Occidentul romanesc nr 27

occidentulromanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania Ziar

GRATUIT

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă.

VENIŢI SĂ LUAŢI LUMINĂ!

Anul III - Nr. 27 / 24 de pagini / 1-31 mai 2013

Consulatul român din Barcelona nu lucrează cu publicul în perioada 1 - 6 mai 2013

„Adresăm rugămintea cetăţenilor români să se informeze şi să îşi organizeze agenda în conformitate...”

Pagina 04

Politică, profesionalism,

„Lumina lui Hristos luminează tuturor, şi celor de aproape şi celor de departe. Să ne împărtăşim cu demnitate şi onoare... „Avocatura este tot atât de toţii de această lumină care ne uneşte şi pe toţi ne sfinţeşte în rânduiala datinilor primite de la...” veche ca şi magistratura, tot atât de nobilă ca şi virtutea, tot atât de necesară ca şi justiţia...”

Pagina 12-13 Rajoy pregăteşte noi reduceri „Guvernul de la Madrid va anunţa o nouă serie de măsuri de austeritate într-o ţară în care deficitul public a atins cel mai ridicat nivel...”

Pagina 14

Pagina 04

02

Adrese şi informaţii utile

MAI 2013

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.

Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor.

•Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ •Consul General: Irina Marin.

Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@telefonica.net. Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare.

Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053.

Fax: 954627108.

E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 Dorina Neagu, consul. •Consul General: Monica Mihaela Ştirbu •Are în jurisdicţie Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia.

Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda 12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu COORDONATOR PROIECT: Michael Harrison Cronkite (CA-USA) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR ŞEF ADJUNCT: Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Costa Blanca)

Fax 964.257.053 E-mail:secretariat@consulatcastellon.e.telefonica. net • (informatii consulare): info@consulatcastellon. e.telefonica.net • Program de lucru cu publicul: Luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente) Vineri 9:00-12:00 (primire acte) 12:00-13:00 (eliberare documente) Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008.

•E-mail: secretariat@ crozaragoza.e.telefonica.net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:0014:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Consulatul României la Zaragoza are în jurisdicţie Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Consul: Liviu Popa. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz).

Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. Vinerea activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. •Viceconsul: Florenţa Ciobotaru.

Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com.

•Consul onorific: dl. Jose David Perez Perez.

Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512. •Consul onorific: dl. Javier Taberna.

SENIOR EDITOR: Dan Caragea (Portugalia) EDITORI: Dan Luca (Bruxelles) Irina Georgescu Şova (CA) Lucian Oprea (Colorado) Puşa Roth (Romania) Marian Petruţa (Illinois) Tudor Petruţ (CA) REDACTORI: Alexandru Stancu (Asturias) Elisabeta Iosif – (Bucureşti) Mircea Fluieraş (Málaga) Oana Moşniagu (Madrid) Vasile Mureşan (Illinois) Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Zoe Stoleru (Valencia)

REDACTOR INVESTIGAŢII: Cristian I. Guitars (Barcelona) MARKETING-PUBLICITATE: Răzvan Ionescu SPECIALIŞTI: Marius Vili Sârbu - Avocat (Madrid) Ionuţ Niţu - Avocat Jeni Chiriac - Psiholog CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la IMCODAVILA S.A. Depósito Legal: TO-607-2011 ISSN 2069 – 8801

Hristos a Înviat!

Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă! Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă De câte ori creştine o auzi.

Hristos a Înviat în firul ierbii, A înviat Hristos în Adevăr; În poieniţă-n care zburdă cerbii, În florile de piersic şi de măr. În stupii de albină fără greş, În vântul care suflă mângâios În ramura-nflorită de cireş Dar vai, în suflet ţi-nviat Hristos?

S-aude-al clopotelor cânt Prin firea, care se renaşte Şi falnic iese din mormânt, Cu biruinţă Domnul Sfânt, Azi e Paşte! Şi după slujbă ies la rând Bătrâni, cu spatele-aplecat, Bărbaţi cu chipul luminat, Şi-n urmă ies copii cântând: „Hristos a înviat!”.

Ai cântărit cu mintea ta creştine Cât bine ai făcut sub cer umblând, Te simţi măcar acum pornit spre bine Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?

În jur pe margini, stau cei mari,

Simţi tu topita-n suflet vechea ură?

Mai vrei pieirea celui plin de Har? Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?

Iubirea pentru semeni o simţi iar?

Din cobze şi viori.

O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte În aur măcar azi te-au îmbrăcat Cu serafimii-n suflet imn fierbinte Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat!

(Vasile Militaru)

Oriunde se-ntâlnesc în sat,

Valencia: Vă aşteptăm la noi, De Florii!

Iubiţi credincioşi, Duminică vom sărbători Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului nostru Iisus Hristos sau cum se mai numeşte popular, Duminica Floriilor. Aşadar, vă invităm să participaţi la Sfânta Litur-

Paştile

ghie după care se vor împărţi ramuri de măslin sfinţite. La sfârşit, vom avea parte de o agapă creştinească din ciorbă de peşte şi peşte prăjit cu mămăliguţă.

Va aşteptam cu drag.

Preot Paroh - Claudiu Marius Crăciun

Privind la falnicii feciori, Din mândrul şir al fălniciei hori; Şi-n mijloc cântă lăutarii,

Sunt veseli toţi şi bucuroşi, Şi toţi cu suflet înălţat; Îşi zic cum zis-au moşi strămoşi: „Hristos a înviat!”

(Maria Popescu)

Cuvânt înainte

Kasandra Kalmann-Năsăudean

În ultimii 23 de ani, privatizarea companiilor de stat în România a fost catalogată în multe feluri. Adulată de unii, care i-au îmbrăţişat calităţile, criticată de alţii, care i-au scos în evidenţă doar defectele, privatizarea a fost, pe rând, înger şi demon, salvator sau rău suprem al economiei româneşti.

Ca de obicei, adevărul este la mijloc şi ascunde adevărata problemă a economiei: abandonarea rolului statului de administrator al companiilor cu capital de stat.

Privatizarea a debutat cu vocaţia ei socială. A existat MEBO şi PAS, prin care muncitorii şi conducerea firmelor de stat cu bani şi certificate de

proprietate şi-au cumpărat fabrica. În cele din urmă, timpul a demonstrat că acţiunile companiilor privatizate prin MEBO au fost concentrate în mâinile câtorva acţionari. Capitalismul social nu a funcţionat. Cele mai multe companii care au început privatizarea prin MEBO au sfârşit prin a fi conduse de către o mâna de acţionari, de obicei, directorii companiilor, sau eventual de către un învestitor din afara companiei.

Aceeaşi soartă au avut-o şi firmele de stat privatizate prin certificatele de proprietate, privatizarea în masă, metodă prin ‚ care s-a încercat în anii 90 să se creeze o masă mare de acţionari care să-şi poată tranzacţiona valorile mobiliare pe piaţa de capital. ‚ În anii 96, a urmat privatizarea companiilor aflate în dificultate economică şi financiară. Au fost întocmite, sub supravegherea Băncii Mondiale şi a F o n d u l u i M o n e t a r Internaţional, liste întregi de companii cu datorii către buget sau furnizori care trebuiau privatizate sau lichidate.

Graba nu a avantajat economia românească. Ce a rezultat din aceste privatizări?

Unele companii au fost lichidate, practic utilajele şi halele

MAI 2013

03

Mândria şi prostia se plătesc... de producţie au fost tăiate şi vândute ca fier vechi. Altele, au fost restructurate, terenul a fost vândut, iar producţia, dacă ea a mai existat a fost relocată într-un spaţiu mult restrâns, în afara oraşului. De fapt, firmele privatizate au avut o soartă previzibilă. Noul acţionar privat a urmărit un scop simplu: obţinerea profitului sau recuperarea sumelor plătite în contul acţiunilor, indiferent de metodă, chiar dacă pentru acest lucru a fost nevoie de vânzarea ca fier vechi a unor utilaje. Dar statul ce a avut de spus? Nimic. S-a avut în vedere la privatizare o strategie de dezvoltare a economiei româneşti? Evident, nu.

Mai grav este că, prin privatizarea firmelor de stat, evoluţia companiei trebuia monitorizată prin contract. Contractele de privatizare prevedeau clauze privind păstrarea locurilor de muncă, a obiectului de activitate sau nivelul învestiţiilor ce trebuiau efectuate de cumpărătorul acţiunilor.

Toate aceste clauze au făcut ca preţul de privatizare a companiei să fie mult sub cel al pieţei. S-a acordat această facilitate pentru ca noii proprietari să poată menţine firma în circuitul economic. Doar că realitatea a fost mult diferită de clauzele contractelor de privatizare. În primul rând, noii proprietari nu au ţinut cont de prevederile acelor contracte.

Au redus activitatea firmei sau chiar i-au schimbat obiectul de activitate. Au câştigat bani din

vânzarea utilajelor sau a terenului. În fine, investiţile asumate au rămas, în multe cazuri, doar pe hârtie. Numele companiilor aflate în această situaţie, ar umple pagini întregi. În al doilea rând, Fondul Proprietăţii Stat (FPS), instituţia care a vândut acţiunile firmelor de stat şi care avea obligaţia de a monitoriza îndeplinirea clauzelor contractuale ale privatizării, nu a făcut nimic din ceea ce trebuia să facă. Niciun învestitor nu a fost amendat, nicio privatizare nu a fost anulată pe motiv de nerespectare a clauzelor contractuale.

Instituţiile de stat, mai întâi FPS, apoi Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului (AVAS), s-au făcut că nu văd închizând ochii în faţa tuturor încălcărilor contractului de privatizare. Fără un control din partea instituţiilor statului, noii acţionari şi-au făcut de cap cu companiile cumpărate de la stat. Legea contractului, în acest caz cel de privatizare, nu a fost respectată iar avantajaţi au fost cumpărătorii companiilor.

Au existat, de asemenea, şi situaţiile complicate în care companii mari de stat, importante pentru economia naţională, au acumulat datorii mari şi pierderi importante. Spre exemplu, estimările arătau că, înainte de privatizare, combinatul siderurgic Sidex din Galaţi pierdea un milion de dolari pe zi. Ce argument mai im-

portant decât acesta putea exista pentru a fi privatizat? Astfel, Sidex Galaţi s-a privatizat şi în mai puţin de un an de zile milionul de dolari pierdut pe zi s-a transformat în profit.

Ce s-a întâmplat cu datoriile companiilor privatizate? În majoritatea covârşitoare a cazurilor au fost „şterse”, adică au fost preluate la datoria publică internă. De fapt, datoriile au fost şterse din punctul de vedere al noului proprietar, dar în realitate ele au fost plătite de fiecare român, prin datoria publică. O parte din veniturile obţinute din privatizare acopereau datoria publică.

Dar să închidem cercul.

Noul proprietar a fost fericit pentru că nu îşi asumă plata datoriilor istorice ale companiei privatizate, era, în schimb, constrâns, prin programul de privatizare, să aibă un nivel al învestiţiilor sau să păstreze locurile de muncă. Nimeni nu a controlat, însă, evoluţia postprivatizare a firmei şi, ca atare, noii proprietari au putut să încalce fără probleme obligaţiile asumate prin contract.

Cei care au adus firma privatizată în situaţia dezastruoasă de la momentul vânzării acţiunilor au fost şi ei fericiţi. După vânzarea companiei nu i-a mai întrebat nimeni „de sănătate”.

Nimeni nu şi-a mai pus problema de ce compania de stat a ajuns într-o situaţie financiară sau economică delicată, cine a „căpuşat-o” sau cum a fost posibil ca sub administrarea statu-

lui să piardă sume imense, iar cu un învestitor privat să aibă profit.

Singurii deloc fericiţi ar fi trebuit să fie chiar românii care, prin privatizare, au pierdut de două ori. O dată, pentru că prin preluarea la datoria publică cetăţenii au plătit furturile şi incompetenţa unor manageri. A doua oară, pentru că în loc ca România să creeze un fond de dezvoltare cu banii din privatizare, nu a făcut altceva decât să acopere găurile din administrarea companiilor de stat.

De fapt, privatizarea a fost un mecanism bine gândit de acoperire a incompetenţei, furtului şi cârdăşiei dintre managerii companiilor de stat şi mai marii politicului din acele vremuri. O mâna a spălat pe alta şi privatizarea i-a spălat pe toţi. Pierderile le acoperă cetăţenii români, cei care sunt vinovaţi de situaţia economică a companiilor de stat nu sunt traşi la răspundere, iar noii învestitori îşi pot vedea de afaceri nestingheriţi cu pragmatismul tipic acţionarilor privaţi.

Nu există privatizări bune sau rele, ci doar un stat român dezinteresat complet în administrarea propriilor active, din cauza corupţiei şi incompetenţei de la nivelul înalt din ultimii ani, ceea ce arată că oricâte reforme ar vrea să facă un stat sau chiar Uniunea Europeană, dacă acestea nu au efecte pozitive în viaţa oamenilor, mai devreme sau mai târziu, politicienii vor trebui să plătească scadenţa.

04

De interes

MAI 2013

Leganés: Consulate Veniţi itinerante în Tenerife şi Gran să luaţi Canaria Lumină!

Vă informăm că în perioada 13-15 mai 2013, Ambasada României la Madrid va organiza consulate itinerante în Tenerife şi Gran Canaria, după cum urmează: • 13 mai 2013 – 8:0016:00 Tenerife sud – Hotel Sol (Avenida Rafael Puig Llivina 12, Playa de las Americas) • 14 mai 2013 – 8:0016:00 Aldea de San Nicolas de Tolentino, în sediul bisericii ortodoxe, Parroquia de San Nicolás de Tolentino, Calle Real 54 • 15 mai 2013 – 8:0016:00 Vecindario, în sediul bisericii, Calle Timanfaya, 3B (Plaza Casa Pastores), Santa Lucia de Tirajana

În cadrul consulatelor itinerante se vor oferi următoarele servicii consulare: acte notariale (procuri, declaraţii, adeverinţe), acte de stare civilă (certificate de naştere şi de căsătorie), titluri de călătorie şi eliberarea paşapoartelor sosite la Consulatul României la Madrid.

Vă informăm că din punct de vedere tehnic nu este posibilă preluarea solicitărilor de paşapoarte.

Pentru organizarea optimă a serviciilor, vă rugăm să solicitaţi programare prealabilă la adresa: programari@ consuladoderumania.es, indicând şi un număr de telefon la care puteţi fi contactat.

Anul acesta, avem bucuria de a vă învita să participaţi la slujba de Înviere în spaţiul oferit cu amabilitate de Concejalia deEducación y Cultura de Ayuntamiento de Leganés, prin doamna Concejal Concha Pastor, în curtea Colegiului Carmen Conde, Calle de Pedro Patiño nr. 2 din Leganés, alături de terenurile de fotbal de la Cubierta. Slujba Învierii va începe la orele 23:00, iar după miezul nopţii vom săvârşi Sfânta Liturghie.

Paştile se vor împărţi la finalul slujbei, când se vor sfinţi şi coşurile de bucate pe care credincioşii le vor aduce pentru a avea la masa de Paşti mâncare sfinţită.

Lumina lui Hristos luminează tuturor, şi celor de

aproape şi celor de departe.

Să ne împărtăşim cu toţii de această lumină, care ne uneşte şi pe toţi ne sfinţeşte în rânduiala datinilor primite de la părinţi, bunici şi de la strămoşii noştri. Ne vom arăta, astfel, fii ai luminii şi

ai zilei pe care Domnul a făcut-o ca să ne veselim şi să ne bucurăm întru ea. Această zi nu cunoaşte sfârşitul, ci slava lui Dumnezeu.

Preot Paroh - Lucian Alin Apahidean / Biserica Ortodoxă Leganés

Valdemoro: Invitaţie la Slujba de Înviere Parohia

Ortodoxă

Mărturisitori”

„Sf.

Valdemoro

- Pinto invită pe toţi binecredincioşii creştini ortodocşi la oficierea Slujbei de Înviere urmată de Sfânta Liturghie, Sâmbătă 2013,

4 mai

începând cu ore-

le 23:00 la Biserica catolică „Nuestra Señora de Asunción” situată în Plaza Canovas del Castillo nr. 12 din Valdemoro.

Persoană de contact: Preot Paroh - Dorin Sas. Telefon: 642603855, 911641680.

Barcelona: Nu se lucrează cu publicul în perioada 1 - 6 mai 2013

În conformitate cu HG nr. 79/2013, zilele de 2 şi 3 mai 2013 au fost declarate zile libere. Cum 1 şi 6 mai sunt sărbători legale, rezultă că în perioada 1-6 mai 2013, la Consulatul General al României din Barcelona nu se

va lucra cu publicul. Adresăm rugămintea cetăţenilor români să se informeze şi să îşi organizeze agenda în conformitate.

Menţionăm faptul că asistenţa va fi oferită doar situaţiilor excepţionale (decese, accidente).

06

Părinţi şi copii

MAI 2013

Prof. Irina Georgescu Şova - Hayward/California Dragostea copilului este necondiţionată? Mulţi spun că da, la fel cum din prima clipă o mamă îşi iubeşte copilul necondiţionat, acesta o va iubi întotdeauna şi o va privi ca pe mama lui, indiferent de împrejurări. Însă realitatea arată că acestea sunt idealuri. Mai mult, că iubirea necondiţionată în sine ar fi un ideal!

Se spune că un părinte îşi iubeşte copilul necondiţionat, că îl iubeşte pentru ceea ce este, pentru cine este, indiferent de ce el face sau gândeşte. Iubirea părintească nu poate fi afectată de nimic. Copilul ştie că va fi iubit indiferent de ce alegeri va face în viaţă. Să fie oare aşa?

Dar invers, dragostea copilului faţă de părinţi e necondiţionată?

Aici intrăm într-un teren şi mai dificil. Îşi iubeşte întotdeauna copilul părinţii, indiferent de ce fac aceştia? Când strigă „vă urăsc”, copilul continuă totuşi să îşi iubească părinţii? Când fuge de acasă, copilul îşi iubeşte părinţii?

Iubire copil – părinte Aşadar, dragostea copilului e necondiţionată? Cazuri triste sunt multe. Se spune că mama unui criminal în serie încă îşi iubeşte copilul. Să fie oare aşa? Mai logic este nu că îl iubeşte, ci că se simte vinovată pentru ceea ce a ajuns copilul său şi se chinuie să nu îl urască. Psihologii arată că folosim condiţionat iubirea pentru a stimula copilul şi că anumite împrejurări o pot afecta. Se pare că, la fel ca multe lucruri în viaţă, şi iubirea părintească şi iubirea copilului depind de altele. Sigur, pentru ca un părinte să nu îşi mai iubească copilul, situaţia trebuie să fie gravă. Nu putem să ne imaginăm că ceva ne-ar putea scădea dragostea aceasta primară, unică. Însă,

din păcate, pentru ca un copil să nu îşi mai iubească părinţii, nu este nevoie de o dramă. Este nevoie doar de o relaţie deficitară.

Dar dacă dragostea copilului nu e condiţionată, atunci cum este?

Orice relaţie umană cere muncă. Pentru a construi o relaţie – amicală, colegială, profesională, de iubire –, depui efort, faci primii paşi, întreprinzi prima legătură, cauţi punţi de legătură, lucrezi în găsirea elementelor comune, stabileşti o intimitate, oferi pentru a primi.

Aşadar, o întreagă muncă. De ce ar fi diferit pentru relaţia cu copiii tăi sau cu alte rude? Doar pentru că viaţa ţi i-a oferit „pe tavă”, doar pentru că legătura este naturală? Aceasta nu înseamnă că este atât de puternică încât nu trebuie să lucrezi la consolidarea ei. De ce există atâţia fraţi care nu îşi vorbesc toată viaţa sau copii care îşi evită părinţii? Pentru că nu ştiu să lucreze la relaţia dintre ei.

Pentru a primi iubire, oferă iubire Cum să fie dragostea copilului necondiţionată, dacă el nu simte că este iubit? Când sunt mici, copiii neglijaţi cărora nu li se oferă afecţiune se simt mai degrabă speriaţi, vinovaţi, singuri şi trişti. Dar odată ce cresc, aceste sentimente se transformă încet în respingere şi ură.

Da, ură! Ca şi în alte relaţii, dragostea care nu este menţinută se transformă foarte uşor în ură. Este mai logic să urăşti o persoană pe care ai iubit-o şi care te-a rănit. Aproape niciodată nu urăşti o persoană care înainte îţi era indiferentă. Indiferenţa parentală, după cum arată studiile, face uneori mai mult rău decât violenţa.

Pentru a primi respect, oferă respect Dragostea nu este totul în nicio relaţie, nici în cuplu şi nici în relaţia părinte-copil.

Pentru că dragostea poate fi umbrită de sentimentul de umilinţă, de jigniri, insulte, critici.

Respectul este o piesă cheie în orice relaţie, iar regula fundamentală este să arăţi respect pentru a îl primi. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că, în afară de a îţi accepta copilul aşa cum este, fără a îl critica, trebuie să accepţi şi să respecţi ceea ce copilul gândeşte şi simte. Trebuie să îl bagi în seamă şi să îl asculţi. O vorbă veche spunea că „un copil trebuie văzut, dar nu auzit”! Trebuie reţinut un aspect extrem de important în relaţia copil-părinte, şi anume: copilul este o persoană ca oricare alta, are nevoie să fie ascultat, să i se ia în considerare emoţiile şi opiniile. Dragostea părintească hrăneşte dragostea copilului, dar fără respect nu se ajunge nicăieri. A-i interzice copilului să se exprime sincer sau a râde de el când o face, creează frica ce duce la resentimente ce pot creşte.

Aşadar, dragostea copilului nu e necondiţionată! Dragostea copilului este condiţio-

nată şi depinde de dragostea şi grija părintească.

Pentru părinţi La baza unei relaţii sincere şi solide cu un copil este iubirea necondiţionată, pentru că numai aşa poate fi format emoţional şi spiritual copilul.

Doar iubirea necondiţionată poate asigura ferirea copilului de crizele de mânie infantilă, de depresii, de nelinişti şi de nesiguranţă. Iubirea necondiţionată este un element vital al primei pietre de temelie, în cazul unei educaţii părinteşti proactive. Este imposibil să-ţi disciplinezi bine copilul atâta timp cât relaţia primordială nu se bazează pe iubire necondiţionată. Actualmente mulţi „experţi” încearcă să convingă părinţii să refuze această realitate. Unii îi îndeamnă să pună la baza educaţiei un sistem de pedepse. Alţii încearcă să-i convingă să folosească modificarea comportamentală.

Folosirea pedepselor, cum ar fi bătaia sau ciupitul, ca principală cale de stabilire a unei legături cu copilul vor avea ca rezultat un dezastru de ambele părţi, atât pentru părinte, cât şi pentru copil, cândva în viitor.

Aceste tehnici pun accentul pe comportament fără a se preocupa mai întâi de nevoile emoţionale şi spirituale ale copilului.

Copilul trebuie tratat cu afecţiune. Fără iubire necondiţionată vă va fi aproape imposibil să înţelegeţi comportamentul copilului vostru sau să puteţi interveni asupra acestui comportament. Iubirea necondiţionată este un punct de reper pentru voi, ca părinţi, pentru a şti unde vă aflaţi în raport cu copilul şi cum puteţi trata mai bine orice situaţie, inclusiv când este vorba despre disciplină. Doar pornind de la această bază de iubire necondiţionată veţi putea găsi echilibrul necesar între prea aspru şi prea indulgent.

Doar prin iubire necondiţionată veţi putea păstra respectul copilului faţă de voi. Doar iubirea necondiţionată vă dă posibilitatea să satisfaceţi efectiv nevoile copilului şi să preveniţi situaţia în care educaţia ar putea deveni o povară frustrantă şi neclară.

Iubirea necondiţionată înseamnă să iubeşti un copil indiferent ce ar fi. Indiferent care ar fi capacităţile sale, avantajele, aspectul sau trăsăturile de caracter. Indiferent de cine vă aminteşte copilul. Indiferent de ce îl înconjoară. Indiferent de ce aşteptaţi de la el. Şi, cel mai greu, indiferent, cum se comportă - indiferent cum reacţionează. Evident, aceasta nu înseamnă că întotdeauna veţi aproba comportamentul copilului. Înseamnă doar că îl veţi iubi întotdeauna, chiar şi când îi veţi dezaproba comportamentul. Iubirea necondiţionată este idealul pentru care trebuie să se străduiască din răsputeri, permanent, orice părinte. Este mai greu să iubeşti şi atunci când copilul nu merită. Ca părinţi, nu putem să reuşim întru totul să ne manifestăm aşa iubi-

Dragostea copilului faţă de părinţi este condiţionată

rea, dar, oricum, ne putem iubi copiii în majoritatea cazurilor.

Cu cât ne apropiem mai mult de acest ideal, cu atât vom fi nişte părinţi mai buni.

Cum poate fi exprimată iubirea necondiţionată?

Fără iubire necondiţionată copiii sunt privaţi de un rezervor emoţional plin. Le lipseşte carburantul necesar pentru a trece cu bine prin momentele mai grele din viaţă. Părinţii nu trebuie să se concentreze în special asupra comportamentul copilului, ci trebuie să se folosească de propriul comportament pentru a-şi exprima iubirea faţă de copil şi a menţine rezervorul lui emoţional plin.

Nu uitaţi, copiii sunt axaţi pe comportament: ei înţeleg mult mai bine faptele decât vorbele.

Există câteva comportamente principale de care se pot folosi părinţii pentru a oferi copiilor lor iubire necondiţionată.

Contactul vizual Orice copil caută neîncetat iubirea părinţilor. Când rezervorul său emoţional nu este prea plin sau este gol, prin comportamentul său, el întreabă: „Mă iubeşti?”. O modalitate de a pune această întrebare este prin stabilirea unui contact vizual. Este uşor să oferi acest contact vizual şi totuşi puţin părinţi o fac, pentru că nu sunt conştienţi de importanţa sa. Cu cât un părinte foloseşte mai mult contactul vizual cu copilul ca modalitate de exprimare a iubirii, cu atât copilul este mai bine educat şi are rezervorul emoţional plin. Mamele şi taţii care se ghidează după metoda de educaţie reactivă cel mai adesea oferă un contact vizual doar atunci când copilul a făcut un lucru bun cu care părinţii se mândresc. Acest tip de iubire condiţionată poate avea nişte efecte distrugătoare. Trebuie să nu uităm că acest contact vizual direct este una din principalele surse de formare emoţională a copilului. Când părinţii îl folosesc cu o conotaţie negativă, copilul îi percepe negativ pe părinţi. Când copilul e mic, s-ar putea să fie ascultător şi docil de frică. Dar pe măsură ce creşte şi se menţine sentimentul că nu este iubit, frica se transformă în mânie, în resentimente şi uneori în depresie. Una dintre greşelile pe care la fac mulţi părinţi - uneori chiar şi cei care aplică o educaţie proacti-

vă -, este să evite sau să refuze contactul vizual pentru a-şi manifesta dezaprobarea sau pedeapsa. Aceasta este o formă de pedeapsă banală şi crudă în acelaşi timp, care dăunează enorm copilului. Contactul vizual trebuie utilizat permanent în manifestarea iubirii.

Contactul fizic Cât de multă iubire poate transmite afecţiunea fizică adecvată şi, totuşi, cât de puţini copii sunt mîngâiaţi aşa cum se cuvine de către părinţi. Majoritatea îi mîngâie doar când n-au încotro - când le fac baie sau când îi îmbracă. Copiii vor mai primi şi câte o îmbrăţişare sau câte un pupic din când în când, dar cam asta este tot. Mult prea puţini părinţi profită de această şansă minunată şi aproape lipsită de orice efort de a menţine plin rezervorul emoţional al copilului. Când contactul fizic este însoţit de acel vizual, copilul se simte şi mai iubit. Contactul fizic nu înseamnă doar îmbrăţişările şi săruturile, ci şi o mângăiere uşoară pe umăr sau pe spate, o mână trecută prin părul copilului etc. Toate aceste întâlniri directe îi dau de înţeles copilului că îl iubiţi.Este bine să includeţi în relaţia de zi cu zi cu copilul şi contactul

vizual şi cel fizic. Acest tip de afecţiune - întîmplătoare, frecventă şi adecvată - este un dar foarte preţios pentru copil.

Atenţia O altă modalitate de a satisface nevoile copiilor este să le acordaţi atenţie. E nevoie de ceva mai mult efort din partea voastră decât în cazul contactului vizual sau fizic. De fapt, uneori presupune chiar sacrificii de timp din partea dumneavoastră. Mai mult, s-ar putea să fiţi solicitat în momente în care veţi fi foarte puţin dispuşi - când sunteţi obosiţi sau nu vă simţiţi bine ori trebuie să terminaţi urgent ceva la care lucraţi.

Atenţia acordată înseamnă o atenţie totală din partea voastră, astfel încât copilul să se simtă cu adevărat iubit. Este o încercare de a-l face să simtă că pentru voi el este cea mai importantă fiinţă de pe faţa pământului. Făcându-l să se simtă atât de preţios pentru părinţi şi îndreptăţit să ceară atenţie, va ajunge să merite această atenţie. S-ar putea să vă întrebaţi dacă această atenţie permanentă nu cumva îl va face pe copil să devină un „răsfăţat”. Nu e cazul. Copilul devine răsfăţat doar atunci când nu reuşiţi să-l formaţi şi să-l iubiţi suficient.

08

Diaspora

MAI 2013

Dan Luca - Bruxelles Ne pasă de ţara noastră chiar mai mult decât credem.

Ne interesează ce imagine are România, oriunde ne-am afla.

Nu suntem indiferenţi la criticile adresate nouă, românilor, şi urmărim cu mare interes performanţele liderilor aleşi pentru a conduce destinele plaiurilor mioritice.

De peste 20 de ani România s-a înscris pe un drum european, fără nici o îndoială. În declaraţia semnată în 21 iunie 1995 la Snagov, reprezentanţii tuturor partidelor politice de la acea vreme din România, îşi exprimau expres intenţia de a sprijini integrarea europeană. A fost un pas uriaş pe drumul aderării la UE. 10 ani după acel moment, am încheiat negocierile de aderare la UE şi ce bine că le-am încheiat înainte de criza actuală.

La peste 6 ani de la intrarea în UE, într-o Europă măcinată de crize financiare şi politice consecutive, România nu găseşte suficiente resurse pentru a înţelege complet ce înseamnă statutul de membru UE. Cetăţeanul român este şi el derutat de actuala Europă, prea departe de realitatea sa cotidiană. Scopul acestui manifest este de a creiona acţiuni concrete pentru evoluţia europeană a României.

Racordarea unei ţări de peste 20 milioane de locuitori la Uniunea Europeană reprezintă un lucru foarte complex, greu de realizat. Nu trebuie blamată o persoană anume, un partid politic şi nici măcar instituţiile statului pentru nerealizarea perfectă a acestui obiectiv. Deşi este paradoxal, „procedura macro” de relaţio-

Bruxelles Memorandum

nare naţional-european este în mare majoritate un algoritm tehnic, necesitând expertize multiple în anumite sectoare specifice (legislaţie, social, sector de afaceri, etc). Repet, voinţa politică este importantă, dar trebuie sprijinită de o puternică componentă tehnică.

Fără îndoială există la nivelul României o problemă de resursă umană alocată, de finanţare a acestui sistem de „calibrare fină a României la Uniunea Europeană”. Este clar că inerţia sistemică nu duce la o rezolvare a problemelor actuale pe care le are România cu Uniunea Europeană. Trebuie intervenit rapid, organic, pentru ca actualele tendinţe să fie corectate. Ţesutul românesc actual nu poate produce rezultate performante în actuala stare de fapt. Soluţia propusă este lansarea cât mai rapidă a unui program guvernamental de consolidare pe două paliere (naţional şi local) a expertizei europene.

Se observă persistenţa la noi a unei culturi administrative „de sus în jos”, încetăţenită în România din motive istorice şi ancorată încă foarte bine în mentalitatea colectivă.

Este încă resimţit caracterul dispozitiv, fără rafinare consultativă al unor hotărâri luate în birouri din diverse ministere. Riscul este ca acestea să nu fie împărtăşite şi apoi să fie contestate de cei cărora le sunt adresate. Mai mult, lipsa de consultare face implementarea legislaţiei europene dificilă pentru beneficiarii ale căror expertiză şi interese au fost ignorate, cu atât mai mult cu cât decizia a fost luată la Bruxelles, unde specificităţile naţionale în diverse politici sunt atât de variate. În concluzie, formularea poziţiei naţionale împreună cu părţile interesate (beneficiarii) se dovedeşte a fi necesară, ţinând cont de competenţele, cunoştinţele tehnice şi interesele lor sectoriale legitime, asupra cărora să se exprime apoi nivelul decizional politic.

Peste 100.000 de oameni sunt implicaţi la nivelul Bruxelles-ului european în

dinamica europeană, sprijiniţi de alte 700.000 în special în capitalele ţărilor membre.

Avem în medie 100 de evenimente pe zi în Bruxelles pe teme legate de viitorul Uniunii Europene. Ca ţară membră a UE nu îţi poţi permite să pierzi nici una dintre aceste dezbateri. Fiecare întâlnire naşte iniţiative, calibrate pe interesul participanţilor, rezultă noi reguli şi proceduri, noi alianţe şi actori, legislaţie.

România în prezent „joacă” în această piesă europeană cu sute de mii de actori, dar este oscilantă, imprevizibilă şi nesustenabilă. Vrem, nu vrem, dar peste 75% din legislaţia aplicată în România îşi are originea la Bruxelles.

Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă sau apărarea. Este vorba despre consumator şi pieţe, despre calitatea aerului, gestionarea apei şi despre mâncare. Merită atenţie şi această Europă a noastră, a temelor „mărunte”, ale cărei decizii se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de Stat. În anumite dosare poziţia României este foarte bine fundamentată, în vreme ce în altele poziţionarea ţării noastre este în cel mai bun caz circumstanţială, dacă nu una amintind de o politică a „scaunului gol”.

Nu îmi este greu să punctez acum că pentru racordarea ţării la UE avem nevoie de aproximativ 5.000 de români la Bruxelles şi 25.000 de persoane în România implicate în mod real în mecanismul comunitar. În prezent avem doar vreo 2.000 la Bruxelles şi maxim 10.000 în Bucureşti (în special în sectorul public).

Unde găsim români care să ajute România în UE? Ce pregătire trebuie să aibă un expert naţional în afaceri europene? Este un paradox, avem în România vreo 25 de facultăţi de studii europene, iar 95% din absolvenţi nu îşi găsesc de lucru relaţionat cu diploma obţinută. Este destul să studiezi la astfel de facultăţi pentru a avea CV-ul perfect ca expert UE? Este foarte

important să înţelegi sistemul instituţional comunitar pentru a te face util, dar sunt multe alte calităţi pe care trebuie să le ai în plus.

Ce ne lipseşte nouă, ca români, pentru a ne afirma mai bine pe plan european? Suntem în Uniunea Europeană şi parcă simţim că nu este suficient, se pare că ne scapă ceva şi „poza” nu iese perfect. Suntem competitivi, dar e nevoie de o abordare pragmatică, atât la nivel individual, cât şi în ceea ce priveşte structura învăţământului românesc. Oameni cu pregătire teoretică avem, poate chiar punem accentul prea mult pe amănunte şi „chichiţe” teoretice. Cu siguranţă ne lipseşte însă latura practică. Vrem să subliniem, în acest context, importanţa educaţiei non-formale în procesul cunoaşterii. Educaţia formală românească nu este în prezent suficientă pentru competitivitate europeană.

Cineva îmi sugera recent că poate nu este rău să ne gândim să introducem la nivelul curriculei o materie despre cultura şi civilizaţia europeană. Ceva însă foarte practic, nu un conţinut sec şi plin de date statistice. Cursuri predate cursiv despre ce înseamnă cetăţenia europeană, ce drepturi şi obligaţii îi revin cetăţeanului european, ce oportunităţi avem noi ca români în spaţiul european.

Iar exerciţiul de europenizare şi internaţionalizare trebuie continuat la nivelul învăţământului superior. Profesorii străini trebuie să devină o normalitate în absolut toate universităţile, iar masterele să se desfăşoare pe cât posibil în limbi de circulaţie internaţională pentru a obişnui tânărul român cu globalizarea. Societatea civilă românească are un potenţial fantastic, dar trebuie să existe structuri coerente, articulate, care pot să propună proiecte cu impact enorm.

Tinerii, dar nu doar ei, vor să interacţioneze în proiecte internaţionale. Este strategic pentru a avea cât mai multe astfel de reţele în România, şi nu doar la nivelul capitalei ţării. Se poate gândi o formă de

sprijin pentru aceste structuri non-guvernamentale.

Nu pot să nu atrag atenţia şi asupra celor care ne reprezintă politic în structurile europene, în special eurodeputaţii. Sunteţi primii chemaţi să integraţi România în Uniunea Europeană, dar nu printr-un mesaj de cele mai multe ori populist sau chiar anti-european. Ceea ce ziceţi în Legislativul european, vă rog să prezentaţi nedenaturat la televiziunea naţională când este cazul. Nu există două sisteme România şi UE, e doar unul dedicat României europene. Sunteţi misionari în a educa poporul român să se implice european şi eventual să aibă o opinie asupra chestiunilor tehnice, pe care sunteţi solicitaţi să le dezbateţi în forul european. Audierile publice din Parlamentul European le puteţi dubla prin dezbateri pe aceleaşi subiecte, în limba română, în centrele universitare româneşti, implicând beneficiarii români. Aduceţi Europa pe strada fiecărui român şi atunci presa, atât de îndrăgită de politicieni, vă va căuta cu siguranţă pentru râvnitele interviuri pe prima pagină.

Revin din nou, în încheierea mesajului, la Bruxelles.

Instituţiile statului român trebuie ajutate de structuri şi mecanisme complementare. Cei aproximativ 100 de români din Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă UE nu pot face miracole în faţa avalanşei de documente tehnice rezultate din malaxorul european. Trebuie clădite „filtre puternice”, implicând în acest mecanism sutele de funcţionari români de la Comisia Europeană, ajunşi acolo fiindcă ţara lor e membră a Uniunii Europene, dar care acum aşa cum bine ştim, reprezintă Uniunea. Se poate consolida asociaţia românilor din Bruxelles-ul european, făcând-o mult mai funcţionabilă, având suportul a cel puţin un Centru de Gândire românesc plasat la nivelul capitalei europene.

Nu cred că polarizările politice, segmentările artificiale sau anumite bariere între românii din România şi cei din Diaspora ajută un proiect

macro ca cel al intrării cu adevărat a României în UE. Cred însă în capacitatea poporului român de a gândi şi acţiona european!

România doreşte să fie europeană!

Notă personală: „Mă numesc Dan Luca şi am 41 de ani. De 20 de ani lucrez în domeniul afacerilor europene: 4 ani la Cluj, un an la Bucureşti şi ultimii 15 ani în Bruxelles.

Am fost printre primii români care au efectuat un stagiu la Parlamentul European (în 1996). Am fost primul român ales în cadrul Biroului Executiv de la Bruxelles al Asociaţiei S tudenţilor Europeni (în 1997). Am avut peste 2.500 de întâlniri bilaterale în Bruxelles-ul european şi am predat cursuri despre Uniunea Europeană în 10 universităţi europene. Am înfiiinţat în 1996 asociaţia „Casa Europei” din Cluj, în 2003 Clubul „România-UE” Bruxelles, iar în 2009 primul think tank românesc din Bruxelles: GrupRomânia. În 2003 am fost co-fondator al portalului media EurActiv.ro, iar în 2004 mi-am deschis în Bruxelles firma de consultanţă DL International. Organizez cursuri de formare în domeniul afacerilor europene de 10 ani, pregătind sute de persoane în realizarea unei mai bune conexiuni profesionale cu Bruxelles-ul european. Am fost implicat în zeci de proiecte europene şi am organizat nenumărate conferinţe şi dezbateri pe teme europene.

Am scris 3 cărţi şi câteva sute de articole despre relaţionarea României cu Uniunea Europeană, iar de peste 5 ani scriu mesaje zilnice pe blog despre modul cum afectează deciziile de la Bruxelles cetăţenii români. În 2008, inspirat şi sprijinit de socialiştii francezi şi laburiştii britanici, am înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român. Sunt căsătorit şi am trei copii. Trăiesc în Belgia din salariul pe care îl am şi plătesc de 10 ani ratele la casa în care locuiesc. Cred că pregătirea şi experienţa pe care o am îmi dă puţină credibilitate în a propune soluţii pentru România”.

Avocatul răspunde GHID PRACTIC JURIDIC PENTRU CETĂŢEANUL ROMÂN REZIDENT ÎN SPANIA

MODELUL 720 DECLARAREA BUNURILOR ŞI CONTURILOR ROMÂNILOR REZIDENŢI ÎN SPANIA Marius Vili Sârbu - Avocat/Spania

Vestea declarării bunurilor şi conturilor cetăţenilor români rezidenţi în Spania la Administraţia Financiară spaniolă în baza modelului 720 a provocat un sentiment de nesiguranţă juridică cetăţenilor noştri şi a ridicat semne de întrebare privind atât frica dublei impozitări cât şi cea a popririi bunurilor proprietate aflate în România în cazul unor neplaţi de credite făcute pe teritoriul Spaniei.

Aceasta a făcut ca în ultima perioadă, luna aprilie în special, să fim asaltaţi de întrebări privind aceasta declaraţie: ce este modelul 720; dacă nu vreau să declar ce se întâmplă; ce bunuri declar; trebuie să fac anual declaraţia etc.

Deşi suntem un birou de avocatură şi nu unul de gestiuni şi contabilitate, ne-am îndreptat atenţia către aceasta problemă şi am studiat-o din punct de vedere procedural. Mai mult decât atât, ne-am adresat unei sucursale a Administraţiei Financiare (Hacienda) pentru a ne lămuri concret cu privire la acest aspect. Rezultatele sunt următoarele: Ce este modelul 720?

Este o nouă declaraţie informativă care trebuie prezentată la AEAT de către cetăţenii români cu rezidenţă fiscală în Spania (înscrişi în fişierele AEAT) pentru a îndeplini ce-

rinţele legale privind declararea de bunuri şi drepturi pe care le au în România.

Care este baza legală a acestei cerinţe?

Prevederile care reglementează această cerinţă a declarării bunurilor şi drepturilor se regăseşte în legea generală tributară 7/2012 din 29 octombrie, mai exact în dispoziţiile tranzitorii nr. 18. Totul se cumulează cu articolele 42 bis, 43 şi 54 bis din Decretul Regal 1065/2007 din 27 iulie.

Ce informaţie trebuie să includă declaraţia informativă în ceea ce-l priveşte pe declarant?

Ordinul Ministerial consideră că în mod obligatoriu trebuie să se specifice numele şi prenumele complet al declarantului, NIF sau NIE, numărul de telefon.

Ce bunuri trebuie declarate?

Sunt trei categorii, sau să le numim grupuri care trebuie incluse în declaraţie: a) Conturi bancare în entităţile bancare aflate în străinătate; b) Valori pe care le au în străinătate, care includ acţiuni, bonuri, asigurări de viaţă sau invaliditate şi rente temporare sau pe viaţă percepute urmare a unor plăţi efectuate unor entităţi situate în străinătate; c) Imobile şi drepturi asupra acestora (uzufruct, proprietate multiplă, închirieri etc.) Începând cu ce valoare trebuie declarate bunurile şi drepturile în această declaraţie?

Fiecare categorie sau bloc de

bunuri (aşa cum le-am expus mai sus) se calculează în funcţie de soldul mediu de la sfârşitul anului 2012 şi trebuie să depăşească suma de 50.000 euro. În cazul în care, de exemplu, se adună toate sumele de bani din conturi şi acestea nu depăşesc suma de 50.000 euro, nu se va declara nici un cont.

La fel se întâmplă şi cu grupul privind acţiunile deţinute, asigurări etc; dacă acestea depăşesc suma de 50.000 euro vor fi declarate, iar dacă nu - vor fi omise. Identic se întâmplă şi cu imobilele - dacă aveţi o casă care depăşeşte 50.000 euro în străinătate aceasta trebuie declarată. În caz contrar nu se va declara.

Dacă eu am în cont acum 0 euro trebuie să declar acest cont?

Numai în cazul în care la data de 31 decembrie 2012 contul la care sunteţi titular avea o sumă peste 50.000 euro.

Dacă suntem mai mulţi titulari ai unui cont care depăşeşte suma de 50.000, trebuie să declarăm?

Da, iar declaraţia trebuie să fie completată de către toţi acei care sunt cotitulari ai unui cont bancar aflat în străinătate şi a cărui valoare depăşeşte 50.000 euro indicând suma aflată în cont şi procentajul fiecăruia dintre titulari.

Ce informaţii trebuie să facilitez în modelul 720 când declar un bun imobil?

Trebuie să specificaţi obligatoriu: tipul de imobil (apartament, garaj, depozit, casă etc);

situaţia acestuia, indicând ţara, oraşul, strada şi numarul imobilului; data şi valoarea la care l-aţi achiziţionat.

ATENŢIE! Dacă un cetăţean român în luna octombrie şi-a schimbat rezidenţa în Italia (în Roma spre exemplu) trebuie să prezinte modelul 720 dacă la 31 decembrie 2012 avea deja stabilită rezidenţa în altă ţară?

DA, pentru că în exerciţiul fiscal 2012 această persoană este rezident fiscal în Spania având în vedere că a fost stabilit în această ţară mai mult de 183 de zile, aşa cum stabileşte art. 9 din Legea privind IRPF; acest lucru înseamnă că trebuie să prezinte modelul 720.

Un cetăţean român, rezident în Spania, a făcut plăţi parţiale pentru construcţia unui imobil în România. La 31 decembrie valoarea acestor plăţi a fost superioară a 50.000 euro. Trebuie să declare acest lucru în modelul 720?

Nu. Obligaţia de a declara nu afectează cantităţile plătite parţial pentru construcţia sau achiziţionarea unui bun imobil. Obligaţia apare când acel cetăţean român cumpără un imobil printr-un contract de vânzare-cumpărare.

Dacă eu am un cont în RON şi nu în euro. Trebuie să declar?

Conturile deschise în altă monedă decât euro se declară numai dacă la data de 31 decembrie 2012 valoarea acestora depăşeşte 50.000 euro cal-

MAI 2013 culând paritatea leu – euro la această dată.

Cum trebuie să prezint modelul 720?

Acest model se prezintă NUMAI prin medii electronice, pe internet.

Când trebuie să prezint modelul 720?

Pentru anul 2012 termenul a fost de până la data de 30 aprilie 2013. În următorii ani trebuie să fie prezentat între 1 ianuarie şi 31 martie.

Pot să prezint declaraţia şi după acest termen?

Ordinul Ministerial permite prezentarea şi în următoarele 3 zile naturale următoare finalizării acestui termen (până la data de 3 mai) pentru acele cazuri în care nu a fost posibilă prezentarea acestui model, însă din motive tehnice (sistemul electronic nu a funcţionat).

Trebuie prezentat modelul 720 în fiecare an?

Nu. O dată prezentat modelul 720, având în vedere că s-a depăşit suma de 50.000 euro în vreuna sau toate categoriile de bunuri sau drepturi declarate, obligaţia de a prezenta declaraţia în urmatorii ani vine doar în cazul în care va creşte cu minim 20.000 euro una sau toate din categoriile menţionate sau când se pierde calitatea de proprietar a vreunuia din bunuri sau drepturi, declarate anterior în acest model.

IMPORTANT! Declaraţia făcută în modelul 720 privind bunurile şi drepturile deţinute în străinătate nu conduc la o dublă impozitare. Astfel, un cetăţean român nu va fi impozitat niciodată în Spania pentru un imobil, pe care îl deţine în proprietate în România. Mai mult decât atât, există o convenţie între Spania şi România privind eliminarea dublei impozitări.

AMENZI Care este sancţiunea în cazul

09

în care prezint declaraţia prin alte moduri decât prin internet?

Amenda în acest caz este de 100 de euro pentru fiecare categorie, cu un minim de 1500 euro. În cazul în care nu prezint declaraţia, care este amenda?

Neprezentarea declaraţiei constituie o infracţiune gravă şi se pedepseşte cu o amendă de 5.000 euro pentru fiecare categorie menţionată mai sus (conturi, valori şi imobile), cu un minim de amendă de 10.000 euro.

Dacă prezint cu date incomplete sau inexacte modelul 720, care este sancţiunea?

Sancţiunile în acest caz ajung la valoarea de 5.000 euro pentru fiecare categorie, însă cu un minim de 10.000 euro.

Care este sancţiunea minimă în cazul nerespectării doar a uneia dintre cele trei obligaţii de a declara bunuri sau drepturi în străinătate? Sau în cazul în care nu se respectă declararea celor 3?

Sancţiunea minimă în cazul în care nu se respectă una din obligaţii este una economică 10.000 euro. În cazul în care se produce nerespectarea declarării a tuturor celor 3 categorii, sancţiunea minimă este de 30.000 euro.

Cazurile în materia declaraţiei prin intermediul modelului 720 este foarte mare, iar biroul nostru a încercat să interpreteze şi să plieze informaţiile pe cazurile concrete ale cetăţenilor români. În tot cazul, toţi românii rezidenţi în Spania se pot informa la orice birou al AEAT şi pot fi îndrumaţi atât în acest caz cât şi în orice problemă de fiscalitate spaniolă.

Noi am încercat să sintetizăm esenţa şi efectele pe care le are acest ordin ministerial şi să atragem atenţia asupra espectelor esenţiale.

10

Opinii

MAI 2013

Politica şi compromisul

„Omul s-a născut liber şi este pretutindeni în lanţuri” Jean Jacques Rousseau

Vavila Popovici - Raleigh, NC/USA

Omul se află continuu în procesul evoluţiei; el nu se opreşte într-un punct, ci tinde mereu spre perfecţionare, întotdeauna, cum se spune, este loc şi de mai bine. Experienţa vieţii face ca fiecare dintre noi să devină mai mult decât este.

Viaţa omului e un întreg proces spiritual al cărui sfârşit nu poate fi prevăzut. În laboratorul fiinţei se amestecă o mulţime de substanţe, sunt adăugaţi o mulţime de reactivi, uneori catalizatori care măresc vitezele reacţiilor, dar niciodată un putem fi siguri de ceea ce se va obţine. Presupunem doar, ghidându-ne după rezultatele experienţelor asemănătoare. Deducem sau intuim.

Deducem implicând simţurile dar şi gândirea - judecata, raţionamentul; intuim, adică încercăm să ne imaginăm viitorul, bazându-ne pe cunoştinţe şi experienţe acumulate. Unii consideră intuiţia a fi iraţională, în opoziţie cu simţirea şi gândirea, dar ea este mult ajutătoare. C. J. Jung spunea: „Dacă se speră sau se nutreşte exclusiv convingerea că fiecare conflict se poate rezolva potrivit legilor raţiunii, există riscul de a se obstacula o soluţionare reală de natură iraţională”. Perturbări, reacţii imprevizibile pot fi, aşteptările, de multe ori ne pot fi înşelate.

Putem deci evalua fapte-

Maria Diana Popescu Redactor şef adjunct / Revista Agero - Stuttgart/Germania www.agero-stuttgart.de

Nu cred în profeţii moderni, nici în cititul stelelor, dar de data aceasta astrologii chinezi, jucându-se cu prognozele şi alăturâdu-le ca pe nişte cuburi, au cam nimerit înfăţişarea lui 2013. Anul şarpelui a adus turbulenţe veninoase, cu război la orizont, probleme în Cipru, în zona euro şi în statele haşurate pe planşetă. Coreea de Nord şi de Sud stau ca doi şerpi, unul contra altuia. Neliniştit şi tânăr, viteazul Sam e-n toate. În cele

le, valorile trecutului, dar nu le putem evalua pe cele ale viitorului, nu putem şti cum vor creşte sau descreşte. „Ceaţa” pluteşte în mod infim asupra trecutului, dar este intensă asupra viitorului. Trecutul are glas, prezentul este asurzitor, viitorul e mut; viaţa ne oferă şansa de a atinge măcar, binele şi frumuseţile ei!

Poate de aceea în cutia Pandorei a şi rămas – Speranţa.

Acţiunile din viaţa omului trebuie să aibă în primul rând motivaţii raţionale. Fiecare om caută să rezolve problemele vieţii în interes personal, familial şi în armonie cu societatea, adoptă o cale de luptă pentru atingerea unui scop care include cunoştinţe teoretice şi practice, ia în final anumite decizii, adică face politică. Jean Jaques Rousseau (1712-1778) considera că fiecare om participă activ la treburilor statului prin deciziile sale şi fiind o fiinţă morală - în măsura în care respectă un set de reguli de comportare impuse de normalitatea în viaţa de familie şi în cea de societate - este obligat a face legătura dintre politică şi morală. Filozoful francez Vincent Descombes (n. 1943) a făcut distincţia dintre politică şi morală, spunând că „poziţia morală este poziţia spectatorului, poziţia politică este cea a actorului”. Da, dar spectatorul este cel ce apreciază, determină valoarea actorului!

Dispunem de timp şi de spaţiu acordat, în care ne desfăşurăm vieţile atât de scurte vai!- şi încercăm să creăm acea armonie mult dorită, pentru care uneori suntem dispuşi a face compromisuri – înţelegeri, cedări. Trăim, se pare, o perioadă

ce sunt şi-n cele ce mâine vor plânge în batistă prin somaţie.

Practicarea excesivă a stăpânirii prin forţă, devenind cel mai banal şi la îndemână mijloc de război, poate scoate într-o clipită şi în mod catastrofal rachetele din teacă. Multe lucruri se petrec anapoda. Finanţele lumii au o traiectorie asemănătoare reptilei - agresivă şi rapidă. Uniunea riscă să meargă în cârje, euro cu capul spart, iar apariţia cazacilor la Comrat ar putea fi un avertisment dat Chişinăului.

Dacă nu stă ascultător, cu mâinile la spate, conflictul îngheţat poate fi reaprins oricând. Să fie Batalionul cazac al Bugeacului un instrument de şantaj al Rusiei împotriva Chişinăului, o forţă care poate dezechilibra situaţia din Republica Moldova? Putin poate nega foarte simplu că nu are amestec. Numai că prezenţa lor răspândeşte teamă în teritoriu, luând în calcul situaţia Moldovei anilor 90, când au luptat de partea ruşilor transnistreni şi a găgăuzilor, împotriva românilor moldoveni. Potrivit astrologilor, precedenţii ani ai Şarpelui au adus atacul japonez de la Pearl

a compromisurilor, întrucât cu toată libertatea avută, se aud deseori zornăituri de lanţuri.

Persoanele care purced la compromisuri au diferite caractere - însuşiri psihice-morale - care „se manifestă în modul lor de comportare, în ideile şi în acţiunile lor”. Comportamentul pe parcursul vieţii poate fi îmbunătăţit, corijat, omul ajungând a avea opinii, păreri, chiar idei clare. „A gândi nu mai este a contempla, ci a te angaja, a fi cuprins în ceea ce gândeşti, a fi într-un proces-eveniment dramatic al fiinţei-în lume”, spune filozoful francez Emmanuel Levinas (1906-1995) în cartea sa „Între noi - încercare de a-l gândi pe celălalt”.

Caracterul unui om poate fi frumos, de admirat sau urât - de neacceptat. Oamenii pot avea diverse motive pentru a-şi schimba părerile, ideile, funcţie de experienţele dobândite, de adaptare la noile condiţii de viaţă, de dorinţa de a îndrepta anumite greşeli. A-ţi schimba părerile nu denotă neapărat un caracter urât. Există însă şi oameni cu caractere urâte determinate de dorinţa de parvenire, orgoliu exacerbat sau labilitate psihică. Când intervin anumite evenimente, ele pot schimba viziunea unor oameni, fără a-i face pe ceilalţi din jur să considere că a făcut ceva greşit, ci chiar să le fie apreciate noile viziuni şi noile acţiuni, fără a le defăima caracterul, acea „putere morală a omului”, dar numai atunci când schimbarea este făcută în cadrul dreptăţii, sincerităţii, binelui general.

Unii consideră că a face compromisuri este o adevărată

artă care necesită talent. „Podoaba vieţii este talentul, cununa talentului e caracterul”, spunea academicianul român Simion Mehedinţi. Viaţa ne-a demonstrat că unele minţi luminate, talente, chiar genii ale omenirii, nu au avut ceea ce li s-ar fi cerut în plus – caracter - şi lipsa acestuia i-a împins la greşeli. Mai târziu, ei au fost numiţi „monştri umani” sau „genii ale răului”.

A existat şi există în deciziile politice aşa numita morală a compromisului şi chiar una a laşităţii, cu efecte pe termen scurt sau pe termen lung. Iată de ce moralitatea a jucat şi joacă în continuare un rol important în deciziile politice. Unii consideră că politica astăzi nu mai are nevoie de morală, dacă interesele par să convină momentan. Este adevărat că suntem uneori puşi să alegem între a face un compromis sau a renunţa păstrândune principiile pe care le-am avut până în acest moment şi care au constituit caracterul nostru.

Când facem un compromis, suntem în situaţia de a trece graniţa fiinţei noastre, renunţăm la ceea ce până atunci poate fusese un crez, o valoare, pentru a putea merge mai departe şi a spera în mai bine. Important este ca deciziile luate, compromisurile făcute să nu le regretăm mai târziu.

Necesare în acel moment sunt: inteligenţa şi prevederea.

Clar este că suntem fiinţe sociale şi trebuie să convieţuim, să ne acceptăm şi să încercăm să învăţăm unii de la ceilalţi.

Aceasta presupune o oarecare situaţie de compromis, „o reglare a intereselor contradictorii care dă fiecărui adversar satisfacţia

de a crede că a primit ceva ce nu trebuia să aibă şi că nu a fost privat”. Întrebările esenţiale care s-ar pune: În ce scop se face compromisul? Pentru evitarea unui haos existent, pentru supravieţuire, pentru progres?

Ce cedezi? Ce dobândeşti? Cât de maleabil trebuie să fii? Cât de inflexibil? Este moral a face compromisul respectiv? Este făcut pentru ideea de bine şi de progres, sau numai de supravieţuire? Se poate face chiar dacă el este contrar cu convingerile formate sau pe care tocmai societatea ni le-a impus? Nu poate fi semn de slăbiciune, sau remediu pentru o cale greşită? Se ia în calcul demnitatea şi sinceritatea în acest nou demers? Cel ce-şi asumă compromisul, îşi asumă şi o mare responsabilitate.

Revin însă la cadrul religios, la italianul - Sfântul Toma de Aquino (1225-1274) – călugăr, teolog, filozof, doctor al Bisericii, cel care a afirmat că întotdeauna viaţa omului trebuie să fie adecvată la ceea ce este specific şi constitutiv omului raţiunea. Binele omului este în conformitate cu faptul de a fi fiinţă raţională: „Bonum hominis est secundum rationem esse”.

Conform teoriei lui, omul este fiinţă morală prin însăşi condiţia umană şi în acelaşi timp este „o fiinţă familială, citadină, politică”, cele două însuşiri mergând împreună: condiţia morală şi cea politică. Filosofia politică a Sfântului Toma pleacă de la condiţia descoperită de Aristotel - unitatea între morală şi politică –, el dezvoltând mai amplu condiţia morală, virtuţile morale, nelăsând deoparte condiţia politică. În concepţia lui Aristotel, politica este o ştiinţă care studiază omul ca zoon politikon (animal social), politikon provenind de la cuvântul polis, „cetate” în limba greacă. Ideea lui este că „ceea ce face ca un regim politic

să fie bun nu este conformarea sa la o normă ideală, ci adaptarea la datele concrete ale istoriei. Un regim neadaptat la realitate se găseşte în mod necesar sancţionat pe termen lung prin tulburări sau revoluţii.(…) Cetăţile fiind diferenţiate prin date geografice, prin populaţie, prin cultură şi istoria lor, nu se poate furniza un model universal de cetate ideală”. Ca atare, inflexibilitatea nu are rost în politică, fiindcă aici trebuie avut doar interesul de bine al poporului care este guvernat. Ideea compromisului trebuie şi ea să aibă un timp de pregătire (spontaneitatea poate fi o mişcare greşită „pe tabla de şah”), în acest mod existând un timp de a se convinge de necesitatea compromisului, ca fiind singura soluţie viabilă la problema apărută şi a se împăca cu ideea, spre a nu avea regretul momentului decisiv. Trebuie avută acea virtute numită răbdare, stăpânire de sine. James Clawell, în cartea sa „Shogun”, considera că sunt şapte emoţii importante ale omului: „Bucuria, mânia, neliniştea, adorarea, mâhnirea, teama şi ura. Dacă un om nu se lasă în voia lor, înseamnă că are răbdare”. Apoi, odată ce ideea compromisului a fost confirmată, acceptată, ea devine obişnuinţă şi uneori chiar resemnare, se începe construirea altui „univers”, el nemaiavând acel principiu existent până atunci. Pentru a nu fi însă un simplu act negustoresc şi pentru a nu se ajunge la confuzia şi inversarea valorilor, compromisul în demersul său trebuie să ţină cont şi de conştiinţa care nu poate renunţa total la principii şi valori, atâta timp cât omul este moral şi doreşte binele lui şi al societăţii în care îşi duce traiul.

Iar relaţia corectă cu binele, necesară în determinarea compromisului, implică relaţia corectă cu Dumnezeu!

Traiectoriile şarpelui Harbour (1941), demonstraţiile zdrobite în sânge din piaţa Tienanmen(1989) şi atentatele din 11 septembrie (2001).

Dăm pagina mai departe, în Cipru. Arhiepiscopul Chrysostomos al II-lea consideră că ţara sa „ar trebui să se retragă din Uniune, pe motiv că tot se va destrăma în viitor.

Economiile Spaniei, Portugaliei şi Italiei sunt în prezent în pericol. Iar dacă economia Italiei va fi distrusă precum economia noastră, UE nu va rezista. Persoanele care conduc Uniunea Europeană şi în special cei care iau decizii în aşa-numită troică nu înţeleg multe lucruri, iar asta conduce la colapsul UE”, a explicat arhiepiscopul Chrysostomos, citat de agenţia RIA Novosti. Nu numai că nu înţeleg. Sunt interesaţi să-i dea un aparent calm politic şi diplomatic. Însă straturile profunde sunt agitate moralmente de stăpânirea prin constrângere,

mai cruntă decât în Evul mediu, opresivă până la anularea aproape a tuturor drepturilor civice, şi care a generat descreşterea catastrofală a autorităţii statelor.

Cum bâlciul din înalta spiritualitate a valutelor nu se mai sfârşeşte, să ne pregătim de parastasul băncilor! E unica soluţie! Cu toate că Medvedev califică drept abuz şi hoţie închiderea paradisului bancar din Cipru. Uite că cineva le mai trage clapa ruşilor, dar şi miliardarilor noştri de carton! „În Europa, sunt reguli clare cu privire la restructurarea băncilor”, a declarat Clemens Fuest, preşedinte al Centrului pentru Cercetare Economică Europeană din Manheim. Le fie ţărâna uşoară băncilor! Dispariţia lor va extirpa cancerul omenirii. În concluzie, bravo românilor care îşi retrag puţinii bani din conturi, ca să nu rămână fără coşciug şi praznic de înmormântare. Şi aşa, Sănătatea, cu fracturi la cap şi la membre-

le superioare, a fost băgată în spital de măsurile aberante ale noului ministru. Românii s-au săturat de bancherii lacomi şi de scandalurile politicienilor. De fapt, politica e atât de simplă!

Cine prinde un loc mai în faţă, e câştigat. Hai să furăm cât mai mult, iar cetăţenilor le spunem că au democraţie şi criză. Aşadar, criza rămâne pe mai departe planul deştept împotriva ţărilor „eliberate” şi apoi ocupate hoţeşte de bancheri şi corporatişti. „Oamenii de ştiinţă”au făcut din cămătărie o adevărată cultură bancară, iar marii finanţişti ai planetei au pus în practică ştiinţa războiului economic. Cei câţiva termeni: bancheri, împrumut, dobândă, scadenţă, penalizări, executare silită, recuperatori, au căpătat conotaţii „academice”.

Ce premii li se cuvin părinţilor acestor ştiinţe pentru realizările măreţe? Păi, cătuşele şi gratiile.

Hai să-l citim încă o dată pe Caragiale! Vom înţelege că

Mitică e mahalagiul şmecher din politică, nu românul din popor, ca entitate umană şi intelectuală, românul muncitor şi răbdător, plătit cu câţiva lei, adică, cele mai mici salarii din uniune, şi delapidat în euro de toate companiile de servicii, stors de cele mai numeroase şi mai mari taxe, comparativ cu statele integrate.

Cei care slăvesc şi cântă ode organismelor internaţionale şi uniunilor de interese, chiar nu ştiu cu ce se mănâncă Protocoalele de la Toronto. Ignoranţa îi face să nu simtă lanţurile care-i zădărnicesc în libertate controlată, în care trăiesc precum puii din crescătorii, injectaţi cu hormoni şi antibiotice, spre a putea fi livraţi mai repede în galantarele marcheturilor. Lanţurile omenirii sunt grele, lanţul trofic al stăpânirilor a rănit şi a ucis independenţa atâtor state. Cine are curajul să-şi pună întrebări, se va lovi de mecanismele noului model de sclavagism.

Educaţie şi cultură

Despre greşelile noastre şi ale greşiţilor noştri (XIII)

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

Am găsit pe Internet un text care ar fi putut fi scris pentru rubrica aceasta. Mi-a plăcut atât de mult încât mi-am luat permisiunea de a-l transcrie parţial, în speranţa că îl veţi citi când o să aveţi vreme de plimbări virtuale (scriebine.com/ wp-content/uploads/2012/07/ Vio.pdf). Textul se numeşte „Scapă de şapte greşeli frecvente din limba română” şi e o dovadă că românii nu au devenit cu totul indiferenţi la felul cum este vorbită şi scrisă limba noastră, cel mai de preţ patrimoniu al neamului. Autoarea se numeşte Vio. De curând am trecut printr-o experienţă pe care vreau să o împărtăşesc cu tine.

Acum trei zile am fost invitată la un concurs de discursuri în cadrul unei întâlniri de public speaking. Toţi concurenţii au fost buni şi aici fac referire la ideile expuse de ei.

Mie mi-a plăcut de Mihai, un băiat slăbuţ, uşor timid, dar

Puşa Roth - Bucureşti Am ales această poezie (Poetul) din volumul Antume, poate pentru a reda mai fidel ideile, sentimentele acestui mare poet, astăzi aproape uitat.

Această autodefiniţie a creatorului, care unora li se va părea prea înflăcărată sau desuetă, reprezintă, după părerea mea o ars poetica, o sinteză a gândirii poetico-patriotice (de ce nu!), pentru că şi atunci, dar şi acum George Coşbuc a fost şi va rămâne o conştiinţă a neamului românesc. S-a considerat pe nedrept că poeziile lui Coşbuc erau scrise pentru a fi recitate la serbările şcolare şi la cele populare, deşi prin opera sa el este un autor clasic, un autor modern şi astăzi. George Coşbuc este un precursor al mişcării poporaniste şi un tehnician desăvârşit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice şi de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a poemului lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină şi a adaptat prin localizare la sufletul şi mediul ţărănesc Eneida şi Odiseea şi a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Cunoscând lumea satului, el a scos în evidenţă partea solară, idilică, a sufletului ţăranului român.

cu nişte idei extraordinare. În schimb, am rămas şi dezamăgită. Îmi amintesc de faptul că în acea seară nu am mai scos o vorbă. De ce? Mă gândeam la profunzimea vorbelor rostite la întâlnire?

Da... poate... Da şi nu. Da, pentru că mi-am luat notiţe, iar unele idei erau chiar utile. Şi nu, deoarece de foarte multe ori atenţia mi-a fost distrasă.

Era un concurent ce făcea multe greşeli de gramatică, fapt ce a scăzut calitatea discursului. La sfârşitul prezentării eu am reţinut doar câteva sintagme ce au început să mă urmărească şi să-mi tulbure liniştea. Ca să înţelegi despre ce e vorba, aş vrea să-ţi redau un fragment din ce a spus respectiva persoană. Desigur, voi „transcrie” şi dialogul meu interior ce nu mă lasă să mă concentrez. Începem. Fii atent şi tine pasul cu mine :). „Vreau să vă reţin atenţia decât zece minute. Prima parte va fi dedicată motivaţiei care ne împinge de la spate atunci când nu avem chef să mai fa-

cem nimic...”. (Eu am rămas blocată la prima frază, la acel „decât” care începea să mă urmărească. „Decât zece minute... decât zece minute”... Ce a mai spus după aceea? Încerc să-mi amintesc, să identific ideea principală. Ok. Încep să-mi revin. Vreau să fiu atentă. Vio, fii mai înţelegătoare! Speakerul este în faţă şi are emoţii). „...fapt care este extrem de important în cazul unei persoane preocupată de propria-i evoluţie. Fiecare din cei prezenţi are nevoie de motivaţie şi de surse de energie pentru a-şi continua ... ( Stop!!! Vreau să reţin ce a spus, dar ceva nu se potriveşte. Mă uit în jur şi oamenii sunt atenţi, unii chiar aprobă, dând uşor din cap, dar eu nu am linişte. Revin la ideea prezentată şi mă confrunt cu dilema: „unei persoane preocupată sau preocupate”? Încep să fac analogii şi să intervin, mental, pentru a reface construcţia). „...din păcate, resursele noastre de energie... (Mă uit în dreapta lui Andrei, cel care

„Sunt suflet în sufletul neamului meu Şi-i cânt bucuria şi-amarul – În ranele tale durutul sunt eu, Şi-otrava deodată cu tine o beu Când soarta-ţi întinde paharul. Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci, Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci Unindu-ne steagul şi larul, Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci, Acolo-mi voi duce altarul.

Sunt inimă-n inima neamului meu Şi-i cânt şi iubirea, şi ura – Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu, Voinţa mi-e una, că-i una mereu În toate-ale noastre măsura.

Izvor eşti şi ţinta a totul ce cânt – Iar dacă vrodat-aş grăi vrun cuvânt Cum nu-ţi glăsuieşte scriptura, Ai fulgere-n cer, Tu cel mare şi sfânt, Şi-nchide-mi cu fulgerul gura!

Ce-s unora lucruri a toate mai sus, Par altora lucruri deşarte.

Dar ştie Acel ce compasul şi-a pus, Pe marginea lumii-ntre viaţă şi-apus, De-i alb ori e negru ce-mparte!

Iar tu mi-eşti în suflet, şi-n suflet ţi-s eu, Şi secoli-nchid-ori deschidă cum vreu Eterna ursitelor carte, Din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu, De-a pururi, nerupta sa parte!”

George Coşbuc s-a născut la 20 septembrie 1866 la Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, astăzi localitatea George Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud, iar de la trecerea lui într-o altă dimensiune se împlinesc anul acesta 95 de ani. S-a stins din viaţă pe

9 mai 1918 la Bucureşti. Poetul transilvănean a devenit membru titular al Academiei Române din anul 1916.

Este cel de-al optulea dintre cei 14 copii ai preotului grecocatolic Sebastian Coşbuc şi ai Mariei, fiica preotului greco-

stă în faţă şi vorbeşte despre motivaţie şi văd o imagine PowerPoint cu ideile pe care tocmai le-a zis. Citesc: „Fiecare din cei prezenţi...” Hmmm, parcă era „dintre”, nu „din”.

Trec cu vederea, vrând să aud ce mai are de zis. Să plec acasă măcar cu o idee prinsă în zbor). „...ca şi şef, timpul meu este limitat, iar resursele de energie epuizabile. De aceea, atenţia mea trebuie să fie bine împărţită...” („Ca şi şef”? Mă încrunt şi deja am o stare de iritare. Aud de fooooarte multe ori „ca şi”.... Ştiu că intenţia e bună, se vrea evitarea cacofoniei, dar unde vede Andrei cacofonie în „ca... şef”?!) „...ajunsesem ca în aceiaşi zi („Aceiaşi zi”? Pe bune?!

Spune-mi că glumeşti!) să am întâlniri care se suprapuneau datorită lipsei de timp. Eram într-un cerc vicios, aveam o stare de spirit proastă şi nu mai eram motivat să fac nimic”. ( Andrei, dragule, e „din cauza lipsei de timp”. Mai ştii că ţiam spus eu odată care e treaba cu „din cauză că” şi „datori-

tă”? Vio!!! Revenim la discurs.

Mai sunt trei minute şi încă vreo două idei de explicat). „...ideea care am prezentat-o a subliniat faptul că, de fapt, nu motivaţia e cea care ne pune în mişcare, ci energia, voinţa de care dispunem („E ideea [pe]care”, îmi repet în gând). „...în concluzie, aceiaşi idee (cum „aceiaşi idee”?!) despre motivaţie poate fi aplicată în fiecare domeniu al vieţii..”

Mă ridic de pe scaun şi iau o pauză. Încep să analizez momentul prin care am trecut şi să găsesc nişte explicaţii pentru nemulţumirea mea.

Când particip la un eveniment interesant, merg cu bucurie şi cu fluturaşi în stomac, fiind sigură că voi pleca de-acolo cu o stare buna, energizată.

Acum... ce s-a întâmplat?

Sunt puţin dezamăgită. Nu am reuşit să mă concentrez foarte mult şi nu am înţeles mare lucru din ceea ce zicea Andrei pentru că ideile lui erau tăiate

MAI 2013

11

(destul de des, pentru un discurs de zece minute) de nişte secvenţe ce nu se potriveau în peisajul lingvistic al limbii române. Ţi s-a întâmplat şi ţie acelaşi lucru? Să-ţi schimbi părerea despre un om sau despre un discurs în momentul în care o mulţime de greşeli gramaticale se strecoară în mod deranjant?

Săptămâna trecută am luat parte la o altă întâlnire în care a venit vorba despre scris. Ştiind că uneori pot deveni antipatică pentru ceilalţi, deoarece pun accent pe corectitudine, am preferat să nu mă implic, ci să ascult. Şi nu mică mi-a fost mirarea când cineva din grup a spus că, în momentul în care o persoană face o greşeala de gramatică, automat o poziţionează pe o treaptă inferioară (sic!). Nu am comentat nimic pentru că ştiu cât pot fi de vehementă când e vorba de aceste chestiuni. Dar m-am bucurat în sinea mea şi mi-am zis că nu sunt singura persoană care are o problemă cu asta.

Astfel, mi-am dat seama că din ce în ce mai mulţi încep să fie deranjaţi de greşelile de limbă. Chiar dacă nu ne cunoaştem, nu provenim din acelaşi mediu, poate am crescut şi în oraşe diferite, avem totuşi ceva în comun.

GEORGE COŞBUC (I) catolic Avacum din localitatea Telciu. Copilăria şi-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărăşia basmelor povestite de mama sa.

Primele noţiuni despre învăţătură le primeşte de la ţăranul Ion Guriţă, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coşbuc auzise „că ştie poveşti”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coşbuc învaţă a citi încă de la vârsta de cinci ani. În toamna anului 1871, viitorul poet începe studiile la şcoala primară din Hordou, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Revine la şcoală în anul 1873, iar clasele a II-a şi a III-a le va urma la şcoala din Telciu, unde erau bunicii materni, comună mare pe Valea Sălăuţii. Aici va învăţa limba germană cu unchiul său Ion Ionaşcu, directorul şcolii. În anul 1875 continuă clasa a IV-a la Şcoala Normală din Năsăud, pe care o absolvă la 21 iunie 1876. În toamna acestui an, Coşbuc se înscrie în clasa I a Gimnaziului Fundaţional din Năsăud, unde predau profesori cu o pregătire serioasă şi unde se punea accent pe studiul limbilor şi al literaturilor clasice. Încă de pe acum începe să scrie versuri. „Cea dintâi poezie am publicato la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am şi nici nu ştiu ce era, însă îmi amintesc că a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi

fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti.”

Referirea este făcută la revista de informare pedagogică şi literară „Şcoala practică”, redactată de pedagogul Vasile Petri, în care, „student” în clasa a VII-a liceală, G. Coşbuc trimite spre publicare în primăvara anului 1883 o traducere.

Coşbuc activează în cadrul Societăţii de lectură „Virtus Romana Rediviva” a gimnaziului, iar în clasa a V-a este ales membru extraordinar. În clasa a VII-a, Coşbuc este ales vicepreşedinte al societăţii, iar la 2 octombrie 1883 devine preşedintele acestei societăţi. Între1882 şi 1883, George Coşbuc publică poezii în revista „Muza someşeană”, un caiet manuscris, în care elevii publicau texte originale, traduceri şi observaţii critice. Alte poezii ale elevului George Coşbuc, urmau a fi citite de autor în şedinţele societăţii, în total peste cincizeci de poezii, „dintre cele 160 scrise pe când era elev în clasa a şasea”. La şedinţele societăţii citeşte traduceri din Rückert, Petöfi şi o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenuşă. În luna mai 1884 susţine examenul de bacalaureat, iar în toamna aceluiaşi an se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii maghiare din Cluj, care avea pe atunci şi o catedră de limba română. A continuat studiile clasice, frecven-

tând cursurile de istoria grecilor vechi, traducere şi interpretare de scrieri alese din Cicero, teoria şi istoria retoricii la greci şi romani, sintaxa greacă şi istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societăţii „Iulia” a studenţilor români şi din luna decembrie 1884 începe colaborarea la „Tribuna” din Sibiu. În noiembrie 1886, bolnav şi confruntat cu diverse dificultăţi materiale, nu mai figurează printre studenţii clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Continuă colaborarea la „Tribuna”, publicând Atque nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste păcurărească. Ioan Slavici, directorul „Tribunei”, îl caută personal la Cluj pentru a-l atrage în redacţia revistei şi pentru a stabili cu el o eventuală colaborare. Publică la revista din Gherla, „Cărţile săteanului român”, continuă să tipărească în „Tribuna” poveşti şi basme versificate, Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic şi Lioara, corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacţia „Tribunei”. Din vara anului 1887 poetul lucrează ca redactor la „Tribuna”, începând astfel o etapă importantă în viaţa sa. În numărul 47 din 18/30 noiembrie 1884, revista „Familia” din Oradea îi publică poezia Aş vrea să fiu, semnată C. Boşcu (anagrama numelui Coşbuc), purtând indicaţia „după Petöfi”. (va urma)

12

Români de succes

MAI 2013

Politică, profesionalism, demnitate şi onoare...

Kasandra Kalmann-Năsăudean

- Redactor şef Occidentul Românesc Trăim într-o societate în continuă schimbare în care conflictele dintre indivizi se soluţionează în cele din urmă în faţa instanţei. Cu toate acestea, de multe ori dreptatea poate fi de partea ambelor părţi sau poate fi scoasă la iveală doar prin justiţie. În faţa altarului justiţiei, dreptatea este împărţită de către judecători, oameni cu pregătire specială în vederea corectei aplicări şi interpretări a legilor.

Av o c a ţ i i , d e a s e m e n e a specialişti ai dreptului, pe lângă îndatorirea de a apăra şi promova interesele clientului pe care-l reprezintă, au menirea de a facilita procesul de justiţie şi de a conlucra împreună cu judecătorii, iar uneori şi cu procurorii, spre buna desfăşurare a actului de justiţie. Avocatul Marius Vili Sârbu este un tânăr de o anumită factură. Studiile de calitate şi munca asiduă l-au ajutat să ajungă foarte aproape de visurile sale. A fondat propriul birou de avocatură în Madrid şi a reuşit să-şi facă o listă impresionantă de clienţi. Spanioli, români, dar şi o diversitate de imigranţi rezidenţi în ţara lui Cervantes. Şi-a orientat serviciile după cerinţele pieţei şi lucrează alături de cei mai profesionişti avocaţi din Spania.

Kasandra Kalmann Năsăudean:

Cum aţi ajuns în actuala poziţie profesională şi de ce aţi ales acest domeniu?

M a r i u s Vi l i S â r b u : Î n adolescenţă mă preocupa foarte mult ideea de a urma o facultate care mi-ar putea oferi posibilitatea să apăr şi să promovez drepturile şi libertăţile omului. Îmi plăceau ştiinţele exacte, dar nu atât de mult încât să ajung arhitect sau inginer. Mă atrăgeau şi ştiinţele umaniste, dar nu mă gândeam să devin vreodată actor sau scriitor. Decizia de a alege dreptul se întemeia pe o anume pasiune sau vocaţie pentru cariera de avocat, fiind totodată o combinaţie foarte potrivită pentru mine între rigoarea pe care o impun ştiinţele exacte şi libertatea de expresie a ştiinţelor umaniste.

Nu a fost simplu să ajung pe poziţia actuală. A fost o cale lungă şi destul de complexă.

A necesitat multă muncă, implicare, ambiţie, instruire.

Consider că profesia de avocat este cea mai nobilă. Pentru mine, însă, este mai mult o pasiune, un mod de a fi. Îmi oferă cea mai mare libertate în activitate, posibilitatea de promovare, de a trăi senzaţii tari, stres, tristeţe, bucurie şi multă plăcere sufletească.

K.K.N.: Care este specificul activităţii biroului dumneavoastră de avocatură?

M.V.S.: Biroul Individual de Avocaţi Sârbu Abogados încearcă să acopere prin activitatea sa tot spectrul de servicii juridice. Tocmai din acest considerent este dificil să evidenţiem un anumit specific al activităţii noastre. Oferim asistenţă juridică profesională atât în limba spaniolă cât şi în limba română. În caz de necesitate, acordăm asistenţă şi pe teritoriul României sau a altor state din Uniunea Europeană.

K.K.N.: Ce înseamnă să fii un avocat bun şi ce calităţi trebuie să aibă acesta?

M.V.S.: Iniţial te gândeşti că pentru a fi un avocat bun trebuie să fii talenat. Practica, însă, demonstrează că talentul este perfecţionarea continuă a abilităţilor deja existente. Avocatul trebuie să fie riguros, să aibă mintea ageră şi bine structurată. Să posede un bun vocabular, să fie un orator excelent.

Un avocat bun înseamnă un avocat foarte bine instruit.

Această meserie cere multă dăruire, autodisciplină şi nu în ultimul rând, profesionalism.

K.K.N.: Din punctul de vedere al avocatului, cum aţi caracteriza clientul din Spania?

M.V.S.: Clientul din Spania - şi mă refer în special la românii din această ţară -, este astăzi mult mai bine informat decât cu ani în urmă.

Treptat, dispare obişnuinţa de a solicita ajutor juridic doar atunci când se confruntă cu o problemă şi, cer consultanţă pentru a vedea toate scenariile posibile ce i-ar ajuta să evite un conflict. Avocatul îi dă sfaturi clientului său pentru ca acesta să nu ajungă în conflict cu administraţia financiară, asistă o companie în iniţierea unui business pentru ca aceasta să evite costurile exagerate şi să facă o investiţie sigură şi de durată.

K.K.N.: De ce aleg clienţii serviciile dumneavoastră?

M . V. S . : Î n a v o c a t u r ă performanţa se măsoară în primul rând prin clientelă. Iar clientela poate fi atrasă doar cu rezultate pozitive. Astfel de rezultate obţin doar cei competenţi. Biroul nostru nu intervine doar în cazul unui litigiu. Noi suntem parteneri de încredere pentru străini, participăm la activitatea acestor societăţi comerciale - în plan social sau fiscal -, precum şi la evenimente majore, oferim servicii, inclusiv în limba română, spaniolă şi engleză. Pentru asigurarea acestor cerinţe complexe ale clienţilor există ceea ce se numeşte avocatura de business. Dezvoltarea a fost dictată de evoluţia economiei şi de numărul important de societăţi comerciale care activează pe piaţă. Avocatura de business include un spectru larg de domenii juridice interesante. Printre acestea, cele mai importante

sunt dreptul comercial şi al societăţilor comerciale, dreptul bancar şi financiar, dreptul fiscal, dreptul imobiliar, dreptul concurenţei, proprietatea intelectuală, achiziţii publice.

K.K.N.: Care sunt principiile după care vă ghidaţi în meserie?

M.V.S.: Deosebit de importante pentru mine sunt demnitatea şi onoarea. Pentru a te bucura de încrederea clienţilor, a instanţelor de judecată, avocatul trebuie să demonstreze că este demn de încredere.

K.K.N.: Câte ore munciţi pe săptămână şi cum arată o zi tipică de lucru?

M.V.S.: Nu ştiu exact, dar foarte multe. Stau puţin pe acasă, deşi acolo este cel mai confortabil şi mai plăcut loc pentru mine. Ziua de muncă cuprinde întrevederi cu clienţii, reprezentarea în cauzele aflate pe rol în instanţele judecătoreşti din Spania sau România, pregătirea cauzelor, studierea dosarelor şi legislaţiei, organizarea pentru ziua următoare etc.

K.K.N.: Ce activităţi mai aveţi în afară de cele legate de avocatură?

M.V.S.: Fac politică. De ani buni.

K.K.N.: Ne puteţi oferi mai multe detalii legate de această activitate?

M.V.S.: Începuturile mele în rândurile socialiştilor români au o directă conexiune cu evenimentele petrecute imediat dupa 1989 când, în baza convingerilor proprii m-am înscris într-o organizaţie locală din Buzău - oraşul meu de origine -, organizaţie în care am activat până în anul 2006 când m-am stabilit în Madrid. Cum niciodată nu am făcut traseism politic, Partidul Social Democrat fiind singura organizaţie din care am făcut parte, am avut posibilitatea de a participa la toate momentele importante ale dezvoltării acestui partid. Am fost alături la înfiinţarea TSD de exemplu, în anul 2001 şi, pot spune că am avut onoarea să-l cunosc personal pe actualul preşedinte PSD, Victor Ponta, încă de la începutul activităţii sale politice. Tineretul socialdemocrat a fost şi este o

rampă de lansare deosebit de importantă, iar rezultatele se văd astăzi foarte clare: avem un preşedinte de partid din rândurile acestuia.

K.K.N.: Am înţeles că de curând aţi fost ales preşedintele organizaţiei PSD Spania în cadrul conferinţei de alegeri organizată în Zaragoza. Cum a decurs acest eveniment şi care vă sunt planurile de viitor?

M.V.S.: Da, aşa este şi sunt mândru că fac parte din familia politică socialistă europeană care în acest an a împlinit 120 de ani de existenţă. Mai mult, sunt bucuros să am alături de mine în echipa PSD Spania oameni de o deosebită valoare morală şi profesională, bine pregatiţi în munca politică pentru următorii ani de mandat. Telefoanele primite de colegi şi de mine din partea românilor rezidenţi în Spania privind înscrierea în Partidul Social Democrat, ne demonstrează că suntem pe drumul cel bun şi că mesajul nostru ajunge acolo unde trebuie. La Zaragoza, aşa cum s-a menţionat şi în presa românească din Diaspora, s-a realizat de fapt un bilanţ al activitaţii din ultimii doi ani a organizaţiilor locale din Spania. Propunerea ca să candidez la

funcţia de preşedinte PSD Spania a venit din partea organizaţiilor de partid din Coslada, Alcorcón şi Zaragoza sprijinită ulterior de către toate celelalte organizaţii. Am încercat un element nou la preluarea acestui mandat şi pot spune că a fost un succes. Am cooptat în noua echipă toţi oamenii valoroşi din toate regiunile Spaniei care în ultimii doi ani au realizat lucruri deosebite în plan politic în cadrul organizaţiilor din care fac parte. Niciodată o organizaţie teritorială a unui stat nu a delegat funcţii de conducere. Mai mult decât atât, PSD Spania este singura organizaţie care are în structura de conducere un preşedinte executiv, 11 vicepresedinţi şi 5 membrii ai biroului executiv. Cum domeniile sunt destul de ample şi activitatea s-a lărgit considerabil, vicepreşedinţii sunt conducătorii domeniilor de activitate importante din viaţa socială a unei comunităţi: justiţie, sănătate, cultură, mediu asociativ, tineret şi sport, economic, protecţie socială. De asemenea, am stabilit înfiinţarea funcţiei de preşedinte executiv care îi revine lui Cătălin Şerbu din Zaragoza, funcţie ce vine în completarea funcţiei de preşedinte.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la nivel naţional în România, această funcţie fiind deţinută de Liviu Dragnea începând cu data de 20 aprilie 2013. Pe viitor, dorim cooptarea în rândurile Partidului Social Democrat din Spania a românilor care îşi doresc o transformare pozitivă a

Avocatura este tot atât de veche ca şi magistratura, tot atât de nobilă ca şi virtutea, tot atât de necesară ca şi justiţia.”

- Henri François d’Aguesseau

Români de succes României şi o implicare activă a acestora în mediul politic spaniol. PSOE a sprijinit întotdeauna activitatea noastră şi vom sprijini toate acele organizaţii socialiste spaniole care îşi propun pentru alegerile din 2015 din Spania, îmbunătăţirea condiţiilor de integrare a românilor în acest stat, accesul la educaţie, sănătate şi piaţa muncii. Unul din obiectivele noastre prioritare este participarea pe listele PSOE a unui număr cât mai mare de membrii PSD Spania pentru funcţia de consilieri locali, iar conducerea PSD Spania va sprijini prin toate mediile promovarea şi alegerea acestora.

K.K.N.: Din surse am aflat că au existat diverse comentarii negative la adresa fostei echipe PSD Spania. Cum comentaţi acest aspect?

M.V.S.: Din poziţia pe care o aveam la Madrid, am colaborat bine cu fosta conducere PSD Spania. Am avut sprijin în permanenţă de la Marian Popescu şi Geanina Boicu.

Probabil cei care critică o fac în necunoştinţă de cauză, pentru faptul că nu îi cunosc personal şi nici nu au colaborat împreună vreodată. Dau aceste două nume pentru că sunt cei cu care am fost în permanent contact şi am construit la Madrid cea mai importantă mişcare socialistă românescă, dar în acelaşi timp vreau să se înţeleagă faptul că apreciez şi munca celorlalţi colegi din fosta conducere fără nicio discriminare. De asemenea, trebuie ţinut cont şi de faptul că PSD Spania în urmă cu ani de zile când Marian Popescu a preluat aceasta funcţie, nu era o organizaţie la nivelul celei de astăzi şi că s-a muncit susţinut la distribuirea mesa-

jului politic. Şi nu a fost uşor.

Dimpotrivă. Drumul pe care actuala conducere îl are de parcurs în Spania este mai accesibil tocmai pentru faptul că fosta conducere şi-a îndeplinit misiunea. Putem spune că abia de acum începe consolidarea organizaţiei PSD Spania. Este adevarat că noua echipă de conducere este una nouă şi nu are în componenţa sa pe

turilor delegaţilor din toate ţările. Conducerea s-a schimbat, astfel că, Cristian Rizea nu a mai candidad pentru un nou mandat, noul preşedinte PSD Diaspora fiind ales Claudiu Ciprian Tănăsescu, europarlamentar, iar pentru funcţia de secretar general a fost aleasă Stela Arhire, persoana de contact cu care vom discuta şi colabora pe viitor în

nimeni din mandatul trecut, dar este atribuţia şi dreptul preşedintelui ales de a propune persoane cu care poate face echipă bună.

K.K.N.: În urmă doar cu câteva zile s-a încheiat la Bucureşti congresul PSD 2013. Au avut loc alegeri importante pentru Partidul Social Democrat la nivel naţional dar şi pentru diaspora. Ce informaţii de interes ne puteţi oferi pentru românii din afara graniţelor României legate de acest eveniment?

M.V.S.: Referindu-mă în mod special la românii din Spania şi nu numai, vă pot spune că PSD Spania a participat la congres în perioada 19 20 aprilie printr-o delegaţie alcătuită din trei persoane. În urma alegerilor pentru PSD Diaspora, pentru două dintre funcţiile de vicepreşedinte diaspora în cadrul organizaţiei, au fost aleşi: Mariana Bratu şi subsemnatul... în baza vo-

relaţia cu PSD Diaspora. Cât priveşte poziţia noastră în PSD Diaspora a fost şi va rămâne una de echilibru, stabilitate şi normalitate.

K.K.N.: Înţeleg că în conducerea PSD Diaspora organizaţia din Spania deţine două funcţii de vicepreşedinte.

Cum explicaţi acest succes?

M.V.S.: Social-democraţii români sunt grupul cel mai echilibrat, cu o traiectorie constantă din Regatul Spaniei şi chiar din Europa. Politica promovată de aceştia este una în interesul cetăţeanului pe care îl considerăm centrul dezbaterilor noastre. Bunăstarea acestuia ne interesează în mod special şi consider că cetăţenii români ar trebui să fie prezenţi în viaţa publică românească şi din diaspora. Înţeleg perfect indingnarea unor persoane în ceea ce priveşte politica, dar consider că este nejustificată teama acestora pe principiul că: toţi politicienii urmăresc

doar interese materiale în virtutea funcţiei pe care o deţin. PSD dispune de un bazin enorm de oameni capabili, mulţi dintre aceştia fiind personalităţi importante în viaţa socială românească, capabili să discearnă şi să aleagă ceea ce este mai bine şi mai corect pentru cetăţeni. Şi legat de acest aspect, doresc să menţionez faptul că nimic nu este mai curat şi mai nobil ca eforturile depuse pentru a ajuta la construirea unei societăţi sănătoase, normală, educată şi corectă. Suntem pe bună dreptate indignaţi de măsuri, de noi taxe impuse, de regulamente şi legi care simţim că nu sunt în beneficiul nostru şi atunci apare întradevăr sentimentul de revoltă, de opinie, de logică. Prin urmare, toţi facem politică, numai că unii (puţini din fericire) nu o recunosc. Inclusiv contestarea unei decizii politice este un act politic. Am îndemnat cetăţenii români rezidenţi în Spania să ni se alăture din simplul motiv că au oportunitatea să-şi exprime opinia, să participe activ, să lucreze alături de noi la principalele proiecte în favoarea românilor, la noi planuri şi idei de viitor. Orice opinie este importantă. Personal, făcând politică, am reuşit să cunosc persoane deosebite care acum îmi sunt alături în noul proiect PSD Spania. Niciodată nu aş fi reuşit fără ei şi în special fără sprijinul şi încurajarea lor.

Despre opoziţie pot să spun că deciziile pe care le-au luat au făcut ca tot procesul de modernizare a României să se desfaşoare foarte lent sau chiar să-l oprească. Mi se pare inadmisibil ca în 8 ani de guvernare să nu reuşeşti să construieşti 1 km de autostradă la standardele europene, este de ne-

MAI 2013 conceput să laşi un sistem de justiţie perimat şi frustrat în permanenţă de intervenţia politicului, iar sănătatea să fie la nivelul cel mai scăzut posibil în secolul pe care-l trăim. Exemplele pot continua dar nu cred că este locul să discutăm aspectele guvernării trecute. Desigur că, Guvernul Ponta are o misiune extrem de grea. Aceeaşi pe care a avut-o Guvernul Năstase după anul 2000, dar dacă se doreşte, se poate. Voinţă să fie şi putere de muncă!

K.K.N.: În calitate de preşedinte PSD Spania şi vicepreşedinte PSD Diapora, ce proiecte v-aţi propus pentru următorii ani?

M.V.S.: În scurtă vreme vom definitiva, cu sprijinul vicepreşedintei Nicoleta Boicu, prima propunere venită din partea PSD Spania în legătură cu micşorarea taxelor consulare. Verificăm înainte impactul pe care l-ar avea în bugetul statului această reducere, dar din primele calcule nu pare să fie unul semnificativ aşa că în scurtă vreme vom trece la primele întâlniri la Bucureşti pentru a discuta aceasta problemă. În proiectul politic avem cuprinsă şi dezbaterea privind dubla cetăţenie, dar înainte vom face o consultare

13

cu toţi românii interesaţi. Sigur va fi un obiectiv pe termen lung şi dorim să-l realizăm cât mai bine pentru ca propunerea noastră să fie una reală şi concretă.

Urmărim de asemenea, colaborarea strânsă cu cei din PSOE de la care am avut un sprijin important până acum şi sper să reuşim să introducem în proictele lor de viitor, măsuri privind dreptul la muncă ale cetăţenilor români, accesul acestora la sănătate şi educaţie. Dorim să-i sprijinim în campania electorală din 2015, comunitatea româneasca fiind una deosebit de importantă în Spania. Şi desigur, în viitorul apropiat voi fi prezent în comunitaţile mari de români de pe teritoriul Spaniei pentru a discuta cu aceştia şi a crea primele contacte cu problemele lor, în afara celor deja ştiute.

K.K.N.: Mulţumesc pentru interviul acordat şi informaţiile de interes pentru românii din diaspora, pentru cititorii publicaţiei Occidentul Românesc. Vă doresc mult succes în activitatea dumneavoastră politică dar şi profesională, două domenii în care reuşiţi să răzbateţi cu demnitate şi onoare.

14

Spania

MAI 2013

Şomajul a ajuns la un nivel RECORD în Spania Rata şomajului din Spania a crescut la un nivel record de 27,2% în primul trimestru, de la 26% în ultimele trei luni ale anului trecut, în contextul recesiunii economice agravate de măsurile de austeritate adoptate de guvernul de la Madrid.

Numărul total al persoanelor fără loc de muncă a crescut la 6,2 milioane, chiar dacă ritmul avansului s-a mai temperat în

Lipsa surselor de finanţare alungă antreprenorii locali din Spania Numărul de afaceri nou create în Spania a scăzut cu aproape 100.000 în ultimii 6 ani pe măsură ce tot mai mulţi antreprenori spanioli îşi deschid business-uri în alte părţi ale lumii din cauza lipsei finanţărilor de pe piaţa locală.

Luis Sanz (32 de ani), inginer în telecomunicaţii originar din Zaragoza, afirmă că după ce a terminat un program MBA la universitatea Columbia din New York a decis să rămână în America pentru a-şi deschide o afacere, întrucât Spaniei îi „lipseşte cultura antreprenorială şi nu are practic o industrie a fondurilor de investiţii”.

Anul trecut, el a reuşit să strângă 1 milion de dolari pentru finaţarea proiectu-

lui său, Olapic, un serviciu software care ajută companiile să colecteze pozele pe care clienţii lor le postează în mediul online, precum pe Facebook sau Twitter. „În Spania este foarte dificil să obţii finanţare dacă nu eşti deja un nume cunoscut. America oferă alte şanse”, a spus Sanz.

Olapic, care serveşte aproximativ 70 de companii, printre care şi Ebay sau echipa de fotbal New York Giants, reprezintă un exemplu pentru alţi antreprenori de a pleca din Spania şi a-şi începe o afacere în alte locuri care oferă mai multe oportunităţi de dezvoltare. Plecarea în masă a antreprenorilor spanioli ar conduce însă la o contracţie a industriei tehnologice şi ameninţă vitalitatea pe termn lung a unei economii afectată timp de 6 ani de scădere şi de o rată record a şomajului.

Numărul de afaceri nou create în Spania în ultimii 6 ani a scăzut cu aproape 100.000 de la 426.321 în 2007 la 334.516 în 2012, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. În aceeaşi perioadă peste 2 milioane de afaceri au fost închise.

ultimele trei luni, a anunţat biroul de statistică din Spania, citat de BBC. Datele privind şomajul evidenţiază eforturile ţării de a ieşi dintr-o criză economică care durează deja de cinci ani.

Premierul Spaniei, Mariano Rajoy, va prezenta vineri un plan de măsuri care au ca scop oprirea recesiunii celei de-a patra mari economii din zona euro.

luni, şi cu o dobândă de 0,15% – nivelul cel mai scăzut din istorie. Premierul Mariano Rajoy va efectua “uşoare reduceri de cheltuieli”, deşi nu are de gând ca acestea să afecteze impozitele sau pensiile. În privinţa noilor măsuri de austeritate pregătite de guvernul de la Madrid, cotidianul catalan El Periodico de Catalunya scrie că premierul Rajoy ar recunoaşte, de fapt, că ar putea să mai crească impozitele. El susţine că nu vrea să majoreze TVA sau impozitul pe venit, însă condiţionează decizia de datele deficitului public.

Cotidianul catalan citat notează de asemenea cele mai recente date de pe pieţe: prima de risc scade la 300 de puncte, Ibex-35 creşte cu 3%, însă economia înregistrează o scădere de 0,5% pe durata primului trimestru al anului.

Uniunea Europeană stârneşte sentimente contradictorii: este vorbită de rău, dar mai toţi sunt bucuroşi să facă parte din tot mai numeroasa ei familie. Numărul cetăţenilor cu paşaport european sporeşte nu doar prin aderarea ţării lor la Uniune ci şi prin darea de mână pe care unii dintre ei o au, fără a fi neapărat originari din statele membre. Ei îşi pot cumpăra cetăţenia europeană, sau ea le poate fi acordată, ca răsplată sau despăgubire. În acest din urmă caz, Ciprul este adresa potrivită. Înainte de criză, condiţia ca aspirantul la un paşaport cipriot, deci european, să-l şi obţină, era extrem de selectivă: depunătorul trebuia să fi avut depuse cel puţin 15 milioane de euro în băncile cipriote, pe o durată minimă de 5 ani. Criza a dus la o scădere a preţurilor, aşa încît, a anunţat recent preşedintele ţării Nikos Anastasiades, 3 milioane de euro ajung spre a avea în buzunar noul paşaport care netezeşte posesorului calea unor afaceri promiţătoare în Europa.

Această subită generozitate a autorităţilor din insula anticei zeiţe a frumuseţii are virtuţi sedative: spiritele magnaţilor ruşi care au pierdut odată cu criza astronomice sume la băncile cipriote, trebuie calmate.

Deşi dubioase, aceste reguli ale acordării cetăţeniei europene contra cost sunt practicate şi în alte state ale Uniunii. Ele devin de-a dreptul scandaloase ştiind că cetăţeni din terţe ţări, care lucrează, care şi-au creat o existenţă, un rost de viaţă pe teritoriul Uniunii, aşteaptă ani la rând obţinerea paşaportului european. Nu mai puţin sur-

prinzătoare este varietatea criteriilor după care fiecare stat al UE acordă străinilor, cetăţenia. În Portugalia, cumpărarea unui imobil de cel puţin 160.000 de euro îi oferă amatorului obţinerea râvnitului document.

Spania intenţionează să aplice metoda portugheză. Ungaria condiţionează acordarea noului buletin de identitate de achiziţionarea, de către cei interesaţi, a unor obligaţiuni de stat. În mai toate statele UE, străinii sunt originari din ţările emergente, din Rusia, China, India.Ţara care recurge oficial şi elegant la servicii publicitare şi de consultanţă este Austria.

Acolo îşi are sediul celebra firmă „Henley&Partners”. Condiţiile impuse de Austria viitorilor deţinători ai unui paşaport european sunt legale, nobile şi restrictive. Persoana trebuie să se fi distins prin performanţe cu totul ieşite din comun în interesul Republicii. Între aceştia, se numără, de pildă, un investitor saudit şi soprana rusă, Anna Netrebko. În schimb, cetăţenii de rând care urmează căile bătătorite ale obţinerii unui paşaport austriac, au cele mai dificile oprelişti de înfruntat în republica din Alpi. Profesorul Dietrich Tränhardt, de la Universitatea din Münster, expert în domeniul migraţiei, recunoaşte că banii, averile, investiţiile sunt cheile ce deschid cel mai uşor uşile Uniunii.

Expertul german nu crede că politica de încetăţenire a străinilor în Uniunea Europeană se va modifica foarte curând.

Fiindcă, sub impactul crizei, chestiunea este dezbătută doar în culise şi cu maximă precauţie.

Ministerul de Interne de la Madrid a anunţat că poliţia spaniolă a arestat doi suspecţi, membri ai unei celule nord-africane Al Qaeda, care plănuiau un atac terorist, similar celui din Boston.

Un algerian a fost reţinut în nord-estul teritoriului, în oraşul Zaragoza, iar un

marocan a fost arestat în sud-estul Spaniei, în oraşul Murcia.

Cei doi bărbaţi sunt bănuiţi că ar fi membri ai grupării Maghrebul Islamic (Aqmi), afiliată Al Qaeda, care operează în nord-vestul Africii.

Oficialităţile iberice nu au furnizat detalii legate de profilul celor doi şi nici alte

informaţii despre acţiunile pe care aceştia urmau să le desfăşoare.

Rajoy pregăteşte noi reduceri

Guvernul de la Madrid va anunţa o nouă serie de măsuri de austeritate într-o ţară în care deficitul public a atins cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană.

Premierul spaniol Mariano Rajoy a dat asigurări miercuri că măsurile care urmează să fie anunţate nu presuspun creşteri de taxe. Pieţele oferă un nou moment de respiro Spaniei: prima de risc a scăzut la 300 de puncte, iar indicele bursier Ibex35 a crescut cu 3%. Cu toate acestea, premierul Mariano Rajoy susţine că are de gând să anunţe noi măsuri de ajustare a cheltuielilor, care, în principiu, nu ar trebui să afecteze nici pensiile, nici impozitele, după cum citează El Mundo.

Pe acest fond, Spania a reuşit să plaseze pe pieţe bonuri de trezorerie în valoare de peste 3 miliarde de euro, pentru perioade cuprinse între trei şi nouă

Poliţia spaniolă a arestat doi suspecţi cu “intenţii similare” atacului terorist din Boston

Cetăţenia europeană: Spania intenţionează să aplice metoda portugheză

România Victor Ponta: Până la Paşte, toate ministerele vor finaliza problema accesului public la date despre salarii Premierul Victor Ponta le-a cerut miniştrilor să rezolve, până la Sărbătorile de Paşte, problema accesului public la informaţii privind veniturile angajaţilor din administraţia publică, arătând că, deocamdată, doar patru ministere au îndeplinit în totalitate aceste cerinţe de transparenţă.

El a spus miniştrilor, în şedinţa de guvern, că ţine foarte mult ca banii din bugetul de stat, „mulţi, puţini”, să fie folosiţi mai eficient „decât era tradiţia lor de utilizare”. „Deocamdată, sunt doar pa-

tru ministere care au îndeplinit în totalitate cerinţele mele de transparenţă. Până la Paşte, toate ministerele vor accelera acest proces şi vreau, sigur, în primul rând presa, dar şi orice alt cetăţean interesat, organizaţii neguvernamentale, să aibă acces în absolut orice moment la modul în care se cheltuie fiecare leu în ministere şi autorităţi centrale”, a afirmat premierul, în faţa jurnaliştilor. Şeful Guvernului a apreciat că creşterea gradului de transparenţă preîntâmpină apariţia unor disfuncţionalităţi.

Şase politicieni acuzaţi de ANI de conflict de interese: Stolojan, Iohannis, Vanghelie, Căncescu, Constantinescu, Florin Popescu

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul teritorial Iaşi au dispus trimiterea în judecată a 152 de inculpaţi în legătură cu încasarea nelegală a unor sume de bani cu titlu de subvenţii sau ajutor de şomaj, în baza Legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Potrivit unui comunicat al DNA, în rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut că, în perioada 2007-2010, inculpaţii Gabriel Barbălată şi Lucian Daniel Lupu au iniţiat şi coordonat un grup infracţional organizat care a acţionat în scopul de a obţine importante sume de bani cu titlu de subvenţii prin inducerea şi menţinerea în eroare a unor funcţionari publici din cadrul Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM) Iaşi prin utilizarea unor documente care atestau raporturi de muncă fictive (contracte de muncă, tabele nominale, foi de prezenţă etc.).

Acest grup, la care au aderat şi reprezentanţii unor societăţi comerciale în numele cărora au fost solicitate subvenţiile, a urmărit încasarea de subvenţii acordate de AJOFM Iaşi, în temeiul Legii 76/2002. În acest demers au fost implicaţi şi referenţi în cadrul AJOFM Iaşi, care nu au respectat procedurile privind înregistrarea unor persoane ca fiind în căutarea unui loc de muncă.

Activitatea infracţională a grupului a fost sprijinită şi de inculpaţii Adrian Ristea, AnaMaria Baciu, Anca I sidora Baciu, M arilena Cosma, Costică Toma, Maria Pintile, care au pus la dispoziţia membrilor grupului mai multe documente necesare îndeplinirii formalităţilor prevăzute de lege în vederea încasării subvenţiilor. „Concret, pe baza a 53 de convenţii încheiate de AJOFM Iaşi cu mai multe societăţi comerciale, între care SC ADICONS TRUST SRL IAŞI, SC AGRODRAG BAZGA

Europarlamentarul Theodor Stolojan, membru PDL, este acuzat de ANI de fals în declaraţii pentru că nu şi-a trecut în declaraţiile de avere şi de interese completate la data de 25 mai 2012 acţiunile la Transgaz Mediaş, în cazul său fiind sesizat Parchetul ICCJ.

15

152 persoane, deferite justiţiei pentru încasarea nelegală de subvenţii sau ajutor de şomaj SRL IAŞI, SC CARNY-CONS SRL IASI, SC EURO ROCA CONSTRUCT SRL IAŞI, SC GREEN CONSTRUCT SRL IAŞI, SC INTER ROKA SRL IAŞI, SC NICO PAN COMP SRL IAŞI, SC PANTI COMP SRL IAŞI, SC PIRAMIDA GREEN SRL IAŞI, SC PIRAMIDA OIL SRL IAŞI, membrii grupării au încasat în mod ilegal subvenţii în valoare totală de aproape 1,8 milioane lei, bani care au fost ulterior folosiţi în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordaţi, în majoritatea situaţiilor banii fiind însuşiţi şi folosiţi în interes personal de către unii

dintre liderii grupării”, susţin procurorii.

Pe de altă parte, alături de inculpaţii Costică Toma, Anca Isidora Baciu şi Romică Barbălată, alte 117 de persoane, care au fost trimise în judecată prin prezentul rechizitoriu, au încasat în mod ilegal suma totală de peste 606.000 lei cu titlu de ajutor de şomaj.

AJOFM Iaşi s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de aproximativ 2,4 milioane lei. În vederea recuperării prejudiciului, procurorii au instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor.

şi Bulgaria de către WWF Programul Dunăre-Carpaţi cu ajutorul financiar al Fondului GEF prin UNEP şi al Comisiei Europene. Valoarea totală a proiectului este de 2.314.049 dolari, iar parteneri sunt Agenţia Naţională de Protecţia Mediului ANPM şi Administraţia Naţională - Apele Române - ANAR. Conceptul PES a apărut, la nivel internaţional, la începutul anilor ‚90, ca un instrument pentru asigurarea menţinerii calităţii acestor servicii şi a ecosistemelor naturale pe care se bazează. Plăţile funcţionează pe sistemul mecanismelor financiare de piaţă, al contractelor comerciale sau al subvenţiilor publice.

Altfel spus, plăţile pentru beneficiile oferite de păduri, de solurile fertile şi de alte ecosisteme naturale reprezintă o modalitate de recunoaştere a valorii acestora şi garanţia că aceste beneficii vor continua să existe şi pentru generaţiile următoare.

Aceste plăţi îi recompensează pe cei ale căror terenuri oferă aceste servicii prin subvenţii şi plăţi de piaţă sau private de la cei care beneficiază de servicii. Plăţile vor încuraja proprietarii de terenuri să le administreze în aşa fel încăt să evite daunele şi costurile adiţionale pentru alţi utilizatori ai resurselor, prin crearea sau menţinerea funcţiilor naturale ale ecosistemelor.

riorul companiei, Consiliul de Supraveghere de la Daimler ar urma să ia miercuri o decizie privind această investiţie.

Daimler este deja prezentă pe piaţa din România, prin intermediul unei companii producătoare de componente, care operează două fabrici producând inclusiv cutii de viteze. Este vorba despre Star Transmission, un joint - venure între Daimler AG şi statul român, cu 600 de angajaţi, compania având două fabrici, la Sebeş şi Cugir

(centrul Romaniei). Star Transmission Cugir (STC) este un furnizor internaţional de componente pentru industria de automobile furnizând şi servicii de inginerie.

Premierul Victor Ponta a confirmat recent interesul unui mare constructor german de automobile de a ridica o fabrică în România, el menţionând ca Guvernul a semnat un memorandum de întelegere cu una dintre cele mai mari şi mai prestigioase companii auto din Germania.

Proiectele finanţate prin PES, vor acoperi 500.000 de hectare, până la finele anului Suprafaţa acoperită de proiectele incluse în schemele de Plăţi pentru Serviciile de Mediu PES, dezvoltate în România şi Bulgaria, va ajunge, până la finele anului, la 500.000 de hectare, potrivit estimărilor WWF România. Astfel, prima schemă pentru plata serviciilor de mediu, intitulată „Promovarea Plăţilor pentru Servicii de Mediu şi a schemelor de finanţare sustenabilă pentru Bazinul Dunării”, elaborată de WWF şi-a demonstrat funcţionalitatea plăţilor pentru serviciile de mediu în bazinul Dunării, cu aplicabilitate şi în alte bazine hidrografice internaţionale. Proiectul integrează această nouă abordare în Planul de Gestionare a Bazinului Dunării (Danube River Basin Management Plan) şi facilitează schimbul de experienţe cu alte ţări din bazinul Dunării, în special cu Serbia şi

Ucraina, dar şi din alte bazine mari şi cu comunitatea internaţională.Proiectul, prezentat în cadrul seminarului, este implementat atât în România, în zona Maramureş şi în cadrul fermei piscicole de la Ciocăneşti, dar şi în Bulgaria, în Parcurile Naturale Persina şi Rusenski Lom. Conform datelor, în Maramureş, serviciile pe care se concentrează sunt cele culturale/de recreere (posibilităţile de petrecere a timpului într-o zonă cu patrimoniu natural şi cultural special şi valoros) şi cele de reglare (sechestrarea şi stocarea carbonului), care sunt asigurate de cele şapte arii protejate din zonă şi de terenurile mozaicate de înaltă valoare naturală.

Proiectul PES (Payment for Environmental Services - Plăţi pentru serviciile de mediu) este implementat în România

Daimler vrea să construiască o uzină în România ANI îi acuză pe Theodor Stolojan de fals în declaraţii, pe Marian Vanghelie pentru diferenţe între venituri şi avere, pe Klaus Iohannis, Aristotel Căncescu şi pe Nicuşor Constantinescu de incompatibilitate, iar pe Florin Popescu de conflict de interese.

MAI 2013

Constructorul auto german Daimler are de gând să facă o investiţie mare pentru a produce componente pentru cutii de viteze în România, pe locul societăţii mixte existente la Cugir, informează un articol publicat în cotidianul german Handelsblatt, preluat de Reuters.

Potrivit unor surse din inte-

16

Imigranţii

MAI 2013

Cazul românului dispărut, la Seattle, în condiţii neelucidate La 3 mai 2013 se împlinesc şapte ani de la dispariţia în condiţii neelucidate a graficianului Iulian Duna (născut la 13 aprilie 1979), în zona Seattle, Washington. Licenţiat al Facultăţii de Arte Frumoase din Cluj Napoca, secţia Grafică, Duna îşi câştiga existenţa la UBISOFT ROMANIA, o firmă de grafică şi animaţie pentru jocuri computerizate.

Talentul, munca şi pasiunea pe care le dovedeşte în perfecţionarea profesională îi aduc lui Iulică, aşa cum îl numesc familia şi prietenii, recunoaşterea din partea experţilor în domeniul artelor plastice. Având pe atunci 26 de ani, Iulian începe în octombrie 2005 o prietenie cu Ana Gabriel, cetăţean american de origine română. La sfârşitul aceluiaşi an, obţine viza SUA “Business & Tavel” şi, în prima lună din 2006, soseşte în America, unde locuieşte pentru început două săptămâni la New York. În februarie, după o vizită de zece zile la Las Vegas, Iulian şi Ana se stabilesc la Seattle, în casa unor rude ale acesteia, Constantin Adamovici şi Nina Toma, care le oferă găzduire.

Pentru grafician şi iubita lui urmează acum o perioadă destul de tensionată, cu certuri dese, dar care nu se sfârşesc totuşi cu ruperea relaţiei, ci doar cu despărţiri temporare, în timpul cărora ea doarme pe la prie-

teni. “Miercuri dimineaţă i-am reamintit că nu ne vom vedea seara, dar să vină joi la mine la serviciu, unde se ţinea o petrecere şi i-am sugerat să se îmbrace adecvat. Mi-a raspuns: “O.K.” Ne-am urat o zi bună cu un scurt sărut”, declara Ana în 2006.

Ciudata dispariţie Este ultima dată când Iulică şi prietena sa se mai întâlnesc, pentru că la 3 mai Duna dispare pe neaşteptate. Familia începe demersurile pentru găsirea lui şi contactează Ambasada României din Statele Unite, fără a primi vreun răspuns. Tot ce mai reuşesc mama şi sora sa, rămase în ţară, să afle, este că la 2 mai, Ana şi Iulian au avut din nou o dispută, încheiată pentru aceasta cu o noapte petrecută singură, la nişte amici din oraş.

Dimineaţa, văzând că bicicleta cu care Iulică se deplasa zilnic nu se mai afla la locul obişnuit, Constantin şi Nina deduc că plecase la muncă, de aceea temerile şi nedumeririle lor încep să apară abia seara, când acesta nu mai revine acasă.

Faptul este semnalat la poliţia din Seattle, însă răspunsul primit nu aduce nimănui nici un fel de speranţă, ci doar sporeşte îngrijorarea, pentru că deşi se afla înscris în baza de date ca persoană dispărută, o anchetă pare imposibil de demarat. Motivele? Iulian Duna este adult şi

a părăsit domiciliul din proprie iniţiativă, ceea ce face ca presupunerea că nu ar mai dori să ia legătură cu familia să devină plauzibilă.

Schimbare de atitudine Rămâne inexplicabilă însă această schimbare bruscă de comportament din partea lui Iulică, dacă ne gândim că de când ajunsese în America scria săptămânal acasă, pe messenger sau prin e-mail. Mai mult, mama şi sora lui îşi amintesc că atunci când au vorbit ultima dată, el era oarecum dezamăgit pentru că, deşi se afla de trei luni pe Pământul Făgăduinţei, nu reuşise să facă rost de un job potrivit.

Anchetă FBI Povestea graficianului este cunoscută de altfel şi de massmedia, atât din România, cât şi din Statele Unite ale Americii, pentru că familia a informat postul de televiziune Antena 1, precum şi o serie de publicaţii, dar şi unele site-uri şi blog-uri, cum ar fi “Romanian Portal” sau “Pagina Loteriştilor”, cu privire la cele petrecute. Totodată, FBI-ul a demarat o anchetă în acest sens, a prelevat probe pentru stabilirea ADNului şi a audiat persoanele cu care Iulian a intrat în contact în perioada premergătoare dispariţiei, printre care se numără şi Ana Gabriel.

Ipotezele fostei prietene

Am contactat-o pe fosta prietenă a lui Iulian, care ne-a prezentat propriile ipoteze asupra celor întâmplate. În opinia ei, este vorba fie de un caz de abandonare, de o decizie proprie de a întrerupe orice legătură cu familia şi cunoscuţii, însă nu exclude nici posibilitatea unui accident, a unei depresii sau amnezii ori chiar a sinucideii. Împreună cu un văr deai lui Duna stabilit în Statele Unite, Ana a încercat să angajeze un detectiv particular care să meargă pe firul evenimentelor, variantă ce a căzut imediat, întrucât onorariul s-a dovedit a fi mult prea mare pentru bugetul ei sau al familei lui Iulian, mai ales că acesta nu avea cont în bancă, asigurare socială sau medicală şi nici carduri. Concluzia? Din vara lui 2006 nu s-a mai aflat nimic. Ana ţine în mod regulat legătura cu mama şi sora prietenului ei dispărut, cărora le trimite mesaje pline de încurajare.

Cu certitudine, acestea au nevoie de încurajare, pentru că prinse într-un vârtej de sentimente contradictorii, ce oscilează între frustrare, speranţă, dor, neputinţă, deznădejde şi indignare faţă de lipsa de implicare a autorităţilor şi ajunse la capătul puterilor, consideră că nu prea le-a mai rămas mare lucru de făcut. Mai au o singură dorinţă – să apară el, să le dea

Printre imigranţii şomeri din Spania Pentru imigranţii şomeri din Spania, există un „loc de muncă” la care se ajunge în ultimă instanţă, şi, unde se câştigă, de multe ori, mai mult decât salariul minim. Este vorba despre căutatul prin tomberoane, considerat adesea „o meserie profitabilă”, în special în rândul foştilor muncitori în construcţii.

Pe o stradă din Barcelona, un bărbat de vârstă mijlocie, bine îmbrăcat, evită să de-a ochii cu oamenii din jur care îl urmăresc cum îşi bagă mâna adânc în tomberon. Este o scenă din ce în ce mai frecventă pe străzile din Madrid şi Barcelona, de când criza economică a lovit Spania, trimiţând ţara în cea mai profundă recesiune din întreaga Europă. Potrivit Institutului Naţional de Statistică din Spania, şomajul se află acum la un nivel de 26%.Însă, pentru cei care au imigrat în Spania, ni-

velul este mai aproape de 35%, iar dintre miile de spanioli care acum caută prin tomberoanele de gunoi în timpul nopţii, foarte mulţi sunt imigranţi. „Uită-te puţin la asta”, spune unul cu o spaniolă stâlcită. „E o bucată de metal, dar valorează ceva bani.”

Imigrantul din Pakistan a ajuns în Spania în urmă cu patru ani pentru a lucra în construcţii. La puţin timp după ce a ajuns în această ţară, industria s-a prăbuşit. Acesta mai adună câteva ouă întregi dintr-un tomberon separat pentru deşeuri organice, însă, îşi concentrează energia mai mult asupra cablurilor din plastic sau a firelor de cupru.

Acesta a lucrat suficient în construcţii pentru a putea lua legătura cu constructori care caută materiale ieftine.

Ajutoarele sociale nu sunt pentru toţi Anul trecut, Spania a debutat

un semn de viaţă… sau, în cel mai rău caz, să afle în sfârşit ce i s-a întâmplat, pentru a se ocupa de “tot ce este creştinesc în vederea pomenirii”. Din păcate, odată cu trecerea timpului, le este tot mai clar că în afară de Dumnezeu, altcineva nu are cine să le mai vina în ajutor.

Supărarea lor este îndreptată în special împotriva Ambasadei României din Statele Unite, care, spun ele, “nu se implică absolut deloc”, dar sunt deranjate şi de mersul foarte greoi al anchetei FBI. S-au scurs deja şapte ani şi Iulian nu a mai apărut, iar veştile despre el se lasă aşteptate.

Totuşi, în inima mamei şi surorii lui amintirile nu s-au şters, din contră, continuă să fie la fel

de intense ca şi în ziua în care a început coşmarul. Imaginea lui Iulian a rămas şi va rămâne vie în amintirea lor – un om activ, înconjurat de prieteni, plin de viaţă, sociabil, cu simţul umorului, având încredere în talentul şi în valoarea lui, un adevărat artist, cum îşi spunea chiar el, visând să ajungă în America, să lucreze pentru studiourile Disney, să se realizeze în plan profesional, să răzbească în domeniul graficii computerizate. Dincolo de hotarul aducerilor aminte, printre lacrimi, amărăciune şi tristeţe, în mintea lor persistă, nelămurită, întrebarea: ce s-a întâmplat oare cu Iulian?

Octavian D. Curpaş - Phoenix, Arizona/USA

cu spot publicitar TV, difuzat în întreaga ţară. Clipul publicitar înfăţişa un tată îngrijorat care taie o omletă, făcută dintr-un ou, în trei porţii – pentru el şi cei doi copii ai săi. „Mai mulţi oameni decât îţi imaginezi au nevoie de ajutor în ţara noastră”, se aude o voce în fundal. Crucea Roşie spune că 300.000 de persoane din Spania sunt vulnerabile în faţa foametei, din cauza crizei economice.

Totuşi, majoritatea spaniolilor au acces la ajutoarele de şomaj şi la băncile de alimente. Acolo unde situaţia devine disperată, există tradiţia ca rudele să se ajute între ele.

Iar Biserica Catolică este încă un mare furnizor de acte de caritate.

Dar mulţi dintre cei care caută prin gunoaie sunt imigranţi, fără legături familiale în Spania.

Unii stau în Spania în mod ilegal şi, prin urmare, nu au acces la ajutoarele de şomaj, care, în ciuda măsurilor guvernamentale de austeritate, sunt încă destul de generoase.

O soluţie mai bună decât jafurile În momentul în care se lasă noaptea, imigrantului pakistanez i se alătură încă vreo şase bărbaţi, toţi căutând în acelaşi grup de tomberoane. „Să spunem că eşti norocos şi găseşti o bară folosită în construcţii spune Mohammed Al-Awami,

originar din Maroc -, iar ei au nevoie de o fâşie mare de metal pentru a acoperi un blat, şi atunci pot să îţi dea chiar 80 de eurocenţi pe kilogram, iar aceste bare de metal pot avea chiar şi până la 500 de kilograme sau, cel puţin 200. Asta înseamnă foarte mulţi bani în vremurile noastre.” Chiar dacă acest câştig apare doar de câteva ori pe lună, dacă banii se adună, suma obţinută înseamnă mai mult decât salariul minim din Spania. Şi Al-Awami obişnuia să lucreze în construcţii. Acum, este unul dintre cei peste 2000 de oameni nevoiaşi care caută în tomberoanele din centrul Barcelonei în fiecare noapte. „Obişnuiam să construiesc case, să fac renovări, să recondiţionez case istorice vechi şi orice altceva exista de lucru în domeniul construcţiilor. Dar acum, industria aproape a dispărut”, spune acesta. Însă, la fel ca şi colegii săi, acesta insistă să ne convingă că nu este un om fără adăpost şi nici un criminal. „Acum, o mare parte din umanitate nu are de lucru. Aşadar, faptul că eu caut prin gunoaie este un lucru mult mai bun, decât să merg să jefuiesc un magazin, înţelegi?”

A consemnat Cristian I. Guitars - Barcelona

Paşte Fericit!

Minunea Învierii să aducă în sufletul românilor din Spania împăcare, armonie şi iertare. Să privin cu seninătate înainte şi să ne bucurăm de un nou început alături de tot ceea ce contează pentru fiecare dintre noi.

Hristos a înviat!

Hostal Alaska A1 Madrid - Burgos

MAI 2013

17

Sărbătoarea Sfântă a Învierii Domnului să reverse asupra românilor din Spania, de acasă şi de pretutindeni, sănătate, belşug şi bucurii, iar Lumina din Noaptea Sfântă să ridice sufletele voastre spre noi trepte spirituale şi să vă însoţească paşii pe drumul vieţii!

Cabinetul de Avocatură Sârbu Abogados - Madrid

Sărbătorile de Paşte să aducă tuturor românilor sănătate, belşug şi fericire care să dăinuie veşnic, iar viselele, speranţele şi pacea acestei sărbători să se împlinească şi să coboare în sufletele dumneavoastră.

Compania de Transport Internaţional Nelu Bârsan

Fie că acest Paşte să fie un moment de bucurie, linişte sufletească şi armonie pentru toţi românii din Spania şi din toată lumea.

Hristos a înviat!

Grupul de magazine Carmangeria Românească

Noaptea Sfântă a Învierii să vă lumineze sufletele pentru a fi mai buni, mai curaţi, mai înţelegători şi mai apropiaţi de Dumnezeu!

Un Paşte fericit alături de cei dragi!

Cabinet Traducător Autorizat Monica Paula Cucu

Sunt zile când ne reamintim să fim mai buni, mai plini de dragoste, mai curaţi în cuget şi-n simţiri.

Multă sănătate tuturor colaboratorilor noştri, românilor din Spania şi de pretutindeni.

Paşte Fericit!

Carmangeriile Silvia Bârsan

Fie ca mireasma Sărbatorilor Pascale să ne aducă tuturor pietate, armonie, speranţă, toleranţă şi evlavie. Sărbători Fericite tuturor românilor din Spania!

Hristos a Inviat!

Fabrica de mezeluri Transilvania - Madrid

Dorim tuturor cititorilor şi colaboratorilor publicaţiei noastre, românilor de acasă, din Spania şi de pretutindeni, un Paşte Fericit şi liniştit alături de familie, de cei dragi.

Lumina Sfântă a Învierii Domnului să vă lumineze casele şi sufletele, să vă aducă tuturor, sănătate, bucurie, pace interioară şi multă înţelepciune.

Redacţia - Occidentul Românesc

18

Frumuseţile României

MAI 2013

Elisabeta Iosif Preşedinta Sucursalei Bucureşti a Ligii Scriitorilor

Când primăvara se dezlănţuie în zilele de mai, chemarea poetului Alexandru Macedonschi ne trimite în anotimpul renaşterii naturii din care face parte simbolul iubirilor sub clar de lună, privighetoarea. În toate câmpiile şi dealurile României răsună cântecul ei duios. Veniţi, privighetoarea cântă… Ea a fost pentru Platon emblema lui Thamiras, bardul Traciei Antice iar pentru Shakespeare, pasărea care umple de farmec nopţile de veghe, cu un cânt melancolic, opunându-se cântecului ciocârliei, matinal şi voios.

Oricâte simboluri i se aduc anotimpului în care ne aflăm, trebuie să recunoaştem că sunt mult mai multe argumentele care ne determină să pornim la drum prin „România pitorească”.

Pe mine, întotdeauna luna mai m-a fascinat cu lumina sa unică şi cu livezile ca nişte mirese. Gustul drumeţiei porneşte de la acel spectacol al naturii, care ne atrage pe toţi şi ne determină să ne întoarcem pe aceeaşi potecă, cea a lui Brâncuşi, pornind de la Hobiţa sau pe drumul dorului şi al visării lui Blaga, pornind spre pădurile Lancrămului.

Poate şi pentru că, sub semnul acestui anotimp sunt alte culori iar imaginile apar unice în vatra apusului sau în vâltoarea norilor.

„Veniţi: privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit” Prof. Tiberiu Grădişteanu - Lugoj/Timiş

Noaptea de mai Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge Când poartă cântece-ntre aripi dă naştere la răzvrătiri, Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge Şi muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?

Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă, Şi primăvara când se-ntoarce şi astăzi ca şi alte dăţi, Şi preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă, De ce v-aţi reurca în sfera abstractelor seninătăţi? Închisă dacă vă e lumea, recoborâţi-vă-ntre roze.

Parfumele din mai înalţă reînnoite-apoteoze, Şi-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpeneşti virginităţi Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută Ş-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.

Veniţi: privighetoarea cântă, şi liliacul e-nflorit; Cântaţi: nimic din ce e nobil, suav şi dulce n-a murit.

Simţirea, ca şi bunătatea, deopotrivă pot să piară Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară, Dar dintre flori şi dintre stele nimica nu va fi clintit, Veniţi: privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit...

(Alexandru Macedonski) Călătoria este „un fel particular şi fantastic de a vedea şi a simţi” spunea Gerard de Nerval, scriitorul şi călătorul entuziast francez iar călătoria în luna florilor trebuie să o recunoaştem, mai ales spre locul natal, se îngemănează cu un elan aparte al drumeţilor de pretutindeni. Şi cum orice călător poate fi un turist adevărat, destinaţii de primăvară sunt şi spre cetatea Râşnov sau spre comorile istorice ale Sarmizegetusei. Împătimiţilor de drumeţie le recomand trasee spre Piatra Mare, pentru că la înalţime te simţi mai puternic, nu? Şi poţi să escaladezi Parângul sau

Piatra Craiului! Doar aveţi ca şi mine, aceeaşi pasiune: vizitarea zonelor pitoreşti româneşti spre vacanţe de neuitat, mereu spre alte destinaţii. În luna maiului înflorit, fiţi cu faţa spre vacanţă şi cu dor de ducă!

Luaţi-vă familia şi prietenii, puneţi în buzunar revista Occidentul Românesc şi porniţi spre locurile încărcate de miresme de mai. Sigur ne vom întâlni într-o zi, pe acelaşi meridian românesc, pe aceeaşi pagină, pe acelaşi munte sau pe „portativul” anotimpului. La urma urmei, „călătoria în realitate are loc în noi”...

Munţii Retezat se ridică impunători între două depresiuni importante: Depresiunea Petroşani şi Depresiunea Haţeg, fiind delimitaţi de două râuri importante: Râul Mare în partea nordică şi Jiul de Vest în partea sudică. Întregul masiv este înconjurat de Munţii Ţarcu în partea vestică, Munţii Godeanu în sud vest şi Munţii Vâlcan la sud. Partea nordică a masivului se numeşte Retezatul Mare şi este alcătuită din roci cristaline, caracterizate prin duritate, iar partea sudică, reprezentată de roci calcaroase se numeşte Retezatul Mic, zona renumită pentru Peştera cu Corali care se găseşte în aria sa geografică. Ambele părţi se unesc într-un punct aflat în apropiere de Lacul Bucura.

Munţii Retezat sunt accesibili pentru vizitatori din două direcţii principale: una dinspre nord, din Depresiunea Haţeg şi alta dinspre sud, din extremitatea vestică a Depresiunii Petroşani.

Prin oraşul Haţeg trece drumul naţional DN66, care face legătura între Craiova, Târgu Jiu, Petroşani şi Deva, o arteră turistică foarte solicitată în special datorită frumuseţii locurilor pe care le străbate. În Haţeg, acest drum se ramifică, permiţând accesul prin partea nord vestică a Retezatului. Urmând acest traseu, turiştii traversează Munţii Parâng, prin Valea Jiului, ce oferă unele dintre cele mai inedite peisaje şi posibilitatea practicării drumeţiilor şi alpinismului.

Toate traseele marcate urmăresc de regulă poteci ciobăneşti sau vechi trasee turistice, majoritatea fiind foarte clare şi fără discontinuităţi. Principala arteră turistică de acces în Munţii Retezat ce porneşte din Depresiunea Haţeg, Ohaba de Sub Piatră - Salaşu de Sus - Nucşoara Cîrnic - Cabana Pietrele, are o lungime totală de 30 km, din care mai mult de 20 sunt accesibili cu mijloace auto.

Există în Retezat, datorită dezvoltării alpinismului şi sporturilor de iarnă, trasee accesibile chiar şi iarna, reprezentate de drumurile care asigură căile de acces ale turiştilor de la poalele munţilor spre cabane.

Măreţia piscurilor montane nu este singurul aspect atrăgător al acestor munţi, iar totalitatea frumuseţilor naturale existente aici a condus la înfiinţarea primului parc naţional din România, în anul 1935: Parcul Naţional

Retezat, ca obiect al unei acţiuni tot mai intense de protejare a mediului. Aproape 2000 de hectare din suprafaţa totală a rezervaţiei de peste 54.000 hectare a fost clasificată ca arie strict protejată de lege, fiind numită Gemenele. În acest parc se găseşte Cascada Lolaia, formată pe Râul Lolaia, afluent al Jiului de Est. Aici se află cea mai întinsă pădure naturală de amestec din Europa şi peste 80 de lacuri glaciare, cele mai renumite fiind Lacul Zănoaga, cel mai adânc lac glaciar din ţară, Lacul Bucura, cel mai întins lac vulcanic, ce se desfăşoară pe o suprafaţă de aproape 9 hectare, Lacul Ana, Lacul Viorica, Lacul Tăul Porţii, Lacul Florica, sau Lacul Lia, aflat la cea mai joasă altitudine dintre toate lacurile din Retezat. Tot în sectorul Munţilor Retezat, pe cursul Râului Mare s-a ridicat Barajul Gura Apei, de-a lungul căruia este amplasat un lanţ de hidrocentrale, care au rolul de a produce energie electrică şi de a regulariza cursul apei. Toate obiectivele regăsite în zona acestor munţi atrag un număr impresionant de turişti, în special în sezonul cald. În zona din vecinătatea Munţilor Retezat pot fi vizitate o serie de obiective culturale şi istorice, dintre care, cele mai renumite sunt ruinele fostei capitale a Daciei Romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Biserica Densuş, cea mai veche biserică ortodoxă de piatră din lume, Biserica Peşteana şi Mănăstirea Prislop, sau Peştera Gura Cetăţii, situată la poalele versantului nordic al Retezatului.

Un alt week-end în Retezatul Mic Turismul montan poate fi la fel de spectaculos precum descoperirea şi explorarea unui nou oraş sau vizitarea unui monument istoric plin de semnificaţie. Vineri seara pornim spre munte în majoritatea week-end-urilor în care vremea este prielnică şi cutreierăm poteci şi drumuri pietruite până duminică, când ne întroarcem în oraş, târziu în noapte. În primăvara aceasta am avut parte de multe drumeţii pe munte şi plimbări cu bicicleta în regim mountain bike în jurul Timişoarei: Gărâna, Semenic, Văliug, Poiana Mărului, Muntele Mic, Retezat, Munţii Cernei. Cucerirea unor vârfuri montane, mai mult sau mai puţin cunoscute este o activitate plăcută şi plină de satisfacţii.

Sunt sigur că toţi aţi auzit de Parcul Naţional Retezat, dar pentru mine zona numită Retezatul Mic a fost o premi-

Primăvara în Retezatul Mic eră. Am parcurs un drum lung până în Retezat (280km pe ruta Timişoara - Buziaş - Lugoj Caransebeş - Haţeg - Petroşani - Vulcan - Lupeni - Uricani Câmpul lui Neag - Campusel) ajungând la miezul nopţii obosiţi si zgribuliţi. Ne obişnuim repede în timp ce ne îmbrăcăm şi admirăm superbul cer instelat. Dimineaţa plecăm în prima drumeţie programată: vârful Iorgovanul trebuie cucerit!

Lăsăm maşinile pe marginea drumului şi pornim în direcţia Stâna Scorota pe un drum foarte facil.

Ajungem la stâna proaspăt reconstruită care pe viitor va găzdui turişti dornici de o experienţă culinară deosebită: mămăligă în jar cu telemea de oaie înmuiată în lapte proaspăt, tocană la ceaun şi alte specialităţi din carne de oaie, iar pentru doritori - ţuică autentică.

Continuăm urcarea admirând peisajul de o frumuseţe aparte.

Pe drum de munte am întâlnit şi nişte măgari prietenoşi dornici de atenţie.Mai mergem puţin şi ajungem pe vârful Piatra Iorgovanului, 2014m. Am reuşit, facem poze şi de aici coborâm pe altă parte decât am urcat.

Seara, stăm la poveşti şi la foc, cerul fiind parcă şi mai frumos luminat de milioanele de stele.

A doua zi dimineaţa ne hotărâm să mergem pe un vârf mai apropiat. Ne deplasăm cu maşina până în pasul Jiu-Cerna.

De aici se deschide o privelişte spectaculoasă atât spre valea Cernii cu încă sălbaticul lac Valea lui Iovan încadrat de munţii Cernei de o parte şi de munţii Mehedinţi de cealaltă, cât şi spre valea Jiului de Vest care desparte Retezatul Mic de Munţii Vulcan. În aceştia din urmă ne hotărâm să ne aventurăm şi mai exact o luăm la picior până pe vârful Oslea.

Pe traseul de urcare fotografiem vârful cucerit cu o zi înainte care pare foarte departe.

Urcăm prin soare aşa că grăbim pasul şi mai avem puţin până sus.

Cucerim şi al doilea vârf şi apoi în pas alergător spre maşină deoarece ne aşteaptă un drum lung spre Timişoara, dar cu oprire obligatorie în Caransebeş la clătite. Promit să fac poze data viitoare şi la faimoasele clătite flambate cu brânză pentru că merită, mai ales după o astfel de drumeţie.

Călător prin Spania

Vizavi de intrarea în Alcazar tronează maiestuoasă cea mai mare catedrală din Spania, cea reprezentată până şi pe reversul monedei de un Eurocent. Nu încap aici toate legendele legate de construcţia ei. Nici pretenţia de a enumera toate monumente din interiorul ei nu se poate satisface. O simplă trecere în revistă ar dura nepermis de mult. Merită pomenit măcar simbolul Sevilliei, turnul de minaret Giradillo, înalt de aproape 100 de metri, singurul rămas de pe urma moscheii care a servit drept fundaţie monumentalei catedrale.

Grandioasă, una din cele mai mari construcţii gotice

destinaţie creştină. Muezinul a amuţit.

Catedrala uluieşte nu doar prin dimensiunile ei incredibile, ci mai ales prin diversitatea stilurilor şi prin surprinzătoarea acumulare de obiecte interesante sub un singur acoperiş. Cel mai mare altar de aur, cu peste 1000 de figuri de sfinţi, lucrate minuţios în basorelief, construit cu stăpânirea perfectă a tehnicii iluziei optice, lasă impresia că toate casetele care îl compun ar fi la fel de mari în perspectivă, privite de la nivelul solului.

Vestita Cruce cu Iisus răstignit, imitată peste tot în lume, stă expusă la loc de cinste, aşteptând să vină Săptămâna Sfântă pentru a fi plimbată timp de 33 de ore în renumitul pelerinaj catolic Pascal. În incinta Catedralei, Mausoleul cu mormântul lui Columb surprinde la prima vedere prin neaşteptata dispunere a sarcofagului în... aer. Rămăşiţele conchistadorului odihnesc într-un sicriu masiv, suspendat pe umerii a patru heralzi supradimensionali din bronz, fiecare purtând pe piept stema unuia din cele patru regate importante ale Spaniei medievale: Castilia, León, Navarra si Aragón.

Până nu demult, Cristofor

din lume şi a treia ca mărime în rândul catedralelor creştine, taie răsuflarea vizitatorilor. Înainte de a-i călca pragul, facem un ocol pe la turnul care o veghează. Graţioasa siluetă feminină, aurită, supranumită „Giralda”, plasată în vârful turnului cu acelaşi nume, atrage privirile. Alintată de localnici „La Giganta”, statuia întruchipează o superbă alegorie a victoriei credinţei în Dumnezeu. În locul treptelor la care ne-am fi aşteptat, fostul minaret e dotat în interior cu 35 de rampe de urcare, special concepute pentru a permite muezinului să urce călare până în turnul clopotniţei, de unde obişnuia să intoneze chemarea enoriaşilor la rugăciune. Azi, edificiul are

Columb deţinea cel puţin patru morminte oficiale pe glob, unul în Spania şi alte câteva prin fostele colonii ale Imperiului Hispanic. Abia recent s-a putut stabili definitiv, pe baza unui test genetic, că osemintele din Catedrala Sevilliană sunt întradevăr rămăşiţele descoperitorului Americii. Se spune că lăsarea lui în... suspensie e doar o modalitate elegantă de a veni în întâmpinarea ultimei sale dorinţe: după ce intrase în dizgraţia Maiestăţilor Regale, Columb ar fi pretins cu limbă de moarte să nu fie îngropat în pământul Spaniei.

Construită în perioada de înflorire economică a oraşului, când legăturile comerciale atrăgeau nu doar mărfuri, ci şi

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Redactor Şef Adjunct Occidentul Românesc

artişti din toată lumea, Catedrala din Sevillia reuneşte tot ce avea mai bun de oferit planeta sub aspect artistic la nivelul epocii medivale. Cu siguranţă fiecare vizitator păstrează în amintire altceva din ce l-a impresionat cel mai tare. În cazul nostru, rămân întipărite: orga dublă, unică în lume; vitraliile superb colorate, parcă noi, executate de meşterii flamanzi cei mai pricepuţi; sculpturile în lemn de mahon din America Centrală, executate de vârfurile artei italiene; sculpturile funerare din nişele nobililor şi personalităţilor religioase, executate în marmură de Carrara, de cei mai buni artişti italieni; picturi semnate Valdés Real sau Murillo, ultimul fascinând prin combinaţia sa coloristică preferată de albastru/alb/roşu; coroanele Regilor Catolici, din aur masiv, împodobit cu pietre preţioase; colecţia de bijuterii regale; cheia oraşului, predată de ultimul rege maúr la finalizarea Reconquistei; stucaturile fantastice, situate la înălţimi atât de mari încât doar oglinzile plasate pe pardoseală permit contemplarea lor în toată splendoarea.

Ieşim zăpăciţi din catedrală şi încă mai suntem în transă când trecem pe lângă Arhivele Indiilor, pandantul modern al Bibliotecii din Alexandria. Aici se păstrează toate documentele legate de relaţiile cu America, arhivate ordonat încă de la prima debarcare: cărţi, scrisori, hărţi, acte oficiale precum şi numeroase volume rare, unice, cu o valoare inestimabilă pentru cultura întregii umanităţi.

Sunt atât de multe, încât probabil nu ajunge o viaţă de om pentru a le studia îndeaproape.

Deşi sunt documente de sute de ani, încă se mai pot face descoperiri fenomenale în paginile lor. Unul din cei mai bogaţi nonagenari din lume, un scafandru încă activ, care posedă câteva insule în Marea Caraibelor, susţinea deunăzi la televizor că datorează găsirea uneia din cele mai mari comori citirii cu atenţie a unor hărţi piratereşti, confiscate şi arhivate în biblioteca din Sevilla. Deja simt cum mă cuprinde dorul de depărtări, pofta de vizor şi periscop. Obiectul principal al tranzacţiilor era pe atunci, fără îndoială, cafeaua. Preţioasa băutură cultivată în America de Sud se poate savura şi azi la fel de tradiţional, în cea mai pură atmosferă colonială. Localurile lanţului „Café de India” oferă

cafea 100%... arabică. De cealaltă parte a străzii fumegă ceva pe o masă pliantă. La o privire mai atentă descoperim că e vorba de aghiasmă. Împreună cu smirna, busuiocul şi toate celelalte miresme bisericeşti face obiectul activităţii unui vânzător ambulant. Preţioasele odoare, oferite cândva ca ofrandă pruncului Iisus sunt la un preţ accesibil.

O vizită în Sevillia n-ar fi completă dacă n-am da măcar cu nasul pe la singurul muzeu din lume dedicat artei flamenco, dacă n-am face obligatoria croazieră cu vaporaşul pe Guadalquivir şi dacă nu ne-am apropia măcar pe dinafară de frumosul Torre del Oro (atenţie, în spaniolă, la torre e de gen feminin!). În privinţa originii numelui turnului de aur, părerile sunt împărţite în două tabere: unii susţin că provine de la reflexiile aurii pe care le aruncau pe vremuri pietrele de mozaic cu care era căptuşit pe dinafară; alţii cred că e o sugestie legată de rolul de depozit pentru tot aurul adus din Indiile Noi, cu care turnul era practic căptuşit pe dinăuntru. La ora actuală, frumosul turn care se oglindeşte în apele Guadalquivirului îndeplineşte rolul mai puţin spectaculos de muzeu naval.

Prin oraş, prin nişe de clădiri sau prin preajma bisericilor, sunt amenajate mici altare cu statui. Macarena, sfânta locală care deţine supremaţia în inimile sevillienilor e adorată cu o râvnă aproape impudică, ca un star de cinema. Există şi un cartier care îi poartă numele.

Trecem pe lângă clădirile tipice orăşeneşti, toate cu porţile larg deschise. O particularitate a caselor de oraş este prezenţa celor două uşi, care se succed până la intrarea în curtea interioară (patio). Prima poartă e mereu larg deschisă, permiţând trecătorilor să-şi tragă niţel sufletul la umbră. Prin grilajul celei de-a doua porţi, de aici, de la umbra din prag, se poate admira splendoarea grădinuţelor de prin patios, adevărate oaze răcoroase, dotate cu fântâni arteziene, plante luxuriante prin ghivece multicolore, pardoseli din dale reci, curate ca oglinda.

Cea de-a doua poartă, din grilaj de fier forjat, permite doar privirii accesul în curte, rămânând încuiată musafirilor nepoftiţi.

Locuinţele arondate unui astfel de átrium încercuiesc curtea de jur împrejur iar balcoanele dau spre interior. În acest mod ingenios, locuitorii oraşelor andaluze rezolvă pe căi naturale problema ventilaţiei în timpul verilor toride.

Dreptul de a căuta adăpost la umbra portalurilor umbroase e garantat prin lege nescrisă din cele mai vechi timpuri şi se face uz de el până în zilele noastre. Aceleaşi grilaje din fier forjat sunt plasate şi în dreptul uşilor şi ferestrelor care dau spre stradă, nu pentru că rata criminalităţii ar fi neobişnuit de

MAI 2013

19

Sevilla ridicată, ci pentru a permite aerului să circule nestingherit prin toate încăperile. Vara, uşile şi ferestrele rămân deschise săptămâni la rând. O privire indiscretă e posibilă oricând. La vederea câte unui patio de vis, invidia poate să pună stâpânire pe unele spirite, lucru care probabil i-a inspirat pe spanioli când au botezat grilajele de mai sus cu numele de „celosias”. Sau poate că gelozia îi încearcă pe unii când contemplă prea îndeaproape activităţile vecinilor lor.

Biruiţi de foame, intrăm într-un local bine vizitat de localnici şi cercetăm cu atenţie lista de meniu. Supă rece de usturoi cu migdale pisate?!

Muşchiuleţ de porc pe un pat de avocado cu miere?! Cerem la nimereală o „ciorbă care te scoală din morţi” şi primim un castron aburind, plin cu cea mai gustoasă Sopa de Picadillo mâncată vreodată. E vorba de un fel de gulaş autohton, presărat cu cubuleţe de legume, ou fiert şi şuncă, dreasă cu smântână şi presărată cu crutoane prăjite la foc mic, în puţin ulei de măsline. Parcă ne-a venit inima la loc, în timp ce sorbim împăcaţi, cu gândurile aiurea, undeva pe la reţetele bunicilor de la ţară.

La masa alăturată s-a aşezat un adolescent, după ce a schimbat câteva vorbe respectuoase cu chelnerul. Ne imaginăm că poate e fiul său, judecând după maniera aproape drăgăstoasă cu care îi pune în faţă un caston aidoma celui servit nouă. Nu mică ne e însă mirarea să observăm cum o parte din clienţi îi aruncă priviri la fel de tandre.

Unii se încumetă să se apropie şi manifestă un respect nefiresc, dacă ţinem seama de vârsta fragedă a băiatului. O bunică emoţionată, de mână cu o nepoţică îmbujorată, îi întinde cu un gest timid o fotografie.

Băiatul se opreşte din mâncat, zâmbeşte galeş şi semnează fotografia cu mâna stângă, ca americanii. Se perindă apoi pe la masa lui un domn rotofei, o tânără mlădioasă şi un zugrav în salopetă, toţi purtând asupra lor obligatoria fotografie.

Aflăm că-l avem în faţă pe unul din cântăreţii cei mai populari ai oraşului şi nu ne vine să cre-

dem că nu dispunem şi noi de o fotografie pe care să ne dea un autograf!

Viaţa oraşului ne asimilează suspect de repede.

Simţim cu stupoare că parcă am fi trăit aici de când lumea.

Cu aromele care ne amintesc de copilărie, cu locuitorii săi veseli şi primitori, cu dansatorii cufundaţi ca-n transă în cadenţele arhaice ale paşilor de dans, Sevilla începe să-şi întindă tentaculele spre noi, depăşind graniţele unei simple prezenţe fizice. Un sentiment duios pune stăpânire pe sufletele noastre; începem să simţim cum ne fură, începem să ne jucăm cu gândul de a zăbovi aici de tot, căci ne simţim periculos de „acasă”. De parcă ne-ar fi citit gândurile, la întoarcerea în parcare, şoferul autobuzului ne îmbie cu un bol de ulei de măsline proaspăt, în care întingem cu bucăţi de pâine albă, frântă la botul calului.

Ne aşezăm apoi în scaune, oftăm şi închidem sub pleoape amintirea celui mai complex oraş andaluz.

Despre Andaluzia se spune că ar fi „Perla Spaniei” iar capitala ei, Sevilla, este supranumită „Perla Andaluziei”.

Oraşul pe care îl lăsăm în urmă la lăsatul serii îşi merită pe deplin renumele: adevărată Perlă între Perle.

20

Datini şi obiceiuri

MAI 2013

Paştele în Bucovina

Sărbătoarea Floriilor este cunoscută în Bucovina sub denumirea de Duminica Stâlparilor, iar semnele din această zi sunt interpretate ca prevestiri pentru anul acesta. Se spune că după cum va fi timpul în ziua de Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşti, iar dacă de Florii ies broaştele, atunci vara va fi frumoasă. În toate aşezările din Bucovina, obiceiurile şi îndeletnicirile legate de Sfintele Sărbători de Paşti definesc cu precădere personalitatea bucovineanului, un om liber şi puternic. În duminica Floriilor se sfinţesc la Biserică ramurile de

sălcii, ”mâţâşorii”, care încep a înmuguri. Această ramură este dusă acasă şi aşezată la icoane pentru spor în gospodărie, dar şi pentru fete pentru spor în dragoste. De asemenea ele se folosesc şi în caz de boală, punându-se sub perna celui suferind sau pentru îmbunătăţirea vederii. Sărbătoarea Floriilor este cunoscută în Bucovina sub denumirea de Duminica Stâlparilor. În săptămâna mare, cerul este închis Această săptămână este ţinută prin post strict. Marţea din Săptămâna Mare se numea şi Marţea Sacă, ţinându-se pentru

dureri de cap şi pentru ca să nu sece laptele la vaci. Cenuşa cu care se face focul în miercurea Paştilor, ca de fapt din toată această săptămână,era bună pentru straturi. În Joia Mare, a Patimilor sau Joia Neagră, se credea că morţii veneau pe la vechile lor locuinţe şi ar rămâne până la Duminica Mare. Nu se spală rufe, ţinându-se ca o sărbătoare, iar dacă se pune cloşca pe ouă ea va scoate numai cocoşi. Se dă de pomană uliului, pentru a nu mânca puii vara. Se crede, că cine doarme în această zi va fi puturos tot anul.

Din Joia Mare nu se toarce până la Ispas (la Înălţare). În această zi se cere ca toţi din casă să planteze un pom, crezând că se prind mai bine. Nu lipseşte nimeni seara de la Denia cea Mare, când femeile tămâiază la cimitir pe cei morţi. Cine posteşte din Joia Mare până la Paşti, se crede că va şti cu trei zile înainte când va muri.

Se colorează, se vopsesc cu culoarea roşie ouăle. Se crede că dacă moare cineva în sat în această zi ouăle nu ies frumoase şi colorate bine. Vinerea Mare sau Vinerea Scumpă este ţinută cu stricteţe, ajunându-se,

mai ales pentru arsuri. Nu se coace şi nu se seamănă nimic.

Dacă plouă în această zi, anul o să fie bogat, dar zilele dintre Paşti şi Rusalii vor fi ploioase.

Sâmbăta, dar şi Joia se face pasca, care are formă rotundă, asemănătoare cu scutecele lui Iisus.

Cojile de ouă din care s-a făcut pasca se aruncă pe apă, pentru a vesti mai la vale, în josul râului venirea Paştilor. În această zi, unica din an, femeile ar avea voie să-şi bată bărbatul. Cine moare în Sâmbăta Mare, nu este nici cu morţii nici cu vii.

Cine cade pe drumul spre Biserică, la Înviere, va avea mari probleme în acel an. În noaptea de Paşti se deschid porţile Cerului, iar ceea ce ceri, Dumnezeu îţi va da. În ziua de Paşti, toţi membrii familiei, veniţi de la Înviere, se spală într-un vas cu apă neîncepută în care se află un ou roşu şi un bănuţ de argint. Oul se pune pentru ca să fie toţi roşii şi sănătoşi ca oul, iar banul, ca să fie bogaţi şi curaţi ca argintul.

Se gustă apoi, neapărat, prima dată din anafora de Paşti care a fost adusă în coşarcă unde s-au sfinţit de preot bucăţi mai mici din cât mai multe feluri de mâncare, de la usturoi de leac până la bucăţi de carne şi ouă încondeiate. În vechime

Tradiţii de Paşti în Banat

Sărbătoarea Învierii Domnului este celebrată în Banat acordându-i-se o valoare deosebită.

Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină a anului, aceasta comemorând Învierea Domnului Iisus Hristos. Învierea este astfel celebrată la sfârşitul postului Paştelui şi la trei zile după răstignirea lui Iisus Hristos. În multe zone ale ţării noastre tradiţiile specifice acestei sărbători sunt încă păstrate cu sfinţenie. Referindumă la zona Banatului, obice-

iurile de Paşte sunt intercalate cu mai multe culturi şi fiecare a preluat de la cealaltă părţile care i-au plăcut mai mult. În Banat cea mai importantă zi este considerată a fi Joia mare.

Astfel că, în credinţa bănăţenilor în această zi un personaj mitologic feminin, numit Joimăriţa, umbla prin sate şi le pedepsea pe fetele care nu îşi terminau de tors lâna, iar pe cele mai leneşe le lua la ea acasă şi le mânca. În prezent în Joia Mare se

aprind focurile în cimitire pentru că se crede că în perioada Paştelui se deschide cerul şi sufletele morţilor se întorc în sat. Deopotrivă, pregătirea bucatelor tradiţionale se face după terminarea curăţeniei mari. În Sâmbăta Mare se sacrifică mielul şi gospodinele pregătesc mâncăruri delicioase din acesta.

La micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor, apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti, adică vin şi pâine

sfinţite. În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea continuându-se masa cu friptură de miel. Cea de-a doua şi cea de-a treia zi de Paşte sunt rezervate jocului popular. Tinerii şi bătrânii se adună în centrul satului în faţa bisericii şi spre seară începe hora mare a satului.

Ca referinţă, satul Târnova din judeţul Caraş-Severin este unul dintre puţinele din Banat în care portul popular mai este păstrat la loc de cinste. De altfel, nu există sărbătoare în sat la care costumul popular să nu fie purtat.

Tot aici există tradiţia ca în a doua zi de Paşte, sătenii, însoţiti de musafiri să pornească spre centrul satului. În faţa bisericii intră cu toţii în hora mare. Întrucât portul tradiţional are mare preţuire, hora satului este deschisă de către cei îmbrăcaţi în costume populare. În plus de toate acestea, în Banat, mai exista obiceiul ca tinerele fete să păstreze în casă lumânarea aprinsă în noaptea de Înviere.

Lumânarea respectivă este apoi aprinsă pentru câteva momente, atunci când are loc un eveniment fericit. Cine urmează datina, se spune că va avea noroc în viaţa personală şi este bine văzut de cei din jur.

Prof. Tiberiu Grădiştean

cu precădere, dar şi azi, unii gospodari, vin de la Înviere cu lumânarea nestinsă şi ocolesc casa, pentru izgonirea celui rău. Nu este bine să se cearnă făină sau să se bage mâna în solniţa cu sare, căci îţi va transpira mâinile. Ciocnind ouăle, bărbatul cu femeia, a cui nu se va strica, acela va trăi mai mult.

Vânătorii puneau în puşcă anaforă pentru a atrage de ea mai mult vânat. Dacă oul vopsit roşu, sfinţit de la Paşti, îl păstrezi patruzeci de zile fără să se strice este semn sigur că eşti un om norocos.

Toată lumea în ziua de Paşti trebuie să tragă clopotele şi să bată personal toaca, semn al apostolatului şi al răspândiri prin el a vestei Învierii. Umblatul copiilor după ouă roşii este o continuare şi o transformare a vechi tradiţii când fiii se duceau la părinţi, nepoţii la moşi şi fi-

nii la naşi cu pască şi cu ouă, ciocnind şi stând la masă cu ei, mai ales în a doua şi a treia zi de Paşti.

Ciocnitul ouălor, ca datină generală, se prelungeşte în toată Săptămîna Luminată cu reflexie până la Ispas şi Rusalii. În Săptămâna Albă, Luminată, Cerul este deschis, după tradiţie, până la Ispas, iar cine moare e fericit căci ar merge fără judecată direct în Rai, la Dumnezeu.

Toate aceste credinţe, tradiţii şi obiceiuri care se mai păstrează în mare parte şi azi am socotit să le menţionez deoarece definesc sufletul bucovineanului. Ele în cea mai mare parte nu contravin învăţăturii noastre creştine, ci dimpotrivă o întregesc şi o fac accesibilă, în înţelesul ei, creştinului de rând.

Andra Mateescu

În satele din Maramureş, tradiţia e sfântă! În a doua zi de Paşte se alege cel mai harnic gospodar din sat. Primul sătean care iese la arat petrece cu cântec şi voie bună. Petrecăreţi din fire, maramureşenii au lăsat mesele îmbelşugate şi au trecut la joc. Bătrânii spun că pentru a avea o recoltă bogată, cel mai vrednic gospodar trebuie să fie udat. Întreg satul participă la desemnarea celui mai vrednic gospodar. Acesta se alege printr-un ritual specific. Ajutaţi de câţiva tineri care stau la pândă, cei mai înţelepţi oameni ai satului îl aleg pe cel care merge la udătoriu. Acesta este luat pe sus şi dus cu mare alai la râu.

Tradiţia spune că dacă gospodarul reuşeşte să scape din mâinile sătenilor care îl duc

la râu, atunci poate să meargă liniştit acasă şi să se ocupe de treburile câmpului. Dacă nu, atunci îi cinsteşte pe toţi cu mâncare şi băutură. Gospodarul face un târg cu sătenii. Ascunde un bănuţ între buturugi pe care sătenii trebuie să-l găsească. Dacă îl scapă din ochi pe gospodar, sătenii trebuie să plătească ceteraşii. Turiştii care au petrecut sărbătorile pascale în Maramureş au fost vrăjiţi de tradiţiile, obiceiurile zonei şi de costumele populare. Maramureşul este frecvent vizitat atât de turişti din ţară, cât şi de peste hotare. Cel mai adesea aceştia sunt cazaţi la pensiuni sau închiriază camere în casele din sat şi din împrejurimi.

Timeea Oprean

Bucătăria de acasă Câteva sfaturi Maria Datcu - Barcelona Venirea primăverii trebuie să aibă loc şi în casa ta de Sfintele Paşti.

• Masa festivă împodobeşte-o cu flori colorate şi proaspete, coşuleţe cu iarbă şi ouă roşii, lumânări şi cadouri micuţe pentru toată lumea.

• Alege o faţă de masă într-o culoare caldă, un galben sau un verde pal şi pune la mijlocul mesei nu doar ouă roşii, ci şi ouă sau iepuraşi din ciocolată, mai ales dacă ai copii.

• Pentru că masa de Paşti este una colorată iar preparatele sunt printre cele mai apetisante, apelează la un serviciu de farfurii

deschis la culoare, pentru a pune în evidenţă bunătăţile.

• Nu pune pe masă prea multe pahare sau tacâmuri. Un pahar de ţuică, unul de apă şi unul de vin sunt suficiente, iar dacă se bea şampanie - paharele pot fi aduse în momentul când se deschide sticla, adică la desert.

• Şerveţelele sunt pata de culoare la această masă.

Alege un material simpluşi colorat. Le poţi împături şi decora cu simboluri specifice Paştelui.

• Înainte de a pleca la slujba de Înviere aranjează masa frumos, iar când vă

pentru masa de Paşti veţi întoarce veţi găsi totul pregătit şi o atmosferă de sărbătoare.

• În prima zi de Paşti, la

micul dejun, nu trebuie să lipsească ouăle roşii şi pasca, simbolurile tradiţionale la români.

Miel umplut de Paşti

Ingrediente: • 1 bucată coastă de miel cu pulpa din spate • 300 g organe de miel • 3 ouă fierte, 1 ou crud • pătrunjel verde tocat • 2 căţei usturoi pisaţi • sare, piper alb măcinat, piper boabe • 500 ml vin alb demisec

• 5 linguri mari de untură • 7 căţei usturoi • 1 foaie de dafin • 4 cepe mari • 3 morcovi Mod de preparare: Fierbem organele de miel în apă cu sare, la care mai adăugăm 1 frunză de dafin, boabe de piper, 3 căţei de usturoi. După ce au

Ruladă de pui cu caşcaval Ingrediente: • 500 g piept de pui cu os • 100g şuncă de Praga • 100 g caşcaval, 1 ou • 2 linguri cu ardei gras tăiat cubuleţe • 2 linguri ulei de măsline • 1 linguriţă de miere • 2-3 linguriţe sos de soia • 4-5 codiţe de ceapă verde • Sare, piper, boia dulce, fulgi de ardei iute • 50 ml vin alb demisec Mod de preparare: Pregătim întâi omleta. Punem într-o tigaie o lingură de ulei şi adăugăm ardeiul tocat şi codiţele de ceapă mărun-

ţite. Călim preţ de 1 minut după care adăugăm oul bătut bine. Coacem omleta pe ambele părţi şi o răsturnăm pe o farfurie unde o lăsăm la răcit. Dezosăm pieptul de pui în aşa fel încât să obţinem o singură bucată. Îl punem între două foi de celofan şi îl aplatizăm cu ciocanul de şniţele, îl condimentăm cu sare şi piper şi aşezăm deasupra foaia de omletă peste care feliile de caşcaval şi feliile de şuncă de Praga. Rulăm foarte strâns introducând capetele in interior. Legăm rulada cu aţă de bucătărie şi o

fiert, le scoatem şi le lăsăm la răcit, apoi se dau prin maşina de tocat carne. Cele 3 ouă fierte se taie mărunt şi se adaugă la organele tocate. La acestea mai adăugăm 1 ou crud, pătrunjel verde tocat mărunt, sare, piper după gust. Se amestecă totul bine şi trecem la pregătirea coastei de miel care va fi umplută cu acest amestec.

Pieliţa de pe coastă şi pulpă o desprindem de către carne cu grijă, în aşa fel încât să nu se rupă. Sub pieliţa desprinsă introducem umplutura de mai sus şi o repartizăm uniform pe toată suprafaţa. După ce am terminat de umplut spaţiul pe unde am introdus umplutura, o coasem cu un fir alb de aţă rezistent.

Condimentăm coasta astfel umplută cu sare şi piper din abundenţă. Într-o tavă punem untura, peste care aşezam 4 cepe tăiate felii mai groase, 4 căţei de usturoi tăiaţi pe jumate şi 3 morcovi tăiaţi rondele mai grosuţe. Deasupra acestor legume aşezăm coasta de miel cu pulpa şi apoi adăugăm 500 ml vin. Dăm tava la cuptor şi din când în când stropim carnea cu zeama ce se formează în tavă. Când carnea este frumos rumenită şi furculiţa intră uşor în pulpă, se scoate pe un platou şi de jur împrejur se aşează legumele din tavă. Mielul umplut se serveşte feliat cu garnitură de sfeclă şi hrean.

aşezăm într-o formă de graten sau într-o tavă obişnuită tapetată cu hârtie de copt.

O condimentăm cu sare, piper, boia dulce şi fulgi de ardei iute. Stropim cu puţin ulei, adăugăm vinul şi dăm tava la cuptor pentru 30-40 de minute la foc moderat.

Cu 10 minute înainte de a fi gata, dizolvăm o linguriţă de miere cu 2-3 linguriţe de sos de soia şi ungem rulada cu acest amestec pentru a căpăta o culoare mai frumoasă.

Se serveşte caldă cu o garnitură alături sau rece ca şi aperitiv!

MAI 2013

21

Ciorbiţă de miel cu tarhon şi măcriş

Ingrediente: • gât, coadă, costiţe de miel (1 kg) • 3-4 morcovi, 1-2 păstârnac • 1 ţelină mare • 3 legături de ceapă verde • 100 g orez • 300 ml smântână • 3 gălbenuşuri • 2 legături de verdeaţă (leuştean, tarhon) • 2 legături verzituri (ştevie, lobodă, untişor, măcriş, leurdă) • piper, sare • 2 linguri mari de unt • 1 lămâie Mod de preparare: Se pun bucăţile de miel la fiert în 6 l apă rece cu 1 lingură mare de sare, la foc mic şi se spumează când e nevoie. Morcovii, pătrunjelul, ţelina (curăţate şi spălate) se taie felii şi se călesc cu cele 2 linguri de unt. La legumele călite adăugăm şi ceapa verde tăiată rondele să se înmoaie

circa 2-3 minute. Când carnea e mai mult de jumătate fiartă adăugăm legumele călite şi 100 g orez bine spălat lăsând să fiarbă mai departe la foc mic. Între timp, amestecăm gălbenuşurile de ou cu smântâna, tarhonul îl mărunţim, frunzele de verzituri le tăiem fâşii. Când carnea, legumele şi orezul sunt fierte, adăugăm frunzele de ştevie, lobodă, untişor, măcriş, leurdă, zeama de la o lămâie şi lăsăm să fiarbă circa 2 minute de când dă din nou în clocot ciorba, apoi dăm oala la o parte. După 3-4 minute, la gălbenuşurile amestecate cu smântână adăugăm treptat din supa fierbinte să aducem compoziţia la aceeaşi temperatură cu ciorbiţa, apoi o turnăm în oală (astfel evităm brânzirea smântânei), adăugăm apoi tarhonul tocat şi condimentăm cu sare şi piper dacă mai e nevoie. Poftă bună!

Prăjitură cu cremă fină de miere şi nucă

Pentru foi: • 3 ouă • 1 cană cu zahăr • 1 cană cu nuci pisate • 1 lingură cu bicarbonat • 4 linguri cu miere • 1 vârf de cuţit cu sare • făină cât cuprinde Crema: • 1 kg de smântână cu 20% grăsime • 1 cană nuci pisate • 80 g zahăr farin vanilat • zeamă de lămâie după gust Mod de preparare: Pentru foi: Într-un castron mixăm ouăle cu zahărul până se dizolvă apoi adăugăm, pe rând, celelalte ingrediente şi amestecăm bine până obţinem un aluat legat. Acest aluat îl împărţim în 4 părţi egale, se pudrează cu făină ca să-l putem întinde uşor cu sucitorul.

Cele 4 foi se coc pe rând în cuptorul preîncălzit, la foc mediu, până capătă o culoare arămie.

Crema: Amestecăm cu o lingură smântâna împreună cu zahărul farin, adăugăm nucile zdrobite la robot sau la “vergea” şi stropim cu zeamă de lămâie. Rezultă o cremă parfumată şi fină pe care o împărţim între foi: foaie-cremă, foaie-cremă.

Glazura: 1 pahar zahăr pudră, 2 linguri cacao, 2 linguri apă fiartă, 2 linguri ulei. Se amestecă toate ingredientele şi se glazurează ultima foaie a prăjiturii. Se dă la rece 24 de ore pentru a se întrepătrunde între ele crema şi foile. Cu cât reuşim să ţinem prăjitura mai mult la rece cu atât va fi mai delicioasă.

22

MAI 2013

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

Alimentaţia mai grea, mai consistentă din perioada sezonului rece a cam umplut organismul de toxine. Odată cu venirea primăverii au apărut şi legumele proaspete, aşa că este momentul propice detoxifierii. Când organismul este sufocat de toxine, metabolismul este mult încetinit şi apar dureri de cap, ameţeli, oboseală şi probleme digestive. „Măcar o dată pe an trebuie făcută o cură de eliminare a toxinelor din organism, iar primăvara este momentul ideal”, explică dr.

Robert Morse în cartea sa „Să trăim sănătos fără toxine!”.

Curăţarea organismului presupune un ajutor pentru organele care sunt afectate: ficatul, ce are rolul unui filtru ce înlătură toxinele, rinichii, ce filtrează sângele, iar toxinele le elimină prin urină, şi plămânii, ce filtrează aerul pe care îl respirăm.

Primele măsuri • la micul dejun bea apă cu suc de lămâie • tot la micul dejun mănâncă orez cu lapte de soia • la prânz consumă supă de legume şi spanac • la cină mănâncă salate de legume şi cartofi fierţi • începe să faci mişcare Dieta-minune • Pentru detoxifiere, consumă cât mai multe legume verzi crude sau fierte: spanac, urzici, conopidă, salată verde şi broccoli.

• Nu ocoli cerealele integra-

Terapia verde

“Să trăim sănătos fără toxine!”

le pentru că ajută digestia (ovăz, orz, secară) • Bea multe ceaiuri (urzică, soc, ceai verde, păpădie) • Consumă sana şi iaurt • Optează pentru lapte de soia • Nu ocoli suplimentele nutritive (vitamine şi minerale) • Nu ocoliţi sauna. „Pentru a elimina toxinele din organism prin transpiraţie, puteţi recurge la saună. Ideal este să încercaţi să staţi o oră la saună. În afara eliminării toxinelor, metoda este indicată şi pentru tratarea alergiilor şi virozelor respiratorii. Din păcate, sauna este interzisă persoanelor cu afecţiuni cardiovasculare, boli dermatologice, epilepsie sau hipotensiune arterială”, explică dr. Robert Morse.

Drenajul limfatic ne scapă de reziduuri Este o altă metodă eficientă pentru a accelera eliminarea din organism a reziduurilor şi toxinelor. „În plus, drenajul limfatic stimulează organismul, îl ajută să asimileze mai uşor substanţele nutritive”, susţine dr. Robert Morse. Din păcate, cardiacii sau persoanele cu tumori maligne trebuie să recurgă la detoxifiere doar prin dietă pentru că lor le este interzis drenajul limfatic.

14 zile este durata ideală a unei cure de detoxifiere pentru ca eficienţa să fie maximă.

Oferta bogată de legume şi de fructe a primăverii reprezintă ocazia perfectă de a urma o cură de detoxifiere. Vitaminele şi mineralele provenite din surse naturale sunt esenţiale pentru a scăpa de toxinele acumulate în organism, pentru un plus de energie şi pentru a-ţi pregăti organismul pentru tot restul anului.

De aceea, primăvara este indicat să profiţi de varieta-

tea mare de crudităţi şi să le incluzi în dieta zilnică. Ţine cont de faptul că înainte de a urma o dietă de detoxifiere este bine să faci un consult medical pentru a te asigura că nu suferi de o afecţiune cronică de tipul diabetului sau afecţiunilor cardiace.

Curele de detoxifiere trebuie însoţite şi de adoptarea unei alimentaţii sănătoase, pe durate lungi de timp. Iar baza unei astfel de diete sunt vegetalele consumate, pe cât posibil, în stare crudă şi necurăţate de coajă, dar şi în salate, în ciorbe sau în tocăniţe.

Specialiştii recomandă să se consume zilnic cinci porţii de legume şi de fructe de diverse culori.

Astfel, poţi alege vinete, dovlecei, ardei, conopidă, varză, praz, morcovi, ţelină, fasole verde, roşii sau cartofi.

Aceste legume sunt surse excelente de vitamine şi de minerale, cum ar fi: vitamina A, complexul de vitamine B, vitaminele C şi E, zinc, seleniu şi magneziu. În plus, ele conţin cantităţi mari de fibre, stimulând digestia şi contribuind la reducerea nivelului de colesterol. De aceea, mai ales persoanele care suferă de afecţiuni cronice ar trebui să includă astfel de legume în dieta lor zilnică. De asemenea, încearcă să mănânci în fiecare zi cel puţin o porţie de fructe precum struguri, prune, mere, pere, gutui sau citrice. Acestea se consumă numai între mese. În plus, alimentaţia trebuie să includă şi cereale, pâine integrală, orez brun, produse lactate degresate şi carne slabă de pui sau de peşte. Încearcă să faci 30 de minute de mişcare moderată zilnic.

Cure exclusive, pe termen scurt Adiţional alimentaţiei specifice, cu fructe şi cu legume, poţi face şi cure de purificare

a organismului care pot presupune consumul unui singur tip de aliment. Astfel, cura cu struguri constă în consumul unui kilogram-două de struguri pe zi, cantitatea trebuind să fie împărţită în trei mese.

Pe acelaşi principiu se bazează şi cura cu mere, precum şi cea cu prune. Ţine cont de faptul că aceste diete nu se urmează mai mult de trei zile pe săptămână, putând fi reluate timp de 3-4 săptămâni. De asemenea, pe parcursul curelor trebuie să te odihneşti suficient şi să bei cel puţin opt pahare de lichide pe zi.

Detoxifiere pe sortimente Poţi urma curele de detoxifiere şi consumând fructe şi legume separate pe culori, timp de una-două zile pe săptămână. Astfel, poţi mânca numai crudităţi de culoare verde (praz, varză, dovlecei, broccoli, fasole verde, mere şi struguri albi), roşie (mere, roşii şi gogoşari) sau mov (vinete, sfeclă, varză şi struguri).

Renunţă la vicii pe parcursul curelor Atunci când doreşti să scapi de toxine este indicat să renunţi la obiceiuri nesănătoase precum fumatul, consumul de alcool, de ciocolată şi de alte dulciuri rafinate, dar şi de grăsimi animale şi de alimente conservate. De asemenea, este bine să eviţi cafeaua, aceasta putând fi înlocuită cu ceaiuri de plante.

Alimente care alungă toxinele din corp Produsele procesate şi pline de aditivi, lipsa exerciţiului fizic, fumatul, alcoolul, medicamentele şi mediul înconjurător sunt numai câteva dintre sursele de toxine care ne bombardează organismul. „Clorofila reprezintă unul dintre cei mai buni detoxifianţi chimici şi de metale grele care se găsesc în natură.

Clorofila a fost supranumită „sângele verde”, datorită compoziţiei sale asemănătoare cu cea a sângelui uman”, spune dr. Robert Morse în cartea sa „Să trăim sănătos fără toxine”. De aceea, plantele cu frunze verzi sunt esenţiale în procesul de detoxifiere şi te ajută să purifici organismul. Iată ce alimente trebuie să combini pentru a obţine efectul scontat, potrivit recomandărilor oferite de specialist în cartea sa: • Morcovi + sfeclă + pătrunjel verde; • Morcovi + sfeclă + spanac; • Morcovi + muguri de lucernă + pătrunjel; • Morcovi + spanac + ţelină + pătrunjel; • Iarbă de grâu + vlăstari de

lucernă; • Sucul de struguri (pe care trebuie să-l prepari folosind inclusiv codiţele şi seminţele) şi sucul de mere, ambele furnizând organismului cantităţi însemnate de calciu, „curăţând ficatul şi rinichii şi hrănind sistemul nervos şi endocrin”, explică dr. Robert Morse; • Sucurile de varză şi crucifere. Legumele crucifere sunt bogate în substanţe care previn apariţia bolilor de ini-

lactate cu conţinut ridicat de grăsime, unt şi margarină, dulciuri, în special cele din comerţ, (dar poţi să foloseşti mierea de albine şi zahărul brun pentru îndulcirea ceaiurilor), băuturi carbogazoase, inclusiv cele dietetice, alcool şi cafea, (dar poţi să înlocuieşti cafeaua cu ceaiul verde), sosuri pentru salate, maioneză, murături, cantitatea de sare trebuie redusă şi înlocuită cu mirodenii.

Poţi să consumi: fructe

mă şi a cancerului pulmonar.

Consumul frecvent de gulii, varză, conopidă, nap sau broccoli este o adevărată sursă de sănătate, nu doar pentru prevenirea apariţiei bolilor, ci şi pentru vindecarea acestora. Sănătatea este cheia

(crude, congelate, uscate, suc prosapăt stors în casă), legume şi leguminoase (crude, congelate, conservate în apă), orez brun şi paste integrale, peşte proaspăt şi congelat, seminţe oleaginoase neprăjite şi nesărate (nuci,

unei vieţi liniştite, iar sfaturile pentru întreţinerea acesteia sunt la îndemâna oricui.

De unde provin toxinele?

• Alimente toxice pline de Euri (aditivi alimentari); • Fructe şi legume cu pesticide; • Carnea cu hormoni; • Medicamente; • Droguri recreaţionale: tutun, cafea, alcool; • Peşte contaminat cu mercur; • Apa de la robinet; • Vasele din bucătărie: din aluminiu, cutiile de bere/suc; • Plombe şi vaccinuri; • Produse cosmetice; • Emisiile industriale, fumul instalaţiilor de încălzire sau gazele de eşapament.

Dacă vrei să faci o detoxifiere nu trebuie să consumi: produse procesate care conţin aditivi alimentari, prăjeli, afumături, produsele făinoase preparate cu făină albă (pâine, biscuiţi, covrigei, patiserie, prăjituri, paste), produse de tip fast-food,

migdale, alune de pădure, nuci caju, seminţe dovleac, seminţe de floarea soarelui, etc), iaurt simplu, chefir, sana, miere/zahăr brun, condimente, ceaiuri din plante sau fructe, carne slabă (în cantităţi moderate).

Mica publicitate Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul anunţurilor de la mica publicitate comunicate la telefon sau prin e-mail! Singurii răspunzători sunt cei care le transmit redacţiei noastre spre publicare!

DIVERSE  Nou! Formaţie de muzică populară vă stă la dispoziţie cu folclor autentic pentru nunţi, botezuri, evenimente diverse.

Muzica este susţinută de un duet reprezentativ oltenesc. De asemenea, oferim în funcţie de specificul evenimentelor, folclor din toate zonele ţării. Telefon de contact: 632 490 632.

OFERTE - COLABORARE  Licenţiată în matematică şi în limbi străine cu modulul pedagogic efectuat şi diplome omologate în Spania, ofer meditaţii la matematică, engleză, precum şi la limbile română sau spaniolă pentru copiii români. Amplă experienţă de predare.

Persoană responsabilă, calmă, perseverentă şi cu multă răbdare. Zonele Alcorcón, Aluche, Fuenlabrada. Telefon: 697 508 489. E-mail: clases. particulares10@yahoo.com  Româncă de 25 ani, licenţiată în Drept, cu experienţă, caută de muncă/ colaborare în domeniul juridic.

Telefon: 602 642 604.

MUNCĂ - CERERI  Persoană de origine română, educată, harnică, serioasă, profesionistă în confecţii (croitorie în serie), menaj, bucătărie, presopunctură şi masaj pentru doamne vârstnice, cu multiple abilităţi gospodăreşti, caut angajare într-un loc decent de muncă. Contact: n. negulescu@yahoo.com,

sau telefon: 0040/764 441 369.  Tânăr cult, dinamic, serios, 24 ani, necăsătorit, cetăţenie română, expert operator calculator (servere dedicate, securitate online, baze de date, linux, windows server 2003-20072008, retelistică, marketing, limba engleză (expert - scris + vorbit), doresc loc de muncă convenabil, decent. Contact: 0040/760 090 463, sau darkston3e@yahoo. com  Doamnă serioasă, responsabilă, cu peste 12 ani experianţă ca şi internă, caut de muncă în Ciudad Real sau împrejurimi.

Telefon: 642 627 835, 663 710 764.  Caut de muncă în construcţii ca şi peon, în Comunitatea Madrid. Solicit 650 euro/lună.

Mai multe informaţii la telefon: 642 731 407.  Doamnă serioasă şi responsabilă, caut de muncă, ca internă în zona Barcelona. Am documente legale de muncă, experienţă şi referinţe foarte bune. Telefon: 637 109 571.  Mecanic auto cu experienţă caut de muncă în domeniu sau în construcţii, agricultură, în orice zonă a Spaniei. Telefon: 642 762 009.  Caut de muncă în case, la curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă. Am referinţe bune, locuiesc în Albal/ Valencia. Mai multe detalii la telefon: 671 211 562.  Bucătar, cu 14 ani de experienţă în bucătăria românească şi spaniolă, sunt interesat pentru muncă în acest domeniu într-un restaurant cu bucătărie mixtă (spaniolăromânească) sau numai românească. Telefon: 673 145 467.

MUNCĂ - OFERTE  Angajăm şofer cu carnet de conducere categoria A, sau B, sau C, sau BTP, în Cádiz (sudul Spaniei). Mai multe informaţii la telefon: 620240454.  Avem nevoie de o persoană cu vârsta între 25 şi 35 de ani, în Madrid, cu experienţă ca internă, drept de muncă, care se poate adapta uşor condiţiilor cerute, persoană fără obligaţii familiare. Detalii la telefon: 653189982, 627116112.  Angajăm înternă, în Madrid,

Familiilor Viorica şi Florin Mărcuş, Gina şi Mihai Bicu, Maria şi Vasi Telecan din Bistriţa Lumină din Lumină... în suflet, gânduri şi fapte!

Sărbători Fericite alături de cei pe care îi iubiţi, zâmbet senin, bucurii şi împliniri pe măsura celor mai frumoase dorinţe.

Copiii şi nepoţii din Toledo/Spania.

pentru a întreţine casa, a găti şi călca. Cerem referinţe bune şi drept de muncă. Telefon: 629656482.  Selecţionăm persoane să lucreze ca internă/externă în comunitatea Madrid. Pentru mai multe informaţii sunaţi la telefon: 629656482. Persoană de contact: Antonio.  Oferim de muncă ca externă în Madrid, unei persoane cu referinţe foarte bune şi experienţă în îngrijirea copiilor. Condiţii: fără obligaţii familiare, să ştie găti, serioasă şi responsabilă.

Telefon: 600 200 800, 619 248 193.  Angajăm internă în Bilbao (nordul Spaniei), cu experienţă şi drept legal de muncă.

Mai multe informaţii la telefon: 609 401 701.  Angajăm persoană cu experienţă în curăţenie. Avem nevoie de serviciile acesteia în fiecare zi de vineri, 7 ore, într-o casă situată în Llissa de Munt, provincia Barcelona. Plătim 8 euro/oră. Trebuie să ai maşină proprie pentru deplasare. Detalii suplimentare la telefon: 675256210, 938417793.  Angajăm persoană cu experienţă în bucătăria spaniolă şi îngrijirea persoanelor în vârstă, în Santa María de Guía/Las Palmas. Mai multe informaţii la: 609484878, 928277702.  Căutăm persoană cu experienţă în îngrijirea bolnavilor, în Santa Cruz de Tenerife. Telefon: 677 467 784.  Angajăm matrimonio pentru o fermă în apropiere de Sevilla.

Condiţii: drept de muncă, limba spaniolă la nivel înalt, seriozitate. Mai multe detalii la telefon: 678 653 176.  Angajăm externă responsabilă, cu experienţă, pentru a îngriji o persoană în vârstă în provincia Salamanca. Telefon: 675 537 063.  Angajăm externă pentru curăţenie, călcat, gătit, într-o casă din Bilbao, Provincia Vizcaya, zilnic de la ora 08:30 la 16:00.

Telefon: 609 401 701. ÎNCHIRIERI  Închiriez 1 cameră pentru o doamnă/domnişoară în zona Legazpi, foarte aproape de staţia de metro, linia L3 şi L6, cu

orice dată a lunii. În apartament (economic, toate condiţiile) mai locuiesc doar 2 persoane. Ofer şi cer seriozitate. Mai multe informaţii la telefon: 642 810 276.  Închiriez cameră în Madrid, la 5 minute de metro, staţia Batan, pentru 1 persoană de preferinţă doamnă/domnişoară.

Preţ 200 euro plus cheltuielile lunare. În apartament mai locuiesc doar 2 persoane. Telefon: 687 609 782.  Închiriez cameră în Coslada pentru 1 persoană (150 euro/ lună) sau 2 persoane/familie (200 euro/lună). Mai multe informaţii la telefon: 642 771 918.

VÂNZĂRI  Vând teren intravilan cu suprafaţa de 1. 560 mp, deschidere la intrare de 15 m, cu cabană dotată cu apă potabilă şi curent electric, în zona Stadion din Alba Iulia. Preţul este negociabil. Pentru alte detalii sunaţi la telefon: 659 260 340.  Vând casă de 104 mp, cu teren de 100 mp în Robleda/ Salamanca. Casa trebuie reconstruită. Preţ 15. 000 euro.

Mai multe informaţii se pot obţine la telefon: 634 744 817, sau e-mail: gabyzeu@gmail. com  Vând apartament zonă centrală, în oraşul Azuga/ Prahova, cu suprafaţa de 60 mp. Apartamentul are uşă dublă la intrare, pivniţă şi alte diverse îmbunătăţiri. Preţ neociabil. Pentru informaţii suplimentare sunaţi la telefon: 659 343 884.  Vând 7,9 ari teren intravilan în comuna Bozânta Mică/Maramureş, situat lângă căminul cultural şi şcoală, ideal pentru construirea unui magazin şi depozit. Preţ 8. 000 euro. Accept şi varianta: 5. 000 euro + 1 maşină + materiale de construcţii. Mai multe detalii la: 644 090 107.  Vând apartament 2 camere în Câmpina/judeţul Prahova, 56 mp, semidecomandat, parcare, loc de joacă pentru copii, centrală proprie, balcon, zona liniştită. Preţ negociabil 32.500 euro. Mai multe informaţii la telefon: 647 046

Familiei Liana şi Octavian Iorga - Brăila Cu ocazia Sărbătorilor Pascale vă dorim multă fericire, bucurii, sănătate şi linişte sufletească.

Lumina Sfintei Învierii să vă binecuvânteze casa şi viaţa!

Cu dragoste şi dor, Mirela şi Neluţu Pop - Valencia

MAI 2013 542.  Vând casă din cărămidă la roşu situată la 9 km de metro militari Bucureşti, construită în anul 2012 (acoperiş Wetterbest) cu branşament electric, living, bucătărie, 3 dormitoare, 3 băi, teren 309 mp. Preţ: 49.000 euro, negociabil. Mai multe detalii la telefon: 642 866 955.  Vând teren pentru construcţii la ieşirea din Negreşti-Vaslui, spre Siliştea pe partea dreaptă (DN 15) cu suprafaţa de 3.200 mp. Deschiderea la stradă este de 20 m. Preţ negociabil: 8 euro/mp. Mai multe informaţii la telefon: 642 960 470.  Vând teren intravilan 1.500 mp. în Breaza/judeţul Prahova, zonă deosebită, utilităţi, acces auto. Preţ negociabil: 32.500 euro. Telefon: 647 046 542.  Se vinde urgent casă în Câmpia Turzii/judeţul Cluj, situată aproape de combinat şi gară. Casa se vinde la preţ de apartament şi are toate documentele legale. Mai multe informaţii la telefon: 916 194 027, 686 569 718, e-mail: acacovean@yahoo.es  Vând casă în Roşiorii de Vede/Teleorman situată pe strada Sterian Popescu nr. 7, cu suprafaţa de 550 mp. Preţ informativ, 35.000 euro. Mai multe informaţii la telefon: 606 511 338.  Vând cutie de viteză Golf 4 variante în stare foarte bună de funcţionare. Cod: DRW17011 14 20 02 271, zona Madrid. Preţ 750 euro.

Telefon: 607 981 828, e-mail: ardelean52gheorghe@yahoo. com  Teren de vânzare: 750 mp la preţul de 7.500 euro, cu o deschidere de 37/20 m. Terenul este situat în Corbu la 12 km de staţiunea Mamaia/ Constanţa. Pentru mai multe informaţii sunaţi la telefon: 600 284 594.

MATRIMONIALE  Bărbat serios, educat, 32 ani, doresc să cunosc o doamnă/ domnişoară cu vârsta între 2633 de ani, simpatică, educată, pentru o relaţie serioasă. Anunţ valabil pentru comunitatea Madrid şi împrejurimi. Te-

23

lefon: 642837 046. Nu răspund la numere ascunse.  Bărbat de 35 ani din comunitatea Madrid caut o doamnă/ domnişoară de vârstă apropiată pentru o relaţie serioasă. Telefon: 642 283 659  Domn ardelean, 55 ani, 174 cm, 80 kg, simpatic, prezentabil, fără obligaţii, educat, cu serviciul în zona Madrid, de profesie inginer electronist, doresc să cunosc o doamnă necăsătorită, prezentabilă, înaltă, educată, care lucrează în zona Madrid. Lasă-mi te rog, un SMS de prezentare la telefon: 642 797 970 şi te voi suna eu!  Doamnă serioasă, divorţată, 41 de ani, doresc să cunosc un domn de vârstă apropiată, serios, responsabil, din Comunitatea Madrid, pentru o relaţie serioasă. Nu răspund la beepuri. Sunaţi numai după orele 20:00, la telefon: 634 035 875.  Ardelean 38 ani, din Comunitatea Madrid, responsabil şi fără obligaţii, caut doamnă/ domnişoară de vârstă apropiată pentru o relaţie bazată pe respect reciproc. Ofer şi cer seriozitate. Nu răspund la beep!

Telefon: 602 472 017.  Cetăţean român stabilit în Madrid, 1,69 m, 65 kg, situaţie econonmică stabilă şi sigură, caut doamnă/ domnişoară, cu sau fără obligaţii cu vârsta între 3542 de ani, pentru o relaţie serioasă şi de lungă durată.

Nu răspund la beep-uri. Telefon: 642 919 410.

Anunţurile de mică publicitate sunt GRATUITE!

E-mail: redactia@ occidentul-romanesc.com

Telefon:

637 998 036 642 298 948 (luni-vineri, 11:00–19:00)

Doamnei Agafia Iepure – Suceava/România

Primiţi petala vârstei ca pe o binecuvântare. Ea să vă fie rod al bucuriei şi al speranţei! Credinţa şi iubirea să vă însoţească pretutindeni, iar împlinirea s-o întâlniţi la orişicare pas. Steaua ocrotitoare să lumineze mereu asupra dumneavoastră şi a celor dragi.

La mulţi ani fericiţi!

Rudele din LA/California.