Occidentul romanesc nr. 22

Ziar

GRATUIT

Distribución gratuita

Decembrie, 2012

APARE LUNAR

www.occidentul-romanesc.com

Anul II - Nr. 22, 24 de pagini, 1-31 decembrie 2012

Publicaţie în limba română - ediţia de Spania

Magia Sărbătorilor de Iarnă

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă.

Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă.

Alături de românii din diaspora

CONCERT DE EXCEPŢIE CU

VICTOR SOCACIU

„Deşi nu mai locuiesc în România, suntem în continuare alături de ei. Prin votul lor, se ajută pe ei înşişi , dar şi pe cei dragi rămaşi în ţară...”

Pagina 03

„Pe data 8 decembrie 2012, în Centro Civico Rosalía de Castro, Ciudad 70, situat în Avenida de Berlín 8, 28822 Coslada. Intrarea este gratuită...”

Când e vorba de ţara mea, nu fac compromisuri

„Acum avem şansa de a confrunta societatea noastră, aparent pierdută, cu oglinda celor învăţate prin locurile p r i n c a re a m t r ă i t î n străinătate....”

Pagina 04

Congresul avocaţilor români din Spania – 22 şi 23 decembrie 2012 „Un obiectiv important de dezbatere prezent în agendă va fi acela de combatere a fraudei şi publicităţii false folosite de cetăţeni români care...”

Pagina 09

Magia vieţii în cuvinte...

„Sărbătorile de Iarnă le vor petrece cu toţii în Spania, în casa familiei Zagorschi unde pentru prima oară se vor auzi glasuri cristaline de copii, o adevărată magie de Crăciun...”

Pagina 12-13

Pagina 09

Tu r i s m î n i n i m a Transilvaniei „Aici, curând va fi o zonă cu asfalt spre Parcul Naţional Apuseni, realizat cu fonduri europene, aşa că, nu am de ce să nu fiu fericit între brazi, într-o zonă ecologică...”

Pagina 19

02

DECEMBRIE 2012

Adrese şi informaţii utile

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.

Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor.

•Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ •Consul General: Irina Marin.

Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@telefonica.net. Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare.

Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053.

Fax: 954627108.

E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 Dorina Neagu, consul. •Consul General: Monica Mihaela Ştirbu •Are în jurisdicţie Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia.

Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •C/ Larra No.2, Castellón de la Plana 12006.

•Tel.: 0034-964216172, 964216163, 964203351, 964203342, 964206764. Fax: 0034-964257053.

E-mail: secretariatconsulatcastellon.e.@ telefonica.net. Site: http://www.castellon.mae.ro/ •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: 09:00-14:00 (numai persoanele programate, oficiere căsătorii şi audienţe), 16:00-17:00 (numai eliberare documente). •Circumscripţa consulară: Comunitatea valenciană (provinciile Valencia, Castellón şi Alicante).

Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008.

•E-mail: secretariat@ crozaragoza.e.telefonica.net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:0014:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Consulatul României la Zaragoza are în jurisdicţie Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Consul: Liviu Popa. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz).

Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. Vinerea activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. •Viceconsul: Florenţa Ciobotaru.

Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com.

•Consul onorific: dl. Jose David Perez Perez.

Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512. •Consul onorific: dl. Javier Taberna.

S-a dat startul Campaniei Campania “Aproape de tine!” este organizată de publicaţia Occidentul Românesc, în urma numeroaselor reportaje şi investigaţii realizate în comunităţile româneşti din Spania. Scopul acestei campanii este de a sprijini românii mediatizaţi prin reportajele noastre, copiii şi persoanele de vârsta a treia uitaţi

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu COORDONATOR PROIECT: Michael Harrison Cronkite (CA-USA) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR ŞEF ADJUNCT: Ana-Maria Marinescu (Madrid) Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Costa Blanca)

“Aproape de tine!”

de familiile lor, victime a emigrării şi a unei societăţi care i-a abandonat. Campania “Aproape de tine!” este sprijinită de: Jett Media Group CA - USA, Departamentul Românilor de Pretutindeni, Firma de transport Nelu Bârsan - Madrid, Centrul Hispano - Român Coslada, Biroul de avoca-

tură Sârbu Abogados - Madrid, Carmangeria Românească Zaragoza şi Radio Diaspora Chicago - USA.

SENIOR EDITOR: Dan Caragea (Portugalia) EDITORI: Dan Luca (Bruxelles) Irina Georgescu Şova (România) Lucian Oprea (Colorado) Puşa Roth (Romania) Marian Petruţa (Illinois) Tudor Petruţ (CA) REDACTORI: Alexandru Stancu (Asturias) Mircea Fluieraş (Málaga) Oana Moşniagu (Madrid) Vasile Mureşan (Illinois) Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Zoe Stoleru (Valencia)

REDACTOR INVESTIGAŢII: Cristian I. Guitars (Barcelona) SPECIALIŞTI: Marius Vili Sârbu - Avocat (Madrid) Ionuţ Niţu - Avocat Jeni Chiriac - Psiholog CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la Integral Press Depósito Legal: TO-607-2011 ISSN 2069 – 8801

CRISTIAN DAVID

USL – candidat Cristian David Operator: SC Edstein SRL

Publicitate electorală

Reporter OR: Pentru început, vă rog, pe scurt, să vă prezentaţi.

Cristian David: Sunt Cristian David, am 45 de ani şi sunt senator al Partidului Naţional Liberal din anul 2004. Am absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti, ulterior Colegiul Naţional de Apărare iar în anul 2006 am obţinut doctoratul în ştiinţe economice în cadrul ASE, lucrarea analizând efectele aderării României la Uniunea Europeană. Sunt membru al Partidului Naţional Liberal din anul 1990 şi începându-mi cariera politică la organizaţiile de studenţi şi tineret, am continuat ca membru al Biroului Permanent Central al Partidului Naţional Liberal şi vicepreşedinte al Internaţionalei Liberale. Între 2004 şi 2008 am fost ministru delegat pentru aquis-ului comunitar (2005-2007) şi ministru al Internelor şi Reformei Administrative (2007-2008).

Reporter OR: Ce anume v-a determinat să candidaţi pentru diaspora şi de ce aţi ales Colegiul nr. 1?

Cristian David.: Deşi nu am reprezentat în Parlament diaspora, în timpul mandatelor mele am manifestat o preocupare constantă pentru fenomenul migraţionist şi pentru efectele acestuia. Problemele cu care se confruntă românii din diaspora pe care le-am luat la cunoştinţă de-a lungul timpului, m-au determinat să aleg şi să candidez pentru un colegiu din diaspora pentru a-i reprezinta cât mai bine pe aceştia. Am ales Colegiul nr. 1 deoarece aici sunt

Deputatul Victor Socaciu şi senatorul Cristian David au prezentat la Bruxelles viziunea Diasporei româneşti În organizaţia PSD Belgia a avut loc la Bruxelles dezbaterea “Implicarea Diasporei în dezvoltarea României”. La întrunire au participat eurodeputatul Ciprian Tănăsescu, alături de o delegaţie de parlamentari români.

Ciprian Tănăsescu a prezentat cei doi candidaţi USL pentru Colegiul Europa la alegerile parlamentare româneşti din 9 decembrie 2012: Victor Socaciu, deputat PSD, candidat USL în Colegiul Diaspora 1 Camera Dep u ta ţilo r, ş i C ri st i a n David, senator PNL, can-

didat USL în Colegiul Diaspora 1 Senat.

“De ce un eveniment pe tema implicării Diasporei în dezvoltarea ţării noastre? În România este nevoie de o dezbatere politică reală despre potenţialul Diasporei româneşti şi ce implică aceasta atât la nivel economic, cât mai ales la nivelul oamenilor”, a menţionat Dan Luca, preşedintele PSD Belgia şi vicepreşedintele PSD Diaspora, în deschiderea reuniunii.

“Susţinând candidatura lor, susţinem un mod nou de a

face politică. Voi, românii din Diaspora, dacă v-aţi dorit oameni care să pună umarul la realizarea a ceea ce vă doriţi, acum este momentul să-i încurajaţi” a precizat în discursul său, Ciprian Tănăsescu.

Deputatul Victor Socaciu a menţionat faptul că: “Peste 15% din români trăiesc în afara graniţelor României, iar statul român are o responsabilitate faţă de aceştia.

Se vehiculează ideea unui Departament al Diasporei în Guvernul României. Este categoric una dintre soluţii”.

În discursul său, senatorul Cristian David a menţionat experienţa românilor din Bruxelles care lucrează în sectorul afacerilor europene: “Nu putem opera doar cu noţiunea de Diaspora, dar şi cu un flux migratoriu care transferă populaţia activă din România în ţările europene. În timp, pentru cei care acumulează experienţă în străinătate, ideea de reîntoarcere va fi foarte valoroasă pentru România, pentru că va reprezenta un element de accelerare a dezvoltării ţării noastre”.

cele mai multe comunităţi de români pe care îi pot ajuta.

Reporter OR: Ce reprezintă pentru dumneavoastră imigranţii români?

Cristian David: Dorinţa unei vieţi mai bune i-a determinat pe mulţi români în ultimii ani să emigreze. Deşi majoritatea sunt patrioţi şi doresc binele ţării, ei aleg să nu îşi mai exercite dreptul de vot. Deşi nu mai locuiesc în România, suntem în continuare alături de ei şi dorim să îi facem să conştietizeze că pot schimba ceva chiar dacă sunt în afara ţării. Prin votul lor, se ajută pe ei înşişi, dar şi pe cei dragi rămaşi în ţară. Imigranţii români rămân fraţii nostrii, oriunde s-ar afla în lume.

Reporter OR: Care sunt cele mai importante trei puncte din programul dumneavoastră politic pe care îl propuneţi alegătorilor din diaspora?

Cristian David: Cele trei mari priorităţi sunt: apărarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii românilor, menţinerea identităţii culturale şi lingvistice şi susţinerea procesului de integrare a acestora.

Reporter OR: Care este relaţia partidului pe care-l reprezentaţi (al coaliţiei) cu românii din diaspora în general?

Cristian David: Avem cluburi liberale în toate ţările europene. Cluburile noastre reprezintă liantul între noi şi comunităţile româneşti locale. Sunt centre prin care se încearcă promovarea limbii, culturii şi tradiţiilor româneşti, dar în special a doctrinei şi politicilor Partidului Naţional Liberal. Desigur că, pe lângă cluburile liberale, un

DECEMBRIE 2012

03

factor principal de legătură îl reprezintă toate Instituţiile Guvernamentale, şi nu în ultimul rând biserica, unul din pilonii de bază ai societăţii româneşti.

Reporter OR: Cât de des intenţionaţi să veniţi în Spania, în cazul în care veţi fi ales în funcţia de senator?

Cristian David: După data de 9 decembrie, atât românii din Spania cât şi românii din celalalte ţări vor fi cei faţă de care voi avea, pe lângă responsabilitatea morală dintotdeauna, şi conştiinţa mandatului primit pentru a-i reprezenta. Iar o reprezentare eficientă nu poate exista decât în condiţiile unui contact permanent şi a unei relaţii bazate pe încredere şi fapte.

Prin urmare, viitorii patru ani mă văd petrecându-i în Spania, Italia, Republica Moldova, UK, Germania, Grecia, Ucraina, Franţa, în localităţile unde-mi voi deschide birouri parlamentare pentru cetăţeni, dar şi în localităţile unde va exista necesitatea de a-mi oferi asistenţa parlamentară. Dar nu voi fi singur pentru că, am cu mine o echipă tânără şi competentă. Împreună, vom fi alături de toţi românii, de toţi cei care vor avea nevoie de ajutor, păstrând o legătură strănsă între noi şi comunităţile româneşti.

Această campanie este doar începutul unui drum lung pe care îl vom parcurge alături unii de alţii. Avem înainte patru ani de muncă pentru o viaţă mai bună, pentru o Românie a tuturor românilor.

Redacţia Occidentul Românesc www.occidentul-romanesc.com

04

Interviu

DECEMBRIE 2012

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Benissa - Costa Blanca

Gabriela Căluţiu Sonnenberg: Bună ziua Doamna Mihaela Mihai. Înainte de toate vă mulţumesc pentru amabilitatea cu care aţi răspuns invitaţiei de a-mi acorda acest interviu, în condiţiile în care sunteţi angrenată momentan în numeroase activităţi de reprezentare.

Românii din întreaga lume vă cunosc şi vă iubesc. Sunteţi una din cele mai apreciate cântăreţe din România, remarcată în ţară începând cu anul 1967 şi în străinătate cu începere din 1969, când aţi câştigat Marele P re miu la F e s t i v al ul Internaţional al Prieteniei din Germania. Ce alte premii şi distincţii v-au marcat cariera ulterior?

Mihaela Mihai: Deşi a trecut multă vreme de atunci, mă umplu de emoţie şi bucurie amintirile legate de Menţiunea obţinută la Festivalul Internaţional « Cerbul de Aur » din Braşov, în acelaşi an, apoi Menţiunea la Festivalul Internaţional de la Sopot – Polonia, în 1971 şi Marele Premiu la « Coupe d’Europe du tour de Chant » (retransmis prin Eurovision) la Knokke le Zoute, Belgia (1971).

GCS: Spre deosebire de mulţi artişti cu calităţi îndoielnice, care au profitat de vremurile tulburi ale proletcultismului,

fâcând carieră sub mottoul ”voi ce-n lume cântaţi/ pe la televizor/nu uitaţi c-aveţi fraţi/ pe la Conservator”, sunteţi una dintre cântăreţele noastre profesioniste. Aţi absolvit cu brio Facultatea de Muzicologie a Conservatorului ”Ciprian Porumbescu” din Bucureşti.

Dacă îmi amintesc bine, la scurt timp după debutul muzical a urmat cel artistic, pe marile ecrane.

MM: Aşa este. Am avut şansa de a colabora cu regizorul Mircea Mureşan, jucând alături de actori consacraţi precum Octavian Cotescu, Toma Caragiu, Ion Besoiu, Gina Patrichi, Gheorghe Dinică, Dan Nuţu, Draga Olteanu-Matei. Am fost distribuită în rolul feminin principal din filmul ”Asediul”, în 1972, respectiv ”Bariera”, în 1973.

GCS: Pentru cititorii noştri români stabiliţi în străinătate, ar fi interesant de ştiut prin ce ţări aţi efectuat turnee şi pe unde aţi mai participat la spectacole.

MM: Am apărut în numeroase emisiuni TV si Radio, concerte, discuri, turnee în ţară şi în străinătate, începând din anul 1967. Printre ţările în care am fost invitată se numără Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, Cuba, Elveţia, Franţa, Germania, Israel, S.U.A., Turcia, fosta URSS. GCS: Din nefericire, mulţi dintre noi au mari lacune la capitolul informării despre activitatea personalităţilor din cultura noastră, care au optat pentru emigrare. Puteţi descrie, pe scurt, evenimentele principale care v-au marcat viaţa şi cariera după ce aţi luat drumul pribegiei?

MM: Începând cu anul 1978, mi-am construit cu migală

Cand e vorba de tara mea, nu fac compromisuri viaţa nouă, în Franţa, în exil, bazându-mi cariera pe pilonii experienţei profesionale din consultanţă şi medii de comunicare. Am colaborat, timp de 16 ani, la derularea campaniilor electorale municipale, legislative, prezidenţiale (sub Valéry Giscard d’Estaing), dar şi la campanii publicitare comerciale, pentru parteneri precum Primăria Parisului, Ministerul Agriculturii, Prevenţia Rutieră, parfumurile Guerlain, Hitachi, etc. În 1988 mi-am continuat studiile la Universitatea Paris X Nanterre şi am devenit membru al Societăţii Franceze de Autori şi Compozitori Dramatici (SACD). După căderea Cortinei de Fier m-am implicat în liberalizarea audio-vizualului din România, punând bazele Departamentului de Publicitate al T.V.R – Bucureşti, ca directoare. Între anii 1994 şi 1999 am colaborat cu Societatea Naţională de Televiziune ”France 3 Télévision” şi am predat cursuri de Tehnici de Comunicare şi Expresie Orală jurnaliştilor francezi. După căsătoria mea cu Ambasadorul României la Paris, în toamna anului 1999, am participat la diverse dialoguri, susţinând şi completând activitatea soţului meu.

GCS: O viaţă palpitantă şi o carieră ca-n filme, s-ar putea spune! Contrar aparenţelor, însă, dacă este să aruncăm o privire asupra tractoriei pe care aţi urmato după revenirea în ţară, cu greu ne putem decide care din perioade a fost mai interesantă: sunteţi la ora actuală Director de Comunicare al Consiliului National al Audiovizualului din Bucureşti (din anul 2000); între 2006 şi 2008 aţi deţinut Preşedinţia Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Cultură şi Artă – Cartel-Alfa iar din anul 2005 sunteţi Preşedinta Uniunii Artiştilor Liber Profesionişti din România (U.A.L.P.R.).

Depăşind sfera artisticului, în anul 2008 aţi candidat pentru postul de Primar General al Capitalei. Judecând după numărul mare de responsabilităţi oficiale pe care vi

le-aţi asumat începând cu anul 2001, ca personalitate publică, se poate spune că aţi inaugurat o nouă etapă în viaţă?

MM: Cred că am făcut trecerea de la acumulare la valorificarea experienţei adunate. Fără îndoială că îmi doresc de pe acum să pun în practică ce am învăţat şi să ajut acolo unde este mai multă nevoie, acolo unde românii sunt neglijaţi şi dezavantajaţi. Pentru început mi-am îndreptat atenţia spre colegii mei de breaslă şi sunt mândră că am reuşit să fiu iniţiatoare, autoare şi membru în Comisia pentru punerea în aplicare a Legii 109/2005. Legea reglementează îndemnizaţia pentru activitatea de liber profesionist a artiştilor intrepreţi sau executanţi din România…

Din 2006, graţie acestei legi, în jur de 7000 de artişti primesc lunar, prin Casele de pensii, această îndemnizaţie pe care o aşteptau de 50 de ani...

GCS: Înţeleg că v-aţi îndreptat atenţia şi spre reprezentarea României în afara graniţelor, mizând pe experienţa acumulată în cei 24 de ani petrecuţi în Franţa. În ce mod intenţionaţi să interveniţi pe plan european?

Vă propuneţi să interveniţi şi pentru românii din străinătate?

MM: În anul 2009 mi-am depus candidatura pentru Parlamentul European. Deşi candidam ca politician independent, fără a avea un partid care să mă susţină, am reuşit să adun 60.000 de semnături pentru acest demers. Fiind alegeri uninominale, a fost o încântare să constat cât de mult mă apreciază românii. Mulţi miau scris că mă iubesc şi că mă respectă ; singura problemă este să afle că sunt candidat. Intenţia mea este să candidez din nou la alegerile pentru Parlamentul European din anul 2014 şi sper de data aceasta într-un final fericit. Cunosc problemele românilor din străinătate din proprie experienţă.

Comunitatea română nu este la fel de bine închegată ca aceea a polonezilor, portughezilor sau a altor naţii. Ştiu de ce şi pot propune

soluţii, atât pentru consolidarea solidarităţii românilor din străinătate, cât şi pentru obţinerea şi respectarea drepturilor noastre în contextul european.

GCS: Concret, care ar fi măsurile la care v-aţi gândit?

MM: Voi face demersuri pentru a obţine în cadrul Uniunii Europene dreptul la muncă al cetăţenilor români, recunoaşterea diplomelor, recunoaşterea drepturilor la asigurări sociale (reciprocitatea drepturilor de pensie, gratuitatea îngrijirilor medicale, ajutoarele pentru handicapaţi, etc). Acestea sunt drepturi care se negociază prin acorduri cu UE şi se semnează de către Guvernul României. Noi, parlamentarii, avem datoria să facem presiuni, în scris, asupra Guvernului României pentru a accelera aceste negocieri spre rezolvarea problemelor românilor din diaspora europeană.

GCS: În paralel, înţeleg că doriţi să vă implicaţi în continuare şi în procesul decizional din interiorul ţării. La alegerile parlamentare din decembrie candidaţi la postul de Senator responsabil pentru interesele românilor din diaspora. Care sunt atuurile pe care vă sprijiniţi această candidatură?

MM: Singura misiune a Parlamentului este aceea de a face Legi. Eu ştiu nu numai să studiez şi să-mi fac o opinie, dar ştiu să şi concep, să scriu şi să susţin în Parlament un Proiect de lege.

Am făcut-o deja, în 2005.

Spre deosebire de alegerile pentru Parlamentul European, când nu aveam un partid care să mă susţină, de data aceasta propunerea vine din partea PRM, cu toate avantajele şi dezavantajele pe decurg din acest demers.

PRM, ca toate partidele, are adepţii şi adversarii săi. Insist pe faptul că şi aceste alegeri sunt uninominale şi că, implicit, se votează în primul rând omul. Îmi bazez întreaga activitate pe un cuvânt-cheie: respectul. Eu respect România şi fac tot ce pot pentru ca românii să fie respectaţi oriunde în lume.

Romania are un destin de indeplinit, important este sa fim mulţi care credem in el.

Politica, aşa complicată cum este, rămâne o artă a compromisului.

GCS: Care sunt concret problemele de rezolvat în interiorul ţării, în interesul românilor din diaspora?

MM: Ca probleme de rezolvat în colaborare cu autorităţile române au prioritate: obţinerea mai uşoară a documentelor de stare civilă, stimularea întoarcerii acasă, problema copiilor rămaşi acasă, problema infracţionalităţii atribuite cetăţenilor români. În acest sens, lucrez deja la un proiect de Lege al expatriaţilor. Odată ce Legea aceasta va fi adoptată, voi vizita personal Ambasadele şi Consulatele române din ţările europene, pentru a accelera punerea ei în aplicare.

GCS: Idealurile şi proiectele la care puneţi umărul sunt extrem de pozitive şi în interesul românilor de pretutindeni. Vă dorim succes la punerea lor în aplicare! Pentru final, aveţi un mesaj pe care doriţi să-l adresaţi românilor din diaspora?

MM: Românii din străinătate sunt o populaţie foarte pestriţă, cu probleme şi cu moduri de viaţă extreme: ţigani, paria, cerşetori, dar şi muncitori, aventurieri şi, mai ales elite. Distanţat de destinul său şi de destinul României, fiecare îşi cere dreptul la o viaţă mai bună, liberă. În tragedia românilor care s-au rupt de ţară, suferă şi cei plecaţi, dar şi cei rămaşi. Eu îmi porpun să vin în ajutorul ambelor părţi, acţionând ca o punte de legătură.

Ca să nu se rupă generaţiile şi continuitatea lor. Trăiesc cu convingerea că iubirea şi frumuseţea naşte iubire. Îmi doresc să fiu agentul de legatură între sufletele dispersate şi ţară. Românii doinesc de dor iar eu ştiu doini mai bine decât oricine. Eu personal, la fel ca şi românii din diaspora, când e vorba de ţara mea, nu fac compromisuri, ci, după cum am dovedit, am preferat mai bine să plec. Acum avem şansa de a confrunta societatea noastră, aparent pierdută, cu oglinda celor învăţate prin locurile prin care am trăit în străinătate. Numai aşa putem să-i vedem defectele, numai aşa o putem ajuta.

De interes

DECEMBRIE 2012

05

O Românie puternică, prosperă, nu se poate realiza decât prin unitatea românilor de pretutindeni!

Mesajul Ministrului Afacerilor Externe de Ziua Naţională a României Cu ocazia acestui 1 Decembrie – ziua naţională a românilor din ţară şi de peste hotare urez naţiunii noastre să aibă puterea şi viziunea de a crede într-un proiect naţional. Îndemn toţi românii să nu uite, oriunde s-ar afla că ţara lor, România, contează!

Contribuţia şi expertiza românească sunt apreciate peste tot în lume. Implicarea

noastră în proiectele euroatlantice fac din ţara noastră un partener de încredere la nivel internaţional, iar rolul pe care ni-l asumăm în cadrul UE şi al NATO, este unul tot mai vizibil şi mai semnificativ. 2012 a fost un an intens, atât pe plan internaţional, cât şi pe plan intern. Sunt convins că avem, ca naţiune, înţelepciunea de a fi uniţi în jurul unui proiect naţional, care să ne inspire zi de zi şi care să ne facă să

ne uităm cu mândrie la semenii noştri.

Să folosim acest prilej nu numai pentru a sărbători, ci şi pentru a reflecta la semnificaţia Marii Uniri – forţa unui crez comun care a schimbat destinul unui popor. Doresc ca fiecare dintre noi să poarte în suflet mândria de a fi român. Cred în forţa solidarităţii şi unităţii naţionale, care poate genera energii creatoare remarcabile, de natură să ducă la îndeplinirea dezide-

ratelor naţionale.

O Românie puternică, pros-

peră, nu se poate realiza decât prin unitatea români-

lor de pretutindeni!

Titus Corlăţean

06

Părinţi şi copii

DECEMBRIE 2012

Irina Georgescu Şova - Bucureşti Se spune că educaţia primită în familie reprezintă cam 50% din dezvoltarea mentalemoţională şi din caracterul viitorului adult. Familia este un micronucleu în care se formează viitorul cetăţean, prieten sau părinte. Puţini părinţi înţeleg acest lucru şi că numai ei sunt în măsură să dea copilului său “vitamine-

le” de care acesta are nevoie pentru a creşte şi a deveni un om responsabil, capabil să îşi asume toate aceste roluri din societate.

Responsabilitatea de a deveni părinte Ambianţa din familie, interesul pe care îl alocă părinţii socializării copilului, va influenţa comportamentul acestuia şi puterea lui de integrare în societate. Părinţii exercită di-

ferite tipuri de influenţe asupra copiilor lor, atât intenţionate cât şi neintenţionate, cu consecinţe comportamentale, afective, atitudinale, etc. În primul rând, este important să înţelegi ce este fiinţa umană, care e scopul ei pe acest pământ. Părintele trebuie să îşi răspundă la nişte întrebări cum ar fi: de ce îmi doresc copii? vreau cumva să împlinească tot ce n-am împlinit eu? să aibă tot ce n-am avut eu? copilul meu va fi doar o prelungire a personalităţii mele? Dacă răspunsurile la aceste întrebări sunt afirmative, e mai bine să se mai amâne concepţia.

Riscurile unei creşteri inadecvate Depravaţii, prostituatele sau bolnăvii psihic sunt acei copii deveniţi azi adulţi, care au crescut într-o familie cu probleme. Alcoolismul, divorţu-

rile, problemele psihice ale unuia din părinte sunt doar câteva din problemele grave care pot afecta considerabil dezvoltarea copilului.

Uneori e suficient ca pur şi simplu un comportament inadecvat din partea unuia dintre părinţi -sau a amândurora- ca de exemplu copleşirea, protejarea exagerată a copilului faţă de orice eventual pericol din afară, sau dimpotrivă,

Educaţia primită în familie reprezintă 50% din dezvoltarea mental-emoţională şi din caracterul viitorului adult egoismul exagerat al acestuia îi poate produce copilului afecţiuni dar mai ales răni greu de vindecat.

Astăzi este o “modă” în a înlocui dragostea adevărată pe care un părinte este dator să o dea copilului său cu bani sau alte lucruri materiale. Aceasta poate dăuna foarte mult formării caracterului copilului.

Se poate învăţa un răsfăţat, şi să privească cu superioritate pe cei mai puţin înstăriţi decât el. Banii, grija pentru lucrurile materiale de care are nevoie un copil înlocuiesc de multe ori însă dragostea şi, în familiile mai puţin bogate care consideră că dacă îi dai copilului mâncare, haine şi îi asiguri tot ce trebuie pentru a urma o şcoală, şi-au făcut datoria de părinte.

Căsătoria pro sau contra ?

De ce ne mai căsătorim? Căsătoria este o dovadă de dragoste.

• Argumente pro. Căsătoria este promisiunea pe care o facem cu voce tare, în faţa unor martori şi în faţa lui Dumnezeu că îl vom iubi pe celălalt pentru totdeauna. Pentru mulţi oameni căsătoria este şi o frumoasă dovadă de dragoste.

• Argumente contra. Căsătoria exprimă dorinţa de a avea o viaţă liniştită şi teama de a nu rămâne, de a nu îmbătrâni singur. Primul criteriu după care oamenii îşi aleg perechea este după dragoste, fidelitatea.

Fidelitatea este înaintea sexului. O mulţime de oameni se grăbesc să se căsătorească de teama să nu rămână singuri.

Ceea ce mai este adevărat este că mariajul a început să cunoască un declin de când femeile au început să fie independente din punct de vedere financiar.

Căsătoria este garanţia stabilităţii • Argumente pro. Este dovedit că o relaţie în concubinaj este mult mai instabilă decât o căsătorie.

• Argumente contra. Stabilitate? O căsătorie din două se termină printr-un divorţ!

După câţiva ani, adio seducţie, bună ziua rutină!

Pro sau contra? Puse în balanţă, talerul “pro” atârnă mai greu, şi tradiţionalul se pare că învinge, încă o dată, tendinţa mondenă.

Divorţul, o soluţie? Care e vârsta critică pentru divorţ

Tot mai multe cupluri se decid să pună capăt căsniciei lor.

Care este categoria de vârstă cea mai predispusă la despărţiri afli în cele ce urmează.

Cei mai mulţi parteneri care au cerut divorţul, mai precis 2.300 dintre cei care au vrut să se despartă, au vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani.

Motive pentru divorţ: • Indiferenţa totală • Schimbarea priorităţilor pe parcurs • Lipsa de comunicare • Familiile amestecate • Finanţele • Violenţa • Infidelitatea • Incompatibilitatea sexuală Statistici : În Uniunea Europeană astăzi aproape jumătate dintre căsătorii sfârşesc în divorţ, iar unul din trei copii se naşte în afara căsătoriei, arată ultimele date statistice. În 1980 în Uniunea Europeană existau 670.000 de cupluri divorţaţe. În 2005 numărul a crescut la peste un milion. În Suedia, 55% dintre copii se nasc în afara căsătoriei; în Franţa procentul este de 45%; în Marea Britanie de 42%, în timp ce în Polonia este de doar 15%.

Mărturie „Aveam 19 ani când tatăl meu a abandonat-o pe mama pentru a trăi cu o altă femeie.

Am rămas profund tulburat.

La început m-am simţit vinovat. I-am văzut pe părinţii mei certându-se doar din cauza anumitor reacţii de adolescent ale mele. De aici am tras concluzia că s-au separat din cauza mea... Am înţeles totuşi, odată cu trecerea timpului, că nu era neapărat necesar şi că, de fapt, am adus în faţă o problemă deja prezentă

în relaţia lor. Îmi era ruşine să fiu «fiul unor divorţaţi». Nu am spus nimănui - nici măcar la prietenii cei mai dragi - ceea ce s-a întâmplat la mine acasă. De fapt, prindea rădăcini în mine această teamă: mă voi putea căsători vreodată? Ar fi putut vreo fată să accepte un tip ca mine? Căsătoria mea nu ar fi fost destinată eşecului, din moment ce toţi îmi spuneau că îi semăn tatălui meu? În acea perioadă, m-am întâlnit cu o fată şi am devenit prieteni buni. Trebuia însă să îi spun tristul adevăr. Eram convins că aceasta ar fi semnat sfârşitul relaţiei noastre...

Cu mare suprindere însă, mi-a spus doar: «Cât trebuie să fi suferit!». Acesta a fost începutul vindecării mele. Câteva săptămâni după, ne-am declarat dragostea reciproc... În fine, să spun adevărul, ea a fost cea care a făcut primul pas, pentru că pe mine mă paraliza încă gândul unui refuz.

Ne-am căsătorit şi am întemeiat o familie. Acum avem cinci copii. Dragostea şi încrederea în soţia mea m-au ajutat să mă vindec de temerile mele şi să nu mai trăiesc experienţa urâtă a părinţilor mei ca pe o fatalitate. Suntem căsătoriţi de 10 ani. Ne educăm copiii împreună şi încercăm să le dăm lor tot ce e mai bun din noi înşine. Împreună le mărturisim afecţiunea noastră (în timp ce tatăl meu era foarte rigid în această privinţă). Soţia şi fiii mei m-au făcut să descopăr că pot fi cu adevărat soţ şi tată, cu bucurie şi fără frică.” Adrian – Profesor Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Constanţa

08

Gânduri de bine

DECEMBRIE 2012

La mulţi ani, români din Spania

Am fost şi eu unul dintre sutele de mii de imigranţi români din Spania. Timp de 11 ani. Am trăit acolo împreună cu nevasta şi cei trei copii, dintre care doi născuţi în Valencia. Acum un şi patru luni m-am ambiţionat să mă întorc acasă cu gândul sămi fac afacerea mea. După patru ani lucraţi în sere la legume, fructe şi flori, am acumulat ceva experienţă şi i-am zis nevestei să ne retragem lângă părinţi şi să facem o seră cu de toate. Ba chiar am crezut că vom obţine şi o finanţare că aşa s-au lăudat guvernanţii mai acum doi/trei ani, că ne ajută să ne facem propriile afaceri acasă, numai să ne întoarcem în România. Gogoşi reci... Nici până în ziua de azi nu am

primit banii deşi proiectul a fost aprobat până la ultima semnătură.

Cu ce bani am venit din Spania am investit în teren, utilaje, materie primă şi, cam atât. Cultivăm întro seră funcţionabilă cât să avem noi, familia. Nici vorbă de-a putea vinde ceva ca să mai facem un ban. Am tot sperat şi am rămas doar cu speranţele, nimic mai mult.

Eu am hotărât să mă întorc în Spania să mai acumulez ceva bani dar nu am avut noroc. Locul meu se ocupase a doua zi după plecarea mea.

Am încercat în alte domenii dar nici vorbă să pot găsi ceva pe undeva aşa că m-am întors acasă dezamăgit şi amărât.

Am trăit ani buni în Spania

şi în primii ani am acumulat ceva bani de ne-am ridicat o casuţă utilată cu de toate lângă cea părintească. Maşina, un Ford Focus aproape nou, cumpărat cu banii jos, îl ţin în garaj că nu mă îndur să-l rup în gropile şi şoselele criminale din România şi vă mărturisesc sincer că tânjesc după autostrăzile Spaniei ca-n palmă pe care străbăteam ţara în lung şi-n lat cu maşina firmei unde lucram făcând distribuţie. Ce vremuri, ce locuri extraordinare, ce oameni binecuvântaţi de Dumnezeu. Cu toate că la începuturi, prin anii 90’, înainte de-a merge în Spania am fost la lucru în Ungaria, apoi în Germania, nicăieri nu am dus viaţa pe care am dus-o printre spanioli. Nici într-o altă ţară nu am primit servicii de sănătate la cel mai înalt nivel, gratuit. Nici simpatie şi respect aşa cum am primit de la spanioli. Îi adevărat că şi noi am dat dovadă de cinste şi corectitudine, am fost muncitori şi am făcut lucru de calitate apreciat la maximum de spanioli. Dar a fost şi cea mai extraordinară perioadă din viaţa noastră. Am învăţat multe lucruri bune cât am stat acolo. Nevasta, eu şi cei

trei copii. Dacă rămâneam în România nu ştiu ce se putea alege de noi. Trăiam greu. Fabrica la care lucrasem împreună cu nevasta se desfinţase, a trebuit să ne întorcem la ţară, să ne spălăm la lighean, să înotăm prin noroiul uliţelor din sat şi să mergem în fundul grădinii dacă aveam o nevoie...

Nimic nu s-a schimbat în bine în anii cât am fost plecaţi. Dar nimic. Oamenii care trăiesc la sate sunt mai săraci ca niciodată, nu au drumuri asfaltate, apă în curte sau gaz în case. Duc aceeaşi viaţă ca-n epoca de piatră... Rar pe unde s-a mai făcut câte ceva iar de şoselele României nici nu se poate discuta. E un dezastru total peste tot. Şi în toate.

Politicienii se bat în vorbe, posturile de televiziune fac dezvăluiri şocante despre cei care-au guvernat de ţi se încreţeşte pielea pe tine.

Păi cum să arate bine biata ţărişoară dacă au furat tot? Şi nimeni nu zice nimic şi ei încă mai au curajul să apară pe la televizor şi să se ia la harţă unii cu alţii. Câtă neruşinare. Şi-n Spania mai furau politicienii dar nu în stil mafiot ca-n România şi erau pedepsiţi imediat cum erau

Pentru prietenii mei aflaţi departe de România Vă adresez urări dragi vouă, prietenilor mei, vreo 10 la număr, aflaţi departe de ţară şi vă trimit un gram din bucuria acestei zile de 1 Decembrie.

Astăzi am fost împreună cu

soţul meu la parada de Ziua Naţională a României de la Arcul de Triumf şi am simţit că românii au lăsat vrajba politică la o parte şi că serbează astăzi cu toţii această importantă zi.

La noi vor fi alegeri parlamentare peste o săptămână şi unii încearcă să profite de această zi pentru ca să iasă în faţă.

Nu ştiu dacă şi politicienii sunt în stare să ajungă măcar azi la

un moment de pace.

Pentru românii de azi, oamenii politici nu mai sunt văzuţi ca o speranţă a revenirii acestui popor, ci dimpotrivă, a dispărut total speranţa că oamenii aleşi de noi ar face ceva pentru binele ţării. În acest an, pentru prima oară, nimeni nu mai discută pe stradă, în autobuz, sau în sălile de aşteptare, despre aleşi sau alegeri, oamenii sunt scârbiţi de luptele dintre politicieni şi de lipsa de conduită morală a acestora. Îmi este sincer teamă de ce vor vota dar şi cu cine vor vota pe fondul acestei lipse de entuziasm, dar şi de încredere.

Chiar dacă aici viaţa devine mai scumpă cu fiecare zi care trece, totuşi astăzi lăsăm grijile la o parte şi ne unim bucuria într-un singur gând, acela că suntem români şi că trebuie să fim mândri de asta. Ciolanul cu fasole care se oferă gratuit azi de majoritatea primăriilor (mai rar mici sau sarmale...),

prinşi de vuia toată Spania.

La noi, ca la nimeni. Peste câteva zile vor fi alegerile.

Oamenii sunt tare dezamăgiţi. Parcă nu mai au încredere. Şi pe bună dreptate.

Au fost batjocoriţi, minţiţi şi furaţi ani la rând. Ce încredere să mai aibă? Vom trăi şi vom vedea ce se va alege de promisiunile celor ce vor să vină la putere. Ar fi bine să facă ceva, altfel se duce ţara de râpă. În toate.

Aşa că, dragi prieteni şi concetăţeni din Spania, dacă aveţi o stabilitate acolo, nu vă grăbiţi să vă întoarceţi că veţi avea o mare dezamăgire. Cel puţin în momentul de faţă. Nu ştiu ce va fi mai încolo, dar acum, este un

dezastru total peste tot şi în toate.

Aveţi grijă de voi şi de familiile voastre şi nu-i dezamăgiţi pe spanioli. Cât timp încă mai sunteţi respectaţi, fiţi demni şi nu vă faceţi de ruşine. E o binecuvântare de la Dumnezeu dacă aveţi unde şi ce lucra iar condiţiile de viaţă din Spania nu le mai găsiţi voi în altă parte, să recunoaştem cu toţii.

De unde se agaţă harta-n cui, Anicuţa şi George Cîmpean vă transmite tuturor viaţă lungă în Spania, sănătate că-i mai bună decât toate, unitate între voi şi iubire de neam. La mulţi ani români din Spania, la mulţi ani România!

Anicuţa şi George Cîmpean – Maramureş

alături de un pahar de vin fiert, arată foarte clar cât de civilizaţi suntem şi care este de fapt mâncarea poporului... A existat o campanie a postului de televiziune Antena 3 care i-a îndemnat pe români să îşi achiziţioneze steaguri pentru Ziua Naţională şi ne-am conformat cu toţii. A fost foarte frumos să vezi azi, pe stradă, la ferestre şi maşini, multe steguleţe tricolore. Şi eu am abordat un steag în curte, în maşină şi chiar mi-am achiziţionat un steag cu care am fost la defilare. Vouă dragilor, care locuiţi departe, vă adresăm urări sincere pentru o viaţa mai bună, să fiţi sănătoşi şi să aveţi puterea să mergeţi mai departe!

Doamne Ajută!

Cu mult drag, Augustina şi Stefan – Bucureşti ***

Spania Coslada:

Comunicat de presă politică organizată de PSD Madrid. Vor fi prezenţi, candidaţii pentru posturile de deputat şi respectiv senator: Victor Socaciu şi Cristian David.

La eveniment vor mai participa membrii organizaţiilor locale PSD din comunitatea Madrid, membrii

PNL S pania, reprezentanţi ai PSOE din Madrid, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile din diaspora românească spaniolă.

Dezbaterile se vor finaliza la orele 17:45.

Secretar General PSD Madrid, Gabriela Miron ***

Cabinetul de Avocatură Andreea Rusu din Valencia în colaborare cu Sârbu Abogados Madrid vor organiza primul congres al avocaţilor români care exercită această profesie pe teritoriul Spaniei în dată de 22 şi 23 decembrie în Valencia.

Pentru prima oară în Spania are loc un Congres general al avocaţilor români care, în baza omologării studiilor româneşti în Spania sau terminării facultăţii de drept pe teritoriul acestui stat, exercită profesia de avocat pe teritoriul Spaniei, fiind înscrişi în diferitele Barouri de Avocatură Spaniole din Provinciile unde au rezidenţă şi profesează. Este o manifestare cu caracter de prezentare a tuturor cabinetelor deschise precum şi activităţii pe care acestea o desfăşoară, fiind prima de acest gen din toată Europa. La această reuniune şi-au anunţat prezenţa cabinete şi avocaţi din Barcelona, Almeria, Málaga, Castellón, Alicante,

Vine Moş Crăciun!

Andra Mateescu, preşedinta Asociaţiei Plaiuri Năsăudene din Benidorm, transmite

09

Congresul avocaţilor români din Spania

Pe data 8 decembrie 2012, începând cu orele 18:00, românii din comunitatea Madrid şi nu numai, sunt invitaţi la un concert susţinut de cunoscutul cantautor de muzică folk, realizator de emisiuni de televiziune şi parlamentar, Victor Socaciu. Evenimentul va avea loc în Centro Civico Rosalía de Castro, Ciudad 70, situat în Avenida de Berlín 8, 28822 Coslada.

Intrarea este gratuită.

În data de 08 decembrie 2012, la orele 15:45, la sediul central PSM ( Partido Socialista de Madrid) va avea loc în sala de conferinţe, evenimentul de închidere a campaniei electorale USL prin reuniunea

DECEMBRIE 2012

pe această cale mulţumiri prietenilor şi colaboratorilor din Barcelona, Madrid

şi Valencia pentru aportul adus la organizarea Zilei Naţionale a României, precum şi celor care au participat la sărbătorirea acestei zile în cadrul asociaţiei. Pe data de 15 decembrie sunteţi invitaţi să participaţi la deschiderea cursurilor de limba engleză, care va avea loc începând cu orele 19:00 în incinta asociaţiei. Cu această ocazie se va desfăşura şi serbarea pentru Moş Crăciun. Se vor recita poezii în limba engleză de către copiii români care încep studiul anului II, se vor

cânta colinde, iar la final, toţi participanţii sunt invitaţi la un pahar de vin şi cozonac de acasă. Fiecare copil prezent va primi câte un cadou de la Moş Crăciun şi cărţi din partea editurii Liviu Rebreanu din Bistriţa. Evenimentele sunt organizate de Asociaţia Plaiuri Năsăudene, cu sprijinul celor de la Cofetăria Măgura - Benidorm, Fabrica de mezeluri Ardealul - Barcelona, Pan Francesca - Benidorm, Fundaţia Liviu Rebreanu - Alicante şi publicaţia Occidentul Românesc.

Roquetas del Mar. S-au lansat învitaţii colegilor din Italia şi Germania şi putem conta pe prezenţa colegilor spanioli din Ilustre Colegio de Abogados din Valencia.

Deşi numărul avocaţilor de pe teritoriul Spaniei este foarte mare (reamintim că numai în Madrid există un număr total de 44.000 de avocaţi), avocaţii români îşi desfăşoară activitatea cu responsabilitate făcând din profesia lor un simbol al pregătirii şi seriozităţii juriştilor români, izbutind să-şi facă loc cu succes pe piaţa juridică spaniolă având o activitate cu caracter permanent, unele fiind deja renumite în dreptul internaţional.

Organizatorii îşi propun ca pe parcursul acestor zile să încheie în Valencia un acord de colaborare strânsă în ceea ce priveşte cauzele cetăţenilor români în materia civilă, penală, comercială şi de dreptul muncii, să schimbre impresii şi experienţe din ultimul an de activitate.

Un obiectiv important de dezbatere, prezent în agendă va fi acela de combatere a fraudei şi publicităţii false, folosite de cetăţeni români care prezentându-se “avocaţi români” sau “avocaţi ai consulatelor” inclusiv de o manieră făţişă (reţele de socializare) prin activitatea lor producând un grav prejudiciu profesiei şi indirect cetăţenilor români prin daune economice şi morale. Strategia de viitor a cabinetelor va fi dezbătută de o manieră deschisă şi, în acelaşi timp, se vor pune bazele, pentru prima dată, a unei asociaţii a avocaţilor români cu scopuri de informare a cetăţenilor români, o colaborare strânsă cu presa românească (publicăţii scrise, radio şi televiziune) şi se vor prezenta primele iniţiative legislative pentru Parlamentul României cu scopul simplificării diverselor proceduri consulare.

Marius Vili Sârbu – Avocat ICAM 90513

10

DECEMBRIE 2012

Mens sana in corpore sano

Prima oară când am auzit vorbindu-se de Zumba, a fost anul trecut, de la o prietenă care locuieşte în România. Am întrebat-o ce este, dar nu mi-a dat prea multe detalii, doar că o practică la noi în ţară, cu un profesor de origine latino-americană, şi că e o formă de a face mişcare foarte distractivă. După un timp, am întâlnit această disciplină sportivă chiar aici în Spania, la una din sălile de fitness. Curiozitatea m-a împins să văd despre ce este vorba, am încercat, mi-a plăcut şi o recomand fără nicio ezitare.

Pentru mai multe informaţii, am stat de vorbă cu doi antrenori de fitness care predau cu succes această disciplină: Conchi Cruz Jiménez (21 de ani) şi Use García Corrales (38 de ani), cu o vastă experienţă în domeniu. Conchi este antrenor de fitness de la vârsta de 16 ani, iar Use de la cea de 23, fiind profesor de fitness la una din cele mai cunoscute şcoli din Madrid - Orthos -, de pe băncile căreia iese majoritatea profesioniştilor pe care îi întâlnim în fruntea orelor colective din sălile de fitness. Are în palmares numeroase participări la congrese naţionale de fitness şi, împreună cu Conchi, formează o pereche de dans sportiv întro companie de gen. De asemenea, amândoi se ocupă cu organizarea de congrese de aerobic şi zumba.

A n a - M a r ia M a r in e sc u: Când vorbim de Zumba, ne referim la una din noile tendinţe în materie de fitness. Ce este Zumba?

Use García Corrales: În fitness apare mereu ceva la modă. În prezent, vorbim de Zumba. Este o disciplină care se doreşte a fi pentru publicul larg, atât tineri, cât şi persoane în vârstă, şi este adevărat că are un mare succes în întreaga lume.

Conchi Cruz Jiménez: Din 2001, Zumba îşi are sediul la Miami. A apărut în ţările din America Latină, la jumătatea anilor ’90, ca urmare a unui fericit „accident”. Creatorul acestui program, coregraful Beto (N.r.: Alberto „Beto” Pérez, de origine columbiană), îşi uită într-o zi materialul cu muzica pe care o folosea la orele sale, fiind nevoit să improvizeze, utilizând casetele audio pe care le avea la el. Se naşte ad-hoc un nou gen de dans şi condiţie fizică, de unde paşii şi melodiile de zumba.

AMM: Când spun Zumba, mă refer implicit la Zumba fitness?

UGC: De obicei, da. Există însă mai multe tipuri, printre care Zumba Gold, pentru persoanele de vârsta a treia, şi Zumba Kids, pentru copii.

AMM: Cine poate face Zumba? Are vreo contraindicaţie?

UGC: O poate face oricine,

cu excepţia persoanelor care suferă de o anumită boală patologică. După părerea mea, este un program foarte complet pentru că se transpi-

ră enorm, se practică cu o intensitate maximă, se lucrează mult cardio şi rezistenţa musculară. Trebuie avut în vedere şi publicul. Unei persoane mai în vârstă i se poate părea destul de agresivă, de aceea i-aş recomanda Zumba Gold, însă cred că, pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 şi 45 de ani, este un program destul de complet.

AMM: Ce benefecii are Zumba pentru organism?

Ce părţi ale corpului se lucrează?

UGC: Are destul de multe beneficii. Se lucrează foarte mult aptitudinile de aerobic, ajută la îmbunătăţirea rezistenţei cardiovasculare şi a celei musculare. „Se pun la treabă” bicepşii, tricepşii, cvadricepşii. Este destul de

De Crăciun, fă-ţi cadou o oră de complet.

AMM: Majoritatea persoanelor merg la sală pentru a fi în formă, dar mai ales pentru a slăbi. De câte ori pe săptămână e indicat să facem Zumba şi după cât timp putem vedea rezultatele în acest sens?

UGC: Se spune că în timpul unei ore de Zumba se ard circa 800 de calorii. Însă trebuie avut mare grijă şi la alimentaţie. Mai depinde şi de gradul de stres al fiecăruia.

AMM: Cât durează o şedinţă de Zumba?

UGC: Teoretic, o şedinţă obişnuită are 60 de minute. În cadrul unui congres de fitness, la care participă antrenori, poate dura şi o oră şi jumătate.

AMM: Care este vestimentaţia adecvată pentru a face Zumba?

UGC: Încălţămintea este foarte importantă, pentru că reprezintă articolul primordial pentru practicarea acestui tip de exerciţiu fizic. Recomand adidaşi cu pernă de aer şi calapod flexibil. De asemenea, este indicat să nu folosim la sală aceeaşi adidaşi pe care îi purtăm pe stradă, atât din motive de igienă, cât şi pentru a prelungi viaţa încălţămintei pentru sport. În ceea ce priveşte hainele, acestea trebuie să fie elastice, pentru a conferi libertate de mişcare. Unele persoane poartă la sală haine foarte strânse, care strangulează pielea şi împiedică circulaţia sangvină. Personal, sunt împotriva machiajului la sală. Cred că dăunează pielii.

AMM: De ce credeţi că aproape nu există bărbaţi la orele de Zumba, aerobic, step?

CCJ: Din cauză că bărbaţilor le este ruşine, le este frică de penibil, şi au ideea preconcepută că Zumba este o disciplină care se adresează doar femeilor.

AMM: Cum este să lucrezi cu atât de multe femei?

CCJ: Îţi oferă destul de multe

satisfacţii pe plan profesional. Mai mult, fiind femeie, sunt mai „aproape” de elevele mele.

AMM: Am remarcat, ceea ce îmi place foarte mult la voi, faptul că lucraţi în echipă.

Vorbiţi-mi puţin despre acest lucru!

UGC: Conchi şi cu mine avem în comun aceeaşi pasiune pentru aerobic. Ne merge foarte bine împreună, ca echipă. Cred că fiecare dintre noi are un aport personal la ora de sport. Eu mă ocup cu analiza psihologică a şedinţei. După fiecare oră, dezbatem împreună diverse aspecte pe care le-am observat, detalii care au lipsit... Eu confer forţă orei de Zumba, în timp ce Conchi aduce eleganţă, fineţe şi feminitate. Este un amestec care prinde destul de bine.

CCJ: Ne complementăm foarte mult.

AMM: Credeţi că „moda” Zumba o să treacă?

UGC: Da! Însă cred că este deja o industrie foarte bine gândită pentru ca acest lucru să nu se întâmple prea curând.

AMM: De ce credeţi că Zumba a ajuns atât de târziu în Spania? (N.r.: Din 2001 este în SUA, iar în Spania de doar 3-4 ani. În prezent, se practică cu succes în peste 150 de ţări, printre care şi România).

UGC: Deoarece în Spania exista un alt program închis, şi anume Batuka (N.r.: O altă formă de gimnastică aerobică, ce combină elemente din Capoeira, Kung Fu, Kick Boxing, Tai Chi, cu o gamă largă de stiluri muzicale şi dansuri). Când Batuka s-a demodat, a intrat Zumba. Este şi vina antenorilor care trebuie să facă în aşa fel ca elevii să vină cu drag la sală, aşteptând cu nerăbdare să vadă ce le oferă nou profesorul în sedinţa din ziua respectivă.

AMM: Pentru mine, Zumba înseamnă: distracţie, dans şi muzică pentru toate gusturile. Cum aţi descrie voi Zumba, într-unul sau mai

multe cuvinte, pentru a stârni curiozitatea cititorilor noştri, atât de mult încât să-şi dorească să o încerce?

UGC: Distracţie, mişcare şi zâmbet. La ora de Zumba este o atmosferă atât de caldă, încât oamenii intră şi ies cu zâmbetul pe faţă. Nimeni nu se simte stângaci, indiferent dacă e sau nu pe ritm, dacă a dansat mai mult sau mai puţin. Pentru că Zumba este un program gândit în aşa fel încât să fie o adevărată petrecere în timp ce faci mişcare.

Să dea Dumnezeu să reziste mult timp pentru că dă rezultate foarte bune! Sper ca noi, antrenorii, să ştim să o menţinem cât mai mult în lumea fitnessului.

CCJ: O sărbătoare, o eliberare de stres, de grijile cotidiene, o evadare din rutina zilnică. O oră cu mintea relaxată,

dansând şi simţindu-ne bine. *** Zumba este un program închis, cu muzică şi coregrafie

prestabilită de creatorii săi.

Combină diverse ritmuri latino, mai lente sau mai rapide şi chiar mai agresive, pentru alternarea ritmului cardiac pe durata unei şedinţe. Capoeira, cumbia, salsa, reggaeton, hip hop, (electro) merengue etc. sunt doar câteva din dansurile ce te vor face să vibrezi.

Nu aştepta ca Zumba să se demodeze, ci încearc-o chiar azi! Sunt sigură că îţi va plăcea! Şi, de va fi aşa, trece-o pe lista obiectivelor pentru noul an, ca un hobby, ca momentul tău de suflet, ca modul de a te menţine în formă într-o manieră uşoară şi distractivă...

Cei interesaţi pot accesa siteurile oficiale de Zumba: - www.zumba.com/es/ (pentru Spania). La secţiunea „Buscar instructor”, veţi găsi antrenorul şi orarul adecvat în funcţie de disponibilitatea dumneavoastră în timp şi spaţiu. Toate persoanele care apar acolo sunt antrenori autorizaţi, cu pregatire şi licenţă pentru a preda Zumba.

- http://www.zumba.ro/ (pentru România). Aici puteţi viziona şi diverse filmuleţe pentru a vă face o părere despre felul în care se desfăşoară o oră de Zumba.

Pe Conchi şi Use îi puteţi vedea în exerciţiul funcţiunii pe www.youtube.com, folosind cuvintele cheie „Use aerobic”. De asemenea, îi găsiţi şi pe site-ul oficial spaniol.

Interviu realizat, tradus şi editat de Ana-Maria Marinescu

Rubrica permanentă

Despre greşelile noastre şi ale greşiţilor noştri (VIII)

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

Tot despre romgleză va fi vorba şi în acest articol, continuând lista nefastelor împrumuturi începută luna trecută. Nu ştiu dacă vreun cititor va fi rămas pe gânduri, nu ştiu dacă cineva a mai avut vreo „cutremurare” în faţa ororii sau, măcar, dacă oamenii se mai sinchisesc de vorbirea neîngrijită, aşa cum o făceau pe vremea când, la radio, ne vorbea profesorul Al. Graur despre câte-n lună şi în stele, cert este că eu mă aşez de fiecare dată în faţa foii goale ca şi cum ar exista o oaste vigilentă şi devotată prin preajmă întru apărarea limbii române. Să-mi fie iertată şi

această din urmă iluzie! „expertiză” şi „expert” Auzim des că un ministru sau un chiar un coleg are „expertiză” în domeniu. Asta vrea să zică că este specialist în specialitatea lui sau că a lucrat cu sârg şi dăruire în câmpul cunoaşterii. Dicţionarul ne arată că, în limba română, „expertiză” înseamnă: „EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală ori a părţilor, asupra unei situaţii, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluţionarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2.

(Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacităţii de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condiţiile solicitărilor fizice şi psihice din diferite profesiuni; b) consultaţie sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de

rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.”

Atât sensul 1 cât şi 2 sunt înţelesuri tehnice, juridice sau medicale. De unde şi până unde am ajuns să decidem că „expertiză” ar însemna „experienţă sau competenţă profesională”? Dicţionarele anglo-americane ne lămuresc: „expertise: special skill, knowledge, or judgment; expertness”. Bun, aşa este în limba lor. Dar de ce ar trebui ca româna să preia din engleză acest sens? Ni s-au împuţinat cuvintele sau îi sună în urechea semidoctului mai bine? Cum într-o ţară în care şi proaspătul absolvent este numit „expert”, este posibil ca, în romgleză, măgulirea să fi fost un motiv în plus în alegerea jargonului. „a (se) focusa”, „focusare” În „Dicţionarul de neologisme” din 1986, apărea substantivul „focusare” ca preluat din germană, nu şi verbul: „FOCUSÁRE s.f. (Rar) Fo-

calizare. [După germ. fokussieren].”

Astăzi este însă limpede că verbul a pătruns din engleză, de unde privilegiem mai ales unele sensuri: „to direct toward a particular point or purpose: focused all their attention on finding a solution to the problem” sau „to concentrate attention or energy: a campaign that focused on economic issues”. Prin urmare, în romgleză, „a (se) focusa” înseamnă „a-şi concentrar atenţia asupra unui aspect sau problematici”. Şi aşa să explică că aud: „trebuie să ne focusăm mai ales pe target-ul 6 din proiect”, ceea ce îmi provoacă un instantaneu vertij. Iată şi o opinie mai moderată, culeasă de pe Internet: „E drept că pe „focusat” l-am auzit deja de foarte multe ori şi parcă nici nu-mi mai sună chiar aşa forţat, dar s-a întâmplat să aud recent cum „fiecare îşi hendăluieşte clientul” (evident, de la englezescul „to handle”). Unele

Nichita Stănescu

Puşa Roth - Bucureşti (continuare din numărul anteritor)

Tot în acest an mai apare şi volumul de poezii Un pământ numit România. Este numit redactor-şef adjunct al revistei „Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu.

Din 1970 până în 1973 este redactor-şef adjunct la „România literară”, revistă condusă de Nicolae Breban.

Publică volumul În dulcele stil classic (1970) şi cea de-a doua antologie, intitulată Poezii.

Susţine o rubrică lunară în revista „Argeş”. În anul 1971 apar în Iugoslavia două volume: Belgradul în cinci prieteni, ediţie bilingvă de poezii inedite şi Nereci (Necuvintele). În anul următor publică în România două volume de poezii: Belgradul în cinci prieteni şi Măreţia frigului. Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire obţine pentru a treia oară Premiul Uniunii Scriitorilor. „…Nichita Stănescu îi elogiază pe înaintaşi (Cartea de recitire) ca Eminescu în Epigonii, numai că el nu socoteşte pe ur-

maşi drept epigoni şi-i reciteşte poematic. El însuşi, Nichita, se declară părtaş la această «dimineaţă a poeţilor»: «Eu aparţin generaţiei lui Cârlova», una întemeietoare şi plină de însufleţire. E o replică la sincronismul lovinescian, care e just, inclusiv teoria «mutaţiei valorilor», dar din punctul de vedere al continuităţii, al întregului şi chiar al modernităţii, întoarcerea la rădăcini, mişcarea în vreme este imperativă. Altfel spus, între generaţii nu există o ruptură, ci o permanentă corelaţie.

«Asincronism», îi spune poetul, ceea ce nici pe departe nu se numeşte protocronism. Altminteri, schimbarea este absolut firească, iar înaintaşii şi urmaşii nu fac altceva decât să se manifeste «absurd», însă un absurd pur: «Orice lovire de cuvinte de cuvinte nepotrivită vechilor feluri de loviri de cuvinte este absurdă. La rândul lor vechile împreunări de cuvinte faţă de mai vechile împreunări de cuvinte erau absurde. La rândul lor mai vechile loviri de cuvinte erau absurde». Depinde cine o face şi pentru cine. Ienăchiţă Văcărescu, de pildă, are curajul să fie «absurd» în faţa Mioriţei şi a lui Toma Alimoş. » Nu-i cazul să intru în detalii în legătură cu numita Carte de recitire, ea fiind prea bine cunoscută. Mai trebuie numai amintit că Nichita, hagiograful, are în

vedere special, «creşterea limbii româneşti / şi-a patriei cinstire», faimosul Testament, meşteşugul, esenţa poeziei căutată în limbă. «Temeneaua» la Anton Pann tot pe motivul «poveştii vorbei» se produce. Şi al sincronismului. În anul de graţie 1831, când s-au fost tipărite Poeziile deosebite sau cântece de lume ale mândrului şi balcanicului «iubăreţ», Goethe tipărea partea a doua din Faust, Edgar Allan Poe îşi publica poemele, Stendhal dădea la iveală Roşu şi negru: «Tată de cuvinte, mult a mai suferit Anton Pann de pe urma inimii sale care-i stârnea stihul». Căci, vorba lui Ienăchiţă, poezia se face şi din inimă nu numai din cap. La fel, măreţe idealuri şi fondator de limbă este şi «Iliade, Heliade... », şi Cârlova, «drag os de aur», şi Bolintineanu, care se dedă mai abitir la meditaţii, şi Alecsandri cel «născut din cântecele ţării».

Antologia de poezii de dragoste Clar de inimă a apărut în anul 1973.

Anul 1975 este marcat de obţinerea pentru ultima oară a Premiului Uniunii Scriitorilor şi tot acum i se atribuie Premiul Internaţional „Johann Gottfried von Herder”. Tipăreşte cea de-a patra antologie, Starea poeziei, în colecţia „Biblioteca pentru toţi”. Devine publicist comentator la „România literară”. Se mută în ultima sa locuinţă, din

Str. Piaţa Amzei nr. 9. În faţa geamului apartamentului său creştea celebrul salcâm Gică. În anul 1978 publică volumul de poezii Epica Magna, care primeşte în acelaşi an Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române. Iar în 1979 lansează volumul de poezii Opere imperfecte.

Editura Narodna Kultura din Bulgaria îi publică volumul Bazorelief cu îndrăgostiţi, tradus de Ognean Stamboliev. În anul 1980, propus de Academia suedeză, poetul candidează la Premiul Nobel pentru literatură, alături de Elytis, Frisch, Senghor şi Borges. Premiul este acordat poetului grec Odysseas Elytis. Acum apare discul Nichita Stănescu – o recitare, realizat de Constantin Crişan în colaborare cu Augustin Frăţilă, scos de Casa de discuri „Electrecord”.

Referindu-se la creaţia stănesciană, Constantin Crişan concluziona: „Poezia lui Nichita Stănescu e un imn involuntar, dedicat Maiestăţii Sale Cuvântul şi antinomiilor lui Necuvântul”. În august1981 are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă şi poetul se internează la spitalul Fundeni. În februarie1982 moare tatăl poetului. Volumul Noduri şi semne, subintitulat Recviem pentru moartea tatălui este o se-

DECEMBRIE 2012

11

englezisme zgârie timpanul, cu atât mai mult cu cât avem cuvinte româneşti care pot exprima perfect aceeaşi idee. Însă e foarte probabil ca, prin uzul frecvent, multe să intre oficial în limbă.” (http://scri. ro/scrii/a-focaliza) „graduare” „Absolvire” se zice acum, după romgleză, „graduare”.

Verbul „a gradua”, apare tratat de „Dicţionarul de neologisme” din 1986, dar cu un alt înţeles: „GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micşora treptat.

[P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].”

De „graduare” nu s-a ocupat până azi niciun dicţionar, deşi dl. Alexandru Gabriel Filotti scrie în „Frontierele românilor”: „În timpul războiului, în vederea reconstrucţiei care în mod inevitabil trebuia să urmeze războiului, guvernul mareşalului Antonescu, a luat măsura ca studenţii din Politehnica şi Medicină, să-şi continue studiile până la

graduare [s. n.], şi abia apoi să poată fi încorporaţi în armată.”

Să-mi fie îngăduită preluarea unui comentariu de pe pagina Web a domnului Marius Cruceru, pentru că azi îmi lipseşte umorul de care domnia sa dă dovadă: „Sîntem în plin sezon de „graduări”. Toată lumea gradueşte. Fiica noastră a graduat de la liceu… sau a graduat liceul. Azi avem festivităţi de graduare. Se fac poze de graduare, diplome de graduare. Înţeleg că nu putem scăpa de computer şi nu sînt adeptul „câinelui fierbinte” în loc de hot-dog, nici „calculator de poală” în loc de laptop şi totuşi… puţintică estetică, fraţilor.

Graduare sună ca porcul în limba română şi este un calc nereuşit cînd avem alternativa pentru „absolvire”.

Neoprotestanţii sînt şi mai ispitiţi de astfel de calcuri din pricina proximităţii limbii engleze, limba în care ne-am format limbajul teologic.

Să încercăm totuşi să vorbim limba română cînd este de vorbit limba română şi să vorbim alte limbi, cînd se cere.

Felicitări tuturor graduaţilor… „absolvească-vă de păcate Dumnezeu!”

lecţie din tot ce a scris poetul de la ultima sa apariţie editorială. În iulie se căsătoreşte cu ultima sa soţie, Todoriţa Tărâţă (Dora).

Călătoreşte prin Macedonia şi Iugoslavia, înainte să-şi fractureze piciorul stâng în luna noiembrie în Vrancea, accident care-l va imobiliza în casă timp de şase luni.

La finele lunii ianuarie1983, Nichita Stănescu şi Aurelian Titu Dumitrescu solicită directorului Editurii Albatros, Mircea Sântimbreanu, publicarea între coperte a lucrării Antimetafizica, Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu.

La 31 martie 1983, la împlinirea a 50 de ani de viaţă, poetului i se organizează o sărbătorire naţională.

Continuă să-i apară traduceri ale poeziilor peste hotare, în special în Iugoslavia. În timpul unei călătorii în această ţară va avea o criză foarte gravă, ce necesită intervenţia medicilor.

Pe 12 decembrie 1983, pe la miezul nopţii, are dureri foarte mari în zona ficatului şi este adus cu salvarea la Spitalul de urgenţă unde crizele sunt extrem de violente şi poetul se stinge din viaţă la ora două şi zece minute. Ultimele sale cuvinte sunt: ”Respir, doctore, respir”. În 1985 apare volumul inedit Antimetafizica, Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu, Editura Cartea Românească.

În 1992 apare volumul Argotice – cântece la drumul mare, subintitulat Poezii, ediţie alcătuită, îngrijită şi prefaţată de Doina Ciurea, Bucureşti, Editura Românul. „Noutatea poeziei lui Nichita Stănescu era evidentă de la întâiul volum, chiar dacă numai în latură superficială. Modul de a vorbi despre sine şi despre lume era, înainte de toate, şocant. Cu ce să asemeni anatomiile lirice ale poetului care lua inocent cunoştinţã de trupul lui? Gleznele înfloreau, braţele ţâşneau ca niste şerpi, din umeri ieşeau pantere şi lei, în tâmple se înfigeau vise, scheletul lumina, mâinile dădeau la o parte razele lunii, inelarul se lovea clincheţind de degetul mijlociu. Dar starea de imponderabilitate a lucrurilor: saltul, dansul, plutirea, zborul? Poezia închipuia o lume reală fără gravitaţie, imaterială, diafană, în care obiectele lunecă dintr-o formă în alta, dintr-un contur în altul ca nişte misterioase fluide; şi totodată o lume a stărilor de suflet substanţială, densă, în care sentimentele se ating, se lovesc şi se rănesc.” „Există un amestec ciudat de forţe în fiinţa lui Nichita Stãnescu: un respect aproape religios pentru poezie şi o supunere aproape cinică faţă de real. [...] Nichita Stănescu reprezintă un mod specific de a fi poet în lumea noastră. E greu să-i afli un model în literatura anterioară.” (sfârşit)

12

DECEMBRIE 2012

Campania „Aproape de tine!”

Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă s-o trăieşti ca pe ceva magic. (Albert Einstein).

Situaţia copiilor rămaşi în România în urma unor părinţi care părăsesc ţara pentru a obţine un venit mai bun decât acasă este încă o problemă controversată.

Discutată de multe ori în termeni de abandon şcolar, de cazuri de asistenţă socială, situaţia lor se încadrează în seria eşecului societăţii româneşti chiar dacă, la punctul de plecare, este o problemă familială. Mai puţin discutat însă este cazul copiilor plecaţi odată cu părinţii lor în alte ţări sau ai celor născuţi pe teritoriul de emigrare al familiei.

Care este rata succesului în societate a unui astfel de copil? Până în ce punct putem vorbi de încadrare, de asimilare şi, în cele din urmă, de identificare cu spaţiul ţării de adopţie? Dar mai mult, care va fi identitatea acestor

copii? Adaptarea la noul spaţiu de integrare presupune, în primul rând, asumarea limbii în care trebuie să comunici şi, cel mai important, în care să-ţi faci studiile. Reuşita copiilor născuţi pe teritoriul ţării în care au emigrat părinţii lor poate să se situeze pe acelaşi plan cu al unui nativ. În cazul celorlalţi depinde, într-o mare măsură, de alegerea şcolilor în care vor învăţa şi, bineînţeles, de implicarea părinţilor.

Un copil născut în ţara de adopţie aparţine, măcar în proporţie de 75% culturii din ţara respectivă. Pentru el, nu se pune problema integrării. El aparţine deja locului şi culturii, vorbeşte bine limba, înţelege ce se petrece în jurul lui, are deja prieteni. România pentru el devine ţara pe care o vizitează când ia avionul, bunicii sunt cei pe care îi aude la telefon sau care vin câteva luni pe an să stea cu el.

Exodul românilor Nimic nu poate fi mai tragic pentru un copil decât despărţirea de părinţii săi.

Cu cât vârsta copilului este mai mică, cu atât trauma lui este mai profundă. În sufletul, în psihicul lui se creează un gol care nu va mai fi umplut niciodată. Sunt aproape două decenii de când a început exodul românilor, lipsurile şi deznădejdea forţându-i să-şi lase casele şi să plece, riscându-şi viaţa şi adesea pierzând-o pe drumurile străinătăţii. Fiecare din ei spera să revină într-un andoi, dar iată că au rămas în ţara pe care au ales-o şi astăzi. Lipsa părinţilor, în special a mamelor, a ruinat familiile pe care le-au avut cândva. Copiii au rămas în grija tatei (uneori), iar cel mai frecvent au rămas ca să fie supravegheaţi de bunici, de rude, chiar şi de vecini sau oameni necunoscuţi. Sunt şi copii care trăiesc doar cu fratele sau sora mai mare. O responsabilitate enormă.

Kasandra Kalmann Năsăudean:

ei devastator se va resimţi în timp. Deoarece, pentru a se construi psihologic şi a se structura ca fiinţă, copilul are nevoie de prezenţa ambilor părinţi. O fetiţă trebuie să fie lângă mama sa, ca să se identifice cu ea ca o viitoare femeie, iar băiatul are nevoie de exemplul tatei, pentru a deveni bărbat. Părinţii sunt modelele esenţiale ale vieţii copiilor. Ei suferă de crize de identitate, trec prin depresii profunde, nu-şi pot găsi un scop pentru a trăi o viaţă normală. Nevroza

de abandon, instalată odată cu plecarea părinţilor, le-a erodat încrederea în sine, speranţa că pot fi iubiţi şi acceptaţi aşa cum sunt. E o confuzie totală la nivel existenţial.

KKN: Ce se întâmplă în substratul psihologic al părinţilor?

MZ: Cea mai mare parte dintre ei trăiesc cu un sentiment profund de vină şi o tristeţe fără grad de comparaţie. Chiar dacă deseori nu recunosc, ei regretă că şi-au lăsat copiii, regretă că nu i-au văzut cum cresc, cum merg la şcoală, cum învaţă, cum râd, cum plâng. Cele mai afectate, cred eu, sunt femeile-mame, frustrate că nu-i pot mângâia, că nu le pot găti, că nu le-au împletit fetiţelor lor dragi cosiţe, că nu şi-au susţinut la greu odraslele şi nu le-au apărat de rele. Tristeţe, neputinţă, vină, dar şi o mare supărare împotriva tuturor, a vieţii, a statului, a destinului. Furia lor îi vizează chiar şi pe propriii

România a devenit un stat în care categoria copiilor rămaşi singuri acasă se extinde de la un an la altul. Cât valorează argumentele părinţilor în acest sens?

Monica Zagorschi: Oricare ar fi fost argumentele părinţilor, invocate în faţa copiilor atunci când au ieşit pe poartă, majoritatea copiilor s-au simţit abandonaţi, părăsiţi, profund nefericiţi din această cauză. Lipsa părinţilor a lăsat urme adânci şi efectul

copii. Oare nu şi din cauza lor şi-au luat lumea în cap ca să le ofere o viaţă mai bună?

Sunt şi supăraţi, pentru că între timp copiii au crescut, s-au înstrăinat de ei şi, în loc de mulţumire, citesc în ochii lor reproşul. Mulţi se resemnează pentru că s-au obişnuit, le e frică de faptul că nu-şi vor mai regăsi locul în anturajul familiei, unde rolurile sunt demult distribuite.

KKN: De ce cred părinţii plecaţi că banii trimişi acasă îi pot face fericiţi pe copiii lor?

MZ: Oare nu pentru acest motiv au plecat, ca să câştige bani pentru ei? Prin bani, colete, cadouri, ei încearcă să înlocuiască sentimentele, emoţiile, căldura de care au fost privaţi cei de acasă. Nimeni nu poate să-i acuze pentru aceasta. Doar că, din cauza sentimentelor de vină, se exagerează mult cu recompensele materiale.

KKN: De ce credeţi că banul devine prioritar în raport cu ataşamentul, dragostea, familia?

MZ: Sumele trimise acasă sunt tot mai mari, cadourile tot mai scumpe. Oare e corect să-i spui băiatului sau fetei tale că, uite, „mama mai rămâne să lucreze încă un an ca să poată să-ţi cumpere maşină, sau că trebuie să punem ţiglă pe casă?” Discuţiile pe skype şi la telefon se axează mai mult pe valorile materiale. Mai puţin li se vorbeşte copiilor că sunt iubiţi, doriţi, tristeţea nu este pusă în cuvinte ca să nu provoace lacrimi şi acuzaţii.

Astfel copiii ajung să creadă că afecţiunea poate fi egalată doar cu un telefon scump, cu un computer, un automobil etc. De fapt, unii părinţi nu mai revin acasă şi pentru că se simt dezrădăcinaţi, străini de propriii lor copii şi de ţara în care s-au născut. Copiii au învăţat să trăiască fără ei, singuri, independenţi şi reci.

Bani, bani, bani. „Cum ai putut să-i cheltui, doar ştii că eu muncesc ca un rob de dragul vostru?”, este întrebarea pe care mulţi părinţi o adresează copiilor rămaşi ani şi ani singuri, iar răspunsul în majoritatea cazurilor este: „Dar nu eu te-am rugat să pleci...”.

Aşa gândeşte copilul de ieri, astăzi major, atât de independent şi atât de… indiferent.

KKN: Care este părerea dumneavoastră în astfel de situaţii? Ce fel de părinţi vor

fi la rândul lor, aceşti copii educaţi prin skype şi telefon?

MZ: Bineînţeles că şi aceşti copii îşi vor întemeia familii, vor avea copii, vor încerca să ducă o viaţa normală, la fel ca toţi ceilalţi. Însă, la un moment dat, când vor trebui să aleagă între familie şi carieră, ei nu vor ezita să o aleagă pe aceasta din urmă, lăsând copiii în grija bonelor. Pentru că, la nivel inconştient, copiii sunt predispuşi să urmeze exemplul propriilor părinţi, fie el pozitiv sau negativ. Şi la cabinetul meu sunt aduşi copii ale căror mame au ales să-şi păstreze locul de muncă, lăsând să fie dădăciţi de femei străine.

Pentru bebeluşi, consecinţele acestei rupturi afective nu au întârziat să apară. După câţiva ani ei încep să sufere de hiperactivitate, agresivitate, diverse fobii, ticuri, boli somatice. Obiceiul preluat din occident de a lăsa un bebeluş de câteva luni în grija tatălui este, de fapt, o mare greşeală, pentru că legătura copilului cu mama în primii ani de viaţă este primordială. Prezenţa exclusivă a tatălui în cea mai mare parte a timpului creează confuzii majore şi dereglări în evoluţia psihologică a copilului.

KKN: De mai mulţi ani se

tot vorbeşte despre riscurile acestor despărţiri sfâşietoare.

Ca psiholog, consideraţi că liberalizarea regimului de vize, a frontierelor în Europa, ar putea ameliora aceste stări complicate din relaţiile părinţilor plecaţi cu copiii lor rămaşi singuri acasă?

MZ: Circulaţia liberă peste hotare ar rezolva doar parţial această problemă. Puţini sunt acei care ar risca să ia cu ei întreaga familie. Aceasta ar crea probleme la angajare şi cheltuieli suplimentare. Doar familiile care emigrează pentru totdeauna îşi iau şi copiii.

Persoanele care au crescut fără căldură şi dragoste parentală îşi pot lăsa şi ele copiii fără regrete, pentru că... aşa au procedat mama şi tata.

KKN: Credeţi că există şi aspecte pozitive ale acestor despărţiri?

MZ: Psihicul nostru este alcătuit de o asemenea manieră, încât până şi din suferinţe poate să extragă beneficii, în scopuri de supravieţuire. O parte dintre fetiţele şi băieţii rămaşi fără protecţia părintească, chiar dacă au fost privaţi de copilărie şi s-au maturizat prematur, au devenit foarte repede autonomi şi independenţi.

Campania „Aproape de tine!”

Au învăţat să se descurce singuri în situaţii dificile.

Acum ei se adaptează mai uşor, caută şi găsesc soluţii ca să meargă înainte. Pentru ei este o mare satisfacţie faptul că mamele lor emigrante, atunci când revin, sunt total transformate: par mai sigure, sunt emancipate, au o gândire modernă şi s-au debarasat de prejudecăţi şi complexe de inferioritate. Aceşti copii învaţă de la părinţii lor că pot avea un trai decent muncind foarte mult, cinstit şi cu responsabilitate. Sunt mândri de părinţii lor şi fericiţi când familia se reîntregeşte, iar atunci când pleacă cu ei peste hotare îşi păstrează demnitatea şi se afirmă în diferite moduri.

KKN: Din statistici, am aflat că au fost cazuri de sinucidere în astfel de familii.

Copii care s-au sinucis de dorul părinţilor, sau părinţi care s-au sinucis de dorul şi grija copiilor rămaşi singuri.

Cum poate fi depăşită povara despărţirii de oamenii dragi, plecaţi din viaţă?

ZM: Moartea întotdeauna ne ia prin surprindere, în special atunci când mor copii, când îşi pierd viaţa persoane tinere. Adevărul este că trauma pierderii unui copil niciodată nu va fi depăşită de un părinte, dar niciodată. Ea poate fi doar parţial ameliorată. E o suferinţă fără limite şi fără grade de comparaţie. Persoana îndoliată încet, şi cu pierderi enorme de energie psihică, începe a învăţa cum să trăiască cu această pierdere, care niciodată nu va fi acceptată. În prima perioadă persoana trebuie lăsată să-şi trăiască doliul, care este necesar pentru a se detaşa moral de cel decedat.

Doliul poate dura câteva luni,

un an. Când starea de autoizolare durează mai mult de un an, doliul devine patologic şi persoana are deja nevoie de ajutor specializat: consilierea unui psiholog sau a unui psihiatru. Sunt cupluri care, după pierderea unui copil, în scurt timp se despart. Este prea multă durere la mijloc ca să mai poată convieţui împreună.

KKN: Ar trebui, sau nu, ca statul să fie responsabil pentru nişte programe de reabilitare a persoanelor-victime ale unor astfel de tragedii?

MZ: Când au loc tragedii cu decese în masă, în orice ţară civilizată statul se implică obligatoriu pentru a susţine rudele celor decedaţi. La noi, din câte ştiu, uneori li se acordă familiilor ajutoare materiale modeste. Evident, suportul material nu este suficient. Asemenea accidente traumatizează oamenii pentru toată viaţa, nu doar fizic, ci şi psihologic. Pentru a li se alina suferinţele morale, oamenii au nevoie în primul rând de suport psihologic. Cu siguranţă, este absolut necesară crearea unor echipe mobile de medici, psihologi şi psihiatri, pregătiţi să se implice imediat în situaţiile de urgenţă, cum ar fi aceste accidente îngrozitoare. Programul să includă şi reabilitarea pe termen lung a victimelor tragediilor, la fel, cu sprijinul statului, care e responsabil de toate lucrurile care se întâmplă în această ţară.

KKN: În condiţiile dificile de trai din România, cum ar putea cetăţenii să-şi menţină echilibrul psihologic?

MZ: Aici chiar că nu există reţete universale, care să vină ca o mănuşă oricui. Fiecare om e o entitate psihică, strict

individuală. Totul depinde de bagajul emoţional acumulat în copilărie. Spre exemplu, un copil care a fost mereu descurajat şi făcut vinovat pentru toate relele va ajunge un matur cu o imunitate scăzută la stresul cotidian. Iar fragilitatea emoţională duce la depresii şi nevroze, imediat ce se ciocneşte cu anumite dificultăţi. Şi invers: un copil care a primit căldură şi afecţiune de la părinţi va face faţă mai uşor problemelor cotidiene. Când nu mai facem faţă stresului, e cazul să luăm o pauză. Şi să punem toate lucrurile pe tapet, întrebândune: „Ce contează cel mai mult pentru mine? Familia?

Prietenii? Sănătatea? Sau acest şef morocănos, acest job nesuferit etc.? Ce mă ajută să mă detaşez şi să mă refac? O carte? Un film? Sportul? O ieşire cu prietenii? O ciocolată?”. Odată ce aţi stabilit priorităţile – reveniţi în familie şi comunicaţi, căutaţivă prietenii, citiţi o carte, ascultaţi un disc bun, mâncaţi o ciocolată. Comunicaţi, iubiţi, delectaţi-vă, fiţi vii! Adevărata fericire este alcătuită şi din bucurii obişnuite, satisfacţii minuscule. Eventual, căutaţi un psihoterapeut, ca împreună să aflaţi motivele din cauza cărora nu vă puteţi trăi viaţa aşa cum doriţi.

KKN: Din punctul dumneavoastră de vedere, care sunt motivele pentru care consumatorii de presă sunt atât de dependenţi de subiecte legate de vedete, sex sau divorţuri?

MZ: Cineva spunea că „fericirea se termină acolo unde începe comparaţia”. Zi de zi omul de rând este bombardat cu informaţii despre

actori, cântăreţi, persoane celebre şi bogate. În comparaţie cu aceştia, viaţa lor, a persoanelor de rând, pare plictisitoare, ternă, nefericită. Inevitabil, apare invidia şi furia faţă de aceşti răsfăţaţi ai sorţii.

Iar atunci când încep scandalurile, divorţurile, publicul se înviorează, se bucură! Ca să vezi, plâng şi cei bogaţi!

Aha, ştiam eu că e ceva putred acolo, gândeşte consumatorul de bârfe. Citind, el se simte gratificat şi chiar valorizat, pentru că în felul său, el îi vede acum nefericiţi şi oropsiţi şi pe ei, cei de pe Olimp. Acum el se simte superior. La urma urmei, el nu face scandal, nu are amantă, nu se droghează, nu divorţează. Prin această dependenţă persoanele îşi satisfac plăcerea voyaristă, pe alocuri sadică de a-i vedea şi pe aleşii sorţii năpăstuiţi, iar acest lucru îi ridică în ochii proprii.

KKN: Din ce cauză, profesia de psiholog în România este una prost plătită şi prea puţin solicitată?

MZ: Este adevărat că şi în prezent lumea încă mai confundă psihologul cu psihiatrul. Apoi mai există şi prejudecata: „Dacă am probleme psihice, înseamnă că sunt nebun? Ce va crede lumea când va afla că merg la psiholog?” Când oamenii suferă de depresii, nevroze, fobii, ei fac coadă la cabinetul neurologului. Pentru că sunt siguri că bolnav este corpul, că au ceva cu creierul şi tensiunea. Ei vor să-şi trateze acest corp cu pastile şi alifii, având credinţa oarbă că doar acestea îi pot ajuta. Mult mai târziu realizează că de fapt au nevoie să-şi trateze sufletul.

Atunci ajung la psiholog şi prima lor întrebare este: „Oare chiar cuvintele pot să ajute pe cineva?”. Această opinie este, probabil, împărtăşită şi de unii factori de decizie care stabilesc salariul şi soarta psihologilor din România care nu au unde se angaja după absolvire. Dar până şi în cartea sfântă este consemnat „Mai întâi a fost cuvântul”… Iar psihologul lucrează cu: cuvântul. Apoi, o seamă de persoane ezită să meargă la psiholog deoarece nu cunosc avantajele şi beneficiile consilierii psihologice.

Lipsa educaţiei şi culturii referitoare la sănătatea psihică ar fi unul dintre motivele acestei reţineri. Totuşi, în ultimul timp tot mai multe persoane solicită ajutor, inclusiv aceşti copii - acum adolescenţi - victime ale migraţiei părinţilor.

Vin cu probleme de anxietate, depresie, fobii, insomnii, atacuri de panică, afecţiuni psihosomatice. Stresul major din societate, care solicită la maxi-

mum capacitatea de adaptare a oamenilor, contribuie mult la acutizarea lor.

KKN: Aţi fost solicitată vreodată să colaboraţi la vreo anchetă judiciară?

MZ: Lucrând ani buni în calitate de psiholog al Organizaţiei Internaţionale Pentru Migraţie din Spania, am participat atât la anchete penale în România, cât şi la procese de judecată. În cadrul lor am asistat copii, fete minore – victime ale migraţiei şi ale traficului de fiinţe umane.

Vreau să cred că prezenţa mea în cadrul anchetei şi în sălile de judecată le-a ajutat pe acele fete, pe acei copii să suporte mai uşor stresul la care erau supuşi în timpul interogatoriilor şi audierilor. Nu le era deloc simplu să facă faţă situaţiei când erau confruntaţi cu traficanţii, care până şi în prezenţa anchetatorilor, judecătorilor, afişau un comportament provocator şi ameninţător. Totodată, m-am convins că prezenţa unui psiholog schimba în mod benefic comportamentul şi atitudinea persoanelor care conduceau ancheta sau procesul de judecată.

Primele care dispăreau din vocabularul unora, erau insultele şi înjurăturile…

Monica Zagorschi în cei peste 29 de ani de când trăieşte în Spania împreună cu soţul şi părinţii, nu a uitat nicio clipă de unde provine. Deşi Barcelona a devenit pentru ea acel loc numit acasă de aproape 30 de ani, Monica poartă în suflet dragostea pentru oraşul unde s-a născut şi a copilărit: Sighetu Marmaţiei. Legile Spaniei nu i-au permis să păstreze şi cetăţenia română, dar cu toate acestea, Monica susţine că este româncă.

Doctor în psihologie, aceasta

DECEMBRIE 2012

13

încă mai speră că legile din România privind adopţiile, se vor reglementa curând şi astfel, va reuşi să finalizeze proiectul de infiere a celor trei fetiţe abandonate din zona în care în urmă cu 52 de ani venise ea pe lume. Cristina, Raluca şi micuţa Sara, (Scufiţa Roşie cum îi place Monicăi să o resfeţe), sunt copiii Anei şi a lui Ioan Arba din Sighetu Marmaţiei, plecaţi în Italia la muncă în urmă cu cinci ani.

Cele trei fetiţe au rămas în grija bunicilor (bunica – 72 de ani, bunicul – 75 de ani), dar de mai bine de doi ani de zile, părinţii acestora au încetat să-i mai viziteze, să le mai trimită bani pentru că nu mai au de muncă decât sporadic şi abia supravieţuiesc iar Ana suferă de o boală incurabilă. În România nu au pentru ce se întoarce.

Părinţii le sunt bătrâni şi bolnavi, cu pensii extrem de mici, lipsiţi de câte toate. Locuri de muncă nu există în zonă, astfel că, au ajuns într-un moment din viaţa lor în care nu se mai pot ajuta unii pe alţii.

Monica Zagorschi a apărut ca un adevărat înger, într-un moment în care hotărâseră amândoi să-şi pună capăt zilelor. Din vara acestui an, familia Zagorschi navetează între Baia Mare şi Barcelona, oferindu-le celor trei fetiţe şi bunicilor lor siguranţa şi stabilitatea materială de care aveau nevoie. Sărbătorile de Iarnă le vor petrece cu toţii în Spania, în casa familiei Zagorschi unde pentru prima oară se vor auzi glasuri cristaline de copii, o adevărată magie de Crăciun...

Un material realizat şi editat de Kasandra Kalmann Năsăudean

14

En español

DECEMBRIE 2012

Ana-Maria Marinescu Madrid

Ana-Maria Marinescu: Una de las últimas tendencias en materia de fitness parece ser Zumba. ¿Qué es Zumba?

Use García Corrales: En el fitness siempre hay cosas que están de moda. Ahora ha salido esto. Son cosas que intentan que lleguen a todo tipo de público – joven, mayor, y la verdad es que está teniendo un gran éxito. Lo bueno es que está por todo el mundo.

Conchi Cruz Jiménez: Zumba tiene su sede en Miami. Los primeros países fueron suramericanos. El fundador del programa, Beto (N.r. Alberto „Beto” Pérez, de origen colombiano), fue un coreógrafo a quien se le ocurrió un día coger una canción y dividirla en distintas partes. Según la canción, iba metiendo los pasos que más o menos le pedía la letra de esa canción.

A partir de allí montó sus propias coreografías y también hizo sus canciones de Zumba.

Ahora mismo hay canciones que están de moda, como “Eva María se fue”, que las ha puesto él en el programa de Zumba.

A.M.M: Cuando digo Zumba, ¿se trata de Zumba fitness?

U.G.C.: Existe Zumba Gold, para gente de tercera edad y Zumba Kids, para niños.

A.M.M.: ¿Quién puede practicar Zumba? ¿Tiene algunas contraindicaciones?

U.G.C.: Cualquier tipo de público. Desde mi punto de vista, es un programa muy completo porque se suda un montón, con mucha intensidad, se trabaja cardio vascular bastante, se trabaja también la resistencia muscular. Pero en una clase habría que hacer una selección, que no se hace en los gimnasios, por lo que

Son jóvenes, guapos, alegres, desbordan energía y buen humor, y te hacen sudar y moverte como nunca hubieras imaginado que podrías hacerlo. ¿Cómo? ¡Bailando Zumba y divirtiéndote muchísimo! Llenan las clases de gente y atraen a todo tipo de público. Ellos son: Conchi Cruz Jiménez (de 21 años) y Use García Corrales (de 38 años), monitores de Zumba, y pareja en una compañía de baile. Ambos cuentan con una gran experiencia en el sector del fitness, organizando congresos de aeróbic y Zumba, y dando clases de aeróbic desde los 16 y 23 años, respectivamente. Además, Use trabaja como instructor de monitores para la conocida escuela Orthos de Madrid. Confiesan tener el aeróbic como disciplina de fitness favorita y como primer amor, pero dan también clases de Step y Zumba.

Sobre esta relativamente nueva disciplina en el sector del fitness hemos entrevistado a los dos profesionales, para dar a conocer a nuestros lectores los beneficios de la misma y mostrarles una alternativa para hacer ejercicio sin „sufrir” y pasándolo bien. Además, quisimos descubrir el secreto del éxito de Use y Conchi, al ver el ambiente, la cara sonriente del alumnado y cuán de agotada se queda la sala después de una de sus clases de Zumba. Y cómo no van a tener éxito siguiendo la filosofía que tienen, la de „ser flexible y adaptar la clase al grupo, cambiando si es necesario la coreografía, subiendo o bajando el grado de dificultad según las necesidades o el nivel del grupo” como cuenta Use, quien añade: „Hay que ser profesional y trabajar para ganarse al alumnado”, siendo consciente de que „Quienes nos dais de comer sois vosotros, nuestros alumnos”. Use y Conchi se preocupan tanto por la técnica de sus clases como por la salud de sus alumnos. Es más, él tuvo su propio gimnasio en Torrejón de Ardoz, así que sabe cómo funcionan las cosas tanto de un lado como del otro del mostrador de recepción. Es por eso que su profesionalismo tiene un valor añadido, aportando más que otros monitores al estar atento a una serie de detalles que conoce gracias a su experiencia como dueño de su propio negocio.

sea o por el tipo de infraestructuras que hay. Para una persona de tercera edad, a lo mejor la Zumba normal es un poco agresivo y yo le recomendaría Zumba Gold. Para una persona de 16 hasta 45 años es bastante completo.

A.M.M.: ¿Cuáles son sus beneficios? ¿Qué parte del cuerpo se trabaja?

U.G.C.: Beneficios hay muchos. Se trabaja considerablemente la capacidad aeróbica, te ayuda a coger mucha resistencia cardio vascular. Una

persona que hace Zumba va a tener mucha más resistencia para todo. Se trabajan bíceps, tríceps, cuádriceps. Es bastante completo.

A.M.M.: ¿Cuántas veces a la semana hay que practicar Zumba y después de cuánto tiempo se ven los resultados, por ejemplo bajar de peso, que es lo que la mayoría de la gente quiere?

U.G.C.: Dicen que con una clase de Zumba se pueden perder unas 800 calorías. Hay que tener cuidado también con la alimentación. Depende del nivel de estrés de cada persona.

A.M.M.: ¿La clase de Zumba ideal dura 60 minutos?

U.G.C.: Teoréticamente, para las clases de día a día, sí. En una macro convención puede durar una hora y media. Convencionalmente, en los gimnasios es de una hora.

A.M.M.: ¿Cómo elegir la ropa adecuada para este tipo de deporte?

Estas Navidades, ¡regálate diversión!, ¡regálate...

U.G.C.: Las zapatillas son lo más importante porque son la herramienta para este tipo de ejercicio físico. La zapatilla tiene que tener una cámara de aire y un puente flexible.

La ropa tiene que ser elástica. Hay personas que vienen como muy comprimidas a las clases y eso estrangula la piel e impide la circulación de la sangre. Estoy en contra también de venir maquillada al gimnasio, creo que no es bueno para la piel.

A.M.M.: Una cosa que he visto y me gusta de vosotros es que trabajáis en equipo. ¡Habladme un poco de ello!

U.G.C.: A mí personalmente me ha venido muy bien compartir la afición que tengo con Conchi. Creo que cada uno aporta a las clases una parte. Yo estudio mucho la psicología del grupo. Cuando acabamos la clase hablamos de cosas que hemos visto, cosas que faltan. La fuerza la doy yo, mientras que ella le da elegancia, la parte muy fina, femenina, de baile. Esa mezcla creo que viene bastante bien. ¿Qué tiene de bueno Conchi, aparte de su juventud??? Que es una esponja.

Creo que ha cogido lo bueno de mí y además es una persona que aporta su toque personal. (N.r.: Use fue profesor de aeróbic de Conchi).

C.C.J.: Nos complementamos muy bien.

A.M.M.: ¿Por qué creéis que hay más mujeres en las clases de aeróbic, Zumba, Step?

C.C.J.: Yo creo que los hombres no se meten a las clases sencillamente por vergüenza, por miedo a hacer el ridículo o por pensar que es una clase solo para chicas.

A.M.M.: ¿Cómo es trabajar con tantas mujeres?

C.C.J.: Es bastante gratificante. Yo tengo esa parte femenina que las mujeres pueden coger de mí.

A.M.M.: ¿Por qué creéis que Zumba tardó tanto en llegar a España?

U.G.C.: Porque en España había otro programa parecido que se llamaba Batuka. Cuando Batuka pasó de moda, entró Zumba. Mucha culpa la tenemos los profesores.

Tenemos que preocuparnos de que el alumno venga con muchas ilusiones a las clases, preguntándose qué va a hacer el monitor ese día. Las clases - da igual que sean de aeróbic, de Zumba o Step - funcionan cuando el monitor se preocupa por el alumno.

A.M.M.: Para mí Zumba es: diversión, baile y música

para todos los gustos. ¿Cómo definiríais vosotros Zumba en tres palabras para despertar la curiosidad de los lectores a que prueben una clase?

U.G.C.: Diversión, ejercicio y sonrisas. En la clase de zumba se crea un ambiente muy calentito, la gente entra y sale con una sonrisa. Nadie se siente torpe, la persona que ha hecho mucho baile o no ha hecho nada sale con la misma cara. Porque Zumba está pensado para que sea una fiesta a la vez que haces ejercicio. ¡Ojalá que viva mucho

Por lo tanto, no esperes a que Zumba se pase de moda, ¡pruébala ya! ¡Te encantará seguro! Y, de ser así, inclúyela en la lista de los propósitos del nuevo año, como una manera fácil y divertidísima de ayudarte en tu programa de control de peso. Si no sabes dónde ni cómo, localiza tu gimnasio y tu monitor de Zumba en la página oficial: www.zumba.com, en la pestaña „Buscar instructor”.

Allí encontrarás también a los monitores favoritos de mucha gente, los protagonis-

porque está funcionando muy bien y ojalá que los monitores sepamos mantener esto!

C.C.J.: Una fiesta, un desahogo de nuestro estrés, de nuestra rutina, desconectar del mundo. Durante una hora, no pensar, bailar y pasarlo bien.

A.M.M.: ¿Creéis que la Zumba pasará de moda?

Ambos: Sí. Use: Pero lo tienen muy bien pensado para que eso no pase pronto. ***

tas de la entrevista de hoy, Use García Corrales (http:// ugarciacorrales.zumba. com/) y Conchi Cruz Jiménez.

Y para verles en acción, en plena forma y como mejor se expresan - dando clases -, entra en www.youtube.com, escribiendo en el buscador las palabras claves „aerobic Use”. *** Corrección: José Miguel Martín Yubero

Urări de Sărbători

DECEMBRIE 2012

15

Compania Jett Media Group CA - USA şi publicaţia Occidentul Românesc urează prietenilor, colaboratorilor şi cititorilor, cele mai calde urări de sănătate, bucurie, zile numai cu soare şi pace în suflet, fericire şi noroc. Să aveţi parte de un Crăciun îmbelşugat, şi de un An Nou 2013 prosper, fără griji şi nevoi. La mulţi ani!

Fie ca Magia Sărbătorilor de iarnă, cu zvon de colinde şi clopoţei, să aducă fericire, sănătate şi bunăstare în căminul dumneavoastră.

Crăciun Fericit! Anul Nou 2013 mai bogat, mai liniştit!

Carmangeriile Silvia Bîrsan - Alcalá de Henares

E vremea colindelor, vremea bucuriei, când minunea naşterii Mântuitorului cuprinde sufletele şi le înnobilează. De Sărbătorile de Iarnă să deschidem uşa pentru oaspeţi dragi, şi inima pentru speranţă, bucurie şi lumină. Crăciun Fericit şi La mulţi ani 2013!

Firma de transport Nelu Bârsan - Madrid

Fabrica de mezeluri Transilvania transmite clienţilor săi multă sănătate, fericire, prosperitate şi noroc în toate, cu ocazia sărbătorilor de iarnă. La mulţi ani, români din Spania!

Crăciun Fericit şi La mulţi ani 2013!

De sărbători atinge o stea cu Blue Air! Pune-ţi o dorinţă! În noul an noi te ducem mai aproape de ea.

La multe vise împlinite în 2013!

Crăciunul este o sărbătoare a sufletului, o stare de spirit care ne face să dăruim iubire celor cărora le lipseşte, compasiune celor care duc poveri prea mari pe umerii lor, mângâiere celor bolnavi, ajutor celor săraci. Vă dorim un an în care să fim toţi mai buni, mai oneşti, mai uniţi, mai mândri că suntem români. La mulţi ani 2013!

Carmangeria Românească Zaragoza

Din lumina sărbătoririi naşterii Domnului şi din speranţa ce însoţeste Noul An, gânduri bune şi urări de sănătate, împliniri şi bucurii tuturor!

La mulţi ani 2013!

Cabinetul de avocatură Sârbu Abogados - Madrid

Asociaţia Culturală Hispano-Română Gente din Quintanar de la Orden, transmite prietenilor, colaboratorilor, românilor din Spania şi de pretutindeni, familiilor lor, un Crăciun Fericit iar noul an să aducă tuturor numai bucurii şi împliniri. La mulţi ani 2013!

Sorin Bălăşcău – Preşedinte Asociaţie

16

Opinii

DECEMBRIE 2012

şi Danemarcei, căsătorie din care s-a născut Prinţul Mihai, viitorul Rege Mihai al României.

Din 1940, când a abdicat în favoarea Regelui Mihai, şi până în 1953, când a murit în Portugalia, Carol al II-lea a trăit în exil, alături de Elena Lupescu, cu care s-a căsătorit în 1947.

Paul de România a susţinut că moşteneşte 37% din averea regală, plus partea de moştenire care i-ar reveni

a beneficia de vreun imobil sau teren al Casei Regale.

Singurul drept recunoscut de Ferdinand I lui Carol al II-lea a fost acela de a primi anumite sume de bani. Regele Ferdinand I scria: „Anulez dispoziţia cuprinsă în acest testament prin care lăsam fiului meu Carol toată cotitatea disponibilă şi hotărârea de a cuprinde în partea sa de moştenire întreaga moşie Sinaia – Predeal împreună cu Castelul Peleş şi celelalte castele,

să revină urmaşului meu pe tronul României din familia mea, iar în timpul minorităţii sale să se bucure de folosinţa şi de veniturile lor iubita mea soţie Regina Maria. Voiesc ca partea rezervatară ce se cuvine fiului meu Carol, s-o primească în bani şi în efecte”.

Potrivit testamentului formulat în iunie 1925, Regele Ferdinand I şi-a împărţit averea între Regina Maria, soţia sa, şi cei cinci copii.

Băsescu, atac la Regele Mihai I În timp ce prinţul Paul de România se bătea în instanţă, umăr la umăr cu oamenii preşedintelui, pentru a revendica o parte din averea Casei Regale, preşedintele Traian Băsescu îl ataca, din senin, pe Regele Mihai I, la televizor. Principala problemă a lui

ca moştenitor al tatălui său, Mircea Grigore, plus partea de moştenire care i-a revenit lui Monique Urdărianu (urmaşa Elenei Lupescu), drepturi litigioase pe care Paul de România le-a achiziţionat de la aceasta.

După fuga lui Carol al IIlea, Regele Ferdinand I l-a dezmoştenit, în 1925, luându-i acestuia orice drept de

clădiri şi stabilimente, cu sarcinile prevăzute în acest testament pentru Castelul Pelişor, precum anulez şi legatul caselor şi clădirilor din Bucureşti absolut necesare.

Hotărăsc ca toată această cotitate disponibilă, atât imobilele de pe Valea Prahovei, cu sarcinile prevăzute, ca şi cele din Bucureşti, care sunt absolut necesare viitorului rege,

Băsescu: de ce să îi retrocedeze statul român imobilele, dacă Regele a comis un act de trădare atunci când a abdicat?

Nimeni nu a înţeles atunci de ce a ieşit brusc Băsescu să îl atace pe Rege. Însă, în lumina dezvăluirilor cu privire la averea Casei Regale, gestul preşedintelui Băsescu devine explicabil.

Averea Casei Regale, atacată de un grup de interese Cristian Ioanoviciu Guitars

- Redactor investigaţii Occidentul Românesc/ Barcelona

Averea Casei Regale este în pericol de a fi sfâşiată de un grup de interese de care Traian Băsescu nu ar fi străin, scriu ziariştii de la ziuanews. ro. La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se află pe rol un dosar în care averea Casei Regale a României este cerută în instanţă de cei care au cumpărat drepturile litigioase asupra aşa-zisei averi a lui Paul Lambrino.

Ziariştii de la ziuanews.ro scriu despre vânătoarea pe care Traian Băsescu şi grupul său de interese au declanşat-o pentru a pune mâna pe patrimoniul Casei Regale. Asta, din cauza faptului că Paul Lambrino şi-a vândut toate drepturile litigioase pe patru milioane de euro grupului de interese al lui Traian Băsescu, reprezentat de consultantul său şi al PDL de imagine, Tal Silberstein. Pe scurt, regimul Băsescu profită de litigiul pe averea personală a lui Carol al II-lea, urmărind obţinerea bunurilor Coroanei României, bunuri evaluate la patru miliarde de euro.

Zeci de palate, mănăstiri, chiar şi comune întregi, alături de mii de hectare de terenuri, ferme, sedii de bănci, de ambasade, de partide, Biblioteca Universitară, toate au fost pierdute ca la poker de aşa-zisul prinţ de România, Paul Filip Lambrino. Traian Băsescu, Adriean Videanu şi Tal Silberstein, împreună cu Remus Truică şi Andrei Marcovici, au creat o infrastructură formată din off-shore-uri, firme de avocatură, judecători şi fonduri de investiţii, pentru a pune mâna pe ceea ce se cuvine de drept poporului român şi familiei regale a României, reprezentată de Mihai I al României, mai scrie ziuanews.ro.

Potrivit ziuanews, înainte de a fi fost recunoscut ca aparţinând Casei Regale a României, prinţul Paul şi-a cesionat toate drepturile litigioase firmei Reciplia, reprezentată de Remus Truică.

Copilul de casă al fostului premier Adrian Năstase nu a fost decât un paravan, societatea Reciplia fiind deţinută de un offshore, Reciplia LTD, în spatele căruia stă chiar Tahal

Group, deţinut de Kardan, un holding israelian de investiţii.

Foştii consilieri ai lui Tăriceanu, Tal Silberstein şi Arthur Finkelstein, conduc companii din acest grup, fiind şi asociaţi cu Truică în mai multe companii. Suma pentru care Paul şi-a cesionat toate drepturile: patru milioane de euro. Valoarea reală a bunurilor înstrăinate de acesta: peste patru miliarde de euro.

După ce prinţul s-a declarat nemulţumit de banii pe care i-a primit, a încercat să rupă contractul cu cei de la Reciplia, introducând în joc o altă firmă, Lot Invest, o companie apropiată de fraţii Nicolae şi Florin Adi Caval.

Aceştia din urmă sunt vechi parteneri cu fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu, dar şi cu actualul preşedinte, Traian Băsescu.

Ziua News a prezentat toate bunurile care aparţin Casei Regale a României pentru care au fost începute, la nivelul anului 2006, procedurile de restituire, fie administrative, fie judiciare, cesionate, printr-un simplu contract, numărul 299, din 1 noiembrie 2006, companiei Reciplia şi lui Truică. Palatul Elisabeta, sediul PDL şi intrarea de la Cotroceni, au fost vândute de Paul.

Lista cu imobilele date lui Truică şi companiei Reciplia SRL este una de-a dreptul spectaculoasă.

Moşiile de la Balcic, vândute printr-un act adiţional În 4 aprilie 2007, la contractul iniţial semnat între Reciplia, prin Remus Truică şi prinţul Paul, a fost semnat un act adiţional, care prevedea cesionarea drepturilor asupra unor bunuri din Bulgaria, ale Casei Regale. Prin cel de-al doilea act adiţional, încheiat în 4 octombrie 2007, Paul a cesionat către Reciplia, reprezentată de Truică, încă o serie de moşii şi terenuri, dar şi clădirea SRI de astăzi, cu menţiunea că Paul a precizat că pe aceasta doreşte să o păstreze, plătind 50% din valoarea acesteia către Reciplia. Ziua news prezintă, în continuare, lista proprietăţilor care i-au aparţinut lui Carol al II-lea şi la care ar avea drept de moştenire atât Regele Mihai, cât şi fiul lui Carol Mircea Grigore, prinţul Paul de România.

Relaţia Paul de RomâniaTruică-Marcovici Înainte de a fi recunocut de instanţele româneşti ca aparţinând Casei Regale din România, prinţul Paul de

România şi-a vândut drepturile litigioase către firma Reciplia SRL, reprezentată, în contractul cu acesta, de Remus Truică. Acesta din urmă este nimeni altul decât fostul şef de cabinet al premierului Adrian Năstase, un individ despre a cărui avere s-a discutat mult, dar nimeni nu a reuşit să îi desluşească provenienţa. Reciplia SRL a fost înfiinţată în 14 decembrie 2005, având ca unic acţionar un offshore, Reciplia LTD, iar la 11 luni de la înfiinţare, Reciplia SRL a cumpărat toate drepturile litigioase ale prinţului Paul. Contractul a fost făcut, semnat şi ştampilat la avocatul Robert Mihăiţă Roşu, unul din partenerii Casei de Avocatură „Ţucă, Zbârcea şi Asociaţii”.

Compania Reciplia SRL este administrată de nimeni altul decât Marius Andrei Marcovici, fost consilier personal al premierului Călin Popescu Tăriceanu şi asociat cu Truică în alte companii. La rândul său, Gabriel Zbârcea a fost nu numai coleg la „Muşat şi Asociaţii” cu Ioana, fostă Tăriceanu, dar a fost şi şef al AVAS, în guvernarea premierului liberal.

La momentul semnării contractului, la guvernare se afla Alianţa DA, adică PNL şi PDL, împreună cu UDMR. Cine este Paul Lambrino, intitulat şi de România Paul de România este nepotul lui Carol al II-lea, fiul cel mare al Regelui Ferdinand al României şi al Reginei Maria. În august 1918, în timpul Primului Război Mondial, Carol al II-lea şi-a abandonat unitatea militară pe care o conducea pentru a se căsători cu Ioana Maria Valentina Lambrino („Zizi” Lambrino, 1898-1953), fiica unui general român. Căsătoria a fost oficiată la Chişinău, dar a fost declarată nulă de Tribunalul Ilfov în 1919. În 1920, din relaţia lui Carol al II-lea şi Zizi Lambrino s-a născut Mircea Grigore Carol Lambrino, tatăl lui Paul de România. Mircea Grigore Carol Lambrino nu a fost niciodată recunoscut oficial de Carol al II-lea, filiaţia lui Mircea Grigore fiind stabilită de-abia în 1955, printr-o decizie a instanţei de la Lisabona. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recunoscut, în 2011, hotărârea judecătorească de la Lisabona.

Carol al II-lea s-a căsătorit, în 10 martie 1921, cu Prinţesa Elena a Greciei

Avocatul răspunde GHID JURIDIC PRACTIC

PENTRU CETĂŢEANUL ROMÂN REZIDENT ÎN SPANIA

Marius Vili Sârbu - Avocat/Spania

JUDECATA FAPTELOR PENALE CU CARACTER “UŞOR” - JUICIO DE FALTAS

Ne îndreptăm atenţia în această ediţie a publicaţiei nosatre asupra unui aspect deosebit de important în materia procesuală: el juicio de faltas.

Ne-am oprit în luna decembrie asupra acestui aspect datorită numărului mare de persoane de cetăţenie română care se văd prinse de o parte sau alta (acuzat sau acuzator) în această procedură denumită “juicio de faltas”.

Ce este un “juicio de faltas?”

Este cea mai uşoară procedură în materia penală care, în mod normal se desfăşoară cu repeziciune pentru fapte penale uşoare (faltas) şi care se rezolvă printr-o judecată în faţa unei judecătorii de instrucţie. În acest caz nu este necesară (aşa prevede legea) să fiţi reprezentaţi de un avocat şi procurador. În acest sens fiecare persoană care este implicată poate să meargă la judecătorie şi să-şi apere drepturile sale direct şi personal. În cazul în care se denunţă o faptă care se poate încadra ca şi “falta” termenul este de 6 luni de la data producerii ei. În cazul în care se fac plângeri (denuncias) referitoare la violenţa în familie (domestică) sau furturi, poliţia citează părţile pentru ca judecata să fie de o formă rapidă şi se vor judeca în faţa judecătoriei de gardă (juzgado de guardia).

Când au loc judecăţile rapide de “faltas?” În cazul plângerilor în contra următoarelor fapte: a) Infracţiunile uşoare din mediul familial care constau în: 1. Agresiune, dar să nu producă răni şi să fie cu caracter uşor; 2. Ameninţări; 3. Injurii; 4. Intimidări. b) Furturile “în fraganti” (de exemplu furtul din magazine) ale căror valori nu depăşesc 300,51 euro.

Ce procedură se urmează în acest caz?

Comisariatul de Poliţie, când ia cunoştinţă direct sau indirect o plângere pentru o faptă care poate fi calificată ca şi “falta” acesta: - Informează în scris perosana acuzată de fapte şi de dreptul acesteia de a fi apărată prin avocat în faţa judecătoriei de gardă; - Informează persoanele prejudiciate; - Citează imediat persoanele implícate şi martorii pentru a se prezenta la judecătoria de gardă prin intermediul Agendei Program de Citaţii, menţionând care sunt efectele în cazul în care aceştia nu se prezintă, că judecata poate avea loc imediat în judecătoria de gardă, că se poate judeca, cauza chiar dacă una din părţi nu se prezintă şi că trebuie să se prezinte fiecare cu probele pe care le consideră oportune în apărarea drepturilor şi intereselor sale.

Judecătoria de Gardă (Juzgado de Guardia) imediat ce primeşte atestatul poliţiei decide puenerea în stare de judecată la urgenţă.

Ce procedură urmează în cazul unui proces de “faltas” normal (când nu este necesară judecarea de urgenţă)?

Comisariatul de Poliţie când are cunoştinţă directă sau primeşte o plângere despre o faptă calificată

ca “falta” (distinctă de violenţa domestică sau furt “în fraganti”) începe procedura de investigaţie pentru a proba săvârşirea faptei, a înforma persoana împotriva carea i s-a făcut plângere (făptuitor), a persoanei care a suferit prejudiciul, precum şi drepturile acestora, iar investigaţia se trimite judecătoriei de gardă.

Judecătoria de Gardă, după primirea atestatului poate decide să se judece procesul cu rapiditate întotdeauna când făptuitorul este identificat, când este posibil să fie citate persoanele care trebuie să meargă la judecată.

Când nu este posibilă judecarea rapidă, termenul trebuie stabilit în următoarele 7 zile. Judecătoria este cea care stabileşte ziua, citează părţile pentru ca acestea să asiste la judecată.

Care sunt drepturile persoanei care a făcut plângerea?

1. Dreptul de a fi parte în această procedură şi poate să-şi numească un avocat şi procurador pentru apărarea drepturilor sale; 2. Dreptul de a cunoaşte ceea ce s-a instrumentat în cazul său şi să solicite ceea ce consideră just; 3. Dreptul la o îndemnizaţie pentru daunele cauzate de această judecată; 4. Dreptul de a fi informată de rolul procurorului care îi apară drepturile ocazionate cu acest proces, măsurile luate ca procesul să poată avea loc chiar şi fără prezenţa sa şi că are dreptul să administreze ce probe doreşte în apărarea drepturilor sale.

Care sunt drepturile persoanei considerată făptuitor?

1. Dreptul de a primi în scris faptele pentru care s-a făcut plângere; 2. Dreptul de a-şi numi avocat în apărarea sa sau să solicite unul din oficiu; 3. Dreptul de a fi informat că se poate prezenta cu orice probă considerată oportună pentru apărare aşa, că lipsa nejustifi-

cată nu înseamnă suspendarea judecăţii şi că, în cazul în care nu locuieşte în raza teritorială a judecătoriei unde a fost citat, nu este obligatorie prezenţa (în acest caz trebuie să informeze în scris judecătoria şi să-şi numească un avocat şi un procuror pentru apărarea drepturilor sale.

ATENŢIE! În general, persoanele care sunt citate ca părţi în proces, martori sau experţi sunt informate că dacă nu vin la judecata stabilită şi nici nu prezintă probe din care să reiasă imposibilitatea de a fi prezenţi, pot fi sancţionaţi cu amendă de la 200 la 2.000 euro.

Care sunt fazele judecăţii de “faltas”?

JUDECATA: - Este publică şi poate asista orice persoană, mai puţin martorii care trebuie să rămână în afara sălii până când sunt strigaţi să între în sală şi să depună mărturie; - Este recomandabil ca să se ajungă la judecată cu ceva timp înainte de ora stabilită; - Trebuie avut în vedere că judecata este momentul cel mai important al acestie proceduri şi că în funcţie de probele şi declaraţiile date se va pronunţa sentinţa; - Odată începută şedinţa trebuie urmate instrucţiunile judecătorului care are rolul de a ordona dezbaterile şi intervenţia fiecărei părţi în proces; - Prima este declaraţia persoanei care a prezentat plângerea; - Apoi urmează declaraţia persoanei care este judecată; - Urmează declaraţia martorilor şi se studiază celalalte probe propuse şi acceptate de către judecător; - La final intervenţia fiecărei părţi care expun concluziile în sprijinul cererilor fiecăruia (procuror, partea prejudiciată şi făptuitor).

SENTINŢA Aceasta se pronunţă la sfârşitul

DECEMBRIE 2012

17

Cabinetul de avocatură Sârbu Abogados Madrid,

este un cabinet profesional românesc fondat în anul 2009 de Marius Vili Sârbu, avocat titular al cabinetului, colegiat în Ilustre Colegio de Abogados de Madrid cu nr. 90513.

Membru al Council of Bars and Law Societies of Europe, Cabinetul de avocatură în baza autorizaţiei Consiliului General de Avocatură Spaniol, are dreptul de a reprezenta cetăţeni ai Uniunii Europene pe întreg teritoriul statelor membre UE, inclusiv România, prin asociaţii cabinetului sau birourile de avocatură asociate.

Site-ul Cabinetul de avocatură exclusiv cetăţenilor români este:

www.e-avocat.es

Date de contact:

Cabinetul de avocatură Sârbu Abogados Madrid Calle de la Estrella, nr. 7, 2º F, Madrid (Metro Callao, Plaza de España, Noviciado, Santo Domingo)

Telefon mobil: 642 344 000 Telefon fix: 915 321 827, Telefon/fax: 910 085 988

ACEST MATERIAL NU POATE FI REPRODUS FĂRĂ ACCEPTUL PUBLICAŢIEI OCCIDENTUL ROMANESC! judecăţii sau într-un termen de maxim 3 zile (în practică poate să dureze şi mai mult).

Sentinţa se notifică fiecărei părţi şi cuprinde (în mod normal) ce procedură există pentru apel, precum şi termenul de a-l prezenta în cazul în care o parte nu este de acord cu sentinţa.

APELUL Împotriva sentinţei se poate apela în termen de cinci zile de la notificarea acesteia (sunt 5 zile lucrătoare) la Audiencia Provincial. În tot acest timp partea are dreptul de a studia probele şi dosarul aflat la judecătorie.

Apelul se formalizează printr-un înscris prezentat către judecătoria care a pronunţat sentinţa. În acest apel trebuie explicat, ordonat, motívele pe care se bazează acest recurs, dacă a fost respectată procedura, dacă s-au putut strecura erori în probele admise sau s-au încălcat normele juridice.

Trebuie stabilit cu această ocazie un domiciliu pe raza municipiului unde se află Audiencia Provincial unde partea care a prezentat recursul să poată fi citată.

Odată admis recursul de către judecător, înscrisul va fi trimis celorlalte părţi pentru a fi studiat şi a răspunde motivelor acestuia

în termen de 10 zile.

Imediat ce a trecut acest timp, judecătorul prezintă înscrisurile părţilor la Audiencia Provincial. În cazul în care Audiencia Provincial consideră necesar (însă numai în acest caz) poate avea loc un alt proces, citandu-se părţile implícate. În termen de 5 zile de la judecată se va pronunţa sentinţa în cazul unei noi judecăţi sau în termen de 10 zile când se consideră că nu este necesar un nou proces.

Sentinţa va fi notificată şi în acest caz părţilor şi împotriva acesteia nu poate fi prezentat recurs.

Când sentinţa este definitivă şi irevocabilă, judecătorul propune executarea imediată fără a fi nevoie ca părţile să o solicite.

IMPORTANT PENTRU CETĂŢENII ROMÂNI! Persoana care a fost condamnată într-un juicio de faltas nu va deţine în viitor cazier judiciar (fapta nu va fi transcrisă în cazierul său) datorită gravităţii minime pe care o costituie. Însă, în cazul cetăţeanului român, orice condamnare în astfel de judecată conduce la imposibilitatea renovării NIE sau obţinerii iniţiale a acestuia.

18

Costa Blanca

DECEMBRIE 2012

Magii cum sosiră

Cum e Crăciunul în Spania?

Subiectul pare banal, dar tot mă pune în încurcătură. Fireşte, Crăciunul e acelaşi peste tot, premizele religioase sunt identice: cu toţii suntem creştini şi ne inspirăm din aceeaşi biblie. Însă mă tem că paralelele rămân, cuminţi, prin biserici. Pentru că, de cum iese din locaşul de cult, Crăciunul îmbracă straie surprinzătoare, altele decât cele cu care ne-am obişnuit noi acasă. În satul ardelean în care am copilărit, luam primul contact cu

minică şi se plimbă alene pe falezele Mediteranei, asaltând ca la comandă hotelurile de lux şi restaurantele scumpe. „Puente” – puntea - e minivacanţa care uneşte zilele libere de 6 şi 8 decembrie (Întâmpinarea Fecioarei Maria) cu weekendul cel mai apropiat. Se umplu casele rămase pustii după vară iar forfota turistică proprie sezonului estival ia litoralul cu asalt.

Cât despre Moş, nici urmă!

Uşor zburătăciţi şi bucuroşi de oaspeţi, noi, localnicii, ne scutu-

„Moşu’” pe 6 decembrie, când ieşeau pe înserate „Nicolăuşii” saşi pe stradă. Pocneau ameninţător din bice şi somau copiii să fie cuminţi. Aveam o frică teribilă de ei, chiar dacă bănuiam că, la cât de cuminte eram, nu m-ar fi băgat tocmai pe mine în sac. Dar parcă poţi să ştii? Nici băiatul vecinilor – Culiţă al lu’ Ştefenel – nu făcuse cine ştie ce năzbâtii în anul în care l-am văzut iţindu-şi capul dintr-o gură de sac, din cârca unui moş zelos nevoie-mare. Abia peste ani aveam să aflu că era acolo de bunăvoie, la schimb contra unei pungi de boboroanţe. Şi pe Costa Blanca adie vântul înnoirii de pe data de 6 decembrie, dar motivul e mai prozaic: naţiunea sărbătoreşte cu alai Ziua Constituţiei. Familiile de la oraş îmbracă hainele de du-

răm veseli după plecarea „invadatorilor”, căci începe să miroasă a halviţă de Crăciun de prin fabricile din Alicante şi Jijona, responsabile pentru exportul în întreaga lume a hrănitoarei delicatese lipicioase, frământată din migdale pisate şi miere. Străzile prind viaţă sub ghirlandele viu colorate, cu motive hibernale, pe care nu prea ştii de unde să le iei, aici unde zăpadă nu este.

Nu există localitate, oricât ar fi ea de mică sau de nevoiaşă, care să nu geamă sub povara tavanelor grele de lanţuri şi plase din beculeţe colorate. Poate doar fastul paradelor de mauri şi creştini, din vara de mult uitată să depăşească avântul nestăvilit cu care lansează municipalităţile locale chemarea la întrecere în disciplina „lumini şi umbre”.

Prin curţile şi grădinile Costei

Blanca „ard” frunzele arbuştilor supradimensionali de „flor de Pascua” (poinsetia), planta tipică de Crăciun, care se vinde la ghiveci prin alte ţări. Aici e la ea acasă şi atinge înălţimi de până la trei metri. Punctuală cum e, la cumpăna anilor, ne putem fixa ceasurile pe ora de iarnă după ea. Şi asta în ciuda numelui ei neaşteptat, care aminteşte de...

Paşti. Frunzele află pe căi neştiute când se scurtează lumina zilei şi se branşează automat pe roşu aprins. Un semafor de alarmă pentru anul căruia în curând îi va suna ceasul. Un pom de Crăciun mai reuşit nici că se putea!

Deşi, parcă poţi să ştii? Nu sunt de ici colo nici portocalii şi lămâii, care atârnă plini de fructe. În preajma Crăciunului, „globurile citrice”, comestibile şi zemoase, îşi ating apogeul în pârg.

Entuziasmul pune de pe acum stăpânire pe toată lumea. Se înghesuie popor ciorchine pe la târgurile presărate generos în sâmbetele şi duminicile începutului de decembrie. Unele sunt de dimensiuni imense, cum este bâlciul din Cocentaina, care se ţine fără întrerupere de mai bine de 650 de ani încoace (adică de la descoperierea Americii!). În cele două zile de târg, orăşelul de provincie lasă impresia că nimic nu s-ar fi schimbat de când lumea. Meşterii, îmbrăcaţi în straie medievale, exercită în public cele mai diverse îndeletniciri istorice. Străzile strâmte, cât să încapă un cărucior tras de un măgăruş, au pavajul lustruit de tălpile fluviului uman curgător. O jumătate de milion de oameni trec pe aici în doar două zile!

Popoarele conlocuitoare stabilite la Marea Mediterană purced la treabă. Nemţii împletesc coroane din ramuri de brad şi aprind lumânările de advent.

Englezii scot moşul cu baterii de

la naftalină şi-l plasează în faţa uşii, pe post de detector de mişcare, care strigă „Ho-Ho-Ho” când îi vine careva prea aproape. Americanii atârnă adevărate lanţuri şi reţele electrice pe faţadele caselor. Bazarele chinezeşti vând moşi gonflabili în mărime naturală, de atârnat pe scăriţe sau frânghii pe la geamurile caselor. Olandezii împart dulciuri, norvegienii împodobesc brazi importaţi. Se scot cizmuliţe în faţa uşii, se agaţă şosete la gura

vadă minunea. Nu lipsesc nici oiţele, măgăruşii, păstorii. Ba chiar şi prin boscheţii „ieslei” nu-i exclus să dai peste surprize.

Poartă ghinion dacă nu ascunde într-un colţ silueta chircită a unui personaj surprins de solemnitatea evenimentului întrun moment... prozaic. Micuţul simbolizează nevinovăţia copilului nou născut şi, într-un fel, propria noastră mărginire faţă cu măreţia şi miracolul vieţii.

Dacă nouă, luarea în derâdere a

aşadar resemnaţi pragul Anului Nou şi ne pregătim de pe acum de normalitate, consolându-ne că am rămas fără cadouri.

Când colo, ce să vezi?! Pe 6 ianuarie, răsună uliţele de hărmălaie ca la balamuc. Suflarea satului se adună să întâmpine nu un Moş, ci trei deodată! Cei trei Crai de la Răsărit - „Los Reyes Magos” - vin cu ce se nimereşte, uneori cu barca sau cu cămila.

Irod le taie calea, dar cedează şi el, momit de o dansatoare din

căminului, se cântă colinde în coruri, se merge la restaurant cu colegii de serviciu. Unii se bucură şi de-o jordiţă, alţii vor vin fiert şi gâscă împănată. În puhoiul de obiceiuri exuberante, spaniolii trec aproape neobservaţi în propria lor ţară.

Dar nu şi la ei acasă, aici e chiţibuşul. La loc de cinste, în fiecare cameră de zi, se amenajează ieslea, înfăţişând naşterea Mântuitorului.

Noi, când eram mici, ne alegeam câte un glob preferat, pe care îl căutam înfriguraţi în pomul împodobit. Puştii spanioli au inventat, în replică, jocul de-a ieslea. Fiecare membru al familiei „adoptă” câte un personaj biblic şi îl împinge imperceptibil, zi de zi, cu câte un pas mai aproape de pruncul binecuvântat. Aşa se face că în seara de Ajun se întâlnesc toţi ai casei în jurul mesei bogate, la fel ca figurinele, bulucite parcă să

Naşterii Domnului ni se pare un sacrilegiu, spaniolii sunt lejeri.

Comercianţii inventivi profită de moda inedită şi scot pe piaţă, an de an, figurine de „cagones” cu „faţă umană”. În Barcelona, onoarea revine primarului general iar în anul nunţii princiare figurinele stilizau drăgăstos un Felipe şi o Letiţie cu pantalonii lăsaţi pe vine.

Ieslea publică (el belen) e prilej de mândrie. Primăriile expun orgolioase rezultatul migalei artiştilor locali. Se angajează actori pentru personajele principale, se încorporează fântâni, mori de vânt sau pâraie cu apă curgătoare. Există muzee de „belenuri” festive. Doar Moşul, ia-l de unde nu-i!

Hotărâţi parcă să ne pună răbdarea la încercare cu orice preţ, spaniolii ne mai trag o fraiereală oficială pe 28 decembrie – Ziua Inocenţilor - echivalentă cu 1Aprilie de pe la noi. Trecem,

buric. Aerul e plin de confetti, zboară bomboane şi nu-i exclus să te trezeşti bombardat cu „cărbune dulce” (carbon de reyes).

De pe tronuri fastuoase, Caspar, Baltazar şi Melchior îi strigă pe copiii, înmânându-le cadourile râvnite. Părinţii îndeamnă odraslele sfioase să recite o poezie sau să cânte un cântecel. În scuarul învecinat se încing deja primele hârjoneli şi jocuri între puştanii scăpaţi cu bine de emoţiile încă unui „interogatoriu” cu Înălţimile Lor. Magii cum veniră, la fel şi dispărură, în lumea lor de basm, peste mări şi ţări. A doua zi, nimic nu mai aminteşte de miracolul serii precedente, de îmbujorări şi ochi sclipitori. Anul cel nou are deja o săptămână împlinită. Şcoala a început, nici pruncul nu mai trebuie înfăşat. „Moşii” de la răsărit vin cu întârziere, dar vin la plural.

Gabriela Căluţiu Sonnenberg

Frumuseţile României

DECEMBRIE 2012

19

Turism în inima Transilvaniei

ELISABETA IOSIF Preşedinta Sucursalei Bucureşti a Ligii Scriitorilor

Dacă în secolul al II-lea d.Hr. aşezarea dacică Napuca era una dintre localităţile importante ale Daciei preromane, (menţionată şi de Ptolemeu) iar mai târziu a devenit unul dintre importantele municipii romane, după unele surse ştiinţifice, capitală a Daciei Porolissensis, astăzi ClujNapoca este capitala unui judeţ important, candidând la titlul de Capitală Culturală Europeană. Şi nu pot lipsi, din acest context, tot ceea ce o aureolează şi o ridică la rang european: valorile sale cu potenţial turistic, biodiversitatea acestui areal cu elemente peisagistice, ecologice, ştiinţifice şi culturale. De aici, grija de a valorifica şi a aduce la nivelul mileniului 3 aceste atracţii patrimoniale, pentru a fi incluse într-un circuit naţional şi internaţional. La acest demers,

Farmecul sărbătorilor religioase nu poate fi compensat de nici o altă manifestare tradiţională, mai ales atunci, când este vorba de ceremonialurile care au loc înaintea şi în timpul Crăciunului. În zona maramureşeană, ca şi în multe alte locuri din ţară, asemenea evenimente se desfăşoară până la sfârşitul anului.

Nimic nu egalează, parcă, acest ritual fascinant al Crăciunului, de provenienţa divină, care deşi se repetă anual, capătă mereu alte rezonanţe, întărind afirmaţia lui Constantin Noica: ”Are reminiscenţele unui banchet al

consider că, o contribuţie va avea şi revista Force Tourism, alcătuită pentru a susţine acest efort, preşedinta Asociaţiei cu acelaşi nume, Beatrice Chiriac, realizând împreună cu oficialităţile judeţului o adevărată enciclopedie (în a IV-a ediţie) în abordarea potenţialului geografic,economic, turistic, în perspectiva viitorilor ani pentru a informa şi populariza comorile din inima Transilvaniei. Invitaţia făcută de colega noastră, Beatrice Chiriac, de a vizita o parte dintre zonele turistice ale judeţului ne-a ajutat să ne facem o imagine în acest sens. Desigur, clujenii nu ezită să spună că vor să devină un brand, precum Maramureşul şi Bucovina. Recunosc faptul că, acolo se duc mulţi turişti şi în perspectiva deschisă de o capitală cu vocaţie europeană, cum speră să devină Clujul în 2020, trebuie ca întregul judeţ să poarte amprenta unei zone turistice de nivel european.

Turism rural montan O importantă arie cu potenţial turistic rural se află în satele extinse pe pantele, dealurile şi podişurile munţilor Gilău sau Apuseni, de pildă. Am vizitat comuna Beliş, amplasată în ţinutul moţilor, la o altitudine de 1050 de metri, cu 15 pensiuni agroturistice, oferind peisaje montane inundate de păduri de brad şi de ozon, cum rar se mai găsesc în Europa. Localitatea extinsă şi pe pantele Măgurii Călăţele (cu 2 sate de vacanţă în Călăţele Pădure) dar şi pe malurile lacului antropic Fântânele, de pe cursul superior al râului Someşul Cald, are un nou certificat de naştere decât în 1737, când e pomenită în documente, fiindcă în 1970 pe vatra veche a zeilor”.

Obiceiurile de iarnă din Maramureş, înmănunchează o serie de rituri înscrise într-o constelaţie de 12 zile sacre. Datina capătă în casele locuitorilor din N-V ţării o aureolă aparte. Îi întâlneşti pe drum, dacă te afli invitat sau simplu turist în această perioadă a anului şi ai bucuria să-i vezi pe localnici îmbrăcaţi în multicolorele costume populare sau mascaţi, înlănţuiţi în practicile magice străvechi. Îi vei simţi aproape, însoţindu-te pe uliţele satelor din Ţara Lăpuşului sau întâmpinându-te cu alaiul colindelor

satului s-a ridicat barajul Beliş – Fântânele (cu un volum de peste 200 milioane mc.). Pantele fac greu accesibile drumurile spre monumentele naturale, de aceea se impune pentru localităţile unde se dezvoltă turismul rural local, refacerea infrastructurii, pentru a se ajunge aici în condiţii de secol 21, meritând să asculţi renumitele tulnicărese sau să călătoreşti în zona carstică. Va fi accesat astfel Programul de modernizare şi reabilitarea drumurilor judeţene, avându-se în vedere şi acestea, fiind înscrise în cadrul celor 424 de km de reabilitare până în 2015, valoarea totală fiind de 349.368.865,78 lei.

Aşadar, nu am ales să vă vorbesc despre cele 24 de arii naţionale protejate (30.200 de ha, 6 cu statut de monumente ale naturii), nici despre cele 16 rezervaţii naturale ale judeţului sau despre defileul Răcăţiului – fascinant prin importanţa dată lui Zamolxe, în zona stâncilor care au profiluri de uriaşi, loc unde invocându-l pe zeu, cum spune legenda, se îndeplinesc dorinţele oamenilor, ci despre acest areal al turismului rural montan, unde am întâlnit un elveţian fericit.

Insula elveţiană din inima Transilvaniei Mergeam spre Cascada Vălul Miresei, de pe vârful Lespezi, drum de circa 5 km, dar timpul era măsurat şi Consiliul local a hotărât să ne pună la dispoziţie câteva mijloace de transport adecvate, autocarul neavând acces pe drumul îngust, forestier.

Am mers la întâmplare într-o maşină 4x4. Am rămas impresionată. Se asculta muzică din opera Traviata. L-am întrebat cum îl cheamă şi de unde este...

Petre Shieriez mi-a răspuns că, din Dealul Negru. Dar îl trăda accentul şi câte un cuvânt stâlcit. De unde veniţi? am insistat eu, ca să aflu că, de fapt era elveţian, dar el se socotea, după 10 ani de şedere în România, dintre care şapte ani la Cluj-Napoca şi trei ani la munte, în judeţul Cluj, „de-al casei”. L-am întrebat apoi, de ce a plecat din Elveţia.

Răspunsul a fost uluitor: ”Unde mai găseşti în Europa, o zonă atât de frumoasă, nepoluată şi cu terenuri atât de ieftine? În Elveţia o casă costă o jumătate de milion de euro, aici am mai mult decât o casă fiindcă am cumpărat încă 7 ha de teren. Au venit după mine încă 5 familii.

Am peste 30 de prieteni, care mă vizitează permanent. Nu sunt niciodată singur într-o aşa mare întindere unde fac o fermă. În Elveţia nu poţi cumpăra teren, dacă nu eşti fermier. Dar cum să fii, într-o Elveţie atât de mică, unde pământul e aşa de puţin şi atât de scump! Aici, curând va fi o zonă cu asfalt spre Parcul Naţional Apuseni, realizat cu fonduri europene”. L-am întrebat apoi, despre familia pe care o are în Elveţia. Dacă îl vizitează: „Dacă mă vizitează?

Păi cei doi nepoţi au învăţat aici 8 clase, la Cluj, între 19942002. Am 3 copii născuţi în Elveţia, un băiat tehnician-ar-

Crăciun în Maramureş

Magia festinului ce răsună în Festival la Sighetu Marmaţiei. De la Vadu Izei şi până în Ţara Chioarului, din zona etnografică Lăpuş sau cea a culoarului Someşului, te întâlneşti în aceasta magică perioadă a anului cu personaje arhetipale: magii, moşul, îngerii, ursul, cerbul, capra, Maria, Iosif, duhurile bune şi rele. Oricine poposeşte în a doua parte a lunii decembrie la Târgu Lăpuş are norocul să participe la Festivalul datinilor şi obiceiurilor de iarnă, unde vin cântăreţii de pe Văile Izei şi ale Marei sau a Vişeului, care te colindă. Te întâlneşti pe drum cu trâmbiţaşii din Ieud, cu buciumaşii din Bârsana, cu copii colindători din Botiza sau Rozalvea, care antrenează întreaga colectivitate la urat, dar şi la felicitat locuitorii comunităţilor în care trăiesc, colindatul

din aceasta perioadă având şi asemenea menire exprimând stilul de viaţă al acestora. Poţi asculta străvechea melodie Viflaimul sau Cântarea bradului dar şi colindul Mioriţei în diverse variante, totul culminând cu teatrul popular Constantinul, o piesă păstrată în Maramureş, un joc dramatic, răspândit din Cavnic. El aminteşte de sfârşitul domnitorului Constantin Brancoveanu şi se desfăşoară cu ocazia sărbătorilor de An Nou. Un obicei din noaptea Anului Nou se referă la fetele de măritat, care pot afla înfăţişarea viitorului soţ, după alegerea pe întuneric a unui par din gard, bărbatul fiind scund sau înalt, drept sau nu, în funcţie de cum arată parul. De asemenea, bătrânii satelor află cum vor fi lunile anului agricol, dacă sparg

hitect dar a învăţat şi tâmplărie, o fată asistentă medicală şi cealaltă profesoară de limbi străine dar ca şi ceilalţi copii ai mei a învăţat şi o meserie, cea de bucătar. Soţia mea mai stă peste an, până se fac mai mari nepoţii, dar toată vara e cu mine, aşteptând cu nerăbdare să stea în acest minunat colţ de România, unde vin bucuroşi toţi din familie”. L-am întrebat, firesc, cu ce se ocupă toată ziua şi ce profesie are: „Sunt constructor de case din lemn. Cum să mă plictisesc, dacă ziua are numai 24 de ore şi eu fac o casă, fără ajutor, că n-am nevoie, în câteva zile?! Apoi mi-am împrejmuit ferma cu gard înalt de 2 m si cu adâncime de ½ m, ca să nu intre ursul, lupul sau vulpea, cum „vizitează” celelalte gospodării, făcând pagube. Aşa că, nu am de ce să nu fiu fericit aici, între brazi, într-o zonă ecologică montană!” Şi aşa am întâlnit un elveţian fericit în România, care ştia toate legendele locului, povestindu-mi despre

cascada Răchiţele, denumită şi Vălul Miresei, situată pe Valea Stanciului, în comuna Mărgău, judeţul Cluj, a cărei legendă spune că, numele îi vine de la o mireasă care a căzut de pe stâncile abrupte iar voalul ei a rămas agăţat de stânci, formând o cascadă. De fapt, Cascada Vălul Miresei este impresionantă prin căderea apei de la 20 de metri, apele creând un evantai din două cascade, care pe timp de iarnă transformă pereţii ei stâncoşi în gheaţă, un minunat loc de escaladare pentru pasionaţii acestui sport. Şi mă întreb, dacă cele câteva familii de elveţieni, care îşi fac sau şi-au făcut în munţii din inima Transilvaniei, pensiuni şi case de locuit, învăţând traseele turistice, pentru a fi ghizii oaspeţilor, a turiştilor ce vin aici, nu pot să ne înveţe să facem turism şi afaceri, ca în Elveţia?

Transilvania ar putea să devină, o mică Elveţie turistică! Un deziderat, care ar putea să se transforme în realitate.

o ceapă, aleg 12 foi, iar a doua zi vor şti care lună e ploioasă sau secetoasă.

Aşadar, considerându-se de bun augur, ca maramureşenii să petreacă aceste 12 ultime zile ale anului cu urări de bine, încep colindele şi felicitările înainte de zilele de Crăciun, într-o atmosferă de veselie şi belşug.

O trăire vitală, depăşind timpul. Totul într-un peisaj de basm, culoare şi mitologie, în

care ideea de comunicare este la nivel ceremonial, prin funcţionarea magiei festinului. Iar simbolul sărbătorii de Crăciun, ca semn de recunoaştere universală a ideii de centru al lumii, face mai lesne legătura dintre pământ şi lumea celestă.

E o semnificaţie pe care o atribuim acestui spaţiu geografic românesc, unic prin obiceiurile şi datinile sale.

Un material realizat de Elisabeta Iosif

20

Tradiţii româneşti

DECEMBRIE 2012

Timeea Oprean - Cluj Napoca

Tradiţiile româneşti de Crăciun sunt vaste, arătând complexitatea mitologiei populare, în care elemente religioase creştine se îmbină în mod fascinant cu elemente străvechi păgâne. Marea sărbătoare a Naşterii Domnului Iisus Hristos are, ca multe alte sărbători importante ale românilor – Sfântul Nicolae, Sfântul Ignaţie, Sfântul Andrei – conotaţii păgâne, acum uitate: în vechile calendare, ziua de 25 decembrie era considerată drept ziua Anului Nou. Crăciunul a păstrat îmbinate elementele creştine cu cele păgâne, mai puţine, rămânând o sărbătoare importantă a lumii creştine, cea în care se celebrează naşterea Mântuitorului Iisus, comparabilă doar cu miracolul Învierii.

Tradiţiile româneşti de Crăciun, în esenţa lor de natură religioasă, reprezintă o erupţie de vitalitate şi fast, un spectacol desfăşurat pe scena comunităţilor mai mici sau mai mari unde, rând pe rând, fiecare este actor sau spectator. Colindatul, ursul, irozii, haiducii şi altele sunt tradiţii de Crăciun care pun în valoare încărcătura emoţională a vestirii naşterii lui Iisus şi preamăresc venirea Sa pe lume.

Moş Crăciun este şi el un personaj care este legat de momentul acesta; tradiţiile româneşti de Crăciun poves-

tesc că el s-a supărat pe soţia sa, Crăciuneasa, care o moşise pe Maica Domnului şi ca pedeapsă că nu l-a ascultat, i-a tăiat mâinile. Maica Domnului a suflat peste mâinile ei şi acestea au crescut la loc. Înfricoşat de acest lucru, Crăciun a devenit iubitor al Domnului şi un simbol al sărbătorii, al dărniciei şi al credinţei, ziua lui devenind ziua naşterii lui Isus.

Colindatul se află printre tradiţiile româneşti de Crăciun cele mai importante ale acestei sărbători. Se spune că Dumnezeu a lăsat aceste fermecătoare cântece – colindele – pe lume pentru ca în fiecare an, la Crăciun, să fie pomenit numele sfânt al Domnului, ca el să fie auzit de către toţi oamenii şi astfel ei să fie feriţi de păcate. Se spune că atunci când nu se vor mai auzi pe pământ cântate colinde, atunci diavolul va pune stăpânire pe lume.

Cele mai frumoase creaţii ale culturii populare româneşti, colindele – sau „cântecele de stea” cum le numeşte A. Pann – sunt minunate şi enigmatice, îmbinând magia repetabilă a ritualurilor cu sentimentul modern al mesajului cristic. În spaţiul intim sau în cel public, colindele reprezintă cea mai folosită modalitate de celebrare a venirii lui Isus pe lume, spre mântuirea noastră. De o vechime considerabilă, provenind parcă dintr-o perioadă de copilărie a umanităţii, ele îşi păstrează prospeţimea şi actualitatea. Ca dovadă putem cita superbul poem eminescian: „Colinde, colinde, E vremea colindelor Căci gheaţa se-ntinde Asemeni oglinzilor. …Se bucur copiii, Copiii şi fetele, De dragul Măriei Îşi piaptănă pletele…

De dragul Măriei S-al Mântuitorului Luceşte pe ceruri O stea călătorului.”

Una dintre cele mai fru-

Sărbătorile de iarnă la români moase tradiţii româneşti de Crăciun este Steaua – din prima zi a Crăciunului până la Bobotează, cei mici şi cei tineri umblau şi încă umblă cu steaua, tradiţie încă vie şi întâlnită aproape în orice ţară creştină. Steaua este simbol pentru acea sfântă stea care a vestit odată naşterea Mântuitorului şi a călăuzit pe cei trei magi. Încă auzim cu drag cântecele frumoase ale celor ce umblă cu steaua: Steaua sus răsare, Trei crai de la răsărit, În oraşul Vitleem.

Printre tradiţiile româneşti de Crăciun populare în rândul tineretului se numără cea numită Irozii. Ca şi altele, este o repetare a unor momente importante din biografia lui Iisus, în fapt o scenetă ce presupune jocul „ pe roluri” şi costume şi care rememorează venirea Magilor şi relaţia lor cu Irod.

Odată considerat un ritual important, acum încă se practică mai mult ca un joc amuzant pentru cei mici şi cei tineri.

Tradiţiile româneşti de Crăciun cer ca pe fiecare masă să fie aşezat un colac uns cu gălbenuş de ou, pentru a sclipi precum mâinile Craciuniţei după ce au crescut la loc.

Aceasta este foarte importantă pentru sănătatea familiei şi a vitelor. Tot tradiţia impune ca în noaptea de Crăciun să nu se stingă focul, iar cenuşa lemnului ars trebuie împrăştiată în grădină pentru a ajuta la rodirea ei. După cum arată zilele de Crăciun, calde sau friguroase, se ştie cum va fi vremea de Paşte.

Bineînţeles, nu se poate vorbi despre tradiţii româneşti de

Crăciun fără a vorbi şi despre unul mai nou, întâlnit peste tot în lume şi anume cel al cadourilor aduse de Moş Crăciun copiilor cuminţi sub bradul frumos împodobit. Ca şi Moş Nicolae, Moş Crăciun îşi notează de-a lungul anului faptele bune şi cele rele ale copiilor într-o carte magică (după unele tradiţii fiind ajutat de către micii spiriduşi), pentru ca în dimineaţa Crăciunului să ştie care dintre copii merită daruri frumoase. În timp ce Moş Nicolae aduce mici daruri – dulciuri, fructe – de la Moş Crăciun, cei mici au aşteptări mai pretenţioase! Aşadar, cei mici care au fost cuminţi vor primi negreşit de la Moş câte un meritat dar în dimineaţa Naşterii Domnului. S-a vorbit şi despre frumosul brad de Crăciun – acest obicei are origini vechi, probabil provenite de la popoare nordice – dar şi în cadrul tradiţiilor vechi româneşti se întâlnea obiceiul împodobirii bradului (copac cu multiple semnficaţii în mitologia românească,

printre care forţa, generozitatea, viaţa lungă) cu ocazia nunţii sau a înmormântării unui om; bradul simboliză astfel comuniunea omului cu natura. În ziua de astăzi,

momente cu adevărat magice în viaţa copiilor.

Personaje mitologice populare de provenienţă creştină, Moş Ajun şi Moş Crăciun stau în centrul tuturor tradiţiilor

lumea respectă acest obicei, oferindu-le copiilor, dar şi celor mari bucurie şi veselie.

Timpul petrecut în familie la împodobirea bradului este preţios şi unul din puţinele

prilejuite de sărbătoarea naşterii lui Isus Cristos, tradiţii româneşti de Crăciun care, prin repetarea lor, recuperează momente unice ale istoriei umanităţii.

Steaua sus răsare Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua străluceşte Şi lumii vesteşte Şi lumii vesteşte.

Că astăzi Curată Preanevinovată Fecioara Maria Naşte pe Mesia Naşte pe Mesia.

Magii cum zăriră Steaua şi porniră Mergând după rază Pe Hristos să-l vază Pe Hristos să-l vază. Şi dacă porniră Îndată-L găsiră La Dânsul intrară Şi se închinară Şi se închinară.

Cu daruri gătite Lui Hristos menite Luând fiecare Bucurie mare Bucurie mare.

Care bucurie Şi aici să fie De la tïnereţe Pân-la bătrâneţe Pân-la bătrâneţe.

Bucătăria de acasă 15 reguli ca la carte Rubrică permanentă realizată de Aurelia Ionescu, Bucureşti

Comportarea corectă la masă, felul elegant de a mânca şi de a bea, dar şi ţinuta faţă de comeseni se învaţă în cei 7 ani deacasă. Iar bunica e prima care ţine la… etichetă şi, evident, dă lecţii!

1. Ţine furculiţa în mâna stângă şi cuţitul în mâna dreaptă.

2. Furculiţa o vei ţine în mâna dreaptă numai când mănânci feluri de mâncare care nu se taie cu cuţitul (pârjoale, legume, omletă, budincă, papanaşi etc).

3. Lingura o vei ţine întotdeauna în mâna dreaptă, între degetul arătător şi cel mare, susţinută de cel mijlociu.

4. Bucăţile de carne din farfurie le tai pe măsură ce mănânci, nu toate de la început.

5. Din felia de pâine, rupe câte o bucăţică (nu cu gura, cu mâna!) şi du-o la gură. În nici un caz, nu

muşca din ea!

6. Nu băga niciodată cuţitul în gură.

7. Nu băga pâinea în sos cu mâna, ci cu furculiţa. Şi nici măcar aşa nu-i un lucru prea frumos, politicos e să nu întinzi cu pâinea prin sos.

8. Nu sta prea aproape, nici prea departe de masă.

9. Nu pune coatele pe masă şi nici nu te lăsa prea tare pe spătarul scaunului.

10. Desfă şerveţelul (dar nu complet) şi aşează-l pe genunchi.

11. Nu lovi tacâmurile de farfurie când mănânci!

12. Nu vorbi cu gura plină.

13. Întâi şterge-te la gură cu şerveţelul şi abia apoi bea din pahar.

14. Să nu apleci farfuria pentru a lua şi ultimele resturi de mâncare.

15. Supa se serveşte prin vârful lingurii şi nu prin latul ei (este şi mai comod aşa)!

Peştele, dificil de mâncat?

Iată câteva secrete care te vor ajuta, cu siguranţă, să ieşi din impas atunci când va trebui să serveşti peşte la o masă festivă: • Să nu foloseşti, în nici un caz, cuţitul obişnuit! Gurile rele spun că e la fel de ruşinos ca şi cum ai băga degetul în nas!!!

• Dacă sunt tacâmuri speciale, vei ţine cuţitul în mâna dreaptă, iar furculuţa în stânga.

• Poţi înlocui cuţitul cu o a doua furculiţă. Este şi practic, şi civilizat!

Cum se mănâncă fructele?

• Pepenele – cu cuţitul şi furculiţa, ca desert. Furculiţa trebuie s-o ţii în mâna stângă, iar cuţitul cu dreapta, iar cu acesta vei scoate sâmburii.

• Fragii şi căpşunele – pot fi servite cu zahăr, vin sau rom şi le poţi consuma cu linguriţa.

• Vişinile – dacă nu au codiţe şi sunt presărate cu zahăr, le mănânci cu linguriţa, dacă au codiţe, atunci le iei una câte una cu mâna.

De Crăciun şi Anul Nou

Jambon la cuptor cu glazură de zahăr şi muştar

Ingrediente • 4-5 kg de jambon cu os, crud • 90 g de zahăr brun • 6 linguri de muştar boabe • frunze de dafin, pâine de secară şi murături dulci, tăiate felii, pentru servit

Mod de preparare 1. Se aşază jambonul întro găleată mare, curată. Se adaugă suficientă apă cât să-l acopere şi în care să stea la înmuiat peste noapte sau cu până la 24 de ore înainte,

schimbând apa de două ori.

2. Se încinge cuptorul la 180° C/ gaz 4. Se scurge jambonul şi se aşază pe o tavă mare, se acoperă strâns cu folie de aluminiu şi se coace trei ore.

3. Se scoate din cuptor şi se creşte temperatura la 200° C/ gaz 6. Folosind un cuţit ascuţit se crestează pielea sub formă de romburi. Se amestecă zahărul şi muştarul întrun bol mic, apoi se unge cu

Tort de ciocolată cu lapte şi nuci Ingrediente • 200g de nuci prăjite şi mărunţite • 300g de unt, (125 g topit, 175g înmuiat) • 250g de ciocolată cu lapte • 250g de ciocolată neagră, plus extra pentru decorat • 150g de zahăr, 6 ouă • 1 lingură extract de vanilie • 570 ml de smântână dulce pentru frişcă Mod de preparare 1. Se amestecă nucile şi untul

topit într-un vas. Se toarnă într-o formă de tort cu diametrul de 22cm şi se presează.

Se pune la rece în timp ce se pregăteşte restul reţetei.

2. Se topeşte ciocolata în cuptorul cu microunde în reprize de 20 de secunde sau într-un vas de sticlă pus deasupra unei oale în care fierbe apă.

Se mixează zahărul şi untul moale într-un vas, la viteză medie, până când compoziţia devine pufoasă, apoi se adau-

gă ouăle şi se mixează încă 2 minute.

3. Se adaugă ciocolata topită, extractul de vanilie, 125ml de smântână şi se bat încă 2 minute. Compoziţia se întinde peste amestecul de nuci şi se pune la rece timp de cel puţin 3 ore. Înainte de servire, se bate frişca şi se întinde peste stratul de ciocolată, apoi se presară ciocolată rasă. Se taie în felii şi se serveşte.

această compoziţie carnea pe toate părţile. Se ţine la cuptor 30 de minute, până ce carnea este fragedă, are un aspect plăcut şi este lipicioasă la atingere.

4. Se aduce la masă pe un platou mare, ornat felii de lămâie şi portocale. Pentru servit, se taie felii groase de 1cm şi se pun alături pâinea de secară, murături şi sosul de muştar.

DECEMBRIE 2012

21

Impresionează-ţi invitaţii cu un

Cocktail cu vin şi mirodenii!

Este băutura perfectă pentru orice petrecere, din moment ce poate fi preparată cu mult înainte şi scoasă din frigider pe măsură ce sosesc oaspeţii.

Ingrediente • 100g de zahăr brun • 1 anason stelat • 1 baton de scorţişoară, 4 cuişoare • 150ml de apă, 1 lămâie, 2 clementine • 150ml de lichior Cointreau • sticlă de 750ml de vin roşu Mod de preparare 1. Amestecaţi într-o tigaie 100g de zahăr brun, 1 anason stelat, 1 baton de scorţişoară, 4 cuişoare şi 150ml de apă.

Aduceţi încet la punctul de fierbere, amestecând până ce zahărul este dizolvat complet.

Lăsaţi la fiert două minute, apoi turnaţi amestecul într-o carafă mare şi lăsaţi la răcorit.

2. Adăugaţi în carafă 1 lămâie şi 2 clementine, ambele feliate subţire, împreună cu 150ml de lichior Cointreau şi o sticlă de 750ml de vin roşu, de exemplu Beaujolais. Amestecaţi bine, apoi acoperiţi recipientul şi lăsaţi la răcorit pentru cel puţin două ore sau, dacă se poate, peste noapte.

3. Serviţi rece sau cu gheaţă, ornat cu fâşii de coajă de portocală şi cu anason stelat.

Dacă preferaţi să serviţi băutura caldă, săriţi peste etapa răcoritului – pur şi simplu încălziţi amestecul, fără a-l fierbe însă, şi turnaţi în pahare termorezistente.

22

Terapia verde

DECEMBRIE 2012

lueta dumneavoastră. Deşi este foarte dulce, are puţine calorii, dar nu este recomandată persoanelor care suferă de diabet, deoarece zahărul conţinut de sfeclă se absoarbe extreme de repede în organism.

Sfecla roşie este utilă în tratarea

altor boli şi probleme de sănătate, precum amigdalita, alcoolism, anemie, bronşită, constipaţie, ocluzie intestinală, varicele, hipertensiune arterială, aritmie, hemoroizi, menopauză, pietrele în colecist, guturai, paradontoză, gastrită, hepatită cronică.

Din această legumă se poate prepara suc de sfeclă roşie.

Dacă, după ce aţi consumat 300ml de suc de sfeclă roşie şi o salată de sfeclă roşie crudă culoarea urinei dumneavoastră a luat culoarea sfeclei roşii, atunci e un semn că există disfuncţii în organism. Dacă culoarea urinei rămâne una normală, e semn că aveţi un organism foarte sănătos.

Deşi este o legumă atât de benefică, este bine să nu faceţi exces de suc de sfeclă roşie (peste jumătate de l pe zi) deoarece poate avea şi efecte negative. alte fructe, duce la scăderea cu 40% a şanselor de cancer la sân şi infarct.

O banană este un ajutor de nădejde şi în lupta celor care au curajul să renunţe la fumat. Trei banane pe zi pot ajuta la echilibrarea stării de nervozitate în lipsa nicotinei.

E bine de ştiut că bananele, dacă sunt uscate, conţin de cinci ori mai multe calorii decât cele proaspete. Ca o curiozitate, cel mai mare producător de banane la oră actuală este India. Din banană se face şi bere, ţările din estul Africii fiind specialiste în prepararea acesteia. antebraţelor.

3. Din poziţia şezut pe un scaun cu spătar, exerciţii de extensie a braţelor.

4. Din aceeaşi poziţie şezând, cu coatele flectate, exerciţii de împingere a coatelor în spate.

5. Tot din şezut, cu mâinile la ceafă, exerciţii de extensie şi împingere a coatelor în spate.

6. Din poziţia întins pe burtă cu o pernă sub abdomen, exerciţii de ridicare a umerilor, cu extensia braţelor în lungul corpului.

7. În poziţia „în patru labe”, cu spatele relaxat, exerciţii de ridicare alternativă a braţelor şi membrelor inferioare la orizontală.

Anumite amenajări în casă sunt utile: montaţi balustrade la scări şi mânere de care să vă puteţi prinde la baie, etajere care să nu fie prea înalte, acoperiţi podeaua alunecoasă cu mochetă, mascaţi cablurile electrice sau de telefon.

Prevenirea fracturilor – cea mai de temut complicaţie a osteoporozei – e posibilă. Sper că informaţiile oferite în prezentul articol să poată oferi soluţiile practice în vederea acestui scop.

Beneficiile sfeclei roşii

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

Sfecla roşie este una dintre legumele care se pot găsi cu uşurinţă (inclusiv în anotimpul rece de toamnă-iarnă) şi de a cărei beneficii vă puteţi bucura din plin. Să vedem despre ce beneficii este vorba. În primul

rând, sfecla roşie este benefică pentru sănătatea copilului, începând chiar din perioada intrauterină. Substanţele active pe care această legumă le conţine protejează fătul de posibile mutaţii.

Sfecla roşie are un conţinut bogat de acid folic, potasiu, mangan, fibre alimentare, vitamine (A, B, C), cupru, fier, fosfor, triptofan, iod, zinc. După usturoi, sfecla roşie este cel mai mare “depozit” de fier asimilat uşor, datorită conţinutului ridicat de vitamina C existent în plantă.

Diverşii nutrienţi şi vitamine prezente în sfecla roşie ajută la detoxifierea şi protecţia ficatulu-

lui, reglează tensiunea arterială şi are rol de protecţie cardiacă.

Se ştie că ficatul este organul cu o importantă funcţie de reglare a toxicităţii organismului.

Indiferent de maniera în care este gătită, sfecla roşie îşi păstrează toate calităţile dacă este consumată la un interval de două ore după ce a fost gătită. În aceeaşi măsură, consumând o sfeclă roşie, poţi îmbunătăţi sistemul imunitar, mărind procesul de oxigenare a ţesuturilor şi respiraţia celulelor prin stimularea reînnoirii globulelor roşii. Prin conţinutul bogat, sfecla roşie ajută la stabilizarea PH-ului, acesta fiind responsabil cu menţinerea imunităţii

organismului.

Sfecla roşie este foarte bună în prevenirea şi tratarea cancerului, a artritei reumatoide, a bolilor de ficat, a bolilor de piele, a problemelor de circulaţie, a bolilor de inimă. Trebuie să consumaţi zilnic o cantitate de minimum 250 de grame de sfeclă crudă dată prin răzătoare sau 300 ml de suc pentru a ţine cancerul la distanţă sau pentru a vă trata de eventualele radiaţii la care aţi fost expus. În cazul în care teama de a nu vă îngrăşa stă la baza manierei în care vă alegeţi alimentele ce urmează să facă parte din dieta dumneavoastră zilnică, sfecla roşie nu reprezintă un pericol pentru si-

îngrijoraţi.

Bananele pot fi lăsate aproximativ cinci zile la frigider, iar dacă le înveliţi în hârtie de ziar miezul va rămâne ferm pentru o perioadă mai lungă de timp. Dacă nu sunt bine coapte, bananele nu pot fi digerate de intestinul subţire şi fermentează în intestinul gros ducând la balonări.

Aceste fructe sunt foarte uşor de digerat când sunt coapte, datorită cantităţii ridicate de amidon.

Sunt rare cazurile în care o banană provoacă reacţii alergice.

Bananele sunt recomandate pentru a trata problemele de stomac deranjat în copilărie.

Bananele sunt o sursă foarte bună de potasiu, ajută la buna funcţionare a nervilor şi a muşchilor, dar şi la echilibrarea tensiunii arteriale. Ele au în compoziţie şi vitamine precum A, B1, B2, C, E, dar şi minerale precum fosfor, zinc, magneziu,

potasiu, calciu, fier, sodium care protejează împotriva stărilor depresive, a asteniei şi a stresului.

Conţinutul ridicat de potasiu existent în banane ajută la o bună concentrare, motiv pentru care sunt foarte indicate în perioade în care este nevoie de asimilare de informaţii (studenţilor şi elevilor în special). Ele conţin şi zahăr natural, care dă energie organismului în timpul unei zile, înlăturând astfel stările de oboseală. Dar nu sunt recomandate persoanelor care suferă de diabet.

Există studii potrivit cărora consumul de banane, în amestec cu

o sursă bogată de calciu, dar nu cea mai bună. Fiind bogate în proteine, contribuie la creşterea acidităţii sângelui, ceea ce forţează calciul sub formă de bicarbonat să iasă din os pentru neutralizarea acidităţii. Prin colesterolul conţinut, contribuie la apariţia unor problemelor cardio- şi neurovasculare pe termen lung. Pe de altă parte, laptele degresat este destul de greu absorbabil.

O sursă fără risc de calciu o constituie vegetalele, cerealele integrale, seminţele de susan, mac, nucile, soia, lintea, legumele cu frunze, tofu.

De evitat ar fi băuturile carbogazoase, produsele bogate în fosfaţi precum brânza topită, care cresc riscul demineralizării osoase. Suplimentele de calciu pot fi recomandate când alimentaţia este săracă.

Expunerea la soare Sub influenţa razelor ultraviolete, pielea poate produce provitamina D. Această vitamină este mai departe transformată în vitamina D activă în ficat şi rinichi. Rolul ei este de a creşte absorbţia calciului la nivelul intestinului, de a reduce eliminarea calciului în urină şi de a-l fixa în oase. Pentru a asigura necesarul zilnic de vitamina D este suficientă o expunere de 15 minute a pielii feţei şi mâinilor de 3-4 ori/săptămână în intervalul martie-octombrie. În perioada noiembrie-februarie, aportul din această vitamină va fi asigurat din suplimente vitaminice.

Tratament medicamentos Mai multe medicamente sunt capabile să scadă resorbţia osoasă şi chiar să stimuleze producţia de os nou la persoanele cu osteoporoză. Din grupul celor care scad resorbţia amintim calciul, estrogenii, calcitonina, bifosfonatii (Fosamax, Actonel, Bonviva), modulatorii recaptării selective a estrogenului (Evista).

Medicamente osteoformatoare sunt vitamina D, hormonul paratiroidian (Teriparatide), ranelatul de stronţiu (Protelos). Pe baza studiior, cele mai eficiente în reducerea riscului de fractură par a fi ranelatul de stronţiu, bifosfonatii şi parathormonul (foarte scump însă).

Exerciţiul fizic şi osteoporoza Exerciţiul fizic este o componentă importantă a profilaxiei şi tratamentului. Marele adevăr este că, pentru a fi menţinut, osul trebuie să fie solicitat. Există numeroase studii care arăta că nivelul de încărcare a osului influenţează pozitiv creşterea şi remodelarea osoasă.

Pentru persoanele care încă nu suferă de osteoporoză, sunt indicate sporturile de impact şi exerciţiile cu purtare de greutate.

Astfel, alergarea, baschetul, tenisul, voleiul, gimnastica aerobică, badmintonul, schiatul sunt foarte indicate. Mai puteţi lua în considerare urcatul scărilor, urcatul pe munte, exerciţiile cu greutăţi.

Eficienţa exerciţiilor este mai bună atunci când sunt repetate cu regularitate (zilnic!), de durată scurtă şi suficient de intense

pentru a produce tensiune la nivelul osului.

Pentru pacienţii deja afectaţi de osteoporoză, exerciţiile „de impact” sunt contraindicate datorită creşterii riscului de fractură şi tasare. Totuşi exerciţiile supravegheate, uşor rezistive, progresive, pot creşte densitatea minerală chiar şi la pacienţii osteoporotici. Mersul pe jos timp de 45 de minute de trei ori pe săptămână sau 30 de minute zilnic este foarte indicat pentru menţinerea densităţii minerale a membrelor inferioare şi bazinului. Deşi nu sunt osteogenetice, înotul şi ciclismul pot fi indicate pentru menţinerea în formă şi dezvoltarea forţei musculare.

Un loc special trebuie oferit evitării poziţiilor care accentuează cifoza şi acelor exerciţii care pot preveni deformarea coloanei vertebrale, precum şi celor care pot dezvolta echilibrul şi coordonarea.

Exerciţiile de extensie a coloanei vertebrale se asociază cu o scădere a riscului de cădere şi fractură, indiferent dacă se iau sau nu medicamente. Care sunt acestea?

1. Din poziţia întins pe spate, cu genunchii flectaţi la 90, se pot executa mişcări de dute-vino ale braţelor întinse deasupra capului, care coboară apoi în poziţie întinsă, perpendicular pe axul corpului.

2. Din aceeaşi poziţie culcat, cu coatele la 90 şi braţele perpendiculare pe axul corpului, exerciţii de rotaţie a umerilor prin balansarea în jos şi în sus a

Bananele – Sursă de vitamine Una din gustările cele mai hrănitoare, sănătoase, bananele sunt şi ele un cadou făcut nouă de natură. Deşi nu se cultivă în ţara noastră, bananele sunt un fruct foarte accesibil tuturor, indiferent de zona de provenienţă sau anotimp. Ele sunt în general culese înainte de a se coace, urmând ca pe perioada transportului să ajungă la coacere. Dacă nici în momentul în care le cumpăraţi nu sunt bine coapte, nu va

Osteoporoza Fiind o boală osoasă care demineralizează osul, fragilizandu-l, osteoporoza deţine un record absolut: este cea mai importantă cauză de fracturi la persoanele de peste 50 de ani, fiind vinovată de aproape 80% din totalul lor. Vă puteţi imagina ce urmează de aici: durere, spitalizare, intervenţii chirurgicale, posibile complicaţii şi o lungă perioadă de recuperare, cheltuieli s.a.m.d. Pentru a preveni toate aceste neajunsuri, ne putem pune întrebarea logică: ce putem face pentru a nu ajunge aici? Cum putem evita sau trata osteoporoza?

De la normal la patologic Înainte de a porni în căutarea răspunsurilor la aceste întrebări, ar fi bine să ştim care sunt factorii care influenţează sănătatea osului. În mod obişnuit, osul se găseşte într-o permanentă activitate de resorbţie şi formare, după 30-35 de ani densitatea osoasă începând să scadă. La femei, pierderea osoasă se accelerează după menopauză, când scade dramatic secreţia de hormoni estrogeni şi progesteron, care au un rol protector.

Există hormoni care accelerează remodelarea (hormonul paratiroidian, tiroxina, vitamina D, hormonul de creştere) şi alţii care o diminuează (calcitonina, estrogenii).

Hormonii nu sunt însă totul.

Alţi factori precum rasa, factorii genetici, alimentaţia, exerciţiul fizic şi modul de viaţă sunt foarte importanţi în ceea ce priveşte rata pierderii osoaselor în menopauza chirurgicală sau naturală. Fumatul, alcoolismul, sedentarismul şi obezitatea sunt factori care sporesc riscul de osteoporoză. Menopauza, rasa şi factorii genetici fiind inevitabili, domeniul în care putem interveni este stilul de viaţă prin învăţarea unor comportamente care s-au dovedit a fi utile prevenirii şi ameliorării osteoporozei.

Cum diagnosticăm osteoporoza?

Cea mai bună metodă de diagnosticare a osteoporozei în momentul de faţă este osteodensitometria prin absorbimetrie cu raze X. Măsoară indici specifici, scorul T fiind cel mai important.

Diagnosticul de osteoporoză se pune când scorul T este mai mic sau egal cu 2,5, iar de osteopenie – când acest scor se găseşte între -1 şi -2,5.

Asigurarea unui aport de calciu normal este foarte importantă în prevenirea osteoporozei. În lipsa calciului, hormonul paratiroidian va acţiona asupra oaselor pentru a menţine o concentraţie constantă a calciului în sânge, demineralizandu-le.

Laptele şi produsele lactate sunt

Mica publicitate ÎMI CAUT TATĂL!  Emilia Zăhărneanu îşi caută tatăl pe care nu l-a mai vazut din anul 1981, an în care acesta a cerut azil politic în Las Palmas De Gran Canaria. Tatăl Emiliei se numeşte: Ion Zăhărneanu şi din informaţiile pe care le deţinem, a locuit în Calle Sargento Llagas 3, 35007 - Las Palmas De Gran Canaria. Cei care l-au cunoscut sau îl cunosc, sau dacă există printre cititorii noştri persoane care deţin informaţii legate de tatăl Emiliei, vă rugăm să luaţi legătura cu noi la adresa: redactia@occidentul-romanesc. com, sau la telefon: 0034/912 269 281, 0034/637 998 037, 0034/642 823 497.

OFERTE - COLABORARE  Licenţiată în psihopedagogie şi cu diplomă de engleză-Şcoala Oficială de Limbi-Coslada, dau clase de ajutor şcolar în limba spaniolă, matematică, cunoştiinţe de mediu şi engleză pentru copiii români din Coslada. Mai multe informaţii la telefon: 911 281 622 OFERTE ŞI CERERI DE MUNCĂ  Se caută o familie pentru muncă (matrimonio) într-o casă. Este obligatoriu ca cei doi să fie responsabili, să vorbească bine spaniola, să aibă experienţă şi referinţe, să fie fără copii sau alte obligaţii. Soţia, trebuie să facă curat în casă, să gătească şi să servească masa, iar soţul să lucreze ca majordom, şofer, să aibă grijă de casă şi de grădină. În provincia Barcelona. Mai multe informaţii, la telefon: 673 022 994.  În Las Rosas, este nevoie de o internă, cu experienţă, cu vârsta între 25 – 40 de ani. Este obligatoriu să cunoască bucătăria şi limba spaniolă. Informaţii la telefon: 617 601 192, 916 304 576.  Caut persoană serioasă pentru curăţenie în provincia Barcelona.

O zi pe săptămână. Pentru 6 ore plătesc 50 euro. Mai multe informaţii la telefon: 652 071 590.  Caut persoană responsabilă şi serioasă pentru curăţenie în provincia Barcelona. Preferabil rezidentă în zonă şi cu maşină proprie. Poţi suna pentru mai multe detalii la: 646 621 416.  Avem nevoie de o persoană serioasă, fără obligaţii, pentru a avea grijă de doi copii minori în provincia Murcia. Nu are importanţă vârsta. Sunt necesare cunoştinţe de limba engleză şi spaniolă. Mai multe la: 650 940 245.  Căutăm bucătar sau bucătăreasă, cu experienţă, pentru un restaurant în Insulele Baleare. Persoană plăcută şi pozitivă. Puteţi suna la: 971 752 855.  Româncă de 25 ani, licenţiată în Drept, cu experienţă, caută de muncă/colaborare în domeniul ju-

ridic. Mai multe informaţii la telefon: 602 642 604.  Am experienţă în masaj terapeutic, anticelulitic, drenaj limfatic şi reflexologie. Caut de muncă în domeniu. Rog seriozitate. Informaţii la telefon: 697 811 339.  Caut de muncă în orice zonă a Spaniei ca şi confecţioner haine piele, blănărie, tăbăcărie, confecţioner croitorie în serie, reparaţii stofă. În construcţii ca dulgher sau montator rigips. Menţionez că am calificări şi experienţă în domeniile respective, drept de muncă. Accept şi orice ofertă de muncă în agricultură sau zootehnie. Telefon: 642 819 260, 664 580 953.  Domn 45 ani, maseur calificat cu diplomă recunoscută în Europa, caut de muncă în domeniu. Mai multe informaţii la telefon: 644 090 107.  Murcia: Caut bărbat intern cu experienţă să îngrijească un bărbat invalid (fără un picior). Dacă ai experienţă şi carnet de conducere îţi pot oferi acest loc de muncă, un salariu atractiv şi posibilitatea de-a locui împreună cu soţia/iubita. Mai multe informaţii la: 679 560 488 (Manuela).  Angajăm croitori şi croitorese pentru un atelier de modificat haine de barbaţi, croitori calificaţi în comandă, în Madrid. Cerinţe: experienţă, seriozitate, drept de muncă.

Oferte: contract de muncă, salar după experienţa demonstrată. Mai multe informaţii la telefon: 600 839 128.  Caut persoană care doreşte să plece în România, responsabilă, serioasă, cu experienţă ca şofer, ocazie cu care să conducă un autoturism marca VW, din Madrid în România, începând cu data de 30 august. În autoturism mai sunt două locuri. Mai multe informaţii, la telefon: 687 020 447.  Doamnă, 37 de ani, din Madrid, caut de muncă în următoarele domenii: curăţenie la domiciliu, restaurante sau firme, îngrijire persoane în vârstă. Mai multe informaţii la telefon: 602 483 668  Şofer cu multă experienţă, toate categoriile: B, C+E, BTP, caut de muncă în domeniu în toată Spania.

Sau/şi în alte domenii. Mai multe informaţii la telefon: 617 158 309  Caut de muncă în construcţii, grădinărit, ca şofer categoria B, publicitate, în comunitatea Madrid.

Telefon: 672 934 980.  Doamnă serioasă şi responsabilă caut de muncă (internă sau externă) în comunitatea Madrid. Am experienţă în menaj, curăţenie, să îngrijesc persoane în vârstă. Am disponibilitate pentru a înlocui o persoană pe perioada vacanţei (ca internă/externă, curăţenie, etc.).

Mai multe informaţii la telefon: 642 729 723.  Doamnă serioasă şi responsabilă, caut de muncă în comunitatea

Pentru Victor Bonda din Zaragoza: Pacea şi liniştea să fie călăuza ta în seara de Crăciun. Fii mai bun, mai înţelegător, împarte cu bucurie spiritul sărbătorii! Crăciun Fericit şi An Nou cu împliniri măreţe! Maria şi Grigore Bonda – Oradea.

Madrid ca internă, sau cu ora. De asemenea, pot înlocui pe perioada vacanţei de vară, o persoană care lucrează ca internă. Mai multe informaţii la telefon: 642 729 723.  Doamnă, în vârstă de 52 de ani, serioasă, caut de muncă ca şi internă în comunitatea Madrid sau Valladolid. Am experienţă în serviciul domestic, bune referinşe şi un curs pentru îngrijirea persoanelor în vârstă. Telefon: 642 961 380.  Doamnă serioasă şi responsabilă, 40 de ani, de profesie asistent medical, caută de muncă ca şi internă în orice regiune. Are o experienţă de peste 10 ani în serviciul domestic în Spania. Mai multe informaţii la telefon: 665223757  Tânăr serios, caut de lucru pe o platformă petrolieră maritimă sau gaz, în orice zonă a lumii. În acest sens, aş vrea să susţin probă de lucru sau să depun CV-ul. Cine are informaţii despre aşa ceva, vă rog să mă contactaţi la telefon: 679 904 511 sau e-mail: gserban14@ yahoo.com. Nu răspund la beep!

Mulţumesc.  Tânăr, 38 de ani, caut de lucru în orice domeniu ca şofer-categoria B, sau ca stivuitorist, peon în construcţii. Mai multe informaţii la telefon: 617 884 980.  Caut croitoreasă cu experienţă pentru un atelier în Guadalajara.

Mai multe informaţii la telefon: 642 767 332.  Doamnă serioasă şi responsabilă, 47 de ani, caut de muncă în curăţenie, ca externă în Comunitatea Madrid. Am drepturi legale de muncă, experienţă şi bune recomandări. Telefon: 692 331 305.  Doamnă serioasă, muncitoare, 42 ani, caut de muncă în Comunitatea Madrid. Am experienţă de peste 5 ani în curăţenie, călcat, îngrijit copii şi bătrâni. Am referinţe foarte bune. Mai multe informaţii la telefon: 617 933 417.  Tânără 30 ani, caut de muncă în orice zonă a Spaniei în următoarele domenii: curăţenie la domiciliu/ firme, în fermă de animale, îngrijit persoane în vârstă, curăţenie în restaurante, domenii în care am experienţă. Mai multe informaţii la: 642 982 951  Fizioterapeut, caut de muncă în domeniu în zona Madrid. Dacă aveţi dureri sau aveţi nevoie de recuperare, sunaţi la telefon: 664 060 124  Inginer mecanic, caut de muncă în domeniu sau ca şofer, categoria B. Posed permis de conducere (din 1990) spaniol. Am drept de muncă.

Mai multe informaţii la telefon: 617 080 531  Doamnă serioasă, muncitoare, 4o de ani, caut de muncă în Comunitatea Madrid. Am experienţă în curăţenie, călcat, îngrijit copii sau bătrâni. Mai multe informaţii la telefon: 697 330 751  Doresc angajare / colabora-

re (Alcorcón, Madrid, provincia Madrid) ca electrician modernizare, automatizare şi reparaţii capitale utilaje industriale (strunguri, freze, maşini de rectificat...) domenii în care am 21 de ani de experienţă, şi, ca tehnician IT (reparaţii calculatoare desktop /laptop, hardware/ software) am o experienţă de 6 ani.

Mai multe informaţii la telefon: 632 631 903 sau e-mail: artene_iulian@yahoo.com  Tânără, 28 de ani, caut de muncă în Madrid ca internă sau externă.

Telefon: 632 608 564  Asistent medical stomatologie, vârsta 27 ani, din zona Madrid, caut un loc de muncă în domeniu.

Experienţă în stomatologie 3 ani.

Mai multe informaţii la telefon 626 835 872 ÎNCHIRIERI  Închiriez 1 cameră de matrimonio, zona Usera/Madrid, aproape de staţia de metro. Încălzirea este cu gaz natural. Internet opţional.

Preţ, 200 euro plus cheltuieli. Telefon: 914 762 919, 672 586 559.  Închiriez 1 cameră pentru o doamnă/domnişoară în zona Monteros, L4 (Plaza Castilla), Madrid, într-un apartament liniştit şi curat. Preţ, 180 euro/lună. Mai multe informaţii la telefon: 637 193 325.  Se închiriază cameră de matrimonio la casă, începând cu 15 decembrie, în Madrid, aproape de Avenida de America, într-o zonă cu centre comerciale. Suntem puţine persoane în apartament. Posibilitate de internet, antena pentru programe tv. româneşti. Avem 2 curţi.

Una cu boltă de viţă de vie. Mai multe informaţii la telefon: 661 127 662 sau 670 775 056.  Caut colegă de cameră într-un apartament situat în zona staţiei de metro Nueva Numancia, L1. Camera are 2 paturi şi balcon iar preţul este de 125 euro/lună. Mai multe informaţii la telefon: 653 815 333.  Se închiriază 1 cameră pentru 1 persoană serioasă şi responsabilă, în Alcorcón Central. Preţ, 150 euro/lună. Mai multe informaţii la telefon: 642 226 821, 662 586 688.  Închiriez cameră pentru o persoană (de preferat o doamnă/ domnişoară) în Puente de Vallecas începând cu orice dată a lunii. În apartament mai locuiesc doar 2 persoane liniştite. Zonă comercială. Preţ 200 euro. Mai multe informaţii la telefon 687 090 030.  Închiriez în Madrid 1 cameră începând cu orice dată, pentru o familie (de preferinţă nefumători), în Aluche, într-o zonă liniştită, aproape de metro, tren şi staţia de autobuz. În apartament mai locuiesc doar 2 persoane (antenă DIGI TV). Mai multe informaţii la telefon: 607 981 828, 607 963 434, 602 491 055

Crăciun cât mai luminos, Vis de iarnă călduros, Linişte lângă cei dragi, Veste bună dinspre magi!

Surorii mele, Claudia Agache din Benidorm.

Cu dragoste şi mult dor, Corina Fekete - Barcelona.

DECEMBRIE 2012  Închiriez cameră pentru o doamnă externă/internă (150/100 euro), în Madrid/Entrevias, la o staţie de Atocha, încălzire centrală şi ambient liniştit (trei persoane).

Telefon: 697 774 620  Închiriez 1 cameră în Alcalá de Henares pentru o persoană. Dacă eşti internă, poţi avea camera ta în fiecare sfârşit de săptămână, la preţul de 100 euro/lună şi c.v. utilităţi incluse, iar dacă lucrezi, poţi beneficia de camera ta zi de zi, achitând 175 euro/lună şi c.v. utilităţi incluse, într-un apartament liniştit. Mai multe informaţii la telefon: 642 286 735.  Închiriez 1 cameră în Leganés, aproape de metro Julian Besteiro, pentru o doamnă / domnişoară nefumătoare. Condiţii foarte bune, locuim doar 2 persoane în apartament. Preţ: 180 euro/lună, cu toate utilităţile incluse. Informaţii la telefon: 666 706 724 sau 627 164 269.  Închiriez 1 cameră în Torrejón de Ardoz pentru 1 persoană, întrun apartament liniştit în care mai locuiesc doar 2 persoane. Preţul camerei este de 150 euro/lună, plus utilităţi. Mai multe informaţii la telefon: 642 841 814.  Închiriez o cameră pentru o persoană, în Madrid. La 5 minute de staţia de metro Usera. Bucătărie mare, gaz natural, internet. Preţ 150 euro, plus cheltuieli. Mai multe informaţii la telefon: 672 586 559.

VÂNZĂRI - CUMPĂRĂRI  Vând casă în comuna Conţeşti/ Teleorman, compusă din 5 camere, 2 bucătării de vară, două săli, una exterioară şi alta interioară, anexe gospodăreşti, fântână în curte. Teren: 1017 mp. Mai multe informaţii la: 610 073 506 Cristian.  Cumpăr laptop Samsung L40 din comunitatea Madrid. Telefon: 644 090 107.  Vând unitate Power MAC G5, memorie ram 1GB. Preţ 300 euro.

Mai multe informaţii la telefon: 644 090 107.  Vând casă în roşu, în Iaşi, Lunca Cetăţui - Cartier Astoria, cu o suprafaţă de 450 mp. Casa este compusă din 4 camere, 2 băi, 2 balcoane, 1 bucătărie, living, toate utilităţile în apropiere, acte în legalitate. Preţ 34.000 euro, negociabil.

Informaţii suplimentare la telefon: 0034/672 332 546, sau e-mail: ciprian.ciobanu12@yahoo.es  Vând casă din cărămidă în Ocna Mureş, judeţul Alba, compusă din 2 camere şi bucătărie, 2 dependenţe şi bucătărie de vară. Ieşire la strada principală este de 60 m liniari.

Suprafaţa totală de teren (casă, curte şi grădină) este de 1500 mp.

Mai multe informaţii puteţi obţine la telefon: 685 200 755.  Se vinde urgent casă în Câmpia Turzii, judeţul Cluj, situată aproape de combinat şi gară, la un preţ foarte atractiv şi cu acte în regulă.

23

În momentul de faţă, casa nu este locuită. Mai multe informaţii la telefon: 0034/916 194 027, 0034/686 569 718, sau e-mail: acacovean@ yahoo.es.  Vând 5000 mp în livada Paleu/ Oradea. Mai multe informaţii la telefon: 642 761 195 MATRIMONIALE  Tânăr atractiv, educat, serios, stabilitate economică, doresc să cunosc o fată draguţă, serioasă, până în 30 de ani, doar din comunitatea Madrid, pentru o relaţie de lungă durată.

Nu răspund la beep. Telefon: 627 192 719.  Tânăr, 29 de ani, 1,67 m, 70 kg, singur, fără obligaţii, doresc să cunosc o tânără de vârstă apropiată pentru o relaţie serioasă/căsătorie, din comunitatea valenciană. Mai multe informaţii la telefon: 632 108 300.  Bărbat, caut doamnă de 50/55 de ani din zona Banatului care doreşte să se stabilească în Reşiţa.

Mai multe informaţii, la telefon: 642 331 520.  Tânăr, 38 ani, din comunitatea Madrid, situaţie economică stabilă, singur, doresc să cunosc o doamnă / domnişoară, fără obligaţii, sinceră şi devotată, vârstă apropiată, pentru o relaţie serioasă de prietenie. Telefon: 602 615 709.  Ardelean, 44 ani, din comunitatea Madrid, 1,74m, singur, necăsătorit, fără obligaţii, nefumător, doresc să cunosc o doamnă/domnişoară între 30 - 40 ani fără obligaţii, nefumătoare, pentru o relaţie de prietenie/ căsătorie. Rog multă seriozitate.

Telefon: 697 306 208.  Tânăr din Alcorcón, caută o fată serioasă cu vârsta între 25 – 30 de ani, pentru prietenie. Mai multe informaţii la telefon: 685 280 540.

Anunţurile de mică publicitate sunt GRATUITE!

E-mail:

redactia@ occidentul-romanesc.com

Telefon:

637 998 036 (luni-vineri, 11:00–19:00)

Occidentul Românesc nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul acestor anunţuri!

E sărbătoare! Bucură-te de pace, lumină şi căldură alături de cei dragi ţie. Dăruieşte din toată inima şi deschide-ţi sufletul pentru a primi dragoste şi fericire. Lasă-ţi sufletul să renască şi trăieşte fiecare zi ca pe un dar nepreţuit.

La mulţi ani, Dana Mureşan!

Mihaela şi Eugen Corbu – Madrid.