Occidentul romanesc nr. 25

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania

Distribución

gratuita

GRATUIT

occidentulromanesc

Occidentul ­Românesc este o ­publicaţie ­independentă. Nu are ­niciun fel de ­afiliere ­politică sau ­religioasă.

Anul III - Nr. 25 / 24 de pagini / 1-31 martie 2013

„OCCIDENTUL ROMÂNESC”, o poveste de dragoste a ei, a lui, a mea, a ta, a voastră...

„Un mărţişor pentru dumneavoastră”

„Astăzi îmbracă hainele de gală pentru a sărbători o vârstă ce poate părea mică, însă o perioadă care se traduce prin 24 de ediţii şi 576 de pagini color în care cititorii...”

„În cadrul „Zilelor ­Mărţişorului la Madrid” Ambasada ­României a organizat o c­a mpanie de ­p romovare a simbolului r­o mânesc de primăvară în ­p ieţele e­ mblematice ale...”

Pagina 10

Zaragoza: A sosit ­primăvara!

„Pentru a celebra cum se cuvine venirea primăverii, Asociaţia „Rumanos sin Fronteras” din Zaragoza a organizat un atelier de creat mărţişoare dedicat copiilor români din comunitate...”

Pagina 16

Andaluzia, paso a paso „Arhitectura ­l ocurilor aminteşte vag de ­aşezările tradiţionale ale ­populaţiilor de berberi, originare din înălţimile africane ale Munţilor Atlas...”

Pagina 19 Mad ri d : ­P art i ci p are rom ân ească l a Zi l el e ­F ran cof on i ei „Evenimente ce ­marchează Zilele Internaţionale a ­Francofoniei la Madrid, în contextul aniversării a 20 de ani de la aderarea ­României...”

Pagina 23

Pagina 12-13

02 Adrese şi informaţii utile

w w w . o c c i d e n t13 ul-romanesc.com occidentulromanesc

Martie/2013

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.

Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor.

•Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ •Consul General: Irina Marin.

Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@telefonica.net. Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare.

Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053.

Fax: 954627108.

E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 Dorina Neagu, consul. •Consul General: Monica Mihaela Ştirbu •Are în jurisdicţie Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia.

Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •C/ Larra No.2, Castellón de la Plana 12006.

•Tel.: 0034-964216172, 964216163, 964203351, 964203342, 964206764. Fax: 0034-964257053.

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu COORDONATOR PROIECT: Michael Harrison Cronkite (CA-USA) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR ŞEF ADJUNCT: Ana-Maria Marinescu (Madrid) Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Costa Blanca)

E-mail: secretariatconsulatcastellon.e.@ telefonica.net. Site: http://www.castellon.mae.ro/ •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: 09:00-14:00 (numai persoanele programate, oficiere căsătorii şi audienţe), 16:00-17:00 (numai eliberare documente). •Circumscripţa consulară: Comunitatea valenciană (provinciile Valencia, Castellón şi Alicante).

Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008.

•E-mail: secretariat@ crozaragoza.e.telefonica.net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:0014:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Consulatul României la Zaragoza are în jurisdicţie Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Consul: Liviu Popa. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz).

Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. Vinerea activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. •Viceconsul: Florenţa Ciobotaru.

Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com.

•Consul onorific: dl. Jose David Perez Perez.

Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512. •Consul onorific: dl. Javier Taberna.

SENIOR EDITOR: Dan Caragea (Portugalia) EDITORI: Dan Luca (Bruxelles) Irina Georgescu Şova (CA) Lucian Oprea (Colorado) Puşa Roth (Romania) Marian Petruţa (Illinois) Tudor Petruţ (CA) REDACTORI: Alexandru Stancu (Asturias) Elisabeta Iosif – (Bucureşti) Mircea Fluieraş (Málaga) Oana Moşniagu (Madrid) Vasile Mureşan (Illinois) Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Zoe Stoleru (Valencia)

REDACTOR INVESTIGAŢII: Cristian I. Guitars (Barcelona) MARKETING-PUBLICITATE: Răzvan Ionescu SPECIALIŞTI: Marius Vili Sârbu - Avocat (Madrid) Ionuţ Niţu - Avocat Jeni Chiriac - Psiholog CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la Integral Press Depósito Legal: TO-607-2011 ISSN 2069 – 8801

Coslada: Copiii români sărbătoresc Ziua Mamei

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii, sub deviza Zâmbet de copil pentru suflet de mamă, Asociaţia Comunităţilor de Emigranţi din Spania, oferă o seară de muzică şi poezie mamelor din Coslada. Evenimentul va avea loc în data de 8 martie, începând cu

orele 17:15 la Centrul Civic El Cerro Coslada, Avenida Manuel Azaña nr. 13.

Spectacolul va fi susţinut de aproximativ 60 de elevi ai cursului de Limbă Cultură şi Civilizaţie românescă, sub coordonarea profesorilor: Mihaela Ispas şi Octavia

Iancu.

Scopul acestui eveniment este de a oferi momente de bucurie, dar şi de recunoştinţă sinceră şi curată din partea copiilor pentru mamele prezente la eveniment, care vor avea parte şi de surprize frumoase.

Martie/2013

Cuvânt înainte 13 03

occidentulromanesc

www.occidentul-romanesc.com

Neamurile ţi le dă Dumnezeu, prietenii ţi-i faci!

Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru dragostea adevărată - Kathy Kane Hansen

Kasandra Kalmann-Năsăudean

Singurul lucru de care m-am temut în viaţă şi încă mă mai tem, singurul lucru în faţa căruia am rămas dezarmată ca înainte a ceva necunoscut, îngrozitor, este răutatea şi invidia. Prostia, prostia simplă, prostia pe care o întâlneşti pe toate cărările, nu mi-a părut niciodată periculoasă. Pentru aceasta găsesc întotdeauna mijloace de luptă. Răutatea şi invidia însă, scapă oricăror arme. Ele sunt unirea profundă a celei mai de jos prostii cu tot ce are omul mai sălbatic, mai vechi şi mai neînfrânat în porniri. Şi din această pricină orice armă îndreptată împotriva lor, se frânge.

Răutatea, o boală pe care oamenii o lasă să evolueze în voie fără să o trateze, care roade inima şi care, nici măcar nu aduce vreo satisfacţie cum fac celelalte păcate.

Poate un om rău, invidios din fire să devină un om care să se bucure sincer de realizarile celor din jur, să se bucure sincer de realizarile prietenilor săi ? Niciodată!

De-a lungul vieţii, dacă

hrănim aceast moft al firii, acesta poate deveni un monstru care ne poate distruge, ne poate răpi harul de a ne bucura cu cei care ştiu să se bucure alături de noi necondiţionat. Cu siguranţă că un invidios, un răutăcios nu numai că nu se bucură cu cine se bucură, dar nu va avea niciodată resursele necesare să plângă cu cei ce plâng, ci va fi tentat întotdeauna să se bucure de necazurile celor din jur, chiar dacă aparent îşi exprimă regretul.

Prietenii sunt rari. Cunoştinţe avem cu sutele.

Adesea, încurcăm categoriile şi reportul de la categoria a doua, la prima. Şi culmea, în loc să câştigăm, pierdem pentru că nu oricine are stofă de prieten. Pe de altă parte, nu oricine ştie să-şi facă prieteni. De multe ori, în loc să căutăm soluţia nefericirilor din viaţă în interiorul nostru, o căutăm acolo unde nu-i, în alţii. Vedem paiul, iar bârna ni se pare o nimica toată.

Aşteptăm înţelegere, dragoste, acceptare şi răsfăţ, dar uităm că, orice relaţie e un joc de-a luatul şi de-a datul... Şi ne mirăm când celălalt fie că-i prieten, iubit, coleg de muncă ori partener de afaceri pleacă, sau mai rău, ne loveşte pe la spate când ne aşteptăm mai puţin.

Viaţa ne învaţă că niciodată nu-i prea târziu să pierzi sau să câştigi un prieten. Trebuie doar să învăţăm

să recunoaştem la pipăit stofa cea mai bună, cu aspect comercial dar putredă în interior.

Personal, încă mă mai chinui să învăţ diferenţele. Şi cu toate că, atunci când o prietenie îmi pare că a trecut demult probele necesare, chiar şi pe cea a timpului, ea s-a dovedit a fi nici mai mult, nici mai puţin decât un ciulin.

Am multe cunoştinţe pentru care cel mai probabil figurez în categoria, prieteni. Îmi plâng pe umar, îmi destăinuie cele mai adânci frământări, ştiu că la mine găsesc întotdeauna o uşă deschisă şi o mână întinsă... dar când le merge bine, fiecare îşi vede de viaţa lui.

Nu pot să afirm că sunt dezamăgită de oameni. Doar tristă de ceea ce se petrece în jurul meu, al nostru. Sun-

tem aşa cum suntem fiecare, iar eu nu mă consider mai bună decât majoritatea. Nu sunt în măsură să judec pe nimeni, iar de acuzat nejustificat, nici nu poate fi vorba! Dar visez încă la acea legătură pe care cineva a definit-o atât de frumos şi de adevărat: prietenia, este o minte în două trupuri!

Visez la o legătură mai strănsă şi mai reală între români, la mai multă unitate, la mai multă dreptate, bunătate, omenie şi cinste. Şi mai ales între noi, cei care ne aflăm în pribegie departe de familiile noastre, departe de înţelepciunea, omenia, mândria şi cinstea cu care Dumnezeu ne-a înzestrat ca popor şi pe care suntem obligaţi să le păstrăm şi să le transmitem mai departe moştenitorilor noştri, oriunde trăim în această lume.

Lunca din Mirceşti de Vasile Alecsandri

Bate vânt de primăvară şi pe muguri îi deschide; Vântul bate, frunza creşte, şi voioasă lunca râde.

Sub verdeaţa drăgălaşă dispar crengile pe rând. Şi sub crengile umbroase mierla sare şuierând.

O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare! În oricare zi pe lume iese câte-o nouă floare, Ş-un nou glas de armonie completează imnul sfânt Ce se-nalţă cătră ceruri de pe veselul pământ.

Tot ce simte şi viază, feară, pasere sau plantă În căldura primăverii naşte, saltă, zboară, cântă.

Omul îşi îndreaptă pasul cătră desul stejăriş, Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziş.

El se duce după visuri; inima lui creşte plină De o sacră melodie, melanholică, divină, De o tainică vibrare, de-un avânt inspirător Ce-i aduc în piept suspinuri şi-n ochi lacrimi de amor.

Este timpul renvierii, este timpul rennoirei, Ş-a sperărei zâmbitoare, ş-a plăcerei, ş-a iubirei, Paserea-şi găteşte cuibul, floarea mândrele-i colori, Câmpul via sa verdeaţă, lanul scumpele-i comori.

Sus, paingul pe un frasin, urzind pânza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subţire face-o punte-aeriană, Iar în leagăn de matasă gangurul misterios Cu privighitoarea dulce se îngână-armonios.

Jos pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare, Se-ndrăgesc în părechere pe sân alb de lăcrimioare, Şi, ca roi de pietre scumpe, gândăceii smăltuiţi Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiţi.

O pătrunzătoare şoaptă umple lunca, se ridică.

Ascultaţi!... stejarul mare grăieşte cu iarba mică, Vulturul cu ciocârlia, soarele cu albul nor, Fluturul cu planta, râul cu limpedele izvor. Şi stejarul zice ierbei: „Mult eşti vie şi gingaşă!”

Fluturaşul zice floarei: „Mult eşti mie drăgălaşă!”

Vulturul uimit ascultă ciocârlia ciripind; Râu, izvoare, nouri, raze, se împreună iubind.

Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al ţării mele, Mândră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele!

Ca grădinele Armidei, ai un farmec răpitor, Şi Siretul te încinge cu-al său braţ dismierdător.

Umbra ta, răcoritoare, adormindă, parfumată, Stă aproape de lumină, prin poiene tupilată.

Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriţi, Ea la sânul ei atrage călătorii fericiţi...

04 De interes

w w w . o c c i d e n t13 ul-romanesc.com occidentulromanesc

Martie/2013

România promovează Legenda Mărţişorului în Spania şi Germania

La iniţiativa ­Ministrului Delegat pentru IMM-uri, Mediu de afaceri şi Turism, doamna Maria Grapini, în perioada 28 februarie -1 martie 2013 va avea loc, în Aeroportul ­Internaţional „Henri Coandă” şi în

­ eroportul Internaţional A Timişoara „Traian Vuia”, campania de promovare a ”Legendei Mărţişorului, talisman românesc”. Campania va continua în Spania, în data de 3 martie 2013, cu ocazia unui eveniment

prilejuit de sărbătoarea ­Mărţişorului, precum şi la Târgul Internaţional de ­Turism de la Berlin, care se va desfăşura în perioada 06 -10 martie 2013.

Ministrul Maria Grapini consideră oportună promovarea României prin legende autentice, mărţişorul fiind strâns legat de tradiţia românească. Acest demers de promovare a obiceiurilor româneşti este primul dintr-o serie de campanii de promovare a credinţelor autentice păstrate în timp de poporul român.

Maria Grapini, M ­ inistrul Delegat pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediu de Afaceri şi Turism consideră că ”Identitatea unui popor rezistă secole prin tradiţii, cultură, istorie, legende şi limbă, ca oglindă a sufletu-

Opinia ta contează!

Consulatul ­R omâniei din Madrid vă pune la dispoziţie chestionarul „Opinia ta contează! – Rugăm aprecieri şi sugestii privind serviciile noastre” pentru sondarea opiniei dumneavoastră privind serviciile oferite

de Secţia Consulară de la ­M adrid.

Informăm cetăţenii români din Spania că ­S ecţia Consulară de la Madrid a iniţiat distribuirea formularului „Opinia ta contează! – rugăm aprecieri şi sugestii privind serviciile noastre”, gândit ca instrument de natură să ne permită cunoaşterea opiniei, criticilor, recomandărilor şi sugestiilor cetăţenilor

români care recurg la serviciile consulare oferite de Consulatul de la M ­ adrid.

Chestionarul, care va fi permanent disponibil la Consulat, constituie un mijloc simplu şi eficient de măsurare a percepţiei Dumneavoastră asupra calităţii si eficientei serviciilor noastre consulare. Pe aceasta bază, ne permite să adoptăm permanent măsuri pentru a ne îmbunătăţi pre-

lui naţiunii. La nivel de tradiţie, de obiceiuri şi legende, poporul român se poate evidenţia cu numeroase momente memorabile. Pe lângă Colindatul de ­Crăciun, cântatul de Paşte pentru vestirea învierii lui Isus, sau ­Sorcovitul de Anul Nou, există şi obiceiul de a dărui celor dragi, de 1 ­Martie, Mărţişorul împletit de femeia cea mai în vârstă din familie. Legenda Mărţişorului dăinuie de sute de ani la români şi se alătură celorlalte tradiţii, obiceiuri care asigură consistenţa identităţii poporului român.” În perioada 28 februarie - 1 martie 2013, broşura „Legenda Mărţişorului, talisman românesc” va fi oferită turiştilor români şi străini în Aeroportul ­Internaţional „Henri ­Coandă”, ­Bucureşti

şi în Aeroportul ­Internaţional „Traian Vuia”, ­Timişoara.

Legenda va fi oferită acestora la ghişeele de check-in, pentru cei care pleacă din România şi la ghişeele control paşapoarte ale Poliţiei de Frontieră pe fluxul de sosiri în ţară.

Broşura „Legenda ­M ă r ţ i ş o r u l u i , talisman românesc” cu textul în limba română, engleză şi spaniolă va fi distribuită, duminică, 3 martie 2013, în Plaza Santa Ana şi Plaza de Oriente, în faţa Palatului Regal, în cadrul evenimentului organizat la Madrid, de către ­Ambasada României în S ­ pania.

De asemenea, cu ocazia Târgului Internaţional de Turism de la Berlin, broşura va fi distribuită celor care vor vizita standul României.

Broşura prezintă le-

genda mărţişorului în patru limbi: română, engleză, germană şi spaniolă. Unicitatea acesteia o dă faptul că are ataşat un şnur de mărţişor autentic, lucrat manual, pe care turiştii români şi străini pot să-l poarte ca talisman aducător de noroc, în spiritul vechii tradiţii româneşti.

Campania de promovare este realizată cu sprijinul Companiei ­Naţionale ­Aeroporturi Bucureşti, Aeroportului Internaţional ”­Traian Vuia” Timişoara, ­Institutului de ­Etnografie şi Folclor ”Constantin ­Brăiloiu” pentru autenticitatea textului şi a ­Centrului de Supraveghere şi ­Controlul Trecerii ­Frontierei - ­Aeroporturi Bucureşti.

Comunicat transmis de către Ministerul ­Economiei

staţia în planul serviciilor consulare oferite, dar şi să cunoaştem profilul principalelor teme de interes ale cetăţenilor şi să ne concentram pe oferirea cu promptitudine a informaţiilor co-

respunzătoare.

Vă adresăm rugămintea de a dedica câteva minute completării acestui chestionar atunci când vă deplasaţi la Consulat, deoarece în acest fel ne aju-

taţi în efortul nostru de a vă oferi servicii mai bune!

Vom face publice periodic rezultatele acestui proces de sondare a opiniei Dvs. ***

06 Părinţi şi copii

w w w . o c c i d e n t13 ul-romanesc.com occidentulromanesc

Relaţia mamă-fiică

Prof. Irina Georgescu Şova - Hayward/California Odată ce se consideră mari, fetele încep să-şi schimbe atitudinea faţă de mamă.

La pubertate şi în adolescenţă, din cauza importantelor transformări ce au loc în plan fiziologic şi psihic, afectivitatea creşte, mărind nevoia şi posibilitatea de înţelegere a trăirilor afective ale altora. Încă de la vârsta de 1213 ani, fata începe să nu mai vrea să asculte părerile tale de mamă. Nu mai are încredere în tine şi începe să creadă că nu de la tine îi va veni dezlegarea problemelor ce-o frământă.

Pentru a-şi descărca inima de poverile ei afective, ea se îndepărtează treptat de tine şi se apropie de o prietenă. Se închide în sine, are secrete.

Nevoia de singurătate creşte.

Acest comportament este o caracteristică a începuturilor schimbărilor ei psihice, cu evidente consecinţe asupra relaţiilor cu ceilalţi, în primul rând cu tine, ca mamă.

Capitolul secretelor, prieteniilor contra voinţei mamei se îmbogăţeşte pe zi ce trece, odată cu eschivările şi încordarea din partea amândurora.

Răceala se accentuează. Uneori, ruptura prieteniei cu tine începe din faptul că ai divulgat tatălui confidenţele pe care ţi le-a făcut.

Din aceste motive palpabile, trăieşte aşa-numitul proces de răcire afectivă faţa de tine şi se înfiripă o formă timidă de afecţiune nouă, îndreptată spre o prietenă.

Astfel, tăcerile faţă de tine se înmulţesc, ataşamentul faţă

de prietenă se intensifică, culminând prin dovezi de încredere. Prietena îi devine necesară.

Numai ea o înţelege. N-o ceartă când are chef să plângă fără motiv şi fără durere, se preocupă de suferinţele ei, participă la afecţiunea tandră pentru vreo fiinţă pe care o idealizează şi în care îşi proiectează sentimentele cele mai pure. Acestei prietene frământate de aceeaşi îngrijorare îi împărtăşeşte toate necazurile ei, de la desconsiderarea fraţilor şi surorilor şi persecuţia mamelor, până la dragostea admirativă pentru anumite persoane preferate.

Din punct de vedere psihologic, se produce următorul fenomen: procesul de interiorizare se adânceşte peste limitele normalului, apar complicate stări de tensiune şi dezechilibru intern, conflicte, inhibiţii, crize emotive provocate de lupta tendinţelor opuse din sufletul ei. Pe ceilalţi îi apreciază cu aceeaşi unitate de măsură pe care o foloseşte atunci când se judecă pe ea însăşi.

De remarcat faptul că este vorba de unele dintre trăsăturile tipice ale acestei perioade de vârstă, care însă dispar cu atât mai repede şi fără urme, cu cât poţi respecta următoarele sfaturi: •Nu îi interzice sau contraria sentimentele de prietenie pe care le nutreşte în afara familiei.

•Nu intra cu brutalitate şi fără respect în micile ei taine.

•Acordă secretelor ei, mărturisite cu sinceritate, confidenţialitatea pe care în mod sigur ţi-o cere.

•Nu dramatiza comportamentul de răceală afectivă faţa de tine, deoarece nu ai face decât să-l adânceşti şi să-l prelungeşti în timp.

•Dovedeşte-i permanent că ai încredere în ea, în ceea ce gândeşte şi simte.

•Întăreşte-ţi încrederea pe care ea ţi-ar putea-o acorda prin manifestări deschise, sincere

şi nesofisticate, pe înţelesul ei.

•Aceptă faptul că uneori se jenează să-ţi destăinuie anumite trăiri personale.

•Nu îţi proiecta propriile frământări în comportamentul faţă de ea.

•Dă-i liberatatea de a-şi alege prietena, dar veghează în taină să nu cadă pradă unei alegeri greşite.

•Înăbuşă-ţi cu înţelepciune trăirile negative pe care le încerci atunci când constaţi că îşi căuta confidente dincolo de tine. Încercând să aplici aceste sfaturi, precum şi altele specifice ţie şi fetei tale, este sigur că încordarea nu se va produce atât de evident, sau cel puţin nu va antrena după sine resentimente veritabile sau durabile faţă de tine, ca mamă.

Mama şi fiica, întotdeauna pe poziţii diferite Atunci când mama încearcă să depăşească barierele şi să-i fie fiicei sale, o foarte bună prietenă, relaţia dintre cele două se poate complica.

Adeseori, multe mame vor să copieze stilul de viaţă al fiicelor lor, în timp ce fetele, aflate la pragul maturităţii, vor să primească acceptul mamei înainte de a face vreo mişcare de orice fel.

La iniţiativa lui Oprah, Linda Perlman Gordon şi ­Susan Morris Shaffer, autoarele cărţii „Too Close for Comfort ? Questioning the Intimacy of Today’s New Mother-Daughter Relationship” („Prea apropiate? Întrebări despre intimitatea relaţiei mama-fiica din ziua de azi”) vin să dea soluţiile optime, atunci când relaţia mamă-fiică începe să se clatine şi ia alte întorsături, total nesănătoase pentru echilibrul familial.

Astfel, răspunzând la o serie de întrebări, acestea încearcă să explice de ce nu este bine ca o relaţie apropiată dintre mama şi fiică să se transforme într-una de prietenie şi ce poţi face atunci când cuvântul

„prietenie” defineşte mai bine această legătură, decât cel de „familie”.

Linda Gordon şi Susan Shaffer sunt de părere că o relaţie mamă-fiică trebuie să se păstreze la acest nivel, precizând că cele două nu se vor găsi niciodată pe aceeaşi poziţie, în acelaşi timp, aşa cum o fac două prietene foarte bune. „O relaţie de prietene presupune experienţe comune.

Vă creşteţi copiii împreună, mergeţi la acelaşi colegiu, amândouă munciţi etc. Mamele şi fiicele experimentează o etapă a vieţii, la un interval de timp diferit şi astfel, relaţia nu va fi niciodată egală”, explica Susan Morris Shaffer.

De asemenea, o altă diferenţă majoră între o mamă şi o prietenă este că iubirea unei mame este necondiţionată, în timp ce o prietenă te va iubi întotdeauna, dar condiţionat. De exemplu, pentru fiica ta eşti în stare să te arunci în faţa trenului pentru a o apăra, în timp ce pentru prietena ta cel mai mult poţi suna la 112.

Este foarte important ca mamele şi fiicele să găsească un echilibru între „ a fi foarte apropiate” şi a fi „individualităţi separte”. Cum este posibil acest lucru?

De exemplu, dacă fiica întâmpină o dificultate, mama trebuie să fie alături de ea, să o susţină şi să o asculte activ. Însă, niciodată nu trebuie să-şi însuşească rezolvarea acelei probleme, în locul fiicei. Procedând astfel, încrederea în forţele proprii ale fetei erodează în timp şi nu se dezvoltă armonios. „Cel mai bine, atunci când simt că fiicele lor sunt supărate, mamele ar trebui să le dea oportunitatea acestora de a da un pas înapoi pentru a încerca să repare singure greşeala”, este de părere ­Linda Perlman Gordon, potrivit Oprah.com.

Mama şi Internetul Pe de altă parte, tehnolo-

Martie/2013

gia avansată ce caracterizează secolul în care trăim, schimbă percepţia asupra unei relaţii mamă-fiică. Deşi este bună, pentru că poţi comunica mai uşor cu fiica ta, ai siguranţa că atunci când întârzie, o poţi suna şi afla ce se întâmplă etc., nu trebuie să invadezi spaţiul fiicei tale. Cum poţi să nu cazi în plasă? Iată cum a procedat Linda Perlman Gordon. „Tehnologia crează oportunitatea de a stabili nişte li-

îţi dădeam acceptul, bineînţeles. Însă, n-am vrut să te pun în poziţia în care să crezi că mama ta va avea astfel acces la schimbul de informaţii pe care îl faci tu cu prietenii tăi”.

Efectele crizei economice asupra relaţiei mamă-fiică Susan Morris Shaffer, pe de altă parte, ne vorbeşte despre efectele crizei economice actuale asupra unei relaţii mamă-fiică şi cum mama îşi poate ajuta fata să-şi gestioneze mai bine finanţele, fără să depăşească însă această barieră a prieteniei.

Cel mai bine este să devii „antrenorul financiar” al fiicei tale, însă niciodată să nu dai golul în locul ei. Îi poţi spune cum este mai bine să procedeze, unde ar putea să facă economii şi ce cale să apuce atunci când îţi cere un sfat în privinţa carierei. Însă, niciodată să nu-i dai de înţeles că mingea e la tine în teren. Problemele financiare sau de altă natură trebuie să şi le rezolve singură.

Ce se întâmpla însă atunci când o relaţie între mamă-fiică este prea apropiată şi cum afectează acest lucru dezvoltarea amândurora? În ceea ce priveşte fiica, Susan Morris Shaffer este de părere că maturizarea acesteia se va face mai greu: „Dacă tu, ca mamă, încerci constant să-

mite care sunt bune. Eu una am fost nevoită să mă gândesc la lucrul acesta când am primit „permisiunea” de a mă alătura Facebook-ului. Ştiam că alte persoane de vârsta mea o fac, dar nu mă pasiona foarte tare subiectul până întro zi în care mi-am zis: „Ştii ce? Vreau să reiau legătura cu nişte prieteni din colegiu. Ca atare, mi-am făcut cont dar mi-am impus de la început să nu folosesc această formă de comunicare drept un pretext de a mă împrieteni cu fiica mea. Partea amuzantă a fost că la un moment dat fata mea m-a întrebat: De ce nu-mi ceri să fim prieteni pe Facebook? Şi i-am spus: Pentru că nu mi-am făcut acest cont ca săţi spionez ţie viaţa ci ca să am un lucru al meu. Dacă vroiai să fim prieteni pe Facebook,

ţi salvezi fiica, atunci cum va putea aceasta să simtă că este pe picioarele ei? Că îşi poate purta singură de grijă?”

Concluzii Poate că uneori trăiesc momente tensionate sau alteori se ceartă, se supără şi nu îşi vorbesc, însă în general mamele şi fiicele au o relaţie deosebită, care nu dispare niciodată, ci se transformă şi devine din ce în ce mai profundă. Din păcate, această transformare nu se întâmplă în toate cazurile.

Dar indiferent cât de rece este relaţia dintre o mamă şi fiica ei, există mereu un sâmbure de afecţiune maternă care nu se stinge niciodată şi la o anumită vârstă, mai devreme sau mai târziu, majoritatea ne întoarcem acasă, în braţele mamei, ca nişte adolescente rebele ce se căiesc că au fugit de acasă.

08 Diaspora

w w w . o c c i d e n t13 ul-romanesc.com

Tinerii români din Diaspora vor să se întoarcă acasă. Dar cum?

În octombrie 2012, ­ rganizaţia Tinerilor ­Români O ­S ocial - Democraţi din ­Diaspora (TSD Diaspora) prezenta în Parlamentul ­European de la Bruxelles un studiu despre tinerii români din ­Diaspora şi cum văd ei România . Una dintre concluzii întăreşte o idee mult vehiculată, dar prea puţin aplicată. Şi anume, faptul că “majoritatea tinerilor plecaţi la studii, stagii, muncă în străinătate vor să se întoarcă acasă şi să contribuie pentru o Românie mai bună, mai onestă şi mai profesionistă”.

La câteva luni după, în ianuarie 2013, o altă iniţiativă de acest gen a fost lansată de către Liga ­Studenţilor ­R omâni din Străinătate (LSRS) la Bucureşti. „Smart Diaspora” se numeşte strategia Ligii care îşi propunea să atragă tinerii din Diaspora înapoi în România . Printre propunerile făcute în ianuarie, una ne-a atras în mod special atenţia: „Oferirea de facilităţi financiare la (re)stabilirea în ţară sub forma unor deduceri fiscale pentru o perioadă determinată, acordate absol-

venţilor de studii finalizate la cele mai bune 500 universităţi din întreaga lume”.

Nu este pentru prima dată când creierele tinere din Diaspora strigă în gura mare: „Vreau să mă întorc acasă”.

Dar este pentru prima dată când un program guvernamental inteligent, fezabil şi realistic poate fi pus în practică. Au mai existat astfel de programe-idei, şi pentru că promiteau prea mult de la început, nu au rezistat pe o perioadă lungă de timp. În prezent, România – chiar dacă conştientizează potenţialul absolvenţilor români din străinătate – nu îl utilizează suficient. Ce ar fi dacă ­Guvernul României ar organiza un program-concurs (condiţii de aplicare foarte clare şi transparente) şi în fiecare an ar susţine 100 de tineri (absolvenţii celor 500 cele mai bune universităţi din lume) să îşi deschidă o firmă acasă, în România? Susţinerea ar putea însemna: consultanţă juridică şi firmă de contabilitate gratis timp un an, training în

Năravuri de birt în ­anticamera picăturii chinezeşti

Maria Diana Popescu Redactor şef adjunct / Revista Agero - Stuttgart/Germania

Când îţi cântă lăutarii şi ai buzunarul plin, nici viaţa, nici moartea nu sunt mai presus decât politica! Cum tot românul s-a născut poet, atunci când mă mânii scriu o poezie, când sunt fericită fac la fel.

Aşa-i românul de când istoria lui! La necaz aprindea focul din deal în deal, vestind năvălitorii, războaiele şi jafurile, la sărbători aprindea focul şi săreau flăcăii peste el. Extrag de

aici un adevăr mic şi simplu: în faţa presiunilor doar cei slabi stau în genunchi. Eu tot am aruncat chibritul aprins, dar cine să priceapă că unitatea, ca să rămână finalitate, are nevoie de solidaritate. Că politicianul, oricine ar fi după neam, nu e un djinn preţios, iar poporul nu e un sclav, ca să-şi accepte condiţia ingrată ca pe o favoare. Ori poate că aşa stau lucrurile şi eu, în idealismul meu, insist să cred că puntea se va lăţi şi nimeni nu se va mai face frate cu dracul ca s-o treacă. Iată de ce nu mă pot aşeza confortabil în jilţul tăcerii că să contemplu fiarele venite din junglă să-şi plimbe

duhul urât mirositor între graniţe.

Presa e liberă să meargă pe sârmă! Eu nu pot scrie despre crime, câini comunitari, drogaţi, silicoane, violuri şi prostituţia de pe ecrane, când sunt atâtea teme serioase şi perene: patrie, patriotism, românism, unitate, credinţă, dragoste, moralitate, prietenie. Încerc să fiu o aparatură de înregistrare a condiţiei umane a poporului blajin şi tăcut. Dacă nu acum, poate mai târziu, românii vor avea gloria lor. Ei nu-şi pierd speranţa. Au anticorpi să meargă uniţi mai departe.

Deşi ştiu cu toţii că la etajele

România despre administraţia românească şi sistemul financiar, sediu gratis timp de un an, ajutor în angajarea altor tineri, scutire de impozite pe profit etc. Programul ar trebui să funcţioneze uşor, să nu propună mai multe decât poate oferi şi mai ales, să descifreze care sunt tinerii care pot schimba România şi ce pot ei să-i ofere în domenii cheie de dezvoltare, strategice.

Vom prezenta oferta noastră, bine articulată, actualilor Guvernanţi, cu mari speranţe de reuşită, având în vedere sprijinul pe care îl avem în activitatea noastră de la Bruxelles: eurodeputaţii PSD sunt implicaţi activ în problemele Diasporei, Cristian David (Ministrul Românilor de Pretutindeni) s-a întâlnit recent cu tinerii români din Bruxelles, iar Nicu ­Bănicioiu (Ministrul Tineretului şi ­Sportului) sprijină mult cooperările internaţionale.

Credem cu tărie că este momentul oportun pentru a lansa un PROGRAM GUVERNAMENTAL pentru superioare curtea găzduieşte un bordel de lux, unde matroanele nu sunt ţigănci, iar angajaţii şi cei care-l frecventează sunt jucători ori de alb ori de negru. Alba-neagra nu ţine! Amorezaţi de putere şi imoralitate ca de nişte năravuri de birt, se folosesc între ei, se creează, se refolosesc, se şantajează, se aliază, se recreează cu pronunţat simţ de avariţie şi stăpânire. Şi atunci, unde e suveranitatea noastră politică şi economică? La Washington şi Bruxelles. Autorităţile ne amintesc mereu că aderarea ne-a învestit cu responsabilităţi. Da, dar toate se referă la cetăţenii de rând, nu şi la ei, când este vorba de adoptarea legilor în concordanţă cu normele europene.

Iacă ce ni s-a întâmplat dacă ne-am lăsat prea uşor duşi de valul integrării. Vârfurile Europei n-au venit la noi să ne mângâie pe creştet sau să ne laude cinstea şi inteligenţa. Ne-au instruit spe-

occidentulromanesc

Martie/2013

creşterea investiţiilor în ­România prin expertiza tinerilor români din străinătate “Back home: INVESTIM în ROMÂNIA”. Totul axat pe 3 palieri de dezvoltare: creşterea investiţiilor în ­România; crearea de noi locuri de muncă pentru şi de către tinerii români din Diaspora şi din România şi atragerea în ­România a absolvenţilor de studii finalizate la cele mai bune universităţi din lume.

Material realizat de Anda ­Ghiran şi Dan Luca - ­Bruxelles Anda GHIRAN are 28 de ani şi locuieşte de patru ani la Bruxelles. Absolventă al unui Master în Afaceri E­uropene la Strasbourg, Anda lucrează în domeniul eficienţei energetice, în cadrul unei

companii internaţionale. Este student doctorand, realizând o cercetare despre rolul comunicării în crearea şi implementarea Politicii Energetice în ­Uniunea Europeană. Anda este în prezent Secretar ­Executiv PSD Belgia şi coordonatorul proiectului TSD Diaspora.

Dan LUCA este ­Doctor în Relaţii ­I nternaţionale şi ­S tudii Europene, fondator în 2003 al Clubului “­România-UE” Bruxelles.

Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, ­Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării.

Este în prezent vicepreşedinte PSD Diaspora şi membru în ­Consiliul N ­ aţional PSD.

cialiştii care azi ricanează la adresa capitatului de unitate naţională, perfectând în anticamera picăturii chinezeşti paradoxul regionalizării, pardon, destrămării - fără a consulta poporul printr-un plebiscit, dacă vrea au ba!

O manevră care loveşte în securitatea naţională, o parolă bună doar de deschis porţile secrete, mult râvnita regionalizare a Ţării se tocmeşte să apere cu străşnicie cazanul alchimiştilor şi piatra lor filosofală. Regiunile vor fi mai uşor de învârtit pe deget din intern şi din afară, iar populaţia, lesne de dus cu preşul. Uite-aşa, marile puteri cuceresc periodic noi avanposturi. Se vorbeşte că Uniunea ­Europeană în formă federalizată va cuprinde 150 de landuri, iar Bruxelles-ul va fi singurul centru de control şi comandă. Regionalizarea României va fi urmată de alte asemenea împărţiri autonome în Ţara Bascilor, Bohemia sau Moravia.

Cum valoarea monedei naţionale a ajuns să fie stabilită doar de speculaţiile de pe piaţa valutară, înseamnă că nu mai avem niciun strop de suveranitate şi nici urmă de mecanism economic propriu. În ţara noastră doar politicienii mai au industria lor de îmbogăţire şi de scandaluri în serie. Asta este tot ceea ce mai avem de exportat. Preacuvioşii din spiritualitatea banului românesc joacă ba ruleta, ba caritasul cu leul. La fel cum democraţia livrată de americani a înlocuit printr-un joc de interese cuvântul „patriot” cu „terorist”. Poate că nu peste mult timp, tot de la ei cetire, crimele împotriva umanităţii vor fi obiect de cartea recordurilor. Startul a fost dat de un senator american, specialist în numărătoarea celor ucişi de războiul lor. El se laudă nonşalant cu performanţa dronelor, care au ucis în Pakistan peste 4.700 de oameni. Nu să le iei jucăriile, să dai cu ele de pământ şi să le faci praf?

Martie/2013

Avocatul răspunde 13 09

occidentulromanesc

www.occidentul-romanesc.com

Cititorul întreabă, avocatul răspunde

Marius Vili Sârbu - Avocat/Spania

Mihai Lup - Oviedo Lucrez în Burgos la o firmă spaniolă de peste trei ani. Pe data de 12 februarie mi-a decedat soţia plecată în România în urma unui accident auto. Am solicitat şefilor mei 14 zile din concediul aferent acestui an pentru a mă deplasa în ţară şi nu mi s-a aprobat.

Care sunt prevederile legale în ceea ce priveşte concediul de odihnă sau pentru alte situaţii, respectiv, cazul meu?

Răspuns: În stuaţia prezentată nu se poate solicita concediu de odihnă, însă se poate prezenta cerere privind solicitarea acordării a 7 zile libere cu motivul decesului soţiei, la care se pot adăuga încă 2 zile datorită distanţei între Spania şi România.

Angajatul, conform legislaţiei muncii din Spania, are dreptul de a obţine zile libere în cazul decesului unei persoane din familia sa, în urmatoarele condiţii: •Decesul unui copil: are dreptul la 7 zile libere fără întrerupere •Decesul soţului/soţiei: are dreptul la 7 zile fără întrerupere •Decesul unui copil nenăscut încă: are dreptul la 3 zile libere lucrătoare •Decesul unuia din părinţi (mama sau tata): se acordă 3 zile lucrătoare libere.

Aceste zile nu pot fi scăzute din zilele de vacanţă normale, care corespund de drept angajatului.

Toate zilele libere, în funcţie de caz, trebuie să fie plătite integral

de către angajator. Întoarcerea voluntară înainte de finalizarea permisului pentru deces nu produce compensaţie în bani. În tot timpul acestui permis pentru ocazii speciale angajatului nu i se poate face nicio schimbare în ceea ce priveste condiţiile de muncă sau de contract.

Cât despre vechimea în muncă, vă asigurăm că nu se cere angajatului un număr de zile determinat pentru a avea acest drept.

Acest beneficiu apare în momentul încheierii contractului de muncă, fără nicio restricţie.

Normal, permisul pentru situaţii speciale (cum este cazul dumneavoastră) produce efecte chiar din ziua în care s-a petrecut evenimentul. În cazul în care decesul s-a produs la o distanţă mare faţă de domiciliul sau rezidenţa dumneavoastră se pot adăuga înca 2 zile libere.

Georgică Stânea - Albacete Am 54 de ani şi lucrez legal în Spania din iulie 2007. La aceeaşi firmă. Mi-am adus şi familia din România cu mine: soţia şi doi băieţi de 19 şi 22 de ani.

Care dintre membrii familiei mele au drept de muncă în acest stat?

Răspuns: În cazul prezentat, pentru a deţine drept de muncă atât soţia dumneavoastră cât şi cei doi copii, aceştia trebuie să facă dovada faptului că sunt soţia, respectiv copiii dumneavoastră şi să prezinte orice document care poate atesta faptul că aveţi un contract de muncă în vigoare la data solicitării acestui drept. Aşa că, toţi membrii familiei dumneavoastră au drept de muncă.

Viorel Morar – Cuenca Lucrez în Cuenca de peste cinci ani cu contract de muncă la

aceeaşi intreprindere. Din ianuarie, anul acesta nu mi-am mai luat salariul iar în februarie am primit acasă înştiinţare că sunt disponibilizat. Fără alte explicaţii. Este legal ce se întâmplă? Ce să fac în această situaţie, având în vedere că sunt sigurul angajat de origine română din 27 de persoane din America Latină şi Spania în tura mea şi singurul care am primit înştiinţarea?

Răspuns: Cazul dumneavoastră este, cu siguranţă, unul de abuz din partea societăţii comerciale unde lucraţi. Însă în ceea ce priveşte disponibilizarea, în baza noii reforme a muncii promovată în luna ianuarie 2012, angajatorul, în baza unei situaţii economice complicate, poate dispune disponibilizarea unei părţi a personalului angajat, însă în anumite condiţii, plătindu-i-se sumele corespunzătoare vechimii, zilelelor de vacanţă, salariilor restante, plăţi extraordinare şi ore extraordinare, precum şi a indemnizaţiei de 33 de zile pentru fiecare an lucrat (înainte era de 45 de zile şi s-a redus o dată cu noua reformă a muncii). În cazul dumneavoastră trebuie făcut un calcul exact în baza contractului încheiat cu respectiva firmă, a condiţiilor de lucru economice care vi s-au conferit în ziua perfectării relaţiei de muncă.

Maria Vicol - Zaragoza În ce condiţii pot obţine cetăţenia spaniolă?

Răspuns: Ne imaginăm că solicitaţi cetăţenia spaniolă pe motiv de rezidenţă continuată în Spania timp de 10 ani. Modelul de solicitare poate fi obţinut în Madrid la adresa Servicio de

Nacionalidad del Ministerio de Justicia, C/ Ríos Rosas 24, Madrid sau pe internet la adresa: http://www.mju.es/modelo.htm Solicitarea se prezintă la sediul Registrului Civil care aparţine domiciliului dvs. În acest caz, documentele care trebuie să însoţească cererea de solicitare a cetăţeniei sunt următoarele: •Tarjeta de residencia (NIE) •Paşaport sau buletin de identitate •Certificat de luare în spaţiu (certificado de empadronamiento) •Certificat de naştere apostilat şi tradus (traductor jurado) •Certificat de antecedente penale din România apostilat şi tradus (traductor jurado). Pentru minori această cerinţă nu e necesară •Documente care acredită mijloacele de existenţă în Spania (vida laboral, autonomo etc) •Certificat de antecedente penale din Spania Alte documente pe care vi le poate cere (sau nu) Registrul Civil.

Documente specifice, în cazuri speciale: •Dacă se solicită naţionalitate spaniolă cu motiv de căsătorie cu un cetăţean spaniol (se solicită dupa 1 an de la căsătorie) trebuie adăugat certificatul de naştere al soţului, certificatul de căsătorie, ambele fiind înscrise în Registrul Civil spaniol.

•În cazul văduvului/ei al unui cetăţean spaniol trebuie aportat certificatul de naştere al soţului şi certificatul de deces Odată îndeplinite toate cerinâele Registrului Civil, aceste documente vor fi trimise la Subdirección General de Nacionalidad y Estado Civil.

După intrarea cererii la această instituţie vi se va trimite la domiciliu un număr de referinţă şi puteţi urmări procedura pe internet la o adresa care vi se va comunica. Răspunsul final se primeşte în scris, iar în cazul

acordării cetăţeniei trebuie să faceţi alţi paşi care vor fi indicaţi de Registrul Civil unde aţi prezentat solicitarea (de ex. Eliberarea DNI, jurământ de respectarea Constituţiei spaniole, de fidelitate faţă de Rege etc).

De asemenea, administraţia spaniolă pune la dispoziţie şi un număr de telefon la care se pot obţine informaţii: Servicio de Nacionalidad en Madrid: 913 904 839.

La data la care obtineţi cetăţenia spaniolă o să pierdeţi cetăţenia română, neexistând un acord de dublă naţionalitate între România şi Spania.

Claudia Petrescu – Madrid Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite de pareja de hecho?

Cât timp este necesar să se convieţuiască împreună, cu ce acte se dovedeşte pareja de hecho, iar în caz de separare, în ce condiţii eu pot primi o îndemnizaţie?

Răspuns: Ceea ce dorim să precizăm de la început este faptul că “pareja de hecho” (concubinajul legal) nu este echivalentul căsătoriei, deşi atât procedurile cât şi efectele convieţurii pot fi asemănătoare. În primul rând “pareja de hecho” se înregistrează în faţa autorităţilor. Legea care reglementează această uniune specifică faptul că ea se aplică celor care de formă liberă, publică şi de o manieră stabilă, convieţuiesc cel puţin pe o perioadă de 12 luni, existând o relaţie afectivă întotdeauna când înscriu această uniune în Registrul de Concubinaj al Comunităţii din care fac parte (ex. Comunidad de Madrid).

“Pareja de hecho” se dovedeşte cu înscrisul de înregistrare a acesteia în registrul comunităţii din care faceţi parte. Atenţie însă, că înscrierea se poate face de o manieră diferenţiată, de la o comunitate la alta. În ceea ce priveşte indemnizaţia amintită mai sus conside-

răm că vă referiţi la o pensie compensatorie în cazul rupturii unei astfel de uniuni. Răspunsul este da, aveţi dreptul la o astfel de pensie compensatorie însă numai în cazul în care se produce un dezechilibru patrimonial important, iar perioada primirii acesteia depinde de perioada în care aţi format de o manieră formală şi legală “pareja de hecho”. Normal, aceste cazuri se discută de o manieră total confidenţială cu avocatul dumneavoastră în cazul în care doriţi să o solicitaţi. Specificăm faptul că fundamental de drept este cel precizat de art. 97 Cod Civil Spaniol. Însă, regula generala este ca, în momentul constituirii unei “pareja de hecho” cele două părţi să propună un pact în ceea ce priveşte bunurile comune, lichidarea acestora în caz de separare. În cazul în care un există un pact, se presupune din oficiu că ambele părţi au contribuit de o manieră egală la achiziţionarea bunurilor.

Ar mai fi de precizat faptul că normativa referitoare la astfel de uniuni de “hecho” prevede ca acestea pot fi încetate din următoarele motive: •De comun acord •Prin decizie unilaterală de unii din membrii uniunii, notificând pe celălalt prin procedura specifică, prevazută de lege •Prin deces •Prin separare mai mare de 6 luni •Prin căsătoria unuia dintre membrii acesteia.

Situaţia se complică în cazul în care “pareja de hecho” are în creştere şi îngrijire minori, în acest caz de ruptură intrând Ministerio Fiscal (procurorul) care veghează ca interesele acestora să nu fie vătămate prin pretenţia vreuneia dintre părţi sau prin pactul dintre părinţii naturali.

10 Primăvară românească Talisman românesc Mărţişoare fără la Secţia consulară frontiere a Ambasadei României la Madrid

Este al doilea an când ­Secţia consulară a Ambasadei ­României în Regatul Spaniei oferă în ziua de 1 martie mărţişoare tuturor domnişoarelor şi doamnelor, care solicită în

această zi servicii consulare. Într-o atmosferă însorită, de primăvară, într-un ambient plăcut, cu zâmbetul pe buze, angajaţii secţiei consulare au oferit câte un mărţişor conaţionalelor prezente, pentru a marca venirea primăverii.

Gestul se înscrie în seria demersurilor întreprinse de Ambasadă – secţia consulară de la Madrid -, pentru promovarea culturii, tradiţiilor şi obiceiurilor în rândul comunităţii româneşti din Spania şi aparţine proiectului Zilele Mărţişorului la Madrid.

„Un mărţişor pentru dumneavoastră” În cadrul „Zilelor ­Mărţişorului la Madrid” Ambasada ­României a organizat duminică, 3 martie 2013, o campanie de promovare a simbolului românesc de primăvară în pieţele emblematice ale capitalei spaniole - Plaza de Oriente şi Plaza de Santa Ana. Cu acest prilej, diplomaţi şi stagiari ai Ambasadei României din Spania au oferit trecătorilor, spanioli sau străini aflaţi în vizită la Madrid, mărţişoare şi broşuri de prezentare a legendei care stă la baza acestui simbol.

Interlocutorii reprezentanţilor Ambasadei au primit cu interes legenda, mulţumind misiunii diplomatice pentru iniţiativă.

De asemenea, Ambasada română a oferit mărţişoare şi broşuri de prezentare a legendei vizitatorilor Muzeului de Antropologie (cu ocazia atelierului pentru copii din 2 martie 2013), reprezentantelor Corpului diplomatic acreditat la Madrid, unor studenţi de la Universitatea Complutense din Madrid şi elevilor unor colegii

w w w . o c c i d e n t13 ul-romanesc.com occidentulromanesc

Martie/2013

În Cuenca şi în Tarancón, în cadrul Asociaţiei ­Hispano - Române, s-au desfăşurat patru ateliere pentru adulţi şi copii de diverse naţionalităţi, ateliere pentru confecţionat mărţişoare.

Firul alb şi roşu împletite cu mult entuziasm de către copii şi cu nostalgie de către mă-

mici şi bunici, au avut ca protagonist GHIOCELUL. Pentru aceste evenimente, voluntarii asociaţiei au pregătit cu multă dăruire expoziţia anuală de Mărţişoare şi o proiecţie media, primite cu mult interes şi apreciere de către invitaţii de alte naţionalităţi şi de către cei prezenţi.

Atelier pentru copii „Un Mărţişor românesc de primăvară” publice şi private din capitala spaniolă.

Ambasada României adresează şi pe această cale mulţumiri Ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediu de afaceri şi turism din Guvernul României şi partenerilor Aeroporturi Bucureşti şi Muzeului de Etnografie şi Folclor “Constantin Brăiloiu”, pentru punerea la dispoziţie a broşurilor de prezentare a tradiţiei româneşti a mărţişorului.

O fotocronică a evenimentului este prezentată pe pagina de Facebook a Ambasadei. https://www.facebook.com/ ambasada.madrid

Sâmbătă, 2 martie 2013, ­Ambasada României a organizat, în colaborare cu Muzeul de Antropologie din Madrid, un atelier de confecţionat mărţişoare, adresat copiilor. Acţiunea a făcut parte din seria de evenimente intitulată „­Zilele Mărţişorului la Madrid”, menită a promova în capitala spaniolă această tradiţie românească de primăvară.

La buna organizare a acestui eveniment au contribuit profesori de limba română înscrişi în programul Limbă, Cultură şi Civilizaţie ­Românească: Madrid şi Villa de Vallecas, Parohia Ortodoxă “Sf. Mare Mucenic P­antelimon” din Torrejón de Ardoz, precum şi o serie de asociaţii româneşti:

Asociación de ­Rumanos de la Comunidad de Madrid, Asociación ­Iberdacia, ­Asociación Rumano - ­Moldavo - ­Hispana “TRAJANO”, Casa de ­Rumania Leganés, Asociación de ­Rumanos de ­Móstoles, Asociación “­Scanteia” de San Sebastián de los Reyes, Asociación Europea ­Mioritza şi Asociación Muntenia de Torrejón de ­Ardoz.

La eveniment au participat copii de origine română, copii ai unor diplomaţi străini acreditaţi la Madrid, precum şi copii vizitatori ai Muzeului, toţi angrenându-se cu curiozitate în deprinderea tradiţiei româneşti de confecţionare a mărţişorului şi cunoaşterea legendei din jurul acestui simbol.

Reprezentanţii Ambasadei au folosit acest prilej pentru a oferi vizitatorilor muzeului mărţişoare şi broşuri de prezentare a legendei mărţişorului (realizate sub coordonarea Ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediu de afaceri şi turism din

Guvernul României, cu sprijinul ­Aeroporturi ­Bucureşti şi a ­Muzeului de ­Etnografie şi ­Folclor “­Constantin B ­ răiloiu”).

O fotocronică a evenimentului se găseşte pe pagina de Facebook a Ambasadei. https://www.facebook.com/ ambasada.madrid.

Tarancón: Invitaţie pentru ziua de 8 Martie Asociaţia hispano română din provincia Cuenca „­H ISPARUCUENCA” are plăcerea de a adresa şi în acest an doamnelor din comunitatea românească şi nu numai, invitaţia de a sărbători împreună Ziua Femeii, vineri, 8 martie, începând cu orele 19:00, la sediul asociaţiei din Tarancón, Casa de Asociaciones, ­Plaza

­ onstitución 1.

C Cu această ocazie vă invităm la o masă rotundă care îşi propune să abordeze o tematică legată de rolul pe care femeia-mamă româncă îl deţine în viaţa economică şi socială spaniolă şi de perspectivele creşterii acestui rol în contextul actual. În deschidere, grupul de elevi participanţi în pro-

iectul de limba şi literatura română „Limba noastră cea frumoasă” va prezenaa un recital de poezie românească dedicată mamei şi vor dărui invitatelor felicitări confecţionate de ei în cadrul atelierelor de lucru manual.

Vă rugăm să confirmaţi participarea la adresa de e-mail: hisparucuenca.@­ hotmail.com

Martie/2013

Educaţie şi cultură 13 11

occidentulromanesc

www.occidentul-romanesc.com

Despre greşelile noastre şi ale greşiţilor noştri (XI)

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

Fie-mi îngăduit, „la aniversară”, să transcriu o Rugăciune a unui scriitor pe care l-am cunoscut cu puţine zile în urmă şi care are harul să zâmbească în toate chipurile posibile, jucându-se nespus de viu cu cuvintele: „Şi ne dăruieşte nouă, ­Doamne, cu inima nedormită şi trează să petrecem toată noaptea vieţii acesteia priveghind şi cuvântând la lucrarea poruncilor Tale negrăite.

Pentru ce, Doamne, stai departe de noi?

Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?

Cel ce face nedreptatea, pe sine se binecuvântează.

Dar face pe altul să sufere!

Cu limba noastră ne vom mări, cu cuvintele cercăm să înţelegem, cu ele ne rugăm.

Puşa Roth - Bucureşti „Occidentul Românesc”, revista românilor din Spania, întâmpină a treia primăvară cu mult mai mulţi cititori, cu colaboratori ce nu s-au speriat de greutatea începutului şi au scris lună de lună cu aceeaşi încredere şi seriozitate. Am avut privilegiul să fiu invitată să colaborez la această publicaţie de Kasandra ­Kalman Năsăudean, unul dintre fondatorii acestei publicaţii care, iată, şi-a câştigat locul în peisajul publicisticii româneşti şi internaţionale. Pentru că primăvara vine odată cu luna martie, m-am gândit că nu ar fi lipsit de interes să prezint poezie aparţinând a trei importanţi autori români, pe nedrept uitaţi de lumea mileniului trei. Este vorba de Dimitrie Anghel, George ­Topârceanu, Şt. O. Iosif.

Dimitrie Anghel „Fantezismul poetului este în bună parte o închinare către feerie, moştenită de la Eminescu, comună epocii şi întărită prin anume urmări ale romantismului şi parnasianismului din Occident.

Puţină, impopulară, proza lui D. Anghel este excepţio-

Ce bine ar fi dacă ura noastră ar rămâne înaintea înveşmântării ei în cuvinte!

Cuvântul artistului, al celui care propovăduieşte ar trebui să fie curat, argint lămurit de foc, curăţat de şapte ori de pământ şi de tot ce-i întunecă strălucirea. În sufletul omului se ascunde gândul. În gând omul nefericit încearcă să-şi ascundă durerea, care durere zace acolo zi şi noapte.

Durerea cea mai mare este aceea că nu întotdeauna ne putem face înţeleşi, că nu-i înţelegem pe ceilalţi…

Ce ar fi să o scoatem la lumină? S-o lăsăm vântului s-o bată, soarelui s-o ardă, ploii s-o cureţe, frigului s-o congeleze, zăpezii să-i facă flori de gheaţă, apoi să o ducem sub fum de lumânare, pe care să picure ceara iertării şi toleranţei.

De ce, Doamne, omul simte tot timpul dorinţa de a vicleni prin cuvinte?

Nu ca să facă rău, nu să ocărască, ci din plăcerea de a mângâia cuvintele într-o ţesătură de idei neaşteptată, aruncată pe hârtie…

De ce mă simt adesea pom neroditor şi mă tem că va sosi vremea tăierii, dar nu mă sperii, nu ţip, nu plâng, dimpotrivă, caut să înţeleg mersul lucrurilor, să înţeleg că sunt aproape de capăt, să-l accept ca pe un dat?...

Dă-mi, Doamne, inimă curată, minte trează, cunoştinţă nerătăcită spre câştigarea şi încredinţarea adevărului!” (pp. 12-13) Cartea semnată de domnul Constantin T. ­Ciubotaru, din care am extras acest poem despre cuvinte, se numeşte „Delicateţuri contemporane” (Editura ­Singur, 2013) şi a fost lansată pe 25 februarie, la Librăria ­Cărtureşti (Verona) din ­Bucureşti. Mă aflam, aşadar, în cafeneaua de la subsol,

preocupat cu vernisajul expoziţiei semnate de pictorul Constantin Popa (cel care, coincidenţă!, a semnat şi desenul de pe copertă), când m-am pomenit cu mai sus numitul autor aşezându-se jovial lângă mine şi oferindu-mi ultima sa carte cu un autograf. Nu am ştiut atunci, deşi mai citisem pagini semnate de domnul Ciubotaru, în spaniolă însă (sic!), în urmă cu vreo doi ani, dintr-o carte tradusă şi publicată de Niram Art, la Madrid, că, o dată ajuns acasă, zgribulit şi ostenit, mă voi desfăta, la ceaiul de după cina frugală, cu năstruşnicele delicateţe literare ale acestui scriitor bucovinean. Pentru cei ce au sensibilităţi lingvistice, cu siguranţă că pomenitul autor le va întipări pe chip un zâmbet larg, cu miros belaliu de primăvară, dacă se vor încredinţa lecturii cărţii sale.

Sunt pagini vioaie, scrise cu umor şi vertij calamburesc,

Rapsodii de ­p r i m ă v a r ă

nală şi revoluţionară. Fără ea nu s-ar înţelege proza de mai târziu a lui T. Arghezi care perfecţionează şi sistematizează maniera angheliană.” (George Călinescu) „Din înregistrator pasiv al unor stări de conştiinţă predominate de afect, se transformă într-un fantezist lucid şi intelectualizat. Dintre toţi memorialiştii noştri, nici unul n-a stăpânit ca Anghel potenţialul emotiv de natură muzicală şi talentul de a comunica emoţia, prin evocarea umbrelor omeneşti şi a lucrurilor care le-au făcut în viaţă ambianţa naturală.” (Şerban Cioculescu) „Anghel a reuşit să-şi contureze o personalitate artistică proprie, bine diferenţiată, care n-a urmărit şi nici n-a realizat un anumit tipar artistic tributar unui curent sau şcoală literară.

Poezia lui a asimilat creator lirismul eminescian, topit într-o formulă proprie în care s-au absorbit, pierzându-şi identitatea, aluvi-

uni romantice, parnasiene şi simboliste. După Eminescu şi M­acedonski, înainte de ­Arghezi şi Blaga, D. Anghel s-a afirmat ca un poet original, dând expresie artistică unei structuri sufleteşti complexe, moderne.

Poet al florilor, al dragostei şi al mării, el se remarcă prin sensibilitate delicată, fantezie sclipitoare, rafinament intelectual şi muzicalitate.”

(Mihail D ­ ragomirescu)

Reprezentant al simbolismului român, poetul şi prozatorul Dimitrie Anghel (16 iulie 1872, Corneşti, Iaşi – 13 noiembrie 1914, Iaşi) a urmat şcoala primară şi liceul la Iaşi, până în 1890, când a părăsit studiile pentru a se dedica scrisului.

A călătorit în ­Italia, Franţa, Elveţia şi Spania, revenind în ţară în 1902. A fost funcţionar în ­Dobrogea (1906–1907), referent la Casa Şcoalelor şi inspector la ­Ministerul Cultelor şi ­Instrucţiunii Publice (din 1911).

D. Anghel a debutat cu poezii în revista „­Contemporanul” (1890), colaborând apoi,

cu poezie şi publicistică, la „Adevărul”, „Adevărul ­literar şi artistic”, „Lumea nouă”, „Literatură şi artă română”, „Pagini literare”, „Viaţa românească” etc. A făcut parte din redacţia şi din comitetul de direcţie al revistei „­Sămănătorul” (1906–1908). A editat revista „­Cumpăna”, împreună cu ­Mihail ­Sadoveanu, ­Ştefan Octavian Iosif şi Ilarie ­Chendi (1909–1910).

A debutat editorial cu traduceri din Paul Verlaine în 1903. În 1905 a publicat volumul de versuri În grădină, urmat, în 1909, de Fantazii. Între timp au apărut operele scrise de D. Anghel în colaborare cu Ştefan O. Iosif: Legenda ­funigeilor (poem dramatic, 1907), Cometa (comedie, 1908, 1912), ­Caleidoscopul lui A. Mirea (1908), ­Carmen saeculare (poem istoric, 1909), iar în 1910, Cireşul lui Lucullus (proză). A mai scris şi alte volume de proză, dintre care amintim: ­Povestea celor necăjiţi (1911), ­Fantome (1911), Oglinda fermecată (1912), Triumful vieţii (1912).

când mai dulci, când mai amare, când mai răsuflate, când mai inspirate, dar pline de păcătoşenii neaoşe, de ifose şi bârfe balcanice, aşa cum ne stă bine nouă românilor…

Deşi această rubrică lunară este dedicată exclusiv limbii, să nu credeţi că miam uitat promisiunea, dar nu am putut să nu consemnez o apariţie editorială atât de săţioasă, sau să pierd prilejul de a-l omagia şi eu pe preaveselul nostru scriitor, din a cărui carte putem extrage, fără tăgadă, un mic dicţionar de aiurisme şi de o sumedenie de invenţii dibace.

Iată de ce simt nevoia, spre convingerea publicului, să mai citez un fragment, în încheiere: „Reţeta e mai lungă.

Ziua e, pentru mine prea scurtă, de aceea rareori eu frec planta asta ca să fac ceai. Aţi brodit vreodată pe marginea sintagmei „frec

menta”? Ştiaţi că ea, planta, se poate freca la nivelul… stilistico-afectiv, utilizând numai cuvinte care să poată reda anume stări sufleteşti?!

Că acest fenomen încă nestudiat de numeşte frecangeală?

A freca, senzaţie tactilă, se opreşte la nivelul e p i d e r m o - v e g e t a l . V-aţi gândit ce fantastic evantai de comentarii poate naşte sufixul „-geală”? Iată ce am eu în depozitul mental: amă-geală, boşoro-geală, cotono-geală sau frecangeala de care vorbim! Mă tem să merg mai departe cu „-eală”, foarte prolix, de la: abur-eală, buş-eală, cufureală. Oare de ce ne jenăm de cuvinte? Că eu mă gândeam la fenomenul acesta întâlnit sub latura lui lexicală. Nu-i aşa că totu-i o mare bulibăşeală? Cu nenumărate dedesubturi ascunse, nu?” *(p.

35) N.B. Rugămintea mea cea din urmă este de a citi doar sub latură literară lingvistica domnului Constantin T. Ciubotaru, altfel, după cum ne-o spune el însuşi, am avea de-a face cu o enormă „bulibăşeală”.

Balul pomilor Cu legănări abia simţite şi ritmice, încet-încet, Pe pajiştea din faţa casei, caişii, zarzării şi prunii, Înveşmântaţi în haine albe se clatină în faţa lunii, Stând gata parcă să înceapă un pas uşor de menuet.

Se cată ram cu ram, se-nchină, şi-n urmă iarăşi vin la loc, Cochetării şi graţii albe, şi roze gesturi, dulci arome, Împrăştie în aer, danţul acesta ritmic de fantome, Ce-aşteaptă de un an de zile minuta asta de noroc.

Ce e de spumă, sus pe ramuri, se face jos de catifea, Şi astfel umbrele căzute pe pajişte par mantii grele Zvârlite de dănţuitorii ce au rămas numa-n dantele, În parcul legendar în care s-a prefăcut grădina mea.

Pe gura scorburilor vântul plecat a deşteptat un cânt, Şi-nvoalte mâneci horbotate se-ntind uşoare să salute Preludiul acestei stinse şi dulci orchestre nevăzute, Şi-apoi cu reverenţe pomii s-au înclinat pân’ la pământ.

Ghirlănzi de flori îi leagă-n treacăt şi-un arc sub fiecare ram Bolteşte-albastre perspective, sub care alte cete ninse Coboară pe pământ din ceruri, venind cu candele aprinse Să facă şi mai albă noaptea acestui alb epitalam.

Aşa-s în clipa asta toate, dar mâine albii cavaleri, Despodobiţi de-atâtea graţii, ce le-mprumută luciul lunii, Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caişii, zarzării şi prunii, Banalii pomi din faţa casei, ce-i ştiu de-atâtea primăveri.

12 Aniversare

w w w . o c c i d e n t13 ul-romanesc.com occidentulromanesc

Martie/2013

„OCCIDENTUL ROMÂNESC”, În luna martie a anului 2011, vedea lumina tiparului publicaţia „Occidentul românesc”, un vis împlinit al câtorva oameni ambiţioşi şi dornici de a face palpabilă dragostea pe care o împărtăşeau cu toţii de ceva vreme. Un proiect curajos, destul de dificil de materializat, dar nu imposibil. Astăzi, după doi ani de existenţă, OR păşeşte cu pas hotărât şi sigur întrun nou an de tipar şi îmbracă hainele de gală pentru a sărbători o vârstă ce poate părea mică, însă o perioadă care se traduce prin 24 de ediţii şi 576 de pagini color în care cititorii au putut citi informaţii utile, interviuri, ştiri, au putut face dedicaţii, publica anunţuri etc.

Cu riscul de a fi criticată pentru un interviu realizat „în casă”, pentru că mi-am dorit să stau de vorbă şi altfel cu Kasandra Kalmann Năsăudean, redactorul şef şi fondatorul publicaţiei OR, şi, mai ales, pentru a răspunde unor întrebări primite de la cititori, m-am supus, din proprie iniţiativă, acestei provocări personale de a realiza un interviu cu colega şi prietena mea, încercând să fiu cât mai obiectivă şi să satisfac astfel puţin din curiozitatea cititorilor.

Ana-Maria Marinescu: Acum, la ceas de sărbătoare, când OR intră în cel de-al treilea an de existenţă, ce simte redactorul şef şi, totodată, unul din fondatorii acestei publicaţii? Unora li se poate părea puţin timp, însă, având în vedere criza mondială din mai toate sectoarele, a rezista an după an pe piaţă în acelaşi format iniţial (24 de pagini color) este un merit demn de toată lauda.OR a apărut într-un moment destul de dificil şi nu numai atât, iată că tot creşte...

Kasandra Kalmann Năsăudean: Sentimentele pe care le trăiesc în aceste zile de sărbătoare sunt unice. Le-aş putea asemăna cu cele ale unei tinere mame care şi-a dorit enorm de mult un fiu şi care, timp de aproape 3 ani i-a oferit acestuia toată dragostea, atenţia şi răbdarea din lume, i-a urmărit cu interes şi responsabilitate mediul în care creşte şi se dezvoltă.

Trei ani... E mult, e puţin, nu aş putea să-ţi spun. Cert e faptul că a fost nevoie de foarte multă muncă, de sacrificii şi enorm de multă responsabilitate ca să menţinem publicaţia „Occidentul românesc” pe un drum drept, aşa cum l-am dorit încă de la prima ediţie, să-i păstrăm aceeaşi linie de eleganţă şi decenţă care astăzi, din păcate, e prezentă tot mai rar în presa scrisă.

A.M.M.: Povesteşte-mi puţin despre începuturile OR, despre

traiectoria publicaţiei şi despre prezentul acesteia!

K.K.N.: „Occidentul românesc” este povestea de dragoste a unui vis din anii petrecuţi în Universitatea ştiinţelor comunicării (cochetam în paralel şi cu un post de radio...), o perioadă în care cei care mi-au îndrumat paşii spre această lume a comunicării în masă a informaţiilor, îmi garantau de pe atunci reuşita în domeniu. Drumul nu a fost uşor.

Dimpotrivă. A fost unul extrem de greu pentru că un astfel de vis este aproape imposibil de realizat într-o lume plină de ură, minciună şi prostie. Şi aşa cum am mai spus şi cu altă ocazie, chiar dacă avem prieteni sau oameni apropiaţi lângă noi, totuşi nu avem certitudinea că sunt de încredere, şi toate acestea pentru că trăim în această lume relativă în care sinceritatea şi încrederea nu mai există de multă vreme. Şi totuşi... Dacă în primul an ziarul era tipărit la mii şi mii de kilometri şi transportat cu avionul la Madrid, astăzi treburile s-au mai simplificat, dar munca şi responsabilitatea s-au dublat odată cu numărul mare de exemplare pe care îl realizăm lună de lună. Un vis devenit realitate, o mare dragoste pe care am împărtăşit-o cu prieteni de nădejde şi încredere, oameni de o rară valoare intelectuală şi morală pe care cu greu îi mai regăsim în zilele pe care le trăim, prieteni dragi cu care am construit ceea ce este astăzi publicaţia în limba română „Occidentul românesc” (Florin Valentin Barbu, Michael Harrison Cronkite, Tudor Petruţ, Lucky N. Cronkite, Vasile Mureşan, Mike Michaelson).

A.M.M.: Pe piaţa din Spania există mai multe publicaţii în limba română. În opinia mea, e loc sub soare pentru toată lumea, însă, aş vrea să menţionezi cu ce vine nou OR în comparaţie cu acestea?

K.K.N.: Sigur că da! Există loc pentru toată lumea. În toate domeniile. Important este să învăţăm să avem un minimum de respect unii faţă de alţii ca oameni, şi apoi un minimum de respect pentru profesia noastră, pentru munca pe care o prestează fiecare în domeniul său. Sincer, nu am timpul necesar să urmăresc îndeaproape presa în limba română din Spania, dar ştiu cu certitudine faptul că „Occidentul românesc” este realizat după un plan extrem de bine determinat, cu articole si reportaje originale şi de interes pentru cititorii de presă în limba română, atât din Peninsula Iberică cât şi de pe alte continente, cu materiale realizate de specialişti în diverse domenii dedicate limbii române, culturii, originii şi tradiţiilor neamului

o poveste de dragoste a ei, a lui, a mea, a ta, a voastră...

din care facem parte, sănătăţii şi importanţei familiei, poveşti din viaţa imigranţilor români, sfaturi şi informaţii realizate de profesionişti în materie de legi etc. - o paletă diversificată, de care imigrantul român are nevoie oriunde trăieşte în această lume cenuşie.

A.M.M.: Având în vedere că evenimentele, ştirile, comunicatele de presă etc. sunt aceleaşi pentru toată lumea, de multe ori aceeaşi ştire/comunicat (un exemplu concret: comunicatele Ambasadei României la Madrid) etc. se regăseşte, concomitent, în mai multe publicaţii, ceea ce se poate confunda foarte uşor cu un plagiat. Cum comentezi acest fapt?

K.K.N.: În această situaţie nu se poate vorbi de plagiat. Comunicatele şi informaţiile transmise de către consulatele române şi de către Ambasada României în Regatul Spaniei sunt în format unic, de interes pentru români, şi se trimit către toate canalele de comunicare şi informaţii, astfel că mi se pare normal şi important ca fiecare să publice, să transmită mai departe informaţiile de interes primite. Chiar dacă un comunicat apare în mai multe publicaţii şi pe mai multe căi de informare, numărul celor la care ajunge informaţia creşte şi acest aspect consider că este important pentru comunitatea românească.

A.M.M.: Revenind la plagiat, crezi că se practică această tehnică în mass-media românească din Spania? Plagiatul e la modă, doar am văzut că „se poartă” şi la case mai mari, nu numai la noi în ţară, ci şi în străinătate.

K.K.N.: Povestea plagiatului este delicată şi extrem de controversată, şi românul inventiv, dornic de „câştig” fără muncă, apelează şi la plagiat peste tot în lume, dacă „îi iese ceva”. Deşi Dex-ul ne explică foarte clar

faptul că: A PLAGIÁ vb. I. tr.

A lua, a fura ideile, expresiile, invenţiile cuiva şi a le prezenta drept creaţii proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar, mulţi acuză un oarecare plagiat, când habar nu au ce înseamnă acesta cu adevărat, şi îmi aduc aminte de un incident demn de filmele cu tâmpiţi, petrecut acum ceva vreme, când un aşa-zis ziarist, invoca un plagiat care nu era altceva decât greşeala unui „machetator” amator luat prin surprindere de o schimbare peste noapte a „şefilor” săi, la fel de amatori în ale jurnalismului, care a „machetat” spre publicare un fel de editorial trimis într-un ataşament cu multe materiale semnate de diverse persoane, sub numele... adresei de mail. Fără cuvinte! Dacă analizăm situaţia cu seriozitate, cei care îşi permit să copieze lucrările altora sub numele lor, sau diverse fragmente, sunt persoane iresponsabile, extrem de frustrate, care vor să devină peste noapte ce nu au fost niciodată nici măcar în visele lor. Consider că astfel de situaţii sunt grave şi că într-adevăr ne confruntăm cu oameni frustraţi, lipsiţi de educaţie, care habar nu au ce înseamnă respectul şi buna cuviinţă, proveniţi dintr-o societate cu structuri bolnave. Şi, referindu-mă strict la societatea românească, nu mă mai miră absolut nimic legat de acest subiect, în condiţiile în care aflăm zilnic de la ştiri că securişti-comunişti sunt încă prezenţi după 23 de ani în multe structuri ale statului, că în funcţii de conducere din diverse ministere sau instituţii sunt persoane certate cu limba română dar care fac parte din

vechi familii comuniste, oameni cu pile la nivel înalt sau cu bani foarte mulţi care şi-au cumpărat tot felul de diplome universitare în diverse domenii de care habar nu au. Astfel de „absolvenţi” sunt la tonă, din nenorocire, răspândiţi prin toată România şi nu numai.

Oameni care aşa au trăit toată viaţa lor, din trădare, furturi şi multă minciună. Să ne amintim de Elena Ceauşescu care era o semianalfabetă dar care era prezentă în diverse funcţii care de care mai înalte şi mai academice.

Să fim serioşi! Şi, revenind la plagiat, cred că acesta a fost prezent încă de pe vremea familiei ceauşiste şi continuă să apară în aproape toate instituţiile statului. Într-o societate bolnavă în care pupincurismul, şpaga, hoţia, trădarea şi nesimţirea sunt la rang de cinste, nu va fi niciodată nimic real şi adevărat, nimic cinstit şi curat în niciun domeniu de activitate.

Aşa se explică faptul că suntem înconjuraţi de kitsch-uri în toate domeniile, politicieni, jurnalişti, scriitori, poeţi şi pictori de cea mai grotească factură, premiaţi la tot felul de gale şi evenimente de prost gust. Atâta timp cât nu există oameni potriviţi la locul potrivit, profesionişti desăvârşiţi în toate domeniile, şi ne confruntăm cu tot felul de amatori agramaţi, de „ospătari”, „căruţaşi şi informatori securişti”, în jurnalism sau orice alt domeniu, nu vom progresa, indiferent că trăim pe alte continente, în Spania sau Anglia şi mai ales în România.

Schimbările din ultima vreme din România îmi oferă o speranţă... Aceea că, poate, într-un viitor nu foarte îndepărtat, oamenii de valoare, educaţi, echilibraţi şi

cu verticalitate vor reuşi să elimine scursura umană din toate domeniile şi vor reda României o altă societate, una sănătoasă în care românii să ducă o viaţă socială normală şi demnă, iar copiii copiilor noştri să nu mai fie nevoiţi să ia calea pribegiei. Cine ştie ce va ma fi... Oricum, speranţa moare ultima, întotdeauna!

A.M.M.: La o simplă răsfoire a publicaţiei OR, cititorul poate „face cunoştinţă” cu colectivul de redacţie, din care fac parte intelectuali de seamă (şi nu spun asta pentru că sunt membru al acestui colectiv!), profesionişti din diverse domenii de specialitate şi, ceea ce atrage cel mai mult atenţia, din diferite colţuri ale Spaniei, României şi chiar ale lumii. Cum ai reuşit această performanţă de a aduna sub egida OR atâţia oameni de calitate, dispuşi să îşi asume, benevol, lună de lună, un compromis tacit cu cititorii?

K.K.N.: Îţi mărturisesc sincer că nu a fost uşor să-i adun pe toţi alături de mine, de noi, cei care am creat publicaţia „Occidentul românesc”. Selecţia a fost extrem de dură şi dificilă şi nu am acceptat niciun fel de compromis. Am dorit pentru această publicaţie teme originale şi de calitate, realizate de profesionişti în toate domeniile. Şi încă ceva extrem de important: să facă voluntariat!

Astăzi, când toţi sunt interesaţi numai de câştiguri uşoare şi bani mulţi, când societatea românească se mişcă numai după interese materiale, este foarte greu, aproape imposibil, să mai găseşti oameni cu suflet mare, dezinteresaţi, profesionişti adevăraţi în domeniul lor, care ştiu şi pot dărui necondiţionat. Fără ipocrizie şi interese meschine. Doar din dragoste şi omenie pentru semenii lui. Astfel de persoane întâlnim foarte rar. În ceea ce mă priveşte,

Martie/2013

Aniversare 13 13

occidentulromanesc

www.occidentul-romanesc.com

2 0 1 1 ...

legat de „Occidentul românesc”, aş putea spune că am avut noroc şi că vorba „cine se aseamănă, se adună” s-a adeverit. Recunosc faptul că la începuturi am avut şi câteva decepţii, dar le-am eliminat rapid şi, în final, după o triere extrem de exigentă, a rămas o mână de oameni extraordinari, prieteni minunaţi în primul rând, care, prin profesionalismul şi calităţile lor rare, dăruiesc cu tot sufletul, lună de lună, materiale de interes şi de valoare cititorilor noştri.

A.M.M.: Mulţi cititori, români şi spanioli, deopotrivă, au fost plăcut surprinşi când şi-au văzut publicate în paginile OR materialele trimise: poezii, reţete, eseuri etc. Pentru că unii cred că, pentru a „beneficia” de spaţiu în paginile ziarului e nevoie de „pile” la redacţie, aş vrea să lămureşti tu acest neadevăr şi să explici, pe scurt, criteriile pe baza cărora se publică (sau nu) materialele de la cititori.

K.K.N.: Am mai spus şi cu alte ocazii faptul că, de la începuturi, am dorit o publicaţie aparte, nu una şablon, un ziar realizat şi dedicat în mod special imigranţilor români din Peninsula Iberică şi nu numai. Într-adevăr, primim foarte multe materiale scrise.

Diverse articole sau poezii, dar nu ajung în paginile publicaţiei decât cele care au cu adevărat valoare şi sunt 100% originale.

Cum spuneam şi mai devreme, în ultimii ani au apărut milioane de scriitori, poeţi şi pictori, ingineri, aşa-zişi specialişti în diverse domenii... Desigur, naţia românească e cunoscută ca fiind talentată, dar e de-a dreptul grotesc şi penibil să prezinţi undeva, cuiva,

...

tot felul de texte şi aşa-zise poezii pline de greşeli de gramatică şi, mai ales de scriere şi exprimare, şi să ai pretenţia să fii considerat „mare scriitor şi poet, mare jurnalist şi om de radio etc.”. Principiile mele de viaţă nu-mi permit să accept astfel de kitsch-uri. Sub nicio formă! Fără să fiu ipocrită şi poate prea dură în opinia multora, consider că fiecare om are talentul său şi, în consecinţă, ar trebui să-şi facă singur o evaluare a calităţilor sale, să le dezvolte şi să le expună dacă într-adevăr ştie şi este sigur că nu se face de râs în faţa naţiunii..., dar să te prezinţi cu tot felul de încercări penibile care se văd de departe a fi realizate de persoane care habar nu au să scrie sau să citească româneşte şi mai au pretenţii de-a fi recunoscute ca mari talente în domeniu, mi se pare o lipsă totală de inconştienţă şi iresponsabilitate. Repet, o societate sănătoasă se poate construi numai cu valori şi calitate în absolut toate domeniile şi cu oameni potriviţi la locul potrivit şi subliniez, din nou, cu riscul de-a mă repeta, că fiecare trebuie să-şi cunoască real puterea, talentul şi valoarea în domeniul său şi acolo unde nu-i locul potrivit pentru unii dintre noi, să stăm de-o parte... şi să învăţăm să recunoaştem şi să acceptăm în toate domeniile doar calitatea şi tot ce are valoare, iar kitsch-urile să le eliminăm din start.

A.M.M.: Revenind la cititori, din dialogul cu aceştia, fie prin intermediul poştei sau al întâlnirilor directe, ai putea să spui care a fost cea mai „aspră” critică primită la adresa OR, dar şi cea mai frumoasă laudă?

2012...

K.K.N.: Îşi mărturisesc sincer faptul că primim enorm de multe mesaje, telefoane de la cititori care îşi exprimă mulţumirea şi admiraţia pentru materialele şi informaţiile publicate pentru ei şi nu pot decât să ne declarăm onoraţi de aceste aspecte şi să le mulţumim pentru perseverenţa lor şi gândurile bune şi pe această cale.

Da, am primit şi critici legate de anunţurile de la mica publicitate şi aş dori să menţionez câteva aspecte cu referire la publicarea acestor anunţuri, care fac parte din politica ziarului. Ajung la noi anunţuri pentru muncă, închirieri, vânzări/cumpărări etc., spre publicare. Consider că 3-5 apariţii ale unui anunţ sunt suficiente, după care îl eliminăm, (şi aici apar nemulţumirile!) dar foarte important este faptul că fiecare persoană care a trimis un anunţ spre publicare are şi obligaţia ca, în momentul în care şi-a rezolvat problema respectivă, să ne atenţioneze, pentru ca anunţul său să nu mai apară. Consider că este o chestiune normală şi civilizată, de respect reciproc. Laude... Au fost şi laude, dar nu aş putea să menţionez una în mod concret.

Pot doar să-ţi spun că cel mai mare critic sau admirator este cititorul de calitate, şi el este cel în măsură să critice sau să laude munca noastră.

A.M.M.: Personal, primesc de multe ori întrebarea: „Cum pot intra în posesia OR”? Profit de faptul că tu eşti cea mai în măsură să dai răspunsul corespunzător şi te rog să o faci.

K.K.N.: Publicaţia „Occidentul românesc” tipărită ajunge direct în locurile frecventate de româ-

...

nii din Peninsula Iberică, sau în care aceştia au acces: consulate, primării, rute de transport ­Spania-România şi retur ale companiei Nelu Bârsan, în locaţii de magazine cu specific tradiţional precum lanţul de magazine ­Transilvania, Silvia Bârsan şi Carmangeria Românească, la agenţiile de turism care colaborează cu Blue Air, diverse firme de afaceri româneşti din Spania şi Portugalia, localuri de expedieri de bani (locutorios), asociaţii româneşti, biserici etc. Oferim astfel concetăţenilor un canal de comunicare de calitate, cu destinatari bine stabiliţi şi cu frecvenţă lunară. Publicaţia „­Occidentul românesc” are 24 de pagini 100% color, din care: 23 de pagini în limba română şi o pagină în limba spaniolă. Se distribuie în toate zonele Spaniei, precum şi în Lisabona/Portugalia.

A.M.M.: De asemenea, tot de la cititori, am aflat, cu stupoare, că în diferite ocazii, unii dintre ei au cumpărat ziarul de la persoane neautorizate pentru vânzarea publicaţiei. Cum comentezi acest incident?

K.K.N.: Da, este un aspect negativ cu care ne confruntăm de mai multă vreme. Aşa cum am mai spus, există şi români care vor să obţină bani fără muncă, uşor şi rapid, şi recurg la tot felul de şmecherii. Astfel, invocând diverse motive, din biserici sau magazine, la plecare îşi iau mai multe exemplare (20-30 de bucăţi) pe care apoi le comercializează. În acest sens, am atenţionat toţi colaboratorii să fie mai exigenţi în ceea ce priveşte distribuţia, astfel ca cei care ajung în magazine sau bise-

2013

rici unde este prezentă publicaţia noastră, nu pot pleca cu mai mult de 2 exemplare pentru fiecare.

Dacă doream să facem comerţ cu „­Occidentul r­omânesc”, o afacere, organizam de la început o formă legală în acest sens, dar publicaţia este realizată şi distribuită în format gratuit, şi este interzis a se comercializa. Este politica noastră şi nimeni nu are dreptul să încalce regulile foarte clare ale deciziilor noastre ca publicaţie independentă. Ziarul are sus în dreapta menţionat faptul că se distribuie gratuit şi îi rugăm şi pe această cale pe cei care doresc să intre în posesia publicaţiei noastre, să facă apel doar la cei desemnaţi ca fiind distribuitorii noştri autorizaţi.

A.M.M.: De-a lungul carierei tale de jurnalist, ai realizat o serie de interviuri cu oameni de tot felul, de la politicieni, artişti, scriitori etc., până la oameni obişnuiţi - mă refer aici la persoane care nu sunt publice. Privind puţin în urmă, poţi să îmi spui dacă ai un interviu preferat sau nu neapărat interviu, ci un material de-al tău, de suflet?

K.K.N.: Într-adevăr, am o colecţie foarte bogată şi valoroasă de interviuri scrise şi audio cu personalităţi din diverse domenii: actori români ajunşi la Hollywood, jurnalişti, politicieni de seamă, ofiţeri români care lucrează la NATO, scriitori şi poeţi de mare valoare, artişti, diplomaţi români din străinătate, imigranţi români din Statele Unite, ­Canada sau diverse ţări din Europa, ajunşi în diverse funcţii cheie din mari companii internaţionale, în avocatură, medicină, cercetători sau oameni simpli, dar de o curăţenie sufletească rară etc. Toate interviurile realizate de-a lungul timpului, scrise sau înregistrate, le păstrez cu sfiinţenie şi îmi sunt deopotrivă de dragi pentru că multe m-au marcat şi, datorită acestor intervenţii jurnalistice, am cunoscut oameni minunaţi, personalităţi pentru care am un respect şi o consideraţie alese, mulţi dintre aceştia devenindumi în timp prieteni dragi de mare încredere. Cu toate acestea, cel mai profund şi mai complet reportaj realizat, care mi-a schimbat anumite concepţii despre viaţă şi la care ţin enorm, chiar dacă am investigat şi am muncit pentru realizarea lui luni şi luni de zile şi am traversat două continente în lung şi-n lat, este cel cu titlul Origini ­regăsite, un material devastator despre viaţa a doi copii români, născuţi în judeţul Satu-Mare, în anii comunismului (1979 şi 1977, ­Sophia şi Samuel McDermott), care au avut noro-

cul şi şansa vieţii lor să fie înfiaţi dintr-un orfelinat românesc mizer al anilor ‚90 de către o familie din Statele Unite. În reportaj am urmărit evoluţia celor doi fraţi de la data înfierii şi până la momentul întâlnirii noastre. O traiectorie extraordinară, de peste 20 de ani, cu bune şi rele, cu realizări şi dezamăgiri neaşteptate pentru cei doi, ajunşi acum la vârsta maturităţii. Reportajul va face parte din cartea cu acelaşi titlu, un material la care lucrez în momentul de faţă şi care se va publica în vara acestui an.

A.M.M.: Rămânând în aceeaşi zonă, a interviurilor, nu doar azi, ci de mai multe ori, ai fost şi în cealaltă postură, aceea de intervievat. Care dintre cele două roluri - intervievat vs. reporter ţi se pare mai comodă şi de ce?

Sau care îţi place mai mult?

K.K.N.: Îţi mărturisesc cu sinceritate că accept cu greu să ofer un interviu pentru că nu mă simt confortabil să vorbesc despre mine. Îmi face însă o deosebită plăcere să realizez tot felul de reportaje, interviuri, să aduc în faţa cititorului/ascultătorului de calitate aspecte din munca unor oameni extraordinari de la care se poate învăţa, aspecte demne de respect din viaţa celor care ne pot oferi adevărate lecţii de viaţă, intervenţii politice etc.

A.M.M.: De obicei, atunci când urmează să acordăm un interviu, ne pregătim nişte răspunsuri pe baza unor întrebări pe care ni le imaginăm, încercând să anticipăm cumva interviul sau să pătrundem în mintea reporterului. Ca de la reporter la reporter, este vreo întrebare pe care ai fi dorit sau pe care ai fi aşteptat să o primeşti în acest interviu, dar nu a fost să fie? Dacă da, care?

K.K.N.: Având în vedere faptul că „Occidentul românesc” intră victorios în cel de-al treilea an de existenţă, mi-ar fi plăcut să scot în evidenţă mai mult munca celor care fac parte din echipa redacţională, a prietenului Florin Valentin Barbu, fondator al publicaţiei şi profesionist desăvârşit în domeniul său, a mentorului meu Michael Harrison Cronkite, a celor care realizează, lună de lună, rubricile permanente: Puşa Roth, Dan Caragea, Gabriela Sonnenberg, Timeea Opreanu, Elisabeta Iosif, Marius Sârbu, Corina Simionescu Hudgens, Irina Georgescu Şova, Dan Luca, tu... şi tuturor colaboratorilor noştri permanenţi cărora le mulţumesc şi pe această cale pentru profesionalismul, dăruirea şi prietenia lor şi cărora le doresc din toată inima multă sănătate şi noroc, împliniri profesionale şi numai bucurii la fiecare pas.

A.M.M.: În încheiere, îţi mulţumesc pentru interviul acordat şi doresc publicaţiei „Occidentul românesc” cât mai multe aniversări şi cât mai mulţi cititori de pretutindeni.

K.K.N.: Cu mare drag, şi ţin să-ţi mulţumesc la rândul meu pentru prietenia noastră care dăinuie de mulţi ani, pentru faptul că ai fost alături de noi în toată această perioadă cu multă dăruire şi necondiţionat şi pentru profesionalismul desăvârşit de care ai dat dovadă întotdeauna.

Ana-Maria Marinescu, Redactor Şef Adjunct, OR.

14 Spania

w w w . o c c i d e n t13 ul-romanesc.com occidentulromanesc

Martie/2013

Neurochirurgul Manuel de la Torre: Regele Juan Carlos este optimist şi puternic

Iberia: O nouă săptămână de grevă

Rata şomajului în Spania a ajuns la 26,02%

Pentru prima oară în istorie, Spania numără peste cinci milioane de şomeri, după ce în luna februarie peste 59.000 de oameni şi-au pierdut locul de muncă, potrivit datelor furnizate de ministerul spaniol al Muncii.

Potrivit datelor făcute publice luni de autorităţile de la Madrid, rata şomajului în Spania a crescut de la începutul anului cu 1,9%, numărul total de şomeri ajungând la 5.042.222. Doar în luna februarie şi-au pierdut locul de muncă 59.444 de persoane.

Din februarie 2012 până în prezent, numărul şomerilor a crescut cu 6,96%, scrie „El Pais”. În ultimul an, şi-

au pierdut locul de muncă 328.124 de persoane.

Cele mai ridicate rate de şomaj se înregistrează în ­Andaluzia (22.722 de persoane) şi în Madrid (8.120). Singura regiune în care şomajul este în descreştere sunt Insulele Baleare.

Deşi rata şomajului a ajuns acum la 26,02%, cei mai afectaţi sunt tinerii. Şomajul printre tinerii cu vârste până în 25 de ani a crescut 3,46% în ultima perioadă.

Datele sunt cele furnizate lunar de Ministerul spaniol al Muncii, potrivit datelor şomerilor înregistraţi la birourile de ocupare a forţei de muncă.

Angajaţii companiei aeriene spaniole Iberia au intrat de luni în prima zi a unei noi săptămâni de grevă pentru a protesta faţă de un vast plan social, provocând anularea a aproximativ 250 de zboruri, potrivit conducerii.

Sindicatele au îndemnat salariaţii să înceteze munca, în perioada 4-8 martie, pentru a protesta faţă de eliminarea a 3.800 de locuri de muncă dintr-un total de aproximativ 20.000, anunţată de IAG, compania-mamă a Iberia şi British Airways, în cadrul unui plan de reducere a cheltuielilor.

Luni, 82 de zboruri ale Iberia, adică 37% din cele prevăzute, au fost anulate din cauza grevei, potrivit unui purtător de cuvânt al companiei. Filiala sa Iberia Express, precum şi companii partenere ca Air Nostrum şi Vueling au fost nevoite să anuleze alte 165 de zboruri,

Regele Spaniei a fost internat duminică dimineaţa într-o clinică din Madrid, acolo unde a fost operat în aceeaşi zi de o echipă de medici. La finalul intervenţiei chirurgicale, care a durat mai bine de trei ore, doctorul Manuel de la Torre a informat naţiunea despre starea de sănătate a regelui.

Neurochirurgul ­M anuel de la Torre, care a condus echipa care l-a operat duminică pe regele Juan Carlos al Spaniei de hernie de disc, a declarat că monarhul va mai rămâne internat o săptămână, iar apoi va continua recuperarea acasă. Doctorul a spus că regele îşi va reveni complet în şase luni, scrie

cotidianul spaniol „ABC” în ediţia online.

De la Torre a anunţat că monarhul nu va avea nevoie de cârje, după ce îşi va reveni complet.

Neurochirurgul a adăugat că regele „se recuperează foarte bine”, iar probabil luni va fi mutat într-o rezervă a clinicii. După ce va fi externat, regele Juan Carlos îşi va continua recuperarea la Palatul Zarzuela.

De la Torre a mai spus că regele e foarte optimist şi puternic.

Aceasta este cea de-a şaptea operaţie de hernie de disc la care este supus monarhul în ultimii trei ani. În urmă cu trei luni, monarhului i s-a implantat o proteză la şoldul stâng.

a adăugat purtătorul de cuvânt.

Sindicatele, care apreciau luni că rata participării la grevă era de 95%, au prevăzut să manifesteze, în timpul zilei, pe aeroportul Barajas, la Madrid, şi în alte oraşe din Spania. „Ca şi ultima dată, pasagerii afectaţi au fost transferaţi la alte zboruri sau rambursaţi”, a precizat purtătorul de cuvânt al companiei Iberia.

Această nouă acţiune socială, care va dura cinci zile, intervine după o primă grevă organizată în perioada 18-22 februarie. Impactul său a rămas limitat în urma punerii în practică a serviciului minim prevăzut de legea spaniolă. O a treia acţiune de grevă este prevăzută în perioada 18-22 martie. În total, Iberia şi alte trei companii au anulat aproximativ 1.370 de zboruri în

cea de-a doua săptămână de grevă.

Grupul, înfiinţat în ianuarie 2011 în urma unei fuziuni între Iberia şi British Airways, a anunţat, joi, o pierdere netă de 943 de milioane de euro pentru 2012 faţă de un profit net de 562 de milioane de euro în anul precedent.

Cu această ocazie, directorul general al IAG, Willie Walsh, a afirmat că Iberia „trebuie să se adapteze pentru a supravieţui”.

Potrivit unui purtător de cuvânt al sindicatului UGT din cadrul Iberia, Manuel Atienza, greva urmăreşte să apere atât interesele unor salariaţi, cât şi „cele ale societăţii spaniole şi intereselor sale strategice în sectoarele turismului şi transportului aerian naţional pe care acest domn (Willie Walsh, n. red.) este în curs de a le distruge într-un mod neruşinat”.

oraşului. În luna ianuarie, judecătorul care cercetează cazul în care ducele de Palma este inculpat pentru deturnare de fonduri, a decis punerea sub embargou a pro-

prietăţilor lui ­Urdangarin.

Motivul a fost că ducele nu a putut plăti cauţiunea de 8,1 milioane de euro şi, conform declaraţiei de avere, Ińaki Urdangarin deţine jumătate din acest palat.

Criza din Spania şi în Curtea Regală Ginerele regilor Spaniei, Ińaki Urdangarín, căsătorit cu infanta Cristina, îşi caută de lucru. Urdangarín nu a putut plăti de şase luni ipoteca palatului din Barcelona, după cum a confirmat pentru presa spaniolă avocatul acestuia, M­ario Pascual Vives şi caută în permanenţă un loc de muncă, citează El Pais şi ABC. Avocatul lui Urdangarín a spus că ducelui de Palma îi este greu să facă faţă ratelor lunare ale ipotecii şi de aceea îşi caută un loc de muncă.

Pascual Vives nu a amintit însă nimic despre presupu-

şii 80.000 de euro pe care ­Urdangarín îi mai are în cont.

“Avem încredere că va reuşi să plătească”, a mai spus avocatul ducelui, adăugând că nu se va ajunge la evacuare din cauza neplăţii ipotecii.

Imobilul în discuţie se află în cartierul Pedralbes din Barcelona şi a fost cumpărat de Ińaki Urdangarin şi soţia lui, infanta Cristina, în 2004.

Cuplul a plătit 5,8 milioane de euro pentru palatul de peste 600 de metri pătraţi, cu trei etaje şi construit pe o suprafaţă de peste 2.000 de metri pătraţi, într-o zonă privilegiată a

Martie/2013

România 13 15

occidentulromanesc

www.occidentul-romanesc.com

Stănişoară: Nu m-am regăsit în moţiunile PDL. Blaga e uzat, obosit.

Macovei spune lucruri trăsnite

Fostul lider PDL Mihai Stănişoară a declarat, miercuri, că nu s-a regăsit în cele trei moţiuni pentru şefia PDL, precizând că Vasile Blaga este „uzat, obosit”, că ­Monica ­Macovei „spune şi lucruri trăsnite în PE” şi că moţiunea acesteia este aproape inexistentă.

El a spus că nu s-a regăsit în niciuna dintre cele trei moţiuni pentru preşedinţia PDL. „Cel pe care l-am crezut mai potrivit este Adriean Videanu, cel care înţelege cu adevărat dreapta”, a spus ­Stănişoară, precizând că nici Monica ­Macovei, nici Vasile Blaga, nici Elena Udrea nu reprezintă, din punctul său de vedere, o soluţie pentru PDL. Stănişoară a spus că ­Vasile Blaga este „uzat, obosit” şi „nu a respectat pe nimeni şi nimic în partid”. „Vasile Blaga nu a respectat pe nimeni şi nimic în partid, nici pe mine (...) Uitaţi-vă la el, e uzat, e obosit!”, a spus Stănişoară la Realitatea TV, precizând că Elena Udrea „pare mai proaspătă, mai determinată, mai vie şi a venit din urmă pe turnantă” în cursa pentru şefia PDL.

Potrivit lui Stănişoară, lupta în PDL se va da între Blaga şi Udrea, pentru că moţiunea Monicăi Macovei „este aproape inexistentă”. „Aşa-zişii reformişti au rămas ca un ONG grefat pe partid, dar grefa nu a reuşit”, a spus Stănişoară. El a menţionat, pe de altă parte, că nu este de acord mereu cu lucrurile pe care le spune ­Monica ­M acovei în ­P arlamentul ­E uropean şi în instituţiile europene despre România. „Spune şi multe lucruri trăsnite”, a spus Stănişoară.

Fostul democrat-liberal a relatat şi despre trecerea sa la PNL, precizând că nu crede că alţi democrat-liberali îi vor urma gestul. „Am discutat cu domnul Crin Antonescu timp de câteva zile”, a spus Stănişoară, precizând că nu a vorbit cu nimeni altcineva despre trecerea la PNL. Întrebat cum crede că se va numi viitorul preşedinte al României, Stănişoară a răspuns: „Crin Antonescu”. El a menţionat că acest crez al său are legătură cu gestul de miercuri de a trece la PNL.

Imunitatea lui T ­ raian Băsescu nu este veşnică Preşedintele fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, a reafirmat că şeful statului „sfidează” voinţa celor care au votat pentru suspendarea sa la referendumul din vara anului trecut, apreciind că nimic nu este veşnic, nici măcar imunitatea lui ­Traian Băsescu.

“Respectăm un vot larg majoritar popular? Această întrebare a fost pusă de ­Traian Băsescu, de la tribuna ­Academiei Române, referindu-se la rezultatul referendumului din 2009. Perfectă întrebare. Iar primul care ar trebui să răspundă este chiar cel care o lansează. Respectăm un vot larg majoritar popular, domnule Băsescu?

În 2009, la întrebarea: Sunteţi de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?, au votat DA 6.740.213 de români, reprezentând 77,78% dintre cei care s-au prezentat la vot. În 2012, la întrebarea: Sunteţi de acord cu demiterea ­Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu?, au votat DA 7.403.836 de români, reprezentând 87,52% dintre cei care s-au prezentat la vot. Deci, cum rămâne cu respectarea unui vot larg majoritar popular?”, scrie Dan ­Voiculescu într-o postare pe blogul personal.

Potrivit acestuia, în mod normal, „orice preşedinte care avea în CV-ul său

La Târgul de Turism al României, care se desfăşoară între 14 şi 17 martie la ­Complexul Expoziţional ­Romexpo din Bucureşti, sunt aşteptaţi peste 30.000 vizitatori şi sunt estimate vânzări de peste 12 milioane de euro, a declarat joi, într-o conferinţă, vicepreşedintele FPTR, Dragoş Răducan. „Anul trecut au venit la târg circa 25.000 de vizitatori şi s-au vândut pachete turistice de circa 10 milioane de euro. În acest an ne aşteptăm, datorită reducerilor mai consistente, la 30.000-35.000 de vizitatori şi vânzări de 12 milioane de euro”, a spus vicepreşedintele Federaţiei Patronatelor din Turismul ­Românesc, unul dintre orga-

Organizatorii Târgului de Turism al României aşteaptă 30.000 vizitatori şi vânzări de 12 milioane euro

Guvernul a decis să transmită FMI o scrisoare în care să solicite oficial prelungirea cu trei luni a actualului acord stand-by şi începerea discuţiilor pentru încheierea unui nou aranjament, document care va fi semnat de ministrul F­inanţelor şi guvernatorul Băncii Naţionale a României.

Transmiterea scrisorii către Fondul Monetar Internaţional (FMI) a fost decisă prin memorandum aprobat în

dispus să facă orice pentru a-şi prelungi imunitatea la răspundere politică, la valori democratice şi, nu în ultimul rând, la dosare penale suspendate exact de procurorul pe care vrea să îl numească în fruntea Parchetului ­General. Însă nimic nu este veşnic.

Nici măcar imunitatea domnului Traian ­Băsescu”, susţine V­oiculescu.

nizatorii Târgului de Turism.

El a mai spus că multe dintre pachete se vor vinde în sistem early booking, cu reduceri de până la 40%, la care se vor adăuga şi discount-urile făcute de agenţii şi hotelieri pe perioada târgului.

Organizatorii spun că una din atracţiile manifestării va fi primarul Constanţei, Radu Mazăre, care va promova litoralul la târg costumat în Ulise.

La târg vor participa 275 de firme, dintre care 180 din România.

Ofertele vor fi expuse în şase pavilioane, pe o suprafaţă de aproximativ 15.000 metri pătraţi.

Patronatele din panificaţie ameninţă cu greva fiscală, dacă nu scade piaţa la negru

Guvernul şi BNR cer oficial FMI prelungirea cu trei luni a a­cordului şi încheierea unui nou acord şedinţa de miercuri a Guvernului.

La începutul acestui an, Guvernul a solicitat FMI ca evaluarea acordului stand-by să fie discutată de Consiliul Director al instituţiei în luna mai, pentru a avea timp să îndeplinească o serie de precondiţii care privesc angajamente întârziate şi evoluţia bugetară, iar o nouă misiune ar urma să vină la Bucureşti în iulie.

România are în derulare un acord preventiv cu FMI şi UE în valoare de 5 miliarde euro, fonduri care nu vor fi accesate decât în caz de necesitate.

Actualul acord a fost parafat în primăvara anului 2011, odată cu închiderea înţelegerii începute în 2009.

momentul iulie 2012, când a sfidat voinţa a 87% dintre românii care s-au prezentat la vot, n-ar mai fi îndrăznit niciodată să vorbească public despre respectarea unui vot larg majoritar popular. De ruşine, dacă nu din inteligenţă politică. Însă preşedintele Masaverde nu este deranjat de asemenea impedimente, din contră, este imun. Şi este

Reprezentanţii patronatelor din panificaţie spun că piaţa neagră a pâinii a ajuns să ocupe 70% din totalul producţiei şi ameninţă cu greva fiscală, dacă TVA nu va fi redusă de la 24% la 9% şi dacă statul nu-i va controla şi sancţiona pe producătorii care lucrează la negru.

Piaţa totală a pâinii din România este estimată la 1,5 miliarde de euro, din care 70% reprezintă piaţa neagră, nefiscalizată, a declarat joi, înaintea unei conferinţe a morarilor şi brutarilor, Aurel Popescu, preşedintele ­Patronatului Rompan din in-

dustria panificaţiei.

El spune că statul pierde din nefiscalizarea a peste două treimi din piaţă aproape 300 milioane de euro pe an.

Potrivit lui Popescu, din cauza pieţei negre, în primele două luni ale acestui an vânzările de pâine ale producătorilor fiscalizaţi au înregistrat cea mai mare pierdere din ultimii ani, respectiv 25%. „Marii producători de pâine au pierdut în momentul de faţă segmente de piaţă extrem de importante. Au ajuns să acopere sub 30% din piaţă”, a adăugat el.

Patronatele din industria

pâinii au mai multe revendicări către Guvern, primele două dintre ele vizând reducerea TVA de la 24% la 9% pe tot lanţul de producţie a pâinii şi intensificarea controalelor şi a sancţiunilor către producătorii care lucrează la negru. În cazul în care cele două solicitări nu se vor rezolva, producătorii de pâine ameninţă cu greva fiscală.

Aurel Popescu spune că nivelul ridicat al evaziunii este cauzat de cota de TVA foarte mare. Întrebat ce şanse de reducere a TVA sunt, din moment ce reprezentanţii FMI s-au arătat reticenţi la o asemenea măsură, Popescu spune că brutarii pot demonstra că efortul bugetar pentru diminuarea taxei nu depăşeşte 25 de milioane de euro.

Producătorii ar câştiga

astfel din creşterea vânzărilor în urma reducerii preţurilor, pe fondul scăderii TVA. „Dacă este nevoie plătim noi aceste 25 de milioane de euro, doar să facă această operaţiune. Nu se mai poate trăi, vă spun fără glumă”, a adăugat Popescu. Şansele pentru scăderea TVA la pâine sunt mici întrucât FMI se opune unei astfel de măsuri, deşi oficialii de la Bucureşti au afirmat în repetate rânduri că taxa va fi redusă.

Ministrul ­A griculturii, Daniel Constantin, a afirmat în luna februarie că măsura reducerii TVA la 9% pentru pâine este un angajament politic care ar putea fi aplicat în 2013, în condiţia în care efortul bugetar pe 6 luni este de 100 de milioane de lei.

16 Primăvară românească

w w w . o c c i d e n t13 ul-romanesc.com occidentulromanesc

Martie/2013

N-am să uit măicuţă...

Amintiri de primăvară Ziua de 1 Martie era considerată, după calendarul vechi, începutul Anul Nou, sărbătoarea venirii primăverii. Tradiţiile de Mărţişor sunt legate de cultura românească. Ele nu se întâlnesc decât în România şi la unele populaţii învecinate din zona Balcanilor – la aromâni şi megleno-români, dar şi la bulgari, macedoneni şi albanezi. Obiceiul, datat cu mult înainte de creştinizare, are legătură cu ritualul anului nou agrar. Odinioară, mărţişorul se dăruia copiilor şi tinerilor (fete şi băieţi), înainte de răsăritul soarelui.

Acesta era realizat din fire de lână răsucite – roşu şi alb sau alb şi negru, tocmai pentru a reprezenta unirea opuselor: vară-iarnă, căldură-frig, lumină-întuneric, fertilitate-infertilitate. Mărţişorul se ţinea până de Florii, de Paşti sau până la înflorirea unor pomi fructiferi. Apoi era agăţat ca talisman pe ramurile de măceşi, viţă-de-vie, vişini, cireşi, se punea sub cloşca cu pui sau se agăţa la icoană.

Cu timpul, de şnur au fost agăţaţi bănuţi de argint sau de aur. Fetele purtau mărţişorul la gât 12 zile, apoi ţineau şnurul în păr până când înflorea primul copac după care legau şnurul de creanga copacului iar cu bănuţul îşi cumpărau caş, pentru ca tot anul să aibă faţa albă. Ziua

scoaterii mărţişorului era marcată de o petrecere numită “băutul mărţişorului”. În localităţile transilvănene, mărţişoarele sunt atârnate la uşi, ferestre, la coarnele animalelor domestice, pentru a le feri de duhurile rele. În judeţul Bihor, se zice că dacă te speli cu apa de ploaie căzută în ziua de 1 martie, vei fi mai frumos şi mai sănătos. În Banat, fetele se spălă pe faţă cu zăpadă, ca să fie iubite. Fetele sunt cele care oferă mărţişoare băieţilor. În Dobrogea, mărţişoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi se aruncă în aer, pentru ca fericirea să fie mare şi înaripată. În Moldova, fetele oferă băieţilor mărţişoare de 1 Martie, iar băieţii le oferă fetelor mărţişoare de 8 Martie.

Dincolo de obiceiuri şi simboluri legate de mărţişor, el rămâne ca o întrupare a bucuriei de a trăi, a dragostei de viaţă, un semn prin care noi, oamenii, salutăm renaşterea naturii odată cu venirea primăverii. Mărţişorul rămâne, peste timp, simbolul soarelui atotputernic şi al purităţii sufleteşti.

A dărui un mărţişor înseamnă a dărui o fărâmă de soare!

Viorica Mălurean (profesor pensionar) Toledo/Spania

N-am să uit, măicuţă bună, Când mi-ai pus secera-n mână Şi mă dojeneai cu sârg Să-nvăţ pâinea cum să strâng.

Că de n-oi şti semăna, Doar cartea m-o ajuta, Iar de prind a lega snopul Şi-o atinge cartea scopul. Şcoala fără spic de grâu Trece ca apa pe râu!

-Ţine minte! Pâinea bună Se strânge pe cer cu lună Stele să priveghească Grâul să nu-l risipească!

Soarele-ntr-un colţ de nor, Bea cu sete roua-n zori!

Tolănit spicul visa Lui pe masă cum i-ar sta, Scos din pleavă şi din iarbă Transformat în pâine albă?

Mi-amintesc cu bucurie

Preacurata voioşie, Şi-aş dori şi-acum să fie Ziua de colac să vie Cu ani de copilărie; Că de la prima făină Făceai colac de fântână…

Şi adunai măiculiţă Toţi copiii din uliţă: Făceam roată mare-n loc Cu colacul la mijloc Plin cu flori şi busuioc Şi bănuţi din loc în loc

Să fie an cu noroc!

Spre grindă-l ’nălţai, mărire, Domnului cu mulţumire!

Autor: Gicuţa Dobre – Madrid/Spania

Zaragoza: A sosit primăvara!

Pentru a celebra cum se cuvine venirea primăverii, Asociaţia „Rumanos sin Fronteras” din Zaragoza a organizat un atelier de creat mărţişoare dedicat copiilor români din comunitate.

La eveniment au participat peste 50 de copii şi au fost îndrumaţi şi supravegheaţi de către profesorii de limba română din cadrul proiectului LCCR Zaragoza: Mariana Toma, Ligia Giurgiu, Sanda Schuller, Mariana Panaite şi Lucian Condruţ.

Din partea Asociaţiei „­Rumanos sin Fronteras” au fost prezenţi Cătălin ­Şerbu, preşedintele asociaţie şi ­Marinică Cocioran. „De fiecare dată când vedem copiii zâmbind, pentru noi este suficient. Obiectivele acestor activităţi urmăresc dezvoltarea creativităţii copiilor, păstrarea tradiţiilor străvechi şi nu în ultimul rând, o seară petrecută împreună cu cei din acelaşi neam.” a declarat secretarul executiv al asociaţiei Marinică Cocioran.

Valencia: Un altfel de mărţişor

Teatrul Micalet din Valencia a găzduit în prima zi de primăvară un eveniment special organizat de către Asociaţia Suflet Românesc-Alma ­Rumana, Escuela Valenciana, Plataforma per la llengua del País Valencià cu sprijinul Consulatului român din ­Castellón de la Plana, eveniment dedicat zilei de 1 ­Martie. Într-o atmosferă de sărbătoare, copiii românilor prezenţi au cunoscut semnificaţia mărţişorului, s-au recitat poezii în limba română şi valenciană şi a fost prezentată broşura

„Bună al el-valencia” tradusă de Dariana Groza.

La finalul evenimentului copiii au prezentat un moment folcloric iar doamnele şi domnişoarele au primit câte un mărţişor, simbol al primăverii. Cu o degustare de produse tradiţionale româneşti s-a încheiat o seară plăcută în care români din comunitatea valenciană au schimbat impresii, au primit răspuns la diverse întrebări legate de documentele consulare şi s-au bucurat împreună de prima zi de primăvară.

„Începutul de primăvară de acasă cu tot ce este frumos, speranţa de mai bine, prezenţa firavilor ghiocei s-au simţit şi aici departe de România.

Printre altele, copiilor le-a fost prezentată Legenda mărţişorului, aceştia înţelegând astfel semnificaţia şnurului alb şi roşu. Motivaţi de aceste informaţii, copiii români au confecţionat mărţişoare frumoase pe care apoi le-au dăruit celor dragi” a ţinut să menţioneze Mariana Toma, profesoar de limba română.

“Atelierul de Mărţişoare este o nouă etapă din programul dedicat copiilor români din Zaragoza şi face parte din proiectul „Anului Copiilor”.

Mulţumim din suflet tuturor celor ce se implică activ în desfăşurarea activităţilor şi a acţiunilor asociaţiei noastre, în special ­Fundaţiei Europene a Românilor şi profesorilor LCCR din ­Zaragoza” a ţinut să sublinieze la finalul evenimentului, Cătălin ­Serbu, preşedintele ­Asociaţiei „­Rumanos sin Fronteras”.

Martie/2013

Povestea imigrantului 13 17

occidentulromanesc

www.occidentul-romanesc.com Am scris aceste câteva rânduri pentru a aduce umilul meu omagiu tuturor dascălilor Colegiul „­Inochentie Micu Clain”din Blaj care de-a lungul timpului au contribuit la formarea – ca oameni adevăraţi, a multor generaţii de elevi printre care s-au numărat şi mama şi fraţii ei. La rândul meu, şi eu am fost elevă la acest liceu.

Apoi, pentru a demonstra încă o dată, dacă mai este nevoie, că şi elevii cu posibilităţi financiare limitate, au putut, şi că pot şi acum, în zi-

Omagiu adus mamei mele şi strămoşilor

Amintiri din copilăria mea Bunicul meu, (Tata Mare) Alexandru ­Gheorghe (n. 1902 – d. 1968), ­Dumnezeu să-L odihnească!, era ţăran mijlocaş care îşi lucra pământul astfel încât familia lui să aibă din ce trăi relativ bine şi fără

lele noastre, să înveţe carte – dacă vor acest lucru. La sfârşit, dar nu în ultimul rând, cele de mai jos constituie şi un pios omagiu adus mamei mele şi strămoşilor mei.

prea multe griji pentru ziua de mâine. Atunci când copiii lui au devenit ceva mai mărişori, bunicul a luat o decizie înţeleaptă, specifică unui bun gospodar. A hotă-

Cântec pentru mama

Tu aşa ai fost de când ţin minte Pe picioare-ai mers la drum, mereu.

Nici în car nu te suiai de teama, Boilor să nu le fie greu.

Tare necăjită ai fost, mamă Iarna, vara, orice timp trecând Cât era de frig sau de căldură, Tot desculţă te-am văzut umblând.

N-ai purtat o haină mai ca lumea, O scurteică veche doar aveai.

Dar şi pe aceea totdeauna, Doar de sărbători o îmbrăcai!

Ce păcat că n-ai trăit măicuţă C-ai plecat fără de timp în lut.

Ce pantofi ţi-aş fi adus acuma, Şi ce haină ai mai fi avut!

Autor: Virgil Carianopol

rât că singurul copil care va rămâne acasă, care va moşteni casa părintească adică gospodăria cu toate acareturile şi cu toate animalele ei domestice, pământul arabil precum şi via, să fie fiul cel mai mare, Matei. Dacă ar fi

împărţit bruma lui de avere în mod egal între toţi cei 7 copii, fiecare dintre ei ar fi primit insuficient pământ pentru ca să poată duce un trai decent doar din munca câmpului. Ceilalţi copii urmau să meargă la şcoală, să primească educaţie, pentru ca ulterior să se poată descurca singuri în viaţă.

Aşa a devenit mama mea, Maria Gheorghe ­Nedelcu elevă de liceu înscrisă în clasa a I-a la 12 ani, la data de 1 septembrie 1942, la Liceul de fete „Sfânta Ecaterina” din Blaj, aceasta după ce urmase anterior, şcoala primară în satul natal. Aranjamentul organizatoric pentru a putea frecventa cursurile şcolare a fost următorul: unul din fraţii mai mari, care terminase deja liceul, s-a angajat

funcţionar la spitalul din oraş, a închiriat o parte din casa croitorului orăşenesc în care urmau să locuiască în perioada studiilor şcolare fraţii mai mici. În acea casă au locuit rând pe rând, sau împreună câte o perioadă de timp, fraţii mamei mele.

Bunicul, (tatăl mamei) îi aproviziona periodic cu deale gurii din ce producea în gospodăria proprie, iar fratele angajat îi ajuta financiar cu acoperirea cheltuielile curente (rechizite, cărţi, haine, etc.). Uneori, mai contribuiau financiar şi copiii, după puterile lor, spre exemplu: câştigând ceva bănuţi din meditaţii. Fraţii s-au gospodărit singuri pe toată perioada liceului.

Să nu apună niciodată soarele peste supărarea noastră...

Traversăm în zilele pe care le trăim o perioadă plină de căutări şi de frământări pe plan social, la nivelul ţării, al Europei.

Sunt ferm convinsă că o să trecem cu bine şi peste această perioadă dificilă pentru foarte mulţi dintre noi. În acest context aş vrea să închei aceste rânduri cu o “snoavă”, întrun spirit poate ceva mai optimist şi mai tolerant.

Printre valorile sau principiile promovate în familia noastră, pe vremea copilăriei mele petrecute în zona ­Târnavei Mari, primul era iubirea între noi. Al doilea era ideea ca n-ai voie să minţi. Al treilea principiu, moştenit de la Tata Mare, de la bunicul meu ­A lexandru ­G heorghe, ţăran mijlocaş, dar care a fost unul dintre locuitorii de frunte ai satului natal, ne-a lăsat poruncă să nu ne certăm între noi şi “Să nu apună niciodată soarele peste supărarea noastră”. Această vorbă am auzit-o când aveam 4 ani de la mama mea, ­Maria ­G h e o r g h e N e d e l c u . P e atunci, ştiam precis că seara, înainte de culcare, înainte de a spune foarte scurta

rugăciune “­Inger îngeraşul meu”, trebuia să mărturisim relele ce le-am făcut, şi să fie pace între noi, ca să n-apună cumva soarele peste mânia noastră. În consecinţă, când mă voi duce în seara aceasta la culcare, “îi voi ierta” din nou pe toţi prietenii ce îmi sunt atât de dragi din oraşul copilăriei mele, Blaj, dar care poate m-au uitat demult, astfel că, să nu apună soarele peste mânia şi peste supărarea mea...

Lucru extrem de simplu pe care vă invit să-l faceţi şi dumneavoastră, dragi cititori ai revistei Occidentul Românesc.

Din cărţi furate lămpilor de ieri, am strâns zădărnicie şi-ndoială.

Din vis, de unde vin cu mâna goală, n-am scos decât înfrângeri şi căderi.

Din aripi vechi un pumn de rumeguş, din anii stinşi, seminţe de cucută. Şi totuşi, pun pe umbra ei pierdută o dulce moliciune de arcuş. Şi prefăcând în clipe de parfum şi anii stinşi şi lacrima uitată, tot ce-a fost ieri, cu-n zâmbet iert acum şi parc-aş vrea să fie înc-odată...

Nota redacţiei: Fragmentul de mai sus face parte dintr-un material trimis la redacţia noastră de către Măriuca Trif, din Blaj/Alba, rezident în Castellón de la Plana unde locuieşte împreună cu fiica, ginerele şi nepoata, ­Cristina. Măriuca a fost învăţătoare, este văduvă iar de ani buni a ieşit la pensie şi s-a mutat cu copiii. Pentru Măriuca, Marea ­Mediterană şi Castellón-ul au devenit, după dragostea imensă pentru nepoată, a doua iubire. Zilnic, după un program foarte riguros, se ocupă îndeaproape de Cristina, de educaţia ei, iar în timpul liber admiră marea, face plimbări pe faleză, şi... scrie. Proză şi poezie. Îi mulţumim şi pe această cale pentru gândurile frumoase trimise, pentru mesajele domniei sale şi interesul cu care citeşte Occidentul Românesc încă de la prima ediţie şi îi transmitem viaţă lungă cu sănătate şi numai bucurii alături de cei dragi şi toată dragostea noastră.

La ­mulţi ani!

18 En español

w w w . o c c i d e n t13 ul-romanesc.com occidentulromanesc

Martie/2013

“EL OCCIDENTE RUMANO”

celebra su 2º aniversario

En el mes de marzo de 2011 salía de la imprenta la primera edición de la publicación rumana „El Occidente rumano” (Occidentul romanesc). Un sueño hecho realidad por un grupo de rumanos ambiciosos, unidos por el mismo deseo de plasmar en papel un proyecto en el que pensaban desde hace ya bastante tiempo. Un propósito valiente y bastante difícil, pero no imposible de conseguir. Hoy, después de dos años, el OR comienza un nuevo ciclo de vida, vistiéndose de gala para celebrar su segundo aniversario. Una edad que puede que parezca insignificante, pero que adquiere una gran importancia teniendo en cuenta que equivale a 24 ediciones y a 576 páginas color. Todas ellas con un contenido de lo más diversificado, ofreciendo a los lectores información útil, noticias, entrevistas, consultas jurídicas, un espacio para publicar anuncios, etc.

Kasandra Kalmann Năsăudean,

redactora jefa y uno de los fundadores del periódico OR, ha compartido con nosotros algunos „secretos” de backstage de la publicación.

Ana-Maria Marinescu: Este mes, el OR pisa con el píe derecho en su tercer año de existencia. ¿Qué siente la redactora jefa de la publicación „El Occidente rumano” en este momento aniversario?

Kasandra Kalmann Nasaudean: Lo que siento en estos momentos de celebración es un sentimiento único. Algo parecido a lo que siente una madre que ha deseado a su hijo de todo corazón y que, durante casi tres años, le ha dado todo su amor, atención, paciencia..., preocupándose por su bienestar y evolución.

Tres años. Si son muchos o pocos, eso no te lo puedo decir. Pero sí, te puedo asegurar de que hemos invertido mucho trabajo, sacrificios y muchísima responsabilidad para mantener la publicación „El Occidente rumano” en la misma línea recta desde su primera edición, así como su formato elegante y su contenido decente y de calidad que hoy en día se ven cada vez menos en la prensa escrita.

A.M.M.: ¡Háblame un poco sobre el comienzo del OR, sobre su trayectoria y su presente!

K.K.N.: „El Occidente rumano” es la historia de amor de un sueño nacido en los años que pasé en la Uni-

versidad de Ciencias de la Comunicación, una época en la que las personas que guiaron mis pasos hacía este mundo de la comunicación de masa, me dieron su voto de confianza, prediciendo mi éxito en aquel entonces. El camino no fue nada fácil. Al contrario, fue uno muy difícil porque un sueño como este es casi imposible de hacer realidad en un mundo lleno de odio, mentiras y estupidez. Y, como he dicho en otras ocasiones, a pesar de tener amigos o gente cercana, no tenemos la certeza de que son de confianza, y todo ello porque vivimos en un mundo relativo, en el que la sinceridad y la confidencialidad dejaron de existir hace mucho. Aún así... Si al principio el periódico se imprimía a miles de kilómetros de distancia y se mandaba a Madrid vía aérea, a día de hoy las cosas son más sencillas, pero el trabajo y la responsabilidad se han duplicado, igual que el número de ejemplares que imprimimos mes a mes.

Un sueño hecho realidad, un gran amor que compartí con amigos verdaderos, personas de un gran valor intelectual y moral, gente querida con la que construí lo que actualmente es la publicación rumana „El Occidente rumano”: Florin Valentin Barbu, Michael Harrison Cronkite, Tudor Petrut, Lucky Cronkite, Va si l e Mure sa n, M ike Michaelson.

A.M.M.: En España existen varias publicaciones en rumano. En mi opinión, ¡cuantas más mejor! Mi pregunta es: ¿En qué se distingue el OR de las demás publicaciones?

K.K.N.: Así es. Hay sitio para todos. En cualquier sector.

Lo importante es aprender a respetarnos unos a otros, primero como personas, y luego como profesionales. Sinceramente, no tengo tiempo para seguir de cerca la prensa rumana de España, pero sé que „El Occidente rumano” se edita según un plan muy bien trazado, que incluye materiales y reportajes originales y de interés para los lectores de prensa en lengua rumana, tanto de la Península Ibérica, como de otros continentes. Se trata de materiales realizados por especialistas en distintos sectores como: lengua rumana, cultura, origen y raíces del pueblo rumano, salud, educación familiar, historias de vida de inmigrantes rumanos, consejos, información

útil, asesoría jurídica, etc.

- una gran diversidad que el inmigrante de origen rumano necesita, independientemente del lugar en el que viva en este mundo gris.

A.M.M.: A simple vista, cuando uno echa un vistazo a la publicación el OR, puede conocer, gracias a la foto que acompaña al autor de cada artículo, a la redacción.

Un colectivo del que forman parte intelectuales de gran prestigio, de distintos sectores y al mismo tiempo, de distintas provincias de España, Rumania e incluso de otras partes del mundo. ¿Cómo has conseguido reunir tantos profesionales bajo el logo de „El Occidente rumano”, todos ellos dispuestos a comprometerse, mes a mes, con los lectores de esta publicación?

K.K.N.: Te confieso que no ha sido nada fácil „ganarlos” de mi parte, de nuestra parte, la de los fundadores de la publicación „El Occidente rumano”. Fue una selección rigurosa, difícil y sin ningún tipo de compromiso. Quisimos que el periódico incluyera temas originales y de calidad, planteados y realizados por profesionales de todos los sectores. Y otra cosa, no menos importante: ¡que hagan voluntariado! Hoy día, cuando la gente está buscando conseguir dinero fácil, cuando las mismas sociedades están mirando por sus intereses ocultos, es muy difícil, casi imposible, encontrar gente filántropa, especialistas en sus disciplinas, que sepan y puedan dar de manera altruista. En cuanto a „El Occidente rumano”, puedo decir que tuve mucha suerte. Debo admitir que al principio han habido algunos que me han decepcionado, pero los hemos apartado rápidamente, y después de una selección estricta, nos hemos quedado un grupo de personas maravillosas, ante todo amigos, pero profesionales que ofrecen a los lectores materiales interesantes y de muy buena calidad.

A.M.M.: Hablando de los lectores, sé que hay un diálogo constante con ellos, a través del correo o en persona, cuando te los encuentras en los distintos eventos en los que participas o incluso por la calle. ¿Podrías decirme cuál ha sido la crítica más dura recibida por parte de los lectores y, al mismo tiempo, el mejor halago referente al periódico el OR? K.K.N.: Con toda sinceridad, te confieso que recibimos muchísimos mensajes y llamadas telefónicas de lectores que expresan su gratitud y admiración para los materiales y la información publicados para ellos. Esto nos honra y nos

alegra, y a través de esta vía quiero agradecerles sus buenos deseos. También hemos recibido críticas por los anuncios de particulares. Quiero aclarar varios aspectos en relación con este tema. Según la política interna del periódico, los anuncios de ofertas/demandas de empleo, alquiler, compra/venta, etc. que los particulares nos mandan para publicar, tienen un número limitado de apariciones (de 3 a 5), después ya no salen.

De aquí la insatisfacción de la gente. También consideramos que es el deber de la persona directamente interesada avisar a la redacción una vez que haya solucionado su problema y ya no es necesario publicar su anuncio. Es una cuestión de sentido común, de respeto mutuo. En cuanto a los halagos, hemos recibido, pero no te puedo decir uno en concreto. Solamente puedo decirte que nuestro mejor critico o admirador es el lector de calidad, avisado en criticar o halagar nuestro trabajo.

A.M.M.: La publicación „El Occidente rumano” se puede leer on line (www.occidentul-romanesc.com), pero hay gente que prefiere el formato papel. ¿Cómo se puede conseguir el OR en formato papel?

K.K.N.: En España, la publicación „El Occidente rumano” en formato papel se distribuye en los lugares más frecuentados por gente rumana, así como en instituciones de acceso público: consulados, ayuntamientos, empresas de transporte (p.e. la Compañía Nelu Barsan), tiendas rumanas, la cadena de tiendas de alimentación Carmangeria Românească, Silvia Bârsan y Transilvania, agencias de turismo, empresas de negocios, locutorios, asociaciones de rumanos, iglesias, etc. Se trata de un canal de comunicación de calidad, con un público meta bien determinado, y con una periodicidad mensual. La publicación „El Occidente rumano” tiene 24 páginas color, de las cuales 23 en rumano y una en español.

Se distribuye gratuitamente en toda las regiones de España, así como en Lisboa (Portugal).

A.M.M.: Para terminar, te agradezco la entrevista y te felicito por el éxito de la publicación „El Occidente rumano”, con el deseo de que el OR celebre muchos más aniversarios, con un número de lectores cada año mayor.

K.K.N.: Gracias a ti, también por la amistad que nos une y por ser parte del equipo durante todo este tiempo, entregándote incondicionalmente y demostrando siempre un gran profesionalismo.

Entrevista realizada, traducida y editada por Ana-Maria Marinescu.

Martie/2013

Călător prin Spania 13 19

occidentulromanesc

www.occidentul-romanesc.com

Andaluzia, paso a paso

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Redactor Şef Adjunct Occidentul Românesc

Partea a II-a Pe însoritul versant stâng al defileului Râului ­Guadalmedina, cu faţa spre mare, înfloresc migdalii grăbiţi ai Spaniei. Se spune că perioada de înflorire începe aici cu patru săptămâni înaintea celei din restul ţării. Versantul drept, cel aflat la umbră, e populat cu pomi de avocado, în pas cu moda vremurilor.

Zona Alpujarras oferă un contrast binevenit aglo-

meraţiei turistice din învecinata Granada şi de pe Costa del Sol. Datorită văilor sale greu accesibile, Alpujarras s-a menţinut până în miezul secolului al XVI-lea pe post de ultim refugiu pentru populaţiile de musulmani alungate din restul ţării.

Renumele i se datorează în mod deosebit satelor albe, ca nişte bijuterii contopite cu natura înconjurătoare. Arhi-

tectura locurilor aminteşte vag de aşezările tradiţionale ale populaţiilor de berberi, originare din înălţimile africane ale Munţilor Atlas.

Un alt motiv de mândrie pentru Alpujarra este delicatesa supremă, şunca de ­Trevélez. Nu există bar în toată Spania care să nu aibă atârnate deasupra tejghelei vestitele şolduri de Jamón Serrano. Cele mai căutate exemplare sunt cele din rasa iberico „pata negra” (cu copita neagră). Tehnica felierii jambonului se învaţă în cursuri speciale. Nu degeaba, spaniolii vorbesc de „tocar el violín” („a cânta la vioară”) când fac aluzie la arta de a învârti cuţitul în jurul osului, ca un arcuş pe coarde. În Andaluzia cresc stejarii din singura specie capabilă să-şi refacă în ritm cincinal scoarţa. Spania e cea mai

mare producătoare europeană de materie primă pentru banalele dopuri ale sticlelor noastre de vin. Printr-un joc absurd al întâmplării, întreaga materie primă se exportă către Portugalia, de unde se întoarce sub formă de produs final, pentru a servi la astupatul sticlelor, inclusiv pentru cele de vin de Málaga din apropiere.

Din păcate, Spania însăşi nu dispune de întreprinderi spe-

cializate pe fabricarea banalelor dopuri de plută.

Tot în Andaluzia întâlnim muchiile tăioase ale vestitelor cariere de marmură. Zăcămintele sunt atât de bogate încât se estimează că vor dăinui şi după stingerea civilizaţiei umane. Pe la graniţa dintre Costa Tropical şi Costa del Sol, localitatea Nerja găzduieşte renumitul „Balcon de Europei”, care desparte marea ca un ponton. Una din cele mai renumite peşteri din lume, „Peştera Nerja”, ocupă al treilea rang în rândul atracţiilor Spaniei, după Alhambra şi Prado. Descoperită recent, la 1959, ea continuă să-şi dezvăluie treptat, cu mare zgârcenie, secretele, ca un oraş subteran, un fel de replică a lumii de la suprafaţă. Minţi înfierbântate cred cu tărie că „ţinutul lui ­Hades” se întinde până în inima centrală a C ­ astiliei.

Multe din localităţile de pe „coasta soarelui” dispun de dovezi arheologice care le atestă o vechime cu adevărat „de când lumea”. Unele dintre ele au jucat roluri de mari capitale în alte vremuri. Ecourile efemere ale renumelui lor s-au stins, dar plajele lor generoase cu nisip fin, lungi cât vezi cu ochii, rămân inegalabile. Vara, când temperaturile din Andaluzia devin

insuportabile, administraţia localităţilor cu ieşire la mare face o excepţie de la regulă şi permite înnoptarea pe plajele litoralului. Singura condiţie este să nu se instaleze corturi închise. Aşa se face că andaluzii întâmpină zilele ucigător de fierbinţi de peste vară cu un ochi care plânge şi unul care râde, de bucuria întâlnirii cu vecinii noaptea pe plajă. Sunt ani în care astfel de excepţii se fac în câte cinci – şase nopţi la rând!

Greu de tras linie şi formulat o concluzie general valabilă pentru „Perla Spaniei” – Andaluzia. Cu toate acestea, mă încumet să fac un bilanţ intermediar. Iată o „fotografie instantanee” a Andaluziei: • pământ arid, peisaj selenar, stâncos, dar şi câmpii verzi, zemoase, plantaţii sănătoase, văi mănoase, râuri-fluvii; • mare lină, cu ape limpezi şi valuri moderate, dar şi munţi semeţi, cu vârfuri albe şi prăpăstii abrupte; • plaje largi, nisip fin, aglomeraţie, bâlci de vacanţă, ­Lunaparc, dar şi câmpuri vaste, natură neatinsă, case albe, în deplină singurătate; • clădiri moderne, cu faţade de sticlă şi oţel, poduri futuriste, dar şi construcţii antice, punţi de piatră, locuinţe săpate în stâncă; • maşini ultimul răcnet, tramvaie ultrasofisticate, aeroporturi moderne, trenuri trarapide, dar şi cai de rasă, călăreţi pe asini, catâri încărcaţi cu poveri; • şosele noi, autostrăzi suspendate, tuneluri lungi, dar şi străzi strâmte cât o maşină, drumuri de munte aproape impracticabile, poteci şi prăpăstii; • muzică clasică, acorduri de chitară, săli moderne, dar şi ţipete guturale, hărmălaie necontrolată, dans nebunesc, flamenco, sevilliane, fandango, tropăit; • moschei cu minarete, palate cu serai, magazine cu produse arăbeşti, dar şi catedrale gotice, cruci la tot pasul, pelegrinaje catolice, sfinţi de cartier, smirnă şi aghiasmă; • carne hrănitoare, gust vârtos, porţii mari, vin roşu, puternic, dar şi migdale şi vinete, ulei de măsline, legume cu mirodenii, ceai de iasomie, tapas minuscule.

Mă opresc aici, căci enumerarea devine absurdă. Ca un făcut, deîndată ce-mi vine în minte o trăsătură caracteristică, se furişează în urma ei exact contrariul.

Pare neverosimil, dar toate perechile de extreme enumerate mai sus se regăsesc in Andaluzia cu aceeaşi intensitate. Avem căldură mare, dar şi frig de înălţime, uscăciune

extremă, dar şi locul cu cele mai abundente precipitaţii de pe întreg teritoriul Spaniei, pasiune arzătoare de flamenco, dar şi delăsare (tranquilo, siesta), mare şi munte, modern şi antic, singurătate şi

aerului, suflarea pământului, cu roadele şi florile aduse ofrandă omului.

Ce rămâne? Un soare irezistibil şi un popor grozav!

Un pământ binecuvântat.

Singura soluţie e să vizi-

aglomeraţie. Lista se poate extinde la infinit. Toate aceste contraste se împletesc armonios prin fluidul vieţii atât de special, prin pofta de viaţă a locuitorilor acestor meleaguri, născută din lumina soarelui, albastrul apelor, tăria

tăm Andaluzia şi s-o sorbim cu proprii noştri ochi.

Cu voia Dumneavoastră, vă invit să continuăm călătoria în numărul viitor, „muşcând” din tulburător de frumoasa ei capitală, superba Sevilla. ¡Hasta pronto!

Oaspeţii primăverii

de Vasile Alecsandri

În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată, La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!

E cocostârcul tainic în lume călător, Al primăverii dulce iubit prevestitor.

El vine, se înalţă, în cercuri line zboară Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară; Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit, Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!” În aer ciocârlia, pe casă rândunele, Pe crengile pădurii un roi de păsărele Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.

Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă! În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă, Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări Prin raze aurite şi vesele cântări!

20 Tradiţii

Sărbătoarea Paştelui - Tradiţii şi obiceiuri în diverse ţări din Europa

Prof. Andra Mateescu G ­ utiérrez - Benidorm/­Spania

Spania În Spania, Paştele se sărbătoreşte mai fastuos decât în alte state europene. Începând cu Duminica Floriilor şi până în ziua de Paşti au loc procesiuni pe străzile din majoritatea oraşelor spaniole, cele mai populare fiind cele din Andaluzia. Oamenii poartă, într-o atmosferă de

doliu, ce poate părea apăsătoare pentru privitori, statuete ale sfinţilor înfăţişând scene biblice, aşezate pe platforme de lemn (tronos).

Statuetele sunt confecţionate din aur, argint şi ţesături fine şi decorate cu flori proaspete, iar purtătorii acestora (costaleros) sunt membri ai fraternităţilor religioase. În unele cazuri, participanţii la procesiune poartă haine ce amintesc de Ku Klux Klan, în încercarea de a-i reprezenta pe locuitorii din ­Nazareth. Aceştia îi urmează pe purtătorii platformelor.

Franţa Franţa catolică celebrează Paştele cu entuziasm. Clopotele bisericii sună cu bucurie tot timpul anului dar se opresc din Joia Mare până în ziua de Paşti, ca oamenii să-şi amintească de moartea Domnului Isus. În ziua de Paşti, clopotele sună cu putere, vestind Învierea iar oamenii se îmbrăţişează şi se felicită. Copiii se trezesc de dimineaţă şi caută ouăle împrăştiate prin camere sau grădină. Magazinele franGermania În Germania, oamenii îşi decorează tufele sau crengile aduse în casă pentru buchetul de Paşte cu ouă colorate, agăţate ca nişte globuri. Potrivit tradiţiei, acestea ar trebui să fie ouă de găină, cărora le-a fost golit conţinutul. Astfel de ouă colorează cei mici încă de la grădiniţă, pe lângă ouăle fierte vopsite de ei „la rece”.

Vinerea Mare este o zi a liniştii şi în care nu se lucrează (de asemenea, toate magazinele sunt închise), tot o zi liberă fiind şi lunea, cea de-a doua zi de Paşti. În sâmbăta Paştelui, se aprind focuri mari, imediat după lăsarea serii.

Cum se trezesc, în duminica Paştelui, copiii au o grijă: oare le-a adus ceva iepuraşul, în grădină? Imediat după micul dejun, ei vor „lua la control” tufele, până scot toate ouăle vopsite şi dulciurile ascunse acolo. Cei care nu au în spatele locuinţei o mică grădină vor merge cu copiii în parcuri să ascundă ouă. În Hamburg, poţi vedea chiar şi pe Malul Lacului Alster cum bunici şi nepoţi „descoperă” în tufele verzi iepuraşi şi ouă de ciocolată ori de marţipan.

Pentru sărbătoarea Paştelui există şi câteva jocuri pentru copii – de exemplu să ducă fiecare un ou vopsit într-o lin-

gură, pe o distanţă dată. Cine ajunge primul la destinaţie, fără să fi atins oul şi fără ca aceste să cadă din lingură, câştigă.

Sărbătoarea de Paşte se poate încheia pentru copii cu „lansarea” pe o apă curgătoare (un mic râu) a unor lumânări aprinse, care vor fi purtate de apă arzând până la capăt.

Dat fiind că în sudul ­Germaniei majoritari sunt catolicii, în timp ce în nord majoritari sunt lutheranii, obiceiurile diferă de la o zonă la alta. În diferitele cărţi de reţete şi sfaturi de la bunica se regăseşte ca obicei general doar acela de a face dulciuri în formă de iepure sau de miel pen-

tru ziua de Paşte (de obicei, din aluat cu drojdie), deseori învelit sau decorat cu marţipan. Tradiţionali sunt şi micii colăcei pe care se aşează oul vopsit (în mijloc), care se fac şi la noi, în Muntenia.

Potrivit tradiţiei germane, în Vinerea mare nu se mănâncă sub nici o formă carne (doar peştele este admis), iar reţetele recomandate de Paşte vor fi diferite, de la supă de legume (multe salate, legume şi verdeţuri) până la pui sau miel.

Nu există o reţetă specială pentru toate zonele, în schimb în zilele de Paşti sunt fel de fel de reţete cu ouă, de la omletă şi până la tot felul de ouă umplute.

ceze păstrează tradiţia ouălor din ciocolată neagră, cu lapte sau albă, iepuraşi şi puişori cu surprize. Pe lângă dulciuri, meniul tradiţional de Paşti, include miel sau ied cu garnitură de legume de primăvară. Familiile se adună pentru masa de Paşti, care durează cel puţin cinci ore. În unele regiuni se mănâncă o „omletă pascală” din ouăle strânse în Vinerea Mare. Şi, bineînţeles, nu lipseşte mielul pascal, la cuptor sau la frigare.

Marea Britanie În multe părţi ale Angliei „dansatorii Morris” dansează în Duminica Paştelui dansuri foarte vechi, care au menirea să alunge spiritele rele ale anului. Dansatorii poartă pantaloni albi, eşarfe roşii, pantaloni negri şi pălării de paie cu multe flori, panglici roşii şi verzi şi clopoţei. De peste 500 de ani, în orăşelul englezesc Olney se organizează, în marţea de Lăsata Secului, „cursa clătitelor”.

Această întrecere adună toţi locuitorii în centrul oraşului.

Concurenţii ţin în mână tigăile încinse, cu clătitele perpelindu-se şi, odată dat startul, încep să alerge spre biserică.

Pe toată durata cursei sunt obligaţi să întoarcă clătitele de cel puţin trei ori, înainte de a ajunge la finiş.

w w w . o c c i d e n t13 ul-romanesc.com occidentulromanesc

Martie/2013

Pentru că în luna martie se sărbătoreşte ­P aştele Catolic, am considerat că ar fi interesant să prezentăm cititorilor revistei ­O ccidentul Românesc câteva tradiţii şi obiceiuri de Paşti din ţările Europei în care concetăţenii noştri au emigrat, tradiţii pe care fi-

ecare imigrant român din ţara respectivă le cunoaşte şi pe care, unii dintre noi, chiar dacă suntem de altă religie, le acceptăm ca pe un ritual de împrumut, fără a ştirbi cu nimic credinţa şi tradiţiile din biserica noastră, pe care de asemenea le respectăm.

Italia Paştele este un eveniment special, celebrat cu multe tradiţii.

Postul mare şi Paştele sunt precedate de carnavaluri, baluri mascate, parade, costume elegante, dansuri, cântece şi jocuri de artificii. În Duminica ­Floriilor, multe familii vizitează cimitirele cu frunze de palmier în mână sau cu flori de primăvară. În Vinerea Mare se comemorează procesul lui Isus, cu procesiuni în timpul cărora oamenii poartă cruci în spate, pentru a recrea drumul suferinţei. În Sicilia, în Vinerea Mare reprezentanţii diferitelor confesiuni se întâlnesc în jurul bisericii principale. În sâmbăta dinaintea Paştelui are loc un eveniment dedicat Madonei. Felul

Palio dell’Uovo este o competiţie unde ouăle sunt vedetele jocului şi are loc un dans special. Pe lângă tradiţionalul miel, la masa de Paşti se mai servesc antipasto, minestra di pasqua, agnellino, abbacchio, manicotti, lasagne, paste, carciofi fritti, carciofi e patate soffritti, verdure, fructe, dulciuri şi vin.

Sunt multe legende legate de la colomba (porumbelul). Una dintre ele povesteşte că imediat după Paşti, în timpul bătăliei de la Legnano, milanezii care se luptau cu ­Barbarossa au ştiut că bătălia este în favoarea lor după ce au văzut trei porumbei zburând deasupra bisericii. De atunci, milanezii comemorează evenimentul mâncând prăjituri în formă de porumbel. Oriunde

tradiţional de mâncare pentru masa de Paşte este agnellino – miel fript, cu piper. Pentru copii se pregăteşte un cozonac în formă de coroană, acoperit cu bomboane colorate, ovale. Napolitanii îşi dovedesc înclinaţia pentru dulciuri prin pastiera, o plăcintă specială umplută cu brânză şi presărată cu fructe zaharisite. În a doua zi de Paşti,

în Italia, la colomba este sinonimă cu veşti bune şi bucurie pentru masa de Paşti. Prăjitura, asemănătoare unei brioşe în formă de pasăre şi acoperită cu zahăr, se pregăteşte din făină, unt, gălbenuş de ouă, portocale, migdale şi lapte. Tot de Paşti, copiii primesc oul pascal – un ou mare de ciocolată cu o surpriză înăuntru.

Irlanda Vinerea Mare, dedicată postului şi rugăciunii, este cea mai severă dintre zilele postului Paştelui. Mulţi nu mănâncă nimic până la prânz şi chiar dacă mănâncă, nimic mai mult decât 3 bucăţele de pâine şi 3 înghiţituri de apă – trei, ca Sfânta Treime. De asemenea, femeile merg desculţe toată ziua. Băieţii şi bărbaţii îşi tund părul, pentru că se spune că vor fi feriţi de dureri de cap tot anul.

Nimeni nu omoară animale, nu se aprind lemne, nu se pescuieşte. Despre un copil născut în Vinerea Mare şi botezat de Paşti se spune că are darul vindecării, iar dacă este băiat se speră că va deveni cleric şi va

ocupa o poziţie înaltă în biserică. Ouăle făcute în ­Vinerea Mare sunt însemnate cu o cruce şi fiecare membru al familiei le mănâncă de Paşti. Între orele 12 şi 15, cele trei ore în care Isus a suferit pe cruce, familia se adună pentru meditaţie şi rugăciune. Oamenii merg la biserică şi se descalţă înainte de a intra în sfântul lăcaş. Familiile vizitează cimitirele pentru a se ruga pentru cei dragi care nu mai sunt. Sâmbătă se aprind sute de lumânări din lumânarea pascală aprinsă de preoţi. Aceştia binecuvântează şi distribuie apă sfinţită.

Oamenii dansează pe străzi, concurând pentru un premiu – de obicei o prăjitură.

Martie/2013

Reţete culinare 13 21

occidentulromanesc

www.occidentul-romanesc.com

Reţete de primăvară de la cititori

Supă mediteraneană

Ingrediente: •6 roşii mari, bine coapte •4 pahare suc de roşii •1 ceapă •1 castravete •1 ardei gras, mare •2 fire de ţelină •5-6 fire pătrunjel •1 căţel de usturoi •2 linguri oţet de vin •1/4 ulei de măsline

•2 linguri suc de lămâie •2 linguriţe zahăr sau miere •5-6 picături sos Tabasco •sare, piper Modul de preparare: Roşiile se opăresc şi se decojesc. Ceapa se curăţă şi se toacă. Castravetele se decojeşte, se curăţă de seminţe şi se toacă cubuleţe. Ardeiul se coace, se decojeşte şi se taie

cubuleţe. Pătrunjelul şi ţelina se toacă mărunt. Toate vegetalele se pun în blender şi se pasează până se obţine o cremă. Se adaugă restul ingredientelor şi se omogenizează.

Supa se serveşte stropită cu ulei de măsline extra virgin şi crutoane de pâine.

Georgiana Marcu - Valencia/ Spania

Dat fiind faptul că această ediţie a publicaţiei noastre este specială, de aniversare, am ales câteva reţete trimise de cititorii noştri fideli care trăiesc în diverse comunităţi româneşti din lume. Reţete specifice ţării lor de adopţie şi a sărbătorilor din luna martie.

Biscuiţi englezeşti de Paşti

Ingrediente: •90 g de unt •1 ou, •1 vârf de cuţit de sare •90 g zahăr pudră •180 g făină •40 g stafide negre •1-2 linguri cu lapte •1-2 linguri cu coniac Se freacă bine untul cu zahărul pudră, apoi se alege albuşul de gălbenuş şi se adaugă gălbenuşul, făina, sarea, stafidele, coniacul şi laptele şi se va obţine o cocă moale. Se frământă uşor şi se întinde cu sucitorul subţire.

Se decupează forme rotunde cu un diametru de 6 cm şi se aşează în tavă. Se coc 10 minute la foc redus, se scot de la cuptor, se stropesc cu apă şi se pudrează, apoi se coc încă 10 minute. Biscuiţii se dăruiesc legaţi câte trei cu o panglică, pentru a simboliza Sfânta Treime.

Lavinia Lorincz - Basildon/ Anglia

Salată de primăvară

Ingrediente: •2 salate proaspete •2-3 gulii •3 castraveţi •1 legătură ridichi •1 ceapă •suc de la 1 lămâie •sare, piper, ulei de măsline •câteva frunze de tarhon Spălăm bine salata şi frunzele de tarhon şi le lăsăm să se scurgă de apă. Salata o tăiem fideluţă. Curăţăm şi spălăm castraveţii şi ridichile şi le tăiem în rondele subţiri. Guliile curăţate şi spălate le dăm pe răzătoarea mare. Amestecăm totul, apoi adăugăm ceapa tăiată rondele subţiri, uleiul de măsline, sucul de lămâie şi potrivim de sare şi

piper după gust şi ornăm salata cu frunze de tarhon.

Crina Maria Pricop - Torre del Greco/Italia

Pulpă de porc cu miere şi suc de portocale la cuptor

Ingrediente: •1 kg de pulpă de porc fără os •3 linguri miere de salcâm •200 ml suc de portocale •1 linguriţă seminţe de fenicul, pisate •1 linguriţă fulgi de ardei chili •100 ml ulei vegetal •1 linguriţă sare •amestec de piper (verde, alb, negru) •câteva bucăţi de miez de nucă Mod de preparare: Puneţi într-un bol mierea, seminţele de fenicul zdrobite, fulgii de ardei, sarea, piperul şi amestecaţi până

la omogenizare.

Aşezaţi pulpa de porc într-o tavă, ungeţi-o pe toate părţile cu mierea condimentată, după care turnaţi în tavă (de jurîmprejurul bucăţii de carne) uleiul.

Introduceţi tava în cuptorul preîncălzit la 200 de grade şi lăsaţi 20 de minute, apoi scoateţi tava din cuptor, întoarceţi pulpa de porc, turnaţi sucul de portocale în tava şi reintroduceţi tava în cuptor.

Acum veţi găti friptura aproximativ 60 de minute (funcţie de grosimea bucăţii de carne

– dacă este o bucată mai groasă veţi merge până la 1 oră), întorcând-o la fiecare 20 de minute.

Odată ce pulpa de porc a devenit rumenă, scoateţi tava din cuptor.

Transferaţi carnea pe un platou, tăiaţi-o felii, puneţi sosul din tavă de jur-împrejur, după care puteţi servi cu mare poftă această delicioasă pulpă de porc la cuptor cu miere şi suc de portocale, alăturându-i ca şi garnitură câteva legume soté.

Maria Leuştean - Lyon/Franţa

22 Terapia verde

A sosit primăvara!

Ia-ţi porţia de sănătate!

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/­Anglia Foto: Dan Gherman

Cu fiecare zi ce trece, primăvara îşi intră mai mult în drepturi.

Verdele său crud cucereşte pas cu pas peisajul, acoperind câmpiile, dealurile, pădurile, într-un târziu, munţii şi văile înalte.

Natura trăieşte o adevărată beţie verde, o beţie a vieţii clocotitoare, care a rupt zăgazurile iernii.

Razele soarelui sunt sorbite cu lăcomie de frunzele tinere, transformându-se în viaţă, în culoare şi freamăt. În această magie a primăverii, a naturii reînviate, există o substanţă, una singură, care este cheia tuturor transformărilor: clorofila.

Descoperirea ei a revoluţionat biologia, fiind decriptat astfel e drept, doar parţial - procesul prin care razele soarelui dau viaţa pământului: fotosinteza.

Micile molecule de clorofilă, uluitor de asemănătoare globulelor roşii - elementul de bază al sângelui uman -, sunt temelia vieţii pe această planetă.

Ele menţin în viaţă nu numai plantele, ci (conform ultimelor descoperiri) şi animalele. Reflexul animalelor carnivore de a paşte efectiv plante verzi are ca explicaţie efectele tămăduitoare ale clorofilei, care are şi asupra organismului uman efecte benefice uluitoare. Sângele verde, cum mai este numită această substanţă, ne dezintoxică organismul, ne reglează tranzitul intestinal, ne vindecă şi ne alină rănile, încetineşte procesul de îmbătrânire, ne protejează împotriva radiaţiilor cancerigene, precum şi împotriva substanţelor chimice nocive.

Pe măsură ce studiile biologice avansează, este pusă în evidenţă o legătură uluitor de puternică, misterioasă, între om şi această substanţă vitală. Se pare că organismul uman este programat de la Dumnezeu să interacţioneze intens cu acest elixir verde, care-i modifică în bine majoritatea proceselor vitale. Cea mai intensă acţiune a clorofilei se exercită asupra sângelui uman, compensând carenţele în anumite minerale, ajutând la eliminarea toxinelor. Ideea populară că o cură de urzică, de leurdă sau de spanac verde „înnoieşte sângele „ şi-a găsit astfel un suport experimental extrem de serios. Oamenii de ştiinţă au căutat să dezlege misterul acestei interacţiuni între „sângele plantei „ şi sângele uman, lucru care

nu este foarte uşor. În schimb, studiile lor au pus în evidenţă o acţiune cu mult mai amplă a extractelor de clorofilă, aşa încât a prins contur ideea unei terapii cu clorofilă. În ce constă terapia cu ­clorofilă?

Constă pur şi simplu în administrarea pe cale orală de extracte vegetale foarte bogate în clorofilă. Studiile efectuate în Statele Unite pe această temă au avut rezultate excepţionale. Clorofila declanşează procese puternice de dezintoxicare, favorizează asimilarea şi fixarea mineralelor vitale, stopează infecţiile. Aplicată extern, cicatrizează rănile şi măreşte viteza de regenerare a ţesuturilor. În prezent se estimează că cine va reuşi să extragă, să izoleze clorofila şi să o facă accesibilă în alimentele de uz comun, acela va domina industria alimentară şi chiar farmaceutică a viitorului.

Pentru a obţine extractele pentru o cură de primăvară cu clorofilă nu avem nevoie de o aparatură prea sofisticată. Este foarte util să avem un mixer electric, dar în absenţa acestuia, extractele de clorofilă pot fi obţinute şi manual. Iată cele două metode de obţinere a extractului de clorofilă: Metoda 1 - cu ajutorul mixerului electric Reţeta pentru obţinerea unui pahar (200 ml) de extract de clorofilă este următoarea: întrun vas de plastic se pune un mănunchi de mlădiţe verzi de plante (grosimea mănunchiului

este cât să poată fi cuprins între degetul mare şi arătător) şi un pahar de apă plată sau apă de izvor. Se mărunţeşte planta foarte bine (vreme de 3-5 minute) cu ajutorul mixerului, după care se filtrează imediat printr-un tifon.

Se consumă preparatul imediat după filltrare, aşa încât să nu se oxideze.

Metoda 2 - prin macerare Aceeaşi cantitate de mlădiţe verzi se toacă mărunt pe o planşetă de lemn. Imediat după tocare, planta este pusă cu tot cu suc într-un pahar cu apă plată sau apă de izvor şi se lasă la macerat la temperatura camerei, vreme de şase ore, după care se filtrează prin tifon. După filtrare, extractul obţinut se consumă imediat.

Se folosesc numai tulpini de plante alimentare. Tulpinile plantelor pe care nu le cunoaşteţi sau a căror provenienţă este incertă nu vor fi niciodată folosite, deoarece pot avea efecte toxice imprevizibile (fie datorită toxicităţii plantei în sine, fie datorită stropirii plantei cu substanţe chimice, îngrăşăminte etc.). Cu cât verdele plantei este mai intens, cu atât efectele sale vor fi mai puternice, deoarece şi conţinutul de clorofilă va fi mai ridicat. Iată câteva plante frecvent folosite în terapia cu clorofilă: • fire verzi de zarzavat: pătrunjel sau ţelină, în anumite cazuri frunze de ceapă verde sau usturoi; • tulpini tinere de urzică sau frunze verzi de leurdă ori păpădie;

• mlădiţe verzi, de circa 8 cm înălţime, de grâu, orz sau ovăz; • tulpini tinere de lucernă.

De la bun început, trebuie spus faptul că în ciuda aparenţei simpliste a procedeului, efectele sale asupra organismului sunt foarte puternice. Ca urmare, această cură poate fi resimţită ca un şoc de către organism, dacă nu este pornită gradat. O cură standard cu clorofilă durează 12 zile şi va decurge astfel: • În prima zi de cură nu se va bea mai mult de un sfert de pahar (50 ml) de extract de clorofilă, care va fi luat în doză unică, pe stomacul gol, cu 30 de minute înaintea mesei de dimineaţă.

• În a doua zi de cură se va dubla cantitatea de extract (100 ml), care va fi băut în două reprize, cu 30 de minute înaintea mesei de prânz şi de seară.

• Între ziua a treia şi a unsprezecea se măreşte doza cu câte un sfert de pahar pe zi (150 ml, 200 ml, 250 ml etc.), repartizându-se în trei părţi egale, luate cu 30 de minute înaintea celor trei mese principale.

• În a douăsprezecea zi se bea câte un pahar de extract de clorofilă înaintea fiecărei mese. Este de preferat ca în ultima zi de cură să nu se consume altceva decât orez fiert şi sărat după gust, pentru ca efectele de dezintoxicare să fie mai intense.

Efectele curei cu clorofilă Este un excelent mijloc de purificare în perioada de primăvară, fiind uşor de aplicat şi extrem de eficient. Cel mai rapid se va simţi efectul de accelerare al tranzitului intestinal, ceea ce va determina o binevenită eliberare a colonului de toxinele acumulate peste iarnă. Dacă extractele vegetale sunt prea puternice pentru dumneavoatră şi vă dau diaree, atunci le veţi lua în doze mai mici şi veţi bea în paralel ceaiuri de mentă, coadaracului sau scoarţă de stejar, pentru a controla procesul.

w w w . o c c i d e n t13 ul-romanesc.com occidentulromanesc

Martie/2013

Al doilea care va beneficia de pe urmă curei cu clorofilă va fi sângele. Tulburările de coagulare, anemia, carenţele de calciu şi magneziu vor fi rapid compensate de această cură.

Hemofilia, chiar anumite forme de leucemie răspund foarte bine la această formă de tratament.

Pielea este cea de a treia „ţintă „ a curei cu clorofilă. Acneea rebelă, diferitele forme de alergie, sensibilitatea la infecţii vor fi puse pe fugă cu ajutorul tratamentului cu extracte verzi.

Tenul va deveni curat şi luminos, pielea va căpăta o strălucire sănătoasă.

Gastritele şi ulcerele de primăvară se ameliorează şi ele cu ajutorul acestei cure. Folosiţi mai ales extractele din plante aromatice blânde (pătrunjel, ţelină) şi urzică (care este cicatrizantă şi antiacidă), care vor proteja pereţii stomacului şi - important - vor combate bacteriile de la acest nivel (inclusiv celebrul Helicobacter pilori). Astmul sau bronşita vor fi şi ele ameliorate de această cură, deoarece clorofila inhibă şi distruge bacteriile, favorizează procesul respirator.

Astenia de primăvară va fi combătută, mai ales dacă vom folosi plante mai amare (frunzele de păpădie sunt excelente), în timp ce stările de oboseală vor fi risipite de extractele verzi de pătrunjel şi ţelină, adevărate tonice aromatice.

inflamaţia muşchiului cardiac a fost tratată cu succes cu acestă terapie).

Cui îi este recomandată cura cu clorofilă?

Fireşte, ca orice cură de primăvară, şi terapia cu clorofilă este adresată practic tuturor persoanelor, fie ele tinere sau în vârstă.

Deşi este eficientă şi în boala canceroasă ori în cele tumorale benigne, cura cu clorofilă este recomandată în special persoanelor sănătoase. Periodic, mai ales la schimbările de anotimp, organismul are nevoie de dezintoxicare, iar clorofila este un mijloc sigur şi eficient de purificare, care va asigura premisele unei stări de sănătate excelente şi a unei forme fizice şi psihice maxime.

O a doua categorie căreia i se adresează cura cu clorofilă este aceeea a persoanelor care au afecţiuni cronicizate. Astmul şi bronşitele (inclusv cele tabagice), hepatita cronică (inclusiv fazele pre-cirotice şi cirotice), reumatismul cronic şi cel degenerativ, guta şi multe alte boli pot fi ameliorate şi vindecate cu ajutorul extractelor verzi. Bătrânii şi convalescenţii, adolescenţii cu tulburări hormonale vor beneficia, de asemenea, de efectele reglatoare excepţionale ale extractelor de clorofilă. De asemenea, obezitatea, inclusiv cea care apare pe fond de dezechilibru hormonal, răspunde foarte

Ar fi păcat să vorbim despre cura cu clorofilă fără să menţionăm efectele sale excepţionale pentru oamenii care lucrează în mediu toxic, care sunt expuşi la radiaţii (cum ar fi cele ale monitoarelor calculatoarelor, razele X ale aparatelor de analiză), care au avut sau au o hrană cu mulţi aditivi sintetici sau cu multă carne. Clorofila protejează vasele de sânge împotriva sclerozării, ţine la respect infecţiile bacteriene indiferent de localizare (chiar şi pericardită -

bine la acest tratament, asociat cu o cură vegetarian-crudivoră.

Cui îi este contraindicată cura cu clorofilă?

Această cură este contraindicată persoanelor cu diaree acută, cu colită de fermentaţie, precum şi celor al căror colon este foarte sensibilizat.

Persoanele care au suferit operaţii de by-pass coronarian, care suferă de tromboză vor face această cură numai la recomandarea şi sub supravegherea medicului.

Martie/2013

Mica publicitate 13 23

occidentulromanesc

www.occidentul-romanesc.com DIVERSE < Nou! Formaţie de muzică populară vă stă la dispoziţie cu folclor autentic pentru nunţi, botezuri, evenimente diverse.

Muzica este susţinută de un duet reprezentativ oltenesc. De asemenea, oferim în funcţie de specificul evenimentelor, folclor din toate zonele ţării. Telefon de contact: 632 490 632.

OFERTE - COLABORARE < Licenţiată în matematică şi în limbi străine cu modulul pedagogic efectuat şi diplome omologate în Spania, ofer meditaţii la matematică, engleză, precum şi la limbile română sau spaniolă pentru copiii români. Amplă experienţă de predare.

Persoană responsabilă, calmă, perseverentă şi cu multă răbdare. Zonele Alcorcón, Aluche, Fuenlabrada. Telefon: 697 508 489. E-mail: clases. particulares10@yahoo.com < Româncă de 25 ani, licenţiată în Drept, cu experienţă, caută de muncă/ colaborare în domeniul juridic.

Telefon: 602 642 604.

MUNCĂ - CERERI < Doamnă serioasă şi responsabilă, caut de muncă, ca internă în zona Barcelona. Am documente legale de muncă,

experienţă şi referinţe foarte bune. Telefon: 637 109 571. < Mecanic auto cu experienţă caut de muncă în domeniu sau în construcţii, agricultură, în orice zonă a Spaniei. Telefon: 642 762 009. < Caut de muncă în case, la curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă. Am referinţe bune, locuiesc în Albal/ Valencia. Mai multe detalii la telefon: 671 211 562. < Bucătar, cu 14 ani de experienţă în bucătăria românească şi spaniolă, sunt interesat pentru muncă în acest domeniu într-un restaurant cu bucătărie mixtă (spaniolăromânească) sau numai românească. Telefon: 673 145 467.

MUNCĂ - OFERTE < Angajez tânără (internă) cu experienţă în bucătăria spaniolă, responsabilă, pentru o casă în Moraleja. Mai multe la telefon: 658 510 279. < Angajez persoană (internă) pentru perioada: 24 iunie – 14 iulie 2013, în Madrid. Telefon: 646 623 162. < Caut persoană serioasă cu experienţă, responsabilă, cu bune referinţe, pentru a avea grijă de 2 copii (1 şi 7 ani), şi de casă. În Madrid. Mai multe la telefon: 681 370 925 (utilizaţi WhatsApp).

< Caut persoană cu experienţă, responsabilă, pentru a face curat şi a întreţine o casă mare situată la 1 oră de Madrid (nu pentru a îngriji persoane). Este nevoie de cunoaşterea limbii spaniole cât mai bine. Telefon: 619 707 843. < Angajez persoană serioasă şi responsabilă pentru a ţine companie unei persoane în vârstă, de luni până vineri şi cu disponibilitate pentru a o însoţi pe perioada verii în zona de coastă a Spaniei. Telefon: 631 423 088. < Angajăm vânzători pentru zona de sud a Madridului. Cu experienţă, o bună prezenţă, şi responsabili. Telefon: 912 498 316. < Caut persoană responsabilă, serioasă, cu bune referinţe şi carnet de conducere pentru a avea grijă de 1 persoană bolnavă în Madrid. Mai multe informaţii la telefon: 616 579 875. < Firmă de securitate din ­Boiro/Coruña, angajăm electrician cu vârsta între 25 – 30 de ani. Mai multe la telfon: 981 848 694. < Caut zidar cu experienţă în domeniu, cu drepturi legale de muncă, maşină proprie, cunoştinţe şi experienţă în instalaţii sanitare şi electricitate, pentru a realiza diverse reparaţii întro firmă din El Ferrol/Coruña.

Pentru amănunte, sunaţi la:

647 419 283/Oscar. < Caut persoană responsabilă cu experienţă în îngrijirea persoanelor cu alzheimer. Să lucreze ca internă în Málaga, pentru ajutor, curăţenie şi îngrijirea unei persoane în vârstă.

Ofer un salar de 900 euro, contract şi 1 zi liberă pe săptămână.

Alte informaţii la: 952 391 903. < Avem nevoie în Sevilla, de o persoană responsabilă, serioasă, care să cunoasă foarte bine limba spaniolă pentru a organiza munca în casă, a pregăti şi controla medicaţia pentru 2 persoane în vârstă, a ajuta la bucătărie, călcat rufe, curăţenie. Mai multe informaţii la telefon: 691 716 589. < Restaurant din Madrid caută tânăr responsabil, pentru a efectua comenzi la domiciliul clienţilor. Mai multe informaţii la telefon: 603 234 420-Ruben. < Caut persoană responsabilă, serioasă, cu drept legal de muncă în Spania, pentru a lucra ca internă la o familie din Bilbao.

Mai multe informaţii la: 609 401 701-Laura. ÎNCHIRIERI < Închiriez cameră în ­Madrid începând cu 1 martie, la 5 minute de metro, staţia Batan, pentru 1 persoană de preferinţă doamnă/domnişoară. Preţ 200 euro plus cheltuielile lunare. În

Madrid: Participare românească la Zilele Francofoniei

Lumina şi căldura sărbătorilor de primăvară să ne încălzească sufletele, să ne lumineze minţile, să ne deschidă inimile spre iubire, credinţă şi iertare. Să fim mai buni, să ne bucurăm din plin de frumuseţea tuturor lucrurilor care ne înconjoară şi să dăruim iubire celor dragi.

Editura El Occidente Rumano

Cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paşti, magazinele Carmangeria Românească urează tuturor clienţilor săi de religie catolică, multă sănătate şi putere de muncă, pace şi linişte, noroc, fericire şi o primăvară bogată. Paşte Fericit!

Ambasada României la ­Madrid are plăcerea să anunţe organizarea, în colaborare cu ICR Madrid, a trei evenimente ce marchează Zilele Internaţionale a Francofoniei (20 martie) la Madrid, în contextul aniversării a 20 de ani de la aderarea ­României la Organizaţia Internaţională a F ­ rancofoniei (1993).

Programul include: •7 martie 2013, ora 20.00 - “Train de Vie” (1998) de Radu Mihăileanu Film premiat la Veneţia – Categoria: Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun film de debut, premiul Anicaflash, premiat la Festivalul de Film de la Sundance 1999 – Categoria: Premiul publicului pentru un film internaţional ş.a.

Limba: franceză şi germană cu subtitrare în franceză.

Teatro del Instituto Francés C/ Marqués de la Esenada 10

Accesul este gratuit în limita locurilor disponibile.

Organizatori: Ambasada ­României, Institutul Francez, Ambasada Franţei •15 martie 2013, ora 20.00 “­Elevator” (2008) de George ­Dorobanţu Premiul TIFF 2008 – Categoria: Premiul Zilelor ­Filmului ­Românesc – debut – ­George ­Dorobanţu, ­Festivalul I­nternaţional de la Auburn 2008 – premiul publicului, Premiile Gopo, România 2009: premiul tinere speranţe ş.a.

Limba: română cu subtitrare în franceză.

Teatro del Instituto Francés C/ Marqués de la Esenada 10 Accesul este gratuit în limita locurilor disponibile.

Organizatori: Ambasada ­României, Institutul Francez, Ambasada Franţei •19 - 29 martie 2013, Expoziţia “Benzi Desenate R ­ omâneşti”

Pentru Claudia Constantinescu!

Chiar dacă distanţa uriaşă ne desparte de atât-amar de vreme, nu te-am uitat şi gândurile noastre curate se îndreaptă spre tine mereu. În această primăvară se mai adaugă încă un an la buchetul vieţii tale, ocazie cu care îţi dorim multă sănătate şi noroc, pace şi linişte, un an mai bun cu multe împliniri profesionale, flori şi iubire. Cei dragi de peste mări şi ţări...

apartament mai locuiesc doar 2 persoane. Telefon: 687 609 782. < Închiriez cameră în ­Coslada pentru 1 persoană (150 euro/ lună) sau 2 persoane/familie (200 euro/lună). Mai multe informaţii la telefon: 642 771 918.

VÂNZĂRI < Vând casă în Roşiorii de Vede/Teleorman situată pe strada Sterian Popescu nr. 7, cu suprafaţa de 550 mp. Preţ informativ, 35.000 euro. Mai multe informaţii la telefon: 606 511 338. < Vând cutie de viteză Golf 4 variante în stare foarte bună de funcţionare. Cod: DRW17011 14 20 02 271, zona Madrid. Preţ 750 euro.

Telefon: 607 981 828, e-mail: ­ardelean52gheorghe@yahoo. com <Vând teren ­pentru construcţii la ieşirea din Negreşti - Vaslui, spre Siliştea pe partea dreaptă (DN 15) cu suprafaţa de 3.200 mp. Deschidere la stradă este de 20 m. Preţ negociabil: 8 euro/ mp. Mai multe informaţii la ­telefon: 642 960 470. < Teren de vânzare: 750 mp la preţul de 7.500 euro, cu o deschidere de 37/20 m. Terenul este situat în Corbu la 12 km de staţiunea Mamaia/ Constanţa. Pentru mai multe Selecţia prezintă, prin intermediul a trei etape: „Vârsta de Aur“ (1891-1947), „Socialism şi BD“ (1948-1989) şi „B­anda Desenată Contemporană“ (1990-2011), atât evoluţia fenomenului şi a tehnicii BD în România (trecerea de la alb-negru la color, rafinarea scenariilor, a detaliilor, complicarea sau simplificarea bulelor de dialog), cât şi paradoxurile acestei evoluţii.

informaţii sunaţi la telefon: 600 284 594.

MATRIMONIALE < Cetăţean român stabilit în Madrid, 1,69 m, 65 kg, situaţie econonmică stabilă şi sigură, caut doamnă/domnişoară, cu sau fără obligaţii cu vârsta între 35-42 de ani, pentru o relaţie serioasă şi de lungă durată. Nu răspund la beep-uri. Telefon: 642 919 410.

Anunţurile de mică publicitate sunt GRATUITE!

E-mail:

redactia@ occidentul-romanesc.com

Telefon:

637 998 036 642 298 948 (luni-vineri, 11:00–19:00)

Occidentul ­Românesc nu îşi asumă responsabilitatea ­pentru conţinutul acestor anunţuri!

Curator: Alexandru Ciubotariu Institutul Francez din ­Madrid (holul sălii de teatru) - C/ Marqués de la Esenada 10 Accesul este gratuit în limita locurilor disponibile.

Organizatori: ICR Madrid, Institutul Francez, Ambasada Franţei Program: L-V: 10.00-20.00, S: 10.00-14.00 Programul Zilelor ­Francofoniei: http://www.­f rancophonie.es/

Publicaţia în limba română Occidentul Românesc transmite tuturor prietenilor, ­c ititorilor şi partenerilor săi de religie catolică, Sfinte Sărbători Fericite şi multă sănătate.