Revista clasei a X-a A Nr. 3-4
Timpul ni se scurge printre degete și uită să ne anunțe. Din când în când, ne mai șoptește că e nevoie de o schimbare, că nu putem lăsa aceste clipe să treacă fără să fi profitat din plin. Noi, legați la mâini, alunecăm între melancolii și speranțe, ne croim un drum. De ce ? Ne apropiem de vârsta de 17 ani și nu realizăm nimic. Ne-am schimbat. Ne-am maturizat? Nu știu… Am prins contur, am învățat din fapte, am știut că niciodată nu trebuie să renunțăm pentru că nimic nu e imposibil. Învățăm zi de zi să construim un drum către viitor. Pe străzi, găsim diferite indicatoare, unele ne duc spre căi închise, labirinturi, dar întotdeauna vom reuși să facem cei 3 pași înapoi, pentru că noi ne-am imaginat totul, vom putea privi înapoi și să alegem drumul corect către vis. Lumea nu înseamnă cer, pământ și oameni. Un șir de plăceri mărunte alcătuiesc fericirea: zâmbete, prieteni, răsăritul soarelui. Ora 7 mă găsește pe strada ce conduce spre liceu în fiecare dimineață. A trecut un an și îmi amintesc și acum emoția din primele zile, suspansul ce îmi conducea pașii spre un nou drum, un nou capitol. Amintiri... Mă încearcă un fior... scriu și mi-e dor. Aura Todașcă
Hobby? Hmm.. am multe. Fac lucruri pe care poate mulţi nu le înţeleg. Dar cred că cel mai important hobby, sau nu…nu am să-i spun hobby, ci pasiune a mea, care este dansul. Dansez oricând aud puţină muzică. Consider că nu trebuie să ştii neapărat să dansezi, dacă te simţi bine când faci asta, făo, fără să-ţi pese ce cred cei din jur despre tine. Eu probabil nu ştiu să dansez atât de bine cum o fac alţii, dar atunci când aud ritmul muzicii, parcă mă cheamă să vibrez alături de el. Simt că sunt doar eu şi muzica, niciodată nu mi-a păsat ce cred cei din jurul meu. Dansul este cea mai frumoasă artă. Îmi place la nebunie să dansez. Dansez în baie, în cameră, pe stradă, la şcoală. Dansul mă bine dispune, mă trezeşte atunci când sunt prea adormită pentru a mai face ceva, mă înveseleşte atunci când lucrurile nu mi-au mers exact cum mi-am propus. Ţin minte că eram mică şi că imitam orice pas nou vedeam, bineînţeles râdeam de stângăciile mele, dar cui îi mai păsa, mă simţeam atât de bine. Cu timpul am realizat cât de mult mă atrage. Este una din pasiunile la care nu voi renunţa cât trăiesc. Oana Hreniuc
Pentru unii oameni pozele reprezintă doar amintiri, amintiri ce vor să rămână întipărite în prezent. Dar pozele, pentru mine au devenit mult mai mult. Sunt o modalitate a transpunerii stărilor sufeleteşti. Uneori e dificil să exprimi în cuvinte ceea ce simţi. Fie nu vrei. Fie nu poţi. Îmi place să-mi creez amintiri prin poze, însă totul derivă din idea că în spatele acestora sunt ascunse multe sentimente, sentimente ce aşteaptă să fie descoperite şi “îmbrăţişate” de cei din jur. Atunci când editez poze mă desprind de toate întrebările, gândurile tatuate pe sufletul meu.
Dar cel mai important lucru e că încerc să transpun sentimente, trăiri proprii în fiecare element al pozei. Poza o lume a ta! O lume a perfecţiunii, o lume abstractă în care imaginaţia şi sentimentele o pot lua “razna”. Când editez pozele simt cum lumea reala îmi fuge de sub picioare şi cum o lume nouă parcă aşteaptă să fie conturată. Uneori am ideea pozei întipărită în minte, dar uneori pe parcursul editării, imaginaţia şi sentimentele explodează in alte mii de idei ce le aştern pe parcurs. Pozele sunt amintiri... însă şi o transpunere a stărilor sufleteşti într-o lume a necunoscutului. Ştefan Hoblea
Ce-mi place să fac !? Cum mă relaxez !? Ce fac în timpul liber !? Scriu. Desenez. Cânt. Ies cu prietenii. Dorm, dar asta nu cred că se pune. Ascult muzică. Citesc. Urmăresc filme. Îmi place fotografia. Da! Îmi place să scriu. Să scriu lucruri pe care doar așa le pot exprima. Gânduri,sentimente, emoții, pasiuni,momente care m-au schimbat în bine.. sau în rău. Să desenez!? De când mă știu am tot desenat aiurea pe ici pe colo. Nu cred că am un talent fenomenal, poate nici nu am deloc. Dar ce mă împiedică pe mine, o fată de 17 ani acum, să mă joc cu creionul pe o bucată de hârtie. Personal cred că este un mod perfect de relaxare. Fără reguli, fără bariere de întrecut, fără competiție, ar părea ușor plictisitor, dar ce e mai amuzant decât o caricatură bine conturată a vre-unei persoane pe care nu o prea ai la inimă!? Cânt! În baie, in fața oglinzii cu parfumul drept microfon, în sala de așteptare la dentist, în timpul vreunui test, oriunde, oricând ! Mâ pot mândri cu faptul că memorez repede doua, trei versuri în orice altă limbă, decât vreo lecție la istorie pentru test. Nu cred totuși că ar trebui să mă mândresc cu asta, dar faptul este deja consumat!
Ies mult cu prietenii, dar nu atât de mult pe cât mi-aș dori eu. Trist. Când te distrezi timpul trece ilegal de repede, nu-i așa !? Să dorm! Visul oricărui adolescent după scoală. Somnul este un bun prieten de-al meu pe care îl îmbrățișez destul de des, puțin cam prea des dacă iau în considerare ce spune tata. Muzică. O melodie perfectă pentru un anumit moment îl poate face memorabil! Ascult muzică. În fiecare zi. Să citesc îmi place ,doar anumite cărți, ce mi se par destul de interesante pentru a fi răsfoite.Dacă mă plictisește totuși o termin, din motive personale. P.S.: Sunt puțin orgolioasă. Nu prea încep ceva și nu termin. Un film bun va fi mereu o opțiune pentru zilele în care nu am altă activitate în program. Am o plăcere deosebită de a mă transpune în anumite momente din film, în pielea unui personaj ce îmi place. Mă gândesc des că lumea reală nu este la fel de interesantă precum este cea creată de regizori, actori, decor. Îmi place fotografia! Să fac poze, să mi le imaginez sau pur și simplu să le admir. Întotdeauna voi rămâne impresionată când voi vedea o fotografie reușită. Și uite cum v-am spus ce anume îmi place cel mai mult să fac! Este posibil ca răspunsul meu la aceeași întrebare să fie diferit peste câteva săptămâni. Nu promit nimic. Geanina Sîrghie
Cuvinte… sunt un milion de moduri prin care să lași drum liber gândurilor tale. Între cei 4 pereți ai camerei, imaginația se plimbă pe foile de hârtie. Respirând cuvinte, respirând amintiri, îmi place să stau și să scriu. Să fiu eu în litere bine conturate. Sunt cuvintele zilei de ieri, de mâine, sunt sentimente, sunt cafeaua cu zahăr de dimineață. Sunt doar eu și coala albă de hârtie, uit...Totul se înlănțuie ca un șir nesfârşit ... cuvinte, imagini, vise... mâna mi se poartă singură. Scriu ceva, zâmbesc. Este un mod bun de a-ți da frâu liber gândurilor, de a te „asculta”, pur și simplu, pe tine. Restul lumii devine puncte minuscule pe tavan. Pot să vorbesc despre mine, despre ora 7, de decembrie, de tine, de soare. Lumea e mică în mâinile tale. Poți să o dezbraci ca o păpușă, poți să o așezi unde vrei, poți să o uiți, poți să o adormi. Dansezi pe aripile imaginației, înaintezi spre subconștient. Brusc, te trezești. E gri, e sumbru... Ai uitat că suntem doar niște copii. Și timpul nostru, al tuturor, curge parcă ocolind clepsidra ce o văd în zare. Mă uit la ea… E mică si nevinovată… E brută si necruțătoare…Oricine iși poate alege drumul pe care vrea să meargă! Fie că este înainte, înapoi, la stânga sau la dreapta! Nu contează direcția drumului ci contează motivul pentru care ai ales acel drum, contează până și cea mai mică potecă pe care o alegem, atât timp cât la ieșire, ajungem în locul în care dorim. Este adevărat că uneori poți alege si drumul cel mai mare, cel mai frumos, dar dacă drumul este sec în final? Atunci ce faci? Nu știi ce să faci, dar cel mai rău este că la sfârșitul acestui drum, nu mereu ai cărarea închisă sau umbrită… mereu mai există ceva, mereu mai există fie că e un fir subțire și firav de care atârnă tot pendulul vieții tale ! Bineînteles că există mereu multe şi multe opțiuni! Ce e mai important în deciziile pe care le luam, este finalul! Scriind, te descătușezi, ești liber să-ți ademenești viitorul. Aura Todaşcă
Joi, 24 februarie 2011, de la ora 17.00, la Casa de Cultură „Platon Pardău” a avut a IV-a ediţie a spectacolului „Liceenii dorneni îl caută pe Dragobete”. Manifestarea, pregătită din timp de inimoşii liceeni, reprezintă o încercare a acestora de a revigora tradiţiile populare româneşti şi de a trezi interesul tinerei generaţii pentru ele. În acelaşi timp, manifestarea s-a dorit a fi un protest al tinerilor dorneni împotriva celor care cu uşurinţă au adoptat „obiceiurile” şi sărbătorile altor popoare, uitând de faptul că moştenirea noastră culturală este una bogată şi plină de valori spirituale.
Cupidon, Valentin, Dragobete.... încurcate sunt căile mitologiilor şi ale tradiţiilor...Pentru noi, elevii Liceului Teoretic „Ion Luca”, reprezentanţi ai Asociaţiei „Părinţi, adolescenţi şi prieteni la Vatra Dornei”, este o ocazie de a pune în practică unul din obiectivele noastre cele mai importante:
promovarea tinerilor talentaţi, îndrăgostiţi de muzică, de dans, de poezie..” susţineau în deschiderea spectacolului cei doi prezentatori. Pe scenă s-au întrecut pe rând, în aplauzele unui public de excepţie, format în mare parte din colegi ai interpreţilor, Dennisa Pop, Valentin Țarcă, Cezar Groza, Maria Bârgăoanu, Octavian Simionescu, Inga Godoroja, Lucian Leșanu, Reveca Șcheul, și nu putea fi uitată trupa Reload! Dar să nu uităm de apariţiile amuzante ale personajelor Pucca şi Garu care au reprezentat tema serbării pentru anul acesta. Şi pentru ca totul să „dea şi mai bine”, scena a fost frumos amenajată, din decor nelipsind inimioarele și cele doua personaje simpatice din desene animate, Pucca și Garu, cei doi îndrăgostiți fiind atmosfera serii. Nu putem decât să salutăm gestul liceenilor dorneni care ne dovedesc încă o dată, dacă mai era necesar, că dau dovadă de multă maturitate, de dragoste faţă de cultura şi tradiţiile româneşti şi că în ciuda criticilor care de multe ori le sunt aduse în mod gratuit şi nemeritat, ei sunt conştienţi de responsabilitatea ce le revine prin statutul de „generaţia viitoare”. Organizatorii, elevii liceului, ne dezvăluie că sunt mândri de munca lor într-un final. Emoțiile dispar ușor când îți dorești ca spectacolul să iasă de nota 10…. și toate pregătirile și orele petrecute în sala Casei de Cultură chiar merită. Aura Todaşcă
Berbec Semn de foc: scânteie Trăsătura principală: impetuozitatea. Fraza favorită: primul! Berbecul nu ştie niciodată ce va face. De asta, atunci când merge, merge cu capul înainte. Astfel, dacă ajunge la linia de finish în acelaşi timp cu altcineva, va putea spune: "Primul!". Atunci când trebuie să treacă la acţiune, nu stă prea mult pe gânduri. Se aruncă de la trambulină şi, pe la jumatate, descoperă că in piscină nu mai e apă. Cuvântul eşec nu există însă în vocabularul său şi va încerca să-şi "dreagă" imaginea prin cinism. Va spune: "Poate acum schimbaţi apa! Că e mizerie în piscina!".
Taur Semn de pămant: Casă Trăsătura fundamentală: răbdare inepuizabilă. Fraza favorită: gândesc, deci exist. Taurul, atunci când merge, nu ridică un picior dacă celelalt este aşezat ferm pe pământ. Din această cauză, mai mult decât să meargă, el face istorie. Dacă Berbecul sare de la trambulină înainte să se uite, Taurul va şti numele constructorului, materialele folosite, volumul apei şi temperatura. Berbecul acţionează cu hotărâre, Taurul cu obstinatie. Berbecul vrea ca toată lumea să-l asculte, Taurul are o răbdare fară limite incercând săi facă pe ceilalti să-şi schimbe părerea. În concluzie, relaţia lor s-ar putea desfaşura aşa: Berbecul îi spune Taurului, aflat la 10 metri distanţă: - Vino aici! (asta e hotărâre). Taurul: - Nu! (asta e obstinaţie). Berbec: - Vino aici! Taurul (fără să se mişte): - Nu! Berbecul (făcând doi paşi): - Vino aici! Taurul (fără să se mişte): - Nu! Berbecul (avansând doi paşi): - Vino aici! Taurul (fără să se mişte): - Nu! Berbecul (făcând doi paşi, se trezeşte faţă în faţă cu Taurul): - Vezi? Aşa îmî place! Să vii unde-ţi spun EU!
Gemeni Semn de aer: rafală. Trăsătura caracteristică: mai mulţi într-unul. Fraza favorită:Adevărul e că totul e minciună. Gemenii sunt ca o rafală cu corp uman: nu-i vezi sosind, nu-i vezi nici plecând. Toţi avem un eu care ne conduce, dar gemenii au două, uneori mai multe. Unul dintre ele este dulce şi tolerant, celălalt este critic şi urâcios. De-asta, gemenii nu cunosc drumul de mijloc: ori îţi văd defectele, ori calităţile, depinde de geamănul care te priveşte. Dacă acesta este cel dulce, îţi va spune: "Arăti mai bine ca niciodată!" Dacă dai peste cel urâcios: "Când o să mai slăbeşti şi tu?"
Rac Semn de apă: marea. Trăsătura caracteristică: nesiguranţa pe plan sentimental. Fraza favorită: Simt, deci exist. La început, nu-ţi acordă cine ştie ce încredere. Trebuie să ţi-o câştigi singur, fiind afectuos şi tandru. Şi să le spui de o mie de ori că-i iubeşti, pentru că Racii sunt adevaraţi vampiri sentimentali şi tot timpul se plâng că nu primesc suficientă dragoste. Tu îi spui: - Te iubesc. Si Racul întreabă: Cât?
Leu Semn de foc: soarele. Trăsătura caracteristică: nevoia de a fi in centrul atenţiei. Fraza favorită: Sunt rege /regină. Leul este steaua zodiacului, cea mai strălucitoare. Sunt uşor de recunoscut: sunt aceia care, privind un reflector, exclamă: - Trebuie să vedeţi câtă strălucire îi confer! Leul are o foarte bună părere despre sine. Dacă îţi este prezentat unul şi tu îi spui: -Îmi pare bine să te cunosc. El va răspunde: - Te înţeleg. Leii nu merg pe stradă, ci defilează. Dacă strada este plină de magazine, Leul priveşte vitrinele. Dar nu pentru a vedea ce este expus în ele, ci pentru a se privi pe sine. Moment în care va exclama: - M-aş cumpăra dacă n-aş fi atât de scump!
Fecioară Semn de pământ: recolta. Trăsătura caracteristică: îngrijorarea. Fraza favorita: Permite-mi să te contrazic. Fecioara este o lupă cu picioare. Ajunge în casa ta şi primul lucru pe care-l face este să treacă cu degetul pe televizor pentru a vedea dacă este prafuit. Şi, cum are un umor sarcastic, îţi va spune: - Televizorul ăsta are un mileu foarte frumos pe el! Se plânge mereu: - Sunt îngrijorat, sunt îngrijorat. Şi dacă-i spune cineva: - Dar nu se întamplă nimic. Fecioara va răspunde: - Asta mă îngrijorează cel mai mult.
Balanță Semn de aer: briza. Trăsătura caracteristică: îndoială. Fraza favorită: câteodată da, câteodată nu. Gândeşte rapid. Singurul inconvenient este că, atunci când îi vine o idee, odată cu ea, vine si îndoiala.: - Da, da, am hotărât, anul ăsta ma căsătoresc... şi dacă nu anul ăsta, atunci anul viitor... sau în trei ani, n-am de ce să ma grăbesc. Cântecele lui Julio Iglesias, reprezentant faimos al zodiei, sunt un tratat asupra îndoielii: "nici nu te iubesc, nici nu te uit", "câteodată da, câteodată nu", "nici pisică perfidă, nici câine fidel". Niciodată nativii acestei zodii nu sunt siguri de nimic şi asta îi transformă în nişte certăreţi aproape profesionişti, dar nu vor recunoaşte niciodată acest lucru. Din această cauză, trebuie să-i prinzi în capcană. Tu spui: - Îţi place şă te contrazici! Şi Balanţa va răspunde: - Nu-i adevărat! Şi te pot contrazice cât vrei tu.
Scorpion Semn de apa: lac. Trăsătura caracteristică: pasiunea. Frază favorită: te doresc. Sunt uşor de recunoscut după ochii misterioşi. Scorpionul nu priveşte, ci fixează direct. Ochii scorpionilor sunt ca nişte ace fine care te împung atunci când îşi aţintesc privirea. Pot fi hipnotizanţi şi pasionali, exagerat de pasionali. Când te iubesc, ţe iubesc mai mult decât toţi ceilalşi. Dacă te urăsc, proporţia se păstreză. Dacă tu le faci cadou o carte, ei îţi vor face cadou o enciclopedie. Sau, dacă ţi i-ai făcut duşmani, păzeşte-te. Tu le spargi geamul la maşina, ei îţi dau foc la casă. Sigur vor spune după aceea: - Nu am început eu.
Săgetator Semn de foc: jăratec. Trăsătura caracteristică: adevărul verde-n faţă. Fraza favorită: îţi spun sincer... Vitalitatea sa e epuizantă şi întâmpină orice cu un surâs. Sunt posesorii unui spirit delicat şi a unor gafe imense. îi recunoşti cu uşurinţă în metrou sau în autobuz: cineva te calcă de vreo 10 minute şi încă nu-şi dă seama pentru că te priveşte şi zâmbeşte: - Salut, salut! Şi, bineînţeles, când cineva îţi surâde aşa, ce-i mai poţi spune? Că te calcă pe picior? Nici să nu-ţi treacă prin cap! Dacă o vei face, Săgetatorul îţi va purta pică, va ridica piciorul ţi îţi va da o lovitură în fluierul piciorului. Săgetatorul este sincer, dar nu este subtil. Se incăpăţânează să spună mereu adevărul verde-n fată; mai devreme sau mai târziu, spune mereu ceea ce gândeşte. De asta, îţi sugerăm că dacă vreun nativ al acestei zodii se apropie de tine si-ţi spune: - Îţi voi spune adevărul... Tu să-i răspunzi: - Dar ce ţi-am facut eu?!
Capricorn Semn de pământ: muntele. Trăsătura caracteristică: crede că este indispensabil. Fraza favorită: ce te-ai face fară mine? Capricornul este o capră şi caprele se luptă cu muntele şi-l domină. Dacă vezi un Capricorn care se aruncă de la etajul zece, urmează-l, căci sigur o va lua in sus. Mai mult decât în noroc, crede în efortul propriu. Capricornul, pentru a fi fericit, trebuie să deţină controlul asupra tuturor lucrurilor. Dacă acest lucru nu este posibil, se enervează. Cam ca un preot Capricorn care, aflat pe patul de moarte, le spune călugăriţelor care-l îngrijeau: - Vai! Ce o să se aleagă de voi, când eu nu voi mai fi, cine o să aibă grijă de voi, cine o să vă ghideze paşii? Şi una dintre călugăriţe, cel mai probabil o leoaică, i-a raspuns: - Nu vă faceţi griji, Părinte, că şi Isus Hristos a murit şi ne-am descurcat şi fară El.
Vărsător Semn de aer: vânt. Trăsătura caracteristică: Superior. Fraza favorită: Ştiu! Este o fiinţa a viitorului care trăieste in prezent ca şi cum acesta ar fi trecutul. Deasta ne salută ca şi cum am fi prototipuri preistorice: - Bună, Jurasicule. Cum îţi duci existenţa primitivă? Le place să surprindă cu jocuri de cuvinte şi glume: - Aseară, când nu erai lângă mine, îmi lipseai. Acum îmi prisoseşti. Nu te îngrijora, sunt doar încercările lor de a părea originali. Au câte o idee pe secundă; singurul inconvenient este că atunci când urmează să o pună în aplicare, le vine alta, şi alta, şi alta. Dar, până la urmă, un Vărsător se mişcă mai puţin decât un arbitru de tenis. Ca acest nativ al zodiei care spunea: - Mi s-au întâmplat atâtea lucruri de dimineaţă... că nu numai că nu am avut timp să mă ocup de ele, dar mai sunt şi epuizat...
Peşti Semn de apă: râu. Trăsătura caracteristică: visul cu ochii deschişi. Fraza favorită: nu ştii ce-am paţit? Este semnul cel mai sensibil al zodiacului.. Sunt atât de schimbători încât par că ar avea centrul râsului şi al plânsului intersanjabile. Peştii plâng pentru că le-a murit mătuşa şi, în următoarea secundă, se prăpădesc de râs pentru că aceasta, biata de ea, este atât de grasă încât nu încape în sicriu. Peştii, mai mult decât a traăi, ştiu a exista. Dacă cineva se apropie de un nativ al acestei zodii în timp ce acesta priveşte apusul şi-l întreabă: - Ce faci? Peştii răspund, fără să înceteze să privească cerul: - Nimic. Celălalt întreabă: - Şi nu te plictiseşti? Peştii vor răspunde: - Dacă nu sunt întrerupt, nu. Articol realizat de Alina Buzilă
Sunt mii și mii de secunde pe care le aștepți cu ardoarea tuturor fărâmelor din tine. Savurezi timpul așteptării și îl condimentezi fin cu cea mai dulce speranță. Imposibil, inevitabil... Te pierzi pe străzile vibrante, înălțătoare ale propriilor gânduri. Plutești în visare. Știi că acea marionetă stă în mâinile tale, pregătită șă ți se destăinuie printr-un gest. În acest cântec, sunetul perfect este un pas pe treapta fericirii. De ce nu poți sta? De ce nu poți zâmbi? Ești doar tu. Și iubești. Absurd. Acel sentiment îți străbate fiecare membrană, până atinge buzele, incă o dată... Ochii ți se ațintesc spre fereastră. Trăirea capătă un al puls al uitării. Am pierdut? Nimic... niciodată. Am trăit clipa. Am zâmbit la copii pe stradă, am fost si eu unul cândva. Pășesc încă o dată spre fereastră. Am renunțat demult la ideea că aș putea schimba ceva. Aceste reguli nu se iau de mână, în realitate, cu conștiința mea.Nu contează anumite aspecte în ultimul timp... Văd lumea cu alți ochi și mă bucur de fiecare rază de soare. Mă încearcă un fior. Lucrurile, lucrurile se așează în balanța de zi cu zi. Înclină în stânga și în dreapta. Înclină spre prietenie, spre dorința de a fi exact cum te dezvălui tu realității. Zi de zi... o altă înfățișare îmi apare ca o umbră prin față. Ascult încă o dată... Oameni și oameni. Pășesc pe stradă cu gândul departe. Nu ascultă zgomotul mașinilor și fiecare stă adăpostit în globul lui de aspirații la ziua de mâine. Ciudat, dar aș fi spus ceva total greșit despre niște ființe cu care, cel mai probabil, nu ai schițat un gest. Să învățăm să nu judecăm aceste păpuși de porțelan, pentru că vom rămâne departe de ceea ce este adevărat, pur, limpede... precum cerul unei după-amiezi de primăvară. Să fim deschiși întotdeauna spre un nou orizont, liberi doar pentru ceea ce dorim cu adevărat. Aura Todașcă
Ochii încep să se dezlipească ușor . Imagini şterse mi se reflectă în minte. Totul pare ciudat. Încerc să revin la realitate , însă ceaţa necunoscutului mă acoperă. Încerc să controlez neprevăzutul. Nu pot schimba faptul deja comis. Încerc să mă contopesc acestui necunoscut , însă un strat de confuzie îmi apasă gândirea . Prezentul devine trecut. Spaţiul începe să ia contur şi imaginile să se îmbine în acest necunoscut. Încerc să ţin pasul cu realitatea. Mintea mio ia razna ... mii de întrebări explodează . Încerc să mă dezlipesc de aceste gânduri. Merg mai departe. Gândirea-mi joacă feste. Încep să simt aroma necunoscutului. Simt cum toate sentimentele-mi sunt aprofundate în absurd. Încep să plutesc pe acelaşi portativ, dar mereu mă izbesc de notele realităţii. Îmi continui drumul în neştire şi în vântul timpului. Încetul cu încetul, mi se şterge din culoare! Culoarea pe care am creat-o în ani, în ani prăfuiţi de mii şi mii de întrebări şi gânduri şi presăraţi cu urme pline de extaz. Culorile erau doar începutul unui fundal plin de bule de fericire, dar nu de lungă durată. Când mă gandesc, ce mizerabil stupefiant!? Acum mă simt gol! Simt cum am rămas fără culoare, fără contur. Creionul e în mâna neprevăzutului. O iau de la capăt ! Ştefan Hoblea
Trece. Trece timpul.. Dar încotro ne îndreptăm cu pași grăbiți oră de oră, zi de zi.. ?Încotro alergăm buimaci de somn și mereu călăuziți de curiozitate? Încotro alegem să ne îndreptăm privirea ? Spre cer? Spre soare? Spre depărtare.. Niciodată destul încât să îți ajungă, mereu atunci când nu îi simți lipsa, mai aproape decât pare și niciodată la fel, timpul nu poate fi oprit ! De câte ori nu am simțit o dorință sfâșâitoare de a da timpul înapoi.. De câte ori nu am vrut să treacă mai repede, în așteptarea celui drag.. De câte ori nu a fost de ajuns? De prea multe și mult prea puține.. Ceea ce nu înțeleg este de ce nu conștientizăm valoarea timpului ! De ce nu avem puterea de a-l prețui!? De a-i simți căldura atunci când îl avem aproape, de a-i descifra tainele atunci când ne oferă indicii... Geanina Sîrghie
E dimineaţă, nu mai am somn. Ies din casă, mă plimb aiurea pe străzi. Soarele tocmai şi-a pus sacul de dormit în dulap şi se chinuie să iasă din nori. Luna
a
dispărut,
încet,
simţindu-i parcă lipsa. Un fir de polen îmi alunecă pe nas şi mă face să strănut. Deşi vizibil
deranjată,
îmi
continui
drumul. Maşinile trec parcă în surdină. Totul e calm. Ajung întrun loc drag mie. Valurile izbesc cu putere digul, urându-mi “Bună dimineaţa”. Algele poposite de noaptea la mal, pleacă capul salutândumă politicos. Scoicile mă invită printre valuri. Marea de smarald mi-a simţit prezenţa. A început să îngâne un cântec vechi. Am dansat pe nisipul moale cu pescăruşi şi raci. Soarele ne acompania şi ne trimitea raze de lumină, arătându-ne că dansează cu noi. Un nor negru se apropie şi...mă trezesc. Oana Hreniuc
Nu ştiu exact ce să zic despre adolescenţă. E o perioadă dificilă, de tranziţie, când totul ţi se pare complicat, când încerci din răsputeri să te afirmi şi să fii mai mult decât un simplu copil mai mare. E vremea în care realizezi că nu mai eşti răsfăţatul fără griji de până acum şi când trebuie să ai mai mult curaj ca niciodată, e timpul în care îţi descoperi puterea, şi nu mă refer la muşchi, ci la puterea de a uita, de a o lua de la capăt când simţi că toată lumea e împotriva ta şi de a încerca sa fii mai bun. Dar de fapt ce înseamnă să fii mai bun? Înseamnă să treci fericirea ta pe plan secund şi să te gândeşti mai mult la ceilalţi, să te întrebi cum poţi să îi faci pe ei mai fericiţi. Cu ocazia trecerii de perioada copilăriei descoperi că nu ai puterea să treci peste propriile sentimente şi tot acum apar în minte multe întrebări ce rămân fără răspuns doar pentru că adultul de lângă tine nu are timp de prostiile tale. Încerci să te gândeşti de ce unii oameni primesc totul, pe când altora dorinţele li se îndeplinesc abia când au renunţat la ele şi te întrebi de ce o inima nevinovată trebuie să aibă de suferit de pe urma unei minţi încăpăţânate. Acum apar tentaţii şi depinde doar de tine să ai voinţa să le ignori. Acum e şi vremea când îţi complici singur existenţa, pentru ca apoi să încerci să rezolvi totul, fără să reuşeşti. E perioada în care ai primele dezamăgiri de natură emoţională, când trăieşti sentimente contradictorii, când îi spui cuiva "te urăsc", dar de fapt vrei să-i spui "te iubesc", perioada în care o iubire neîmpărtăşită îţi lasă inima golită de sentimente, dar în acelaşi timp, gata să o iei de la capăt; acum afli că de fapt un sentiment nu se exprimă, ci se simte, dar adolescenţa e şi vremea în care realizezi că nu te-ai îndrăgostit de o persoană, ci de o imagine perfectă a acelei persoane, creată în propria minte, imagine care în realitate nu există. Pentru mine, adolescenţa a însemnat să dau "delete" tuturor amintirilor şi să o iau de la capăt cu o cu totul altă personalitate, cu alte vise. Totuşi, e cea mai
frumoasă parte din viaăţ, e perioada în care te simţi copil şi adult în acelaşi timp. Acum descoperi prietenia adevărată, care e foarte greu de găsit, şi începi să te întrebi dacă prietenia depinde doar de exterior, sau vine din suflet. Poţi să fii prieten cu cineva, dacă înainte îl detestai? Se poate, dacă acel om îţi dovedeşte că ai fost pur şi simplu nebun când nu îl suportai. Când vine vorba de prietenie, cuvintele ”minciună” sau ”trădare” nu există decât în dicţionar. Acum faci cele mai multe greşeli, dar important este ceea ce înveţi din ele. Adolescenţa e ca o furtună de sentimente şi trăiri, azi ai totul, mâine, tot ce aveai se transformă în scrum (cel mai adesea visele), cam asta ar fi termenul alăturat cuvântului adolescenţă. În această perioadă începi să îţi formezi păreri care, din păcate, de multe ori, se dovedesc a fi total opuse realităţii. Ţi se pare că viaţa e un labirint care duce spre acelaşi loc, tu alegi drumul care ţi se potriveşte, cel scurt sau cel lung. Multe lucruri se petrec mult prea repede pentru a putea reacţiona, aşa cum multe lucruri se petrec atât de greu încât până la finalizarea lor pare că a trecut o veşnicie. Asta e frumuseţea adolescenţei. Perioada în care vezi un băiat,îl consideri drăguţ, apoi avansează la stadiul de perfect, uşor-uşor devenind eroul inimii tale, pentru ca apoi să ajungă doar un gunoi în coşul cu amintiri. Trebuie să înveţi să vezi dincolo de aparenţe, dincolo de o faţă de înger. Poate în spatele acelei feţe se ascunde o persoană mult mai rea decât alta care dă impresia de răutate. Adolescenţa e vremea în care cele mai multe speranţe devin doar cuvinte fără sens, perioada în care trebuie să renunţi la cele mai multe vise şi în acelaşi timp, perioada în care ţi se deschid uşile şi ochii şi începi să fii tratat ca un adult. Şi când eşti adolescent, începi să realizezi că te apropii tot mai mult de a fi adult, dar nu vrei să recunoşti. Asta mă sperie. Perspectiva de a creşte şi de a deveni o persoană cu inima de piatră, oarbă si surdă la ce se întâmplă în exterior, preocupată doar de cum să facă rost de cât mai mulţi bani. Adolescenţa e perioada în care totul pare confuz, în care ai cele mai multe îndoieli legate de înfătişare sau de propria personalitate. Adolescenţa e un vis din care nu vreau să mă trezesc...Dacă atunci când mă voi trezi nu îmi voi aminti nimic? Alina Buzilă
Muzica, energia care se împletește cu gândurile noastre, umbra care iți este alături în momentele bune, dar și rele, când vrei să fii singur, când ești alături de cei mai buni prieteni, când respiri aerul unei dimineți, când ești tu. “Muzica este arta de a gândi cu sunete”... , ne spunea Jules Cambarieu. Acum ne dăm seama că fiecare ne regăsim la un moment dat printre notele muzicale ale vieții, depinde doar cum iți place să privești lucrurile, dacă preferi să ajungi sus, pe ultima linie a portativului, sau preferi să te menții acolo unde ești.. Nici sunetul și muzica nu sunt altfel. Muzica e conștiință, acolo te regăsești. Nu mai găsesc butonul de stop. Mă acoperă, mă pătrunde, mă modelează, mă conduce. Plăcerea a devenit obsesie, obsesia a devenit stăpân... asta mi-a produs muzica... Aş putea să mă împodobesc cu zeci de chitanţe, de la tot atâtea cadouri frumoase, colorate... să demonstrez că sunt întruchiparea altruismului şi a iubirii. Ar fi butaforie. Sufletul meu se eliberează încet-încet de aglomeraţia şi forfota inutilă, păstrând
doar
lucrurile
de
cinste
care
merită
cu
adevărat....muzica e un bun exemplu. Am început să preţuiesc o îmbrăţişare, un sărut, o surpriză necostisitoare în valuta omenească. Îmi trec prin faţă imagini amestecate, trecut-viitor... gânduri, sentimente, idei, speranţe... vise! ...şi nu îmi dau seama dacă mai
am putere să lupt pentru a le transforma în realitate. Sunt o visătoare irecuperabilă, şi mă mir de puterea şi încăpăţânarea cu care am luptat până acum. Lumea se complică... şi nu îmi place. Totul devine din ce în ce mai încâlcit, iar ochii mei se înceţoşează... nu mai pot pătrunde adânc în textură, şi simt că prin faţa mea se perindă atâtea lucruri importante, iar eu nu le văd! Nu, nu sunt superficială... sunt mică şi mioapă într-o lume uriaşă şi în permanentă mişcare. Nimic nu mă mai face să vibrez decât muzica care îmi pătrunde şi în sângele. Sunt
singură...
ciudat,
nemilos de singură! Mi-am pus sufletul pe "silent"... nu vreau să-l mai aud! Aş vrea parcă să-l pot şi amorţi, măcar pentru o vreme. Îmi pare rău de el uneori. Aş vrea să îl pot împrumuta ocazional şi altora, măcar atunci când nu vreau să simt nimic, ci să trăiesc din…inerţie. Aaaaah! ce nebunie! Mă simt ca într-o poezie scrisă de Blaga, în care sunt singură împotriva lumii... şi aş vrea să pot stinge lumina, să stau liniştită în mister, să nu strivesc corola de minuni…muzică… atât ! Simina Olariu
Am momente în care mă tot gândesc la ce se întâmplă în jurul meu. La ce se întâmplă peste tot. Oriunde. Oricui. Poate chiar acum, undeva departe sau chiar alături, cineva are un vis urât și vrea să se trezească, dar nu poate. Nu poate pentru că este prins de acel coșmar pentru încă 9 secunde sau mai puțin, dar el nu știe asta și se chinuie singur. Poate că acum 10 minute o fată frumoasă a trecut prin fața unui băiat căruia nu îi pasă. Privirile li s-au întâlnit, iar ea s-a îndrăgostit. El nu dă doi bani pe asta, dar fata se mai gândește încă la el; ea nu știe că el nu simte nimic. Îl va visa și se va mai gândi și mâine la el pentru că ea nu va ști. Poate cineva primește o veste importantă. Află că urmează să plece într-o vacanță cu prietenele ei cele mai bune. Dar nu se știe ce se va întâmpla mai departe. Poate chiar în acest moment un băiat trage pentru prima dată. I se încețoșează mintea, se instalează euforia în lumea lui și crede că îi place. Continuă să tragă. Continuă să își lase prietenii și să se ascundă în același anturaj ce îi face din ce în ce mai rău. Dar el nu știe. Nu va ști niciodată, pentru că este târziu… Poate acum cineva își ține pentru prima dată copilul în brațe. Tremură de frică să nu îi rupă ceva. O privește cu lacrimi în ochi și se întreabă cum va fi peste 3,5 sau mai mulți ani. E firavă și deja zâmbește, nu rostește niciun cuvânt, dar deja vorbește din inimă. E a ta! E fetița ta! Să ai mare grijă de ea… Acum poate te vei gândi și tu ce se întâmplă oriunde…oricui, chiar acum ! Geanina Sîrghie
Lipsa M-am trezit de dimineaţă cu un gol. Ceva lipsea. Dar ce? Am stat, m-am învârtit în cercul propriilor întrebări şi nimic. Golul era din ce în ce mai mare. Simţeam răcoarea aerului, ce-mi
îneca
speranţa.
M-am
întrebat, am căutat, am aşteptat şi totuşi nimic. Mi-am stors ultimele amintiri pe o hârtie, căutând acel ceva care era şi nu mai este. Şi
totuşi
încerc
să-mi
amintesc. Caut în carnetelele vechi, gânduri scrise, poate acolo undeva am scris ceva despre acel ceva. După ore de căutări tot ce am găsit a fost nimic. Şi totuşi nu renunţ. Deschid dulapul, de unde cade o poză. În ea eram tu şi eu. Privesc mai adânc în poză şi totul începe să se aşterne în faţa mea. Păşesc pe toate amintirile cu tine. Râd, când îmi aduc aminte ce frumos a fost totul. Acum ştiu ce lipseşte… acel ceva eşti doar TU. Oana Hreniuc
Mi-e frig și simt parcă o răceală înfiorătoare în toată ființa mea. Mă cutremur. Mă cutremur în fața puterii naturii. Plouă... Plouă de parcă ar fi ultima ploaie. Plouă de parcă nu ar mai fi plouat așa. Privesc stropii de apă cum se prelig din cer. Cad.. Cad de parcă ar cădea într-un gol pustiu.. Cad. Ce mult îmi plac ploile. Ce mult îmi plac stropii de apă care străpung parcă totul în jur. Dar nu ! Nu este nimic mai firav și mai plăcut decât stropii de ploaie. Îmi place ploaia. Iubesc fiorul ce îmi străpunge sentimentele. Totul e mai curat, cand plouă. Natura e așa cum vrea să fie, când plouă. Nu te poți ascunde, decât când plouă. Atât de neașteptată e ploaia primăvara. Îmi place să plouă. Să plouă dimineața, iar apoi să răsară soarele. Îmi place să îmi amintesc de zilele însorite atunci când plouă. Îmi place ploaia. Stropii de ploaie, adierea proaspătă, sclipirea apei. Îmi place să mă joc în ploaie. Îmi place să dansez în ploaie. Îmi place să mă prefac, că nu mă vede nimeni atunci când plouă. Mă joc cu stropii de ploaie. Alerg în ploaie.. Iubesc ploaia ! Geanina Sîrghie
Anotimpuri
Simt cum se scurge timpul. Îl simt în fiecare celulă a corpului. Dar dintr-odată s-a oprit. Totul s-a oprit. Am rămas nemişcată pentru o clipă. Dar mi-am revenit repede. Era ca într-o poveste. Am privit peste anotimpuri şi m-am văzut pe mine mai fericită. Vreau să mă ascund de timp. Vreau să ascult timpul trecut. Vreau să învăţ din trecut. Vreau un alt suflet. Un suflet pe care să îl pot învăţa să iubească. Un suflet care să nu se ascundă în fum de fiecare dată când greşeşte. Timpul ne ucide. Încetul-cu-încetul simţim cum ne pierdem. Vreau să opresc timpul acum. Acum, când sunt fericită. Nu vreau să mai treacă anotimpuri şoptind-mi ca e fără rost să sper. E fără rost să visez. Mă pierd deja. E doar un vis. Alina Buzilă
Îmi lipsești.. Sunt la școală. E în jur de 10.. cred. Nu știu ce se întâmplă. E o moleșeală netulburată în jurul meu . Siluete obosite cu ochii intre-deschiși așteaptă semnalul de plecare. Nu mai sună ! Simt cum o stare de somnolență mă îmbată. Mă las purtată în extaz de plăcere. Plutesc ! Se simte în aer un parfum. Mireasmă melancolică a toamnei. Cu atenție îmi întorc privirea spre geam. Afară. Dansul frunzelor în bătaia lenesă a vântului crispat, mă tulbură. Culorile pastelate mă neliniștesc. Simt cum tremur. Dar nu mă mișc.. Mă cutremur înăuntru.. absurd și tenace. E toamnă și mi-e frig. E cald în jur și degetele mi se joacă pe pielea moale si catifelată, dar ..mi-e frig. Plâng. Dar fără lacrimi nepăsătoare pe care să le vărs. Plâng vara ce a trecut fără să își ia rămas bun.. Mi-e dor... Îmi lipsești...
Geanina Sîrghie
Viaţa începe cu copilaria plină de vise în care putem evada către orice infinit. A doua etapă este adolescenţa în care pui bazele unui viitor şi tot odată eşti prada tentaţiei de a face tot ce este ilegal sau ce îţi este dăunător într-un mod mai puţin sau mai mult negativ. Adolescenţa este etapa în care apar aspiraţiile de viaţă, dar şi primele obstacole serioase cu largi implicaţii asupra viitorului adult. Acestea au rolul de a realiza creşterea gradului de conştientizare. Adolescentul începe să vadă realitatea prin alţi ochi, nu doar prin cei ai unui copil răsfăţat care primeşte întotdeauna ce îşi doreşte, iar cei din jur îi fac pe plac. Adolescentul intră într-o etapă a maturizării, începe să iubească, să aibă
sentimente
diferite.
Apar
schimbări atât fizice, cât şi psihice, îşi conturează propria personalitate, propriul fel de a fi, de a gândi şi nu mai poate fi influenţat atât de mult de cei din jur. Adolescentul din trecut se caracteriză prin mai multă sensibilitate, mai multă stăpânire de sine. Relaţiile de prietenie dintre ei se bazau pe încredere şi nu doar pe interese, aşa cum se întâmplă în ziua de astăzi. Adolescentul contemporan este preocupat mai mult de ce maşină are, ce tip nou de telefon a mai apărut, îşi doreşte să fie mereu în pas cu moda pentru a nu părea inferior în faţa celorlalţi.
Aceştia îşi doresc să facă ceva ieşit din comun, să facă lucruri excentrice, ieşite din tipare pentru a-i impresiona pe cei din jur. Deşi lucrurile pe care le fac nu sunt în concordanţă cu personalitatea lor, ei se mulţumesc doar cu ideea că sunt apreciaţi şi plăcuţi de persoanele din grupul lor, devenind, în acest fel, persoane false, lipsite de caracter şi originalitate. Adolescentul din zilele noastre este mult mai rebel decât în trecut, îşi doreşte să experimenteze, să încerce senzaţii noi. Trăim într-o lume plină de tentaţii şi puţini sunt cei care nu cad pradă acestora. Adolescenţa este perioada în care tinerii doresc să nu mai fie sufocaţi de părinţii lor, să li se acorde libertate. Aici părinţii se împart în trei categorii: părinţi care îşi ţin copiii prea din scurt, părinţi care acordă libertate, dar nu în mod exagerat şi părinţi care acordă libertate totală copiilor lor. Părinţii care îşi sufocă copiii considerând că, în acest mod, îi vor face să-şi dea seama ce este bine şi ce nu pentru ei greşesc foarte mult. Aceşti adolescenţi sunt privaţi de libertate şi, atunci când vor reuşi să scape de sub aripa părinţilor, viaţa li se va părea mult mai dură şi diferită decât o credeau. Părinţii care aleg să le acorde libertate copiilor, dar cu o limită, au un mod mai corect de a gândi pentru că îşi învaţă copiii de bine, dar, în acelaşi timp, îi lasă şi pe ei să descopere lumea aşa cum este ea. Adolescenţii învaţă în acest fel ce este bine şi ce nu pentru ei, realizează că trebuie să fie responsabili pentru a deveni ceva în viaţă şi îşi aleg corect prietenii.Cea de-a treia categorie de părinţi se referă la aceia care consideră că, odată deveniţi adolescenţi, copiii lor sunt capabili să îşi poarte singuri de grijă. Aceştia sunt adolescenţii expuşi pericolelor şi care cad pradă răutăţilor şi tentaţiilor. Nu ştiu ce vor de la viaţă, trăiesc doar momentul! fără să se gândească o secundă la viitorul lor. Mădălina Apetrii
Ce înseamnă să-ţi pierzi copilăria.. Hai că îţi spun eu ce înseamnă să-ţi pierzi copilăria, pentru că sunt sigură că tu faci parte din acei copii care au avut noroc în viaţă. A-ţi pierde copilăria înseamnă să ai un tată drogat, o mamă alcoolică şi o soră de care trebuie să ai grijă, deşi ai o vârstă fragedă. A-ţi pierde copilăria înseamnă că la 10 ani să fii pus în situaţia de a lua decizii importante, deşi tu habar nu ai cum este lumea din afara cercului tău de poveste. A-ţi pierde copilăria înseamnă că la 14 ani să te fi drogat de cel puţin o sută de ori şi să spui că drogurile fac parte din tine şi că au devenit viaţa ta. A-ţi
pierde
copilăria
înseamnă să-ţi pierzi acei ani de poveste şi să te trezeşti abandonat într-o lume prea mare şi prea grea pentru un copil. Aceasta putea fi şi povestea ta, dar sunt sigură că nu este. Fii fericit că ai nişte părinţi atât de buni, care ţi-au dăruit cea mai frumoasă copilărie şi nu te-au lăsat să înfrunţi greutăţile vieţii de la o vârstă fragedă. Oana Hreniuc
Scena e deschisă... Privesc spre geam parcă cu alţi ochi. Acum totul îmi este mai clar. Văd copacii care dansează, în ritmurile vâjâiturilor de vânt. Văd frunzele, într-o continuă horă pe aripile vântului. Firicele de praf, se ridică şi se aşează pe pământ, formând o cortină. Totul se pregăteşte de spectacol. Copacii sunt dezgoliţi, pregătindu-se pentru o altă costumaţie. Frunzele sunt pictate, înviorând scena. Norii fumurii se balansează, făcând loc cerului senin. Totul e un spectacol, pe care dacă deschizi ochii poţi să-l vezi.
Aşteptarea.. Stau în pat, aşteptând. Ce? Nu ştiu nici eu. Sunt melancolică... Vremea mi se alătură mie. Totul este extrem de întunecat. Stau şi aştept. Ceva ce poate nu va veni niciodată, dar cu toate astea am răbdarea necesară pentru a aştepta. Praful plictiselii se aşterne peste tot. Parcă e tot mai greu să-l fac să dispară. Cu cât îl şterg mai mult cu atât de gros se aşterne la loc. Speranţa mea e acum de sticlă, o sticlă subţire, care se poate sparge oricând. Inima îmi e cuprinsă de o infinitate de întrebări, care o fac parcă să bată mai încet. Bătăile inimii sunt din ce în ce mai lente. Sudoarea răspunsurilor mele îmi blochează acum privirea. Aerul e înnăbuşit, iar respiraţia e tot mai grea şi totuşi…Aştept! Oana Hreniuc
ÎÎnn zziiuuaa ddee aazzii ccaa ssăă ffiiii cciinneevvaa îîţţii ccaallccii ppee pprriinncciippiiii.. O O ddaattăă ccuu iinnttrraarreeaa llaa lliicceeuu aappaarr şşii pprroobblleem meellee.. ÎÎnncceerrccii ssăă ffiiii ““îînn rrâânndd”” ccuu cceeiillaallţţii.. D Dee m muullttee oorrii nnooii ttiinneerriiii vvrreem m ssăă ddeem moonnssttrrăăm m ccăă ssuunntteem m cciinneevvaa şşii m meerriittăăm m ssăă ffiim m pprriivviiţţii ccuu m maaii m muulltt rreessppeecctt,, aajjuunnggeem m ssăă ccoonnssuum măăm m bbăăuuttuurrii aallccoooolliiccee,, ţţiiggăărrii şşii cceell m maaii rrăăuu ddrroogguurrii.. A Accuum m ee şşii vvâârrssttaa llaa ccaarree vvrreeii ssăă llee îînncceerrccii ppee ttooaattee,, ddaarr nnuu ccrreedd ccăă aassttaa ee aaddeevvăărraattaa pprroobblleem măă.. D Daaccăă eeşşttii oo ppeerrssooaannăă ssllaabbăă,, îînnttrr--uunn aannttuurraajj ““ppuutteerrnniicc””,, îînncceeppii ssăă ffaaccii cceeeeaa ccee ffaacc şşii eeii ccaa ssăă nnuu ffiiii ccaattaallooggaatt ddrreepptt ssllaabb şşii ffrriiccooss.. D Diinn ppăăccaattee m muullţţii nnuu îînnţţeelleegg ccăă aa rreeffuuzzaa aacceessttee lluuccrruurrii nnuu ttee ffaacc m maaii ssllaabb şşii m maaii pprroosstt,, ddiinn ccoonnttrrăă îîţţii aarraattăă ccââtt eeşşttii ddee ppuutteerrnniicc ssppuunnâânndd ““N NU U””!!!! C Câânndd cceeiillaallţţii ssppuunn ““D DA A””!!!! D Diinn ffeerriicciirree m muullţţii nnuu--şşii ddoorreesscc ddeeppeennddeennţţăă,, ddaarr oo oobbţţiinn,, ddeeşşii uunneeoorrii ee îîm mppoottrriivvaa vvooiinnţţeeii.. T Trreebbuuiiee ssăă îînnţţeelleeggeem m ccăă aacceessttee vviicciiii ccoonnssuum maattee zzii ddee zzii,, ffiiee eellee şşii îînn ccaannttiittăăţţii m miiccii,, ttee dduucc îînn pprraagguull nnuum miitt ““ddeeppeennddeennţţăă””.. A Ajjuunnggii ssăă nnuu m maaii şşttiiii ddee ppeerrssooaannaa ttaa şşii ppâânnăă llaa uurrm măă aarr ttrreebbuuii ssăă nnee ppuunneem m îînnttrreebbaarreeaa :: PPeennttrruu ccee?? PPeennttrruu ccee ssăă--ţţii ddiissttrruuggii vviiaaţţaa?? PPeennttrruu ccââtteevvaa cclliippee ddee ppllăăcceerree?? ÎÎnnvvaaţţăă ssăă ssppuuii nnuu şşii ffiiii m mâânnddrruu îînn ffiieeccaarree sseeccuunnddăă ddee cceeeeaa ccee eeşşttii.. O Oaannaa H Hrreenniiuucc
Vreau să zbor, să ajung la cer… Vreau să ating norii…să plutesc printer stele…să uit de lume. Să uit de tot! Vreau să am aripi. Măcar pentru un minut să ajung departe. Mi-e greu să spun în cuvinte ce e în sufletul meu. Aş vrea să îmi exprim sentimentele dar nu am dispoziţia necesară. Îmi zboară prin minte multe cuvinte dar, decât să spun ceva greşit, mai bine tac ! Îmi vin în minte mii de versuri, mii de melodii, mii de imagini, încerc să le leg cumva dar ma înec.. Vreau doar să zbor. Vreau să trec dincolo de tot, să mă schimb în mii de feluri, să visez necontrolat, să zâmbesc mereu. Vreau doar să zbor. Vreau să mă pierd în fum , în amintiri frumoase, în clipe dulci, în zile însorite, în apusuri reci. Asta e tot ce vreau. Tot ce visez. Tot ce contează. Alina Buzilă
Mereu aceeaşi CCooppiill aamm ffoosstt,, şşii vvooii ffii mmeerreeuu,, AAttââttaa ttiimmpp ccââtt mmaammaa eessttee –– CCooppiill vvooii ffii,, mmeerreeuu,, ddooaarr eeuu TToottuull ssiimmpplluu ccaa oo ppoovveessttee;; ÎÎnn uunniivveerrssuull mmeeuu aaccuumm,, N Niimmiicc nnuu mmaaii eessttee.. PPlleeccaatt--aamm ddee aaccaassăă ÎÎnn aammuurrgguull sseerriiii,, D Daarr aaccuumm,, ccuu--ii mmaaii ppaassăă ?? PPooaattee îînn mmiijjllooccuull vveerriiii AAmm ssăă mmeerrgg şşii eeuu ppee llaa mmaammaa,, SSăă vvăădd ccee mmaaii ffaaccee,, ssăărrăăccuuţţaa… … D Daarr ccee ppoott ssăă mmaaii ffaacc aaccuumm ?? SSăărraaccaa mmeeaa,, mmăăiiccuuţţaa… … SSttaauu ddooaarr şşii mmăă ggâânnddeesscc SSăă vviinnăă aacceeaa zzii mmaaii rreeppeeddee;; CCaa ssăă nnuu mmăă pprrăăppăăddeesscc.. ŞŞii ssăă mmaaii aauudd oo ddaattăă vvoocciillee AAttââtt ddee bbiinnee ccuunnoossccuuttee,, CCaarree mm--aauu ccrreessccuutt..
Mama D Diinn pprriimmuull mmoommeenntt aall vviieeţţiiii,, V Văăzzâânndd mmeerreeuu ddooaarr oocchhiiii eetteerrnniittăăţţiiii,, CCaarree îîţţii ssuurrââdd ccuu mmuullttăă vveesseelliiee,, ÎÎnnddrruummâânndduu--ţţii ppaaşşiiii sspprree oo nnoouuăă bbuuccuurriiee,, ÎÎnnţţeelleeggâânndduu--ţţii rroossttuull îînn vviiaaţţăă ÎÎnn bbrraaţţeellee dduullccee--ii mmaammeeii ssppeerraannţţee;; CCeeaa ccaarree ttee--aa ooccrroottiitt ddiinn pprriimmaa cclliippăă,, FFăăggăădduuiinndduu--ţţii oo vviiaaţţăă mmuulltt mmaaii lliinniişşttiittăă,, PPrreezzeennttâânndduu--ţţii mmaarreeaa eeii iiuubbiirree… … CCuu llaaccrriimmii îînndduuiiooşşăăttooaarree şşii mmuullttăă ffeerriicciirree,, IIuubbiirreeaa îînn bbrraaţţeellee mmaammeeii ttee îînnccoonnjjooaarrăă,, CCuu mmuullttăă ddrraaggoossttee ddee pprriimmaa ooaarrăă.. AAnniicchhiittooaaiiee IIooaannaa--SSâânnzziiaannaa
Mai trece-o săptămâmă, 2,3... o viață. Și noi încă privim în față. Ne pierdem în versuri și imagini. Ne înșiram clipele pe diferite pagini. Ascult cum plouă, Ascult cum ninge... Nu, nu ... e vocea ta. E fiorul ce de tine-mi amintea. Zâmbesc și spun: Las-o mai moale... Învață că nu ai nevoie de răbdare În realitate, e doar un alt gând brun. Privești departe, Faci planuri și zâmbești. E fals, absurd și te trezești. Mai cântă-mi odata...măcar o șoaptă. Aura Todaşcă
Un nou drum… C Câânndd ttee ttrreezzeeşşttii ssăă şşttiiii ccăă aam m pplleeccaatt D Diinnccoolloo ddee m măărrii şşii oocceeaannee ÎÎnnttrr --uunn ţţiinnuutt îînnddeeppăărrttaatt PPee oo ttăăiinnuuiittăă ccaallee.. A Am m pplleeccaatt ssăă îîţţii ccuulleegg D Diinn lliinniişştteeaa ppllăăccuuttăă aa ddiim miinneeţţiiii U Unn ppaarrffuum m ccee nnuu îîll nneegg C Caa ffiiiinndd m miirreeaassm maa dduullccee aa vviieeţţiiii.. SSiinngguurr aam m ppoorrnniitt llaa ddrruum m D Daarr ccuu uunn ssiigguurr ţţeell SSăă aaii ccuu ttiinnee aacceell ppaarrffuum m D Deeşşii ee m miittiitteell.. A Accuum m îînn ccăăuuttaarreeaa m meeaa nneebbuunnăă Ţ Ţii--aam m ccuulleess şşii uunn rrooşşuu ttrraannddaaffiirr SSăă ttee ppooţţii uuiittaa llaa eell lluunnăă ddee lluunnăă ŞŞii--ţţii ddeeaa ppuutteerree îînn pprriivviirrii.. ÎÎnn nneeşşttiiuuttaa ,,îînnffrriiccooşşaattaa rrăăttăăcciirree EEuu ppee ddaattaa m m--aam m aarruunnccaatt PPeennttrruu nnooii,,ppeennttrruu iiuubbiirree C Caa ttoottuull ssăă ffiiee m miinnuunnaatt..
O Obboossiinndd ffiiiinndd m m--aam m oopprriitt ŞŞii îînn ffaaţţaa uunnuuii iizzvvoorr dduullccee,,ccrriissttaalliinn D Daarr ffiiiinnţţaa--m mii ffăărrăă ssăă şşttiiee aa aaddoorrm miitt SSuubb ccrreennggiillee ppaarrffuum maattee ddee m măălliinn.. D Drruum muull sspprree ccaassăă nnuu--ll m maaii şşttiiuu ÎÎţţii ssccrriiuu cchhiiaarr ddee aaiiccii,,ttee cchheem m llaa m miinnee SSuunntt ddooaarr eeuu,,nnaattuurraa şşii uunn ppuussttiiuu ŞŞii aam m nneevvooiiee ddooaarr ddee ttiinnee.. A Assttffeell îîţţii ssccrriiuu ppiieerrdduutt ppee ggâânndduurrii LLaa pprriim muull cceeaass ddiinn zziiuuaa ccee aa ssoossiitt PPooaattee ccăă ssuunntt ddooaarr nniişşttee rrâânndduurrii D Daarr nnuu m măă ddeezzm miinntt ssăă llee ttrriim miitt.. A Avvrraam mB Booggddaann
Zbuciumul nopţii… Târziu în noapte, fără de înţeles Aştern realizări şi împliniri din viaţă Şi sunt fericit că am ales Iubirea ta, cea pură şi măiastră. Curg ape limpezi, de dorinţe însetate Gândul pluteşte infinit prin univers; Te chem acum iubire-n noapte Să fiu al tău, să fii a mea, fără-nţeles. Fiori să-ţi treacă prin fiinţă Să treacă clipe, ore, zile Să ne înecăm prin neştiinţă Într-o mare de iubire.
Să te strâng în braţe cu putere Că să-mi vezi sufletul plăpând Să vezi că a dispărut a lui durere Şi că-i eşti tot ce contează pe pământ.
Sărutul meu să-ţi fie mângâiere Peste tot corpul tău să fie blând Să te privească în tăcere Şi apoi să te iubească furibund.
O dorinţă, un vis, un gând E tot ce-aş dori acum să-ţi spun Sunt fericit că trăiesc pe acest pământ Alături de un suflet, atât...atât de bun Când somnul în regatul lui mă cheamă Aştern şi simple rânduri să-ţi transmită Că lumea pentru mine ar fi goală Fără tine, persoana mult iubită. Totul a fost, va fi frumos Nimic nu va rămâne la întâmplare Mă bucur că am reuşit să te cunosc Iubirea mea cea mare. Bogdan Avram
Clipe…
Visez…
Se scutură gânduri,amintiri înecate
Visez:târziu e în noapte
Toate-mi iau fiinţă în sufletul de om
Şi obosit un rând mă cheamă
Curg precum izvoarele nesecate
Aşa, direct, pe neaşteptate
Învolburate şi-nsetate de somn.
Să-ţi spun că te iubesc şi fără teamă.
Se leagănă ramuri, se leagănă-n pace
Mă strigă dincolo de o amintire
Le acoperă blând, ninsoarea cerească
O tandră pasiune, de vuiet purtată
O umbră se zbate în lumina ce tace
O aştept, în a mea privire
Înălţată-n zarea albastră.
Să nu moară neştiută,niciodată.
Mângâieri alinate se ridică plăpând
E sufletul meu ce te cheamă la el
În mireasmă de floare se cerne iubirea
E sufletul meu cel ce te cheamă pe tine
Îmi simt trupul înfiorat ascultând
Nimic nu îl poate alina pe cel
Şoapta ce-mi hrăneşte fericirea.
Ce nu poate fi alinat decât de tine.
Prin sânge mi se coboară fără stare
E rece cuprinsu-ngheţat,
O dragoste profundă ce respiră
Cărările pustii, nemiloase
pasiune
Visez că eşti şi tu aici în pat
E caldă, dulce, ameţitoare
Iar ele nu mai par aşa fioroase.
E de nedescris, e o minune. Aştept scânteia ce aprinde magia E dulce,cald şi fermecat Sarutul ce ne leagă pe amândoi E pură magie neînţeleasă Iubirea dintre noi. În somnul neiertător ce mă nfăşoară Aştept să cadă ca un fulg de catifea Săruturi neştiute ce mă doboară Prin vis,şi acum, de la iubirea mea.
Aştept o scânteie în tăcerea serii Răbdător sunt şi caut fericirea La tine draga mea, parfumul primăverii. Bogdan Avram
În acest an şcolar a avut loc un concurs de esee pe tema pace şi nonviolenţă. La acest concurs au paritcipat mai mulţi colegi din clasa noastră, cu lucrări profunde, asa că am ales din acestea două lucrări, care am spus noi că merită publicate şi în revista noastră. Cu această ocazie vrem să aducem la cunoştinţă acest subiect, care trebuie luat în considerare. ţelul
Pacea
suprem
al
este
tuturor
acţiunilor noastre şi totuşi actele de violenţă împotriva copiilor
par
a
fi
omniprezente. Comportamentul paşnic este, fără îndoială, cel mai important scop al educaţiei, constituind baza şi
premisa
cea
mai
importantă a activităţilor desfăşurate în cadrul şcolii. Stă în puterea noastră, a tuturor, ca, acţionând cu deplină răspundere faţă de destinele noastre, faţă de soarta copiilor, să asigurăm eliminarea violenţei din viaţa cotidiană, din societate, dezvoltarea unor relaţii
de
colaborare,
prietenie
şi
pace
între
oameni.
Educaţia pentru pace trebuie să îşi aducă contribuţia la transformarea lumii. Violenţa la nivel individual, structural, în relaţiile inter-umane şi în toate domeniile sociale şi statale trebuie deconspirată şi eliminată.
Acolo unde nu există bucurie, caldură si pace… A fost, de departe, cea mai şocantă experienţă pe care am trăit-o de când sunt reporter : am văzut feţele copiilor care aşteptau orice sprijin şi pentru care şi o coajă de pâine sau o pereche de manuşi puteau însemna salvarea de la o moarte sigură, deoarece se simţea venirea iernii afgane. Se auzeau bombele foarte des, iar micuţii tresăreau la fiecare bubuitură,
ochişorii mici se umpleau repede de lacrimi. O simplă
îmbraţişare din partea oricui îi liniştea, se simţeau apăraţi, protejaţi, în siguranţă. Aceştia nu au avut o copilărie fericită, plină de poveşti, jucării, educaţie. Locul lor de joacă era printre arme şi, în orice clipă, o jucărie se putea transforma într-o grenadă . Erau desculţi, înveliţi in cârpe, cu ochii atinşi de conjuctivită , cu pielea crăpată de la frig şi vânt. În ciuda acestor lucruri, copii afgani au cel mai sincer şi mai larg zâmbet, atunci , când nu mai aud zgomote şi se simt in siguranţă. Am remarcat mâinile îmbătrănite ale copiilor şi am incercat să numărăm privirile fericite , aşa cum ar trebui să aibă fiecare copil de vârsta lor , însă nu am reuşit să trecem mai departe de doi. Da, am găsit doar doi copii care erau mereu cu zâmbetul pe buze. În rest , doar chipuri triste, copii care plângeau sau care încercau cu maturitate să ascundă povestea unui război, teama şi tristeţea. Războiul, răutatea, ura de afară, îi afecta pe micuţii îngeraşi , la care nimeni nu se gândea sau, dacă se gândea, era deja prea târziu . Puţini copii ajung la vârsta de cinci ani , deoarece mor din cauza unor boli banale precum pneumoni, din lipsa cadrelor medicale , a tratamentelor, a spitalelor. Viaţa acestora a fost diferită de a celorlalţi copii , încă de la început, dar noi o mai putem schimba. Maria Apetrii
Copii fără drept la viață O nouă zi. Era mai bine să nu fi fost, dar dacă Dumnezeu îmi mai dă încă o zi de suferință și deznădejde, trebuie să o accept. Simt un mare gol în inimă… Poate dacă aș fi avut aceată șansă de a trăi mai mult i-aș fi îndeplinit dorința tatei de a avea grijă de mama și de sora mea, acea responsabilitate pe care am primit-o când el s-a stins. Cred că acel glonț care l-a rănit pe el mă atinge și pe mine. Mă pătrunde din ce în ce mai mult. Azi am mai auzit două bombe. Mă simt îngrozitor la gândul că le-aș putea părăsi și eu, le-aș lăsa singure într-o lume plină de primejdii și amenințări…le va fi foarte greu. Afganistanul nu a fost, nu este și nu va fi un loc sigur. Aici se pierd multe suflete și nimeni nu înțelege de ce. Inima îmi bate din ce în ce mai încet. Simt cum trupul mi se răcește. Mâinile tremurânde mi le simt încleștate, ochii obosiți iar picioarele ca piatra. Mama nu e lângă mine. Cu atât mai bine. Îmi chem din priviri sora lângă mine și o strâng în brațe încercând să îmi închei jurnalul cu doar două cuvinte:”Vă iubesc”. În acel moment cunosc durerea despărțirii sufletului de trup și mai aud decât strigătul îndurerat al surorii mele... M-am pierdut în amintirile cu tine, doar ele mă țin trează. Stau și citesc dar nu prea îți înțeleg suferința, nu pricep acest mesaj lung și înfiorător, literele ce-mi fug prin fața ochilor plini de lacrimi. Ști prea bine că mesajul tău de nonviolență nu va fi ascultat…nu aici. Îmi este dor de tine dragă frățiorule… Simina Olariu
Acum domnii profesori au avut curajul să vorbească despre perioada noastră ,,bobocească” Având în vedere că suntem clasa a X-a, am devenit curioşi în legătură cu intrarea noastră ca ,,boboci” în liceu ,aşadar am apelat la doamna dirigintă Romilă, doamna profesoară de engleză Roşu şi la domnul profesor de geografie Carp, care prin intermediul acestui interviu au fost de acord să ne dezvăluie părerile lor referitoare la clasa noastră. Au profitat de ocazie pentru a ne oferi și câteva sfaturi de viitor. Haideţi să vedem împreună părerile şi sfaturile pline de înţelepciune ale domnilor profesori: 1.Credeţi că ne-am acomodat bine cu o nouă etapă din viaţa noastră, adică cu viaţa de liceu? “ Vă spun cu toată sinceritatea că v-aţi acomodat foarte bine cu viaţa de licean. M-a surprins în mod plăcut, că sunteţi un grup vesel şi cu o atitudine bună faţă de sarcinile de elev. “ ne spune doamna profesoară M. Romilă. “ Cred că sunteţi în proces de acomodare şi cu siguranţă sunteţi pe drumul cel bun“ este de părere doamna profesoară L. Roşu. “Cred că un semestru este o perioadă de timp suficientă pentru a vă face o imagine cât mai complexă despre ce înseamnă viaţa de liceu, mai rămân destule amănunte care vor fi descoperite pe parcurs. Sigur, liceeni veţi fi după clasa a X-a, după opinia mea“ crede domnul profesor Carp. 2.Ce părere aveţi despre colectivul clasei noastre ? “M-am bucurat că formaţi un grup omogen cu un nivel intelectual bun. Sunteţi plini de viaţă, săritori la activităţile extraşcolare, şi cel mai mult mă bucură că există o concurenţă mare între voi“ doamna dirigintă.
“Timpul petrecut împreună la ore m-a făcut să cred că sunteţi un colectiv unit. Normal, mai există şi “ Gică-contra“ uneori dar< ar fi monoton să fiţi toţi de accord totdeauna “ doamna profesoară L. Roşu. “ Colectiv simpatic, o combinaţie bună de entuziasm şi seriozitate, dornic de a se implica şi afirma în rândul celorlalte. Aveţi un mare potenţial şi un start bun.“domnul professor Carp. 3.Cum vi se par orele la clasa noastră ? “Orele de chimie îmi fac o deosebită plăcere pentru că pot lucra cu mare uşurinţă cu voi, majoritatea aveţi cunoştinţe solide din anii anteriori. Aştept cu drag să vin la orele voastre pentru că aveţi şi cunoştinţe generale şi pot să fac multe asocieri cu noţiunile de chimie” doamna dirigintă. „Cu siguranţă deplină spun că imi plac orele desfăşurate la clasa voastră. Îmi place că sunteţi isteţi, că „vă fuge mintea“ că- dincolo de copilăria de care mai daţi dovadă- sunteţi cu capul pe umeri, daţi dovadă că vreţi să faceţi ceva bun cu viaţa voastră. Şi asta înseamnă că sunteţi responsabili, că aţi înţeles că şcoala chiar vă ajuta“ doamna L, Roşu. „Fiind în pragul semestrului orele sunt poate o uşoară relaxare şi trăite cu o uşoară detaşare, un pas spre visele nopţii, dar au totuşi 50 de minute, din păcate“domnul profesor Carp. 4.Ce sfaturi ne-aţi putea da pentru viitor ? Promitem că vom încerca să ţinem cont de ele. „Ştiţi că vă spun de multe ori “sfaturile sunt date spre a nu fi ascultate”, dar ca de fiecare dată tot le dau: -iubeşte-ţi colegul ca pe tine însuţi; -încercaţi să vedeţi lucrurile şi din perspective colegului;
-fiţi buni, ascultători şi încurajează-i pe colegi să vorbească despre ei.” doamna dirigintă. „Există un lucru pe care îl repet mereu : indiferent de ce veţi ajunge în viaţă, de cât de sus veţi fi pe scara socială, să aveţi grijă să lăsaţi loc de “Bună ziua”pe unde treceţi” doamna L. Roşu. „Să vă afirmaţi în cât mai multe domenii prin participare atât individuală cât şi colectivă deoarece aveţi ce arăta. Să încercaţi să deveniţi modele de luat în seamă de către colegii de generaţie, să se vorbească despre voi. Ca dorinţă aş vrea să deveniţi nişte “atistoctaţi” între liceeni. Şi să nu uitaţi să dăruiţi bucurie celor din jur.” Domnul profesor Carp. 5.Cum ne vedeţi în viitorul apropiat ? „În viitor vă văd ca o generaţie care se va implica în multe domenii de activitate şi cred că voi spune despre fiecare dintre voi cu multă multă mândrie că persoana aceasta mi-a fost elev(ă). Vă doresc mult succes !”doamna M. Romilă. „Vă văd câştigători, învingători. Pentru că ştim că adevărata competiţie este cea cu voi înşivă. Şi voi veţi şti să faceţi în aşa fel încât în fiecare zi să fiţi mai buni decât ăn ziua precedentă. ” doamna L. Roşu. „Vă văd păstrând tot ce aveţi mai bun în voi şi câştăgând cu fiecare zi noi trăsături care vă vor face fericiţi dacă nu neaparat în prezent, sigur pe viitor. Şi toate printr-o trăire plină de ifervescenţă.” Domnul profesor Carp. Interviul a fost realizat de eleva Ioana Anichitoaie
Lumea filmului şi a muzicii ocupă din ce în ce mai mult din vieţile noastre, suntem prinşi printre actorii preferaţi şi poveştile lor. Suntem proprii regizori şi scenarişti ai vietii noastre. În acest articol am încercat să menţionăm în ce film sau serial ne regăsim sau am vrea să fim. Dacă găsiţi un film sau serial care vă atrage atenţia de ce să nu-l căutaţi şi să-l vizualizaţi!
Valentina Moraru: ” Unul din filmele pe care nu ezit niciodată să-l revăd este filmul “Marley &me”. Cred că mă regăsesc în personajul principal feminin al filmului, Jennifer Grogan, prin faptul că mereu stau şi îmi fac planuri, însă pe parcurs mă conving că viitorul este plin de surprize şi că tot ce este neprevăzut este mai frumos. De asemenea îmi doresc şi eu un căţel precum Marley alături de care poţi învăţa lecţii importante de viaţă.” Mădălina Apetrii : “După părerea mea cred că mă asemăn cu Demi Lovato, şi mai ales după comportamentul abordat în filmul Camp Rock, deoarece îmi place să cânt, dar nu pot să cânt în faţa altor persoane. La fel ca şi ea sunt o fire mai timidă, mai retrasă care vrea să se schimbe pentru cei din jur.” Ana Lăcătuş: ” Dacă tot trebuie să răspund la întrebarea în ce film sau serial aş vrea să joc ar trebui să fac o listă foarte mare, dar de aceea aş alege filmul ,,Jumper” şi un argument foarte bun pentru alegerea aceasta ar fi faptul că aş putea să ,,sar” în orice film sau serial şi să trăiesc alături de personajele acestea stări şi stări.” Aura Todaşcă: “Mi-aş dori să trăiesc în “Gossip Girl ”. Inspirată din viaţa reală a adolescenţilor din New York, povestea urmăreşte lumea liceului, a începutului facultăţii. Probabil că vă întrebaţi care este diferenţa. Ei bine, dacă ar fi să descriu în câteva cuvinte, viaţa lor reprezintă multe posibilităţi, e pur şi simplu altfel.. un oraş imens, în care nimic nu e imposibil. Personajele sunt caractere puternice, poate chiar exemple de urmat. Când viaţa o ia razna, nu e atât de greu să te strecori şi să ieşi din încurcătură... ne dau dovadă ei.”
Claudia Apetrii : “Cred că majoritatea persoanelor pe care le cunosc şi-ar dori să devină persoane celebre, faimoase şi care să fie cunoscute pentru calităţile şi talentele pe care le au. Cred că şi eu mă număr printre acele persoane. Dacă ar fi să joc într-un film, acela ar fi "Letters to Juliet". Cred că mă regăsesc în caracterul si personalitatea personajului principal, Sophie, care este de-a dreptul fascinată de mitul scrisorilor către Julieta, aşa că se hotărăşte să ajute miile de îndrăgostiţi care an de an vin şi cer sfaturi pentru a-şi rezolva problemele sentimentale.” Mirela Lostun : “Dacă ar fi să mă regăsesc într-un personaj dintr-un film sau serial, acela ar fi Alison din "Pretty Little Liars". Aş opta pentru acest personaj deoarece este o persoană sociabilă, veselă, ştie să se impună prin felul ei de a fi şi este o luptătoare. Lucrul care m-a determinat să aleg acest pesonaj a fost focalizat pe una din replicile ei, care a pus baza unei strânse prietenii :" Secretele ne ţin uniţi!". Elena Ciocan: “Unul din serialele pe care le urmăresc mereu este CSI:NY. Mi-ar plăcea să fiu unul din personajele acestui film deoarece aş avea parte de multă acţiune, aş avea prilejul de a utiliza cel mai nou şi performant echipament şi mai interesant, aş putea folosi o armă, lucru pe care am vrut tot timpul să îl încerc. Am ales acest serial deoarece aşa aş putea face ceva folositor, ceva bun, aş prinde răufăcători şi cel mai important aş salva vieţi.”
Magdalena Apetrii: “Cu siguranţă, unul din filmele în care mi-ar plăcea să joc este "Center stage: turn it up". Este vorba despre o tânără dansatoare care realizează că trebuie să ai mai mult decât talent ca să reuşeşti în viaţă, lucru pe care de multe ori şi eu l-am învăţat. Îmi place foarte mult povestea filmului, şi povestea lui Kate Parker, personajul principal, de a ajunge undeva sus, prin muncă şi nu prin relaţii. Nu e un film care să te plictisească. E ceva cu care să te destinzi, să zâmbeşti şi să te bucuri.”
Niculina Dumbravă: “Cu toţii ne uităm la filme şi uneori avem impresia că ne regăsim în anumite situaţii.Eu nu aş putea spune că am un personaj preferat sau că mă regăsesc în vreun personaj anume. În schimb mi-ar plăcea să joc în filme (nu într-un film anume) şi să interpretez personaje negative.Pentru mine ar fi ceva nou şi ceva interesant să văd lucrurile şi din perspectivă negativă să pot face ceva ce în viaţa reală nu aş putea.Prin intermediul actoriei poţi vedea nenumăratele forme pe care le îmbracă viaţa.”
Eduard Toma: “Mă regăsesc în filmul "Amiralul",mai exact ăn persoana amiralului Alexander Vasilevici Kolceak.Pentru cei cărora le este mai puțin cunoscut, amiralul Kolceak a fost unul dintre eroii Armatei Albe din Războiul Civil Rus (1918-1923). A rămas în amintirea oamenilor ca un simbol al luptei împotriva comunismului, respectând totodată codul onoarei militare și al onoarei umane.”
Iulian Popescu: “În ce film m-aş regăsi sau mi-ar place să joc? O întrebare destul de interesantă la care probabil nu voi găsi foarte repede un raspuns... Dar dacă stau şi mă gândesc puţin mai mult îmi dau seama că fie într-un film cu crime şi eu să fiu detectivul, fie într-un film SF în care nu ştiu pe moment ce aş vrea să fiu, dar sigur ceva încă neîntâlnit în cinematografie. Ca sa fiu si eu in top cu ceilalti colegi voi dar si un exemplu de serial in care as vrea sa fiu, si anume Matrix.” Ştefan Hoblea: “Am văzut multe filme și seriale in care m-aș putea regăsi, însă eu aleg să vorbesc despre un film in care aș vrea sa fiu, cu toate că am un argument cam “ciudățel” . Aș vrea să fiu în serialul “Persons Unknown” , cu toate că este vorba despre ,,răpiri”, mai mult experimentați din punctul de vedere al gândirii umane. Aș vrea și eu să fiu ,,răpit” într-un oraș de genul, insă o ,,răpire” cu un final fericit. Ar fi o experiență de neuitat și din care aș avea multe de invaățat. Pentru unii acest argument poate părea diferit, insă cel mai bine ar fi să vă uitați la acest serial si apoi veți întelege mai ușor .”
Octavian Simionescu: “Eu cred că cel mai bine mă regăsesc în serialul de comedie "Friends", deoarece este vorba de un grup de prieteni care trec prin viață împreună, dar și cu haz.” Geanina Sîrghie:” După cum probabil ați citit în numărul anterior al revistei, am o personalitate asemănătoare cu cea a actriței Hilary Duff. Recunosc, îmi place foarte mult . Pot afirma că mă regăsesc întrun film în care ea joacă, și anume „The Perfect Man”. Spun asta pentru că îmi place mult să plănuiesc și să duc la bun sfârșit planurile, chiar dacă acestea se complică de cele mai multe ori pe parcurs.”
Simina Olariu: “Uneori nu ne dăm seama cât de mult înseamnă o persoană pentru noi decât după ce o pierdem. Suntem indifenţi poate chiar geloşi şi nu ştim să o preţuim să o ascultăm şi să o iubim aşa cum ne iubeşte ea. Această nepăsare poate duce chiar la lucruri tragice pe care le vom regreta mult timp. "If only" este fimul care prezintă această poveste cel mai bine şi cel în care aş vrea să joc. După ce prietena sa, Samantha, moare într-un accident la scurt timp după ce ei se ceartă şi aproape se despart, omul de afaceri englez Ian Wyndham încearcă să reînvie ziua în speranţa de a schimba cursul evenimentelor care au dus la moartea iubitei lui. Reuşeşte acest lucru iar în deznodământ cea care trebuie să suporte această durere imensă este Samantha.”
Ştefan Cobeli: “ "17 again" este filmul în care mă regăsesc. Mike O'Donnell, personajul principal avea tot ceea ce îşi putea dori de la viaţă. A fost un atlet de nota 10 care intenţiona să se ducă la facultate, dar el a renunţat de tot la acest plan pentru a se căsători cu iubita lui din liceu, Scarlett. Ajuns la 37 ani, Mike a devenit un om mizerabil, şi un om de afaceri foarte ursuz şi deprimat, care a ajuns să creadă că a luat nişte decizii în viaţă nu tocmai inspirate. Ceea ce îşi doreşte el este să se întoarcă înapoi în timp, să mai poată lua încă odată deciziile pe care le-a făcut acum 20 de ani, şi care l-au adus în starea în care este. Întâmplător dar adevărat, dorinţa lui se îndeplineşte, şi ajunge să aibă încă o dată 17 ani. Tot ceea ce trebuie să facă acum este să îşi trăiască viaţa aşa cum şi-ar fi dorit. De aceea trebuie să ne gândim de 2 ori când luăm o decizie pentru ca aceasta să nu ne afecteze viaţa.”
Ana Cojoc: “Filmul meu preferat în care cred că mă regăsesc este “Jeux d’enfants”. Povestea de dragoste dintre doi copii care începe încă din copilărie. Libertatea copiilor de a se juca şi de a lansa sau a răspunde la provocări, chiar fără a se gândi la consecinţe. Libertate pe care din păcate oamenii mari o mai pierd sau o ascund din cauza prejudecăţilor şi a controlului social, libertate pe care sper să nu o pierd niciodată. Dragostea prin perspectiva unui joc mă atrage cel mai mult ! Între cei 2 copii se naşte o prietenie neaşteptată pe care aceştia o condimentează cu un joc inventat de ei şi care îi ajută pe de-o parte să se detaşeze de răutăţile lumii, dar îi determină în acelaşi timp şi să-şi ascundă din ce în ce mai mult sentimentele. Deşi finalul este interpretabil, eu îl consider foarte reuşit. Mereu am visat şi încă visez la o viaţă lipsită de probleme şi o dragoste la fel de puternică şi intensă !”
Alina Buzilă: “Dacă ar fi să fiu într-un film, cu singuranţă aş vrea să fiu în ” Inception”. Idea principală a filmului mi se pare genială, iar scenariul mi se pare mai mult complicat decât complex. Mi-ar face plăcere să mă fi născut în acea eră a tehnologiei, şi să pot să îmi controlez visele. Dar, cine ştie? Poate de fapt trăim şi noi un vis creat de subconştientul nostru.”
Oana Hreniuc: “Unul din filmele mele preferate este “Step Up 2 the street”, deşi dacă e să fiu sinceră îmi plac toate cele trei serii ale acestui film. Mă regăsesc în toate cele trei personaje principale feminine. Ştiu să lupt pentru tot ceea ce-mi doresc şi nu mă dau bătută nici după cea mai grea lovitură. Îmi place mult să dansez, dar deocamdată nu pot să zic că mă ridic la nivelul celor trei fete. Ca orice om mai fac şi greşeli. Îmi place la aceste filme şi că după ce personajele au răzbit în faţa unor probleme, reuşesc să vadă dragostea ce se înfiripă încet între ei. Sunt filme bune care merită văzute şi care ne învaţă, că dacă lupţi pentru ceea ce îţi doreşti, mai devreme sau mai târziu îl vei obţine cu siguranţă.”
Articol realizat de Ştefan Hoblea
Testul clasei a X-a A Acest test este un portal deschis al clasei prin care dezvăluim câteva secrete. Află printr un simplu test dacă ai fi potrivit clasei noastre şi dacă te potriveşti de ce să nu vii. Suntem deschişi mereu pentru noi persoane. Nu te obligă, dar ştiu că tentaţia este mare. 1.Eşti o persoană plină de viaţă ? a. Da. Nici nu se pune problema. b. Mă abţin la întrebările de genul. c. Nu, în niciun caz. 2.Te consideri o persoană complexă şi adaptabilă? a. Sunt o persoană complexă, dar nu adaptabilă. b. Nu sunt o persoană complexă, dar sunt destul de adaptabil/ă. c. Cred că îndeplinesc ambele criterii. 3. Eşti o persoană care aspriră la autocunoaştere? a. Nu. b. Autocunoaşterea este calea succesului, deci da. c. Eu cred că mă cunosc destul de bine. 4. Crezi că te poti integra ușor într-un grup? a.Nu. Sunt mai timid/ă de felul meu. b.Depinde de persoanele care fac parte din grupul respectiv. c.Bineînteles. Îmi fac ușor prieteni. 5.Îți asumi responsabilitatea pentru faptele tale? a.Nu. Niciodată nu e vina mea. b.Deobicei sunt corect/ă și nu dau vina pe altcineva, deci da. c.Întotdeauna îmi asum responsabilitatea pentru faptele mele. 6.Ești dispus/ă să te sacrifici pentru colegii de clasă atunci când este nevoie de ajutorul tău? a.Nu. Să se descurce singuri. b.Prefer să nu răspund la această întrebare. c.Bineînțeles. Prietenul la nevoie se cunoaște.
7. Ești de acord cu munca în echipă? a.Nu, deoarece mă descurc singur/ă. b.Depinde de coechipieri. c.Da. Comunicarea este totul. 8.Ești de părere că între colegi concurența strică? a.Da. Poate apărea invidia. b.Nu, deoarece concurența te ajută să fii mai bun. c. Într-o oarecare măsură strică. E bine să se creeze un echilibru. 9.Ești genul de persoană care își dezamăgește prietenii sau colegii de clasă? a.Niciodată. Prietenii sunt pe primul loc. b.Se mai întâmplă, dar fără voia mea. Încerc apoi să îndrept lucrurile. c. Nu-mi prea pasă de prieteni sau colegi. 10. În urma acestor întrebări, crezi sincer că ești potrivit/ă pentru noi? a.Da, nici nu se pune problema. b.Într-o oarecare măsură. c.Nu, nu cred.
După ce ţi-ai notat răspunsurile verificăte cu tabelul ,,crucial” în urma căruia vei afla dacă eşti potrivit cerinţelor noastre. Dacă răspunsul tău coincide cu cel din din tabel ai un punct, iar dacă răspunsul 1 a 6 c este diferit nu ai niciun punct. 2 c 7 c Crezi că ești pregătit să afli adevărul? 3 b 8 c Testul acesta se bazează strict pe baza 4 b 9 b răspunsurilor clasei , deci fii sigur că 5 b 10 b rezultatul final îți va destăinui adevărul. Când ajungi la 6 răspunsuri corecte, poți spune că ai trecut testul. Da, chiar tu ai putea să faci parte din colectivul clasei a X-a A. Dac ă ai între 0 și 5 puncte, ne pare rău... încearcă data viitoare. Noi te așteptăm cu brațele deschise, așa că nu ezita.
Cuprins A mai trecut un an …………………………………………. 1 Pe ritmul muzicii ……………….…………………………... 2 Pozele-amintiri, stări sufleteşti ............................................. 3 Ce-mi place să fac ................................................................... 4 Cuvinte ..................................................................................... 6 Liceeni dorneni îl caută pe Dragobete ……………………. 7 Horoscop amuzant …………………………………………. 9 Spre mâine ............................................................................. 14 Confuzia necunoscutului ………………………………… 15 Încotro?! ……………………………………………………. 16 Doar un vis ............................................................................ 17 Adolescenţa ........................................................................... 18 Pe aripile muzicii ………………………………………….. 20 Oriunde. Oricui, chiar acum ……………………………... 22 Lipsa ………………………………………………………... 23 Plouă ....................................................................................... 24 Anotimpuri ............................................................................ 25 Îmi lipseşti .............................................................................. 26 Adolescentul contemporan vs. adolescentul “prăfuit”… 27 Ce înseamnă să-ţi pierzi copilăria? ..................................... 29 Scena e deschisă/ Aşteptarea ............................................... 30 Dependenţa ............................................................................ 31 Vreau să zbor ………………………………………………. 32 Mereu aceeaşi/Mama ............................................................ 33 Glas de seară ........................................................................... 34 Un nou drum .......................................................................... 35 Zbuciumul nopţii …………………………………………... 36 Clipe/Visez …………………………………………….……. 37 Concursul Pace şi nonviolenţă ……………………………. 38 Clasa a X-a A vs. lumea cinematografică ............................ 44 Testul clasei a X-a A ………………………………………... 50
R Reed daaccttoorr şşeeff:: Ş Ştteeffaan nH Hoob blleeaa R Reed daaccttoorrii:: A An naa LLăăccăăttu ușș A Au urraa T Tood daașșccăă G Geeaan niin naa S Sîîrrggh hiiee O Oaan naa H Hrreen niiu ucc A An naa C Coojjoocc P Prrooffeessoorrii îîn nd drru um măăttoorrii:: G Gaab brriieellaa H Heeiid deell LLaavviin niiaa G Gîîm m M Maarriiaan naa R Room miillăă
Liceul Teoretic “ION LUCA” Vatra Dornei, Suceava 2010-2011