al meditaţiei filozofice şi al inspiraţiei, având ca postament credinţa în lumea spirituală, divină.

Educaţia religioasă este una din problemele importante ale societăţii. Ea trebuie să înceapă încă din copilărie, deoarece copilul poate învăţa deprinderile bune mai uşor în copilărie, ele constituind mai târziu o frumoasă obişnuinţă în viaţă. Credinţa este astfel purtată pentru toată viaţa în minte, în adâncul sufletului, cu o intensitate profundă şi cu o solemnitate tăcută, care poate crea acea armonie mult visată.

Vavila Popovici - Carolina de Nord/SUA

18

Spania

IULIE 2014

ARMADA

invincibila învinsă Nu se cade să zgândări orgoliosul popor spaniol cu întrebări incomode legate de fapte istorice mai puţin vitejeşti, dar volens-nolens mă-mpiedic la răstimpuri de subiectul spinos al Armadei legendare, recoltând pe merit priviri piezişe şirăspunsuri laconice. M-am decis aşadar s-o iau pe căi mai ocolite şi să mă documentez pe cont propriu. Nu de alta, dar prea multe sunt contradicţiile legate de acest subiect.

Pe de-o parte, multe zone se mândresc că ar fi furnizat arbori semeţi pentru catargele vestitei flote, în timp ce, pe de altă parte, alţii susţin că acest proiectmamut ar fi costat Spania codri întregi de foioase, fiind principalul responsabil pentru deşertizarea galopantăcare o înghite pe zi ce trece.

Zis şi făcut! Librarul belgian îmi recomandă călduros lucrările stufoase ale istoricilor britanici şi-mi pune-n braţe tomuri grele. Prompt mi se taie elanul.

Firesc, englezii au o febleţe deosebită pentru acest subiect, căci bătălia s-a adjudecat în favoarea lor. Dar cu mine ce-au avut? Că doar nu vreau să-mi dau doctoratul, scufundândumă în lectură cum s-a scufundat Armada, după ce a cam băgat-o pe… Canalul Mânecii. Îmi îndrept pasul spre librăria spaniolă şi aflu că bine fac, pentru că se pare că aici istoria se interpretează cu totul altfel decât în Regatul Unit. Pah, răsuflu uşurată! Păi dacă e aşa, povestea devenind picantă, chiar că acum nimic nu mă mai poateopri!

Pe şleau şi fără ocolişuri, nimeni nu contestă că povestea Armadei zdrobite este una dintre cele mai răsunătoare ruşini militare din istoria Spaniei.

Diferă în schimb părerile legate de motivele acestui dezastru de proporţii. Dacă englezii tind să-şi asume meritul principal, spaniolii dau vina mai mult pe complexul de împrejurări, momentul nepropice şi… condiţiile climatice. Fără voie mă duce gândul la textul unui cântec de pe meleagurile noastre, care prin glasul lui Alexandru Andrieş redă lamentările otomanilor înfrânşi la Rovine: ”turcii şi-astăzi susţin că nu-s ei de vină,/că erau condiţii grele deorientare şi climă,/ că erau bani puţini şi pericol de boală,/ că noroiul n-avea densitatea normală,/ că metoda de luptă era demodată/şi că mlaştina fusese, evident, trucată. ” Aşa să fi fost şi cu Armada aşa-zis invincibilă? Sau, ca de obicei, adevărul o fi pe undeva pe la mijloc?

Planificată ca splendidă şi

maiestuoasă demonstraţie de forţă, menită să pună cu botul pe labe nobilii rebeli din Flandra, ”excursia” Armadei spre nord s-a soldat cu dezastrul naţional inegalabil, renumit pe mapamond. Poate că n-ar fi intrat în memoria timpului aşa de impetuos dacă nu s-ar fi produs într-un moment neaşteptat la care Imperiul Spaniol atinsese o extensie şi o opulenţă nemaiîntâlnită în istoria umanităţii. Într-un crescendo neîntrerupt, începând cu perioada 1580-1640, Imperiul spaniol ajunge să acopere 20 de milioane de kilometri pătraţi, culminând cu înglobarea în Uniunea Iberică a oponentului portughez, subordonat şi el Coroanei Spaniei. A fost primul imperiu global, cuprinzând teritorii de pe toate continentele, care, spre deosebire de Imperiul Roman sau cel Carolingian, nu comunicau între ele pe cale terestră.

Cu alte cuvinte, o prioritate de prim rang era aceea de a întreţine o flotă capabilă să lege teritoriile rapid şi eficient, pe apă. Raportat la gradul de civilizaţie şi la nivelul tehnic atins pe atunci, flota Spaniei din acele vremuri se poate compara cu actuala ”armadă” de nave şi navete spaţiale cu care marile puteri ale modernităţii se provoacă reciproc, încercând să-şi adjudece supremaţia interstelară. În perioada cuprinsă între secolul al XVI-lea şi al XVIIlea, supranumită Secolul de Aur, avântul pe care l-au luat artele şi ştiinţele în Spania a fost nemaipomenit. Erau vremuri în care ”soarele nu-i apunea”, dată fiind extinderea lui uniformă pe toate meridanele expuse succesiv luminii solare. Aproape imposibil de condus, datorită dimensiunilor sale de-a dreptul gigantice, mamutul îşi avea centrul nevralgic la Madrid, la curtea lui Felipe al II-lea iarportul care coordona posesiunile ultramarine era Sevilla.

Pentru a-şi spori puterea, în anul 1559, trecând peste diferenţele religioase, Felipe o cere în căsătorie pe Isabela Angliei, dar este refuzat (în ciuda faptului că, dacă e să dăm crezare gurilor rele, erau amanţi de multă vreme). Spania, catolică până la prăsele, se vede sfidadă din ce în ce mai mult de Anglia, care se închină periculos noii religii la modă, cea protestantă.

Nu e exclus ca duşmănia care s-a dezvoltat mai târziu între cei doi monarhi să se bazeze pe refuzul acestei alianţe matrimoniale.

Pe fundalul acestei splendori pe muchie de cuţit, Isabela îl provoacă permanent pe

Felipe, încurajând prin toate mijloacele corsarii care hârjonesc şi prădează sistematic coloniile insuficient apărate de prin Caraibe. Nici rebelii din Flandra nu se dau bătuţi cu una cu două, după cum eronat se speraseiniţial. Războiul purtat împotriva lor devine din ce în cemai costisitor. Ca o soluţie unică pentru rezolvarea o dată pentru totdeauna a ambelor probleme, regele spaniol ia hotărârea de a trimite o flotă puternică la faţa locului.

Pare un plan fezabil, din moment ce Anglia şi Ţările de Jos se află la distanţă mică una de alta, dar lipseşte un detaliu: flota. Drept pentru care regele dă ordin să se construiască în anul 1584 cele 130 de nave de război trebuincioase. A fost momentul naşterii Armadei (din latinescul armada, cu semnificaţia de ”înarmată”).

La Grande y Felicísima Armada, cum era numele ei complet (calificativul ”Invincibila” nu s-a utilizat niciodată oficial) a fost marcată de ghinion încă de la primii ei paşi.

Lipsa de cunoştinţe de specialitate din domeniul naval a monarhului Felipe II, ambiguitatea obiectivului pentru care se construia, pregătirile şi startegiile haotice, coordonarea defectuoasă şi, nu în ultimul rând, moartea subită a Marchizului de Santa Cruz - comandant carismatic predestinat să conducă acea flotă navală imensă - au concurat la completarea dezastrului. Se spune că infarctul precipitat al marchizului s-ar fi datoratîncăpăţânării regelui, care nu vroia sub nicio formă să accepte sfaturile sale prudente, mai realiste decât ambiţia lui exacerbată.

Armada, compusă din 130 de nave, cu 30. 000 de oameni la bord, părăseşte portul Lisabona în luna mai 1588, cu direcţia Canalul Mânecii. Planul iniţial, ca Armada Invincibilă să traverseze Canalul Mânecii, urmând ca după o escală în Flandra să invadeze Anglia, eşuează. Serviciile de spionaj britanice, precursoarele lui James Bond de astăzi, subminează efectul surpriză. Agenţiiinformaseră din timp Anglia despre mişcările de trupe din Spania. Era dealtfel de aşteptat ca un proiect de asemenea dimensiuni - consturirea unei flote imense - să nu fie trecut cu vederea nici de către străini. Legenda spune că, la momentul aflării veştii precum că s-ar fi declanşat invazia, Francis Drake s-ar fi aflat în mijlocul unei partide de petanque (joc de rostogolire de bile). Cu calmul specific englezesc ar fi remarcat sarcastic: ”întâi terminăm

partida şi apoi ne ducem să-i căsăpim pe spanioli”. Încă de la intrarea în Canalul Mânecii, Armada a fost atacată de englezi. În special tertipul lor de a trimite bărci în flăcări care incendiau navele spaniole a provocat daune mari. Ambarcaţiunile engleze, mai reduse ca dimensiuni, erau mult mai uşor de manevrat decât burtoasele nave spaniole, cu etaje supranumite ”castele”, complet inadecvate apelor cu adâncime redusă. Spaniolii aveau cunoştinţe de navigaţie, dar nu aveau experienţă în lupta navală. La fel ca în cazul Titanicului, scufundat la secole distanţă, doar gabaritul mare a justificat denumirea pompoasă a Invincibilei. În fapt, ea nu a câştigat nicicând o bătălie.

Zguduită de furtunile extrem de violente care s-au ţinut lanţ în Marea Nordului, vânată şi hăituită de bărcile englezilor, cu proviziile pe terminate şi lipsită de muniţie, în stare avansată de avariere, la limita scufundării,doar o parte din efectivul Armadei s-a mai putut manevra spre porturile aliatede pe coastele atlantice ale Peninsulei Iberice. Mai exact, Spaniei i-au rămas 66 de ambarcaţiuni cu 10. 000 de oa-

meni la bord.

A fost un naufragiu lent şi trist, care nici măcar adversarilor nu le-a făcut plăcere.

Pe coastele Normandiei şi Irlandei, timp de săptămâni la rând, valurile au depus cantităţi considerabile de resturi de epave, butoaie cu provizii, încărcătură de bord. Se spune despre unii irlandezi - cu ten mai bronzat şi cu trăsături asemănătoare popoarelor din sud că ar fi descendenţi ai învinşilor spanioli, care au preferat să rămână acolo după ce s-au salvat din naufragiu.

Adevăr istoric încolo şincoace, deşi e importantă victoria englezilor, un amănunt adesea ignorat pare să fi avut o influenţă cu mult mai mare asupra posterităţii. Este un detaliu pe care puţini îl cunosc, un aspect practic care a schimbat harta geopolitică şi destinul omeniriipe termen lung întrun mod cu totul neaşteptat: o parte considerabilă din proviziile Armadei era asigurată prin cartofii aduşi din coloniile de peste ocean. Necunoscută până atunci în restul Europei, exotica plantă depusă ca ofrandă de valurile mării pe plajele engleze s-a extins fulgerător, contribuind la depăşirea foametei crunte şi impulsionând ţara în asemenea măsură încât ulte-

rior a făcut posibilă Revoluţia Industrială. Cu alte cuvinte fără Armada nu se ştie cum şi undeşi-ar fi aflat omenireat calea spre era noastră modernă. Cu adevărat încurcate sunt uneori căile Domnului!

Revenind la momentul tragic din vara anului 1588, martorii oculari descriu retragerea ca pe o debadadă haotică, în care supravieţuitorii debusolaţi nu ştiau exact ce s-a întâmplat şi pe cine să dea vina. Dacă în bătălia propriu zisă au căzut 1.500 de soldaţi spanioli, în furtunile care au urmat au murit mult mai mulţi, aproape 18.000. În replică, cei 60008000 de soldaţi englezi căzuţi la datorie au fost în majoritate

Cu toate acestea, Imperiul Spaniol şi-a continuat dezvoltarea. Ca trezită din coşmar, Spania a trecut deja din anul următor la construirea sistematică a unei flote de război performante pentru Oceanul Atlantic. Ruşinea înfrângerii Armadei a rămas însă pe veşnicie ca o anatemă pe chipul ei.

Propaganda negativă a Angliei a prins rădăcini adânci. Înfrângerea definitivă s-a produs abia mult mai târziu, la 1805, în lupta de la Trafalgar.

Lecţia englezilor: nimic nu e sigur şi nimeni nu este de neînvins, cu condiţia să să nu ne dăm bătuţi. Lecţia spaniolilor: poţi să pierzi o bătălie, eventual chiar şi un război, dar să rămâi

victime ale tifosului şi dizinteriei, deci n-au căzut direct în luptă.

Confuzia generală a fost aşa de mare încât Isabela I nu a realizat decât mult mai târziu că ieşise învingătoare. Într-un final, Felipe al II-lea rezuma situaţia într-o replică destul de insipidă, dând vina pe condiţiile meteorologice şi declarând plin de emfază ”nu mi-am trimis navele să lupte cu forţele naturii”.

Eşecul lui Felipe al II-lea le-a asigurat naţiunilor nordice supremaţia maritimă pentru mai târziu şi a confirmat triumful protestantismului Isabelei Angliei. Spania feudală a făcut loc Angliei aflate pe drumul industrializării şi, mai târziu, capitalismului.

demn, asumându-ţi consecinţele.

Concluzii sunt mai multe: buturuga mică răstoarnă carul mare, un David mititel poate învinge un Goliat imens, niciodată nu se ştie de unde sare iepurele, speranţa nu moare niciodată, giganţii postaţi pe picioare de lut trăiesc periculos.

Chiar dacă zvonurile pot deforma realitatea, mergând până la falsificarea adevărului istoric, tot natura are de obicei ultimul cuvânt. În ciuda finalului trist, povestea are un sâmbure împăciuitor. Vorba latinilor: Melior est certa pax quam sperata victoria, o pace sigură e de preferat unei victorii incerte!

Gabriela Căluţiu Sonnenberg, Spania

Redescoperă România

IULIE 2014

19

Tradiţii maramureşene salvate de străini

Prof. Tiberiu Grădişteanu - Lugoj/Timiş

Faima celebrelor porţi maramureşene, sculptate în lemn, a trecut de mult graniţele, iar americanii, englezii sau norvegienii le îndrăgesc atât de tare încât le cumpără pentru grădinile lor de acasă.

Stâlpii sculptaţi, din lemn de stejar, acoperiţi cu şindrilă sau troiţele în culori vii, ajung peste mari şi ţări, la preţuri care depăşesc şi 10.000 de euro.

Comenzile nu lipsesc, iar meşterii din Ardeal spun că străinii au salvat o tradiţie veche de sute de ani, ignorată de români. În Maramureş, într-un decor de vis, plin de case în culori tradiţionale, trăieşte nea Teodor, care sculptează de 50 de ani. În mâinile lui, bucăţile de lemn parcă prind viaţă. „Dacă ai dragostea şi ştiinţă să lucrezi nu ţi se pare greu.”, mărturiseşte Toader Bârsan.

Bătrânul e supărat că tinerii nu sunt interesaţi de meş-

teşugul lemnului, preferând să-şi caute un serviciu la oraş.

Chiar şi la porţi, mulţi au înlocuit uimitoarele sculpturi în lemn cu tablă, fier şi beton.

Din fericire, comenzile curg din străinătate. Americanii, englezii, norvegienii şi austriecii sunt fascinaţi de porţile maramureşene. „Vin la noi din toate colţurile lumii vizitatori. Când văd o poartă, o casă, e minune pentru ei.”, adaugă Toader Barsan. Mulţi străini şi-au postat pe reţelele de socializare fotografii cu porţile sau troiţele făcute de nea Toader şi expuse acum în curţile şi casele lor.

La câţiva kilometri distanţă, în localitatea Săpânţa, domnul Dumitru sculptează cruci viu colorate, împodobite cu epitafuri şi motive maramureşene, de o frumuseţe uluitoare. ”Tot ce fac eu aici e unicat, nu se face pe bandă rulantă. Am şi comenzi care s-au dus şi în Franţa, Elveţia, Norvegia, Belgia, Cehoslovacia, în Norvegia care s-au dus cu epitafe, scrise în limba română şi ei le traduc în ce limbă doresc.”, declară Dumitru Pop. Preţurile pentru monumentalele porţi maramureşene şi superbele troiţe pornesc de la 4000 de euro şi pot ajunge până la 10.000.

Valea Drăganului Inima munţilor Apuseni Dacă mai aveţi zile libere, daţi o fugă şi în Apuseni, pe Valea Drăganului. Veţi găsi un colţ de Rai, unde natura a creat, poate, cele mai frumoase peisaje, după cum spun cei care le-au admirat. Au simţit şi investitorii potenţialul turistic al zonei, aşa că au construit hoteluri, pensiuni şi cabane, la care vin numeroşi străini, nu doar români.

Inima munţilor Apuseni Am ajuns în inima munţ i l o r A p u s e n i , p e Va l e a Drăganului. De pe baraj, zărim un hotel cocoţat în vârful unei stânci. Proprietarul a investit peste un milion şi ju-

mătate de euro până acum, cu folos, spune el. ”O parte sunt bani europeni care au fost bineveniţi. Cu siguranţă avem locuri minunate în ţară, trebuie doar exploatate”, spune Emerich Cociş, investitor.

O d a t ă a j u n ş i p e Va l e a Drăganului, trebuie neapărat să încercaţi o plimbare cu barca pe barajul aflat la 1000 de m altitudine.

Coborâm patru kilometri de la baraj şi ajungem în mijlocul pădurii, la cabana pe care o ţine Badea Teodor. În cele 11 camere aranjate în stil tradiţional întâlnim un grup de slovaci, pasio-

naţi de enduro.

De patru ani, slovacii fac drumul de la Bratislava până aici pentru că în pădurile lor sunt interzise sporturile cu motor. ”Cine e pasionat de enduro ştie că, dacă nu ai fost în România, nu ai fost nicăieri. Doar aici simţim că ne întoarcem în timp şi avem parte de libertatea cu care eram obişnuiţi acum 20 de ani”, spune un turist. „România este o ţară incredibil de frumoasă, pentru mine cea mai frumoasă din Europa. Aveţi foarte multă pădure, mult spaţiu verde. Ţara voastră e locul perfect pentru enduro”, explică alt turist slovac.

Cei opt slovaci au cunoscut şi partea neprimitoare a României. În alte zone din ţară, hoţii le-au furat banii şi motocicletele. Dar aici, în mijlocul sălbăticiei, se simt în siguranţă.

Tot pe Valea Drăganului, turiştii au la dispoziţie şi căsuţe ecologice din stuf. Plătesc de la 60 până la 200 de lei pe zi. Pe lângă sporturile extreme, se pot avânta şi pe trasee montane.

Case în stil străvechi

Tot mai mulţi români copiază proiectele locuinţelor ţărăneşti, pe care le adaptează la condiţiile unei vieţi moderne. Cele mai căutate şi apreciate pentru aspectul lor sunt casele tradiţionale din Bucovina, Apuseni, nordul Olteniei şi zona Rucăr - Bran.

O astfel de locuinţă costă de la 20.000, până la 60.000 de euro, în funcţie de suprafaţa şi de materialul folosit.

Modele de odinioară În Bucovina, casele după modele străvechi, din lemn rotund de brad şi păstrând frumuseţea nealterată de altăda-

tă, se fac şi astăzi. La Putna, în marginea pădurii, un proprietar a început o astfel de construcţie. „Se spune că ar fi mai sănătos, mai ecologic.

E şi locul aici, normal că nu puteam să construiesc ceva din BCA. Creează un ambient mai plăcut”, spune Mugur Cardei, proprietarul unei asemenea locuinţe.

Cunoştinţele străvechi despre lucrul în lemn sunt păstrate de către constructori din tată în fiu. Lemnul se taie în timpul iernii iar meşterii aşteaptă să se usuce încet în următoarele

luni. Construcţiile de altădată sunt realizate exact după proiectele vremii.

Muzeul în Aer Liber Astra din Sibiu vrea să încurajeze construirea caselor sau chiar a pensiunilor în zonele rurale, după tiparele tradiţionale.

Aşa că le pune la dispoziţie celor interesaţi planurile celor 24 de case ţărăneşti pe care le găzduieşte.

Cea mai ieftină casă costă în jur de 20.000 de euro, inclusiv autorizaţia de construcţie, iar cea mai scumpă 5060.000 de euro, cu două etaje şi zidărie de piatră la parter.

20

Tradiţii

IULIE 2014

Tradiţii Andra Mateescu Gutiérrez Benidorm/Alicante

Sfântul Ilie este, în credinţa ortodoxă, cunoscut ca stăpân al norilor şi ploilor. În perioada sa pământeană, Ilie ar fi săvârşit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi, la îndemnul diavolului.

Din această cauză, legendele povestesc că a fost pedepsit de Dumnezeu cu un canon lung şi greu.

După împlinirea caznei dumnezeieşti, a fost, în cele din urmă, iertat şi a primit libertatea de a fugări diavolii cu tunetul şi trăsnetul. Se spune că, de atunci, nălucirile cerului au început să urle că piere lumea.

Pentru a-i slăbi puterile, Dumnezeu l-a lăsat ciung şi şchiop. L-a procopsit însă cu un drum de nori, o căruţă de foc cu doi cai şi un bici care împrăştia trăsnetele. Se crede şi în zilele noastre că, din huruitul căruţei sale prin hârtoapele norilor se nasc tunetele, iar fulgerele sunt scânteierile scăpate din potcoavele cailor nărăvaşi.

Din biciul lui iese trăsnetul şi fulgerele nemiloase.

Luna iulie este marcată, în calendarul nostru, de toate rubedeniile Sfântului Ilie, care aduc arşiţă şi foc: surorile Pârliile, Panteliile, Păşiile şi Opârliile. Acestea ar păli vegetaţia pe oriunde trec. După cum subliniază etnologul Ion Ghinoiu în volumul Sărbători şi Ob ic e iu r i R o mâne şt i , Panteliile sunt considerate în lumea satului reprezentări meteorologice care pârjolesc şi ard recoltele în luna iulie.

Forţa lor poate fi însă diminuată prin diferite interdecţii de muncă.

Pârliile ar fi trei divinităţi îngrozitoare, care se răzbună cu incendii, dacă nu se respectă zilele lor. Pe vremuri, puţine zile de peste an erau aşteptate cu o aşa de mare teamă precum cele trei sau şapte zile cunoscute sub numele de Pârlii sau Pârlele.

A treia rudă, Opârlia, care provoacă, la rându-i, incendii şi arsuri pe corp, dacă nu îi este respectată ziua. Pe 23 iulie, nu se cocea, nu se torcea, nu se dădea foc din casă şi era interdicţie la scăldat.

Conform CreştinOrtodox.ro, în ajunul zilei de Sfântul Ilie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă,

se dezbrăcau şi se tăvăleau goale prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sânt-Ilie, visau cânepă verde, era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi iar, dacă visau cânepă uscată, se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni. În dimineaţă zilei de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în

podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot atunci se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.

Femeile duceau, în această zi, busuioc la biserică, pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor făceau bube în gură.

Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie şi nici nu era voie că aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat şi astăzi. În această zi, merele (considerate fructele lui Sfântul Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

De Sfântul Ilie, românii îşi aminteau şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi, conform sursei citate. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau că să dea de pomană merele căzute. Astfel, se consideră că morţii se veselesc.

Se credea şi se mai crede şi astazi că, dacă tună de Sfântul Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Obiceiuri La sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operaţie numită „retezatul stupilor”.

Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină.

După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuică îndulcită cu miere.

Masa festivă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor şi de a apăra stupii de furtul manei şi se transformă într-o adevărată petrecere cu cântec şi joc. Era nevoie de multă atenţie, ca la această masă să nu fie prezenţi cei ce ştiau să facă farmece şi vrăji, căci mierea furată în astfel de zile mari „e mai cu putere la farmecele şi vrăjile lor”.

Sânt-Ilie marchează miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală. În vechime, se obişnuia ca în această zi să se organizeze întâlniri ale comunităţilor săteşti de pe ambii versanţi ai Carpaţilor (numite nedei), se organizau târguri de Sânt-Ilie, iarmaroace şi bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre. În cadrul acestor manifestări, ce durau mai multe zile şi erau considerate a fi bune prilejuri de cunoaştere pentru tineri, atmosfera era însufleţită de muzică şi se făcea comerţ cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte şi produse agricole.

Pentru ţinutul sucevean este demn de amintit renumitul bâlci de Sânt-Ilie de la Fălticeni, bâlci care, din anul 1814, în urma hrisovului lui Scarlat Vodă Calimach, era al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig. Cu două-trei săptămâni înainte de 20 iulie, pe străzile Falticeniului începea să se adune mozaic de lume şi se auzeau strigătele şi chemările negustorilor rostite în polonă, rusă, letonă, cehă, germană, maghiară, turcă sau arabă.

La bâlciul organizat cu această ocazie („Comedia din deal”) veneau artişti de circ - acrobaţi, iluzionişti, înghiţitori de săbii, motociclişti ce evoluau la zidul şi globul curajului -, soseau parcuri de animale sălbatice, erau montate scrâncioburi de diverse forme şi mărimi, erau aduse teatre de păpuşi, roata norocului şi multe alte atracţii pentru curioşii adunaţi „pe deal”. Treptat, iarmarocul de la Fălticeni, ca de altfel multe

IULIE Luna lui Cuptor

Denumită popular luna lui Cuptor, luna iulie se mai numeşte şi luna fierbinţelilor şi a coacerilor. E o lună plină de tradiţie şi este dedicată secerişului. Temerea principală a oamenilor era aceea de a nu-şi pierde recolta obţinută cu atâta trudă, de aceea, luna iulie este plină de tradiţii şi obiceiuri care interzic lucrul, din dorinţa de a nu chema grindina sau incendierea grânelor.

Oamenii sărbătoresc în prima zi a lunii sărbătoarea AnaFoca sau cum este cunoscută în Moldova, sărbătoarea fo-

cului. Bătrânii spun că cine nu păzeşte Ana-Foca şi lucrează la vie, toate grânele vor fi arse.

Pe lângă foc, celebre în această zi mai sunt şi tunetele.

Tot în această zi se mai sărbătoresc şi fraţii Cosma şi Damian, cunoscuţi sub numele de doctori fără de arginţi. Se spune că cei doi fraţi umblau şi tămăduiau fără să ia plată. Se ţine cu sfinţenie această sărbătoare şi cine nu o respectă va fi blestemat cu boli şi supărări.

Se spune că atât cât e de cald în luna lui Cuptor, tot atât va fi de frig în Faur.

alte manifestări tradiţionale, şi-a pierdut importanţa, astăzi încercându-se revigorarea lui în cadrul Festivalului folcloric „Şezătoarea”.

De Sfântul Ilie: • nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină); • îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii - se retează stupii, se duc faguri şi mere la biserică

spre binecuvântare şi se împart de pomană; • se culeg în zori plante de leac stropite cu sânge de cocoş tăiat deasupra lor; • se duc berbecii la berbecar; • dacă tună vor fi merele şi alunele viermănoase; dacă plouă, va ploua 20 de zile; • se ţine „Târgul de fete de pe Muntele Găina” din judeţul Alba.

Reţetele Anei Vara este sezonul distracţiilor şi al relaxării, când temperaturile ridicate ne îmbie la cât mai multe ieşiri în natură. Din acest motiv, este oarecum firesc ca timpul petrecut în bucătărie să se reducă la maximum. Pentru că ştim că nu-ţi place să stai foarte mult în bucătărie pe o aşa vreme, îţi propunem câteva reţete de mâncăruri de vară delicioase şi uşor de preparat.

Dovlecei cu parmezan

Supă rece de vară Pentru acest preparat ai nevoie de: • 1 castravete • 2 roşii • 1 ţelină mică • 1 căţel de usturoi • 3-4 frunze mentă proaspătă • ¼ litri lapte • sare şi piper Această supă este una dintre mâncărurile de vară care nu necesită preparare termică.

Taie mărunt castravetele, roşiile, ţelina şi usturoiul. Pune-le pe toate într-un bol, împreună cu frunzele de mentă, apoi adaugă laptele, sarea şi piperul. Mixează-le timp de un minut, iar dacă această compoziţie ţi se pare prea densă, o poţi subţia cu puţină apă. Apoi, pune preparatul la frigider.

Serveşte supa rece, decorată cu câteva frunze de mentă.

IULIE 2014 Ingrediente: • 4 dovlecei • 3 căţei de usturoi • ceapă • 3 ouă • 60 g parmezan • 100 ml smântână lichidă • 100 ml lapte • ulei de măsline • sare şi piper Preparare: Curăţă dovleceii de coajă, apoi taie-i pe lung în fâşii de aproximativ doi centimetri grosime. Presară sare grunjoasă peste ei şi lasă-i o orâ într-o strecurătoare. După scurgerea timpului, clăteşte feliile de dovlecel, lasă-le la scurs şi taie în cuburi jumătate din cantitatea de dovlecei.

21

Pune cuburile de dovlecei împreună cu ceapa tăiată mărunt, cu usturoiul pisat şi cu puţin ulei de măsline într-o tigaie şi lasă-le să se călească, până devin aurii. Separat, amestecă ouăle cu laptele şi cu smântâna, apoi condimentează cu sare şi piper. Mixează feliile de dovlecel care au rămas netăiate împreună cu sosul din lapte şi smântână şi apoi adaugă-le peste dovleceii căliţi în tigaie. Unge o tavă cu ulei de măsline, presară puţin parmezan şi toarnă preparatul. Presară şi peste dovlecei parmezan. Introdu tava la cuptorul încălzit în prealabil şi las-o la foc tare 20-25 de minute.

Roşii umplute la cuptor Pentru această mâncare de vară delicioasă ai nevoie de: • 4 roşii mari sau 8 roşii medii • 3 ouă • 30 g unt • 30 g făină • 1 lingură de pastă de tomate • sare şi piper Taie „capacele” roşiilor şi scobeşte-le, iar în interiorul lor presară puţină sare, după care aşază-le pe o farfurie cu partea scobită în jos, pentru a se scurge. Pune la fiert conţinutul roşiilor, până când sucul se evaporă. Topeşte untul pe foc, apoi ia-l de pe flacără şi amestecă-l cu făină. După ce ai amestecat bine, astfel încât să nu existe cocoloaşe de făină, adaugă atât conţinutul

roşiilor scobite, cât şi pasta de tomate. Tot acest sos pune-l din nou pe foc până se îngroaşă. Totodată, condimentează cu sare şi piper. Odată sosul pregătit, poţi trece la pregătirea propriu-zisă a sufleului.

Preîncălzeşte cuptorul, separă albuşurile de gălbenuşuri şi adaugă gălbenuşurile în sosul de roşii, amestecând energic. În continuare, bate albuşurile spumă cu puţină sare şi adaugă-le peste sosul de roşii. Cu această compoziţie, umple roşiile scobite, apoi aşază-le într-un vas uns cu unt şi introdu-le la cuptor, la foc mediu, pentru 20-25 de minute. Se servesc calde, sau alături de o salată verde.

Limonadă Lămâi, zahăr brun şi apă. E tot ce ai nevoie pentru a prepara cea mai delicioasă şi răcoritoare limonadă. Dacă nu ai răbdare să se răcească la frigider, adaugă câteva cuburi de gheaţă şi bucură-te de gustul dulce-acrişor.

Chec cu caise

Ingrediente: • 300 g făină • 100 g zahăr brun • 2 ouă • 200 ml iaurt gras • ½ plic praf de copt • 1 praf de sare • 400g caise • 1 linguriţă extract de vanilie • zahăr pudră pentru decorare Preparare: Pune într-un bol ingredientele uscate: făina, praful de copt, praful de sare, şi amestecă-le uşor.

Separat, mixează ouăle cu zahărul brun, până rezultă o

compoziţie cremoasă, iar granulele de zahăr s-au topit.

Adaugă iaurtul şi extractul de vanilie, apoi amestecă totul cu, compoziţia de ingrediente uscate.

Toarnă aluatul obţinut întro tavă tapetată cu hârtie de copt şi aşează pe deasupra jumătăţi de caise. Lasă projiturica la copt, la foc mediu, cam 25 de minute, până se rumeneşte iar scobitoarea iese curată. Scoate checul la răcit, apoi pudrează-l cu zahăr! ***

22

Terapia verde

IULIE 2014

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

Bogăţia în minerale face ca nuca să fie o sursă principală de aprovizionare a organismului cu elementele necesare păstrării echilibrului nervos, precum şi bunei funcţionări a muşchilor şi oaselor.

Nucile verzi, servesc la prepararea unei tincturi sau a unui lichior foarte gustos, cu efecte în înlăturarea colitelor de fermentaţie, în lipsa poftei de

mâncare, scorbut, anemie, astenie şi în curăţarea ficatului şi a sângelui prea îngroşat.

Se aleg 20 de nuci mari, se curăţă de coajă, se taie în sferturi şi se pun într-o sticlă cu gât larg, cu un litru de alcool de 40 de grade; după douăpatru săptămâni de expunere la soare sau la loc călduţ, se strecoară şi se adaugă douătrei cuişoare, o bucată de scorţişoară, un baton de vanilie, coaja unei portocale şi 500 g de zahăr dizolvat într-un litru de apă. Lichiorul se trece în sticluţe de culoare închisă şi se consumă câte o linguriţă plină, înainte de mesele principale, într-o cură de 30 de zile.

Nucile verzi cu coajă, fierte cu zahăr şi arome, sunt un bun remediu contra diareei şi a lipsei poftei de mâncare.

Miezul de nucă constituie, de asemenea, un bun remediu terapeutic, fiind un aliment complet, foarte bogat în ca-

Nuci verzi Efecte terapeutice lorii, albumine, grăsime, acid omega 3 şi săruri minerale.

Tocmai datorită acestui conţinut prezintă o mare importanţă în alimentaţia copiilor anemici şi rahitici, a convalescenţilor, a diabeticilor şi a vegetarienilor, deoarece înlocuieşte carnea şi conţine o cantitate redusă de glucide solubile.

Miezul de nucă este, de asemenea, un bun remediu pentru îmbunătăţirea memoriei şi a capacităţii de concentrare şi un energizant de excepţie. O pastă obţinută din 6-8 nuci măcinate, amestecată cu o lingură de miere polifloră, într-un pahar cu suc natural, reprezintă un energizant, care, consumat

prin înghiţituri mici, are efecte bune în ateroscleroză şi în reducerea colesterolului.

S-a constatat că femeile care consumă săptămânal minimum cinci nuci, atât separat, cât şi în diferite preparate de patiserie, prezintă cu 35% mai puţine riscuri pentru accidente coronariene.

Efecte favorabile se înregistrează şi în bolile cardiovasculare, tuberculoză, diabet, litiază renală, enurezis sau dermatoze.

Pasta din mieji măcinaţi, amestecaţi cu făină şi smântână sau iaurt gras, se aplică de două-trei ori pe zi, timp de trei zile consecutiv, pe zonele cu

Mierea naturală infecţioase şi bacteriene ale plămânilor, este tratament excelent pentru durerile în gât, laringite şi alte afecţiuni respiratorii. Cei care consumă constant miere şi au astm resimt o reducere a crizelor şi deseori se consideră vindecaţi. Mierea consumată dimineaţa este leac pentru bolile de stomac şi pentru afecţiunile metabolice, ajută la îmbunătăţirea apetitului, relaxează intestinele, stimulează peristaltismul şi tonifică musculatura.

• O linguriţă de miere de tei dizolvată într-o ceaşcă de lapte cald este un veritabil somnifer.

Aceeaşi combinaţie este un stimulent pentru memorie, atunci când este băută la culcare şi este un tonic fără nici un fel de contraindicaţii pentru copiii în creştere.

• Mierea nu se strică. Depozitată în borcane de sticlă, închise etanş se poate păstra ani de zile

Condimente benefice sănătăţii Cancerul este una din cele mai grave şi mai grele suferinţe, iar mediul în care trăim creşte riscul acestei boli. O viaţă sănătoasă şi optimismul sunt două din cele mai bune soluţii care pot prevenii această boală cumplită, dar foarte eficientă este şi lista de condimente care luptă cu cancerul. Toate pot fi folosite constant în mâncare şi la diver-

se preparate, ideea fiind că toate aceste condimente care luptă cu cancerul nu trebuie să-ţi lipsească din bucătărie.

Chimionul este unul din cele mai bune condimente care luptă cu cancerul, este excelent pentru tot tubul digestiv, chiar şi în catitate mică. Chimionul sau chimenul este un antioxidant puternic.

Seminţele de chimion consuma-

linoleic. De aceea, este indicat în alimentaţia dietetică, pentru prevenirea aterosclerozei coronariene, în reducerea colesterolului, a bronşitei cronice, tuberculozei, constipaţiei şi litiazei renale. În tratamentele externe, frecţiile cu ulei din miez de nucă sunt benefice în tratarea artritei reumatoide şi a încheieturilor dureroase.

Ceaiul de mentă

Elixirul tinereţii Aparent toată lumea ştie totul despre miere. Dacă citeşti cele ce urmează vei avea câteva surprize şi o să descoperi amănunte uimitoare despre miere.

• O linguriţă de miere şi un pahar de apă, dimineaţa, pe stomacul gol acţionează ca un excelent tonic cu efecte similare unei ceşti de cafea. Aportul caloric este rapid epuizat pentru că mierea este energie pură şi un combustibil fantastic pentru creier, inimă şi în general pentru tot organismul. Metoda este folosită în terapiile chinezeşti şi tibetane şi este miraculoasă dacă o respecţi în fiecare zi. Culmea este că nu are contraindicaţii, nici măcar în cazul celor care suferă de diabet.

• Proprietăţile medicinale ale mierii au fost recunoscute din timpuri străvechi. Mierea tratează foarte eficient tusea şi răcelile, ameliorează şi vindecă bolile

răni infectate (furuncule, eczeme, abcese, flegmoane), având rol în colectarea puroiului sau ca protector cutanat în caz de arsuri, insolaţie şi bronzare excesivă. La copiii rahitici şi anemici sau cu boli de oase, se recomandă frecţii zilnice pe corp cu ulei din miez de nucă.

Uleiul de nucă, extras prin presarea miezului, este bogat în acizi graşi, mai ales în acid

fără ca nici una din proprietăţile ei să scadă. Mierea păstrată în condiţii improprii nu se strică ci se diluează sub efectul umezelii.

• Furnicile nu mănâcă miere.

Dacă vezi miere atacată de furnici ai dovada certă că mierea este combinată cu zahăr sau este o miere falsă.

• Mierea este cel mai bun tratament pentru piele. Previne ridurile, hidratează, vindecă acneea, vindecă bolile de piele, este balsam, unguent şi antibiotic natural pentru toate leziunile cutanate indiferent de natura lor.

Mierea vindecă plăgile infectate ale pielii.

• Diluată cu apă este un ade-

vărat şampon pentru păr. Siropul de miere curată, îngrijeşte şi hidratează pielea capului şi părul. În plus vindecă şi combate mătreaţa.

• Despre miere se vorbeşte în Biblie şi în Coran. Se consideră că este un aliment care vindecă bolile şi că poate asigura supravieţuirea omului ca aliment unic.

• Mierea este considerat a fi singurul aliment care conţine toate ingredientele necesare pentru a susţine viaţa. Acestea includ vitamine, minerale, apă şi enzime. Mierea conţine, de asemenea, antioxidanţi care ajută la îmbunătăţirea funcţionarii creierului.

te crude, bine mestecate de cei care au probleme de digestie sau complicaţii ale tubului digestiv, are efecte spectaculoase. Chimionul conţine thymoquinone, un compus natural care are capacitatea de reducerea a răspândirii celulelor care pot cauza cancer de colon.

Oregano Deşi este un condiment tipic bucătăriei italiene, oregano are excepţionale proprietăţi anticancerigene. O lingură de oregano adăugat în sosuri şi amestecuri de ierbui, în fiecare zi, are potenţialul de a opri creşterea celulelor canceroase maligne, mai ales a celor din regiunea genitală, feminină şi masculină.

Ghimbir Acesta este pe lista de condimente care luptă cu cancerul şi este apreciat pentru calităţile sale excepţionale. Ghimbirul ajută la reducerea colesterolului, este recunoscut pentru capacitatea de a creşte rata metabolismului şi este capabil să

prevină dezvoltarea celulelor care produc cancer. Şofranul este un veritabil medicament natural şi este pe lista de condimente care luptă cu cancerul. Şofranul conţine crocetin, un carotenoid care induce regresia cancerului, fiind dovedit că este capabil de a reduce dimensiunea tumorilor canceroase.

Deşi este scump, beneficiile sale se instalează la consumul în cantităţi mici, dar constante.

Scorţişoara Apreciată pentru aromă sa, doar o jumătate de linguriţă de scorţişoară pe zi este suficientă pentru a profita de beneficiile anticancer. Scorţişoara este cunoscută pentru capacitatea de a inhiba formarea de vase sangvine noi şi prin aceasta reduce progresia şi inhibă tumorile.

Toate aceste condimente care luptă cu cancerul le poţi include în orice dietă. Secretul pentru a beneficia de calităţile acestor condimente este să le foloseşti cât mai des.

Toată lumea laudă ceaiul verde, dar îţi aduc în atenţie marile beneficii pe care le are o ceaşcă de ceai de mentă şi care sunt motivele pentru care poţi trece pe lista cu ceaiuri valoroase şi banalul ceai de mentă.

• Combate respiraţia urât mirositoare. Dacă eşti fumătoare sau dacă din diferite cauze respiraţia ta nu este perfectă, soluţia stă într-o ceaşcă cu ceai de mentă. Mai mult, o ceaşcă de ceai de mentă anulează mirosul de ceapă şi usturoi. Menta conţine substanţe care funcţionează ca odorizante ale gurii, iar ceaiul de mentă are capacitatea de a anula cauzele mirosurilor, inclusiv pentru alimentele ingerate. Efectul este unul de lungă durată.

• Bea zilnic1-2 ceşti de ceai de mentă. Efectele benefice sunt compexe şi acţionează pe mai multe planuri. Cert este că ceaiul de mentă calmează durerile din gât şi tusea uscată.

Menta are şi capacitatea de a fi un activ decongestionant natural pentru nas şi este de ajutor în tratarea problemelor legate de sinusuri. Este bine să bei ceaiuri călduţe şi să inspiri aburul ceaiului de mentă.

• Calmează problemele gastrice. O ceaşcă de ceai de mentă combate şi ameliorează arsurile gastrice. Ceaiul de mentă preparat prin fierberea frunzelor proaspete este mult mai eficient decât cel din frunze uscate. O ceaşcă cu ceai de mentă calmează durerile gastrice, îmbunătăţeşte digestia, susţine tranzitul intestinal şi reduce balonarea şi gazele intestinale.

• Te ajută să dormi bine.

Ceaiul de mentă băut seara îţi garantează un somn bun. Cum acţionează? Menta are ca efect inducerea unei stări de relaxare musculară, iar prin aceasta combate cârceii, crampele musculare şi ameliorează sindromul picioarelor nervoase.

• Susţine dieta. O ceaşcă de ceai de mentă este cea mai bună soluţie în cursul dietelor.

Combate foarte bine senzaţia de foame şi hidratează. În plus aduce minerale preţioase, benefice unei cure de slăbire, dar şi antioxidanţi. Şi pentru această calitate este bine să foloseşti frunze proaspete, nu pe cele uscate.

• Ceaiul de mentă este capabil să rezolve o serie de probleme hormonale din organism, reducând astfel acneea.

Este foarte util dacă adaugi ceai de mentă concentrat în apa de baie pentru a calma şi vindeca arsurile şi erupţiile cutanate.

• Stimulează imunitatea. Ceaiul de mentă este o sursă bună de vitamine din grupul B, dar aduce şi calciu şi potasiu, care ajută la stimularea sistemului imunitar. Acesta este şi motivul pentru care este foarte bun în caz de gripă şi răceală.

• Poţi bea în mod normal 1-2 ceşti de ceai pe zi, dar o parte din beneficii le poţi avea şi dacă adaugi frunze proaspete de mentă (uşor strivite) în limonadă. Consumă frunze de mentă şi pune mentă proaspătă în sosurile preparate în blender sau tocată în salate şi mâncăruri.

Mica publicitate Important pentru cititori!

• Vă rugăm să verificaţi textul anunţului şi numărul de telefon înainte de a fi trimis spre publicare redacţiei noastre!

• Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă răspunderea pentru numerele de telefon greşite sau conţinutul anunţurilor de la mica publicitate!

MUNCĂ - CERERI  Doamnă serioasă şi responsabilă, caut de muncă în comunitatea Madrid ca externă. Am experienţă în curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă. Telefon: 611 387 227.  Tânăr, 33 de ani, caut urgent de muncă în orice domeniu: agricultură, construcţii, fabrică de pâine. Pot fi contatat la telefon: 667 879 460.  Tânăr serios, 24 de ani, caut de lucru în construcţii sau orice alt domeniu.Locuiesc în Alcalá de Henares şi am toate drepturile legale de şedere şi muncă. Telefon: 642 686 018.  Tânără, 36 de ani, caut de muncă în comunitatea Madrid ca internă sau externă, pentru a îngiji copii sau persoane în vârstă.

Am experienţă. Sunt serioasă şi responsabilă. Mai multe detalii la telefon: 642 623 934.

MUNCĂ - OFERTE  Căutăm internă, pentru a îngriji o persoană în vărstă într-o localitate din provincia Málaga.

Condiţii: cunoştinţe despre bucătăria spaniolă, limba spaniolă, fără obligaţii familiare, vârsta minimă 28 de ani, documente legale. Mai multe detalii la telefon: 626 920 227.  Avem nevoie de o internă pentru a avea grijă de o persoană în vârstă, în Elda/Alicante. Informaţii suplimentare: 605 266 751.  Angajăm internă pentru a munci într-o casă cu 2 copii, în Marele Ducat de Luxemburg.

Cerinţe: vârstă maximă 45 de ani, nefumătoare, documente legale, minimum 3 ani experienţă ca internă, persoană discretă, educată. Mai multe informaţii, la telefon: 609 217 205.  Caut un meseríaş universal (albăñîl de I-a) cu experienţă de nivel profesional în reforme de interior: yeso, faianţă, gresie, pladur, zidărie orice nivel - arcade, rustic, restaurări (fontanerie y

electricidad) etc., serios, responsabil şi onest . Telefon de contact: 600 721 808.  Avem nevoie urgentă de o internă pentru a avea grijă de casă şi copii, în Madrid. Pentru detalii suplimentare sunaţi la telefon: 626 330 943.  Căutăm internă cu experienţă în îngrijirea persoanelor în vârstă pentru a avea grijă de o doamnă de 82 de ani în Mataró/ Barcelona. Mai multe informaţii la telefon: 605 537 053.  Oferim locuinţă, masă asigurată zilnic, la schimb, în Ibiza/ Baleare, unei persoane cu vârsta între 40 şi 55 de ani care nu îşi poate achita chiria, pentru călcat şi curăţenie în casă şi îngrijit grădina, cu posibilitate şi timp să meargă şi la muncă. Detalii suplimentare la telefon: 605 428 771. ÎNCHIRIERI  Închiriez 2 camere în Torrejón de Ardoz, Calle del Mármol, pentru o una sau două persoane. Detalii la telefon: 642 742 369.  Închiriez cameră pentru o persoană, în Moratalaz/Madrid, linia 9, posibilităţi multiple de transport: autobuz 100, 20, 30, 32, 71, 8. Persoane puţine în apartament, ambient familiar. Mai multe informaţii la telefon: 662 625 110.

VÂNZĂRI CASE ŞI TERENURI  Vand teren intravilan 12000 mp + şură, apă, curent, în Şirnea, zona Moeciu - Bran, judeţul Braşov, România. Zonă turistică, privelişte incredibila mărginită de platoul Bucegi si Piatra Mare.

Tel.: 0040 744 508 994.  Vând apartament cu 3 camere în Beclean/Bistriţa-Nasaud, zonă foarte bună, etaj 1, cu 2 balcoane, 2 băi, utilat cu parchet, termopan şi centrală proprie. Preţ informativ, 43.000 euro. Telefon: 663 621 612, 642 511 574.  Vând 10 ari de teren intravilan în oraşul Beclean, judeţul Bistriţa-Nasaud, zona Parc, pentru construcţie de casă, dotat cu toate utilităţile: apă, gaz, canalizare, curent electric. Preţ, 22.000 euro. Mai multe informaţii, la telefon: 663 621 612, 642 511 574.  Vând teren intravilan bun pentru construcţii, casă/vilă la ieşirea din oraşul NegreştiVaslui, spre Siliştea pe partea dreapta (DN 15), cu suprafaţa de 3200 mp. Deschiderea la strada asfaltată este de 20 m. Preţ, 7

euro/mp. Telefon: 642 960 470.  Vând casă în Cugir, zonă centrală, compusă din 2 apartamente: 5 camere, 2 băi, 2 bucătării, pivniţă, garaj, curte şi grădină, 700 mp. Mai multe informaţii la telefon: 0040/748 766 041.

DIVERSE  Vând salon de coafură unisex, modern, foarte bine utilat, situat în Calle La Pinta 26, din Calpe/Alicante. Informaţii la telefon: 639 429 619, 670 283 779. Se vorbeşte numai în limba spaniolă, germană, franceză şi engleză.  Schimb/vând bilet avion pentru: • 4 persoane, pe ruta MadridBucureşti, dus-întors, pentru perioada: 5-25 August; • 4 persoane, perioada 26 iulie – 17 august 2014 pe ruta Madrid – orice alt oraş din România, dus-întors; • 1 persoană, perioada 25 august, pe ruta Bucureşti-Madrid; • 1 persoană, perioada 18-19 august, pe ruta Madrid – orice alt oraş din România.

Mai multe informaţii la telefon: 667 324 848.

MATRIMONIALE  Tânără drăguţă, serioasă, fără obligaţii, 36 de ani, doresc să cunosc un tânăr de vârstă apropiată din comunitatea Madrid, fără obligaţii. Mai multe informaţii la telefon: 642 535 016.  Tânăr, 34 de ani, 180/78, ochi căprui, serios, din comunitatea Pamplona/Navarra, doresc să-mi găsesc jumătatea. Telefon: 673 334 921.

IULIE 2014

23

Valencia: Pentru al doilea an consecutiv, promenada plajei din Cullera a fost gazda unui târg al comercianţilor din zonă.

Printre numeroşii participanţi s-a aflat şi agenţia de voiaj “Veaumont Viatges” din localitatea Sueca care, în acest an, a decis să organizeze o excursie în România.

Excursia este un circuit de 8 zile, începând din capitală, şi cuprinde principalele obiective turistice din următoarele zone: Bucureşti, Sinaia, Braşov, Bran, Prejmer, Bicaz, Piatra-Neamţ, Bistriţa, Sighişoara, Sibiu, Alba Iulia şi Hunedoara.

Pentru a promova acestă excusie-unicat, dar şi pentru a deştepta interesul turistic pentru România, pentru a-i cunoaşte atât frumuseţile, cât şi bogăţia istorică şi culturală, reprezentanţii „Veaumont Viatges” au cerut ajutorul Asociaţiei Suflet Românesc – Alma Rumana din Valencia.

Doi reprezentanţi ai asociaţiei au onorat această cerere şi astfel, în după-amiezele de vi-

neri, sâmbătă şi duminică, au participat şi au promovat imaginea României la acest târg, alături de agenţia de voiaj. Îmbrăcaţi în minunatele noastre straie naţionale, cu ajutorul plinatelor şi fluturaşilor, având ca ajutor atât o mini-expoziţie de obiecte artizanale din România şi drapelul tricolor, cât şi imagini proiectate cu locuri minunate din România, făcând uz de muzica populară şi chiar exe-

cutând un dans popular românesc, cei doi reprezentanţi ai Asociaţiei Suflet Românesc –Alma Rumana au încercat să schimbe idei preconcepute şi păreri negative, să trezească interes, dar şi să consolideze aprecieri pozitive ale persoanelor care au avut amabilitatea de a se apropia şi vizita standul agenţiei.

Corespondenţă: Asociaţia Suflet Românesc Alma Rumana/Valencia

Anunţurile de mică publicitate sunt

GRATUITE! E-mail: redactia@ occidentul-romanesc.com Telefon: 637 998 036 - Vodafone 617 080 531 - Orange 642 298 948 - DIGI (de luni până vineri: 09:00–20:00)

Compania Jett Media Group, publicaţia Gândacul de Colorado, Radio Diaspora Online din SUA şi redacţia publicaţiilor în limba română Imigrantul Român din Málaga şi Occidentul Românesc, transmit şi pe această cale Kasandrei Kalmann Năsăudean, multă admiraţie, respect, consideraţie şi cele mai sincere urări de sănătate, multă putere de muncă şi milioane de flori, cu ocazia zilei sale de naştere.

La mulţi şi fericiţi ani!