Occidentul romanesc nr 29

occidentul romanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania Ziar

GRATUIT Anul III - Nr. 29 / 24 pagini 1-31 iulie 2013

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă!

VALENCIA Oraşul dragostei şi al florilor

„Un oraş în care arta, cultura şi tehnlogia modernă se împletesc pentru a reda simţul estetic al localnicilor, un oraş al contrastelor şi al armoniei, o utopie care aduce...”

Pagina 17 Consulat intinerant în Alicante

”O echipă a Consulatului României în Comunitatea Valenciană va oferi consultaţii, asistenţă şi servicii consulare pentru cetăţenii români rezidenţi în provincia Alicante...”

Pagina 04

Bancherii şi crimele capitalismului corporatist

”România are nevoie de reforme reale în instituţiile statului şi mai ales în Justiţie.

Românul nu beneficiază de nicio formă de protecţie în faţa bancherilor care au...”

Pagina 15

Ponta: Recensământul relevă că la referendumul pentru demiterea lui Băsescu a fost cvorum peste 50%

”Populaţia stabilă evaluată în cadrul Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011 cuprinde persoanele care au...”

Pagina 23

02

Adrese şi informaţii utile

IULIE 2013

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.

Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor.

•Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net.

Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Jurisdicţie: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare.

Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053.

Fax: 954627108. E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Jurisdicţie: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă.

•Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 •Jurisdicţie: Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia.

Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu DIRECTOR EXECUTIV: Michael Harrison Cronkite (CA-USA) DIRECTOR COMERCIAL: Răzvan M. Ionescu (Spania) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR ŞEF ADJUNCT: Gabriela C. Sonnenberg (Spania) MANAGER PROIECT: Eduard Rudolf Roth (Baleares)

12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764 • Fax 964.257.053, E-mail: secretariat@consulatcastellon.e.telefonica.net •(informatii consulare): info@consulatcastellon.e. telefonica.net • Program de lucru cu publicul: luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente), vineri 9:00-12:00 (primire acte) 12:00-13:00 (eliberare documente) Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008.

•E-mail: secretariat@crozaragoza.e.telefonica. net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Jurisdicţie: Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Jurisdicţie: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz).

Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034-950624769.

Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@ viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:3017:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408.

Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com.

Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512.

SENIOR EDITOR: Dan Caragea (Portugalia) EDITORI: Andrei Bodea K. Varble (CA/USA) Dan Luca (Bruxelles) Irina G. Şova (CA/USA) Lucian Oprea (Colorado) Marian Petruţa (Illinois/USA) Puşa Roth (Bucureşti) Tudor Petrut (CA/USA) REDACTORI: Andra M. Gutierréz (Benidorm) Elisabeta Iosif (Bucureşti) Mircea Fluieraş (Malága) Oana Moşniagu (Madrid) Sebastian Rus (Boston/USA) Tiberiu Grădişteanu (Timişoara)

Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Vasile Mureşan (Illinois/USA) Zoe Stoleru (Valencia) SPECIALIŞTI: Corina S. Hudgens – Medic terapeut Jeni Chiriac – Psiholog Marius Vili Sarbu – Avocat CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la IMCODAVILA S.A. Depósito Legal: TO-607-2011 ISSN 2069 – 8801

Ultima săptămână a Campaniei de atitudine creştină ”VREAU ŞI EU SĂ MĂRTURISESC!” TEMA celei de A ŞASEA săptămâni, ULTIMA A CAMPANIEI: ESTE PĂCAT SĂ NU ÎŢI DOREŞTI COPII ÎNTR- O LUME CARE FACE TOT POSIBILUL CA, DUPĂ CE ÎI AI, SĂ ŢI-I STRICE?!

Pe parcursul a şaşe săptămâni (27 mai - 8 iulie 2013) dorim să ne ascultăm părerile, să ne deschidem sufletele şi să facem în aşa fel încât, să fim o familie în care comunicarea să fie extrem de activă. Pentru aceasta ne-am propus ca în fiecare săptămână să avem o temă la care să căutăm împreună răspunsuri. Cea mai emoţionantă mărturisire va primi câte un premiu, iar următoarele două vor fi recompensate cu câte un pomelnic pe o perioadă de patruzeci de zile, ce va fi citit în biserica noastră parohială.

Această campanie se va desfăşura pe pagina noastră de facebook şi pe pagina de internet albaceteortodox.es. Vom lua în considerare doar mesajele ce le primim doar pe pagina noastră de facebook, precum şi pe adresa de email: albaceteortodox@gmail. com Premiile vor fi anunţate în ziua de luni a săptămânii următoare.

Notă: Au fost recompensaţi trei mărturisitori din cea de a cincia săptămână a Campaniei de atitudine creştină ”VREAU ŞI EU SĂ MĂRTURISESC!” Aceştia sunt: 1. Claudia Usturoi - Premiul consta într-o colecţie de 5 reviste APOSTOLIA. 2. Popa Nina - un pomelnic pentru vii şi adormiţi pentru patruzeci de zile ce se va citi în biserica noastră parohială.

3. Petru Acsenie - un pomelnic pentru vii şi adormiţi pentru patruzeci de zile ce se va citi în biserica noastră parohială.

Preot paroh Sebastian Catalin Hogea – Biserica Ortodoxă Albacete

Leganés – Praznic creştinesc

Parohia Ortodoxă Română din Leganés îşi sărbătoreşte în ziua de 5 Iulie ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Cuvios Atanasie Atonitul. Cu ocazia acestei sărbători, Parohia Leganés îi invită pe toţi iubitorii de praznic creştinesc la o suită de slujbe care vor avea loc la Biserica parohială, situată în Calle de San Valeriano nr 5, Leganés, după următorul program: Joi, cu începere de la orele 19:00 – Priveghere (slujba Sfântului Atanasie Atonitul); va sluji un sobor de preoţi, în frunte cu pr. Dorin Sas de la Parohia Valdemoro, Consilier Eparhial pe problema pastorale şi liturgice al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei.

Vineri, cu începere de la orele 10:00 – Sfânta Liturghie; rugăciunile vor fi rostite în limbile română şi spaniolă de către un sobor de preoţi în frunte cu pr. Marius Picu, protoiereu al Protopopiatului Madrid. La această slujbă am invitat şi câţiva preoţi catolici, care vor asista alături de toţi acei credincioşi catolici spanioli doritori să cunoască din comorile Ortodoxiei româneşti.

Duminică, cu începere de la orele 10:00 – Sfânta Liturghie arhierească, oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu Prea Sfinţitul Părinte Timotei, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei. După slujbă, ne vom delecta cu un moment artistic oferit de cei mai tineri fii ai Parohiei, care s-au străduit să înveţe câteva poezii. La final, masa frăţească, agapa, va fi din nou momentul apropierii dintre credincioşi şi Părintele Episcop Timotei.

Preot Alin Lucian Apahidean – Biserica Ortodoxă Leganés

Cuvânt înainte

IULIE 2013

Occidentul Românesc alături de cititorii săi Asemenea unei flori gingaşe, strălucitoare dar fără miros, sunt cuvintele delicate dar goale ale celui care nu făptuieşte după cum vorbeşte. - Buddha

Kasandra Kalmann-Năsăudean

- Redactor şef Occidentul Românesc Comunicarea reprezintă schimbul unei particule dintr-o parte a spaţiului în altă parte a spaţiului, particula reprezentând subiectul comunicat: un obiect, un mesaj scris, o idee.

Dacă am face o asemănare cu chimia, am putea spune că formula comunicării este: cauza, distanţa, combinate cu intenţie, atenţie şi reproducere şi toate la un loc împreună cu înţelegerea.

Această formulă magică deschide porţile către înţelegerea părţilor componente, astfel că putem vizualiza funcţiile fiecăreia, putem înţelege mai clar întregul.

Răspuns la întrebările cititorilor noştri • Maria Aftode - Requena Dragă Maria, cu riscul de a mă repeta, menţionez faptul că Occidentul Românesc este o publicaţie în limba română, independentă, fără afilieri religioase sau politice. Suntem

deschişi la colaborare cu toţi românii de bine din România şi din toate colţurile lumii, fără să ţinem cont de culoarea pielii, de culoarea politică sau religioasă.

• Petru Bozan – Tarancón Domnule Petru, persoana despre care ne scrieţi nu a făcut parte din echipa redacţiei noastre nici măcar pentru o secundă. Niciodata! Şi nici nu va face parte vreodată. Tot ceea ce afirmă nu este decât propagandă pe care doreşte să o facă în interes personal.

• Cruciţa Dodoc - Alicante Dragă Cruciţa, accidentul din Muntenegru a fost o altă lecţie de viaţă pentru naţia românească. O lecţie de civilizaţie, de frăţie necondiţonată. „Arafatul” a ajuns şi în Muntenegru şi a reuşit să salveze din nou vieţi de români, operaţiune care nu ar fi fost posibilă fără dedicaţia, compasiunea şi implicarea muntenegrenilor. O ţară cu o populaţie un pic mai mare decât sectorul 6 din Bucureşti, stat care deşi nu face parte din Uniunea Europeană s-a comportat exemplar ca şi instituţii dar mai ales ca populaţie în sprijinul României.

Incidentul din Muntenegru

a condus la cea mai mare operaţiune de evacuare medicală cu sprijin militar din istoria României. O premieră, o experienţă care trebuie să ne aducă învăţături pe trei paliere: proceduri, logistică, exerciţii necesare (periodice şi permanente). În armată, după orice acţiune militară, are loc APA (analiză post-acţiune).

Este foarte important să învăţăm cât de mult se poate dintr-o astfel de experienţă.

Important este şi faptul că nu am fost prinşi nepregătiţi. Două componente au ieşit în evidenţă ca şi elemente pozitive importante: flotila de avioane de transport mediu şi lung curier din Forţele Aeriene Române şi serviciul SMURD dezvoltat şi modernizat de Raed Arafat, cel care ne-a scos din lumea a 3-a a serviciilor medicale de urgenţă şi ne-a plasat în elita SMURD a UE. În privinţa identificării victimelor, atâta timp cât nu purtau ca militarii plăcuţe de identificare, nimeni nu este vinovat că a necesitat timp pentru identificarea celor morţi sau răniţi grav.

Nicio ţară nu putea oferi aceste informaţii în timp scurt. Ceea ce ar putea face diferenţa între ţări ar fi doar

perioada de timp în care se poate stabili lista finală cu nume şi date clare pentru cei care şi-au pierdut viaţa sau care sunt în stare gravă şi nu pot fi identificaţi în mod direct. „Colac peste pupăză”, cu morţii pe aeroport, liderul opoziţiei, Vasile Blaga, într-un moment în care „ţara ardea şi baba se pieptăna”, a cerut demisia ministrului de externe pentru felul cum a gestionat situaţia.

Fără cuvinte! De mai bine de 23 de ani am uitat să fim oameni, habar nu avem ce înseamnă cuvântul solidaritate. Construim biserici dar am uitat de preceptele creştine, ne îmbrăcăm frumos când ieşim din casă pentru că vrem să arătăm bine dar „interiorul” ne este gol. Vorbim despre curaj şi spirit de echipă dar privim indiferenţi cum cineva este agresat de derbedei pe stradă sau în mijloacele de transport. Nu vreau să gene-

03

ralizez (aşa cum a făcut un „mare comentator tv.” care susţinea că dacă accidentul ar fi avut loc în România, românii ar fi furat mai întâi tot ce se putea fura din autocar şi apoi chemau ajutoare, chiar nu vreau să cred aşa ceva) însă din păcate, cred că suntem poporul care ocupă primul loc la pălăvrăgeală şi ultimul în ceea ce priveşte acţiunea.

• Gheorghe Bogdan Stoica – Zaragoza Dragă Bogdan, îţi mulţumim pentru încredere.

Vom lua legătura cu consulatul din Zaragoza şi-n cel mai scurt timp avocatul nostru, Marius Vili Sârbu te va vizita. Astfel, sperăm ca situaţia ta să se clarifice şi să se finalizeze cu bine. Bogdan, nu eşti singur! Echipa Occidentul Românesc este alături de tine. Pe curând!

04

De interes

IULIE 2013

Consulat intinerant în Alicante

O echipă a Consulatului României în Comunitatea Valenciană va oferi consultaţii, asistenţă şi servicii consulare pentru cetăţenii români rezidenţi în provincia Alicante, după cum urmează: • 12 iulie: între orele 13:00 şi 18:00 • 13 iulie: între orele 10:00 şi 13:00 • Locul desfăşurării activităţilor: Centro Social Gastón Castelló, Calle Del Pino Santo 1, Alicante (zona Parque Público Lo Morant, pe latura Calle de Lugo).

Vor fi efectuate următoa-

rele categorii de servicii consulare: 1. înscriere acte de stare civilă: certificate de naştere, căsătorie, deces, inclusiv traducerile şi legalizările aferente acestora; 2. servicii consulare notariale: autentificări procuri, declaraţii etc.; eliberare de certificate, inscripţii consulare, adeverinţe etc.; 3. preluare de cereri de verificare a permiselor de conducere auto româneşti (urmând ca verificarea şi emiterea certificatelor să se facă la sediul consulatului);

4. eliberare de titluri de călătorie şi declaraţii de călătorie pentru minori: pentru titlul de călătorie, este obligatorie prezenţa solicitantului în vârstă de peste 14 ani; sub această vârstă, părinţii/ părintele/reprezentantul legal trebuie să prezinte o fotografie tip paşaport care să conţină imaginea facială a minorului şi să respecte caracteristicile prevăzute de Legea nr. 248/2005: fără ochelari, cu o expresie a feţei firească, ochii deschişi, privirea spre cameră, imaginea facială să ocupe 70-80% din

suprafaţa fotografiei, capul şi faţa descoperite; SE VA EVITA ÎMBRĂCĂMINTEA DE CULOARE ALBĂ, GALBENĂ SAU ALTE CULORI DESCHISE!); 5. consultaţii pe teme consulare.

IMPORTANT! Pentru depunerea cererilor de eliberare a paşapoartelor, procedura presupune prezenţa obligatorie a solicitantului la sediul din Castellón al Consulatului.

Accesul se face numai în baza programării obţinute personal, nu prin intermediari,

de la Consulatul României la Castellón, astfel: • prin e-mail la adresa: info@consulatcastellon.e. telefonica.net • prin fax la numărul: 964 257 053 • prin telefon la numărul: 964 216 172 Cetăţenii sunt rugaţi să menţioneze în cerere: numele şi prenumele, tipul

de serviciu consular solicitat, localitatea/provincia de domiciliu sau rezidenţă în Spania, un număr de telefon sau o adresă de e-mail pentru contact. Pentru documente necesare, taxe consulare şi alte informaţii, vă rugăm să accesaţi pagina de servicii consulare la adresa: http://castellon.mae.ro/ node/832

Investeşte în oameni!

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în parteneriat transnaţional cu Asociaţia Hispano- Română din Castilla - La Mancha, Institutul de Formare Integrală S.L.U şi Departamentul pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Economie din Castilla La Mancha, implementează proiectul FII INFORMAT!, POSDRU/94/4.1/S/62798, care are ca obiectiv general creşterea calităţii, eficienţei şi gradului de vizibilitate a serviciilor SPO în rândul

clienţilor sau potenţialilor clienţi iar cel specific în creşterea transparenţei şi accesibilităţii serviciilor SPO oferite clienţilor sau potenţialilor clienţi, cetăţeni români aflaţi în căutarea unui loc de muncă sau care desfăşoară o activitate lucrativă în Spaţiul Economic European. În prezent se desfăşoară o campanie de informare, în România şi în Spania, prin intermediul site-ului proiectului www.fii-informat.ro, www.

facebook.com/ fiiinformat, prin postarea bannerului campaniei, prin distribuirea materialelor informative create, referitoare la serviciile oferite de SPO, accesul lucrătorilor pe piaţa muncii din UE, riscurile muncii nereglementate, indemnizaţia de şomaj, formulare europene, drepturile şi obligaţiile lucrătorilor pe piaţa muncii din UE, pliantede prezentare a tuturor structurilor teritoriale ale ANOFM..

Materialele informative

sunt distribuite celor interesaţi de către reprezentanţii agenţiilor judeţene de ocupare cu ocazia bursei generale a locurilor de muncă, a acţiunilor de informare în instituţii de învăţământ, burse locale etc. în România, de către parteneri dar şi prin intermediul colaboratorilor din Spania, consulate, asociaţii, fundaţii, reprezentanţi ai bisericii ortodoxe în special. Pentru a vizualiza toate materiale informative puteţi accesa http://fii- informat.

ro/ro/categorii-resurse/ materiale-informative.

Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară 4 „Modernizarea Serviciului Public de Ocupare” Domeniul major de intervenţie 4.1 „Întărirea capacităţii Serviciului Public de Ocupare pentru furnizarea serviciilor de ocupare” FII INFORMAT! POSDRU/94/4.1/S/62798

06

Părinţi şi copii

IULIE 2013

Stâlpii societăţii Ne-am obişnuit să credem că cei care ajung la vârsta de 60 de ani se mulţumesc să considere că li se apropie sfârşitul. Poate că în comunism erau mai mulţi cei pe care îi caracterizau planurile de pensionare şi depresia timpuriu instalată. Cei mai optimişti vârstnici visau adesea doar la o odihnă binemeritată după o viaţă de muncă obositoare.

Studii recente arată că

tare care vizează familia.

Ei alcătuiesc o categorie căreia cercetătorii i-au zis, generic, „generaţia sandviş“. „Altădată preceptori ai moralei, cam rigizi şi cam distanţi, bunicii de astăzi cultivă arta subtilă, care constă în a găsi împreună cu nepoţii lor echilibrul just între apropierea complice şi distanţa potrivită şi respectuoasă faţă de valorile morale. Intervenind din linia a doua pe frontul educativ, din spatele părinţilor, ei au seninătatea pe care le-o conferă experienţa şi poziţia lor în familie, servind de susţinere şi model pentru nepoţii lor. Când părinţii sunt stresaţi de o viaţă prea dură şi când copiii lor se simt sub presiune, bunicii le oferă acestora din urmă posibilitatea de a se elibera de tensiune şi de a privi viaţa altfel“, susţine dr. Olivier de Ladoucette, în cartea Forţa minţii. În pas cu timpurile Adesea, bunicii se văd

situaţia generală nu a stat niciodată chiar aşa. Bunicii erau (şi sunt) nişte persoane active, care muncesc şi, în acelaşi timp, au grijă şi de copiii, şi de nepoţii lor. Ba chiar, dacă e cazul, şi de părinţii lor, cu mult mai în vârstă. Adevăraţi stâlpi sociali, în jurul cărora se învârt alte trei generaţii, cei care asigură unitatea familiei şi a societăţii sunt, de fapt, bunicii. Lor ar trebui să li se adreseze cele mai multe campanii publici-

nevoiţi să aibă ei grijă de nepoţi, pentru a-şi proteja propriii copii, care sunt din ce în ce mai solicitaţi la serviciile lor şi sunt siliţi să îşi petreacă mai mult timp la birou decât în familie. Dar aceasta, în condiţiile în care bunicii înşişi merg, încă, la serviciu. În caz că au ieşit deja la pensie, ei au la fel de multe griji pe cap ca şi adulţii tineri.

Pentru cei mai mulţi dintre bunici, această stare de fapt, indusă de responsabilităţile

Prof. Irina Georgescu Şova - Hayward/California

multiple, poate reprezenta o nouă etapă a vieţii: mai calmi şi mai înţelepţi, mai răbdători cu nepoţii şi mai îngăduitori, ei ştiu deja că viaţa nu este numai o goană continuă după recunoaştere socială şi după bani. Iată de ce, adesea, adulţii maturi par mai indulgenţi (spre disperarea părinţilor, care consideră că cei mici sunt prea „alintaţi“) şi au o capacitate mult mai mare de a depăşi obstacolele care le apar în cale. În plus, sub influenţa accesului la informaţii, ei sunt acum la fel de dispuşi ca şi adulţii tineri să înveţe mereu ceva nou.

Bunica şi bunicul Atunci când îl rogi pe un copilaş să îşi deseneze familia te va întreba la un moment dat: „Pot să o fac şi pe bunica şi pe bunicul?” ori îi desenează de la sine, considerându-i membrii ai familiei lui. Astfel, îţi poţi da seama că micuţul se simte bine în preajma bunicilor, legăturile afective şi emoţionale dintre ei sunt puternice, iar copilul îi preţuieşte.

Confortul psihic şi afectiv într-o familie este asigurat de relaţiile pozitive dintre părinţi (mamă-tată), dintre copii şi părinţi, copii-bunici şi părinţi-părinţii lor (respectiv bunici). Aceste legături trebuie să se bazeze pe comunicare, încredere, confidenţialitate, sentimente pozitive, respect, înţelegere, capacitate de adaptare şi de acceptare de noi păreri şi comportamente.

Există situaţii în care comunicarea dintre părinţibunici este minimă, datorită faptului că ei nu ajung la un „compromis”: bunicii vor săşi impună propriile păreri ori stiluri de viaţă, atitudini, iar tinerii părinţi nu doresc să le adopte, ori bunica nu o agrează pe mama, respectiv nora ei, extrapolând acest sentiment faţă de copil, sau încercând să-l determine şi pe acesta să adopte comportamente similare cu cele ale bunicii faţă de mamă. Acestea sunt o parte din cazurile nefericite, dar nu fără rezolvare. Cu puţină în-

credere, răbdare şi tenacitate tinerii şi vârstnicii pot ajunge la un consens, în funcţie de capacitatea fiecăruia de a renunţa la o parte din propriile opinii, de a-i asculta pe ceilalţi şi nu numai de a transmite mesaje. Ştim foarte bine că totul evoluează cu o rapiditate fantastică şi astfel noile generaţii se adaptează din mers. ,,Mamaie” şi ,,Tataie” sunt un pic demodaţi, pentru că au apărut ,,Buni” şi ,,Bunu”. Persoanele mai în vârstă îşi doresc stabilitate, un program de viaţă riguros organizat şi îşi desfăşoară activităţile cotidiene în funcţie de experienţa lor, dorinţe, aspiraţii, precum şi potrivit posibilităţilor fizice şi a stării lor de sănătate.

Tinerii însă sunt în perioada de experimentare, îşi doresc să cunoască cât mai multe lucruri noi, pentru ca mai târziu să-şi formeze şi ei propriul stil de viaţă, asemeni celor mai în vârstă.

Uneori fără să-şi dea seama, părinţii copilului ori bunicii fac greşeli în ceea ce priveşte comunicarea, educaţia şi comportamentul lor faţă de persoanele din familie, erori care îl afecteză în primul rând pe copil ori nepot/nepoată.

Mici, dar importante greşeli ale părinţilor în relaţia cu proprii părinţi: •Îndepărtarea nepoţilor de bunici •Discuţile aprinse dintre ei, dar fără un rezultat concret •Neluarea în seamă a sfaturilor acestora, ori acceptarea unora dintre ele •Transferarea către bunici a responsabilităţilor legate de copil Mici, dar la fel de importante greşeli ale bunicilor: •Impunerea propriilor păreri copiilor şi nepoţilor •Nerespectarea dorinţelor părinţilor, atunci când au grijă de cel mic •Jignirea ori ponegrirea părinţilor în faţa copilului •,,Mituirea” nepoţilor •Protecţia excesivă a nepoţilor Însuşirea rolului de bunic ori bunică este un lucru măreţ pentru adulţii ajunşi la vârsta la care au un nepoţel/nepoţică. Nu este simplu, dar nici imposibil să-ţi asumi acest rol. Foarte mulţi îşi spun „Dumnezeule, am îmbătrânit! Sunt bunică/ bunic!” Această transformare în viaţa unei persoane o responsabilizează şi mai mult, ea va adopta un nou comportament şi rol, care pentru unii nu sună chiar bine, ori de care le este teamă din diverse motive. Dacă tu te simţi bine în pielea ta, starea ta de sănătate îţi permite să ai grijă de nepoţel, să vă jucaţi împreună, să vă plimbaţi, ai toate şansele să

Bunica, bunicul şi nepoţii

devii o bunică sau un bunic împlinit, cu multe satisfacţii, chiar modern şi mândru de noul tău statut social.

Pentru mulţi aceste două cuvinte,, bunica” şi ,,bunicul” ne fac să ne amintim de copilărie, de tandreţea şi de sfaturile lor, de lucruri minunate şi unice pe care le învăţăm şi le reţinem doar de la ei. Cine mai face cozonaci aşa buni ca bunica, cine mai spune poveşti cu soldaţi mai bine ca bunicul, cine ne răsfaţă aşa cum numai bunicii ştiu şi multe alte amintiri frumoase.

Bineînţeles că şi mama pregăteşte bunătăţi ,,ca la mama acasă” pe care nu le vei mai gusta în altă parte, şi tata spune poveşti nemaipomenite şi ambii părinţii îşi răsfaţă copilul aşa cum numai ei ştiu. Însă fiecare o face în felul lui unic, iar dacă un copil primeşte toate acestea va creşte într-un mediu liniştit, încărcat de afectivitate, confort psihic şi încredere în forţele proprii, gândindu-se că întotdeauna va fi încurajat şi sprijinit de părinţi şi bunici.

Nu uitaţi!

Este bine ca atunci când copilul este lăsat în grija bunicilor, părinţii fiind la servici ori plecaţi pentru o perioadă nu foarte lungă, educaţia copilului, stilul lui de viaţă să fie continuat. De exemplu, dacă părinţii nu îi dau voie celui mic să mănânce între mese, ori să petrecă mult timp în faţă televizorului, bunicii trebuie să respecte aceste ,,interdicţii” în beneficiul copilului. Dacă însă copilul este lăsat să nu respecte diverse reguli impuse de părinţi, se va crea haos, copilul nu va mai discerne între ce este bine şi ce nu, nu va mai şti pe cine să asculte, iar mai târziu urmă-

rile vor fi destul de grave.

Părinţii vor discuta cu bunicii, aceştia vor accepta şi respecta dorinţele şi regulile impuse celui mic.

De foarte multe ori bunicii acordă copilului o protecţie excesivă, îngrădindu-i astfel capacitatea lui de a se descurca independent, de a lua decizii şi în unele cazuri vor induce nepotului/nepoatei instabilitate emoţională şi comportamentală, care vor avea consecinţe grave în timp: de la comportament deviant, tulburări emoţionale, depresive şi chiar anxioase. De exemplu: un copil de 6 ani, care şi-a însuşit deprinderile de autoservire, iar când este în preajma bunicilor, va fi hrănit, îmbrăcat de aceştia, mai târziu va suferi tulburări de comportament şi adaptare socială. Însă, cel mai important este că bunicii au trecut prin ,,şcoala vieţii”, s-au confruntat cu numeroase situaţii, au tras învăţăminte ori au acumulat experienţă şi de cele mai multe ori îşi doresc să-i protejeze pe cei din jur, în special pe copii şi nepoţi.

De aceea ei sunt îngăduitori cu micuţii nepoţi, atenţi la detalii, sfătuitori cu părinţii şi mai puţin toleranţi cu cei care le ,,îngrădesc” autoritatea şi intimitatea familiei lor.

Foarte mulţi bunici îşi spun ,,Nu credeam că o să am atâta răbdare cu nepoţii mei!” Această răbdare se datorează faptului că atunci când erau părinţi încercau să ţină pasul cu schimbările şi provocările vieţii, dar în acelaşi timp îşi îngrijeau şi educau copiii, se ocupau şi de carieră. La vârsta la care au devenit bunici responsabilităţile se împart, ritmul vieţii nu mai este alert, având deja un statut, o meserie şi multe alte realizări.

08

România

IULIE 2013

Locuinţele s-au ieftinit puternic în primul semestru

Preţurile locuinţelor au scăzut mai abrupt în acest an decât în 2012, astfel că în primul semestru din 2013 declinul a fost de circa 4,5% la nivel naţional, faţă de 0,4% în acelaşi interval al anului trecut, deşi în unele oraşe mari din ţară au fost consemnate scumpiri. „Spre deosebire de anul trecut, care a fost caracterizat, per total, de o evidentă tendinţă de stabilizare a preţurilor la apartamente, 2013 se conturează a fi un an de scăderi mai abrupte. Indicele Imobiliare. ro calculat la nivel naţional (pentru apartamentele noi şi vechi disponibile spre vânzare) relevă un declin de aproape 4,5% în primele şase luni ale anului, de la o valoare de 978 de euro pe metru pătrat, valabilă la începutul lui ianuarie, până la nivelul de 934 de euro pe metru pătrat, consemnat la sfârşitul lunii iunie.

Spre comparaţie, în intervalul similar din 2012, preţurile s-au diminuat cu doar 0,4%, în timp ce declinul anual a fost de 1,3%. Faţă de iunie 2012, preţurile actuale sunt cu 5,4% mai mici”, se arată într-un comunicat al portalului imobiliare.ro. În topul ieftinirilor se numără Bucureşti, Ploieşti şi Braşov Capitala se situează pe primul loc în clasamentul reducerilor

de preţuri din marile oraşe, preţurile scăzând cu 3,9% la 6 luni, de la 1.138 la 1.093 de euro pe metru pătrat. În ultimele şase luni, cele mai afectate de scădere au fost locuinţele noi: acestea s-au ieftinit cu 4,4% în perioada menţionată, de la 1.278 la 1.222 de euro pe metru pătrat. Proprietarii de apartamente vechi din Bucureşti şi-au diminuat pretenţiile cu 2,7% în acest răstimp, de la 1.046 la 1.018 euro pe metru pătrat.

Ploieştiul este al doilea oraş în topul ieftinirilor, cu un minus de 3,8% la şase luni, de la 816 la 785 de euro pe metru pătrat.

O bună parte din acest declin a fost consemnat chiar în luna iunie, când preţurile apartamentelor noi şi vechi din oraş s-au diminuat cu 2%, de la nivelul de 801 euro pe metru pătrat atins în mai. În Braşov, preţul mediu a ajuns la 835 de euro pe metru pătrat, în scădere cu 2,6% faţă de nivelul de 857 de euro pe metru pătrat valabil la începutul acestui an. Şi aici, în prima parte din 2013 declinul a fost vizibil mai accentuat pe segmentul apartamentelor noi – acestea s-au ieftinit cu 3,2%, de la 923 la 893 de euro pe metru pătrat.

Pe de altă parte, apartamentele din blocurile vechi au consemnat o corecţie de 2%, de la 844 la 827 de euro pe metru pătrat.

Coincidenţe macabre Comandorul Lucian Popa a fost un pilot militar care în martie 2004 a urcat la manşa avionului ca să zboare la Madrid şi să aducă în ţară trupurile neînsufleţite ale români-

lor ucişi în atentatele teroriste din Atocha. În 2010 a fost răpus de o boală necruţătoare.

Ca o coincidenţă macabră, soţia lui, care s-a prăpădit în accidentul rutier din Muntenegru,

Doar trei hoteluri din România beneficiază de etichete ecologice, a declarat miercuri, la o conferinţă de turism, ministrul Mediului, Rovana Plumb, adăugând că instituţia pe care o conduce intenţionează să desemneze zece destinaţii ecoturistice.

Ea a spus că Ministerul Mediului, în parteneriat cu Ministerul pentru IMM, Mediu de Afaceri şi Turism, încurajează participarea turoperatorilor pentru promovarea etichetei ecologice. „În momentul de faţă, din păcate, în România, sunt doar trei hoteluri care beneficiază de eticheta ecologică”, a afirmat ministrul Mediului.

Rovana Plumb i-a propus ministrului delegat pentru IMM şi Turism, Maria Grapini, prezent la conferinţă, să încurajeze cât mai multe hoteluri să devină ecologice. „Cred că împreună, Maria, trebuie să ne stabilim câteva ţinte astfel încât să îi încurajăm pe cât mai mulţi să participe în cadrul etichetei ecologice, care înseamnă pro-

Doar trei hoteluri din România au primit etichete ecologice tejarea mediului şi exploatarea eficientă a resurselor”, a spus ea.

Totodată, Rovana Plumb a afirmat că ministerul Mediului sprijină desemnarea destinaţiilor ecoturistice. „Ne-am propus ca prin această strategie să conclucrăm cu ministerul pentru IMM şi Turism să desemnăm zece destinaţii ecoturistice”, a adăugat ministrul Mediului.

Potrivit Ministerului Mediului, au primit etichete ecologice hotelurile Saturn şi Crowne Plaza, din staţiunea Saturn, respectiv Bucureşti, precum şi vila Piatra Şoimului, din Sinaia.

Fraudă la bacalaureat: Profesorul de religie de la Liceul “Bolintineanu” a strâns bani de la elevi pentru mită Profesorul de religie de la Liceul „Bolintineanu” şi alţi diriginţi de la clasele a XII-a au strâns câte 500 de euro de la elevi, reprezentând costurile pentru petrecerea de absolvire şi „cheltuieli” pentru bacalaureat, potrivit referatului cu propunerea de arestare a fostei directoare a liceului.

Fosta directoare a Liceului „Dimitrie Bolintineanu” din Capitală, Costica Vărzaru, a fost arestată preventiv pentru 29 de zile, marţi, de Tribunalul Bucureşti, fiind acuzată de trafic de influenţă în scopul fraudării examenului de bacalaureat.

Parchetul Tribunalului Bucureşti arată în propunerea de arestare preventivă a Costicăi Vărzaru că, în 12 iunie, procurorii s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunilor de dare de mită de către angajaţi ai Liceului Teoretic „Dimitrie

Bolintineanu” şi de luare de mită de către membrii comisiei de supraveghere de la examenul de bacalaureat, care se susţinea la acest liceu.

Potrivit procurorilor, în semestrul al doilea al anului şcolar 2012-2013, Costica Vărzaru a pretins şi primit sume de bani de la elevi care urmau să susţină examenul de bacalaureat în sesiunea iunie-iulie, promiţând că va interveni la membrii comisiei pentru a le facilita promovarea examenului. „Sumele de bani, în cuantum de 500 de euro/elev, reprezentând costurile pentru petrecerea de absolvire şi «cheltuieli» pentru examenul de bacalaureat, au fost colectate prin intermediul cadrelor didactice, diriginţi ai claselor terminale, directorii liceului susţinând că, la rândul lor, le vor remite cadrelor didactice asistenţi, membri ai

a fost adusă la Bucureşti, în cadrul unei operaţiuni de repatriere, tot la bordul unui avion, condus de piloţi militari, foşti colegi de-ai soţului ei.

Cristina Mariana Popa se afla în autocarul care s-a prăbuşit în prăpastia din canionul Morace. A murit la 48 de ani, exact aceeaşi vârstă pe care o avea şi bărbatul ei când a încetat din viaţă.

Pentru fiul lor, vestea că şi mama s-a dus, a fost cumplită.

„Era foarte încântată că erau multe de vizitat, îşi dorea să facă acel circuit. A plecat cu cea mai bună prietenă a ei şi nu s-a mai întors niciuna vie”.

Au trecut 3 ani de când l-au îngropat pe Lucian Popa şi acum trebuie să suporte gândul că şi singurul sprijin al familiei, Cristina, a plecat de lângă ei. În urma lor a rămas Ştefan Lucian, un tânăr de 22 de ani.

comisiei de bacalaureat, cu atribuţii de supraveghere în sălile de examen ale centrului menţionat”, au notat procurorii în documentul citat.

Anchetatorii au stabilit că printre diriginţii care ar fi strâns de la elevi câte 500 de euro este şi profesorul de religie Petre Leonard.

Procurorii Parchetului Tribunalului Bucureşti au stabilit că directoarea Liceului Teoretic „Dimitrie Bolintineanu” din Bucureşti, Costica Vărzaru, a intervenit să fie desemnaţi anumiţi supraveghetori „permisivi” la probele scrise ale examenul de bacalaureat, precum şi ca în comisie să fie anumite persoane care ar putea fi influenţate „în sensul realizării unor fraude în desfăşurarea examenului.

Cinci profesori din comisia de examen şi 32 de profesori supraveghetori la Liceul „Dimitrie

Bolintineanu” au fost audiaţi luni la Poliţia Capitalei, în cazul suspiciunilor de fraudă la proba de limba română a examenului de bacalureat. După ce au fost audiaţi, aceştia au fost lăsaţi să plece, singura reţinută fiind directoarea liceului, Costica Vărzaru, demisă luni din funcţie de către Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.

Parchetul Tribunalului Bucureşti anunţa luni că a fost începută urmărirea penală „in rem” pentru fapte de corupţie privind proba scrisă la Limba română de la bacalaureat care a fost susţinută la Liceul „Dimitrie Bolintineanu”, fiind făcute percheziţii la unitatea de învăţământ cu sprijinul SRI, Direcţiei Generale Anticorupţie şi Poliţiei Capitalei.

Ulterior, procurorii au dispus începerea urmăririi penale în cazul Costicăi Vărzaru, pentru trafic de influenţă.

România Antena 3: Niels Schnecker, va pleca de la Antena 3 pentru că a acceptat numirea ca director de campanie electorală pentru Crin Antonescu Prezidenţialele din 2014 Îndrăgitul prezentator TV, Niels Schnecker, a anunţat că va pleca de la Antena 3 pentru că a acceptat numirea ca director de campanie electorală pentru Crin Antonescu Prezidenţialele din 2014.

Iată o parte din mesajul emoţionant transmis de Niels Schecker: „Experienţa ultimilor aproape 3 ani alături de voi, echipa Antena 3, a fost una incredibilă. Am avut ocazia de a lucra cu un grup extrem de profesionist de la care am învăţat foarte mult despre munca jurnalistului de televiziune. A fost un sentiment deosebit să văd împreună cu Sabina cum cresc audienţele şi cum devenim emisiunea de top într-o televiziune de clasă internaţională.

Vă mulţumesc pentru felul în care m-aţi primit şi în care m-aţi făcut să mă simt binevenit în grupul vostru extrem de select al jurnaliştilor. Am fost mândru să particip la evenimentele deosebite din Antena 3 cum ar fi meciul Steaua Chelsea, omologarea recordului mondial cu cel mai mare drapel, defilările de 1 decembrie, acţiunea « Pe Tricolor E Scris Unire » sau campaniile Fundaţiei Mereu Aproape. Am împărţit împreună cu voi bucuriile premiilor şi mândria de a fi parte din cel mai bun grup de presă din România. Şi asta nu numai prin prisma audienţelor dar mai ales al echipei.

Sabina şi cu mine am ajuns să fim moderatorii de serviciu

pentru mini-studiorile organizate de post de-a lungul anilor putând comenta live căderi de guverne, învestiri de guverne, discursul Majestăţii Sale Regele Mihai I în Parlamentul României. Unde mai poţi fi atât de aproape de evenimente istorice în desfăşurare ? Voi păstra mereu sentimentul de apartenenţă la familia Antenei 3”. Sursa: antena3.ro

Însărcinatul cu afaceri a.i. al SUA la Bucureşti: Susţinerea coabitării între preşedinte şi premier, prioritate a mandatului meu

Duane Butcher, însărcinatul cu afaceri a.i. al SUA la Bucureşti, a declarat într-un interviu că susţinerea coabitării între premierul Victor Ponta şi preşedintele Traian Băsescu, dar şi nominalizările procurorilor-şefi s-au numărat printre priorităţile mandatului său. „Sunt aproape şapte luni de când ambasadorul Mark Gitenstein a plecat din Ambasada noastră şi eu am avut onoarea să conduc misiunea în această perioadă. Priorită-

ţile noastre principale au fost problemele economice şi de business, promovarea firmelor americane care lucrează în România, în climatul de afaceri de aici, politicile de securitate şi politica internaţională, desigur. Dar şi statul de drept şi întărirea instituţiilor din România, am susţinut puternic, de asemenea, coabitarea între primul-ministru şi preşedinte şi nominalizarea noilor procurori-şefi”, afirmă Butcher.

El a evitat însă să precizeze în

ce fel s-a manifestat această susţinere din partea Ambasadei SUA, arătând că în ultimul an a fost „o cooperare excelentă” cu Preşedinţia şi Guvernul.

Potrivit lui Butcher, criza constituţională din 2012 nu a afectat cooperarea în domeniul securităţii, iar în cele din urmă Washingtonul a fost mulţumit să vadă că regulile constituţionale au fost respectate. „În primul rând, trebuie să subliniez că România a fost în toată această perioadă un aliat de încredere. Cooperarea pe care am avut-o în domeniul securităţii, în Afganistan şi nu numai, cu scutul antirachetă, nu a avut de suferit deloc în timpul crizei constituţionale. Am fost îngrijoraţi că regulile constituţionale nu vor fi respectate, dar până la urmă ele au fost respectate şi noi suntem foarte mulţumiţi să vedem asta. Am avut o cooperare excelentă cu Preşedinţia şi Guvernul în ultimul an”, a mai spus oficialul american.

Sursa:mediafax.ro

IULIE 2013

09

Fostul premier Radu Vasile nu mai este printre noi Radu Vasile, în vârstă de 71 de ani, a murit, în noaptea de marţi spre miercuri. Fostul premier ţărănist Radu Vasile suferea de cancer la colon, iar în urmă cu trei ani fusese operat, el tratându-se atat în ţară, cât şi în Isreal.

Radu Vasile a fost prim-ministru în perioada aprilie 1998 şi decembrie 1999, propus de PNŢCD senator PD de Argeş în legislatura 2000-2004, iar în 2 februarie 2004 a fost ales vicepreşedinte al Senatului, la propunerea PD, înlocuindu-l pe senatorul Ion Vela.

Cariera sa politică a fost legată de PNŢCD, formaţiune căreia i-a fost secretar general şi membru al Biroului de Conducere.

De asemenea, Radu Vasile a fost profesor la ASE. Preşedintele Senatului, Crin Antonescu, declară că Guvernul condus de Radu Vasile a făcut reforme curajoase, într-un context social dificil, cel al anilor 1998-1999, el adăugând: „Este o pierdere pentru întregul popor român. Sincere condoleanţe familiei”.

Antonescu afirmă că a primit cu tristeţe vestea trecerii la cele veşnice, în noaptea de 2 spre 3 iulie 2013, a fostului prim-ministru Radu Vasile. „Îmi amintesc de perioada complicată şi de reformele curajoase făcute de Guvernul condus de Radu Vasile într-un context social dificil, cel al anilor 1998-1999. Este o pierdere

pentru întregul popor român.

Sincere condoleanţe familiei.

Sunt cu gândul alături de cei ce l-au avut aproape iar eu mă număr printre românii norocoşi care a avut privilegiul de a-l cunoaşte. Dumnezeu să-l odihnească in pace!”, a subliniat Crin Antonescu.

Băsescu: Ori renunţăm la mercantilismul din educaţie, ori vom avea generaţii sacrificate Preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, că România are obligaţia de a renunţa la mercantilismul din educaţie, el arătând că interesul „universitarilor parlamentari” este de a desfiinţa învăţământul profesional pentru ca universităţile „inventate” să aibă „materie primă plătitoare”. „Acum câţiva ani spuneam de fapt că nu avem meseriaşi, fie că vorbeam de mecanici, mecanici auto, tinichigii, ospătari. Poate nu a fost cel mai fericit mod de a o spune, dar e clar că o şansă pentru tineri este învăţământul profesional.

E şansa de a-şi găsi un loc de muncă după şcoala profesională, care durează doi ani”, a spus Băsescu.

El a arătat că acest model pre-

luat după modelul german şi introdus în Legea educaţiei din România a fost unul de succes, în condiţiile în care în anul şcolar 2012-2013 au fost 13.000 tineri înscrişi în învăţământul porofesional şi 1.500 de firme care au beneficiat de forţa de muncă calificată şi au acceptat aceşti tineri în producţie.

Băsescu a spus că pentru anul 2013-2014 pentru învăţământul profesional sunt 20.000 de locuri şi 1.800 de firme care solicită să preia tineri care au trecut de clasa a IX-a. „Sper ca şi părinţii şi copiii să înţeleagă că a avea o meserie e garanţia poate nu a prosperităţii, dar a unui trai decent. Ştiu că acest concept intră în coliziune puternică cu intere-

sele universitarilor parlamentari. Atât în trecut, prin desfiinţarea şcolilor profesionale, cât şi azi se manifestă tendinţa de a desfiinţa acest învăţământ profesional pentru ca multele universităţi inventate pe tot cuprinsul ţării să aibă materie primă plătitoare”, a spus şeful statului.

El a insistat asupra renunţării la mercantilismul din sistemul de educaţie din România. „Ori înţelegem că avem obligaţia să renunţăm la mercantilismul din educaţie şi să dăm şanse copiilor, ori, dacă nu, vom avea generaţii sacrificate. Eu voi rămâne susţinător fără rezerve al consolidării învăţământului profesional în România”, a mai spus Băsescu.

10

Personalităţi

IULIE 2013

“Niels Schnecker va fi directorul meu de campanie pentru prezidenţiale”

A fost pilot de vânătoare pe celebrele F16, are patru cetăţenii şi vorbeşte nouă limbi străine Niels Schnecker ştie nouă limbi, are centura neagră la Kung Fu şi a vizitat 124 de ţări.

De mai bine de zece ani tot apare la televizor, pe te miri ce post, de la Antene, pe B1, Pro TV, Realitatea TV sau chiar la Acasă, dându-şi cu părerea despre economie, politică sau evenimente sociale.

A avut chiar şi două emisiuni la TVR. Are chelie, e ochelarist, se îmbracă numai la costum şi, când vorbeşte, graseiază uşor.

Pe cartea de vizită o înşiruire de acronime te ameţesc: Prof.

Dr., Ph.D.Econ., L.L. M.Fin., M.B.A., MFM, CEPA. Poartă un nume exotic, cu rezonanţă germană, Niels Schnecker.

Puţină lume ştie, însă, că omul a fost pilot de vânătoare, nu oricum, ci pe celebrele F16, are patru cetăţenii şi vorbeşte nouă limbi străine.

E colonel, în retragere, al US Air Force, avocat, expert în macroeconomie, are centura neagră în Kung Fu şi e milionar în dolari. A trăit şi făcut într-o viaţă câţi alţii în zece. Dincolo de masca rece,

a economistului calculat, descoperi un personaj fascinant, desprins parcă din filmele cu James Bond.

Cu patru paşapoarte în buzunar prin 124 de ţări Niels Schnecker s-a născut pe 1 ianuarie 1960 la Bucureşti. Părinţii săi, evrei austrieci, lucrau la Bucureşti. Întrucât mama sa era nemţoaică a căpătat şi cetăţenia germană. Apoi, când la 10 ani a emigrat în State, a primit şi cetăţenia americană. Ultima pe listă, cea israeliană, a primit- o la 18 ani când, după moartea tatălui, mama sa a decis să se stabilească în Israel. „E chiar haios momentul.

Nici nu apucasem să mă dau jos de pe scara avionului când, un «guzgan» şi o «guzgancă» de la Shinbet, adică SRI-ul evreiesc, m-au săltat de lângă mama şi m-au luat la întrebări.

Pe vremea aceea încă mă mai pieptănam, aveam un păr lung şi bogat şi eram bronzat binişor. Au crezut că sunt arab!”, se amuză evreul româno-german cu cetăţenie americană. În plus, Niels are şi rezidenţă britanică, sud-africană, franceză şi de Insulele Virgine.

A trăit şi muncit în toate aceste locuri, plus Argentina şi Filipine, unde n-a avut, însă, re-

zidenţă. „Am călătorit în 124 de ţări! Şi n-am decât 50 de ani…”, se laudă el.

Evreu cununat cu o ortodoxă în Biserica Anglicană „La 40 de ani m-am hotărât să mă stabilesc în România.

Eram avocat în Johannesburg, Africa de Sud, şi m-a convins să mă întorc răposatul ambasador Mihai Botez, Dumnezeu să-l ierte!”, povesteşte Niels Schnecker. „Hopa! Tocmai am încălcat prima poruncă din Tora, să nu pronunţi numele Domnului!”, râde Niels. „Aiurea, sunt un evreu agnostic, cred în Dumnezeu, dar nu în religie sau biserici...”, se autodefineşte israelitul. „Faptul că m-am însurat cu o româncă creştin-ortodoxă, Iulia, într-o Biserică Anglicană, cu o slujbă ecumenică, iar acum am un băieţel de 6 ani, Patrick, botezat atât în rit iudaic, cât şi anglican spune ceva despre mine. Naşi de cununie ne sunt Andreea Esca şi Alexander Eram!”, se confesează, ca la rabin, Niels Schnecker.

Nu discută în public subiectele militare Despre cariera sa militară, Niels Schnecker nu vrea să spună prea multe. „Am avut norocul să zbor pe F15, F16 şi A10. Ultimul e avion antitanc şi e poreclit «Worthog» după un porc mistreţ sud-african, aşa de urât e. Da’ e un avion subsonic excepţional. Ca pilot, normal, îmi place F16, dar cu A10 ştii că nu cazi”, explică pilotul care a trecut în rezervă cu gradul de colonel.

Acum nu mai poate să zboare. Mai întâi a trebuit să renunţe la avioanele de vânătoare din cauza ochelarilor.

De câţiva ani, de când a avut un accident vascular cerebral, mai urcă în avion doar ca pa-

sager. Ne arată, mândru nevoie-mare, dintr-un catalog al US Air Force, poze cu avioanele pe care le-a pilotat. Apoi se lansează într-o ditirambă despre avioanele americane comparativ cu cele europene şi ruseşti. Concluzia e previzibilă: americanii sunt superiori. Apoi se autocenzurează, brusc: „Subiectele militare nu se discută în public!”.

Republican pursânge Niels locuieşte la Snagov, dar firma de avocatură o are, ironia sorţii, în fosta reşedinţă de serviciu a mareşalului Antonescu, de la Băneasa. În biroul său e un frig de-ţi îngheaţă oasele. „Sunt rău de căldură!

Dacă sare de 23 de grade, transpir ca un porc... În Israel era un coşmar”, se scuză avocatul cu studii economice şi de drept făcute la Paris. Pereţii sunt burduşiţi cu diplome. Sunt patru categorii. Prima cu cele militare, a doua cu cele civile, a treia cu cele care îi recunosc activităţile de voluntariat la diverse ONG-uri şi ultima cu diplome şi fotografii care îi atestă activitatea politică. „Asta pentru că sunt republican radical, membru cu acte în regulă”, se mândreşte americanul, în timp ce ne arată poze cu dedicaţii de la foştii preşedinţi republicani Bush senior şi junior şi Ronald Reagan. Başca una în care îi strânge mâna lui Shimon Perez.

Nu uită să se dea mare un pic: „Între ’85 şi ’86 am fost consilier economic la Casa Albă!”. În spatele biroului tronează un poster: „Stop OBAMA!”. „Cele mai bune bancuri cu evrei sunt spuse de evrei” Niels Schnecker oferă o mostră de umor autoironic: „Cică, Iţic şi cu Ştrul se plimbau de Yom Kippur prin Tel Aviv. Asta e o sărbătoare la care nu se bea şi nu se mănâncă până la asfinţit, ca să ţi se ierte greşelile din ultimul an.

Greşeli, că evrei n-au păcate, numai creştinii au... Şi cum se plimbau ei, aşa, lihniţi de foame, îl văd pe prietenul lor, Moshe, cum mânca şi bea de zor la o terasă. «Moshe, ai înnebunit! Tocmai azi ţi-ai găsit? Nu puteai să te abţii şi tu până la apus?», îl întreabă ei.

«Păi, de ce? Eu n-am greşit cu nimic! N-am furat, n-am înşelat, n-am minţit... N-are Yahve (Dumnezeu – n.r.) ce să-mi ierte!». Păi, bine, Moshe, da’ să nu minţi, să nu furi şi să nu înşeli un an întreg, ca să mănânci şi să bei o zi, merită? »”. „Cele mai bune bancuri cu evrei sunt spuse de evrei”, se distrează israelianul născut în România.

A spălat avioane cu periuţa de dinţi O amintire cazonă, care acum îl amuză, n-o s-o uite niciodată. „În perioada de instrucţie de la şcoala de aviaţie am cunoscut o fată drăguţă cu care m-am combinat. După o săptămână, i-am cam dat papucii. Ce n-am ştiut eu era că domnişoara era fiica unui sergent-major din bază. Ce a urmat n-o să uit niciodată.

Două săptămâni, zilnic, de la opt seara la unu dimineaţa, am spălat, cu periuţa de dinţi, câte un avion. Detergentul era extrem de puternic. Mi se dusese pielea de pe degete!”. Căprăria din armată e în America la fel ca în România. „Acum nu mai pot pilota niciun avion. Am avut un atac vascular cerebral şi nu mai pot obţine certificat medical.

Nu mai sunt apt de zbor.” Şi-a vândut Mercedesul din solidaritate cu angajaţii Primul milion de dolari l-a făcut în 1991. „L-am pierdut în ’94, când am venit în România! Toată lumea îmi cerea bani şi le dădeam... La bani nu sunt evreu!”, se distrează omul de afaceri. „Acum simt criza pe deplin. Înainte mă ocupam de finanţări şi refinanţări. Acum, de achiziţii şi fuziuni. Finanţările merg greu, în general, şi în România în special! Din 80 de angajaţi am mai păstrat 25”, mărturiseşte franc Niels Schnecker.

La întrebarea câte milioane mai are în cont, Niels râde: „Nu le-am numărat!“. Apoi adaugă: „Din punctul de vedere al lichidităţilor sufăr ca toată lumea. Banii sunt în active.”

Din acest motiv a renunţat şi la colecţia sa de maşini.

A avut, de-a lungul timpului, peste o sută. Primul Hummer H1 el l-a adus în România, în 1999. „E foarte greu să trimiţi oamenii acasă şi tu să te plimbi cu Mercedesul”, se justifică avocatul. Acum conduce un Fiat 500. Aparent banal.

Dar e un Fiat 500 Abarth de 170 de cai-putere care, la 800 de kilograme greutate, are viteza maximă de 280 de km/h.

Un mic monstru.

Omul cu trei limbi materne Niels vorbeşte nouă limbi străine: „Nu ştiu care e aia maternă. Ar fi trei. Româna, că m-am născut aici, germana, că am vorbit în casă, şi engleza, că în ea mă exprim cel mai bine”.

La viaţa lui a făcut de toate. Nu-i e ruşine să recunoască: a fost docher, controlor de autobuz în New York, stivuitor de marfă în supermarket, ghid şi agent de turism sau agent de bursă. Dar şi economist, consultant financiar, pilot militar, avocat şi, culmea, jurnalist. În 1999-2000 a realizat la TVR 2 două emisiuni: „Turnul de control” şi „Pe muchie de cuţit”.

Te întrebi când a avut timp să le facă pe toate. Pe inelarul mâinii drepte poartă inelul militar, cu însemnele de armă, pe care l-a primit la pensionare. Pe manşetele cămăşii prinse cu butoni pe care se află stema Americii e brodată monograma sa. La întrebarea, în glumă, dacă mai ştie pentru câte servicii secrete a lucrat, Niels Schnecker tace şi zâmbeşte enigmatic. „Admir stoicismul piloţilor români de pe MiG-uri!”

Niels nu se poate abţine să nu vorbească despre dragostea vieţii sale, zborul: „Când am spart bariera sonică prima oară am trăit cea mai eliberatoare senzaţie din viaţă! Eşti cel mai aproape de Dumnezeu.

Intri într-un tunel violet. De la azuriul cerului, culoarea se închide până la un violet dur. E o senzaţie orgasmică!”.

Devine nostalgic. „La premiera Top Gun, eram aşa de transpus în film că, atunci când Tom Cruise, după ce a încetinit în faţa rusului, a frânat brusc, am înfipt picioarele în scaunul din faţă, ca-n palonier, de l-am aruncat pe ăla din faţă peste cel de dinaintea sa!”. Apoi, sare la altceva: „Am zburat şi pe MiG-21 Lancer de trei ori.

E un «plug« foarte bun!”, e ironic pilotul de F16. „Admir stoicismul piloţilor români de pe aceste avioane. Dacă îi pui pe altceva, devin aşi!”.

Un material realizat de Mihnea Petru Pârvu

Educaţie şi cultură

Vorbe de duh şi de luare-aminte (II)

care o regăsim în limbile romanice, preluată din franceză (şi unde apare atestată pentru prima dată în secolulal XVIIlea), referindu-se la neputinţa de a alege, la eterna ezitare.

La Gib Mihăescu, în Braţul Andromedei, întâlnim o referire indirectă la Buridan: „Lui Nedan i se păru că bâjbâie la tot pasul, deşi uşile erau larg deschise dinainte-i, iar coridoarele şi scara puternic luminate, deşi străzile până acasă erau scăldate întro lumină vie de lună plină şi de electricitate. Şi el trebui să recunoască o existenţă proprie micilor salamandre care-l urmăreau tot timpul, sărind din castan în castan de-a lungul bulevardului, şuşotind şi ţintuindu-l printre ramurile

încărcate din ochii lor mici şi nenumăraţi, ca picăturile, după ploaie, prin tufărişuri.

De bună seamă ele intonau în cor, cu glasul lor imaterial, acest refren, al cărui ecou venea pe lumea asta numai în urechile lui, tot mai răsunător şi mai sarcastic, cu accent clar şi apăsat pe particularităţile medievale...

Semblablement, ou est la Royne Qui commanda que Buridan Fust jette en ung sac en Seine?”

Versurile sunt din Fr. Villon, marele poet francez, „Balada doamnelor de altădată”. *** „A-i da apă la moară” / a-i veni apa la moară” Este o expresie pe care o regăsim în franceză („apporter de l’eau au moulin”), itali-

ană („portar (addurre) acqua al mulino”), dar şi germană („Wasser auf (jemandes) Mühle sein”), dar, în română, are înţelesuri diferite după verbul întrebuinţat: a veni, a da, a tăia… Expresia se întâlneşte încă din epoca medievală, deşi la noi nu ştim dacă poate fi atestată înainte de secolul al XIX-lea.

Astfel, în Franţa secolului al XVII-lea,apare expresia „l’eau vient au moulin”, cu sensul de „a avea un profit, un avantaj”, ca şi în expresia românească ”a-i veni apa la moară”.

Tot cu acelaşi sens mai găsim, în veacul al XVII-lea, „amener de l’eau à son moulin”.

Al doilea sens, cel de a aduce apa la moară, curent şi astăzi în Franţa sau Italia,

„Gheorghe Coşbuc, înzestrat din belşug de către firea cea darnică, s-ar fi ridicat în toate împrejurările deasupra contemporanilor săi, n-ar fi ieşit ceea ce a fost dacă nu şi-ar fi croit lucrarea vieţii în mijlocul acestor oameni cu cultură generală, care toţi erau scriitori...”, nota Ioan Slavici în volumul de Amintiri, reconfirmând talentul incontestabil al acestui mare poet şi cărturar pe nedrept ascuns în „garderoba” istoriei.

1885 este considerat anul debutului editorial în „Biblioteca poporală a Tribunei” din Sibiu, unde au apărut în broşuri Blăstăm de mamă, Legenda poporală din jurul Năsăudului, Pe pământul turcului, urmate în 1886 de Fata craiului din cetini, de Draga mamei, iar în 1887 de Fulger. Poveste în versuri.

Tânărul Coşbuc va pleca la Sibiu în august 1887, la invitaţia lui Ioan Slavici, care va consemna evenimentul: „De vreo două săptămâni avem aici pe Coşbuc,

un admirabil băiat de vreo 21 de ani, unul din cele mai distinse capete.” Deşi nu va sta decât o perioadă scurtă la „Tribuna”, până în 1889, timpul acesta l-a ajutat pe tânărul scriitor să-şi stabilească priorităţile literare, să se îndrepte către folclor, ca bază a literaturii culte, şi către limbajul popular, orientându-se, în esenţă, spre idealul restabilirii unităţii culturale a poporului român.

Aici i-a apărut poemul Nunta Zamfirei, care i-a creat un statut de mare poet. Chiar şi Titu Maiorescu a fost impresionat de acest admirabil poem. Nunta Zamfirei a fost publicată şi în „Convorbiri literare”, nr. 12 din 1 martie 1890. Înainte de a fi publicată în „Convorbiri literare”, Nunta Zamfirei fusese citită de Coşbuc la 4 februarie 1890, la şedinţa „Junimii”, în Bucureşti. În jurnalul său Maiorescu va nota: „Coşbuc, cu eminenta sa poezie Nunta Zamfirei”.

George Coşbuc era conştient de impactul poeziei Nunta Zamfirei, mărturisind acest episod în scrierile sale: „La 1893, când am publicat Balade şi idile, eram cunoscut în ţara românească numai după un ciclu de poeme cu subiecte luate din poveştile poporului şi să le leg astfel ca să le dau unitate

şi extensiune de epopee. Nunta Zamfirei este un episod din această epopee.” În anul 1894 apare ultima versiune a poeziei Noi vrem pământ!, poem elaborat pe parcursul a cinci ani. La finalul studiilor gimnaziale, în anul 1884, scrie o primă versiune pe care o publică în „Tribuna”, în 24 martie 1889. Tot în această revistă va mai publica poemele: Mânioasă, Numai una, Fata morarului, Crăiasa zânelor, o parte din Anacreonticele sale, publicate cu mici modificări în ciclul Cântece la sfârşitul volumului Balade şi idile din 1893.

Din cauza situaţiei financiare, George Coşbuc rămâne fără postul de la „Tribuna” şi la insistenţele lui I. Slavici, Titu Maiorescu îl cheamă la Bucureşti, unde soseşte pe la mijlocul lunii decembrie 1989.

La şedinţa „Junimii” din 23 decembrie 1889, Coşbuc se întâlneşte cu Caragiale, amândoi citind din propriile creaţii.

I se oferă un post de desenator-calculator la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

Deşi Titu Maiorescu îi aprecia talentul şi originalitatea, relaţiile dintre ei au fost destul de reci, probabil din cauza opţiunilor politice diferite. În anul 1890 publică în

„E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, – fata lui – Icoană-ntr-un altar s-o pui La închinat.

Şi s-a pornit apoi cuvânt! Şi patru margini de pământ Ce strimte-au fost în largul lor, Când a pornit s-alerge-n zbor Acest cuvânt mai călător Decât un vânt!

Iar când a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit, Din munţi şi văi, de peste mări, Din larg cuprins de multe zări, Nuntaşi din nouăzeci de ţări S-au răscolit.

Şi dac-a fost peţită des, E lucru tare cu-nţeles, Dar dintr-al prinţilor şirag, Câţi au trecut al casei prag, De bună seamă cel mai drag A fost ales.

Ca ieri, cuvântul din vecini S-a dus ca astăzi prin străini, Lăsând pe toţi, din cât afund O mie de crăimi ascund, Toţi craii multului rotund De veste plini.

De cum a dat în fapt de zori Veneau cu fete şi feciori Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai: La tot rădvanul patru cai, Ba patru sori.

El, cel mai drag! El a venit Dintr-un afund de Răsărit, Un prinţ frumos şi tinerel, Şi fata s-a-ndrăgit de el.

Că doară tocmai Viorel I-a fost menit.

Şi-atunci din tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat Şi regii-n purpur s-au încins, Şi doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins, Ca niciodat’.

Din fundul lumii, mai din sus, Şi din Zorit, şi din Apus, Din cât loc poţi gândind să baţi Venit-au roiuri de-mpăraţi Cu stemă-n frunte şi-mbrăcaţi Cum astăzi nu-s….”

„Convorbiri literare” poemul La oglindă, iar în 1892 Rea de plată şi alte trei poezii.

Continuă să publice la „Tribuna” (Pe lângă boi, Trei, Doamne, şi toţi trei!, Cântec), la „Lumea ilustrată” (Fatma, 1891; Vestitorii primăverii, Noapte de vară, Vara, Vântul, 1892; Rugăciunea din urmă, 1893).

George Coşbuc demisionează din postul de funcţionar şi este cooptat în colectivul profesorilor asociaţi care elaborau un manual de şcoală, intitulat Carte românească de citire. În luna iunie1893, apare volumul Balade şi idile, la Editura Librăriei Socec, apariţia fiindu-i menţionată în „Românul literar” nr. 19 din 13 iunie şi în „Moftul român” din 2 iunie 1893.

Spre sfârşitul lunii august 1893, apărea la Iaşi o broşură, Adevărul asupra poeziilor d-lui Gh. Coşbuc de N. Lazu, prin care se contesta originalitatea unor poezii din volum. Intervenţia lui Lazu, grefier judecătoresc la Piatra şi fost coleg al practicantului Eminescu de la Tribunalul Botoşani, a stârnit un adevărat proces literar timp de aproape zece ani. Alexandru Vlahuţă şi Nicolae Iorga iau, în cele din urmă, apărarea poetului. Este impresionantă, de asemenea, o apreciere a lui P. P. Negulescu într-o scrisoare din Berlin adresată lui Titu Maiorescu: „M-a indignat în adevăr peste măsură infamia scandalului ce se face cu bietul Coşbuc.

E un veninos asalt de pigmei în contra unui incontestabil talent literar.” În anul 1894 editează în colaborare cu I. L. Caragiale şi I. Slavici, revista „Vatra”. În 1895 s-a căsătorit cu Elena, sora editorului C. Sfetea, şi, în acelaşi an, la Craiova, i s-a născut unicul fiu, Alexandru.

La sfârşitul lunii martie 1896, i se tipăreşte la Bucureşti, în Editura Librăriei Şcoalelor C. Sfetea, volumul de versuri Fire de tort. Autorul mărturiseşte în nota autorului amărăciunea re-

simţită la acuzaţia de plagiat, însă anunţă intenţia de a crea o epopee, un ciclu de poeme cu subiecte din poveştile populare: „De când am început să scriu, m-a tot frământat ideea sa scriu un ciclu de poeme cu subiectele luate din poveştile poporului (şi să leg astfel ca să le dau unitate şi extensiune de epopee, ca şi Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger, Fulger, Tulnic şi Lioara, Craiul din cetini, Laur bolnav, Patru portărei şi altele vreo câteva nepublicate.

Am părăsit ideea din pricina ca am făcut greşeala să încep a scrie poemele în două feluri de metre – unele în versuri de 14 silabe, altele în versuri de 8 silabe.” În 1896 se tipăreşte Eneida de Vergiliu, în traducerea lui Coşbuc, iar anul următor (1897) primeşte premiul NăsturelHerescu al Academiei Române. În perioada 2 decembrie 1901– decembrie 1902, va conduce, împreună cu Alexandru Vlahuţă, revista „Semănătorul”. În 1902 publică volumul de poezii Ziarul unui pierde-vară, colaborează la „România ilustrată” şi „Universul literar”.

La 28 martie 1902 Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor îl numeşte în postul de şef de birou, creat prin bugetul administraţiei Casei Şcoalelor.

Conduce revista „Viaţa literară”, iar în anul 1906 este numit în postul de referendar în Administraţia Casei Artelor.

Din 1907 lucrează intens la traduceri: Georgicele de Vergiliu, Don Carlos de Schiller, Odiseea de Homer. În anul 1907 este numit în postul de şef al Biroului de control al activităţii extraşcolare. Traduce în româneşte capodopera lui Dante, Divina Comedie..

Publică în „Luceafărul”, „Românul” şi „Flacăra”. Alături de Al. Vlahuţă şi M. Sadoveanu, Coşbuc îndrumă şi organizează conferinţele săteşti. În august 1915 moare Alexandru, fiul poetului, într-un accident de automobil. Coşbuc suportă foarte greu lovitura, se

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

„Ca măgarul lui Buridan” Jean Buridan sau, în latineşte, Joannes Buridanus (1292-1363) a fost un gânditor scolastic, rector în două rânduri al Universităţii din Paris. Istoria filosofiei ni-l prezentă ca pe un discipol al lui William de Occam, filosoful care cerea ca atunci când vrem să justificăm o afirmaţie să folosim explicaţia cea mai simplă (această exigenţă a fost numită „briciul lui Occam”), mentor de care se va despărţi spre sfârşitul vieţii, afirmându-se ca sceptic religios. Persecutat de realişti, Buridan va pleca în Germania, iar apoi se va retrage la Viena.

Deşi în operele sale nu

Puşa Roth - Bucureşti

(Nunta Zamfirei, fragment)

apare nicăieri paradoxul cu măgarul, se spune că acesta provine din prelegerile sale, în care, pentru a discuta problema determinismului şi a liberului arbitru (al cărui adept era şi pe care o regăsim şi în abundentele sale comentarii pe marginea Eticii lui Aristotel), Buridan evoca povestea unui măgar care murise datorită neputinţei de a alege. (Ideea fusese formulată deja de Aristotel, la care un câine trebuia să aleagă între două mâncăruri la fel de ispititoare.)

Buridan dă exemplul unui măgar căruia îi este deopotrivă foame şi sete. La câţiva metri de el, vom pune, într-o parte, o găleată de apă, iar, în partea opusă, nişte fân sau ovăz.

Dacă măgarul se comportă precum cel din exemplul clasic, atunci acesta va muri în cele din urmă şi de foame şi de sete, deoarece nu va şti niciodată dacă ar trebui să mănânce sau să bea.

Aceasta este explicaţiaprivind originea expresiei pe

IULIE 2013

11

înseamnă „a-i oferi (cuiva) argumente suplimentare întro discuţie”, „a-i crea cuiva o situaţie favorabilă, a-i înlesni să facă un anumit lucru; a încuraja, a stimula”, cum spune DEX-ul.

D. Bolintineanu zice întro satiră: „Nu poţi să faci, cocoane, când craii ne omoară, / Să ne mai vină nouă şi ceva apă la moară?”. Expresia mai apare la Haşdeu, în „Răzvan şi Vidra”: „Venit-a apa la moară! Vom măcina cât putem: / Să ne folosim de timpuri când alţii de noi se tem!...”, în replica lui Vulpoi, sau la Gib Mihăescu în „Zilele şi nopţile unui student întârziat”: „Informaţia asta îi plăcu foarte mult lui Băiatu. De când, doar, nu era el de părere că nici chiriaşul, când îi vine apa la moară, nu trebuie să cruţe pe proprietar! Ba se simţi atât de dispus, încât, deşi insistenţele se mântuiseră, se aşeză din nou la pian, din proprie pornire, în aplauzele tuturor.”

GEORGE COŞBUC (III) izolează, încetează să mai publice. În şedinţa din 13/26 mai 1916, sub preşedinţia lui Iacob Negruzzi, Secţiunea literară a Academiei Române hotărăşte cu 4 voturi din 6, să-l propună pe George Coşbuc membru titular al Academiei. La 20 mai/2 iunie plenul academic, prezidat de Barbu Delavrancea, alege ca membru activ pe poetul George Coşbuc. Vorbind în numele Secţiei literare, Duiliu Zamfirescu spunea în raportul său: „Reputaţia sa literară e aşa de întinsă, încât numele său a devenit popular în toate ţările locuite de Români. Primindul în mijlocul nostru consfinţim ceea ce opinia publică a hotărât de mult. Domnul Coşbuc a dat poporului român, în mai puţin de 25 de ani, o cantitate de muncă literară atât de considerabilă, încât numai pentru aceasta s-ar cuveni să-i deschidem uşile amândouă pentru a-l primi între noi. Dar calitatea lucrărilor sale întrece cantitatea. Poeziile sale sunt adevărate poezii şi sunt originale.”

Ultima poezie a lui George Coşbuc, Vulturul, apare la 24 februarie 1918 în revista „Scena” din Bucureşti.

Anul acesta s-au împlinit 95 de ani de la trecerea în nefiinţă (9 mai 1918, Bucureşti) a autorului Baladelor şi idilelor şi a Firelor de tort. Prezent la îmormântare, Bogdan-Duică spunea: „Ţara pierde un mare poet, în sufletul căruia s-au reflectat toate aspiraţiile neamului nostru ...”

Coşbuc a creat o operă autentică şi originală , operă care şi-a păstrat prospeţimea şi frumuseţea şi în mileniul trei.

12

Dezvăluiri

IULIE 2013

■ Mafia literară şi manipularea literaturii române. Scriitori oficiali şi scriitori neoficiali ■ Paul Goma interzis să apară în paginile revistelor editate de USR! ■ Consiliul USR e un votant docil al hotărârilor providenţiale „Uniunea Scriitorilor nu mai reprezintăinteresele scriitorilor muritori de rând,ci ale celor ce o stăpânesc” - Liviu Ioan Stoiciu (LIS) O repede ochire asupra publicisticii noastre literare ne arată că majoritatea scriitorilor nu ia seama la problemele propriei bresle, că nu are opinii publice faţă de deciziile, programele şi acţiunile culturale ale „organului conducător”, de care nu beneficiază, de regulă, decât organul conducător şi apropriaţii săi…

Faţă de semnalata amorţire a spiritului, există, totuşi, câţiva căpitani ai condeiului care, din când în când, comentează întâmplările de la vârf şi pun probleme. Unul dintre aceştia este poetul, prozatorul şi publicistul Liviu Ioan Stoiciu, care amendează, aproape de fiecare dată, în presa literară şi pe blogul său indulgenţele acordate de puterea literară şi călcătura în străchini, care se vrea pas de dans. În anul 2008, Liviu Ioan Stoiciu editează Cartea zădărniciei (Editura Pallas, Focşani), în a cărei primă parte, o amplă convorbire cu regretatul Alexandru Deşliu, poetul îşi exprimă opiniile pe care le are cu privire la viaţa literară românească de după Revoluţia din 1989, la activitatea şi deciziile conducerii Uniunii Scriitorilor din România, la critica literară şi generaţiile literare ale clipei postdecembriste.

LIS este unul dintre cei 11 membri ai Consiliului Director al USR, deci, unul dintre cei care iau mai toate hotărârile, iar mărturisirile din Cartea zădărniciei, care sunt făcute „ca în faţa preotului” (p. 105), dezvelesc câteva lucruri necunoscute atât publicului, cât şi celor aproximativ 2.500 de membri ai Uniunii Scriitorilor.

I. Generaţia ’80, în socialism Cu privire la generaţia ’80 din care face parte, Liviu Ioan Stoiciu găseşte că aceasta a fost pusă la colţ de partidul unic şi de zeloasa Securitate în timpul dictaturii comuniste, „că optzeciştii erau marginalizaţi în plan social şi cenzuraţi la maximum, de câte ori publicau, oficialii neavând încredere în ei.” (p. 52). LIS decupează optzecismul din contextul literar al vremurilor totalitare, lăsând pentru moment impresia că numai acesta era în atenţia eficientelor organe ale Statului, în timp ce ceilalţi scriitori o huzureau.

Nicidecum! În faţa Securităţii, toţi scriitorii şi toţi oamenii de cultură, optzecişti sau nu, optzecişti oficiali – de luni – sau neoficiali, erau o apă şi-un pământ! Nu făceau excepţie decât informatorii, scriitorii părtinici, voluntarii secreţi, fi-

Dictatura lui Manolescu şi mafia literară delii doctrinei socialist-comuniste, scriitorii-securişti, autorii de omagii ceauşiste etc., care beneficiau de anumite privilegii în raport cu ceilalţi scriitori.

Astfel de personaje, racolate şi recompensate în secret de Secu, existau chiar şi printre revoltaţii optzecişti, iar LIS recunoaşte şi el în cele din urmă acest lucru: „Au fost şi între optzecişti colaboratori ai Securităţii şi propagandişti PCR, care... şi azi sunt pe cai mari, nu întâmplător, de tip Elena Ştefoi, ambasador în Canada.” (p. 52). Mai sunt şi alţi optzecişti ajunşi pe cai mari, în ţară, iar poetul vorbeşte despre ei în câteva rânduri.

II. „Mafia literară” şi abuzurile ei sau Instituţionalizarea şi birocratizarea optzecismului De la recunoaşterea începutului descurajant şi fără nicio deschidere literară a generaţiei sale, LIS ajunge să afirme că după Revoluţia din decembrie 1989 „optzeciştii s-au trezit peste noapte” (…) „puşi în funcţii de conducere, «clasicizaţi» (vorba vine, incluşi în manuale şcolare), cu influenţă în lumea literară” (p. 52)... „În 2006 am şi atras public atenţia că, la 30 de ani de la apariţia lui, optzecismul s-a instituţionalizat şi birocratizat (…)” (p. 53).

Aşadar, din marginalizaţi în plan literar-administrativ de către Statul totalitar, optzeciştii ajung în democratură să constituie organul puterii literar-administrative al breslei scriitoare. Un organism de putere, căruia LIS îi spune, pe rând, „clan”, „mafie literară”, „grupul care domină literatura română”, „gaşcă elitistă” şi, în mai multe rânduri, chiar „Dictatură a lui Nicolae Manolescu”. LIS afirmă că „grupul care domină literatura română” azi „e corupt, sfera lui de influenţă e abuzivă”. (p. 125): „Nicolae Manolescu şi slujitorii săi interesaţi (…) au ocupat tot spaţiul literar public, de la reviste importante la edituri care contează, chiar şi paginile de cultură ale ziarelor: comanda vine automat.” (p. 129). Şi LIS ţine să puncteze puterea specială pe care ar avea-o persoana de la vârful puterii administrativliterare: „Cine e alesul scriitorilor face politica lui personală şi a clanului, grupului din care a venit, nu o politică echidistantă a USR sau a scriitorilor în general – devine un profitor, se consideră nemuritor, coboară din maşini de lux (pe care le-a cumpărat din banii USR) şi împarte indulgenţe...” (p.

125). De-a lungul răspunsurilor pe care i le oferă în cartea sa lui Alexandru Deşliu, poetul discută câteva dintre acţiunile şi deciziile „grupului care domină literatura română”, pe care le denumeşte „abuzuri” şi pe care noi le vom reda sub forma citatului, pentru a interveni cât mai puţin în ideile poetului.

„Consiliul USR e un votant docil al hotărârilor providenţiale” „Este revoltător că sub domnia autoritaristă a lui Nicolae Manolescu, USR a devenit o structură lipsită de transparenţă (s-au făcut şi se fac pe şest cam toate, complice fiindu-i «cei 11 membri» ai Comitetului Director, acolo se iau hotărârile; e extraordinar ce se întâmplă, Consiliul USR e un votant docil al hotărârilor providenţiale care ajung la validare; atenţie, doar o parte din hotărâri ajung în faţa Consiliului).” (p. 126).

Maşini de lux. Cei „care pleacă în străinătate pe gratis în China sau Vietnam, «în schimburi reciproce», sau în Occident” „Să mai reamintesc aici de cumpărarea celor trei maşini de lux de către Nicolae Manolescu (fără aprobarea Consiliului USR) şi de listele celor care pleacă în străinătate pe gratis în China sau Vietnam, «în schimburi reciproce», sau în Occident? Las la o parte şi listele cu scriitorii care primesc 200 de euro pentru o lectură publică şi/sau a celor ce primesc 200 de euro fiindcă au aranjat o invitaţie la o plimbare literară oriunde în lume, «pasate» preşedinţilor de filiale, uşor de corupt, nefiind greu de înţeles cine intră pe aceste liste.” (p.

126). La toate aceste „minuni” se adaugă detunările de fonduri, proprietaţile USR, „pierdute”, deşi unii membri ai Comisiei de cenzori au atras atenţia că acestea pot fi păstrate. „Paul Goma, (…) interzis să apară în paginile revistelor editate de USR!” „Şi mai supărător e că USR impune cenzura postcomunistă (a tabuurilor „democraţiei”, corectitudinea politică devenind sperietoarea tuturor; s-a ajuns atât de departe, încât un scriitor cunoscut în întreaga lume, cum e Paul Goma, trădat de scriitorii români, să fie interzis să apară în paginile revistelor editate de USR)! Este inimaginabil, Paul Goma n-a fost onorat nici până azi de USR, nu i s-a acordat un premiu pentru întreaga operă, n-a fost invitat în ţară (USR n-a insistat să fie repus în drepturi!).

E straniu că nici după 18 ani de la Revoluţie conducerea USR nare relaţii cordiale cu scriitorii muritori de rând, că nu se poate ajunge la nasul celor cu funcţii operative...” (p. 127). „Nicolae Manolescu nu mai ştie pe ce să-i cheltuiască – e vorba de zeci de miliarde de lei vechi”. „A fost un noroc aducerea lui Varujan Vosganian ca vicepreşedinte al USR – el a adunat atâţia bani, din 2005, cu timbrul legal literar (neachitat, până să vină el, decât simbolic), încât Nicolae Manolescu nu mai ştie pe ce să-i cheltuiască după cum are chef (e vorba de zeci de miliarde de lei vechi). Eu nu uit că scriitori de primă mână,

membri ai Partidului Alianţei Civice, cu ani în urmă, au protestat public împotriva dictaturii lui Nicolae Manolescu, preşedinte al PAC (se dovedeşte că şi în fruntea USR domniei sale îi place să ordone).” (p.

127). În anul 2013, URS abia dacă îşi mai poate finanţa revistele literare, îşi pierde în justiţie monumentalul sediu, Casa Monteoru, şi, din nefericire, abia o mai duce din punct de vedere financiar. „Miliardele de lei vechi”, despre care vorbea LIS, s-au epuizat…

III. Mafia literară şi manipularea literaturii române.

Scriitori oficiali şi scriitori neoficiali „Personal, regret că trăiesc în această lume literară exclusivistă, manipulată imoral de o mână de oameni «nărăviţi la putere», profitori, cinici, oportunişti, conformişti.” (p.

81). Discursul lui LIS este, în cea mai mare parte a lui, despre discriminare şi manipulare. Despre manipularea lumii literare şi a literaturii române de către cei «nărăviţi la putere». LIS chiar apreciază că: „US ţine în loc literatura română prin modul exclusivist (de rea-credinţă) de a publica scriitorii la propria-i editură, Cartea Românească, şi în revistele ce apar sub egida sa.” (p. 114). Şi insistă: „Dacă eşti în gaşca elitistă (adeptă a corectitudinii politice şi a «taberei lui Nicolae Manolescu»), eşti tradus de Institutul Cultural Român şi invitat să te prezinţi singur la filialele lui din lume, de pe lângă ambasade. Dacă ai tupeu, bani şi prieteni unde trebuie şi eşti agresiv, ajungi iar departe (…).” (p. 87).

Aşadar, unii scriitori sunt admişi de Editura Cartea Românească şi revistele Uniunii, iar alţii sunt respinşi. În acest fel, dar şi prin alte exemple, LIS ne spune că literatura română este împărţită de către USR în două: de o parte este grupul de putere, „clanul”, „gaşca elitistă (adeptă a corectitudinii politice şi a «taberei lui Nicolae Manolescu»)”, care îşi creează beneficii de tot soiul, iar de cealaltă parte sunt scriitorii obişnuiţi, care nu au acces la editura USR, la revistele Uniunii, care nu pleacă în străinătate pe banii ICR sau ai Uniunii, care nu sunt nici traduşi, nici invitaţi la ambasade.

De o parte, sunt scriitorii oficiali, favorizaţi în toate chipurile, iar de cealaltă parte sunt scriitorii neoficiali, ignoraţii. În timp ce scriitorul Mircea Cărtărescu îşi „scrie cărţile în străinătate, beneficiind de burse cu anii” (p.

56), ceilalţi scriitori stau cuminţi sub Carpaţii despăduriţi, adică democratizaţi, fără să beneficieze, vai, de nicio bursă…

Revistele care „cântă în strună noii conduceri operative a USR” Revistele Uniunii au şi ele un

rol manipulant, de vreme ce „cântă în strună noii conduceri operative a Uniunii Scriitorilor din România şi cultivă cultul personalităţii redactorilor-şefi.

Sunt promovaţi cu obstinaţie (publicaţi, lăudaţi), în paginile revistelor USR numai cei ce sunt pe placul sferei dominante literare de influenţă. Nu întâmplător revista Viaţa Românească, singura deschisă tuturor scriitorilor români, fie şi incomozi (conta numai valoarea textelor, nu în ce tabără e situat scriitorul sau criticul), a fost decapitată la sfârşitul anului 2005.” (p. 81). „Revista Noua Literatură condusă de o pupilă a sa” – a lui Manolescu – cheltuieşte anual miliardul Sistemul literar de putere poate să editeze chiar şi reviste noi, destinate celor foarte apropiaţi de puterea literară. „Nicolae Manolescu a hotărât cu de la sine putere să fie perpetuată cheltuiala numai pe banii USR cu o «revistă a tinerilor», Noua Literatură, condusă de o pupilă a sa, de peste 1 miliard de lei pe an. Şi tot fără validarea Consiliului USR a impus noua şefie «de casă, a purtătorului de cuvânt» la săptămânalul Luceafărul.

N-au dat nici un concurs de ocupare a posturilor de şefi nici Luminiţa Marcu la Noua Literatură, nici Dan Cristea şi Horia Gârbea (amândoi au şi alte funcţii), la Luceafărul, e de ajuns să fii «omul lui Manolescu»”. (p. 126). „Să te pui bine pe lângă Manolescu” Literatura care reuşeşte să se impună este literatura oficială, deci, literatura scrisă de cei la putere şi de cei favorizaţi de putere. „Aşadar: Dacă vrei să fii scriitor important, trebuie «să te pui bine pe lângă Manolescu», nu să scoţi cărţi de valoare! Mai exact, Nicolae Manolescu însuşi a devenit o structură literară

(…).” (p. 129). „E de-a dreptul o nebunie că sunt eliminaţi din competiţia literară autorii (şi cărţile lor) care nu sunt pe gustul celor ce au acaparat literatura română azi. Şi care nu linguşesc liderii Grupului Dominant, ci-şi văd singuratici de drum.” (ib.).

Din nou, discriminarea între scriitori este evidentă.

IV. La ICR „Sunt traduşi cei cu funcţii şi cei aflaţi în graţiile grupului care domină literatura română (din stirpea lui Nicolae Manolescu)” Traduşi de Institutul Cultural Român sunt scriitorii oficiali: „Institutul Cultural Român – ICR – are o structură de traduceri ale cărţilor originale, cu «juriu»: inevitabil, sunt traduşi cei cu funcţii şi cei aflaţi în graţiile grupului care domină literatura română (din stirpea lui Nicolae Manolescu), nu alţii. Tot ICR [în formula Patapievici] are centre culturale (15, conform unui nou recensământ) la care sunt invitaţi scriitori români să-şi dea în stambă – ştiţi deja la ce scriitori corecţi mă refer.” (p. 129).

Discriminarea este prezentă şi aici.

Canonizări în manuale, dictate de Manolescu Nicolae Manolescu conduce o structură „care pune la punct programa şcolară”, aşa încât tot el dictează şi numele „scriitorilor publicaţi în manuale”, ajutat îndeaproape de Liviu Papadima, una dintre „pupilele sale”. Această structură este „legată tot de mafia literară, care face şi desface” (p. 129). „Sunt premiaţi numai prietenii «şefilor», fără ruşine, pe faţă” Între altele, LIS ne dezvăluie cum se dau premiile literare ale USR. „În primul rând, că toţi scriitorii care au funcţii sunt premiaţi! Iau atâtea premii cât sunt în funcţii, că te întrebi unde erau aceşti scriitori până acum – nu e de ajuns că sunt

Dezvăluiri lăudaţi tendenţios de «critică», înălţaţi în grad. De aici atâta «diversitate» de premii, să nu mai ştii ce să crezi. Dintr-odată, dacă are funcţie, devine scriitor important, deşi nu e.” (p. 129). „Bineînţeles, modelul abuziv de la preşedintele USR e preluat de preşedinţii filialelor USR (şi sunt deja 15, în frunte cu aceea din Bucureşti, care are în subordine alţi preşedinţi de secţii / genuri literare): ei impun, să dau doar acest exemplu, jurii care premiază previzibil, ce li se cere, nu ce are valoare. Şi de redactorii-şefi ai revistelor ce apar sub egida USR (majoritatea editate cu bani publici de la consiliile judeţene şi primării, dar şi din banii USR), care dictează în redacţii, promovându-şi politica personală şi exclusivismele.” (p.

125). „Despre acordarea premiilor anuale ale USR, mereu contestate, să lăsăm să treacă patru ani, cât e numit juriul de critici actual, să facem o socoteală (în privinţa premiilor acordate anual de filialele USR, rar credibile, ele se împart după ochi frumoşi; la ASB sunt premiaţi numai prietenii «şefilor», fără ruşine, pe faţă). La cererea mea expresă, s-au publicat pe Internet, pe siteul USR listele celor ce profită de banii acordaţi de USR, dar nu sunt actualizate şi sunt întocmite în aşa fel să nu poţi trage nici o concluzie…” (p. 126). „Premiile sunt o asigurare de viitor, pe termen scurt (nu pe viaţă, ci pe «următoarea etapă») (...). Ioana Pârvulescu a avut o carte dedicată premiilor USR – dacă e să citeşti listele premiaţilor şi a cărţilor premiate, te iei cu mâinile de cap: prea puţine au avut acoperire de valoare în timp, din păcate. Premiile aparţin unei determinări, unei epoci, unor aranjamente (eu dau vot omului tău, tu dai vot omului meu). De aceea, eu nu cred în infailibilitatea premiilor, din contră, le tot relativizez (încerc să văd ce e în spatele lor). Inclusiv premiile primite de mine le pun sub semnul întrebării, puteau foarte bine să fie acordate altor scriitori, altor cărţi.” (p. 106). „Critica mediocră” promovează „literatura mediocră” Cum este, după Revoluţie, critica literară? „În litera-

tura română mă îngrijorează dispariţia spiritului critic” (p.

152), spune LIS. „Mă otrăvesc de câte ori deschid revistele literare, (de la Cultura, Dilema Veche, Observator cultural, Revista 22, Bucureştiul cultural, Suplimentul cultural, Polirom, Caţavencu…), descoperind că se reciclează aceleaşi puţine nume din literatura română şi că taie şi spânzură aceiaşi scriitori şi critici cu ochelari de cal, exclusivişti, «liberali» nevoie mare (…).” (p. 81). De fapt, „După Revoluţie, purtători de valoare sunt doar cei ce au putere (şi bani), deşi nu sunt decât nişte mediocrităţi cu ştaif .” (p. 147). Şi LIS continuă: „Pe zi ce trece, critica literară se deprofesionalizează alarmant. Şi dacă ai o critică mediocră, pe piedestal e ridicată literatura mediocră.” (p. 115).

Dacă ai o critică confiscată de putere este promovată literatura puterii, literatura oficială, şi este ignorată literatura neoficială. Şi dacă ai o critică generaţionistă, este canonizată literatura generaţionistă, pentru că „până şi noii critici literari îşi promovează doar colegii de generaţie, poeţi sau prozatori.” (p. 86).

V. Lista lui Stoiciu sau Scriitorii optzecişti îmbogăţiţi în democratură După ce observă că generaţia ’80 „s-a instituţionalizat” şi că a pus mâna pe puterea administrativliterară, LIS ne semnalează şi evoluţia financiară a puterii şi a slujitorilor ei. Astfel, înţelegem că unii dintre tinerii de ieri, care visau să devină mari scriitori şi care au avut de înfruntat prigoana şi cenzura comunistă, au ajuns astăzi pe cai mari, un fel de burghezie literară. „Dintre cei cunoscuţi mie, să rămân la exemplul Moldovei, «poeţii cu funcţii de conducere» au maşini de mii de euro şi case de lux (unii, vile cu etaj «pe pământ»), de la Cassian Maria Spiridon (redactor-şef al revistelor Convorbiri literare şi Poezia şi al Editurii Timpul) la Valeriu Stancu (fost redactor-şef al revistei Cronica şi director al editurii cu acelaşi nume, preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi).

Sau Adrian Alui Gheorghe (director al Direcţiei de cultură

Neamţ, redactor-şef al revistei Antiteze şi patronul Editurii Conta). E meritul lor, trebuie lăudaţi pentru abilităţile economico-financiare. Dar avem şi poeţi miliardari (în lei vechi), «oameni de afaceri» prosperi, de la Radu Florescu din Piatra Neamţ, la Adi Cristi, Aurel Ştefanachi şi Nicolae Panaite la Iaşi, sau Constantin Ştefănescu din Focşani, nu?

Sunt «pe cai mari» şi Liviu Antonesei (şef de gazete şi de editură, universitar, plus angajamente în audio-vizual, fost lider de consiliu judeţean) sau Nichita Danilov (venit de la ambasadă, şef şi el azi de instituţie de stat şi de revistă a uneia dintre minorităţi), la Iaşi.

E valabil şi în celelalte provincii româneşti (inclusiv în Basarabia), poeţii «descurcăreţi» (în sens bun) ai României postcomuniste au cariere de succes, sunt patroni cu acţiuni şi conturi de invidiat la bancă (de la Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45, la Piteşti, poate unul dintre cei mai bogaţi poeţi, şi Ion Vădan, directorul Editurii Dacia, cu afaceri înfloritoare, la Alexandru Muşina, directorul Editurii Aula, la Braşov, universitar şi Ion Bogdan Lefter, poet apreciat cândva, azi director al revistei Altitudini, ieri al Observatorului cultural, la Bucureşti, sau Gabriel Chifu, redactor-şef al revistei Ramuri, secretar la USR, «în familie cu un om de afaceri», sau Eugen Suciu, patron de restaurante, sau ambasadoarele Elena Ştefoi şi Grette Tartler, plus „directoarea de la Externe” (sau ce o mai fi azi) Daniela Crăsnaru, sau Magda Cârneci, şefa ICR Paris, sau Doina Uricariu, patroană în SUA-România a Editurii DU Styl şi Universalia).

Nu-i mai pun la socoteală pe răsfăţaţii sorţii Mircea Cărtărescu, H. R. Patapievici (cu pretenţii de poet), sau mai nou «caţavencul» din fruntea Cotidianului Ioan T. Morar, mercenar de modă nouă, de o rară agresivitate mediatică...

Plus Florin Iaru. Sau Horia Bădescu, «care stă mai mult în străinătate» (fost angajat la Externe). Sau Corneliu Antoniu la Galaţi, întors din Belgia, «scăpătat, azi». Îl las la o parte pe «milionarul în euro» Mircea Dinescu, «îmbogăţit de Revoluţie, mare combinator», cu un simţ al banului ieşit din comun. Lista poeţilor care n-au de ce să se plângă «din punct de vedere material» e lungită de cei ce fac parte din consilii de administraţie ale unor instituţii naţionale bogate (de genul lui Bogdan Ghiu) sau al celor care primesc, pe lângă «indemnizaţia de merit» de la USR-Academie, şi salarii de invidiat la catedre universitare sau au funcţii de conducere sau sunt patroni sau sunt colaboratori externi la ziare sau sunt moştenitorii unor averi frumoase. Bravo lor!

Sau poeţii Dorin Tudoran, Nina Cassian şi Andrei Codrescu, în SUA, şi Dinu Flămând, George Astaloş, Ioana Crăciunescu (cât de cât) sau Matei Vişniec

în Franţa, Gabriela Melinescu în Suedia, Al. Lungu în Germania (nici nu ştiu dacă mai au cetăţenie română) – sunt personalităţi oficiale aristocrate în ţările de adopţie. Sau cei întorşi cu bani-grămadă din străinătate, de la Petru Romoşan la Ilie Constantin (cu pensie incredibilă franţuzească) sau Emil Hurezeanu. Să mai fac aici caz de parlamentarii Ovidiu Genaru şi Adrian Păunescu, sau Leonida Lari şi Grigore Vieru?

«Posibilităţi» materiale (cu maşini mici şi rezervări de vacanţă în străinătate) au şi Marin Mincu (director al Editurii Pontica şi redactor-şef al revistei Paradigma, universitar) sau Ioan Vieru, redactor-şef al revistei Contrapunct... N-are rost să mai insist pe aceste exemple fericite de poeţi «înstăriţi», care nu se tem de ziua de mâine. Sigur, în nici un caz nu trebuie «generalizat».

Nu mai spun că dintre aceşti poeţi «cu bani mulţi» se recrutează noile familii postcomuniste cu pretenţii, cu urmaşi de vis... Scăzându-i pe aceşti poeţi cu stea în frunte, cu un destin mai fast (mai norocos), ce rămâne? Rămâne o masă de «poeţi umiliţi de soartă», a celor ce trăiesc de azi pe mâine, dintr-un salariu amărât, dacă îl au şi pe acela, sau din expediente (din veniturile părinţilor sau ale soţiei, în cel mai bun caz, din economii mai vechi, colaborări, închirieri, câştiguri întâmplătoare sau din mici moşteniri revalorificate, servicii sau credite), sau dintr-o pensie.” (p. 63-64, s. n.).

Fireşte, unii dintre scriitorii îmbogăţiţi „«se dau loviţi», îşi ascund bogăţia şi sunt speriaţi că nu mai încap în pielea «scriitorilor români săraci în majoritate» (…). Nu e greu de înţeles că prozatorii şi dramaturgii sunt şi mai descurcăreţi decât poeţii, au conturi meritorii în bănci, coboară şi ei din maşini mici de lux şi au vilă la munte sau la mare, au afaceri şi funcţii publice-cheie... Că scriitorimea română în general o duce prost, dar… «în particular o duc destui bine»”. (p. 108).

Literatura română la export sau „Se va alege praful de istoria literaturii române”… În general, LIS se dedică discutării destinului pe care îl are literatura română în ţară. Şi am văzut cât de corupt ne spune poetul că este sistemul cultural de putere şi cel critic, care promovează îndeosebi literatura puterii şi a favoriţilor ei. „Literatura română originală a fost deservită de jocurile inferioare ale criticii. (…). Încă se dictează în afara valorii cărţilor pe care le scrii, şi premiile literare se dau pe autori «bine orientaţi, prietenii ştim noi cui», nu pe cărţi.” (p. 124). Nu altfel este văzută promovarea literaturii române originale pe piaţa de carte străină: „În privinţa prestigiului literar, să o lăsăm mai moale, după 150 de ani de literatură cultă scrisă în limba română n-am reuşit să contăm cu ceva în literatura universală...” (p. 119).

Fireşte, există nume care în

IULIE 2013 România, „la centru” au succes.

Dar „în plan internaţional ele nu înseamnă nimic” (p. 124). Faptul că, în afară sunt promovaţi mai cu seamă cei din preajma puterii/mafiei literare nu înseamnă că literatura română nu are totuşi valori competitive în plan internaţional. Atâta doar că aceste valori sunt făcute invizibile chiar de către mafia literară. În aceste condiţii, viitorul literaturii române este sumbru: „E clar că scriitorul român de azi nu va mai avea posteritate şi că se va alege praful de istoria literaturii române încetul cu încetul (…).

Vor rezista numai personalităţile mediatizate, scriitorii de succes (literatura e o afacere, ca orice altă afacere) – care nu asigură automat o continuare a valorii estetice, singura valabilă pentru a impune opere perene până acum.” (p. 152). Mai bine de jumătate din scriitorii invitaţi la Salonul cărţii de la Paris din acest an, 2013, sunt din preajma puterii, unii dintre ei aproape necunoscuţi.

VI. Liviu Ioan Stoiciu, o conştiinţă literară După această lungă expunere, poate că ar fi bine să spunem că L.I. Stoiciu este un scriitor foarte cunoscut, prin cărţile şi publicistica sa. El semnează 14 volume de poezie, 5 romane, două jurnale, un volum de teatru. Este prezent în 19 antologii şi volume colective, colaborează la mai toate revistele literare şi adună câteva sute de cronici la propriile cărţi, câteva dintre ele scrise de critici autentici. L.I. Stoiciu este cuprins în 22 de dicţionare şi în patru manuale de liceu. Lui i s-au acordat 10 premii ale USR şi încă alte 13 la diverse festivaluri naţionale. El a fost trimis după Revoluţie pe bani „culturali” la opt manifestări literare în străinătate, iar în anul 2004 i s-a acordat una dintre cele mai înalte distincţii profesionale – Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, categoria A, „Literatură”, deşi deţinătorul Ordinului nu are niciun drept de pe urma acestuia, în afara unui loc de veci… La începutul anului 2013 Stoiciu a primit pentru noul său volum Substanţe interzise „Premiul Cartea de Poezie a anului”, acordat de Ministerul Culturii, de sub proaspăta guvernare Ponta. Ai avea motive să spui că Stoiciu este nedreptăţit în plan cultural-literar?

Am dat atenţie în cele de mai sus modului în care poetul „substanţelor interzise” vede viaţa literară, ca scriitor care face parte chiar din sistemul ei de putere, pentru că Stoiciu este (după cum am mai spus) unul dintre cei 11 membrii ai Colegiului Director al USR. Stoiciu ştie să puncteze atât meritele instituţiei pe care o slujeşte – îndulcirea stării materiale a scriitorului, prin jumătatea de pensie acordată/înlesnită de Uniune – cât şi lipsa de merite a acesteia: „Uniunea Scriitorilor nu mai reprezintă interesele scriitorilor muritori de rând, ci ale celor ce o stăpânesc” (p. 152).

VII. Repercusiuni Atitudinea absolut incomodă a lui LIS nu rămâne fără consecinţe

13

pentru acesta. „(…) Am fost demis, cu un tam-tam public nedemn, de noul preşedinte al Uniunii Scriitorilor (US), Nicolae Manolescu, din funcţia de redactor-şef adjunct al revistei Viaţa Românească, fiindcă mi-am făcut datoria să-l public pe marele scriitor-disident Paul Goma cu pagini de jurnal literar, fie el şi jurnal incomod (în care-i ataca pe scriitorii români laşi, care s-au dovedit şi lipsiţi de clarviziune, «falşi rezistenţi prin cultură» în regimul comunist, în frunte cu Nicolae Manolescu; elita scriitoricească s-a dovedit colaboraţionistă cu dictatura), inventându-se o iresponsabilă etichetare de antisemitism la adresa lui.” (p.

121). Incidentul din anul 2005 este însă remediat. Mai nou, în aprilie 2013, Luminiţa Marcu, îl reclamă pe LIS la Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării (CNCD), pentru că Ion Spânu citează într-un articol nefavorabil lui Manolescu următorul fragment de pe blogul poetului: „Aflu azi că Luminiţa Marcu (critic, eseist) s-a mutat cu copilul şi soţul în Spania, la Institutul Cultural Român de acolo – şi că a fost îngropată «revista tinerilor», pe care o conducea, Literatura Nouă (revistă inventată special pentru ea de preşedintele USR, N. Manolescu, nu mă întrebaţi de ce; revista a fost editată exclusiv de USR, deşi era permanent contestată de scriitori, în cadrul Consiliului USR, care răspunde de cheltuirea banilor USR; dar preşedintele N. Manolescu a ţinut cu orice preţ să acopere USR toate cheltuielile, de la salarii la producţie).

O revistă care a tocat anual miliarde de lei vechi din banii USR fără să servească literaturii române cu nimic. Rar mi-a fost dat să citesc o revistă mai anostă, mai lipsită de sare; (…). Ce e interesant e că revista asta a tinerilor nu promova «douămiismul», ci o falangă a tinerilor prieteni Luminiţei Marcu şi lui Costi Rogozan.”

(Revista Argeş nr. 5/mai 2013).

Liviu Ioan Stoiciu este reclamat de Luminiţa Marcu pentru discriminare… Altfel, LIS este considerat de către mulţi scriitori una dintre conştiinţele literare cele mai puternice şi active de la Revoluţie şi până astăzi. El vorbeşte când majoritatea condeielor preferă să tacă.

Cineva îmi spunea că 20 de scriitori care ar avea atitudinea lui LIS ar schimba în bine viaţa literară românească. Dar unde să găseşti atâţia scriitori verticali?

Omerta! Nimeni nu cred să aibă curajul să scrie ce se întâmplă cu adevărat la USR: s-ar trezi peste noapte exclus din USR, cu pensia tăiată, muritor de foame, linşat de revistele lui Manolescu... Iată motivul pentru care semnez cu un pseudonim.

S. Cristescu *** Materialul poate fi citit în totalitate accesând: http:// www.cotidianul.ro/us-nu-maireprezinta-scriitorii-muritoride-rand-ci-pe-cei-care-oconduc-215690/

14

Diaspora

IULIE 2013

Acord de Parteneriat între LSRS şi Ministrul Delegat pentru Românii de Pretutindeni Cristian David

Washington D.C. Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) a făcut un nou pas important spre o colaborare mai eficientă cu instituţiile Statului Român,

încheind un acord de cooperare cu Ministrul Delegat pentru Românii de Pretutindeni, Cristian David.

Acordul vizează o întărire a relaţiilor între cele două părţi

Martin Schulz candidatul Stângii pentru preşedinte al Comisiei Europene

După europarlamentarele din 2009 subliniam că din cauza faptului că nu a existat în campania electorală u n con tr a - c a n d id a t pe ntru Preşedenţia Comisiei Europene a descurajat electoratul european de Stânga care a stat mai mult acasă în ziua alegerilor!

Avem nevoie de lideri europeni puternici (atât din punct de vedere politic, dar mai ales moral) pentru a construi credibilitate şi coerenţă. Tot atunci propuneam ca partidele să stabilească un mecanism politic, nou şi îmbunătăţit, de selecţie şi promovare a liderilor la nivel comunitar, printr-o campanie internă, şi împreună cu colegii de la PSD Bruxelles am lansat „Manifest 2014 pentru o Stângă Europeană Unită”.

Am precizat că cetăţenii din toate statele membre ale Uniunii Europene trebuie să vadă mai clar platformele politice la nivel european şi astfel să aibă o oportunitate mai bună săşi exprime opţiunea (votul) între Stânga Europeană şi Dreapta Europeană, într-o manieră din ce în ce mai democratică. Aşa cum Uniunea Europeană, ca sistem funcţional, se confruntă cu o necesitate declarată a îmbunătăţirii mecanismelor eficiente (şi democratice) de selecţie

şi „construire” a liderilor, la fel şi pentru Stânga politică europeană există o nevoie de îmbunătăţire, atât a strategiilor interne de coordonare inter-instituţională, cât şi de o „re-configurare” a discursului politic. În 2010, cu accent pe importanţa alegerilor primare, propuneam un calendar de organizare a paşilor de urmat. Eforturile au meritat, anticipările au prins contur, iar candidatul din partea socialiştilor pentru Comisia Europeană a fost desemnat oficial acum – Martin Schulz!

Acelaşi care în 2009 saluta iniţiativa noastră, subliniind - „Uniunea Europeană este mai mult decât simpla sumă a celor 27 de state membre, iar liderii naţionali trebuie să înţeleagă acest lucru”.

Cel al cărui discurs susţinut în septembrie 2012, a ridicat plenul Congresului Socialiştilor Europeni în picioare, cum puţini lideri au reuşit. ”Martin Schulz este un european convins, un om care apără principiile noastre.

Aceasta este cea mai puternică candidatură pe care o putem face în acest moment’’, a declarat Serghei Stanişev, preşedintele Partidului Socialiştilor Europeni, la recentul Congres PES. Dan Luca - Bruxelles

semnatare prin acţiuni comune şi sprijin reciproc în vederea eficientizării comunicării cu românii din diaspora şi în special cu tinerii studenţi şi absolvenţi de studii în universităţile străine. Se doreşte astfel o conştientizare la cel mai înalt nivel a importanţei strategice pe care această comunitate o are pentru România.

Principalele direcţii de acţiune evidenţiate în acest acord sunt: Dezvoltarea şi fructificarea oportunităţilor academice şi de carieră pentru studenţii şi

absolvenţii români de peste hotare prin susţinerea evenimentului offline de cariere „Hai Acasă!”.

Facilitarea dialogului dintre comunităţile româneşti şi instituţiile Statului Român prin organizarea unor conferinţe şi mese rotunde în cadrul instituţiilor diplomatice şi culturale româneşti din diaspora pe tema revenirii în România.

Amplificarea şi consolidarea relaţiilor de cooperare economică cu diaspora şi partenerii externi prin organizarea unor evenimente de business cen-

trate pe perspective de investiţii în România.

Promovarea imaginii României în lume prin organizarea de evenimente specifice. „Liga noastră şi-a asumat încă de la lansare un obiectiv fundamental: coagularea comunităţii studenţilor şi absolvenţilor români de peste hotare şi reorientarea ei spre România. Acest memorandum cu Ministrul Delegat pentru Românii de Pretutindeni este atât o recunoaştere a eforturilor noastre, ca organizaţie,

cât şi un semnal pozitiv că Statul Român conştientizează importanţa strategică a capitalului uman românesc din străinătate” a declarat, cu ocazia semnării acestui acord, Sebastian Burduja, Preşedinte de Onoare şi Co-Fondator al LSRS. Liga Studenţilor Români din Străinătate şi Ministrul Delegat pentru Românii de Pretutindeni au convenit să coopereze pentru derularea unor proiecte comune cu caracter cultural, educaţional şi social.

Daniel Ioan Cornea Ciprian Manoliu Rodica Iancu Claudiu Dospinoiu Cu această ocazie, noua echipă a PSD Diaspora şi-a prezentat obiectivele pentru mandatul dobândit, acestea vizând, printre altele: • Creşterea numărului de organizaţii PSD la nivel global • Intensificarea relaţiilor cu partidele socialiste europene şi mondiale • Apropierea tot mai mare de comunităţile de români din diaspora, indiferent de aflilierea lor politică şi implementarea de proiecte care vin în sprijinul fiecărei comunităţi în parte • Implicarea activă în rezolvarea problemelor cu care se

confruntă românii din afara graniţelor ţării.

De asemenea, conducerea PSD Diaspora a discutat calendarul de activităţi pentru lunile ce urmează, acesta cuprinzând vizite şi discuţii cât mai aplicate cu comunităţile româneşti de pretutindeni, interfaţă şi reprezentare la nivelul Guvernului român, în vederea obţinerii dublei cetăţenii pentru românii din Spania, organizarea de şcoli politice şi adiministrative pentru a facilita accesul micilor întreprinzători pe pieţele europene, organizarea de informări privind modificările aduse Constituţiei şi începerea pregătirilor pentru alegerile europarlamentare.

Noua conducere a PSD Diaspora s-a reunit la Bruxelles Vineri, 21 iunie 2013, la Bruxelles a avut loc primul Birou Executiv al Organizaţiei PSD Diaspora, după Conferinţa de alegeri din data de 19 aprilie 2013.

Reuniunea BEX PSD Diaspora a fost găzduită la Bruxelles de noul preşedinte ales, Ciprian Tănăsescu, europarlamentar PSD. Componenţa conducerii PSD Diaspora, aşa cum a fost votată în cadrul Conferinţei din 19 aprilie 2013 şi validată de conducerea PSD, este următoarea: Preşedinte: Ciprian Tănăsescu Secretar General: Stela Arhire Prim-Vicepreşedinte: Adrian Anghel

Vicepreşedinţi: Cătălin Rădulescu Iulian Şocu Dan Luca Marius Sârbu Ionela Prodan Marius Popa Laura Hant Mariana Bratu Florin Tătaru Marian Turea Alexandru Petrescu Ciprian Boloş Alexandra Vaida Secretari Executivi: Valentin Berlinschi Valentin Iovan Anda Ghiran Geanina Dimitrescu Daniela Frăţilă Alexandra Cârstea Cristina Cuculas Adelina Badea

Opinii

IULIE 2013

Bancherii şi crimele capitalismului corporatist Maria Diana Popescu Redactor şef adjunct / Revista Agero - Stuttgart/Germania

Vă aşteptaţi la protecţie din partea guvernului sau a preşedinţiei? Fiţi serioşi, dragi români! Pentru ei sunteţi doar plătitori de taxe, evidenţe de stors bani, maşini de vot şi buzunare de întors pe dos. Atât! Cel mai înalt oficial în Justiţia americană, Procurorul General Eric Holder a afirmat public că bancherii sunt nişte criminali ce nu pot fi închişi, că băncile jefuiesc întreaga naţiune şi că ceea ce fac ele este împotriva legii, dar pe de altă parte aceleaşi bănci sunt mai presus de lege, astfel încât Departamentul Justiţiei din America nu va face nimic împotriva lor. La noi, preşedintele Ţării ordonă folosirea forţei împotriva românilor datornici la bănci.

Citez de pe o hotărîre judecătorească de executare silită, trimisă în redacţie: „Noi Preşedintele României, dăm împuternicire şi ordonăm executorilor judecătoreşti să pună în executare titlul executoriu... şi ordonăm agenţilor forţei publice să sprijine îndeplinirea promptă şi eficientă a tuturor actelor de executare silită”. În înţeles mai clar, trimite mascaţii forţoşi peste românii amărîţi, pe care, tot preşedintele şi guvernul, i-au lăsat fără locuri de muncă, ca acum să li se ia cu forţa casa şi patul, aragazul şi masa de bucătărie, pentru o datorie de câteva sute sau mii de lei.

Islandezii n-au glumit cu bancherii corupţi. N-au cedat în faţa oligarhilor internaţionali. I-au arestat pe bancheri, iar acum îşi construiesc un stat de drept, unde hoţia băncilor şi a corporaţiilor nu-şi mai găsesc locul. La noi, criminalitatea băncilor, încurajată şi susţinută de Putere şi de Guvernator, a distrus Ţara prin regizarea inflaţiei, vânzarea bunurilor de preţ ale naţiunii şi împrumuturi pe buzunarul sărac al poporului. În numele României clasa politică se împrumută de dimineaţă până seara.

Domnule politician, guvernator, preşedinte, domnilor bancheri, recuperatori şi executori, domnilor Mafioţi aţi lăsat Ţara fără tălpi la pantofi! Averile voastre trebuie confiscate. Averile voastre umflate cu legile sub braţ! N-aveţi niciun interes să urgentaţi reformele în Justiţie! România are nevoie de Reforme reale în instituţiile statului şi mai ales în Justiţie. Nu de improvizaţii interpretabile în funcţie de căciula mafioţilor aciuaţi la Putere. Nu de eludarea legilor! De aici pleacă tot haosul intern! Pentru ca România să scape de sub cizma bancherilor-cămătari, toţi cei cu mână lungă, corupţii şi toată adunătura politică trebuie să părăsească Puterea de mână cu (in)justiţia, cu bancherii şi cu nănaşul lor de la benere.

Mafia care conduce România are un singur scop: distrugerea României, ca stat naţional, la toate nivelurile. Sindicatele ce fac? Păi, liderii de sindicat sunt şi ei vânduţi „diavolilor”. Schimbaţi-i! În funcţiile decizionale au ajuns trădătorii născuţi şi făcuţi, care mint poporul cu zâmbetul de ceapist, devenit peste noapte doctor în ştiinţe politice şi adminostrative. Alungaţi aceste zdrenţe care ne-au vândut şi pe noi, şi Ţara. N-au niciun Dumnezeu. Mamon este Zeul lor. Doamne!, ce blestem pe Ţara noastră, să aibă parte numai de conducători tonţi, vânzători de neam şi analfabeţi. În loc să redreseze economia, să facă ceva pentru dezvoltarea Ţării, se grăbesc să vândă ce-a mai rămas în picioare, iar găurile făcute de ei în visteria Ţării, le completează, încurajând, prin legi aberante, deposedarea prin forţă a românilor săraci, datori la bănci cu câţiva lei. Ruşine, domnilor!

De la preşedinte la guvernator până la ultima căpuşă a Puterii de la Bucureşti! Tâlharilor le este permis orice în scop politic. Dacă ne mai şi destramă Ţara, suntem terminaţi. Crocodilii internaţionali abia aşteaptă să ne facem praf şi pulbere. Şi aşa România are cea mai mare sărăcie din U.E.. Spuneţimi, vă rog: are românul de

toate şi doar regionalizarea îi mai lipseşte? Are românul de toate şi trebuie să ţină în spinare miile de bancheri prin clauze abuzive, miile de trântori şi funcţionari guvernamentali? Mai rămâne românul cu ceva, dacă astfel de legi antisociale ticluite de bănci, cu dus şi întors, îl lasă fără casă, fără masă şi fără orătăniile din curte? Am citit anunţ de vânzare a obiectelor confiscate prin executare silită: „De vînzare: fotoliu, aragaz, televizor, pat, şifonier, calculator, fier de călcat, centrală electrică, poartă din fier”...

Nu mi-a trecut prin cap niciodată că românilor li se vor pune la cale astfel de nenorociri şi că în loc să se emită legi cu caracter social, statul vrea, cu prioritate, bone profesioniste. Adică, chiar au întocmit un proiect de lege care obligă dădacele să aibă pregătire profesională.

Au de toate românii, aşa că, doar bonele profesioniste le lipseau. Ca să nu zică poporul că nu sunt activi, demnitarii statului se ocupă cu tot felul de matrapazlâcuri, cu maidanezi şi bone, şi deloc de starea jalnică în care au adus poporul. Femeiul ăsta contabilizează totul până la ultimul cent, dar e orb cu salariile şi pensiile umilitoare ale românilor, care abia îi mai ţin în viaţă. Şi de ce, domnilor guvernanţi sunteţi solidari doar în materie de confiscări, executări, taxe, impozite, tăieri, ajustări şi nu în materie umană, în privinţa securităţii individului?

România este singurul stat din U.E. unde nu există o lege a falimentului personal.

Românul nu beneficiază de nicio formă de protecţie în faţa bancherilor care au abuzat milioane de români. Cine i-a lăsat fără locuri de muncă, aducîndu-i în situaţia de a nu-şi mai putea onora ratele, ca acum să li se confişte până şi poarta de la intrarea casei? Guvernele democrate. Cine a condus finanţele spre dezastru? Industria bancară de pe teritoriul Ţării şi lăcomia paranoică a bancherii-cămătari. Dar legea, fiind făcută pentru poftele lor, nu-i arde la seif. Comisioanele interbancare din România sunt cele mai mari

din Europa. Dobânzi extrem de mari, dobânzi frauduloase la dobânzi, comisioane de întârziere, comisioane la comisioanele de întârziere sau comisioane la plăţi anticipate! O datorie de 500 de euro a ajuns de 5.000 de euro. Doar 10% din datoria creată artificial reprezintă împrumutul. Guvernul şi guvernatorul nu-şi falimentează acoliţii sau firmele în cârdăşie. Ba mai mult, acestora le şterge datoriile şi bagă poporul în faliment. Deşi Executivul le-a oferit ca argumente doar presupuneri, deputaţii au aprobat ştergerea datoriilor Rompetrol. Şi nu e prima sau ultima mare companie.

Lasă că se duc amărâţii de români, lună de lună, ei cei mai mici şi loviţi din toate părţile, şi se înghesuie la ghişee să-şi plătească dările.

Chiar dacă rămân fără bani de utilităţi, hrană sau medicamente. Că altfel, naiba îi ia! Vin executorii şi le iau perna de sub cap. Această clasă a împuiat în democraţie şi s-a îngrăşat cu trântori care îşi papă biberonul de la bănci. Bine că se şterg datoriile companiilor mari!

Tot ale lor, ale cumetrilor şi mătuşilor sunt. Să plătească mulţimea datoriile lor!

De ce nu veniţi să ştergeţi

datoriile amărâţilor pe care i-aţi dat afară şi le-aţi vândut întreprinderile, iar acum nu mai au cu ce supravieţui, dar să mai şi plătească ratele frauduloase ale băncilor. Ar trebui construită o fabrică de ţepe, iar din mulţime să se ridice un alt Ţepeş! În această eră a ticăloşiei, toate partidele politice au preocupări infracţionale. Atunci, ce soluţii sau legi cu caracter naţional să emită acestea?

De un sfert de secol, cei din fruntea bucatelor naţionale, gunoaiele din politică, fură de la stat, fură unii de la alţii, se iartă unui pe alţii şi îşi şterg datoriile între ei. Sper că va veni ziua când vor răspunde la întrebări în faţa poporului. Prea mic, prea neâncăpător e „Zidul de la Târgovişte” pentru cât de mulţi la număr sunt trădătorii şi vânzătorii Ţării! De ce Angela şi Barosso nu se cramponează de încălcarea drepturilor constituţionale ale românilor, care plătesc taxe europene din salarii de lumea a treia? Europenii au între 1.500 şi 3.000 euro lunar, românii, 200 sau 300 de euro lunar. Din toate aceste pricini avem o economie imaginară, datorii uriaşe cum n-a avut niciodată România, viitorul poporului amanetat, aparatul

15

administraţiei de stat înţesat de trântori, hoţi şi reţele de prostituţie.

Corupţia, şantajul şi gunoaiele de prestigiu au ajuns endemice, iar benere este condusă de acelaşi om, tot de aproape atâţia ani cât a condus România preşedintele Ceauşescu. Care, oricum, a fost un mare patriot.

Dumnezeu să-l ierte! Tot ce a construit Nicolae Ceauşescu au vândut democraţii, şi s-au îmbogăţit între ei, la vârf.

Oare ţara noastră nu mai are niciun expert în finanţe, niciun bancher onest şi patriot? Care să îl înlocuiască pe veşnicul, cu o singură calitate, dobândită la prima vizită în S.U.A.: posedă un anumit telefon, la care răspunde cu o singură replică: Yes. Naivi sunt cei care cred că el conduce B.N.R. şi face strategii bancare cu capul din dotare.

Strategii antinaţionale, căci despre asta este vorba în propoziţie. Vă amintiţi de perioada hiperinflaţiei? Atunci, benere tipărea bani cu toptanul şi, când a primit telefon de la unchiuleţul Sam să ţină inflaţia în frâu, a stopat subit maşinia de tipărit. În rest, ambiguitatea strategică (ne ascundem de „spioni”, vorba aia), guvernatorul ne ameninţă ca va fi „volatil” - şi cam asta i se livrează românului rebegit de frigul ignoranţei de stat. Oricâtă „căldură” ar promite acest „volatil”, bancherii îşi fac de cap în cârdăşie cu recuperatorii şi executorii, abuzând mii de români, în baza aberantelor legi, parafate de Puterea care chefuieşte pe malurile Dâmboviţei.

16

Sănătate

IULIE 2013

Zoe Stoleru - Valencia Cu toate că expunerea la soare este cea mai populară cauză asociată cu incidenţa crescândă a cancerelor cutanate, medicii spun că astrul ceresc nu este singurul vinovat în contextul numărului tot mai mare de îmbolnăviri. Specialiştii susţin că sursa luminii ultraviolete este mai puţin importantă, cea artificială fiind la fel de periculoasă precum cea naturală.

1. Frecventarea saloanelor de înfrumuseţare Persoanele care merg frecvent la solar sunt avertizate de câţiva ani încoace de faptul că îşi pun în pericol sănătatea, însă există şi alte medii artificiale în care oamenii se pot expune razelor UV. Saloanele de manichiură care folosesc aparatură ce funcţionează pe baza de ultraviolete ridică şi ele un anumit grad de risc pentru piele, de aceea medicii recomandă aplicarea loţiunii solare pe mâini înainte de urmarea acestor tratamente moderne de înfrumuseţare.

2. Suportarea unui transplant de organe Pacienţii care au fost supuşi unei

intervenţii chirurgicale de transplant de organe prezintă un risc major de dezvoltare a cancerului de piele, respectiv de 200 de ori mai mare decât persoanele care nu au trecut prin acest tip de operaţie. Substanţele din medicamentele administrate după transplat, pentru inhibarea reacţiei sistemului imunitar de a respinge corpul străin din organism, pot împiedica mecanismele naturale de apărare să lupte împotriva multiplicării celulelor canceroase.

Specialiştii susţin că bolnavii supravieţuitori ai unui transplant au nevoie de monitorizare medicală permanentă, prin efectuarea de analize la fiecare 3-4 săptămâni, menite să depisteze din timp prezenţa celulelor anormale la nivelul dermei.

3. Efectuarea tatuajelor Tatuajele în sine nu provoacă melanomul cutanat, însă împiedică detectarea modificărilor patogene ale aluniţelor corporale şi pot contribui la răspândirea celulelor canceroase, dacă boala există deja şi nu este diagnosticată. Medicii spun că tatuajele ar trebui să fie efectuate exclusiv pe porţiunile de piele lipsite de aluniţe şi alte semne distinctive.

4. Prezenţa bolilor autoimune În situaţia similară a bolnavilor care au suferit o operaţie de transplantare de organe se află şi pacienţii cu boli autoimune, care controlează simptomele afecţiunii de care suferă cu ajutorul medicamentelor ce suprimă activitatea sistemului imunitar. Pilulele în cauză cresc în mod semnificativ şansele dez-

Cauze mai puţin cunoscute ale cancerului de piele voltării cancerului de piele, de aceea se recomandă examinări medicale de specialitate regulate şi în cazul suferinzilor de boli autoimune.

5. Utilizarea becurilor fluorescente compacte Becurile fluorescente compacte, promovate pentru lipsa impactului negativ asupra mediului, prezintă un oarecare grad de risc faţă de declanşarea cancerului de piele. Aceste corpuri de iluminat emit raze ultraviolete, filtrate în mare parte de materialul special al becurilor. Chiar şi aşa, o fisură invizibilă pe sticla becurilor fluorescente este sufi-

Cum ne protejăm la plajă Ştiu că zilele acestea aţi citit peste tot despre pericolele soarelui.

Sunt de acord cu tot ce se scrie în blogosfera când vine vorba de îmbătrânire prematură, pericolul de cancer de piele, fotosensibilitate şi toate neajunsurile expunerii fără protecţie la soare, însă haideţi să vedem ce ar trebui să conţină geanta noastră, atunci când mergem la plajă, pentru că vremea ne incită, nu-i aşa? În primul rând, kitul trebuie să conţină o gentuţă chic de plajă. Sunt o mulţime de astfel de genţi prin toate magazinele, din

diferite materiale. Anul acesta eu aş opta pentru una de rafie sau confecţionată din paie, cu un aspect puţin rustic. Câteva elemente decorative, ca florile, bucăţile de materiale colorate sau un breloc de geantă ne ajută să fim chic şi pe plajă.

Până la plajă puteţi purta un sarong, pe care vi-l recomand să îl purtaţi şi atunci când mergeţi să faceţi mici cumpărături în afara plajei. Personal, nu îmi place să stau la coadă doar în costum de baie, chiar dacă magazinul este în imediată apropiere a plajei.

Nu uitaţi sub absolut nicio formă de pălărie. Cu cât borurile sunt mai mari, cu atât va protejaţi mai mult faţa şi ochii de lumina puternică a soarelui.

Părul se va usca dacă va fi expus la prea mult soare, iar insolaţia nu îi iartă pe cei care nu se protejează corespunzător. Ca să nu mai spunem că o pălărie frumoasă vă ajută să fiţi şi mai feminine. Sub absolut nicio formă nu lăsaţi acasă ochelarii de protecţie. Ochii nu au metode să se protejeze singuri de soare şi în timp, expunerea la lumina prea puternică îi va afecta. Chiar dacă staţi la umbră, purtaţi întotdeauna ochelari atunci când soarele este puternic, lumina se reflectă în apă, nisip, obiectele înconjurătoare, şi aveţi grijă să conţină filtre adecvate.

Pentru ca ţinută să fie completă, purtaţi o pereche de flip-flops. Ştim cu toţii că nisipul se încălzeşte puternic în razele soarelui, aşa că o pereche de papucei ar trebui să ne protejeze de o eventuală durere.

Nu vă uitaţi sticla de apă acasă, chiar dacă de pe plajă puteţi cumpăra tot felul de răcoritoare sau băuturi alcoolice. Nu este o

cientă pentru creşterea expunerii directe la razele UV. Până în prezent, nu s-au putut confirma cazuri de cancer de piele provocate de becurile fluorescente, în ciuda riscului teoretic implicat.

6. Expunerea anterioară la radiaţii Zonele pielii expuse în trecut la radiaţii, precum cele folosite pentru tratarea altor tipuri de cancer, sunt susceptibile dezvoltării de celule canceroase cutanate.

7. Diagnosticarea cu boala Parkinson Un studiu publicat în lucrarea de specialitate Arhivele Neurologiei a descoperit o le-

gătură directă între riscul dezvoltării melanomului cutanat şi pacienţii diagnosticaţi cu boala Parkinson. Cercetarea prezentată public în luna septembrie a anului 2012 vorbeşte despre descoperirea unor gene care, pe lângă declanşarea bolii Parkinson, pot predispune în mod special îmbolnăvirii de cancer de piele.

8. Fumatul activ şi pasiv Cercetătorii suspectează o legătură strânsă între expunerea la fumul de ţigară şi apariţia cancerului cutanat. Două studii de specialitate au descoperit că celulele canceroase scuamoase

idee bună să consumaţi alcool când va expuneti la soare, pentru că alcoolul vă “ajută” să va deshidrataţi. Pentru o piele frumoasă şi sănătoasă consumaţi lichide multe, ajutaţi-vă pielea să îşi menţină nivelul optim de hidratare.

Prosopul de plajă este iarăşi un must-have. Nu numai pentru a vă aşeza pe el, însă pentru a vă usca pielea în momentul în care ieşiţi din apă. Nu lăsaţi picăturile de apă să se usuce de la sine, pentru că fiecare picătură va acţiona la fel ca o lupă şi va spori riscul de a vă arde pielea. Uscaţi-vă corpul cu prosopul după fiecare baie.

Niciodată nu plecaţi către plajă fără loţiunea de protecţie solară.

Chiar dacă alegeţi un spray, o loţiune, o cremă sau un ulei, nu le lăsaţi acasă. Este de preferat să o aplicaţi cu cel puţin jumătate de oră înainte de expunerea efectivă la soare, însă trebuie re-aplicată de fiecare dată când ieşiţi din apă sau transpiraţi, spre exemplu, pentru a îşi păstra eficacitatea. O piele protejată adecvat este o piele sănătoasă.

Nu uitaţi! Orele ideale de expunere la soare sunt până în ora 11:00 şi după ora 15:00! Evitaţi pe cât posibil statul la plajă când soarele este puternic! Nu uitaţi să vă protejaţi!

Eu am început să folosesc

Solecrin de la Iwostin de fiecare dată când ies din casă în soare, nu numai la plajă. Pentru ieşirile scurte, mai de dimineaţă sau târziu pe seară, folosesc spray-ul Solecrin cu factor de protecţie 30, în timp ce pentru expunerile prelungite în orele neindicate, între 11 şi 15, folosesc Solecrin cremă cu factor de protecţie 50+.

De când am început să le folosesc, mă declar încântată de ele.

Nu am ajuns acasă cu pielea înroşită sau cu mâncărimi cauzate de expunerea la soare, aplicarea s-a făcut uşor, fără a lasa filtru gras pe piele şi mirosul este discret.

După plajă este indicat să folosiţi o cremă regeneratoare, special concepută pentru îngrijirea pielii după expunerea la soare.

Cu sau fără factor de protecţie, expunerea la soare agresează

dezvoltate la nivelul pielii sunt mai comune în cazul fumătorilor, comparativ cu nefumătorii.

9. Expunerea la substanţe chimice Expunerea în faţa unor substanţe chimice, de regulă în medii profesionale specifice, creşte incidenţa numărului de cancere nonmelanomice, potrivit Societăţii Americane a Cancerului. Printre aceste substanţe nocive se numără arsenicul (folosit la fabricarea unor pesticide), gudronul, cărbunele, parafina şi anumite tipuri de uleiuri periculoase pentru organism.

10. Conducerea autovehiculului Pe continentul american, medicii au observat că cele mai multe cazuri de cancer prezintă localizarea melanomului pe partea stânga a corpului, cea mai expusă soarelui atunci când pacienţii se află la volan. În Marea Britanie, unde volanul se află amplasat în partea dreapta a maşinii, pacienţii cu cancer de piele au afectată partea dreapta a corpului. Această analiză comparativă a condus la concluzia că şoferii sunt expuşi unui risc ridicat de dezvoltare a cancerului cutanat. Şoferii care conduc maşini decapotabile prezintă cel mai mare risc de îmbolnăvire, cred specialiştii, care recomandă tuturor persoanelor care conduc un autovehicul să îşi protejeze pielea de ultravioletele care atacă puternic ţesutul cutanat prin geamurile maşinii, aplicând loţiune de protecţie solară înainte să plece la drum. pielea, aşa că este necesar ca aceasta să îşi regăsească confortul. Loţiunile speciale ajută la refacerea barierei hidrolipidice a pielii, calmează eventualele iritaţii şi neutralizează radicalii liberi ce s-au format. Plus că vă veţi bucura de o senzaţie de răcorire. Solecrin are două astfel de produse, unul destinat îngrijirii corpului şi cel care personal mă încântă cel mai tare, Solecrin Post, ser normalizator după plajă, un produs destinat tenului.

Am încercat să expun pe scurt metodele de protecţie ce nu ar trebui să lipsească din geanta pentru plajă. Voi ce altceva mai luaţi după voi, când plecaţi la plajă? Loţiunea după plajă o aplicaţi întotdeauna, sau doar când aveţi pielea iritată? Folosiţi loţiuni speciale pentru faţă, după plajă? Aveţi grijă de voi!

Vacanţe

Barcelona - O zi de vacanţă la Montserrat Una dintre zilele calde de vară ale vacanţei din acest an mi-am petrecut-o în complexul monastic de la Montserrat, aflat la aproximativ 50 de km de Barcelona, o oază de spiritualitate şi de istorie în mijlocul munţilor nu foarte înalţi ai Cataloniei. „Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge!”, aşa că la ora 8:30 eram deja la staţia de metrou Plaza de España grăbindu-mă spre terminalul feroviar subteran care duce spre Montserrat.

Trenul R5 care ajunge la mănăstire nu este operat de reţeaua Renfe ci de FGC (reţeaua regională de căi ferate a Cataloniei), deci este un tren regional care pleacă din Plaza de España o dată pe oră.

Am cumpărat bilet dus-în-

tors de la tonomatul de bilete din gara subterană (15 euro).

Am avut noroc ca trenul să fie în staţie tocmai când eu am ajuns pe peron şi m-am urcat la fix.

Trenul arată ca un metrou, este mai micuţ decât trenurile obişnuite dar bineînţeles foarte curat şi civilizat. Călătoria durează cam o oră cu 14-15 opriri ale trenului.

La mănăstire nu se ajunge direct cu acest tren (R5 face de fapt legătura cu Manresa, un orăşel satelit al Barcelonei), turiştii fiind nevoiţi să coboare fie la staţia Aeri de Montserrat, de unde trebuie să ia telecabina, fie la următoarea staţie Monistrol de Montserrat de unde se ia o „mocăniţă”, un tren-cremalieră care urcă spre înălţimi.

Fiind claustrofobă de fel şi

nedorindu-mi să stau înghesuită între tinerii turişti americani extrem de zgomotoşi în telecabină, am optat pentru un drum mai liniştit cu trenuleţul.

Imaginea este spectaculoasă, stâncile şlefuite parcă de un pietrar uriaş dominând priveliştea muntoasă a Montserrat-ului (puţin peste 1200 de metri la vârf).

După alte 15-20 de minute am ajuns în gara mică de la Montserrat, de unde am urcat spre complexul monahal. La baza mănăstirii erau nişte magazine cu suveniruri dar şi muzeul pe care l-am vizitat preţ de două ore.

Am urcat până la mănăstire dornică să văd Madona Neagră, sculptură care reprezintă „inima” Montserrat-ului şi a

Valencia – Oraşul dragostei şi al florilor Valencia este oraşul iubirii, al femeilor frumoase, al pasiunii, al dansurilor şi castanietelor, al parcurilor, al sărbătorilor florilor sau a celor medievale cu prinţese şi cavaleri, cu vrăjitoare arse pe rug, oraş al edificiilor moderne ce simpatizează de minune cu castele vechi de un mileniu, oraş al culorilor şi al parfumurilor mediteraneene aduse de briza marii.

Valencia se află, după cum bine ştiţi, pe coasta de est a Spaniei, o ţară, care alături de Franţa, Italia şi Grecia, sunt astăzi, destinaţiile de „top” ale turismului european şi nu numai.

Oare prin ce reuşesc să atragă aceste ţări, zeci de milioane de turişti anual?

Grecia este moştenitoarea primei civilizaţii a Europei, este o ţară ideal aşezată geografic, o ţară compusă din măslini, pini şi peisaje marine fantastice şi mai este pe deasupra şi succesoarea a mai multor generaţii de minţi luminate, gânditori şi filozofi ce-au schimbat mersul anarhic al lumii, dar şi de artişti vestiţi, sculptori mai ales, ale căror creaţii ne fascinează încă şi astăzi prin marile muzee ale lumii. Natura a fost darnică cu această ţară plină de eroi şi zei,

foarte aproape de Dumnezeu, care a „aburcat” numeroase lăcaşuri de rugăciune pe cele mai înalte culmi de granit ale sale, imense lumânări de piatră aduse la suprafaţa pământului de nesfârşita suflare a vântului şi de nemaiîntâlnita tenacitate a picăturii de ploaie. Meteorele.

Italia este moştenitoarea celui mai întins imperiu al începutului de calendar modern.

Un popor care a ştiut să cucerească alte seminţii, atât cu sabia cât şi cu călimara. Ţara este astăzi încă, un adevărat muzeu în aer liber, în care n-ai nevoie de prea mulţi bani pentru a-l vizita, monumentele sale te aşteaptă în pieţe, pe străzi sau în staţiile de autobuz, acolo unde n-ai nevoie de “bilet de intrare”. Un popor vesel, expansiv, popor de muzicieni, filozofi, arhitecţi, pictori şi sculptori, care a preluat de peste tot ceea ce a fost mai bun şi a adus acel “bun” la perfecţiune.

Franţa este moştenitoarea creaţiilor unei întregi pleiade de regi, regine, prinţi, cavaleri şi împăraţi, care parcă întreaga lor viaţă n-au participat decât la un singur concurs naţional numit „Cine reuşeşte să construiască cel mai frumos castel

şi cea mai frumoasă grădină cu fântâni arteziene”, o ţară de pictori, muzicieni, aeronauţi, pescari, văcari, viticultori şi bucătari vestiţi. Meritul francezilor este acela că ei n-au construit niciodată „castele în Spania”, nici măcar de nisip ci au investit în propria lor ogradă.

Dar Spania? Ce are această ţară mai special? În afară de câteva castele şi biserici superbe, mai ales de sorginte maură, un litoral însorit şi pigmentat cu o duzină de insule de „loisir” turistic, o echipă de fotbal campionă mondială şi câteva confruntări „om-taur”, care vor fi în curând interzise?

Spania este însă populată de un popor latin, curajos, inventiv, imaginativ şi iubitor de frumos.

Iată un exemplu! În Valencia, între mai multe străzi, există un parc. Nici nu ştiu cum se numeşte. Hai să-i zicem simplu, „parcul meu”. În parc, intri pe o stradă oarecare şi când ieşi din parc, ai ajuns pe o altă stradă oarecare. Dar, vai!, ce oază de relaxare este între aceste două străzi. Şi cât de multe parcuri şi zone verzi sunt „prin” şi „pe lângă” toate oraşele din Spania.

Forma, culoarea şi bunăvoinţa edililor, nu costă bani dar această combinaţie, apare rar. „Parcul meu”, este o simfonie de parfumuri, forme şi culori.

Materia primă? Simplu. Vegetaţia şi piatra. Până şi băncuţele pe care stai sunt din piatră. Cred că, cineva, odată, demult, când oraşul era „încă pe planşeta proiectantului”, a găsit un loc viran, a trasat nişte alei, apoi a aruncat printre ele nişte seminţe, ici şi colo, iar restul, a făcut natura.

Apoi acel om, a adus şi câţiva bolvani netrebuincioşi în altă parte. Pe unii i-a lăsat pe loc, pe alţii i-a aşezat acolo unde i s-a

Cataloniei.

Este o tradiţie ca tinerii catalani care vor să îşi unească destinele, se vină să se căsătorească în faţa lui „La Morenita”, care veghează asupra acestei provincii de aproape un mileniu. În fiecare zi sunt cozi imense pentru a putea ajunge la minunata statuie. Şi în ziua în care am fost eu erau aproximativ o mie de oameni care formau o coadă mare până afară din mănăstire, aşa că m-am mulţumit să o admir de jos.

Am admirat mănăstirea în stil romanic cu influenţe gotice construită în secolele XI-XII, o perioadă tulbure a istoriei continentului nostru. După aceea am coborât şi am intrat la muzeul mănăstirii care conţine atât obiecte de cult, sculpturi, veşminte monahale din Evul Mediu, dar şi lucrări preţioase de Picasso (mai ales desene din perioada de tinereţe a artistului) Dali, Joan Miro, Monet şi alţii.

Făcându-se ora mesei, am părut lui că arată mai bine. Aici, în Spania, totul creşte repede, e cald, e umed, e mult soare dar şi umbră este suficientă pe sub palmieri. Denumirea arborilor, plantelor şi florilor ce cresc în acest parc nu o prea cunosc. Eu le-am zis la toate „vegetaţie mediteraneeană”, şi-am rezolvat elegant problema. Apoi am aflat că sunt agave, begonii, ficuşi, droserii, petunii, cactuşi, azalee, buxusi, hyacinti, saxifrage, gerbere, aloe vera dar şi palmieri uriaşi ce mângâie pământul cu cosiţele lor, numite liane. „Parcul meu” nu e departe de mare, cormoranii se rotesc mereu deasupra lui, în cercuri largi. Ştiaţi că, alturi de acvile şi vulturi, păsările marine văd de la mari înălţimi şi ce se află între cele două felii de pâine ale sandwich-ului dumneavoastră? Altfel, cum ar urmări ele peştişorii cei mici pe care-i ochesc „din prima”? Ne aşezăm pe o bancă de piatră şi ascultăm mugetul mării. La câteva sute de metri de noi, e agitaţia oraşului. O lume nebună, nebună, nebună, care parcă nu se mai opreşte din mers, o lume care, parcă nu mai are timp pentru nimic, nici pentru a iubi, nici pentru a muri… În Spania sunt multe parcuri care au răsărit din nimic şi parcă de nicăieri, aici n-ai voie să construieşti cartiere rezidenţiale decât „în jurul” zonelor verzi. Când se construieşte un oraş, aici se începe întotdeauna cu spaţiile verzi. Pentru a trăi, omul, are mai întâi nevoie de oxigen şi doar apoi, de o bucată de pâine. Nu numai parcul „Gaudi” sau “”La Sagrada Familia” atrag turiştii în Spania, ci şi aceste sute, zeci, poate mii de parcuri răspândite peste tot.

Când eşti pe o bancă, începi să meditezi şi fără să vrei, faci saltul înapoi, spre casă.

M-a bucurat ce-am văzut la Gardenland, la Aiud. Obiecte confecţionate din „rebuturile” pădurii, care, dacă cineva nu le-ar fi adunat, ar fi fost puse pe foc. Troliţii de la Crişeni din curtea „Muzeului pălăriilor de

IULIE 2013

17

intrat într-o autoservire de la baza complexului de unde miam luat o paella cu 10 euro, nici mai bună nici mai rea decât prin alte locuri.

După ce am mâncat paella, am trecut şi pe la vânzătorii de prăjituri tradiţionale şi de cramă catalană, de unde mi-am cumpărat o prăjitură pe bază de migdale, deosebit de gustoasă cu „doar” 5 euro.

Accesul spre munte se face ieşind din complex şi urcând spre sud. La începutul pantei există o troiţă cu o statuie su-

perbă înfăţişându-L pe Domnul Iisus Hristos în faţa unei cruci.

Deşi obosită, am fost fericită că am putut admira acest loc minunat, unde se spune că, în secolul IX, Fecioara Maria li s-ar fi arătat unor ciobani şi unde ceva timp mai târziu a luat fiinţă acest loc de pelerinaj al întregii lumi creştine. În concluzie, dacă vă aflaţi în Barcelona, e musai să vă abateţi o zi şi pe la Montserrat, iar mănăstirea, muzeul şi cadrul natural vă vor bucura inimile, ochii şi sufletul!

paie”, ciuberele pentru băi calde de la „Nomad Camp” de la Câmpul Cetăţii, „Avion-bar”-ul de la Făget, „Ceainăria din salină” de la Arad şi altele. Există acolo un „altceva” decât uzualul cotidian. Imaginaţia omului nu are limite. Oare noi românii, nu suntem şi noi, tot latini, precum spaniolii? Oare imaginaţia noastră a murit odată cu Revoluţia? Dacă balneoturismul şi domeniul hotelier cam scârţâie, măcar agroturismul, domeniu în care fiecare om are libertate deplină, ar trebui să-şi pornească motoarele! Ce îl împiedică oare, azi, pe proprietarul unei pensiuni agroturistice, să creeze şi el în jurul vilei sale în care oferă doar un pat, sarmale, mămăligă şi ţuică, devenite deja mult prea mediatizate şi universale, un aranjament lito-acva-floral care să relaxeze şi să încânte clientul? Sau să evadeze din arealul strâmt al pensiunii sale, sus, pe coclauri, prin păduri, pe la grote, mănăstiri sau biserici, care au fără îndoială câte o legendă sau o poveste ieşită din comun? Sau să-l înveţe pe neamţ, danez sau japonez să mulgă vaca, să facă mămăligă sau sarmale şi să fiarbă ţuică.

Că, la el acasă, în marele său oraş, acesta nu va avea parte de aşa ceva niciodată. Cine îl împiedică pe proprietarul român de pensiune, să îl plimbe pe turist, într-o căruţă trasă

de cai, pe care o are în curte, adeseori, degeaba, în două-trei „destinaţii opţionale”, aţi văzut doar cum sar pe tine, pentru „opţionale”, toţi lucratotii din turism din Grecia ca să-ţi mai ia ceva bani? România este ţaraapelor minerale şi a sării, ţara în care, transportul acestora este mai scump decât ele.

De ce nu s-ar putea „reînvia” îmbutelierea apei minerale care curge liberă la marginea drumurilor, în ulcele sigilate de lut de Horezu sau Corund şi oferite gratis sau pe bani, clienţilor, la masă, alături de o frumoasă poveste despre numeroasele izvoare şi lacuri minerale ale Carpaţilor în care doar urşii mai fac baie? În astfel de ulcele, în urmă cu 150 de ani, apa de Borsec era exportată la Budapesta şi la Viena. De ce nu s-ar putea relaxa clienţii pensiunilor agroturistice într-o camera „anti-stress şi anti-smog” ai cărei pereţi ar fi blindaţi cu bolovani de sare, de ce nu s-ar putea putea oferi ca „bonus”, nordicilor plini de reumatism, câte 10 băi sărate la ciubăr, când e ştiut faptul că vara, apa sărată se încălzeşte direct de la soare iar un drob de sare, precum acela din povestea lui Ion Creangă, e suficient pentru o baie, şi nu costă mai mult decât ziarul Click? De ce? Chiar, ce mai aşteptaţi?

Materiale realizate de Kasandra Kalmann-Năsăudean

18

IULIE 2013

Frumuseţile României

Construcţiile sacre voievodale româneşti

Elisabeta Iosif Preşedinta Sucursalei Bucureşti a Ligii Scriitorilor

Din darul luminii se înalţă fiecare ctitorie sfântă, în al cărui spaţiu, mai vast decât lumea, putem să ne eliberăm de propiile noastre limite.

Ele, construcţiile religioase voievodale, fac parte din acele lucrări ale omului, care trebuie să treacă pragurile de singurătate ale veacurilor. Ele

Prof. Tiberiu Grădişteanu - Lugoj/Timiş

Împreună cu soţia mea am decis să petrecem o parte a concediului în doi cutreierând Munţii Retezat, marea noastră dragoste, astfel că după câţiva kilometri buni parcurşi cu maşina prin aşezări ca Haţeg, Ostrov şi Clopotiva am urcat pe valea Râului Mare şi am lăsat autoturismul în zona barajului Gura Apelor unde avea să ne aştepte începutul

ne permit viitorul. Ne dau acel paşaport pentru o altă Europă, în care ne mai rămâne puţin timp, pentru a salva un patrimoniu inestimabil. E drept, vorbim numai de universul nostru sacru, pe care nu trebuie să-l risipim. El face parte din “valorile omenirii”.

Darul de lumină Revenind la construcţiile voievodale, considerăm meritorie conservarea şi restaurarea acestor edificii. Am reţinut doar trei dintre aceste nestemate arhitectonice, una dintre ele fiind Mânăstirea Strehaia din judetul Mehedinţi, cu o dublă semnificaţie, prin ocrotirea ei de către doi domnitori:

unei săptămâni de aventură montană.

Am pornit fiecare cu rucsacul sau, de 18 respectiv 27 kilograme, pe traseul cu cruce albastră ce avea să ne îndrume spre cel mai adânc lac glaciar din România, lacul Zănoaga (29 m adâncime). Traseul porneşte din marginea drumului direct prin pădurea cu teren abrupt ce avea să fie primul meu test mai mult de voinţă decât de rezistenţă fizică.

Astfel în scurt timp am ajuns să-mi simt fiecare încheietură a picioarelor şi fiecare muşchi al acestora întrebându-mă parcă: „Ce-a fost în mintea ta să porneşti la o astfel de călătorie?”. Sigur că nu am cedat!

Odată depăşită această parte a traseului am ajuns în platoul Radeş-Zlata unde câţiva stropi de ploaie ne-au făcut să grăbim puţin pasul însă nu pentru foarte mult timp căci aveam să întâlnim o situaţie cât se poate de fermecătoare,

Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu.

Ajungând stăpân al moşiei Strehaia, Matei Basarab (domnul care a restaurat sau înălţat cel mai mare număr de ctitorii - 45) porunceşte în 1645, rezidirea din temelie a vechii ctitorii a boierilor Craioveşti, împrejmuirea bisericii cu o nouă fortificaţie, cu cinci turnuri rotunde. Astăzi, mai există doar cel de la intrare. În1690, Constantin Brâncoveanu îi adăuga pridvorul. De-abia în1826, când s-au reparat chiliile şi s-a înălţat zidul de incintă, a fost zugrăvită biserica. Atunci, palatul domnesc, care făcea corp comun cu biserica, i-a determinat o aşezare anume din cauza căreia s-a creat o legendă în jurul plasării altarului orientat spre sud. Dar această incintă, cu înfăţişare de cetate întărită, mai rămâne în istorie prin importanţa sa stategică şi prin prezenţa lui Tudor Vladimirescu aici, la 1821. Prin lucrările de consolidare-restaurare se salvează turnul copotniţă, tencuielile de epocă, interioare şi exterioare. „Voroneţul Ţării Româneşti”, cum e denumită biserica

„Sfinţii Trei Ierarhi” de la Filipeştii de Pădure/Prahova, a fost monumental ridicat în 1688 de Bălaşa Cantacuzino. Pictura murală interioară, valorosă, a fost realizată, în perioada de maturitate artistică de zugravul Pârvu Mutu în 1692, fiind păstrată prin grija localnicilor. Se spune că, 55 de persoane, femei, bărbaţi, copii au fost pictaţi, alături de ei aflându-se auto-portretul său, înfăţisând un tânăr, cu privirea dârză, ţinând în mână o icoană praznicar, el fiind considerat cel mai productiv artist al epocii brâncoveneşti. Este de remarcat tabloul votiv, reprezentând familia marelui agă, Matei Cantacuzino. Zece ani a durat restaurarea picturilor murale, începute în 1994, datorită gradului avansat de degradare, catapeteasma având nevoie de documentaţie tehnică şi ştiinţifică separată. „O bijuterie în teaca ei”aşa a denumit cercetătorul Gheorghe Crutescu, biserica Mânăstirii Stavropoleos din Bucureşti, ridicată în 1724. Era în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae Mavrocordat.

A fost construită de către arhimandritul Ioanichie Stavropo-

leanul. Mavrocordat dăruişste mânăstirii vinariciul domnesc.

Aici se găseşte şi tronul lui Mavrocordat. Iată, destule argumente pentru a o vedea şi pentru a se păstra această bijuterie arhitectonică, de o valoare inestimabilă, din centrul istoric al capitalei României.

Lucrările din 2005-2010 au consolidat şi restaurat corpul stăreţiei şi muzeul mânăstirii.

Putem considera aceste demersuri o întoarcere la felul nostru de a crede, de a construi, de a gândi în conexiunea istoriei, a timpului care ne determină să nu folosim jumătăţi de măsură, să acţio-

năm „cu remedii maxime”.

Reevaluarea monumentelor mi-a adus aminte de felul în care vechii greci îşi ocroteau templele şi oracolele, precum hinduşii „mandala”, simbol protector şi premonitoriu pe care „nimeni nu-l călca în picioare”, constituind spaţiu de sacralizare a lumii. Iar dacă noi, într-o zi, am culege măcar un fuior din darul luminii acestora, am putea spune asemenea împăratului Titus că: „nu ne-am pierdut ziua”, atunci când am face un bine neamului românesc reevaluându-le sau când vom reconstitui trecutul, redându-l viiorului.

Marea dragoste: Munţii Retezat o herghelie cu vreo 30-40 de cai lăsaţi liberi fără orice fel de îngrădire ori constrângere.

Lăsând în urmă aceste fiinţe maiestuoase ne-am continuat drumeţia printr-o ploaie măruntă şi deasă până pe malul lacului Zănoaga la refugiul salvamont unde ne-am adăpostit până când ploaia s-a domolit cât să ne permită instalarea cortului.

Dimineaţa următoare ne-a găsit aşadar pe malul celui mai adânc lac glaciar din România într-un peisaj deopotrivă de sălbatic şi fermecător. Norii acopereau încă cerul şi aşa avea să fie întreaga zi. Aici numărul turiştilor este mic, fapt ce permite parcă mai mult să te bucuri de linişte şi de creaţiile naturii. Aerul curat de munte ne-a îndemnat să cercetăm îndeaproape lacul ce parcă avea altă formă şi suprafaţă în funcţie de locul din care-l priveam. Am descoperit astfel izvorul ce şiroia puternic din stancă, situaţie de care am profitat pentru a reface rezerva de apă.

După-masă ne-am continuat călătoria de această dată pe traseul cu bulină roşie spre Bucura, lacul glaciar românesc cu cea mai mare suprafaţă (8,8 ha). După vreo două ore de traseu destul de uşor pe limita rezervaţiei ştiinţifice Gemenele aveam

să ajungem în şaua Judele.

Aici numărul turiştilor creştea însă noi eram singurii cu rucsaci mari. De ce? Pentru că traseul cobora acum spre circuitul lacurilor pe o potecă abruptă, deloc amenajată. Acesta era un al doilea test de anduranţă. Aproape de finalul coborârii, la încă vreo jumătate de oră de Bucura şiroaiele de lacrimi îmi inundau ochii din cauza gleznelor îngrozitor de dureroase neprotejate de bocancii vechi de o calitate mai mult decât slabă. Ajunşi la Bucura am campat în apropierea lacului printre zeci de corturi cu sute de turişti străini şi românii. Acestora din urmă parcă le lipseşte însă o anume cultură a turismului de agest gen, fiind atât de gălăgioşi încât exprima mai degrabă o atitudine de „grătare la iarbă verde” decât pasiunea iubitorilor de natură.

Lacul Bucura se află la o altitudine de 2041 m şi este deci cel mai mare (ca suprafaţă) lac glaciar din România.

Aici este locul de întâlnire a multor trasee şi probabil cel mai întins spaţiu din Parcul Naţional Retezat în care camparea este permisă. Nopţile sunt magice aici, stelele par a fi mai mari, iar divinitatea mai aproape de sufletul uman.

Cât despre dimineţi... ei bine,

ele îţi dau imboldul pentru a porni din nou la drumeţie prin glasul marmotelor dolofane ce aleargă şi fluieră speriate de câinele nesupravegheat al câte unui turist.

Zilele următoare am lăsat la Bucura cortul cu cea mai mare parte a bagajului şi am pornit pe diferite trasee doar cu un rucsac în care aveam strictul necesar (apă, mâncare, câteva haine pentru vreme rea etc.).

Astfel am ajuns pe vârfurile Peleaga (2509m), Retezat (2485m) şi alte câteva mai mici. Am avut parte de o vreme superbă ce ne-a permis să ne bucurăm de peisaje de basm, de marmote şi capre negre.

Dimineaţa ultimei zile de vacanţă ne-a trezit cu o

nouă rundă de poaie şi vânt. În ciuda acestor condiţii am strâns cortul ud şi am ponit pe un traseu de circa 2 ore spre Poiana Pelegii (1633m) aflată la capătul drumului forestier la o distanţă de 20 km de maşină. Aici salvamontiştii au cerut detalii despre traseul nostru pentru acea zi şi în ciuda recomandărilor lor noi am ales să îl continuăm îndeosebi din cauza faptului că proviziile noastre de hrană se terminaseră cu o zi înainte. A fost aşadar o săptămâna minunată, o săptămâna în care am învăţat mai multe despre această ţară cu peisaje maiestuoase. Am aflat lucruri noi atât unul despre celălalt cât şi despre noi înşine - despre voinţă şi limite, atât fizice cât şi psihice.

Călător prin Spania

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Redactor Şef Adjunct Occidentul Românesc

Pentru a sublinia eleganţa mişcărilor dansatorilor de flamenco, coreografii au inventat costumaţia tipică, rochiile multicolore, elaborate din volane suprapuse, cu trene lungi, ca nişte cozi de păun. Rochiile acelea nu induceau doar admiraţia pur vizuală, ci obligau dansatoarele la succesiunea paşilor mărunţi, care conferă dansului o notă maiestuoasă, aparte. Începând cu apariţia primelor şcoli de coregrafie specializate, dansul flamenco feminin va fi desemnat drept „cintura para arriba” (deasupra taliei), căci partea inferioară a corpului este, evident mai puţin liberă în mişcare, datorită îmbrăcăminţii. În replică, dansul protagoniştilor masculini se va numi „de cintura para abajo” (sub centură).

Farmecul actual al dansului flamenco se datorează în mare măsură unui impresar rus. Sergei Diaghilew a întreprins în anul 1909 cu vestitul Balet Rus un turneu internaţional prin care e reuşit să înfrângă rezistenţa aristocraţilor, popularizând creaţiile compozitorului spaniol Manuel de Falla şi câştigând inimile publicului.

Propulsaţi de succesul reputat prin cafenelele muzicale, unii dintre protagonişti ajung să se producă pe scene nobile. Cu vocea sa expresivă, malaguezului Juan Breva îi reuşeşte performanţa de a înmuia inima Regelui Alfons XII, obţinând graţierea unui prieten încarcerat.

Despre un alt coleg de breaslă, Manuel Torre, se spune că ar fi interpretat o Seguyria cu atâta patos încât un spectator excitat s-ar fi urcat la el pe scenă şi l-ar fi muşcat de obraz. Cel mai renumit dintre toţi era însă Silverio

Franconetti, intrat în istorie sub numele de „Rey de los cantaores”, posesor al unui adevărat imperiu de localuri specializate în spectacole la scenă deschisă.

Spre sfârşitul secolului al XIX, chitara detronează definitiv vioara şi celelalte instrumente de acompaniament. Pe lângă dansatori şi cântăreţi îşi fac apariţia cei dintâi instrumentişti desăvârşiţi, capabili să potenţeze şi să îmbogăţească spectrul melodic prin improvizaţiile cele mai măiestrite. Scriitorul uruguayan Carlos Reyes descrie rolul lor: „Un cântăreţ fără suferinţă este ca o chitară fără corzi: sună, dar nu răsună. În general, se crede că strigătele şi chiotele, aye-urile şi suspinele sunt doar artificii şi arabescuri stilistice.

Prostii! E un tremur, iar în funcţie de ecoul pe care îl trezeşte cântecul în inima interpretului, strofele prind formă tânguitoare şi gust de lacrimi.” În anul 1869, într-o familie destul de înstărită, se naşte în Jerez de la Frontera genialul Chacón, căntăreţul ne-ţigan, atât de diferit de clişeele de până atunci: rotunjor la faţă, durduliu, cu bărbie dublă, apoape chel, purtând costum cu cravată, veston şi cămaşă albă, a fost primul solist care a interpretat versurile cântecelor sale în castiliana curată, renunţând la dialectul andaluz folosit până atunci. Chacón reuşeşte să revoluţioneze arta flamenco, imprimându-i o linie şi un stil care o face „demnă de dialogul cu zeii”. Tot lui îi datorăm şi cele mai expresive Cantes mineros, inspirate din viaţa grea a muncitorilor andaluzi, obligaţi să lupte pentru supravieţuire în minele de argint ale începutului secolului al XIX-lea.

Adus de andaluzii numeroşi care se strămută în capitală, în chiar primul an al secolului XX, flamenco îşi adjudecă Madridul.

Invenţiile moderne precum radioul şi patefonul îi vin în ajutor: Canario Chico, El Mochuelo, La Rubia, El Niño de Cabra sunt cei dintâi cântăreţi înregistraţi pe discuri de vinil. În jurul anului 1930, Pepe Marchena creează Colombiana, singura formă de flamenco născută în secolul XX. Cu toate acestea, Tangourile şi Buleria îndrăcită continuă să ocupe locul întâi în rândul preferatelor cântece festive din acea vreme. Pepe Marchena intră în legendă pe poarta din faţă, rămânând în amintire ca acel Gentleman al flamenco-ului, mereu zâmbitor. Artist desăvârşit, îmbrăcat elegant, cu smoching, el este prototipul bărbatului adorat, cel care a îndrăznit să îmbrace această artă în adevăratele straie de gală pe care le merita demult.

Tot el a introdus definitiv pe scenele cu pretenţii nobile aşanumita Ópera flamenca, o dezvoltare a genului, ades criticată, pe motiv că ar face prea multe concesii publicului, îndulcind stilul şi punând sub reflectoare întâmplări şi personaje dintr-o lume idilică, o Andaluzie imaginară, care n-a existat niciodată.

Amuzantă şi neaşteptată este însă explicaţia apariţiei acestui gen insolit: nu dezvoltarea ar-

tistică, ci prozaice motive materiale stau la baza ei. Concret, în luna mai 1926 se promulgează în Spania o lege care prevedea taxarea cu impozite de un singur procent a spectacolelor de artă „cultă”, în speţă opera, spre deosebire de restul de „manifestări laice”, care se taxau cu zece procente. Aşa că, spectacol după spectacol, la fiecare reprezentaţie de „operă flamencă” se pasau din mână-n mână sume frumuşele, care schimbau buzunarul în perfectă legalitate, chiar sub nasul funcţionarilor fiscali consternaţi.

Odată cu apariţia „Operei flamenca”, duhul sfâşietor, supranumit duende face loc unuia mai lent. Forma cea mai preferată de flamenco pe scenele operei cu acelaşi nume era fandangoul melodic şi unduitor. Succesul său se datora şi faptului că microfoanele de pe atunci nu erau suficient de performante pentru a surprinde sunetele complexe, vaietele şi suspinele care însoţesc ritmatele Tonás, Seguiriyas sau Soleares. Aşa se face că una sau alta din formele flamencoului îşi datorează popularitatea radioului, la fel ca-n cazul hiturilor moderne, care se difuzează exasperant de des pe posturile muzicale din zilele noastre.

Consumatorul de artă modernă nu se mai mulţumea însă demult cu ascultatul de flamenco; mai nou îşi dorea cu ardoare să-l şi vadă. Cererii i-a venit în întâmpinare oferta cinematografiei, prin filme care mai de care mai pasionale, promovând o imagine distorsionată, a unei Andaluzii artificiale, mulate perfect pe cerinţele dictate de regimul conservator franchist. Unele dintre ele sunt filmate nu la faţa locului, ci prin locaţii stăine de cauză, precum Berlinul, aflat sub stăpânirea aliaţilor nazişti. Abia recent, în anii optzeci, regizorul Carlos Saura a reuşit să producă filmele de valoare inestimabilă care redau sâmburele adevărat al artei flamenco: Bodas de Sangre (Nunţi de Sânge), El Amor Brujo (Amorul Vrăjitor) şi Carmen consacră definitiv calitatea cinematografică reală şi în acest domeniu iar Sevillanas (1992) şi Flamenco (1995) pun odată pentru totdeauna capăt clişeelor ieftine.

Dacă ar fi să dăm crezare filozofului spaniol Ortega y Gasset „andaluzul însuşi se autoînscenează cu multă plăcere, creând o ambianţă de scenă în care, de pildă în Sevillia, turistul se simte de parcă ar fi nimerit în altă lume, actorii perindându-i-se prin faţa ochilor ca-ntr-o piesă de teatru bine regizată, cu figuranţi perfect sincronizaţi, care colaborează în armonie pentru a-i crea impresia că ar privi un spectacol intitulat Sevilla”.

La iniţiativa poetului Federico García Lorca şi a compozitorului Manuel de Falla se lansează un spectacol de dimensiuni naţionale, concursul de cante jondo („cântec adânc”, cântul andaluz primitiv, originar). Se dorea astfel popularizarea formelor tradiţionale şi promovarea talentelelor neidentificate,

IULIE 2013

19

Flamenco Partea a II-a

din popor. N-ar fi de mirare ca actualele emisiuni televizate şi mediatizate ale căutătorilor de talente să se fi inspirat din acel eveniment, căci amploarea şi răsunetul nu s-au lăsat aşteptate.

Meritul incontestabil pentru acel succes răsunător îi aparţine poetului naţional Lorca, înzestrat cu o sensibilitate poetică nemaipomenită şi cu un simţ al ritmului desăvârşit, care-l făcea să simtă şi să transmită fiorul artei flamenco prin toate fibrele fiinţei sale.

Spre deosebire de capriciile politicienilor, flamenco nu şi-a întrerupt ascensiunea nici în vara anului 1936, când în Spania a izbucnit teribilul Război Civil.

Chiar dacă unii dintre artişti au fost nevoiţi să emigreze sau chiar şi-au pierdut viaţa, cum a fost cazul asasinatului neelucidat până astăzi al adoratului Federico García Lorca, muzica şi dansul flamenco nu s-au potolit, ci mai degrabă s-au înteţit, sfidând fatalitatea. Sărăciţi şi robiţi de drepturi, spaniolii storşi de vlagă, lipsiţi de mijloacele de a viziona spectacolele flamenco de prin sălile cu pretenţii, se adunau în mase prin arenele de lupte taurine, asisitând la legendare reprezentaţii de artă flamenco, îmbibate de obidă şi năduf. Nici criticii care strâmbau din nas, pe motiv că „flamenco în arenă e ca şi cum ai bea ţuică dintr-o chiuvetă” nu reuşeau să stăvilească năvala poporului asuprit.

Cuplul format de cântăreţul „Caracol” şi dansatoarea „Lola Flores” atrăgea publicul ca un magnet irezistibil, potenţat fără doar şi poate de pasiunea mistuitoare care îi unea pe cei doi protagonişti. Ce dezastru pentru ţara întreagă în 1951, când frumoasa dansatoare şi genialul muzician anunţau despărţirea lor definitivă! O traumă pe care toţi au resimţit-o ca pe o trădare de neiertat, un pumnal înfipt direct în inimă.

De pe acum, localurile cu reprezentaţii de flamenco nu se mai numeau Cafés Cantantes, ci tablaos. Denumirea s-a consacrat şi încetăţenit până astăzi, sugerând parcă faptul că avem de-a face cu locul unde ţi se oferă pe tavă, pe-o tablă imaginară sub formă de podium ceea ce este cu adevărat valoros: flamenco servit á la carte. Paco de Lucía, Manolo Sanlúcar, Camarón de la Isla, Enrique Morente, Antonio Gades şi Cristina Hoyos sunt artiştii care au impus noul gen al tinerei generaţii, aşa-numitul „nuevo flamenco”, curentul care punea capăt perioadei de întuneric de după război, dedicându-se idealurilor libertăţii, speranţei şi renaşterii din propia cenuşă. În anul 1993, fosta Catedră de Flamencologie din oraşul Jerez de la Frontera se transformă în Centrul Falmenco Andaluz iar mai nou, la Sevilla funcţionează Muzeul Dansului Andaluz, o instituţie recunoscută de

UNESCO drept bun cultural din patrimoniul universal. Dar flamenco nu este o specialitate pentru arheologi; el trăieşte şi se dezvoltă de la an la altul, cu o vitalitate de nestăvilit, devenind un limbaj artistic universal. Nici politicienii nu se lasă mai prejos şi încep să sprijine fenomenul, chemând la rampă protagoniştii, botezând străzi şi pieţe cu numele lor şi înfiinţând trasse turistice pe urmele lor, adevărate rutas flamencas. Cu toate acestea, viaţa artiştilor nu s-a îmbunătâţit prea mult. În continuare, dansatorii, cântăreţii, poeţii şi chitariştii trăiesc în condiţii precare, finanţându-se de pe-o zi pe alta, colindând de la un loc la altul.

Rumba, explozivă îşi face intrarea triumfală pe scena lumii, purtată spre cumile gloriei de inegalabilul chitarist Paco de Lucía, discipol al celui mai renumit personaj-victimă a drogurilor din scena flamenco: idolatrizatul Camarón de la Isla. „Nu ne era frică, dar resimţeam o furie adâncă”, preciza mai târziu renumitul chitarist de Lucía. Soliştii de chitară clasică îi desconsiderau pe cei de flamenco, pe motiv că arta lor ar fi mai puţin elaborată. Din dorinţa de a le administra o lecţie, Paco de Lucia şi colegii săi au dezvoltat o rapiditate inegalabilă în interpretare, transformând arta lor într-o adevărată armă de combătut nesiguranţa şi teama. Pentru public, au atins practic perfecţiunea interpretativă, punând definitv capăt cârcotelilor interpreţilor de partituri clasice. Paco de Lucia a fost primul chitarist care a schimbat poziţia chitarei, sprijinind-o nu pe genunchiul stâng, ci pe piciorul drept, lăsând instrumentul să se odihnească în adâncitura

şoldului aplecat. Poziţia verticală, cu griful şi mâna stângă îndreptate spre cer semnaliza o delăsare şi o lejeritate care sfida rigiditatea scrobiţilor chitarişti de până atunci.

Au urmat grupurile Gipsy Kings şi deliciosul Duo Los del Rio, cel care a lansat hitul „La Macarena”. Din clipa în care „Macarena” a fost aleasă ca imn electoral al democraţilor americani, flamenco a intrat triumfal prin toate porţile mapamondului. La ora actuală, odată cu deschiderea spre democraţie şi cu intrarea Spaniei în Uniunea Europenă, accentul din flamenco s-a deplasat, distanţându-se de tradiţionalele teme ale asupririi şi sărăciei. Mai nou, dureroasa temă a emigraţiei câştigă tot mai mult teren, materializându-se în curentul Andalucía amarga. La fel, ia amploare interesul pentru dialogul încărcat de tensiuni dintre lumea creştină şi cea arabă.

Flamenco este un indicator al punctelor fierbiţi ale societăţii. În pas cu evoluţia omenirii apar noi zone-problemă, pe care arta flamenco le oglindeşte şi le demaschează prompt. Angajamentul artistic merge mână în mână cu cel politic. Cu alte cuvinte, nu avem de ce să ne temem că ar seca vreodată izvorul său de inspiraţie, conflictul de interese dintre bogaţi şi săraci fiindu-i temă predestinată.

Industria flamenco obligă în continuu la inovaţie artistică.

Printre montările la scenă mai insolite se numără, de exemplu, un spectacol în care bărbaţii îmbracă rochiile tipice, în timp ce partenerele poartă pantaloni.

Exponentul cel mai renumit al stilului modern rămâne însă dansatorul Joaquín Cortés, cel care a impus prin spectacolele sale Pasión Gitana şi Soul, impregnate de rock, gospel, soul şi funk un nou stil: Haute Couture, cu dansatori îmbrăcaţi în costume marca Giorgio Armani. În replică la năzbâtiile creative născute în vremuri moderne în virtutea mottoului „anything goes”, dincolo de fuziunea dintre flamenco şi curentele rock, hip-hop, reaggae, pop şi rap, se cultivă în paralel şi pe mai departe stilul clasic.

Concernele internaţionale şi internetul i-au deschis noi căi de răspândire. Nu este de mirare că publicaţia cea mai prestigioasă de flamenco se editează nu la Madrid, ci în Japonia, într-un tiraj de 10.000 de exemplare.

Flamenco este sinonim nu doar cu o muzică inegalabilă, un stil artistic, o filozofie de viaţă, un mod de a privi lumea, aproape o filozofie, ci şi, poate înainte de toate, cu o afacere rentabilă.

Pe post de reflecţie cu dublu înţeles ne rămân cuvintele exegetului Rubén Dario: „Andaluzia nu este nici veselă, nici tristă: ca toate regiunile, şi ea se orientează după starea emoţională a celor care o contemplă”.

20

IULIE 2013

Timeea Oprean - Cluj Napoca

Denumită popular luna lui Cuptor, luna iulie, se numeşte şi luna fierbinţelilor şi a coacerilor. Se spune că aşa cât e de cald în luna lui Cuptor, tot aşa va fi de frig în FaurFebruarie. Luna iulie prin tradiţie este consacrată secerişuluiiar temerea principală a oamenilor era aceea de a nu-şi pierde recolta obţinută cu atâta trudă. Astfel că, luna iulie este plină de zile în care este evitat lucrul, din dorinţa de a nu chema grindina sau incendierea grânelor.

Ana-Foca În prima zi a lunii iulie este Ana-Foca, o sărbătoare a focului, care poate cuprinde tot ce are mai de preţ gospodarul. Se spune că cine nu păzeşte Ana-Foca şi lucrează la vie, soarele îi va dogori via şi aceasta se va usca. Această zi e rea de trăsnet şi de foc şi se ţine pentru a fi ferit tot anul de

dauna prin foc sau prin roaderea lucrurilor din casă de către şoareci.

Cosmandinul Tot pe 1 iulie se ţine şi ziua fraţilor Cosma şi Damian, porecliţi Doctori fără de arginţi, deoarece umblau şi tămăduiau oamenii fără să ia plată.

Sfântul Sisoe Acesta, pomenit de mulţi, a fost de fapt, un cuvios credincios în Hristos, care a trăit în vremea Romei antice, retras în pustie, vindecând şi făcând miracole. Pentru cuvioşia sa, popoul l-a numit sfânt şi mulţi îl invocă, fără a-i cunoaşte povestea. Ziua lui este pe 6 iulie şi este ţinută pentru copiii ce zac de strânsoare, de gâlci, de bube sau de alte suferinţe.

Panteliile Surorile lui Sfântul Ilie, Panteliile, reprezintă punctul culminant al sărbătorilor de vară. Panteliile se ţin în perioada 13 – 27 iulie, deoarece ele pot să pârjolească şi să ardă recoltele prin forţa lor distrugătoare.

Tradiţii strămoşeşti Sânt-Ilie – Sfântul Ilie Sânt-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar la data de 20 iulie, considerată a fi mijlocul sezonului pastoral.

Sânt Ilie, ca şi Sân-George şi Sâmedru, este o divinitate populară care a preluat numele şi data celebrării de la un sfânt creştin - Sfântul Prooroc Ilie. În Panteonul românesc Sânt-Ilie este o divinitate a Soarelui şi a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă.

Ca divinitate solară şi meteorologică, Sânt-Ilie provoacă tunete, trăznete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina. În perioada sa pământeană Ilie a săvârşit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi la îndemnul diavolului, păcate pe care le-a ispăşit în moduri diferite şi din această cauză Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfinţilor şi l-a urcat la cer într-o trăsură cu roţi de foc trasă de doi sau de patru cai albi înaripaţi. În cer, Sânt-Ilie cutreieră norii, fulgeră şi trăsneşte dracii cu biciul său de foc pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Şi, pentru că dracii înspăimântaţi se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în trupul

unor animale, Sânt-Ilie trăsneşte năprasnic pentru a nu-i scapa nici unul dintre ei.

Ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, Sânt-Ilie este atestat prin numeroase tradiţii, mai ales în mediile păstoreşti. În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă (cânepişti), se dezbrăcau şi, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sânt-Ilie, vi-

sau cânepă verde era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi iar dacă visau cânepă uscată se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni. În dimineaţa acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.

Femeile duceau în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor făceau bube în gură.

Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat şi astăzi. În această zi, merele (fructele lui Sânt-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

De Sfântul Ilie, românii îşi aminteau şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se consideră că morţii se veselesc.

Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sărbători calendaristice, cuprinde şi practici de pomenire a morţilor. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sânt-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari.

Se credea şi se mai crede şi astăzi că dacă tună de SântIlie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Acum, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operaţie numită „retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să între în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuică îndulcită cu miere.

Masa festivă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor şi de a apara stupii de

Tradiţii şi obiceiuri în luna iulie

furtul manei şi se transforma într-o adevărată petrecere cu cântec şi joc. Era nevoie de multă atenţie, ca la această masă să nu fie prezenţi cei ce ştiau să facă farmece şi vrăji, căci mierea furată în astfel de zile mari e mai cu putere la

mitul bâlci de Sânt-Ilie de la Fălticeni, bâlci care, din anul 1814, în urmă hrisovului lui Scarlat Vodă Calimach, era al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig. Cu două-trei săptămâni înainte de 20 iulie, pe străzile Falticeniu-

farmecele şi vrăjile lor.

Sânt-Ilie marchează miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stană. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală. În vechime, se obişnuia ca în această zi să se organizeze întâlniri ale comunităţilor săteşti de pe ambii versanţi ai Carpaţilor (numite nedei), se organizau târguri de Sânt-Ilie, iarmaroace şi bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre. În cadrul acestor manifestări, ce durau mai multe zile şi erau considerate a fi bune prilejuri de cunoaştere pentru tineri, atmosfera era însufleţită de muzică şi se făcea comerţ cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte şi produse agricole.

Pentru ţinutul sucevean este demn de amintit renu-

lui începea să se adune mozaic de lume şi se auzeau strigătele şi chemările negustorilor rostite în polonă, rusă, letonă, cehă, germană, maghiară, turcă sau arabă. La bâlciul organizat cu această ocazie („Comedia din deal”) veneau artişti de circ -acrobaţi, iluzionişti, înghiţitori de săbii, motociclişti ce evoluau la zidul şi globul curajului-, soseau parcuri de animale sălbatice, erau montate scrâncioburi de diverse forme şi mărimi, erau aduse teatre de păpuşi, roata norocului şi multe alte atracţii pentru curioşii adunaţi „pe deal”. Treptat, iarmarocul de la Fălticeni, ca de altfel multe alte manifestări tradiţionale, şi-a pierdut importanţa, astăzi încercându-se revigorarea lui în cadrul Festivalului folcloric „Şezătoarea”.

De Sfântul Ilie: • nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină) • îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii - se retează stupii, se

duc faguri şi mere la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană • se culeg în zori plante de leac stropite cu sânge de cocoş tăiat deasupra lor • se duc berbecii la berbecar • dacă tună vor fi merele şi alunele viermănoase; dacă plouă, va ploua 20 de zile • se ţine „Târgul de fete de pe Muntele Găina” din judeţul Alba 20 iulie - Covasna Nedeea mocănească „Sânt-Ilie la români” 20 iulie - Săcele „Târgul feciorilor de la Săcele” - manifestare tradiţională ce se organizează anual de Sfântul Ilie.

20 iulie - Polovragi „Nedeea de la Polovragi” - manifestare etnofolclorică şi târg anual.

20 iulie - Fălticeni „Şezătoarea” - spectacol folcloric ce se organizează de ziua Sfântului Ilie.

20 iulie - Bezdead, Găeşti Târguri anuale ce se organizează de ziua Sfântului Ilie.

NEDÉIE - Petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram.

Borş de urzici

Bucătăria de acasă Pentru 5-6 porţii: •100 g ceapă •100 g morcovi •100 g ţelină şi albitură (rădăcină de pătrunjel şi păstârnac) •75 ml ulei •50 g orez •6-800 g urzici •700 ml borş •Knorr Delikat şi sare după gust •legătură mică de ceapă verde şi una de leuştean Preparare: Zarzavatul se taie mărunt şi se căleşte în ulei cu puţină apă.

Se adaugă apa, o linguriţă de Knorr Delikat şi se fierbe aproximativ 10-15 minute. Se adaugă orezul spălat şi urzicile curăţate, spălate şi opărite câteva minute în apă clocotită cu sare.

După ce toate ingredientele sunt pătrunse, se adaugă borşul fiert separat şi se potriveşte gustul cu sare. Ceapa verde se tăie mărunt şi se adaugă în oală. Se mai lasă să dea câteva clocote, după care se trage vasul de pe foc şi se adaugă leuşteanul tocat mărunt.

IULIE 2013

21

Fasole verde cu pui Ingrediente: •500 g fasole verde •1 ceapă medie •2 roşii mari •sare,piper •3 felii piept de pui •1 lingură unt Se prepară astfel: Spălaţi şi curăţaţi fasolea de codiţe şi o tăiaţi la mărime

potrivită. Curăţaţi şi tăiaţi mărunt ceapa.

Cu cuţitul apăsaţi uşor coaja roşiilor astfel încât aceasta să se deprindă mai uşor şi mărunţiţi roşiile. Într-o oală puneţi untul la topit apoi adăugaţi ceapa tăiată mărunt să se calească 1-2 minute, adăugaţi roşiile tăiate şi ele mărunt. După câteva minute adăugaţi fasolea şi acoperiţi cu apă şi lăsaţi totul să fiarbă la foc mic.

Încingeţi o tigaie (eu am folosit una grill) şi prăjiţi pieptul de pui sărat şi piperat în prealabil. Tăiaţi pieptul în bucăţi şi apoi îl adăugaţi peste fasolea care fierbe.

Mai lăsaţi totul pe foc aproximativ 20 minute. Săraţi şi piperaţi la sfârşit şi mai lăsaţi oala pe foc încă 2-3 minute. Serviţi mâncarea de fasole cu un ardei iute lângă şi cu o pâine bună de casă.

Poftă bună!

Îngheţată cu cireşe

Salată de ardei copţi

Ingrediente: •10 ardei graşi •2-3 linguri ulei •lingură oţet

•sare Preparare: Coacem pe plita încinsă ardeii graşi, mari. La aragaz

se coc pe o tablă. Ardeii trebuie să fie copţi de jur împrejur, dar nu arşi. Pe măsură ce se coc, îi punem într-un castron, îi presărăm cu puţină sare şi acoperim cu un capac.

Lăsăm să stea 10 minute, apoi îi curăţăm bine de pieliţă. Ştergem cu un şervet codiţele înnegrite. Dacă nu curăţăm ardeii imediat şi îi lăsăm să stea mai mult timp în zeama lor, ardeii se înmoaie şi îşi pierd gustul.

Aşezam ardeii într-o salatieră, culcaţi, cu codiţele în sus şi îi dăm la rece. Când îi servim la masă, fiecare îşi toarnă în farfurioară ulei şi oţet sau lămâie.

O reţetă perfectă pentru zilele toride de vară. Această îngheţată este cremoasă şi foarte delicioasă pe care o puteţi pregăti şi fără o maşină de făcut îngheţată.

Aveţi nevoie de: •600 ml frişcă lichidă

•1 cutie de lapte condensat •300 gr. cireşe proaspete Se prepară astfel: Spălaţi cireşele, scoateţi sâmburii şi apoi tăiaţi-le în bucăţi potrivite. Bateţi frişca până când aceasta devine o spumă tare. Adăugaţi bătând

în continuare toată cutia de lapte condensat. La final adăugaţi bucăţile de cireşe şi puneţi compozitia în caserole şi daţi totul la congelator pentru câteva ore sau peste noapte.

Rezultatul este uimitor!

Gogoşi simple Ingrediente: •500 g făină •1 ou •un pliculeţ de drojdie uscată •2 linguri de ulei •250 ml lapte •un praf de sare •700ml ulei pt prăjit •zahăr pudr vanilat O mâna de făină am amestecat-o rapid, până la omogenizarea completă, cu o ceaşcă (150 ml) de apă clocotită.

Am lăsat să se răcească şi între timp am frământat aluatul din restul de făină, ou, drojdie şi un praf de sare, turnând lapte cât se cerea pentru un aluat potrivit de tare. La urmă am încorporat şi aluatul opărit, apoi şi cele două linguri de ulei.

Mi-a rezultat un aluat relativ moale, pe care l-am lăsat la dospit aproximativ 20 de minute.

După ce a crescut, am pus

pe foc un ceaun cu 700 ml ulei şi când a fost bine încins, am început să torn câte o lingură de aluat. Fiecare gogoaşă s-a prăjit pe o parte şi pe altă, apoi le-am scos cu spumieră într-un castron.

După ce s-au răcorit un pic, le-am pudrat şi le-am servit calde. Au ieşit foarte pufoase şi gustoase. Cine doreşte poate pune şi în aluat unadouă linguri de zahăr.

Poftă bună!

Pagină realizată de Floarea Bota - Murcia

22

Terapia verde

IULIE 2013

Banala fasole verde Beneficii nutriţionale

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

Fasolea verde este o legumă frecvent consumată ca fel principal sau garnitură în numeroase preparate culinare, apreciată pentru gustul dulceag şi proprietăţile sale nutritive importante şi permite pregătirea de reţete sănătoase şi săţioase, care promovează o stare de sănătate bună şi o condiţie fizică optimă.

Informaţii nutriţionale despre fasolea verde Fasolea verde, indiferent de

specia cultivată, este o legumă cu un conţinut redus de calorii, dar bogat în nutrienţi esenţiali pentru sănătate, precum proteinele, fibrele alimentare, calciul şi fierul. Doar o cană de fasole verde proaspătă conţine 200 de miligrame de potasiu, beta caroten şi vitamina A. Beta carotenul reduce riscul de dezvoltare a anumitor tipuri de cancer, iar vitamina A menţine acurateţea vederii şi stimulează dezvoltarea osoasă. Fasolea verde la conservă, fără sare adăugată, conţine tot atâtea calorii, fibre alimentare şi fier, precum fasolea verde proaspătă.

Nutrienţii din fasolea verde, furnizaţi de o cantitate de 100 de grame şi calculaţi prin raportare la doza zilnică recomandată, sunt următorii: • vitamina C - 20,3%

Coacăze negre Coacazele negre sunt o sursă foarte bogată de vitamina C, având o concentraţie de patru ori mai mare decât cea din portocale. Vitamina C este un antioxidant puternic, ce protejează organismul împotriva afecţiunilor cardiovasculare, circulatorii şi infecţiilor(întăreşte sistemul imunitar, pentru răceală, gripă şi roşu în gât). Coacazele negre conţin cantităţi substanţiale de potasiu şi foarte puţin sodiu, deci sunt utile în tratarea hipertensiunii arteriale. Coacazele sunt utile în prevenirea cancerului, reţinerii de fluide, hipertensiunii arteriale, stresului şi anxietăţii.

Frunzele de coacăz negru conţin uleiuri volatile, acid tanic şi multă vitamina C. Le putem folosi în ceaiuri pentru gargară, pentru ameliorarea ulcerelor cavităţii bucale. Dacă luăm intern, ceaiul are efect benefic asupra glandelor suprarenale.

Antocianozidele (pigmenţii din coaja mov) au o acţiune bactericidă şi antiinflamatoare, de aceea sunt folosite împotriva gutei. Guta sau poliartrita gutoasă este provocată de retenţia acidului uric în sânge. Astfel se

depun la încheieturi uraţii (sunt nişte formaţiuni calcaroase), care distrug osul şi cartilagiile, provocând excrescenţe dureroase, mergând până la imobilitatea totală a respectivei articulaţii.

Este socotită a fi o boală a marilor gurmanzi(se presupune că această boală o fac cei care mănâncă numai bunătăţi, mai ales carne roşie de viţel şi de vită, marii băutori de cafea şi fumătorii. O cauză mai puţin cunoscută a bolii este frigul). Un leac extraordinar pentru gută este ceaiul din frunzede coacăz negru. Se prepară astfel: la o cană de apă clocotită, infuzăm cinci frunze verzi (bem una-două căni timp de 2 săptămâni). Ceaiul acesta nu poate fi băut de cei cu gastrite şi ulcere hiperacide.

Pentru cei cu stomacul sensibil este foartebun sucul din coacăze negre, opărite şi pasate prin sită, la care adăugăm zahăr şi apă (rezultă un fel de nectar foarte gustos şi hrănitor). Dintr-un kilogram de boabe opărite într-un litru de apă se pot scoate cam 3 litri de suc (cura se face aproximativ 2 săptămâni). Nectarul acesta se bea de plăcere.

• vitamina K - 18% • vitamina A - 13.8% • mangan - 11% • fibre alimentare - 10.8% • acid folic - 8.2% • vitamina B6 - 7% • molibden - 6.6% • magneziu - 6.2% • triptofan - 6.2% • potasiu - 6% • vitamina B2 - 5.8% • fier - 5.7% • vitamina B1 - 5.3% • fosfor - 3.8% • calciu - 3.7% • proteine - 3.6% • vitamina B3 - 3.6% • colina - 3.6% • cupru - 3.5% • acizi graşi omega-3 - 2.9% • calorii - 31 (1%) Beneficiile fasolei verzi asupra sănătăţii • Furnizarea unei cantităţi Substanţele cancerigene sunt peste tot în jurul nostru, unele ascunse mai bine în produse la care puţini s-ar gândi, altele expuse mai mult, cum ar fi cele din ţigări.

Substanţele cancerigene nu provoacă automat cancer, însă favorizează dezvoltarea acestei boli grave, în special atunci când există o expunere constantă şi îndelungată la ele.

Carcinogeneza reprezintă un proces complex, prin care o celulă oarecare din organism suferă o serie de mutaţii cauzate, în general, de expunerea la anumiţi factori de mediu (chimici, fizici şi biologici).

Carcinogenul reprezintă agentul (substanţa, radiaţie sau izotop radioactiv) care provoacă carcinogeneză.

Substanţe cancerigene din produsele cosmetice Produsele cosmetice şi cele pentru îngrijirea corpului sunt nelipsite din orice casă, dar pe cât de mult promit să înfrumuseţeze, pe atât de mult ascund faptul că pot dăuna sănătăţii.

Metalele Plumbul, cromul, aluminiul şi titanul sunt doar câteva substanţe cancerigene care se pot regăsi în rujuri şi în alte produse pentru îngrijirea buzelor. În timp, aceste substanţe pot duce la apariţia cancerului pulmonar sau gastric, dacă ajung să fie ingerate.

Dihidroxiacetona Dihidroxiacetona este o substanţă cancerigenă care intră în compoziţia produselor autobronzante. Este ingredientul activ care conferă pielii culoarea arămie specifică bronzului natural. Dihidroxiacetona poate fi ingerată cu uşurinţă în timpul aplicării produsului. Utilizate în mod regulat, produsele autobronzante cu dihidroxiacetonă pot provoca modificări ale ADN-ului şi pot cauza tumori canceroase.Alte substanţe toxice din produsele cosmetice şi de

mari de antioxidanţi În afară de antioxidanţii convenţionali, precum vitamina C şi beta carotenul, fasolea verde furnizează şi o doză importantă de mangan, antioxidant mineral cu rol protectiv la nivel celular.

Fasolea verde mai conţine şi alţi fitonutrienţi preţioşi, precum numeroase tipuri de carotenoide (luteină, vioxalatină şi neoxantină) şi flavonoizi (quercitina, kaemferolul, catechinele, epicatechinele şi procianidina), cu o acţiune antioxidantă puternică în organism.

• Protecţia sistemului cardiovascular Antioxidanţii din belşug conţinuţi de fasolea verde au efecte pozitive şi asupra sănătăţii cardiovasculare. Studii de specialitate au demonstrat că această legumă reglează nivelul coles-

terolului în corp, însă este important să se consume şi păstaia, nu doar boabele tinere de fasole din interior, pentru culegerea acestor beneficii importante.

Grăsimile esenţiale omega-3 din fasolea verde îşi aduc şi ele aportul în menţinerea sănătăţii circulatorii şi implicit a inimii.

• Protecţia sănătăţii prin efectul anti-inflamator Carotenoidele şi flavonoizii conţinuţi de fasolea verde au proprietăţi anti-inflamatorii, inhibând acţiunea unor enzime

Substanţele cancerigene

îngrijire sunt fluorul, parabenii, parfumurile sintetice, toluenul, propileneglicolul şi triclosanul.

Substanţe cancerigene din alimente Alimentele pe care le consumaţi zi de zi pot conţine substanţe cancerigene care nu fac altceva decât să accelereze ritmul de degradare a celulelor.

Grăsimile saturate în exces Alimentele care conţin grăsimi săturate din plin, cum ar fi carnea de porc, pot fi potenţiali vinovaţi pentru apariţia cancerului. În mod normal, grăsimile săturate nu pot fi eliminate radical din alimentaţie, decât dacă se adoptă un regim vegetarian.

De altfel, grăsimile săturate nu sunt periculoase atunci când sunt consumate cu moderaţie şi doar din când în când. Un consum constant de grăsimi săturate poate duce în timp la apariţia cancerului de colon, întrucât grăsimile favorizează dezvoltarea tumorilor la nivelul tubului digestiv.

Aflatoxină Aflatoxina este o substanţă cancerigenă produsă de ciuperci microscopice. În general, aflatoxina se găseşte în alimente precum porumb, alune, condimente sau cafea, dar se poate regăsi şi în compoziţia altor alimente. De exemplu, aflatoxina nu se găseşte în mod normal în produsele lactate, însă poate ajunge în ele dacă furajele sau plantele cu care a fost hrănit animalul au fost infectate cu aflatoxină.

Acrilamidă Acrilamida este o substanţă cancerigenă care se găseşte în special în alimentele bogate în ami-

don, încălzite la temperaturi mai mari de 120 de grade Celsius.

Astfel, acest carcinogen se găseşte în cartofii prăjiţi, chipsuri, pâinea prăjită pentru micul dejun, biscuiţi şi fursecuri, printre altele. Acrilamida favorizează infertilitatea la femei, precum şi anumite tipuri de cancer.

Aditivii alimentari Nu toţi aditivii alimentari au potenţial cancerigen, însă mulţi dintre ei pot duce la apariţia altor boli periculoase, de la boli de piele, până la boli ale sistemului nervos. Dintre E-urile cu efecte nocive asupra organismului se remarcă: • E 330 (sare de lămâie) - este considerat cel mai cancerigen aditiv. Poate produce cancer bucal şi se găseşte în special în băuturi răcoritoare.

• E 407 (caragenan) - produce carenţe mineralo-vitaminice şi poate creşte riscul de cancer.

Printre produsele care conţin caragenan se numără brânza topită şi anumite sortimente de pate din comerţ. Caragenanul poate avea acţiune laxativă, poate provoca alergii, poate provoca ulcer şi malnutriţie.

• Este bine de ştiut că sunt multe alte E-uri considerate a fi substanţe cancerigene (E 110 - colorant galben, E 95 - acetsulfam K etc).

Substanţe cancerigene din casă Este aproape imposibil să vă feriţi total de substanţele cancerigene, însă atât cât este posibil, încercaţi să diminuaţi expunerea la ele dacă nu este necesară.

Benzen şi formadelhida Sunt două substanţe cancerigene care se regăsesc în produse pentru împrospătarea

care produc inflamaţii în corp. Întrucât diabetul de gradul 2 se manifestă şi prin inflamaţii cronice, fasolea verde poate fi considerată un aliment care previne această boală extrem de răspândită.

• Facilitarea digestiei Conţinutul important de fibre alimentare contribuie la menţinerea sănătăţii tractului digestiv, precum şi la menţinerea unei senzaţii de satietate, care să elimine tendinţa exceselor alimentare. aerului din casă, de exemplu.

Odorizantele de cameră răspândesc un miros plăcut în încăpere, dar în acelaşi timp răspândesc şi aceste substanţe cancerigene, care, dacă sunt inhalate (şi de cele mai multe ori sunt), pot provoca diverse tipuri de cancer, cum ar fi leucemia. De asemenea, este bine de ştiut că benzenul şi formadelhida se găsesc şi în compoziţia ţigărilor.

Aluminiul Aluminiul, folia cu care înveliţi sandvişurile sau acoperiţi tava cu mâncare, este o substanţă cancerigenă. Foile din aluminiu nu ar trebui să se regăsească în preajma alimentelor, deoarece ionii din compoziţie pot fi ingeraţi cu uşurinţă. Odată ajunşi în organism, aceştia pot avea un efect toxic asupra creierului. În timp, aluminiul împiedică absorbţia corespunzătoare a calciului, favorizează apariţia osteoporozei şi poate duce şi la apariţia cancerului.

PVC PVC-ul este un tip nociv de plastic, care poate afecta ficatul şi, în final, poate duce la apariţia cancerului. PVC-ul se găseşte în compoziţia anumitor obiecte din plastic folosite în casă, cum sunt caserolele sau PET-urile.

Acidul perfluorooctanoic Acidul perfluorooctanoic este o substanţă cancerigenă care intră în compoziţia stratului superior al tigăilor antiaderente. Deşi sunt foarte utile în bucătărie, deoarece împiedică lipirea mâncării, tigăile teflonate sunt periculoase pentru sănătate. Învelişul superior se poate zgâria, ceea ce duce la răspândirea acidului perfluorooctanoic în mâncare. Prin ingerare, această substanţă cancerigenă ajunge în organism, iar în timp poate duce la apariţia bolilor tiroidei şi la cancer.

Mica publicitate Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul anunţurilor de la mica publicitate comunicate la telefon sau prin e-mail! Singurii răspunzători sunt cei care le transmit redacţiei noastre spre publicare!

MUNCĂ - CERERI  Muncitor responsabil, cu experienţă în instalări aer condiţionat -industrial, casnic, construcţii-, caut de muncă în domeniu. Posed carnet de conducere categoria B. Telefon: 634649931.  Şofer de TIR internaţional, cu experienţă, permis spaniol, categoria B, C, E, card CAP, tachograf, caut de muncă. Telefon: 653426503.  Bărbat, serios şi sănătos caut de muncă ca intern sau extern.

Am experienţă în curăţenie şi îngrijirea persoanelor în vârstă.

Mai multe detalii la telefon: 642 896 623.  Persoană de origine română, educată, harnică, serioasă, profesionistă în confecţii (croitorie în serie), menaj, bucătărie, presopunctură şi masaj pentru doamne vârstnice, cu multiple abilităţi gospodăreşti, caut angajare într-un loc decent de muncă. Contact: n. negulescu@yahoo.com, sau telefon: 0040/764 441 369.  Tânăr cult, dinamic, serios, 24 ani, necăsătorit, cetăţenie română, expert operator calculator (servere dedicate, securitate online, baze de date, linux, windows server 2003-20072008, retelistică, marketing, limba engleză (expert - scris + vorbit), doresc loc de muncă convenabil, decent. Contact: 0040/760 090 463, sau darkston3e@yahoo. com  Doamnă serioasă, responsabilă, cu peste 12 ani experianţă ca şi internă, caut de muncă în Ciudad Real sau împrejurimi. Telefon: 642 627 835, 663 710 764.  Caut de muncă în construcţii ca şi peon, în Comunitatea Madrid. Solicit 650 euro/lună.

Mai multe informaţii la telefon: 642 731 407.  Doamnă serioasă şi res-

ponsabilă, caut de muncă, ca internă în zona Barcelona. Am documente legale de muncă, experienţă şi referinţe foarte bune. Telefon: 637 109 571.  Mecanic auto cu experienţă caut de muncă în domeniu sau în construcţii, agricultură, în orice zonă a Spaniei. Telefon: 642 762 009.  Caut de muncă în case, la curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă. Am referinţe bune, locuiesc în Albal/ Valencia. Mai multe detalii la telefon: 671 211 562.  Bucătar, cu 14 ani de experienţă în bucătăria românească şi spaniolă, sunt interesat pentru muncă în acest domeniu într-un restaurant cu bucătărie mixtă (spaniolă-românească) sau numai românească. Telefon: 673 145 467.  Tânără, 23 ani, caut de lucru în orice domeniu în zona Madrid, preferabil în Torrejón de Ardoz. Am terminat facultatea de Ştiinţe Economice, am experienţă în contabilitate, vânzări şi îngrijit copii. Vorbesc foarte bine spaniola, engleza şi franceza. Am acte în regulă.

Mă puteţi contacta la telefon: 690 984 392 sau e-mail: freealltyme@yahoo.com  Caut de muncă ca şi şofer profesionist în toată Spania.

Posed categoriile: A, B, C şi E. Telefon: 642 817 526.  Doamnă serioasă, 44 de ani, fără obligaţii, din provincia Madrid, caut de muncă în Spania ca şi internă. Am experienţă, carnet de conducere, drept de muncă, referinţe foarte bune. Telefon: 602 467 030.  Persoană responsabilă, caut să lucrez ca şi şofer sau portar.

Am carnet de conducere categoria B de 5 ani şi BTP. Telefon: 690984392.  Caut de muncă în menaj ca şi externă, în Alcalá de Henares şi împrejurimi. Am experienţă de peste 6 ani şi în confecţii.

Telefon: 672 575 486.

MUNCĂ - OFERTE  Angajez internă pentru perioadă determinată: 7 iulie – 7 august, în Valverde del Camino / Huelva. Mai multe informaţii la telefon: 653189719.  Angajez internă în Madrid

pentru a îngriji o persoană în vârstă. Telefon: 679547024.  Angajez tânără serioasă pentru servicio domestico de luni până vineri de la orele 9:00 la 14:00, în Mairena del Aljarafe, provincia Sevilla.

Telefon: 679515774.  Angajez internă în Madrid, 28 – 45 de ani, cu drepturi de muncă şi experienţă în domeniu. Mai multe informaţii la telefon: 627261498.  Caut internă sau externă (obligatoriu să aibă mşină) pentru o casă în Sant Vicent del Raspeig/Alicante. Mai multe la telefon: 675092143.  Angajăm persoane cu experienţă de cel puţin 2 ani în construcţii pentru o lucrare mare în Alicante, începând cu luna august. Detalii la telefon: 657814024, 936643332(Javier).  Angajăm şofer cu experienţă, serios şi responsabil, preferabil autonom, în Sevilla. Telefon: 954981710.

(Manuel). ÎNCHIRIERI  Închiriez ocameră în zona metro Pradillo (Móstoles). Apartamentul are 120mp, 4 camere, 2 băi, căldură de la comunidad, aragazul este pe butelie.Camera este separată de celelalte 3, are baie proprie, ideală pentru o pereche. Preţ 200 euro pe lună.

Persoanele interesate pentru vizitarea apartamentului sunt rugate să sune la numărul de telefon fix: 910161714 sau mobil: 660364862 – Stela.  Închiriez o cameră pentru o fată în zona Renfe Leganés Central. Preţ 150 euro, cheltuieli aparte. Mai multe informaţii puteţi obţine la telefon: 602 464 308.  Închiriez o cameră în Madrid, zona metro Marqués de Vadillo (distrito de Carabanchel) – L5, condiţii foarte bune. Telefon: 633 839 105.  Închiriez cameră de matrimoniu mare, în vilă, în Torrejón de Ardoz, de preferinţă pentru o persoană. Mai multe la telefon: 690 984 392.  Închiriez cameră în Torrejón de Ardoz pentru 1 sau 2 persoane, începând cu orice dată.

Condiţii foarte bune. Telefon: 662 456 050.

VÂNZĂRI AUTO  Vând Opel Vectra 1,9 CDTI, 163.000 km, culoarea azul marino, jante aliaj, stare perfectă, Madrid. Preţ 3.800 euro. Telefon: 666 115 989.  Vând Seat Ibiza Sport, 1,9DCI, an fabricaţie 2003, culoarea albă, preţ 2.500 euro negociabil, Coslada. Telefon: 657 037 495.  Schimb auto Kia din 2003 cu Volkswagen Golf4. Mai multe informaţii la telefon: 642 694 285.  Vând cutie de viteză Golf 4 variante în stare foarte bună de funcţionare. Cod: DRW17011 14 20 02 271, zona Madrid. Preţ 750 euro.

Telefon: 607 981 828, e-mail: ardelean52gheorghe@yahoo. com VÂNZĂRI CASE ŞI TERENURI  Vând casă aproape de Năvodari, la 3 km de plajă, cu parcelă de 1.444 mp. Preţ negociabil: 45.000 euro. Mai multe detalii la telefon: 642 267 439.  Vând urgent teren intravilan la 20 km de Brăila, în suprafaţă totală de 2.193 mp, cu proiect de construcţii şi toate avizele şi autorizaţiile necesare. Preţul este negociabil. Pentru mai multe informaţii sunaţi la telefon: 642 924 490.  Vând urgent casă în localitatea Şilindia, judeţul Arad, compusă din 2 corpuri,3 camere, bucătărie, loc pentru baie, alte anexe, gradină foarte mare, stare bună, zonă liniştită, disponibilă imediat. Preţ: 6300 euro. Mai multe relaţii la telefon: 0040/749 524 857 sau, între orele 20:30-23:30 la telefon: 642 211 857.  Vând teren intravilan cu suprafaţa de 1. 560 mp, deschidere la intrare de 15 m, cu cabană dotată cu apă potabilă şi curent electric, în zona Stadion din Alba Iulia. Preţul este negociabil. Pentru alte detalii sunaţi la telefon: 659 260 340.  Vând casă de 104 mp, cu teren de 100 mp în Robleda/ Salamanca. Casa trebuie reconstruită. Preţ 15. 000 euro.

IULIE 2013 Mai multe informaţii se pot obţine la telefon: 634 744 817, sau e-mail: gabyzeu@gmail. com  Vând apartament zonă centrală, în oraşul Azuga/ Prahova, cu suprafaţa de 60 mp.

Apartamentul are uşă dublă la intrare, pivniţă şi alte diverse îmbunătăţiri. Preţ neociabil.

Pentru informaţii suplimentare sunaţi la telefon: 659 343 884.  Vând 7,9 ari teren intravilan în comuna Bozânta Mică/Maramureş, situat lângă căminul cultural şi şcoală, ideal pentru construirea unui magazin şi depozit. Preţ 8. 000 euro. Accept şi varianta: 5. 000 euro + 1 maşină + materiale de construcţii. Mai multe detalii la: 644 090 107.  Vând apartament 2 camere în Câmpina/judeţul Prahova, 56 mp, semidecomandat, parcare, loc de joacă pentru copii, centrală proprie, balcon, zona liniştită. Preţ negociabil 32.500 euro. Mai multe informaţii la telefon: 647 046 542.  Vând casă din cărămidă la roşu situată la 9 km de metro militari Bucureşti, construită în anul 2012 (acoperiş Wetterbest) cu branşament electric, living, bucătărie, 3 dormitoare, 3 băi, teren 309 mp. Preţ: 49.000 euro, negociabil. Mai multe detalii la telefon: 642 866 955.  Vând teren pentru construcţii la ieşirea din Negreşti-Vaslui, spre Siliştea pe partea dreaptă (DN 15) cu suprafaţa de 3.200 mp. Deschiderea la stradă este de 20 m. Preţ negociabil: 8 euro/mp. Mai multe informaţii la telefon: 642 960 470.  Vând teren intravilan 1.500 mp. în Breaza/judeţul Prahova, zonă deosebită, utilităţi, acces auto. Preţ negociabil: 32.500 euro. Telefon: 647 046 542.  Se vinde urgent casă în Câmpia Turzii/judeţul Cluj, situată aproape de combinat şi gară. Casa se vinde la preţ de apartament şi are toate documentele legale. Mai multe informaţii la telefon: 916 194 027, 686 569 718, e-mail: acacovean@yahoo.es  Vând casă în Roşiorii de Vede/Teleorman situată pe strada Sterian Popescu nr. 7,

23

cu suprafaţa de 550 mp. Preţ informativ, 35.000 euro. Mai multe informaţii la telefon: 606 511 338.

MATRIMONIALE  Bărbat ecuadorian, 43 de ani, cu situaţie economică stabilă, doresc să cunosc o doamnă/domnişoară sinceră şi comunicativă, pentru o relaţie serioasă. Telefon: 642 694 285.  Tânăr 38 de ani, prezentabil, sincer, din RivasVaciamadrid doresc să cunosc o domnişoară/doamnă pentru o relaţie serioasă. Telefon: 642 792 857.  Poţi distruge un suflet sau poţi să-i dai viaţă, folosind doar cuvintele. Ce parere ai?

Dacă eşti trecut de 50 de ani, ai un suflet sensibil dar maturizat. Poţi răspunde, la adresa: bau_liliana@yahoo.es.  Tânăr, 30 de ani stabilit în Coslada, fără obligaţii şi fără vicii, doresc cunoştinţă cu o doamnă/domnişoară de vârstă apropiată (chiar şi cu un copil) pentru o relaţie serioasă. Ofer şi cer seriozitate. Telefon: 642 383 270, 603 394 367.  Bărbat serios, educat, 32 ani, doresc să cunosc o doamnă/ domnişoară cu vârsta între 2633 de ani, simpatică, educată, pentru o relaţie serioasă. Anunţ valabil pentru comunitatea Madrid şi împrejurimi. Telefon: 642837 046. Nu răspund la numere ascunse.  Bărbat de 35 ani din comunitatea Madrid caut o doamnă/ domnişoară de vârstă apropiată pentru o relaţie serioasă. Telefon: 642 283 659

Anunţurile de mică publicitate sunt GRATUITE!

E-mail:

redactia@ occidentul-romanesc.com

Telefon:

637 998 036 642 298 948 (luni-vineri, 11:00–19:00)

Ponta: Recensământul relevă că la referendumul pentru demiterea lui Băsescu a fost cvorum peste 50% Datele recensământului relevă că la referendumul din iulie anul trecut, pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, a fost atins cvorumul de participare de peste 50%, a declarat premierul Ponta, cerând miniştrilor de Interne şi Administraţie să adapteze întreaga legislaţie la această realitate. „Am văzut şi eu datele finale ale recensământului, mai bine mai târziu decât ni-

ciodată. Am fost peste 50% în 29 iulie care am dat «lovitura de stat», cum ar spune unii rămaşi în urmă, dar nu ne mai foloseşte prea mult acum”, a spus Ponta în şedinţa de guvern.

Un număr de 16.269.839 de persoane din populaţia stabilă a României au 18 ani şi peste, această cifră nefiind însă şi cea a populaţiei cu drept de vot, care nu a fost dată joi, la anunţarea rezulta-

telor definitive privind populaţia ale Recensământului din 2011.

Populaţia stabilă a României la 20 octombrie 2011 era de 20.121.641 de persoane, în scădere cu 1.559.300 de persoane, faţă de recensământul anterior, din 2002, conform rezultatelor definitive privind populaţia ale Recensământului 2011.

Populaţia stabilă evalua-

tă în cadrul Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011 cuprinde persoanele care au reşedinţă pe teritoriul ţării pe o perioadă de minim 12 luni, indiferent de cetăţenie.

Din această populaţie, 16.269.839 de persoane au vârste de cel puţin 18 ani, au spus reprezentanţii INS, la întrebările jurnaliştilor, precizând că aceasta nu este populaţia cu drept de vot din România.