Page 1


Cuprins

1.Editorial…………………..1

18.Miros de… …………..……....26 19.Vis……..……………….…….27

Sectiunea I – Creatie 2.O poveste…..……………...2 3.O data la un milion de ani…4

20.O stea……………………….…28 21.Chirilus………………………..30 22.Campionii sporturilor de iarna...32 23.Interviu…………….…………..34

4.Când?unde?c/Stil/Insomnie..6 5.Iubirea……………………..7 6.Copilarie de poveste……….8

24.Comenius………….…………..36 25.Lear how to draw………….…..38 26.Mi-e dor……………………….41

7.O poveste de viata………....10 8.Ruga………………..………12 9.Joc cu doi………………..…13 10.Copilaria…………..……….14

Sectiunea II – Pasiuni, mici placeri

11.Visarea…………..………..16 27.REL……………….…………...42 12.Fragment de realitate……...18 28.Cum sa ne dezvoltam intuitia.…44 13.De vorba cu muntii……..…20 29.Bucovina……………….……...46 14.Colaj……………..………..22 30.Am invatat………………….….47 16.Poveste de iarna………..…24 17.Declaratie……..…………..25


Editorial Despre noi 17 septembrie 2012

Tot noi , elevii clasei a X –a A , mai mari cu un an , te întâmpinăm pe tine, cititorule.Aceeași elevi conștiincioși , plini de veselie ,nu încetăm visăm spre noi orizonturi. Adevărat! Am crescut , însă odată cu noi și aspirațiile noastre.Strigăm cu toții în cor “Suntem mari!”, însă nu suntem decât niște adolescenți dornici de afirmare. Încetul cu încetul , noi punem bazele unui viitor așa cum ni-l dorim.Adunăm , odată cu zilele ce trec , noi informații , impresii și păreri pe care le trecem în “agenda viitorului” .Sunt sfaturi, vorbe bune , întâmplări din care putem lua ca exemple adevărate “felii de viață”. Noile orizonturi par acum nelimitate , la fel ca dorința noastră care este, acum viza către un nou început.Dorința de a reuși este asemeni soarelui ce se arată după furtună, este acea sclipire ce te conduce către adevăratele simțiri,spre spargerea barierelor .Visele nostre sunt infinite , sunt cele ce te ghidează către adevărata întruchipare a lor,căci acum , adolescent fiind și lipsiți de putere ,singura modalitate de a le programa “evadarea din ireal”, este să continui să visezi. Încrede-te,deci,în simțirile tale și dă frâu liber gândurilor și nu lăsa pe nimeni să stea în calea devizelor tale.Fă să sclipească orice cuvântare , gest,întruchipare din ceea ce tu , ca un oarecare vvei face diferența.Doar acea sclipire,ce o poți numi amprenta ta originală,te face diferit în fața celor ce te ascultă și apreciază. Suntem adolescenți ,dornici de cunoaștere,asteptăm,deci ,ca în fața fiecăruia dintre noi ,în acea dimineață însorită să se deschidă ușa către un nou început,către pagina noastră de viitor scrisă așa cum ne-am dorit. De aici suntem ca și împliniți , însă nu trebuie să încetăm să sperăm și să ne dorim căci,dacă ne vom pori aici,mulțumiți doar că la ceea ce de mult am râvnit s-a împlinit ,vom trăi ca niște oameni stinși. Nu înceta să speri, și spun: Ia cu demnitate propriile gânduri și poartă-le spre noi orizonturi. Sandu Mădălina

1


O povest e

Er a târ ziu. Eu lucr am la r oman ul ce va apăr e a î n libr ăr ii î n toamn ă. De cân d er am mică, mi - am dor it să scr iu o car te , un r oman de ave n tur i, pe car e îl ve de am ca pe un un ive r s al me u. În se ar a ace sta scr ise se m mult, mă dur e au och ii și mân a, în să tumultul ide ilor n u se opr e a. Re f uzam cu în căpățân ar e să mă de spar t de lume a magică, înlăn țuită cu lite re e le gan te în tre pagin ile un ui mic caie t. În ace le r ân duri, scrise î n n oapte , cân d alaiul in tim de ste le mă in spir ă, am pus o par te din suf le tul me u, din trăir ile și te mer ile mele . Vâr f ul pe n ițe i con tur a suav pe r son aje , locur i și le dăde a viață, în druman du le spre a - şi găsi locul şi scopul î n acţiu n e a căr ţii. Scr iam de spre ave ntur ile une i fe te , An a, care er a o copie a me a. Re me mor am sur âzân d f ie care amin tire a copilăr iei me le , de la j ocur ile de - a “Baba- oar ba” alătur i de alţi gh iduşi pân ă la clipe le în care mă în dr ăgostise m, tr an spun an du - le pe h âr tie . A ce astă idee , de a scr ie o astf e l de car te , îmi ven ise acum un an cân d, am găsit, r ătăcită în tr - un dulap, o c uti e ce con ţine a j ur n ale le me le de cân d e r am micuţă şi abia în văţase m să scr iu, şi din ad ole sce n ţă, ce a mai f r umoasă pe r ioadă a vie ţii. Am citit î n ace a după- amiază toate pagin ile , r ân d cu r ân d, cuvân t cu cuvân t, tr an spun an du -mă î n ipostaze le trecutului, şi zâmbin d mere u, la amin tire a un or momen te . Nu am o vâr sta în ain tată, în să mi se pare că au tre cut ze ci de an i, de cân d n u m - am mai j ucat de - a ”A scun sa ” pân ă târ ziu, n oapte a, cu copii din sat, de cân d n u am mai j ef uit pomii r oditor i ai ve cin ilor 2


sau d ulapur ile cu dulce ţur i ale bun icii, de cân d n u ave am altă gr ij ă decât j oaca şi mă duce a mama se ar a în pat e xten uată de atâta f ugă şi r âs, dar f e ricită şi e n tuziasmată. Nu am e xpe r ien ţa de viaţa dar cân d mă gân de sc cât er am de copi l ar oasă şi câte n ăstr uşn icii f ăce am, mă puf n e şte r âsul. Fiecare mică « dr agoste » are poveste a e i, în f iecare mă implica m, de şi ştiam că n u se poate în f ir ipa ce va ser ios la o vâr sta f r age dă. A cum, după ce am adun at o par te din ace ste în tâmplăr i şi le - am mode lat în tr - un r oman , am în ce put să privesc altf e l viaţa. Viaţa este în tr- ade văr , ca o pove ste . A re pe r son aje , o acţiun e comple xă, ce se de sf ăşoar ă pe o pe r ioada lun gă de timp ; ar e in cipit, de zn odămân t…Pr otagon istul e şti tu. De - a lun gul vie ţii te con fr un ţi cu o multitu din e de pr oble me, cun oşti atâte a şi atâte a per soane , un e le r ămân în pove ste pân ă la sf âr şit, alte le sun t doar e pisodice . Dr umul vie ţii poate să f ie uşor sau gr e u, în tâmplăr ile pe trecute te pot f ace atât f er icit cât şi tr ist. Toate obstacole le în tâln ite au r olul de a te f or ma, de a te matur iza, în dif er ite fe lur i. Mama îmi în trer upse ace astă r e ver ie , ve nin d lân gă mine şi pun ân du- mi uşor mân a pe umăr . - La ce te gân de ai ? mă în tre bă. - La viaţă . La în tâmplăr ile la car e am luat par te pân ă acum. M i se pare că am tr ăit mere u o pove ste . - Da, viaţa e ste o pove ste . Dar , aşa cum stai şi savure zi basme le spuse de bun ica sau r oman ele de ave n tur i, aşa tr e buie să- ţi tr ăieşti viaţa, bucur an du- te de f iecare clipă, în tre bâ ndu- te ce îţi re zer vă viitor ul şi în ce r cân d să- i f aci un sf âr şit cât mai f r umos. Ștambe r t Dian a

3


O dată la un million de ani…

Poveştile apar ca fiind sclipiri în mintea obosită a omului de monotonie. Imaginarea, speranaţa îţi dau un sentiment de ambiţie şi voinţa iar când visele devin realitate sufletul saltă zburdalnic, îmbie zâmbetul să-ţi inunde fiinţa si te transformă într-o persoană împlinită. Într-un oraş mare, într-o familie de afacerişti, a venit neaşteptat pe lume un copil. Parinţii, mult prea ocupaţi , au decis să-l lase bunicilor,până la vârsta de zece ani, deoarece nu aveau timp şi nici răbdare să se ocupe de el cum trebuie.Mama şi tatăl erau două persoane foarte inteligente care deşi mereu preocupaţi de munca lor au planificat în detaliu viitorul fiului lor, Sorin. Bunicul şi bunica au devenit mai mult decât simplii bunci ai baiatului, chiar parinţi spirituali deoarece îi conturau băiatului copilaria cu bunatatea şi dragostea lor. Bunicul, fost profesor de muzică şi lăutar, l-a învăţat pe Sorin tot ce ştia în arta muzicii.Mintea frageda a băiatului prindea repede sunetele muzicale, recunoscându-le cu uşurintă.Cu un acordeon vechi şi prăfuit, notele au devenit prietenii copilului, ancorând fiecare zi în sunetul lor armonios. La zece ani , copilul a fost smuls din braţele bătrânilor de către părinţii care obervaseră ruptura creată între ei şi Sorin, lăsându-l in grija unei bone care nu exprima nici pe departe bunătate sau căldură. În seara de Crăciun băieţelul a aprimit un frumos pian din partea parinţilor săi , lucru care l-a bucurat enorm şi care l-a legat pe veşnicie de ceea ce avea să-i schimbe viaţa, muzica. Deşi viscolul nu se oprea din a întări nămeţii, părinţii copilului au plecat la birou să aducă nişte formulare şi nişte documente uitate, dar atât de grabiţi să plece, nu s-au mai întors niciodată. Din neatenţie cei doi au suferit un accident de maşina căruia nu i-au facut faţă. Sorin a rămas orfan întorcându-se la îndureraţii şi posomorâţii săi bunici. După cinci ani , Sorin împlinind cincisprezece ani, s-a angajat la un post de radio , unde avea o emisiune de difuzare a topurilor muzicale. Pensia bătrânilor se risipea uşor pe medicamente şi facturi lunare, astfel încât tânărul a considerat că era de datoria sa să-şi ajute bunicii. Postul nu-i aducea foarte mulţi bani pentru că nu era încă major iar peste asta era şi foarte încâlcit şi dezordonat ca persoană, împiedicându-se mereu în propriile şireturi. Într-una din zile, foarte de dimineaţa, cei de la radio au adus un pian în camera de emisie, deoarece un faimos cantăreţ trebuia să-şi facă debutul noii sale piese. Sorin ajuns mai tarziu la studio s-a aşezat ca de obicei pe scaunul său care abia se mai ţinea pe picioare. Mircea işi difuza emisiunea fiind foarte emoționat pentru momentul muzical al artistului care trebuia să iasă perfect.Plimbându-se ,Sorin a văzut pianul şi scânteindu-i ochii l-a rugat pe coordonator să-l lase să încerce puţin să cânte. 4


-Măi tembelule !…azi eşti mai tembel ca ieri..pe bună dreptate, își spuse coordonatorul sorbindu-şi furios cafeaua. -Vă rog domnule..două minute, măcar un minut, doar nu pot să-l sparg ! adăugase sfios Sorin. -Şi despre vaza mea cu flori ce zici ? -A fost un accident..din cauza şireturilor ! spune furios baiatul uitându-se supărat la tenişii săi.Lasaţi-mă măcar să verific..să vad cum se aude, un mic test nu strică. -Uite cum facem, eu voi fi la staţie ,începi şi termini când iţi spun eu, mă duc să mă asigur că nu te aude nimeni. Închide şi tu uşa asta măcar,zise intrigat coordonatorul. Baiatul a închis uşa cu cheia, s-a aşezat la pian şi-a pus căştile pe urechi aşteptând semnalul.În acest timp, artistul voind să intre în camera de emisie nu a putut, iar până să ajunga coordonatorul la staţie Mircea a şi început.. “Doamnelor şi domnilor.. „ în acest moment coordonatorul a început să alerge disperat auzind începerea emisiunii. “În atenţia dumneavostră..momentul serii..” -Stai omule , ce faci?! strigă coordonatorul. -Ce faceţi dumneavostră? zise îndepartând microfonul Mircea care facea conexiunea audio la camera de emisie spunând hotărât apoi :” Poţi începe ! „ Sorin a început imediat , muzica l-a cuprins nu se putea opri .Cu căştile pe urechi nu auzea nici bătăile în uşă,nici vocea raguşită a coordonatorului care strigă disperat „ Te dau afară ! Te dau afară, ai înțeles ?! Ieşi imediat…întrerupem transmisia !” Telefoanele au început imediat să sune, ascultatorii au remarcat diferenţa de voce şi still melodic dintre cel pe care trebuiau să-l audă şi cel pe care tocmai îl auziseră.Toţi au fost curioşi „Cine este acest tânăr ? „ , „Puteţi să-l mai puneţi o data să cânte ? „ Atunci viitorul lui Sorin a luat o direcţie diferită. Talentul dar şi povestea sa de viaţa au impresionat publicul care l-a primit cu braţele deschise. După mult timp, treizeci de ani de carieră, într-un interviu la radio ,Sorin după ce a răspuns întrebărilor a mai adăugat cîteva cuvinte ascultătorilor ,pe care în timp ce ascultam emisiunea le-am notat pe o bucata şifonată de hârtie. „ Toţi trăim o necontenită poveste. Fiecare răsărit de soare reprezintă începutul unui nou paragraf în marea carte a vieţii.Toţi oamenii sunt meniţi să fie fericiţi, unii doar uită că sunt autorii propriei cărţi „

Costea Loredana 5


Când?unde?c.. Insomnie Am început un stagiu nou din viaţă Adorm… dar sufletul e treaz... Iar luna... e doar o rază pe obraz... Visez... dar visele se scurg.. ca lacrimi. Şi incep sa fug... Alerg de vise, de şoapte şi de somn.. Dar nu mă pot feri .... şi tot plângând... adorm.

Şi mă gândesc cum să-l termin Căci viaţa-i doar 3 stagii pe o aţă: Stagiul copil, adolescent şi-apoi bătrân

Mai vezi greşeli gramaticale Mai vezi câte-un cuvânt tăiat Sunt doar greşelile banale Făcute-n viață ne-ncetat

Stil…. Dar gata...nu vreau să fac filosofie... Ne-am îngânat destul întru iubire... Acum, când reportajul nostru e gata... Mă simt ca tenişii uzaţi.Rupt.Murdar. Mascat de niște cusături... La început eram un stil de viaţă. Tu al meu, eu al tău.... Tu în stânga mea.. eu în dreapta ta... Doi tenişi fericiţi... Ne-am bucurat de praful de pe străzi De maşinile ce ne urmăreau... De caldarâmul prea înalt Sau de naşterea unui mers... Ne bucuram că eram la fel... Cântam in aceeasi cadenţă... Un stil....

Poate vă dau şi de gândit Ce-i viaţa de nu o poezie Ce-i viața de nu....3 strofe și atât.

6

Gabriel Dranca


”ceea ce a fost clădit cu iubire, nu poate fi doborât niciodată!” (Mircea Florian- „Arta de a suferi”)

Iubirea este un sentiment complex. Când simţi că iubeşti şi când ştii că eşti iubit, nimeni şi nimic nu-ţi mai poate distruge fericirea. Eşti sigur pe tine şi vezi în orice măcar un aspect bun, pozitiv.

Iubind ne dezvoltăm ca persoane. Când iubeşti, încerci să-i faci pe cei din jur să se simtă bine, încerci să le demonstrezi că merită să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti cu adevărat, încerci să împărtăşeşti cu cei dragi tot ce ţi se întâmplă şi eşti mult mai activ.

Iubind, te simţi mai tânăr. Dragostea umple golurile din inimă şi poate vindeca cele mai adânci şi neştiute răni formate de-a lungul timpului.

Când dragostea este împărtăşită, nimic rău nu se mai poate întâmpla; dar, dacă treci printr-o experienţă grea şi neplăcută, ştii că ai pe cine conta, ştii că are cine să te ajute şi să îţi ofere un umăr pe care să plângi.

Eu consider că iubirea înseamnă acceptare, profunzime, sinceritate, respect şi lista poate continua. Sunt de părere că iubirea este cel mai frumos sentiment cu putinţă. Dragostea poate fi exprimată printr-un simplu gest, printr-un zâmbet, printro faptă, prin ceva care nu cere nimic în schimb.

Dragostea este un sentiment atât de complex, încât nimeni nu poate să îl înţeleagă. Dragostea este un sentiment care înseamnă fericire, fapt pentru care atunci când iubeşti, împarţi în jurul tău doar bucurie, ajutându-i pe alţii să treacă mai uşor peste încercări şi probleme.

Muller Erika

Când dragostea este în floare, poţi dezvolta o pasiune pentru un anumit lucru şi poţi să faci lucruri la care nu te aşteptai, de care nu te credea capabil. Atunci când iubeşti îţi dezvolţi anumite capacităţi şi talente cu care ai fost înzestrat, dar în care nu ai crezut.

7


Copilărie de poveste

Fiecare moment al zilei a fost dăruit de Dumnezeu cu un farmec aparte. Dimineaţa ne încântă cu lumina ei tânără care izbucneşte la răsărit, umplândune sufletele de bucurie şi speranţe. Pe masură ce soarele urcă pe cereasca mîndră scară ,totul în jur prinde putere sub căldura lui binefăcătoare. Cu toate acestea parcă nimic nu mă fascinează mai mult decât spectacolul bolții cereşti în timpul nopţii. Îmi amintesc de nopţile de vară petrecute sub vişinul din curtea bunicilor. De cum se lăsau umbrele înserării, mă refugiam sub crengile copacului bătrân. La apus mai licărea o vreme strălucirea acestuia , apoi se stingea cu totul. Îndată se iveau stelele ca nişte licurici rătăciţi în iarba cerului. Osteniţi de treburile zilei, se aşezau lângă mine bunicul şi bunica. Cu vocea lui blândă, bunicul începea să depene amintiri de odinioară ,când era şi el copil. Firul poveștii se împletea cu aromele calde ale ierburilor care pluteau in aerul văratic . Tărâmul magic al copilarie mele s-a petrecut într-un sătuc mic,dar valoros, de la marginea unei păduri. Acolo ne strângeam în vacanţa de vară eu şi toţi verisorii mei.Trăiam într-o lume agiată, aglomerată, agresivă ,care ne sorbea de vlagă ca un vampir înfometat, care părea că a stat la pândă pentru hrană …sute de ani. Aerul îmbâcsit al micului sătuc, plin de mizerie parcă ne îmbolnaviseră sufletele şi ne obosiseră trupurile. Oare îşi mai aduce cineva aminte de mine ? De copilul din colţul străzii, cu hainele zdrenţuite şi obrajii roşii care abia se mai vedeau de noroiul ce îi acoperea ,care mereu era cu ochii în lacrimi cand se întorcea de la şcoală?

Eram sigură că

trăiam într-un glob de cristal pe care Terra încerca să-l spargă, încerca să ne elibereze,

8


dar noi, nici măcar nu vroiam să fim salvaţi, ne plăcea să trăim închişi, să fim singuri, doar noi şi problemele noastre. Alergam mereu după timp sau el alearga după noi,aruncând in fiecare secundă, minut, oră, săptămână cu câte o săgeată argintie sau cu câte un rid pe faţa noastră Vroiam măcar o dată ca timpul să se oprească în loc, ca Zeul Timp să aţipească măcar o clipă, să înceteze să mai controleze anii care trec parcă într-o secundă prin Poarta Timpului. Îmi doream să fac tot ce nu făcusem până atunci, să pot petrece cât mai mult timp cu bunicii încercaţi de greutăţile vieţii. Îmi amintesc cum bunica ,de fiecare dată când eram posomorât venea la mine şi cu cea mai mare blândeţe mă făcea

să-i spun tot ce am pe suflet. Îmi amintesc de

platoul cu gogoşi pufoase şi moi cu care bunica ne aştepta de fiecare dată , pentru a ne mai îmbuna puţin sufletele. Copilăria mea se regăseşte în odaia bunicii, în sfaturile prietenoase pe care mi le dădea cu drag: să ne bucurăm de lucrurile care sunt cu adevărat importante: de răcoarea ploii ce cade lin pe pielea fină mângâindu-te, de mirosul florilor din grădina pe care mama îl iubea atât de mult, de roua dimineţii… Pentru mine , copilaria a fost ca o viată de poveste , ca un univers plin de miracole ,de joc ,de veselie scăldată de lumina aprinsă a bucuriei. Uneori glasul bunicului se oprea şi priveam toţi trei frumuseţea cerului înstelat. Luna plină poleia totul cu o lumină argintată .Aveam impresia că razele ei ţes o scară de lumină care cobora până la vişinul nostru .Îmi imaginam că mă pot urca pe acea scară ca să ajung la puzderia de stele şi să le număr . Începeam numărătoarea, dar nicioadată nu ajungeam până la capăt. Auzeam,ca prin vis,şoaptele văntului sau scârţâitul porţii din spatele grădinii. Pleoapele îmi cădeau grele de somn şi atunci braţele calde ale bunicii mă purtau până în odaia de la fereastra căreia luna îmi veghea visele.

Seliman Caterina

9


O poveste de viaţă A lin a, un icul copil al f amilie i sale , e ste o f ată f r umoasă, c u păr ul lun g şi blon d, iar ochii de un ver de scân te ie tor care , pe lân gă o f r umuse ţe ne maiîn tâln ită îi oglin de sc şi suf le tul care din păcate n u e ste la fel de f r umos ca şi în f ăţişare a. Alin a n u a în ţe le s f aptul că viaţa n u le of e r ă tutur or un mod de a tr ăi la f e l de uşor ca al e i. Ea se poar tă me re u ur ât cu cole gii e i, spun ân du - le me re u lucr ur i r ăutăcioase , de oare ce ace ştia vin un e or i la şcoală cu h aine r upte sau ch iar n u au ce să măn ân ce . De şi are posibilitate a, n u în ce ar că n iciodată să îi aj ute , n u încear că să aducă o r ază de lumin ă în viaţa lor de j a atât de în tune cată de grij i, ci îşi dor e şte ca totul să i se cuvin ă şi pr ie ten ii e i să f ie doar copii bogaţi. În tr - o se ar ă , A lin a se aşe ază pe pat, och ii f iin du - i în tr- o con tin uă pen dulare ; lumin ile în ce p să se conf un de cu umbre le şi din tr - o data ce va se în tâmplă… A lin a de sch ide och ii şi se tre ze şte în tr - un ger cumplit. Ridic ân du- se în picioar e , se apr opie de ge amul spar t şi în ghe ţat şi ve de f ulgii albi şi sclipitor i de ne a cobor ân d uşor din cer ul f umur iu şi tr ist. U itân du - se în j ur ul e i, A lin a ve de o came r a impr ovizată cu pe r eţii car e stau să se dăr âme . A poi se mai uită o data la scân dur a pe care dor mise , cân d, br usc, o dur e re cumplită îi distr age aten ţia şi simte lacr imile re ci cum i se pre lin g pe obr az. P icioare le e i apr oape sân ger au din cauza f r igului in fe rn al. Er a ne aj utor ată, e r a sin gur ă în tr - un in f in it de zăpadă, n u ave a ce să măn ân ce . P r ive a spr e cre n guţele br azilor u scaţi care tremur au în bătaia vân tului la fe l ca şi e a. Simţea că n u mai ar e mult pân ă cân d se va în ălţa spre cer ur i. În ce pe a să vadă copii car e r âde au în j ur ul e i şi în ce r ca să îi str ige , dar totul e r a în zadar deoar e ce n imen i păre a să n u o audă. Dor e a să le ce ar ă aj utor ul, dar e r a ign or ată. Lumin a care in tr a pe micuţa fe re astr ă păre a în och ii f e te i ca un f oc putern ic din care săre au domol scân te ile sper an ţe i. Focul se în ălţa me re u şi A lin a în cer ca să aj un gă la e l, dar par că, ce va ne văzut, ce va mai pute rn i c de cât e a o ţine a la de păr tare . De ge tele ei tre mur ân de zgâr iau pode aua putr e zită; f ata căzu cu capul pe ge n un ch i ne maimişcân du - se .

10


Cân d de sch ise och ii se tre zi din n ou în patul e i de acasă simţin d căldur a care o în con j ur a. Se r idică în picioar e , mer ge la ge am şi ve de că ace sta n u este spar t. Îşi dă se ama că totul a f ost d oar un vis. Me ditân d la cee a ce a visat re alizează că de f apt ce a din vis n u er a e a, ci e r a în tr uch ipare a tutur or ace lor copii săr aci de care e a îşi bate j oc şi pe car e n u îi pre ţuie şte . În ur mătoare a zi cân d f ata a f ost la şcoală, a în ce put să se poar te altfe l cu cole gii e i, ba ch iar le dăr uia câte un cadou ce lo r care se de scur cau mai gr e u. P ar in ţii şi cole gii se uitau n e dumer iţi la e a şi apr oape că n u o mai re cun oşte au. Cu toate ace ste a n ime ni n u îi spun e a n imic, probabil de te ama ca e a să n u se în toar că la ve chiul e i compor tamen t . Viaţa e ste ca o pove ste , e ste pove ste a n oastr ă în care ne con str uim pr opriile per son aje . Este ca un vis fr umos, ca o călător ie pe mare . A ve m momen te în care sun t valur i, dar şi mome n te în care apa e ste limpe de ; sun t zile cu f ur tuni, dar şi zile în sor ite . La îmbar care a în ace ast ă călător ie , n oi ne gân dim la o de stin aţie , dar pen tr u a aj un ge acolo tre buie să luptăm din gr e u, în să n u tr e buie să îi uităm pe ce i din j ur ul n ostr u şi să îi d ăm pe e i la o par te pe n tr u a aj un ge n oi în vâr f. În viaţă niciodată n u va r ămâne ne pe de psit ce l care f ace lucr uri ne dre pte ; ch iar dacă la în ce put va păre a astf e l, în f in al, cu toţii vom pr imi cee a ce me rităm. Este un mister r ămas în că ne de scif rat de oame n i, un şir in ter min abil de în tre băr i căr or a ave m dator ia să le găsim în f in al şi r ăspun sur i, e st e un amalgam de se n time n te şi e moţii. Viaţa e ste ca un por tal ur iaş în care ste le le se le agă de pămân t cu ploi de r aze . În lumin a slabă, în me lan colia clar ului de lun ă, cu toţii tr ebuie să simţim şi să ascultăm s usur ul şoapte lor care ne în dre aptă spre ne an t. Viaţa or icăr ui om, f ie e a mai bun ă sau mai r e a, mai uşoar ă sau mai gr e a, e ste o pove ste . Din copacul vie ţii un e le fr unze vor căde a şi se vor r isipi, dar , ime diat, alte le vor cre şte , vor înmugur i şi le vor lua locul, copacul r e de ve n in d cee a ce a f ost la înce put. Mere u după în tun eric va ve n i lumin a şi din spatele n or ilor n e gr i va r ăsăr i soare le unui n ou în ce put. Budîi Simon a 11


Rugă Privește-mă în ochi... Te rog să nu te pierzi. Știu... poți simți căldura Și poți să mă și crezi. ...Ce vezi? Privirea-mi piere când te văd plângând Și glasul tău parcă e altul. Simt cum s-oprește timpu-n loc, Însă, te rog, Să ținem pasul. E greu, Greu pentru amândoi Durerea ne apasă, Însă, te rog, Te rog eu, vino, Nu mă lăsa să cad în plasă. Te rog, Nu vreau să fiu a lui, Chiar dacă poate-ar fi plăcut. Și dacă pierzi de data asta N-o mai luăm de la-nceput. Nu vreau să mor, Nu mă lăsa să sufăr. Nu vreau să cred că nu mai poți să lupți. Te rog, Ascultă-mi simpla rugă Și-am să te las să mă seduci. Ungureanu Oana

12


Joc cu doi -Dansezi? -Da! Ceva... -Ia stai jos. Da` croșetezi? -Mi se pare că glumești. Mă stresezi, mă alarmezi. Unde-i „tu” de mai-nainte? Unde-i „tu”, aia fierbinte? -Ai pierdut. Jocu-i stupid: Ține bila lângă tine, Dac-o pierzi o iau la mine Și-o primești când vreau. Dragă, nu-s o jucărie! Poate am corp de păpușă, Părul lung și pielea fină, Dar am sentimente pure. Am o inimă... La tine. -O vrei înapoi sau nu Sigur nu o s-o primești. Gata, schimbul e făcut. Și-mi convine, Și-ți convine. Vrei s-o iei de la-nceput? Oricum n-o să fie bine. Vrei să fii soția mea? 13

Hai, mărită-te cu mine! Oana Corina Ungureanu


Visarea M-am trezit întinsă în iarbă,o iarbă moale şi deasă, pe firele căreia începuseră să înflorească stele mici de gheață. Din văzduh coborau uşor fulgi deşi,cuminţi, ce se aşezau pe sol, formând încetişor un covor alb. M-am ridicat confuză, încercând să-mi dau seamă unde mă aflăm.În orice direcţie mă uităm,nu reuşeam să văd decât zăpada albă, în contrast cu iarba incredibil de verde. Ceva îmi spunea că trebuia să mă mişc din acel loc, să merg mai departe dar…unde?Nu exista nicio direcţie, nu puteam să merg decât ‘’înainte’’. Am făcut câţiva paşi timizi, timp în care nesiguranţa de care dădusem dovadă cu câteva minute înainte făcu loc fricii şi disperării. Eram pierdută. Ca un copil, am izbucnit în lacrimi şi am început să alerg. Mintea mea se blocase la idea conform căreia mă aflăm într-un pustiu bizar,nu aveam niciun reper spaţial şi nu ştiam ce să fac pentru a ajunge undeva. Oriunde.

Am mers mult,dar nu am cedat.Exista ceva în interiorul meu care mă împiedica să fac asta.Eram deznădăjduită,dar nu renunţam să merg; nu ştiam către ce mă îndrept dar picioarele mele mă purtau mai departe, prin iarbă. Odată cu trecerea timpului, devaneam tot mai confuză, neștiind unde mă poartă această forţă ce îmi ghida toate mişcările. Dar aveam să aflu. Mi se părea că mersesem ore în şir, eram extenuată şi o durere cumplită îmi cuprinse picioarele. Lacrimile îmi scăldau necontenit obrajii şi îmi doream să se sfârşească acel chin odată. Chiar în momentul în care credeam că voi ceda şi voi leşină, am zărit, la câţiva metri depărtare, o siluetă . Era un om aplecat deasupra unei mese. Adunându-mi toate puterile şi încercând să mai rezist câteva minute, am continuat să merg până am ajuns la mai puţin de un metru distanţă de persoana ce părea că scrie concentrat ceva într-o carte imensă. Am căzut în genunchi, plângând şi gâfâind dar fericită că am ajuns totuşi undeva. Spre surprinderea mea, bărbatul nu se opri din scris; păru că nici nu îmi observase prezenţa.

Odată ce mi-a revenit suflul, m-am ridicat şi m-am apropiat de masă. Bătrânul, cu barba albă şi deasă, cu ochii senini, albaştri, scria de zor. Paginile uriaşe înlănţuiau, între litere elegante, universul unei povesti. Curioasă, am început să citesc. 16


Povestirea era amplă, dar am recunoscut-o de la primele paragrafe. Erau amintiri ;povestea era propria mea viaţa, iar bătrânul acesta o scria. Am regăsit acolo tot. Fiecare întâmplare a copilăriei şi adolescenţei mele, era însemnată, în detaliu, într-o manieră ce denota faptul că acestea fuseseră anticipate. Ca şi cum cineva a ştiut exact ce şi cum avea să se întâmple. Toate persoanele pe care le cunoscusem, familia, prietenii, erau portrete atent conturate în cuvinte rostite de o peniţă fermecată. M-am oprit din citit în momentul în care ajunsesem în present, dandu-mi seamă că exact în acel moment, bătrânul îmi scria viitorul. -Nu! am strigat, încercând să îl fac să înceteze dânsul peniţei pe albul foii. Opreştete, te rog ! El îşi întoarse chipul spre mine şi îmi zâmbi. Apoi se ridică şi mă învită pe mine să mă aşez. Eram confuză, dar nu am refuzat. Îmi dădu mie stiloul şi am înţeles că dorea ca eu să continui povestea. -Ce să scriu ? l-am întrebat. -Ce crezi tu că ar trebui, mi-a răspuns scurt. Atunci am ştiut exact despre ce era vorba. După ce am terminat, bătrânul îmi luă din mâna instrumentul şi puse punctul ultmei propoziţii. Mă mângâie pe păr şi-mi spuse: -Eşti o faţa bună. -Tu cine eşti ? l-am întrebat iar el zâmbi din nou. Apoi, totul se destrămă, iar eu m-am trezit din nou în patul meu din camera spaţioasă. Nu-mi venea să cred că fusese doar un vis. Dar apoi, mi-am dat seamă de imensă încărcătură de semnificaţii pe care le purta acest vis…Am învăţat că orice ar fi, nu trebuie să cedez în viaţa. Drumul poate luă o întorsătură neaşteptată, care să-ţi testeze toate puterile. A fost greu şi dureros să ajung la bătrân dar am reuşit. Apoi am ştiut că această cărare a vieţii depinde de alegerile tale, de decizii, de nevoi şi de dorinţe. Vechea zicală ‘’Norocul şi-l face omul’’ este adevărată dar omul nu trebuie să uite nicioadata că există cineva care ne are grija pretutindeni şi vegheza asupra noastră mereu.

Ștambert Diana

17


Fragment de realitate Poveştile , scorniri ale minţii omeneşti însetate de născocire au menirea de a îndepărta monotonia ,aşa că ,drag lecturantule, lasă-mă să-ţi alung plictisul şi să-ţi povestesc câteva fragmente dintr-o povestioară care m-a impresionat profund. Într-o oarecare zi de toamnă, o familie de oameni muncitori, dar totuşi săraci,a fost binecuvântată cu o copilă ,Ileana. Dupa voia lui Dumnezeu, aceasta a fost urmată de încă şase fraţi, toţi şapte îngreundând şi mai mult situaţia materială a familiei.Ileana a rămas totuşi cea mai iubită de mamă ,a rămas « Lenuţa mamei », şi astfel în fiecare seară cele două coseau la lumina focului sau a lămpii cu gaz. Copilăria fetei s-a scurs repede, iar trăsăturile mature le-au înlocuit ,grăbite,pe cele infantile şi inocente. În ziua de Sf. Maria , la horă în sat, frumuseţea fetei a orbit toţi flăcăii, căci juca şi chiuia ca nimeni alta, ajungând acasă cu opincile rupte, năframa boţită şi cu inima furată de cel mai fermecător voinic al satului, Neculai. Prăpastia dintre cei doi o reprezenta nu doar diferenţa de statut social dar şi duşmania familiilor lor.Neculai, un tânăr răsfăţat în averile parinteşti , nu reprezenta pentru familia fetei decît un golan arogant, fără gânduri serioase şi fără ţinută morală .Ileana, deşi muncitoate, curată şi nespus de frumoasă, era categorisită drept o fată proastă, necultivată, care ar fi reprezentat o pată în prestigiul familiei baiatului. Dar nimic nu a stat în calea celor doi căci se mulţumeau să se întalnească în toate zilele de marţi, în lanul de porumb unde nimeni nu-i putea vedea sau auzi. Mama fetei ,simţind ce se întampla între cei doi, a căutat ,şi într-un final a găsit un peţitor mai potrivit pentru fata sa, mai înstărit, mai deştept, dar mai batrân, lucru care dezgustand-o pe tânără, nu facut-o decât să-l iubească şi mai mult pe sortitul său. Într-o marţi de dimineaţă, fata a primit o veste oribilă ; părinţii săi o obligau să se mărite cât de curând posibil cu bătrânul bogătaş. -Vei face cum ţi se spune ! Tu eşti încă prostucă, fata noastră, de-ţi tot umblă mintea la golanul de Neculai ! zise mama hotărâtă. -Mamă, jur că nu-ţi voi mai aduce amărăciune, dar nu mă pune să iau de soţ namila aia gârbovită, că-mi voi plânge de milă până la sfarşitul zilelor !spuse înlăcrimată Ileana,tristeţea întunecându-i frumuseţea. În acea seară trecând aparent nepăsător prin faţa casei iubitei sale, Neculai fluieră subtil. Recunoscând semnul de întalnire ,Lenuţa neştiind cum să iasă din ogradă, a vărsat pe furiş găleata cu apă, fiind imediat trimisă la fântână. 18


Îngrozit de veştile primite, voinicul a hotărât, ca cel târziu a doua zi,să plece amândoi în lume. Fata sperioasă se opuse : -Mai Neculai, dar văd că ai înnebunit de tot ! Cum să lăsăm noi parinţi şi fraţi, iar apoi să plecăm printre străini ? -Pentru mine n-are să mai fie nici părint, nici frate,nici nimic !Dacă tu te măriţi nu are să mai fie îndreptare ! Când te-oi vedea purtând în pântece copilul blestematului de chiabur, atunci pun carul cu boi să treacă peste mine şi atunci vom şti una şi bună ! strigă disperat Neculai. Răspunsul flăcăului i-a împăienjetit ochii fetei , dar a convins-o ,şi astfel lasându-se purtaţi de val a doua zi cei doi au plecat la oraş. Viaţa nu le-a surâs imediat după plecare.Astfel au trăit momente grele îndurînd foamete şi frig,dar parcă dragostea nu contenea în a-i ţine în viaţa. După ce Neculai s-a angajat brutar nici foamea , nici frigul nu i-a mai doborât,căci în fiecare seară acesta aducea câte doua pâini proaspete şi agonisind bani au început să stea cu chirie.Dar acest suiş abrupt a avut drept urmare o bruscă afundătură. Neculai căzut în patima banului, iar apoi a alcoolului ,devenise un om distant faţă de nevsta sa, care între timp adusese un copil pe lume.Văzând că nu se mai poate bizui pe soţul său care lipsea cu zilele de acasă fără motiv, Lenuţa s-a apucat de cusut,asta era singura şansă a sa de a întreţine cum se cuvine familia. Reamintindu-şi tactica de lucru şi cumpărând de la o bătrână o maşină de cusut, a devenit,în scurt timp,foarte cautată pentru munca sa. Cu acul şi mintea ageră şi-a croit continuu existenţa. Comportamentul degradant al soţului ei o facea mereu să se întrebe cum ar fi fost viaţa alături de peţitorul bătrân, care nu îi mai părea așa dezagreabil. Suferinţele sale erau înlănţuite şi închise cu un « lacăt » în interiorul sufletului, astfel încat zâmbea mereu, emanând putere, voinţă spunându-și mereu sieşi ; « Pentru copil, pentru el voi arăta unei lumi întregi că nimic nu e îndeajuns de cumplit spre a mă doborî !» Timpul a trecut nefast. Neculai , prea târziu şi-a dat seama de greşeala sa, murind la doar cincizeci de ani, lasând în urma sa o văduvă înlăcrimată şi un biet student la medicină. După opt ani Lenuța a trecut şi ea în nefiinţă, dar nu înainte de a-i lăsa fiului ei cea mai de preţ bogăţie a sa :puterea de caracter şi hotărârea. Viaţa acestei femei reprezintă sursă de inspiraţie pentru mine, un scriitor infantil, incapabil să redea toate trăirile protagonistei.În propria-mi minte personajul se contopeşte cu infinitatea şi nu devine altceva decât o veşnică enigmă .Loredana Costea

19


De vorbă cu munții De alur ile ver zi apar de după m un ții sp ân zur ați de coastă , iar ce r ul limpe de și se nin scaldă în ape copacii ce se în alță tr uf ași în văzduh .Raze le soare lui izvor ăsc din de păr tăr ile ne cun oscute și își de sch id ar ipile spr e o lume n ouă , scur să din potir ul cre ație i. P ote ca de se n ată prin tre tr un chiur ile ne sf âr șite cur ge a pe lân gă r âul cr i stalin odată cu gan dur ile mele lăsate odin ioar ă să se odih ne ască în altarul ver de .A m aj un s iar ăși în par adis ,dar acum vre au să cun osc t oa te taine le ascun se bine sub plap uma de codr i ce își de zvăluie toată f r umuse țe a lor în och ii me i abia i e șiți din în tune r ic. Mun ții își cân tau me lodia me lan colic str opiți de câte un cir ipit

în dr azne ț

ce

îmi

tăia

r ăsuf lare a.Cer ul

par că

s -a

mai

apr opiat și e l să vadă sple n doare a ce l - a în ălțat pe buza pr ăpastie i , car e par că tăia pămân tul pân ă la capă tul un ui br ad car e ad un ase toate r aze le soarelui de dimine ață păstr ân d î n e l un mister covâr șitor .Nimic n u pute a să - i acopere supr e mația : un re ge care con duce a în tre aga lume și căr uia și cerul îi e r a sluj baș .Cu o te amă îmbobocită în adân cul amin tir ilor ,m - am apr opiat să văd m in un ea care f ur a toate pr ivir ile pie r dute în j urul lui.M - am așe zat să mă odih ne sc , iar umbr a r ăcor oasă îmi dăde a pute re să me r g tot mai adân c în miste r . De la tulpin ă mă uit în sus și văd f ir mitur i albas tre cer n ute pe cre n gile tr uf aș , f or mân d par că un labir in t un de lumin a se pie r de

ne putin cioasă

.Somn ul

fură

în ce t

,

în să

f oșn e tul

f r un ze lor din suf le tul copacul ui n ăște a o voce r ăgușită , par că ve nită din tr - un bătrân în țe le pt : - Și tu ai ve n it aici să - ți plân gi amar ul ca toți ce ilalți și după ce se bucur ă de alinare a me a ple acă f ără să mai în toar că pr ivire a …atâția an i s- au revăr sat pe ste mine și atâte a suf le te și - au lăsat aici dur ere a uitân du - mă în golul in f in it al lumii n e pătr un se . - Cuvin te

atât

de

în țe le pte

n ecuvân tatoare …min t e a me a

zboar ă 20

de

la spre

o ireal,

f iin ță căci


vor bele ace le a n u au f ost simple ,ci în cor on ate cu magie .A cum e u o să ple c , dar mă voi în toar ce să - ți aduc comoar a ve șn ică pe care știu că ți - o dor e ști , în să n ime ni n u a re ușit… - A tun ci cân d m- am n ăscut , am ale s o s te a pe ce r căreia i - am spus pove ste a , și e a m - a aj utat să adun în min e atâta dure re .Ste aua acee a er a ste aua ta , e a ți - a șoptit de comoar ă, f ăr ă ca tu să știi , și astf e l ai de ve n it viitor ul me u.Sun t bătr ân și n u mai am loc în suf le t să adun atâte a amin tir i. O lacr imă mi - a căzut din och i , m- a f ăcut să în fr unt obose ala și să mă duc la pe șter a un de se af la comoar a.Comtin uân d pr in tr e simf on iile de ver de înch is și ver de de sch is ,

am zăr it o

stân că ce lăsa doar o spăr tur ă pe unde să pătr un dă aerul.A m in tr at în pustiu și mer ge am f ăr ă să văd n imic în j ur ul me u…pas cu pas , clipă după clipă , și n imic n u îmi dăde a vre o spe r an ță .P ar că er am în tr e două br ațe str ân se f ăr ă vre o pute re de a ie și. Tot în în tuner ic am aj un s la un zid re ce care pre ve stea sf âr șitul…n ici e u n u am r e ușit să - i re dau bătr ân ului viitor ul ,iar pr e zen tul me u se opr e ște aici , doar lacr imile mai alune cau pe obr az și se auze a căzân d pe piatr a tare pe care n u o mai simțe am sub

picioar e .Cân d

m - am

uitat

în

j os

am

văzut

o

s ămân ță

lumin oasă care mi -a dat o r ază de bucur ie .Cu aj utor ul e i m - am în tor s la bătr ân ul copac me lan colic lăsat în bătaia vân tului. - A pr opii - te de r ădăcin a me a și așe ază acolo săman ța pe care ai găsit - o…îți mulțu me sc…acum voi pute a ren aște . La în ce put n u am în țe le s ce voia să spun ă , dar am văzut cum se tope a în cet și se af un da în pămân t , adân c…tot mai adân c.A poi sămân ța a in tr at ț i e a, în urma e i r ămân ân d o f loare din care se va n aște un n ou copac.A cum doar timpul tr e buie să mai atin gă cu clipele sale pe talele și un br ad tân ăr se va î n ălța spr e cer . Se liman Cate rin a

20 21


22


23


Poveste de iarnă Un suflu de gheață sfarmă între degetele mâinilor sale aerul rece și sec ce îmbracă văzduhul …o răcoare blândă încă mai rătăcește între trecut și prezent. Undeva ,gâlgâitul trudit al unui pârâiaș ce în ropotul său grăbit izbește pietrele ce-i ies în cale ,nu e departe de a se asemăna cu tânguielile neînțelese ale unor oameni gânditori . Și stinsă…și domoală –valea pe unde aleargă pare a-l acompania perfect creând o simfonie a unor mișcări nedeslușite ,și totuși atât de limpezi. Clopot de sticlă aburită - cerul –falnic păzitor al orizontului ,cerne de sus puzderie nesfârșită de pietricele albe ,atent șlefuite de mâna celui mai fin bijutier. Apoi , bătaia lină a unei adieri abia simțite ,le leagănă prin văzduhul amorțit și ,într-un final ,le așterne pe solul înghețat. Îmbrăcate în zahăr pudră ,coamele munților se desenează tot mai lămurit pe pânzișul cenușiu al orizontului . Deasupra lor ,coroanele bătrânilor brazi uitați de mult de țaigărele uriașe și pline de rugină ale ceasului ce picură necontenit trecutul ,prezentul și viitorul Universului ,se ridică albe asemenea unor mâini ce se doresc a fi ademenitoare . De nicăieri ,clinchete cristaline de clopoței răsună tainic în urechile naturii .Simplu ,pur și de necuprins ,albul transpune totul în poveste aducând misterul ,magicul și irealul într-o lume reală. Steluțe de lumină ,construite cu migală ,țes perdeaua infinită a ceea ce înseamnă comuniune dintre cer și pământ . Din liniștea necuprinsului se desprinde doar jocul unor îngeri albi cu aripi pale ,fine , a căror fâlfâit însuflețește văzduhul .Dealurile ,bătrâni pionieri ai vremii ,uitați de licărul timpului ,mai poartă pe obrazul lor doar urmele lăsate de șinele săniilor unor copii atinși de feeria iernii . Apusul de soare închide sfera unei zile consemnând în cartea vremii o altă filă a ceea ce va însemna trecut ,pregătind cerneala ce va scrie viitorul ,îngăduindu-ne acum să ne trăim prezentul. Zâmbesc încă odată …mă apropii de fereastră privind stelele ce lucesc asemenea unei puzderii de luminițe de ceară presărate pe cer și las fulgii de nea să-mi curețe sufletul …în singurătate …în întuneric și în speranță .Băican Iuliana

24


Bucățele de suflet Te-am văzut.Mi-ai plăcut.Abia atunci am înțeles ce înseamnă dragostea la prima vedere.Se zice că durează mai puțin de o secundă să te îndrăgostești.Nu credeam asta însă am simți-o pe propria inimă.Fiecare privire fulgerătoare pe care mi-o dădeai părea să dureze la infinit.Infinitul în care m-aș putea pierde fără să simt lipsa realității.

Există o mie și o sută de motive care îmi fac inima să tresalte de fiecare dată când te văd sau îți aud vocea. Există o mie și o sută de motive pentru care de fiecare dată când ne certăm totul se preschimbă,la final,într-o joacă de copii,lipsită de griji și probleme.

Există o mie și o sută de motive pentru care atunci când nu ești lângă mine simt că viața mea își pierde sensul.

.

Există o mie și o sută de motive pentru care alături de tine simt că timpul se oprește și că nimic nu ni se poate întâmpla

O mie și o sută de motive pe care aș putea să încerc să ți le enumăr.Mi-ar lua o viață întreagă în care aș trăi cu teama că am neglijat vreunul sau am acordat prea multă importanță altuia.Când de fapt totul se rezumă la doua cuvinte puerile cu o însemnătate profundă :”Te iubesc!”. Te iubesc pentru cine ești , ce faci și pentru cine sunt când ești lângă mine.

Lăcustă Andreea ,

25


Miros de...

Viaţa...o pictură în culori de lacrimi pe-un imens şevalet al unui cer inodor... petale de rouă... mirosul când plouă... şi zgomotul surd al unui izvor..... sunt toate acestea o mică poveste, pictată de viaţă

pe-un cer incolor... aud paşii ploii care prin aer aleargă iar cerul devine de viaţă izvor... doar ceaţa se lasă.... prea gri şi prea groasă.. nu pot să mă mişc şi nu pot să zbor.. ramân doar cu gândul la amintirea albastră a cerului viu.... un cer inodor. Pața Marius

26


Visul

Este o noapte rece de iarnă. Cerul îngheţat cerne bobiţe mari şi pufoase de zahăr.Stelele sclipitoare se află sub stăpânirea reginei întunericului, care cu fiecare noapte ce trece devine din ce în ce mai specială, mai puternică, mai strălucitoare. Fumul hornurilor din jur dispare încet,încet ca o nălucă în văzduh,luând cu el amintiri de neuitat. Stau lângă focul ce arde cu putere în şemineu şi mii de gânduri îmi vin acum în minte,gânduri nedesluşite de nimeni până acum,pe care încerc să le dezleg. Un vânt cald de primăvară îşi face simţită prezenţa,răpindu-mă încet în lumea ciudată şi totodată frumoasă a viselor. Visez că sunt pe malul mării,alergând cu tălpile goale, lăsând urme fierbinţi în nisip. Soarele îşi lasă razele roşiatice să cadă uşor peste marea de un albastru pur,parcă fiindui frică să nu rănească perfecţiunea.Aud valuri ce se lovesc de ţărm,care,dacă le asculţi mai atent, fredonează un cântec al tăcerii. Poate că şi mării îi e dor... Nisipul purtat de vânt îmi acoperă trupul,inundându-mi sufletul şi parfumându-mi-l cu aroma verilor trecute,amintindu-mi de copilărie, de toate clipele şi visele ce au fost uitate. O mare de fluturi albaştri zboară către soare,lăsând în urma lor amprente de prafuri sclipitoare. Ating apa rece, cristalină,ce îţi trezeşte toate simţurile,lăsându-mi trupul să plutească în voia ei. O mână caldă îmi atinge umărul. Era mama. -Ai adormit. Mergi mai bine în camera ta, aici e prea cald…

Petcu Teona 27


Stea căzătoare O rază de soare timidă își întinde brațul către mine.Ar vrea să mă mângăie.Nu îndrăznește.În ajutorul ei vine norul care îi dă curajul de a mă îmbrațișa.Și atunci? De ce se teme? Se teme de viață? Nu! Viața este un dar divin pe care o ființă supremă, fără a face deosebire a făcut-o cadou Pământului și tuturor celor ce îl înnobilează.Și soarele are viață și norul are viață, la tot pasul există viață.Dar oare acest dar este îndeajuns de prețuit? Nu! Se spune că fiecare se naște sub paza unei stele.Gândesc și mă înspăimânt.Călătoresc în necunoscut.Oare îmi voi putea îndeplini menirea ce mi s-a dat? Voi putea oare să urmez calea, să nu mă abat din drum?Știu.Fiecare are drumul său bine stabilit dinainte.Viața se aseamănă de cele mai multe ori cu un rol într-o piesă de teatru pe care trebuie să o adaptezi din mers.Nu cred că exista ființă care să fie lăsată, să nu lupte pentru a se putea bucura de acest dar divin.Îmi pun deseori întrebarea: ce este viața? cât mă voi bucura de ea? Cu strângere de inima încerc să îmi dau răspunsuri care să mă liniștească.Îmi spun că sunt propriul meu stăpân, că acea stea care mi-a fost hărăzită mă însoțește și îmi ghidează din umbră pașii fără a-i simți prezența. Alteori, viața poate fii asemănată cu un bilet câștigător, dar care să nu te bucure îndeajuns pentru că CINEVA a hotărât acest lucru.Nimeni nu dorește să fie doar un simplu trecător prin viață și atunci, indiferent de obstacole, trebuie să lupte pentru a putea răzbate, uneori singur, alteori apelând la un umar care să-l sprijine.Chiar dacă uneori simțim deznădejde în suflet, o speranță trebuie să licărească ca din cenușă , să renaștem și să ne continuăm drumul spre desăvârșire. Viața este asemenea cerului care a fost împodobit cu mii de stele, însă multe nu reușesc decât să sclipească o dată, ca mai apoi să se stingă, iar în locul lor o nouă pleiadă de stele să le ia locul.Loviturile pe care le primești trebuie să îți dea tărie, să te facă să reziști valurilor puternice, să ai puterea de a te ridica de fiecare dată cu mai multă dăruire și voință.

28


Viața este asemenea unui ghem uriaș pe care depeni împliniri și frustrări, amintiri și bucurii, un ghem din care trebuie să împletești fapte bune, urme că ai trecut demn prin viață, că ai luptat neobosit, că esti pregătit în orice moment să ajungi la capătul firului, că ai stiut să pregatești pe cineva care să aibă tăria și puterea de a reînoda firul rupt, de a lupta pentru continuitate.Deci viața e o lupta, o lupta ce trebuie învățată.Nu trebuie să treci prin viață nepăsător și să lași în urmă ta un semn care îi va face pe înaintași să nu te dea uitării.Viața trebuie traită în prezent cu putere și încredere în viitor. Ca să te poți bucura de viață trebuie prețuite lucrurile mărunte, nu cele mărețe, cele care te fac pe tine să te simți împlinit.Nu trebuie să dai atenție lucrurilor negative și acelor care te întristează, ci acelor momente în care te-ai simțit împlinit și cu adevărat fericit. Viața este o muzică pe care dacă o asculți cu plăcere nu te obosește, ci te relaxează, visezi cu ochii deschiși. O! Lumina s-a stins pentru mine.O rază slabă de soare încearcă să mă ajute, să ajungă la mine. Îmi întinde o mână, însă norul care până acum o îmbia să mă ajute este împotriva mea.El o sfătuiește să mă lase să mă odihnesc. Ce rău îmi pare! Raza își întinde brațul spre altcineva.Acolo jos, cineva a pășit spre o nouă viață.Începe o nouă luptă.Are nevoie de o îmbrățișare.Eu sunt singură în această imensitate.Privesc! Mă bucur.Și eu am fost iubită de nor, de soare.Este un cerc imens fără început și fără sfârșit.Sunt departe.Și soarele are viață, dar eu? Sunt trecătoare, dar mă bucur, mă simt împlinită.Acum, altcineva a preluat acea luptă, își pune aceleași întrebări care mi-au măcinat existența. Acea ființă supremă își impune voința de fiecare dată.Când o stea se stinge, o altă stea îi ia locul care trebuie să strălucească mai puternic și nu contează cât va lumina ci cum va lumina Szekely Monica

29


Adolescentul de azi Adolescenţa a fost considerată vârsta de aur, a marilor realizări, vârsta marilor elanuri, integrării sociale, vârsta participării la progresul social dar și ingrată, a

crizelor,

anxietăţii,

nesiguranţei,

insatisfacţiei,

contestaţiei,

marginalităţii,

subculturii, vârsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire, dar și artificiu etc. Adolescentul este copilul-adult ce cautã senzaţii şi emoţii puternice.El încearcã sã depãseascã limitele pe care adulţii le impun, adeseori tocmai din dorinţa de a nu se supune lor, cãci ideea e sã trãiesti cât mai diferit și mai presus de ceilalţi. Experienţa propie este dovada ceea mai puternicã și mai convingãtoare, care ţine loc de întrebãrile fãrã rãspuns la care adulţii, în general, nu se sinchisesc sã caute soluţii. Tânãrul adolescent simte însã și dorinţa de-a se retrage în sine ca la semnalul unei voci interioare mai presus de voinţã. Aceste momente sunt mai intense decãt escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta între diferitele emoţii ce-l încearcã, momemte de rãscruce în conturarea modului de a gãndi și de a acţiona. Pãrinţii se dovedesc de multe ori a fi fãrã rãbdare și refuzã sã-i asculte şi ce-i mai important sã-i înţeleagã. Frica de a comunica cu cei cãrora le datoreazã viaţa poate fi în egalã mãsurã atribuitã şi tinerilor. La prima confruntare de opiniile gãturile cu familia tind sã se rãceascã şi se distanţeazã,ca mai târziu sã dea frâu liber unor emoţii şi dorinţe faţã de nişte oameni mai mult sau mai puţin interesaţi sã valorifice frustrarea lor. Pe fondul unor astfel de probleme pãrinţii înceteazã sã mai fie modelele ideale din copilãrie. Afectivitatea copiilor lor este acumulatã astfel pentru prieteni, care sunt adesea aleşi întâmplãtor. Relaţiile cu aceştia sunt intense şi profunde. Simpatia şi admiraţia capãtã forme și trãsãturi asemãnãtoare cu ale dragostei, sentiment foarte stimulator pentru adolescenţi, cãci el presupune dãruire,apropiere şi împãrtãsire a dorinţelor, visurilor. Prietenii adevãraţi sunt condiţia necesarã "împlinirii" unui adolescent. Scopul lor e sã-si împãrtãşeascã unul altuia experienţele şi sã gãseascã un echilibru permanent în cel în care are încredere şi speranţa cã va gãsi rãspunsul la întrebãrile ce-l frãmântã. Adolescenţa este perioada când adolescentul se vede nevoit să facă faţă cerinţelor societăţii, dar se poate vedea uneori neputincios în fata unor astfel de cerinţe. De asemenea apar contradicţii şi între ceea ce aşteaptă el de la viaţa şi ce i se oferă în schimb. Nevoile adolescentului sunt pe de o parte generate de trebuinţele pe care le resimte din noua perspectivă în care se află, dar sunt şi alte nevoi care au evoluat din perioadele anterioare şi au căpătat o nouă formă datorită noii situaţii în care se află individul. Nevoile adolescentului capătă o serie de forme precum: nevoia de creaţie cu

valoare

socială,

apare

reciprocitatea afectivă,nevoia de a împărtăşi 30


sentimentele, nevoia de prietenii elective. Condiţia socială pare să îi intereseze pe mulţi tineri. Multe fete işi caută un partener cu bani, care să le asigure un viitor fără ca ele să fie nevoite să lucreze. Dacă tot mai mulţi tineri preferă să işi asigure un viitor prin orice altceva dar nu munca, ţara în care aceştia trăiesc va avea numai de suferit pe viitor . Toate aceste aspecte ale părţii materiale a tineretului interacţionează cu componenta spirituală a sa. Este clar că moralitatea este influenţată de condiţia socială şi de concepţia tinerilor despre lumea materială. Se poate uşor constantă că în rândul tot mai multor tineri moralitatea este la un nivel foarte scăzut. La această situaţie s-a ajuns datorită massmediei, filmelor şi datorită stării sociale a multor tineri: unii obisnuiţi cu banii încă de mici, alţii săraci dar dornici să iasă din această stare prin orice mijloace. Credinţa și-a pierdut aproape orice mai însemnă pentru tineret. Câţi tineri de la oraşe mai merg la Biserica măcar de marile sărbatori? Muzica promovează in general "liber-cugetătorii" şi este "la modă" să faci cum a facut orice membru al unei formaţii indiferent de moralitatea sa. La prima dragoste,mulţi părinţi au cam aceeaşi reacţie când copiii lor ajung la vârsta adolescenţei şi simt primii fiori ai dragostei, păşesc în primele relaţii: sunt speriaţi, în loc să se apropie de copii, se îndepartează tot mai mult de aceştia. Este un lucru stupid din partea părinților de a interzice copilului să iubească.Doar e la vârsta adolescenţei e un lucru firesc.În general adolescentul îşi găsește sprijinul în persoana iubită de multe ori aceasta devine confidentul perfect. Pasiunile adolescentului:tinerii din ziua de azi au preocupări din ce în ce mai variate. Unii dintre ei practică un sport :fotbal, tennis, atletism. Unii tineri sunt preocupaţi cu cititul,cu excursiile sau pur și simplu ascultă muzică. Preocuparile variază de la individ la individ în funcție de domeniul de interes. Cele mai mari 2 hobby-uri ale adolescentului român după parerea mea sunt fotbalul și muzica. Cei mai mulţi tineri au ca modele în viaţă fotbalişti sau oameni din lumea muzicii. Ce e tragic însă e că tânărul din ziua de azi nu mai citeşte aşa mult, el preferând să vadă un film să asculte muzică sau să stea degeaba. Desigur uitatul la filme sau ascultatul muzicii nu sunt nişte lucruri rele ,ele chiar ajutând tânărul să se relaxeze, însă adolescentul preferă mai mult televizorul decât cartea de multe ori acest lucru este în dezavantajul lui.Din pacate adolescenţii mai au şi "pasiuni" negative pentru ei,cum ar fi fumatul şi băutura.Tinerii din ziua de azi încep încă de la vârste fragede să consume alcool şi să fumeze ceea ce este un lucru îngrijorător. Mulţi au încercat să gasească o definiţie adolescenței, dar numai cei ce trăiesc, în prezent, această perioadă pot spune că e cea mai frumoasă, dar şi cea mai grea, deoarece te afli într-o continuă schimbare. Doar în aceşti ani ai puterea să pluteşti şi să ai puterea să pendulezi între cer şi pământ. Chiriluş IonuţSursa: http://www.scritube.com/sociologie/Adolescentul-de-azi212641917.php

31


Campionii sporturilor de iarnă

V

estita stațiune Vatra Dornei

găzduiește

sportivi de valoare,

aflați la o

înaltă performanță

pe care mulți dintre locuitorii orașului o admiră cu sinceritate. Astfel,

Vatra

Dornei

este

considerat orașul sporturilor albe.Pârtiile de schi și de sanie pentru concursuri și agrement primesc în fiecare an mii de turiști din țară,dar și de peste hotare,amatori dar și sportivi de performanță. Sunt mandră să fac parte din colectivul clasei a X-a A din cadrul Liceului Teoretic „Ion Luca” Vatra Dornei.În permanență am avut parte de susținerea colegilor care m-au încurajat în cele mai grele momente din perioada tensionată a competițiilor de schi alpin. De aceea,faptul că i-am simțit alături de inima mea m-a motivat și mai mult să lupt pentru a nu-i dezamăgi atât pe ei cât și pe profesorii care m-au îndrumat mereu să-mi urmez visul și pasiunea,spunând „Este un drum lung care te duce până la înălțimi nemaiîntalnite”.Țin să mulțumesc pe această cale tuturor colegilor și profesorilor care au avut rabdarea de a mă îndruma și ajuta în a face față efortului uriaș de a recupera lecțiile pierdute timp de 3-4 luni.Fară intenția de a-mi lăuda realizările vreau să amintesc rezultatul de la Campionatul European desfășurat în Muntii Uludag,Turcia, în anul

2011,unde

am

obținut

titlul

de

vicecampioană europeană. De asemenea în anii 2009,2010,2011 și 2012 am păstrat 32


titlul de triplă campioană nățională.Recunosc cu mândrie că atât fară munca și ajutorul antrenorilor cât și eforturile părinților nu aveam parte de așa copilărie frumoasă,plină de călătorii și experiențe deosebite.De aceea părerea mea este că orice copil ar trebui să aibă o copilărie plină de amintiri,disciplină și ordine. Încă

de

sanie

a

mic

pasiunea

pus

pentru

stăpânire

pe

mine,făcându-

mă să îmi doresc din

tot sufletul să

ajung

performanță

înaltă.Ca în fiecare

sport,fară

sprijin financiar și

sufletesc nu aș

fi reușit nici măcar

să iau parte la

Campionatele

la

o

Naționale.La

fel ca în momentul

de față îmi voi

aminti și peste 50 de

ani

cu

despre

din

liceu

drag și

sport

amintirile colectate

si

păstrate cu grijă în suflet,împărtășind experiența cu draga mea colegă Raluca,care deși nu este langă mine la competiții deoarece sporturile noastre nu au puncte comune,ea a dorit să mă susțină telefonic la fiecare moment important din perioada iernii.Împreuna am cunoscut sentimentul victoriei și am avut bucuria de al împărtăși cu restul colectivului clasei aX-a A,formând alături de ei un tot unitar.În urma orelor interminabile de antrenament am reușit să justific cu mândrie toata perioada pe care am pierdut-o la școală.Unul din cele mai frumoase rezulatate s-a dovedit medalia de bronz de la Campionatele ce s-au desfășurat la Igls,Innsbruck pe 19-22 decembrie.O altă performanță de succes a fost locul 3 obținut la Campionatul Național Școlar din 2011 și locul 2 la Campionatul de starturi sanie din 2010. Holcă Raluca și Lupu Alexandru 33


Vatra Dornei acum 20 de ani şi în prezent

Pentru a ne da seama cât de mult s-a schimbat oraşul nostru, i-am luat un interviu bunicului meu, Petru Ţăranu, fost primar al oraşului Vatra Dornei si al oraşului Gura Humorului.

Țăranu Codrin: Ce credeți că s-a

Ţăranu Petru: Dacă pe vremea când

schimbat în mentalitatea dornenilor

eram eu primar era ordine şi

de pe vremea când ați fost primar?

disciplină,uneori impusă,după decembrie ’89 intră în discuţie democraţia ,uneori prost înţeleasă.Unii consideră că pot face ce vor într-o viaţă democratică ,fără a ţine cont că democraţia presupune o ordine şi o disciplină liberconsimţită.Ceea ce se petrece astăzi e un comportament care de multe ori face casă bună cu anarhia.Asta se asociază şi cu lipsa de competenţă a multor cadre de conducere.

Țăranu Codrin: Credeți că oamenii

Ţăranu Petru: Unii da,alţii nu.

din generaţiile care v-au urmat au această ordine în sânge?

34


Țăranu Codrin: Spune-ți-mi câteva

Ţăranu Petru: Atunci,prima ar fi

trăsături definitorii ale oamenilor de

unitatea de acţiune.A doua se poate

atunci si câteva ale oamenilor de

defini uneori ca o evadare de la

acum.

principiul “Omul-valoare supremă” şi,în fine,ceea ce caracteriza o trăsătură definitorie a patriotismului. În acest sens aş da ca exemplu comportamentul uman în situaţiile critice pentru ţara(în contextual ocupării Cehoslovaciei).Acum,remarc lipsa unităţii de acţiune în foarte multe cazuri,dezbinarea.În foarte multe cazuri,situaţia omului nu interesează.De foarte multe ori patriotismul e luat în derîderare.

Țăranu Codrin: Credeți că aceste

Ţăranu Petru: Cred că da.Situaţia

diferenţe se reflectă în

actuală a oraşului nu a fost niciodată

comportamentul diferit al oraşului?

așa în perioada cât eram eu primar. Ţăranu Petru:Când am fost eu

Țăranu Codrin: Observați o ineficienţă la nivelul conducerii oraşului?

primar aveam foarte puţini angajaţi şi se făceau lucrări cu mult mai temeinice decât acum.Atunci aveam în jur de 27 de angajaţi,acum sunt în jur de 200,în contextul în care beneficiază şi de tehnologie mai avansată.


♼Learn how to draw♼ On your way from beginner to professional!

I've been practicing my drawing skills from a long time but not just that.I'm trying to get information about the mentality you should have while drawing.So,by searching onto the best drawers, certain behavior had I noticed. These work either way if you are a beginner, a middle state draw worker or a person who hasn't touched a draw pencil yet.

1 . How often should we practice ? It's

not

about

time,

but

about

determination.You draw whenever you feel like it, but this doesn't mean you draw once a month. You must try to constantly practice and even take all of your free time within it. Try practicing more and more each day. If you don't fell like determined to do it, than just start a fun way to determinate yourself by game working. For exemple, you chose for yourself that, in one week, you must finish 20 draws. Or even a better ideea: For a period of time decide to draw 1 or more draws per day. Of course there will also be these so called "stuck inspiration days" when you simply will not be able to draw well or not even be in the mood.Then just stop.Don't overdo it 'cause whatever you will draw, you will dissapoint yourself. Just don't let yourself disscouragedby that. Whatever happens keep working hard because in this way you will surellyget to the top.


2 . How long does it take to be a pro? Of course that profesionalism does not simply fly from person to person by mistake. The practicing takes years. If you give up art just because you want yourself to be a real artist with no working than you realy are fair forpitty. Work hard, practice a lot and don't count time. You will wake up one day looking at your old draws and think "It looks awful!�and happilyrealise how much you have improved. Never give up. And don't be discouraged by the good artists drawings by thinking "Why can't I draw like him? I will never reach his/hers standards.". They also were beginers once just like you. If you wanna draw like them than try improving.Art classes can also be a lot helpful.

3 . What tools should we use for our art? I myself think that it is a lot more important to be able to draw traditional well and not digital.Ask me why?Because usually when drawing digitaly you only improve your coloring skills and your general knowledge about the program you are using and not your sketching skills.Of course you improve in that point too, but not like when you draw traditionaly. Draw with whatever falls in your hands with no discernment. Every tool can be good if you know how to use it. I myself use right now just a mecanical pencil,a cheap eraser and A4 paper. Don't buy complicated tools if you don't know how to use them. You will just spend a lot of money for nothing. If it's just improvement practicing you won't need more than pencil, eraser and paper. *Still, I can give some advice about what are the good tools after you think you are good enough to start making more than practice. -When you draw sketch you should better use mechanical pencil. It's better if it's 0.5 or 0.3 or 0.7 but not bigger. 38


Smaller sizes give you more accuracy. Rotring is a great company that produces mecanical pencils. The pencil should better be made in metal and not plastic because you draw better when you feel the heavinessfrom the tool.This is something an architecture student taught me.For the mechanical pencil you should use 2B mins.They are a lot better than the HB whom realy look horrible in your drawing(I have used them alot and realised they were totally bad) -For shading you should buy normal pencils with a soft mine and should be 8B,7B,6B,5B,4B,3B pencils(You should know that the darker pencils are the B's : 4B,6B ...; and the lighter are the H's : 3H,8H,2H...). My personal favourite is the 5B. -For

erasers

try

Staedtler's Mars Plastic , Kneaded eraser or R.I.P. Sakura (I myself never used

them

but

good

artists always say those are the best) -I never had the chance to use other but A4 paper but artists say those sheets are really good: Watercolor Paper, Copic Paper, Pastel paper. -For

traditional

color I totally recommend Copic. I wanted to buy it myself

but

it

is

too

expensive for me. Still, if you have the money for them they, make amazing results, beginers. 39

especially

for


-You should also find yourself some good liners. COPIC also produces some good ones. *For more information about tools for art you should watch the anime Bakuman.. It is really helpful in this point.

4 . What should we practice? It is very important to practice realism, even if you are aproaching anime and manga style. When having such skills it easyer for you to create your

own

style

by

making

a

combination between realism and mangastyle.It is also really, really helpful to learn proportions and improve your visual skils.Proportions are very important for any tipe of drawing. Adding shadows and lights is something that takes a lot of time to learn.

It's

really

complicated,

especially when you should draw soft materials. Perspective and backgrownd practice is primordial. You can not draw a manga where characters fly in the air. You must always try to draw many details, that makes the draw more professional.But this takes a lot of patience so it is also something to practice.

Obreja Elena

40


MI-E DOR… Mi-e dor de tot ce am visat, Mi-e dor de tot ce-am așteptat, Mi-e dor de nopțile cu lună plină Petrecute mereu în gradină.

Mi-e dor de clipele pierdute, Mi-e dor de semnele de mult trecute, Mi-e dor de prietenii mei buni, De marile noastre “minuni”.

Mi-e dor de lacul ce albastru, Din “vasul de alabastru”, Mi-e dor de tot ce a plecat…

Și-mi pare rău ca-am neglijat Parfumul umbrei și cenușa lui, Ce sunt exemplele oricui. Muller Erika

41


REL-utopie UNESCO?

La începutul verii,la sediul de la Paris al UNESCO,s-a desfășurat Congresul mondial pentru resurse educaționale libere(REL).Scopul principal al reuniunii a fost prezentarea celor mai bune practici REL la nivel de politici de stat,inițiative private și experți,verificarea gradului lor de implementare,chiar în momentul aniversării a 10 ani de la Forumul UNESCO 2002,cel care a marcat momentul apariției conceptului REL,așa utopic cum pare el pentru lumea de azi,mai ales românească. “ Prin intermediul REL,universități și experți din întreaga lume vor putea accesa și își vor putea împărtăși și completa cunoștințele pentru a realiza resurse mai bune de învățare,cercetare și cunoaștere” , susține UNESCO.

Ce este REL? Conceptul REL(Resurse Educaționale Libere) se referă la accesul deschis la resurse educaționale , facilitat de tehnologiile informațiilor și comunicațiilor pentru consultare,utilizare și adaptare proprie de către orice utilizator,în scopuri necomerciale.

Avantajele REL Tehnologiile informaționale permit tuturor doritorilor de cunoaștere accesul și schimbul de resurse online.Până în urmă cu câțiva ani ,majoritatea lucrărilor,a

articolelor

științifice

și

de

specialitate

,create

erau

protejate,necesitând autentificarea utilizatorilor.Astăzi,cele mai multe resurse sunt create și publicate liber pe web,făcându-se uz de sistemele de colaborare web 2.0. REL poate fi comparat cu open source software.Resursele educaționale deschise implică însă o schimbare fundamentală de mentalitate în procesul educațional.Schimbare pentru care lumea se pare că nu este încă suficient de pregătită.

De ce viitorul se bazează pe REL? Prin Congresul REL de la Paris ,UNESCO și-a prospus să găsească noi argumente pentru accelerarea dezvoltării REL la nivel mondial 42


,impulsionând în acest fel participarea și sprijinul guvernelor,al tuturor educatorilor,ONG-urilor și universităților.Asigurarea accesului liber ,fără precedent și pentru oricine,la unele dintre cele mai bune surse și material de cercetare din lume,este doar începutul procesului de globarizare al accesului și utilizării libere a informației educaționale.

Raport mondial privind folosirea REL În viziunea UNESCO,resursele educaționale libere(REL)sunt orice tip de materiale

didactice

disponibilitatea

și

accesibile

publicului.

Profesorii,specialiștii,studenții și elevii sunt încurajați să folosească,să copieze,să adapteze resursele științifice care se potrivesc nevoilor lor și ale elvilor lor de cunoaștere.Pentru a vedea care este situația implementării noțiunii REL în toate țările lumii,la 10 ani de la lansarea initiative ,UNESCO și COL(the Commonwealth of Learning-n.n.) au realizat un Raport mondial privind folosirea REL în lume.Datele necesare au fost culese prin intermediul unui chestionar trimis,încă din ianuarie 2012,tuturor guvernelor și miniștrilor educației din statele member.Pâmă la data limită de predare a chestionarelor, nu răspunseră decât 82 de țări.Țara noastră,inclusă în grupul țărilor din zona Europa și America de Nord,nu face parte însă din cele care au răspuns apelului UNESCO pentru implementarea și dezvoltarea REL.

E pur și move Potrivit Raportului mondial de folosire,REL pare să se concentreze la nivelul învățământului secundar și superior.În Austria de exemplu,REL sunt susținute de mai multe

departamente

ale

Ministerului

Federal

pentru

Educație

,Artă

și

Cultură.Instituția susține o platformă specială pentru crearea și accesul liber la cunoștințe de matematică de către toate școlile austriece prin intermediul aplicației GeoGebra(calculi de geometrie și algebră interactive).În țara noastră însă,exceptîndu-i poate pe cei 5 oficiali înscriși pe lista participanților la Conferința UNESCO de la Paris,nu se mai știe mai nimic despre REL.Nici măcar Comisia Națională a României pentru UNESCO nu sulfă o vorbă,nici măcar pe pagina ei de internet,care ar fi fost de așteptat să folosească măcar mediul online pentru diseminarea informațiilor privind activitatea ,programelor și hotărârile UNESCO,astfel că și românii să afle despre noutățile celui mai altruist forum mondial.

Sandu Mădălina Sursa: Revista Școala EDU

43


Cum să ne dezlovltăm intuiția?

Dumnezeu a creat omul, și, de asemenea, tot el ne-a dat înţelepciune. Intuiția este capacitatea de a comunica cu sufletul său, din punctul de vedere al religiei. Intuiţia noastră nu se opreşte niciodată. Noi folosim intuiţia când luăm orice decizie , fie ea reuşită sau nu noi nu ne dăm seama de aceasta. Nu avem nici o idee cum să răspundem la semnalele primite din interiorul nostru, acţionând haotic, fără a ne consulta cu vocea interioara. Pur şi simplu nu înţelegem acest fenomen. Abilitaţile intuitive posedă fiecare om, dar nu toţi ştiu cum să ne folosim ele!

concentrăm pe cele mai importante momente din viaţa noastră. Iată câteva modalităţi de dezvoltare a intuiţiei:

1. Încercaţi să ghiciţi evenimentele viitorului Acesta este cel mai simplu mod de a ne consolida intuiția. Când sunteţi în picioare, la staţia de autobuz încercaţi să ghiciţi numărul de autobuz, troleibuz sau microbuz, care ar trebui să se apropie. Ghiciţi ce se va întâmpla mâine, cum va fi vremea, însorită sau înnorată, va cădea zapadă sau nu. Străduiţi-vă să vă conduceţi de vocea interioară. Sau, înainte de a ridica receptorul telefonului, încercaţi să ghiciţi cine vă apelează. Şi apoi, după ce aţi aflat cine e la receptor presupuneţi, motivul pentru care această persoană vă contactează, cum va reacţiona la cuvintele tale, etc.

Ce este intuiția? Intuitia este definită drept o cunoastere spontană, profundă şi instantanee a realităţii, proces care nu depinde de raţiunea obişnuită. Este capacitatea de a percepe sau de a cunoaste lucrurile, adevarul, in mod direct, fara ajutorul mintii logice. Intuitia este o modalitate de cunoastere care ne ofera un nivel de informatii care in mod obisnuit sunt inaccesibile partii analitice, logice si rationale a creierului

2. Dezactivaţi judecătorul intern În timp ce condamnaţi o altă persoană sau pe sine însuşi ca, de exemplu: "sunt gras”, „el nu prezintă nimic”, „ea este urâtă”, ei sunt plictisitpri" ect., de fapt, acest lucru nu este o manifestare de intuiţie, vorbeşte doar senzaţia noastră de "critic intern ". Atunci când judecam o altă persoană, varsaţi energia negativă pe oamenii din jurul dumneavoastră şi frînaţi intuiția să se manifeste. Şi data viitoare când auziți același interior "critic", să te opreşti şi spune-ţi că e greşit. Când începe să te întrebe despre "probleme pozitive", subconstientul tau, prin intuitie, va emite o

“Nu există căi logice către aceste legi, numai intuiția care se sprijină pe o întelegere simpatetică a experienței poate ajunge la ele.” - Albert Einstein

Cum să ne dezvoltăm senzaţia de intuiţie? Dezvoltarea intuiției și percepția extrasenzorială ne va permite să ne

decizie.

44


3. Meditează singur Cel mai bun mod de a dezvolta intuitia, este meditatia. Găsiţi cel puţin o jumătate de oră pe zi pentru a rănîne singur cu gândurile tale. Cu capacitatea de a te auzi în singurătate, puteţi învăţa să vă auziţi vocea interioara, chiar si atunci cand nu sunteţi singur, şi să vă creaţi o idee puternică şi atractivă, intuitivă, atunci când aveţi nevoie de ea.

6. Opriţi logica Logica noastra construieste bariere, frontiere, prin care se ia în considerare situaţia, dar nu ne permite să privim la ea din altă perspectivă. Înainte de a lua decizii importante, ar trebui să dormi bine, şi dacă ai suficient timp, ar trebui să meditezi. Este necesar, şi mai presus de toate, să te calmezi şi să încerci pentru un timp să te concentrezi asupra problemei, apoi, cu excluzînd logica, încearcă să luaţi o decizie privind din exterior, adică cu ochii altuia. Apoi închide ochii pentru câteva minute, uită de problemele tale, despre ceea ce crezi şi relaxează-te, iar decizia va veni de la sine.

4. Puneţi-vă întrebări pentru sine si pentru ceilalti Întrebările sunt un mod excelent de consolidare a intuiţiei tale. Cele mai puternice perspective creative vin după o lungă sesiune de întrebări şi răspunsuri. Organizează împreună cu prietenii o discuţie pe probleme dificile, politice, filozofice, medicale, ştiinţifice, sociologice, literare.

7. Credeţi în sine Dacă doriţi să obţineţi întotdeauna rezultate bune şi să luaţi decizii corecte, trebuie să ai încredere în calitățile tale intuitive. Cu cât mai mult te bazezi pe intuitie, cu atât mai mult o dezvolţi şi, prin urmare, te ajuţi pe tine. Încearcaţi cât mai des posibil să vă spuneţi ceea ce doriţi ,să vă treziți intuitia , cel mai important lucru aici este să credeţi în ceea ce spuneţi. Desigur, intuitia, nu se va dezvolta peste noapte, dar dacă lucraţi din greu în această direcţie, eu sunt sigur că veţi avea în curând posibilitatea de a prezice viitorul.

5. Nu evitaţi spaima Puţini dintre noi preferă spaima. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor trebuie să trăiască, să învingă frica sa personală. Dacă veţi rezista la frica, nu veţi împiedică corpul să asculte intuitia, ea nu va fi blocată de frică. Într-o situaţie stresantă, atunci când simţi frica, nu puteţi lua drept o decizie, care vă poate ajuta să rezolvaţi problema. Deci, permiteţi-vă să simţiţi frica, şi străduiţivă să o depăşiţi. Concentraţi-vă doar pe ea şi să încercaţi să simţiţi teama complet, astfel încât să deviniţi mai puternic, consolidând astfel intuitia ta.

Avram Ionuț 45

http://totul.md/ro/expertitem/1529.htm


Bucovina, un colț din Rai Bucovina este o regiune istorică, devenită, în Imperiul Austriac, Ducatul Bucovinei. Numele provine din cuvântul slav “buk”(fag). Astfel termenul “Bucovina” se poate traduce prin “Țara Fagilor”. Bucovina este cunoscută pentru mănăstirile frumoase construite de mari domnitori și boieri moldoveni ca Ștefan cel Mare, Petru Rareș, mușatinii, familia Movileștilor . Fiecare mănăstire are culoarea sa specifică: Voroneț (albastru); Humor (roșu); Sucevița (verde); Moldovița (galben). Mănăstirea Voroneț Este situată în satul Voroneț, la 4 km de Gura Humorului și la 36 km de Suceava. A fost ridicată în 1488 de către Ștefan cel Mare în doar patru luni și jumătate. De mici proporții, cu plan trilobat, biserica face parte din puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Bucovinei. Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul domnitorului Ștefan cel Mare. Printre aceste picture de interior atrag atenția mai ales Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Ciclul patimilor. Pictura exterioară datează din timpul lui Petru Rareș. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești. Predomină albastrul și verdele. Bucovina mai este cunoscută pentru obiceiurile și tradițiile specifice acesteia. În Săptămâna Mare, începând cu marți până vineri, pe lângă simpla vopsire, se mai practică și încondeierea ouălor. Deși femeile sunt cele care se ocupă de înfrumusețarea lor, există, însa, și excepții când, familii întregi cunosc și practică acest meșteșug. În Bucovina, Crăciunul este sărbătoarea care se păstrează, poate mai mult decât în alte părți, fără mari abateri de la tradiție. Datinile de Crăciun sunt pregătite cu mult înainte, odată cu Postul Crăciunului când încep să se constituie cetele de colindători și se învață colindele ce vor fi rostite în timpul marii sărbători. În Bucovina, colindatul nu este numai o datină, ci, prin modul de organizare, a devenit o adevărată instituție, cu legi și reguli specifice. Poate cel mai important moment în derularea sărbătorii Crăciunului este seara de ajun, atunci când se pregătește o masă specială, numită "masa de ajun", și încep colindele. Colindatul, însa, moment culminant al Crăciunului, s-a păstrat cu multă acuratețe în majoritatea comunităților bucovinene. Datina este deschisă de către copii, care, în jurul prânzului,în grupuri mici, încep colindul, trecând, pe rând, pe la toate casele. În trecut, micii colindători, înainte de a pleca să vestească Nașterea lui Iisus, se strângeau în cete pentru ași cere iertare unii de la alții. Răsplata tradițională a micilor colindători constă în colăcei, mere, pere și nuci, dar în zilele noastre, gazdele oferă mai ales bani și dulciuri.

46

Dranca Diana

http://www.manastiri-bucovina.go.ro/


Am învăţat... “Am învățat ... că cea mai bună şcoală din lume este la picioarele unei persoane în vârstă. Am învățat ... că atunci când ești îndrăgostit, se vede. Am învățat ... că doar o singură persoană spunându-mi:"Mi-ai făcut ziua mai frumoasă!" îmi face ziua mai frumoasă. Am învățat ... că a avea un copil care doarme în braţele tale este unul dintre sentimentele cele mai pașnice din lume. Am învățat ... că a fi bun este mai important decât a fi corect. Am învățat ... că niciodată nu ar trebui să spui “nu” la un cadou de la un copil. Am învățat ... că pot mereu să mă rog pentru cineva atunci când nu am puterea să-l ajut în vreun alt mod. Am învăţat ... că indiferent cât de serioasă este viața, toată lumea are nevoie de un prieten cu care să se comporte prosteşte. Am învățat ... că, uneori, tot ceea ce are nevoie o persoană este o mână de ţinut și o inimă care să o înţeleagă. Am invăţat ... că viaţa este ca o rolă de hârtie igienică. Cu cât se apropie mai mult de final, cu atât mai repede merge. Am învățat ... că ar trebui să fim bucuroși că Dumnezeu nu ne dă tot ceea ce Îi cerem. Am învățat ... că banii nu cumpără categoria socială. Am învățat ... că acele mici întâmplări de zi cu zi ne fac viața atât de spectaculoasă. Am învățat ... că sub duritatea fiecărui om se află cineva care vrea să fie apreciat și iubit. Am învățat ... că Dumnezeu nu a făcut totul într-o zi. Ce mă face pe mine să cred că eu pot? Am învăţat ... că a ignora faptele nu schimbă faptele. Am învățat... că dragostea, nu timpul, vindecă toate rănile. Am învățat ... că cea mai ușoară cale pentru mine să cresc ca şi persoană este să mă înconjor de oameni mai inteligenţi decât mine. Am învățat ... că fiecare om pe care îl cunoşti merită să fie întâmpinat cu un zâmbet. Am învățat ... că nu e nimic mai dulce decât sa dormi cu ai tăi copiii și să le simţi respirația lor pe obrajii tăi. Am învăţat ... ca nimeni nu este perfect, până când nu te îndrăgosteşti de el. Am învăţat ... ca viaţa este grea, dar eu sunt mai dur. Am învățat ... că oportunitățile nu sunt niciodată pierdute, cineva le va lua pe cele pe care le ratezi. Am învățat ... că atunci când nutresc amărăciune, fericirea va ancora în altă parte. Am învățat ... că ar trebui să ne păstrăm cuvintele atât moi cât și blânde, pentru că mâine poate vom fi nevoiţi să le mâncăm. Am învățat ... că un zâmbet este un mod ieftin de a ne îmbunătăți aspectul. Am învățat ... că nu pot alege cum mă simt, dar pot alege ce să fac să-mi schimb starea. Am învățat ... că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, dar toată fericirea și creșterea au loc în timp ce-l urci. Am învățat ... că cel mai bine este să dai sfaturi în doar două situații: atunci când ţi se cere asta și atunci când este vorba de o situaţie pe viaţă şi pe moarte.” (Andy Rooney) Culese şi traduse de Petcu Teona

47


48


Colectivul de redacție  Cerceja Bogdan  Sandu Mădălina Ionela  Șutac Cosmina

Profesori îndrumători  Cornețchi Daniela  Gîm Lavinia

Sursele de inspitație:  http://www.google.ro  https://www.google.ro/imghp?hl=ro&tab= wi  http://weheartit.com/  http://www.deviantart.com/  Revista EDU  http://www.manastiri-bucovina.go.ro/  http://ro.wikipedia.org


IERI SI AZI  

REVISTA CLASEI A 10-A A

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you