Page 1


Cine sunt

Descoperind

eu?

lumea

Prezent

Ce este adolescenţa

Toleranţa

Cele mai vândute cărţi

Filme

Foşti cântăreţi

1


Cine sunt eu ? Dacă răspunsul la această întrebare constă doar în trăsăturile personalităţii mele exterioare, vreau să caut şii în adâncul meu. „Cochilia” mea ascunde o mulţime de lucuri. Când vine câte un musafir la mine acasă, acas spune: Ochii tăi sunt la fel ca ai tatălui tat tău, nasul tău seamănă cu cel al bunicii tale, iar părul tău e exact ca al mamei tale. Așa A că nu știu tiu cine sunt, pentru că, totuşi, totu nimeni nu mă vede aşa cum sunt atunci când mă privește. Cu toţii ii ne identificăm cu ceea ce ni se spune despre noi șii astfel, într-o înt anumită măsură, întrebarea “Cine sunt eu”? devine absurdă. Nu e oare ceva care vorbește vorbe de la sine? În trecut, mă întrebam adesea ce anume ar fi trebuit să mai învăţ despre mine. Știam tiam mai multe de cât mi-aș mi fi dorit, lucruri pe care nu le-aș le fi dezvăluit nimănui, lucruri pe care îmi doream să pot să le ascund. Mă întrebam într-un un mod naiv, necunoscând faptul că ceea ce știam tiam despre mine erau doar descrierile făcute f de ceilalţi. Chiar șii când aceste idei rămâneau nerostite, mesajul era clar: să s fii o fată bună, să ii asculţi ascul pe parinţi,să fii cuminte,gospodină,să cuminte,gospodin inveţi bine etc. Astfel mi s-a a conturat personalitatea. Bazată pe acceptarea mesajelor referitoare la cine trebuia să fiu, personalitatea mea a crescut la fel de mult ca rezistenţa la ceea ce nu voiam să fiu. Așa A a a apărut „carapacea”, un fel de înveliș exterior care ascunde ceea ce sunt eu de fapt.

2


Vreau să ă arăt lumii că un om nu trebuie judecat după aparenţe şi că lumea nu spune mereu adevărul. făcut tot mai mulţi prieteni şi am văzut cum pot fi uşor influenţaţi de diferite persoane,care s-au s obişnuit să spună ună doar ceea ce cred ele că e adevărat,fără ca măcar să mă cunoască. Începusem să fac şi eu la fel.Încercam să leg cât mai multe „prietenii” ,prin câteva vorbe...de fapt,de ce să nu recunosc? Prin critici; probabil am spus multe cuvinte care au durut. Cu timpul,mi-am am pierdut mulţi prieteni...Prieteni pe care poate i-aş i fi păstrat, dacă nu eram atât de egoistă.Am trecut prin asta de multe ori... Ar trebui să îmi fie ușor, u dar nu e așa... a... Încă mă gândesc cum era dacă tăceam. M-am schimbat... bat... am învăţat să imi aleg prietenii cu grijă şi să îi ţin aproape de mine . Îi accept aşa cum sunt şi la rândul meu,sper să fiu acceptată cum sunt pentru ca,toți ca,to avem defecte!

Lucan Ana Maria

3


Alex! Aş putea spune multe despre felul meu de a fi, a vorbi, sau de a gândi, dar nu te-ar ar ajuta. Dacă m-ai ai întreba cum mă cheamă, nu ţi-aş ţi răspunde: “Alexandru Airinei”, probabil robabil doar “Alex”. E mai uşor de ţinut minte. Da, am 16 ani, şi ca orice ice adolescent de vârsta vârsta mea pot spune că vreau să profit din plin de tot ce-mi ce oferă viaţa. Dacă m-ai ai întreba ce-mi ce place să fac, ştiu ce nu ţi-aş aş spune: “ îmi place să citesc, să ascult muzică, sau să schiez”-cred cred că ar fi banal să vorbim despre lucruri ucruri pe care le fac majoritatea adolescenţilor. Pentru mine cel mai plăcut şi mai relaxant este să îmi petrec timpul cu prietenii, să râdem, să povestim ,să ne simţim bine unii în compania altora. E simplu şi amuzant în acelaşi timp! Defecte? Recunosc, sunt puţin băgăcios şi mai scap cuvinte pe care ajung să le regret mai târziu. Însă ştiu că sunt un bun ascultător şi mai presus de toate, sunt un prieten devotat. Nu-mi mi place să pierd vremea făcându-mi făcându mi planuri de viitor. Merg aproape tot timpul pe ideea că : “ce-o “ce o fi, o fi” şi profit de fiecare secundă. Sunt mereu cu zâmbetul pe buze(de cele mai multe ori,cu gura până la urechi),vesel şi optimist. Dar...destul despre mine!V-am mine!V am dat câteva detalii,restul descoperiţi voi!

Alexandru Airinei

4


“Eu” ne reprezintă pe fiecare ÎÎnncceeppuuttuull ppooaattee îînnc nceeppee ccuu ssffâârrșșiittuull,, ddaarr ddee rreegguullăă ssăă îînncceepp ccuu îînncceeppuuttuull.. M Măă nnuum meesscc CChhiiffuu CCaam meelliiaa şşii ssuunntt eelleevvăă iinn ccllaassaa aa 110 10--aa A A.. CCuum m aarrăătt nnuu pprreeaa aarree iim mppoorrttaannțțăă ffiiiinnddccăă iinntteerriioorruull ccoonntteeaazzăă m muulltt m maaii m muulltt.. PPuunn ssuufflleett îînn cceeeeaa ccee ffaacc,, ffiiiinnddccăă lluuccrruull ffăăccuutt ccuu iinniim măă eessttee uunn lluuccrruu vvaalloorrooss.. ÎÎii aajjuutt ppee cceeii ddiinn jjuurruull m meeuu ppeennttrruu ccăă ooddaattăă vvooii aavveeaa șșii eeuu nneevvooiiee llaa rrâânndduull m meeuu ddee aajjuuttoorr ddiinn ppaarrtteeaa lloorr.. ȚȚiinn llaa cceeii ccee m meerriittăă ppeennttrruu ccăă îîm mii ddoorreesscc șșii ccaa eeii ssăă țțiinnăă llaa m miinnee.. O Occrrootteesscc nnaattuurraa ppeennttrruu ccăă șșii eeaa m m--aa ooccrroottiitt ppee m miinnee ccâânndd aam m aavvuutt ooccaazziiaa ssăă oo eexxpplloorreezz.. CCiitteesscc șșii îînnvvăățț ppeennttrruu ccăă ssuunntt ccuurriiooaassăă ddee cceeeeaa ccee m măă îînnccoonnjjooaarrăă,, îînn pplluuss,, vvrreeaauu ssăă ffiiuu pprreeggăăttiittăă ppeennt ntrruu vviiiittoorr,, ppeennttrruu ssuurrpprriizzeellee ccee m mii llee vvaa ooffeerrii vviiaațțaa,, ppllăăccuuttee ssaauu nneeppllăăccuuttee.. CCaa oorriiccee ppeerrssooaannăă,, aam m oo ppaassiiuunnee aannuum mee.. A Acceeaassttăă ppaassiiuunnee eessttee rreepprreezzeennttaattăă ddee ddaannss.. ÎÎm mii ppllaaccee ffooaarrttee m muulltt ppeennttrruu ccăă eessttee oo m mooddaalliittaattee pprriinn ccaarree ttee ppooțții eexxpprriim maa ccuu aajjuuttoorruull m miișșccăărriiii,, ppaașșiiii ffiiiinndd ccuuvviinntteellee ccee vvaallsseeaazzăă ppee uunn rriittm m ddiirreecctt pprrooppoorrțțiioonnaall ccuu ssttaarreeaa ssuufflleetteeaassccă că.. D Dee aasseem meenneeaa,, șșccooaallaa eessttee ffooaarrttee iim mppoorrttaannttăă ppeennttrruu m miinnee.. D Dooaarr pprriinn îînnvvaațțăăttuurrăă,, oo ssăă aajjuunngg îînn ppuunnccttuull îînn ccaarree îîm mii ppoott îînnddeepplliinnii iiddeeaalluurriillee ssttaabbiilliittee.. CCuu ccââtt îînnaaiinntteezz m maaii m muulltt îînn ttiim mpp,, ccuu aattââtt îîm mii ddaauu sseeaam maa m maaii bbiinnee ddee cceeeeaa ccee m măă aașștteeaappttăă,, șșii ddee ffaappttuul ul ccăă ppaarrtteeaa m maaii ffrruum mooaassăă aa vviieețțiiii aa ttrreeccuutt.. CCuu aam mbbiițțiiee ssii vvooiinnțțăă,, șșttiiuu ccăă vvooii ttrreeccee ppeessttee ttooaattee oobbssttaaccoolleellee șșii ccăă vvooii rreeuușșii ssăă--m mii eexxeeccuutt ppaașșiiii ddee ddaannss ccuum m ttrreebbuuiiee..

CCaam meelliiaa CChhiiffuu

5


Simplu.Rave!

Eu sunt... simplu-Rave și vreau să vă anunț un singur lucru: peste câțiva ani voi fi președinta acestei țări. Bineînțeles că pentru asta este nevoie de foarte multă muncă și perseverență. Îmi plac provocările și cred că pot face față oricăreia, chiar dacă firea mea mai retrasă induce în eroare, timiditatea fiind cea care îmi ascunde calitățile greu de deslușit. Nu cred în superstiții dar sunt de părere că zodia în care te găsești te caracterizează. Deși se spune că este sensibil și influențat ușor de cei din jur, peștele are țeluri mărețe și riscă să fie dezamăgit datorită perfecționismului care îl definește. Știți...toți cei care speră ca în viitor să dețină o funcție importantă se descriu folosindu-se doar de calități și neținând cont că orice om are și defecte. Câteodată, am tendința să mă interiorizez, să fug de responsabilități și să arăt că nu îmi pasă de ceilalți chiar dacă nu se întâmplă asta. Recunosc că nu îmi plac oamenii care comentează fără rost și încearcă să facă impresie în ciuda faptului că, de multe ori, nu sunt bagați în seamă. Îmi place să ajut oamenii și să mă ridic odată cu trecerea timpului și cred că tocmai de asta au nevoie cei din această comunitate, iar faptul că știu să ascult pe cineva care are nevoie de asta, cred că mă va ajuta mereu. Nu îmi place să îmi arăt adevărata personalitate de la început pentru a nu avea de suferit mai târziu. Sunt ambițioasă și, promit că nu mă las până nu obțin ceea ce mi-am propus...voi fi președinte odată (poate chiar și în altă viață, dar voi fi) ...dar pentru asta am nevoie de voturile voastre. Este o mică problemă: mai am școala de făcut până să ajung unde vreau și ... până să fie nevoie să mă votați pe mine ... votați revista noastră, că merită! Şcheul Raveca

6


Aşa sunt eu! Bună! Aş dori să facem cunoştinţă , prin această revistă, şi prin cuvintele care mă descriu pe mine. Sunt o persoană delicată, firavă ca o floare. Cuvintele cele mai potrivite pentru mine ar fi: înţelegătoare, generoasă, iubitoare, încăpăţânată, încăpăţânată sinceră şi modestă. Acum dacă ar fi să-mi să iau fiecare cuvânt pe rând mi--ar ieşi următoarele:”Încăpăţânată aşa cum n-aţi n aţi mai văzut, înţelegătoare când e cazul, generoasă mereu, iubitoare cu persoana de lângă mine şi cu acei oameni care ştiu iu ce să facă pentru a-mi a mi fi dragi şi care la rândul lor sunt la fel de afectuoşi cu mine”. Pentru mine a fi sincer în zilele noastre înseamnă mult: să spui tot ce crezi fără nici un fel de „mască” e un lucru greu chiar dacă uneori doare, e mai bine să spui adevărul în faţa fără nicio inhibiţie. Trebuie să recunosc că uneori îmi doresc să fiu în centrul atenţiei, să fiu şefă, dar când sufletul meu este străbătut de tristeţe aş vrea să fug în lume undeva unde să nu mă găsească nimeni.. Nu sunt întotdeauna o persoană sociabilă, acest lucru depinde şi de cei din jurul meu. Cam atâtea am avut de spus despre mine, sper că v-a v a făcut plăcere să mă cunoaşteţi prin cuvinte şi să vă imaginaţi cum sunt în realitate.

Camelia Cacina

7


This is me! Numele meu este Monica, dar prietenii îmi spun Mickey. Am această poreclă de când eram mică deoarece, acest personaj din desene animate a fost preferatul meu, constituind atât un model, cât și prietenul meu cel mai bun. Deși timpul s-a scurs, iar eu am pășit pe minunatele trepte ale adolescenței, încă îmi mai amintesc de dulcile clipe ale copilăriei de mult apuse, dar mai ales de prima zi de școală. Eram în clasa întâi. Un boboc sfios, abia desprins din brațele ocrotitoare ale minunatei ființe care mi-a dat naștere și care avusese grijă de mine până atunci. Bineînțeles că tovarășul meu Mickey de care eram nedespărțită era alături de mine. Fiind fascinată de dansul unui fluture somnoros, mi-am uitat jucăria pe terenul de baschet. Câțiva copii mai mari, au văzut-o și au început să o arunce de la unul la altul. În ciuda faptului că eram speriată, trebuia să fac ceva pentru a-mi recupera prietenul din mâinile acelor necunoscuți. Puterile mele nu se comparau cu ale lor, dar simplul gând că tovarășul meu care mi-a fost alături de când am făcut primii pași este în pericol, mi-a dat curajul de a mă îndrepta spre ei și de a încerca să îi conving să mi-l înapoieze. Dar fără succes … Au început să râdă de mine, spunându-mi că sunt prea mare pentru jucării, că ar trebui să o caut pe mama și să nu îi mai deranjez. După mai multe încercări fără succes, o fată care aștepta să intre în clasă, s-a apropiat de mine și mi-a sărit în ajutor, recuperându-mi jucăria. I-am mulțumit, apoi m-am îndreptat spre mama unde știam ca voi fi în siguranță. Asemenea lui Mickey, sunt o persoană care e gata să dea o mână de ajutor, satisfacția facerii unei fapte bune acolo unde este nevoie, fiind cea mai mare răsplată. So ... This is me!

Monica Olteanu

8


Gânduri adolescentine

Stau pe bancă precum o frunză ruginită, cu gândurile departe, în parcul singuratic.Mă gândesc cât de repede a trecut timpul.Mă gândesc de ce s-a a schimbat totul aşa… dintr-o dintr dată. În zilele noastre este din ce în ce mai greu să fii adolescent. Apar tentaţii de tot felul cum ar fi: drogurile, ţigările , alcoolul. Cine apucă să meargă pe această cale va fi un om pierdut, fără adolescenţă, fără alţi prieteni decât cei care merg pe acelaşi drum chinuitor,plin de prăpastii… Aproape maturi şi mult prea copii, ne gândim cum am putea defini perioada prin care trecem. Copilăria, adolescenţa, maturitatea sunt perioade pe care omul le traversează în viaţă. Această scară a vieţii este este aceeaşi pentru fiecare. Plini de visuri cât suntem copii, invăţăm cu râvnă în adolescenţă pentru a deveni, la maturitate, oameni adevăraţi. Mii de gânduri îmi vin în minte, mă gândesc la viitorul meu, cât de greu o să fie, apoi gândurile mele se vor duce înapoi, la primii paşi, la primele cuvinte rostite… Dar totul trece mult prea repede, parcă am intrat în secolul vitezei! Realizezi că eşti trecător prin viaţă asemenea unei păsari în zbor…

Alex Botez

9


Ce este est adolescenţa? Este acea paletă de sentimente, imagini şi trăiri cu care fiecare om se joacă la un moment dat şi care uneori poate fi atât de frumoasă, încât unii mai stau o lună, un an adolescenţi, doar pentru a mai şimţi o dată emoţiile vârstei. Adolescentul ia aceste trăiri, le combină, combină, încearcă să le inţeleagă şi când îşi dă seama ama că ceea ce a creat nu este întocmai întocmai ce-şi ce dorea, îşi dă seama şi că nu u mai poate şterge; că timpul şi culoarea, a, rămîne. Copilul-adolescent păşeşte şeşte în viaţă. La 14 anii încearcă emoţiile primirii buletinului. Aşteaptă agitat la coadă să-ll strige. Se uita la poză. Tot faţa de copil, însă acea bucată de plastic confirmă existenţa lui ca persoană, ca om, în mintea lui de acum matur. Capacitatea. Admiterea. Trec toate ca şi cum n-ar ar fi fost şi e acum licean, umblă mai drept, cu privirea aţintită înainte, cu gânduri şi speranţe mari. Viaţa de liceu e cea mai frumoasă. E un nou început. Nimeni nu te cunoaşte, nimeni nu te judecă, toţi te ştiu aşă cum ai fost în prima zi. Zâmbăreţ, âmbăreţ, încruntat, blond sau brunet, nu va şti nimeni că în generală erai băiatul timid cu ochelari sau fata plângăcioasă. Balul bobocilor. Şi iţi dai seama că răţuşca cea urâtă a devenit peste noapte lebădă, că mulţimea te aplaudă, că cineva iţi strigă numele şi ţi se pune coroniţa pe cap. Şi zâmbeşti când vezi în sală pe fosta ta colegă, cum se uita mirată la

10


tine. Doar ea-ţi ştie secretul şi nu îndrăzneşte să-ll mai spună acum nimănui.. Trece şi liceul. Trec cei patru ani atât de repede, încât atunci atun când pleci din el, când te uiţi în urmă, ţi se pare doar o casă dragă şi cunoscută, pe care ştii că o vei mai revedea din când în când, doar aşa,că să ai motiv de bucurie. Balul de sfârşit de liceu. Îţi aminteşte într-un într un fel de cel al bobocilor. Te uiţi ţi la poze şi vezi că prea multe nu s-au s au schimbat. Doar oamenii au mai crescut, în loc de faţa cu ochi surâzători stă acum rezemată de braţul prietenului o domnişoară. Acelaşi zâmbet, mai matur însă cu patru ani. Dai şi Bacul, dai şi admiterea şi nu înţelegi înţelegi cum din copilul adolescent ai ajuns adolescentul matur, cu griji, cu probleme, cu idei şi cu aceleaşi speranţe dintotdeauna. Nu e uşor să fii adolescent, dar nimic nu poate înlocui magia acestor ani, felul în care percepi fiecare lucru, întrebările care te macină şi al căror răspuns îl poţi găsi a doua zi de dimineaţă sau poate nu-l nu mai gaseşti niciodată. Cam aceasta este adolescenţa. Pe scurt, adolescenţa este iubire intensă, adunată cu gelozie, teama de nou, ambiţie, speranţa şi încredere, toate înmulţite cu un număr mai mic sau mai mare de ani, depinde de graba fiecăruia de a intra în viaţă.

Andrei Rezus

11


SĂPTĂMÂNA EDUCAŢIEI GLOBALE „ATITUDINE FAŢĂ DE LUMEA NOASTRĂ”

TOLERANT ÎNTR-O LUME INTOLERANTĂ

Clasa noastră a participat zilele acestea la proiectul “Săptămâna educaţiei globale” unde am luat locul III. A fost o experienţă constructivă din care toţi am învăţat câte ceva. În cele ce urmează vă voi prezenta creaţiile colegilor mei, fără de care proiectul notru nu ar fi existat. Ţin să ă specific faptul că în componenţa proiectului a intrat şi un film realizat de clasa noastră.

ARGUMENT Binele şi răul trăiesc printre noi într-o într o concurenţă continuă. Din păcate, societatea în care trăim nu ne învaţă ce este bine şi ce nu, acestea fiind ind lucruri pe care trebuie să le descoperim singuri. Observăm însă că tot mai mulţi preferă să aleagă calea cea mai simplă, calea prin care ei nu trebuie să lupte împotriva nedreptăţilor, calea prin care ei, pur şi simplu, nu trebuie să facă mai nimic, decât de să fie indiferenţi faţă de cei din jur. Societatea a devenit atât de sufocantă încât s-a s ajuns în situaţia în care oamenii s-au s dezumanizat, şi-au au pierdut sentimentele pozitive faţă de ceilalţi, centrul lor de interes fiind polarizat doar în jurul propriei persoane. Din păcate, însă, cei mai afectaţi afectaţi de această indiferenţă sunt copiii. Astfel, în ziua de azi, întâlnim fel şi fel de cazuri, pornind de la violenţa în familie, de orice tip, care influenţează foarte mult copiii şi, implicit, atitudinea pe care o vor avea faţă de cei din jur şi în anturajul a lor.

12


Desigur că există însă şi excepţii. De exemplu, copiii care trăiesc într-o o familie dezbinată, într-o într o familie de la care nu pot învăţa nimic bun, dau dovadă în viaţă de un comportament exemplar, îi ajută pe cei cu probleme. Exact acest lucru încercăm noi să facem, să tragem un semnal de alarmă, să îi facem pe cei din jur să reacţioneze la nevoile celor din jur... . Dacă ar vedea toţi că pe lumea aceasta există şi persoane bune, probabil totul ar fi mai bine. Însă, după cum vedem, omul a hotărâtt să generalizeze totul şi, astfel, dacă lui nu i ss a făcut niciun bine, nici el nu va face nimic, atitudine pe care noi, prin acest proiect încercăm să o schimbăm. Filmul nostru este o situaţie pur ipotetică, însă, nimeni nu garantează că aceste lucruri nu se întâmplă cu adevărat. După cum am spus mai sus, există diferite cazuri. Unul din ele am încercat noi să îl redăm, este adevărat, dintr-o dintr o perspectivă religioasă. Să îţi ajuţi aproapele, să fii alături de el, în termeni religioşi, înseamnă cam acelaşi lucru cu toleranţa. De aici şi titlul filmului: „Tolerant într-o într lume intolerantă”. Ca elevi, ca enoriaşi, ca membri ai societăţii, noi ne-am ne implicat în problemele, nevoile celor din jur, ajutându-i ajutându i şi luând atitudine în faţa indiferenţei celor mulţi. Cu toate acestea, noi am decis să abordăm o viziune artistică în acest proiect, pentru a avea succes cu tinerii care sunt influenţaţi de comportamentele negative alea celor din anturaj. Bineînţeles că asta nu înseamnă că ne adresăm doar celor care abia încep cep să cunoască viaţa, ci şi adulţilor, care au cea mai mare nevoie de schimbare, deoarece în mare parte ei sunt cei care transmit sămânţa indiferenţei prin copiii lor. Indiferent dacă percepţia noastră este utopică sau, dimpotrivă, prea realistă, considerăm răm că am reuşit să transmitem ceea ce ne-am ne propus şi anume faptul că o posibilă soluţie pentru a trezi conştiinţele oamenilor ar fi redescoperirea credinţei. Suntem de părere ca odată cu revenirea la calea dreaptă, procesul umanizării poate reîncepe, bineînţeles, ineînţeles, în paşi lenţi, deoarece este foarte greu să revii la un lucru la care ai renunţat de bunăvoie.

Matei Ionela Ştefania

13


TOLERANŢA ÎNTR-O LUME INTOLERANTĂ

Simpli aviatori ai destinului - asta suntem şi, încet, ne împingem fiecare muşchi şi simţire către acel spaţiu indefinit numit… lume. Ne întindem picioarele până la Dumnezeu şi înapoi şi cerem o scurtare a pendulării asupra supliciului în care am fost abandonaţi de către o lume meschină şi înjositoare, iar mai apoi evadăm (doar mental) în acel univers al Pandorei . Trăim într-un un mediu ostil, în care toleranţa, indulgenţa şi dorinţa de a fi mai bun, de a ajuta au fost înlocuite de o acută incompetenţă şi neîngăduinţă, de aceea, lupta neîncetată dintre adolescenţii adolescenţii care doresc să îşi arate supremaţia, deseori prin metode total incorecte, îi afectează pe ceilalţi tot mai des. Acea dorinţă de a te ridica deasupra celuilalt se naşte dintr-o dintr pasiune infestată de gelozie sufletească care se manisfestă mai ales ale la vârsta adolescentină când superioritatea speciei se răsfrânge adânc şi infestează tot ce e mai slab. Mulţi dintre noi suntem nişte pioni ce se deplasează într-un într univers ce încearcă să ne controleze, să ne facă nişte stereotipuri în urma cărora va reieşi în mod indirect prostia şi neştiinţa multora , a unor oameni ce reproduc doar acea parte “mauvaise” , pe care o cultivă mai repede decât orice. Şocul şi durerea sufletească şi trupească a celui afectat se va ascunde aşadar într-o o cameră obscură peste peste care cortina a fost deja trasă, asupra căreia acel impas a devenit mereu omniprezent. Aceştia, din dorinţa de a se simţi mai bine, de a fi acceptaţi în această lume în care dacă nu devii o fantoşă controlată de alţii, acei conducători supremi devin, deseori, opusul a ceea ce erau, fix nişte hoţi de demnităţi şi insuficienţă sufletească. Plecăm deseori capetele sub securea dureroasă a răutăţilor celorlaţi şi în ciuda faptului că ne dorim ca aceştia să înceteze, să devină mai buni, nu apelăm la acea iniţiativă îmbibată de toleranţa prin care, poate, i-am am putea convinge să se schimbe. Suntem o ceată de oameni care încalcă regulile bunei cuviinţe şi care încearcă să trateze totul cu o superioritate falsă , meschină, doar pentru a le dovedi celorlaţi celorlaţi că suntem cineva.. Însă, aceste fapte nu

14


reuşesc decât să evidenţieze lipsa de toleranţă de care dăm dovadă şi care, încetul cu încetul, duce la degenerare şi la o viaţă trăită în alb şi negru. Toleranţa poate exista la orice nivel, de la individ la grupul gr lui de prieteni până la stat sau regiune, şi de aceea ea semnifică faptul că fiinţele umane care se caracterizează prin diversitatea aspectului lor fizic, felul de exprimare, prin situaţia lor, trebuie să fie acceptate aşa cum sunt. Criticii noştrii cei mai duri –lumea înconjurătoare- reprezintă acea noxă care nu ar trebui să-şi să şi pună în libertate gândurile şi opiniile decât doar în clipele în care este solicitată; toleranţa putând fi abordată şi din punctul acesta de vedere, căci nimeni nu ar trebui să impună propriile opinii altuia. Lumea în care trăim ne educă în aşa fel încât să tratăm cu o superficialitate şi o lipsă de respect aproape tot ce ne înconjoară , evaluându-ne ne constant şi încercând să ne “execute” ideile ce s-ar s axa asupra cuvântului: “toleranţă”. toleranţă”. Tocmai de aceea trebuie să ne autoeducăm dacă nu ni se oferă şansa să observăm ce e bine pentru noi şi să încercăm să-ii ajutăm şi pe alţii deoarece un punct esenţial este să oferim şi să împărtăşim tuturor cunoştinţele noastre referitoare la acest subiect. Toleranţa!- ăsta ar trebui să fie sloganul nostru, deoarece o atitudine mai bună faţă de lume ne-ar ne ar face în special pe noi, adolescenţii, să realizăm că prin comportamentul pe care îl abordăm, prin mesajele pe care le transmitem nu realizăm nimic nimic concret, bun şi că, dacă vom continua aşa, nu vom face decât să ne minţim pe noi înşine. Ar trebui să ne gândim tot mai des la: “Toleranţă într-o într lume intolerantă” căci dacă vom reuşi să ne schimbăm mai întâi propriile percepţii, vom reuşi să schimbăm o lume întreagă.

Iordache Denisa Ioana

15


TOLERANŢA

Ce înseamnă de fapt toleranţa? Şi cum poţi face paşii spre toleranţă, când lumea din jurul tău e intolerantă? Toleranţă e atunci când laşi un coleg să copieze de la tine la teste, sau poate e atunci când alegi să fii bun cu un bătrân? În dicţionar, toleranţa este definită drept faptul de a fi mai tolerant, mai înţelegător cu cei din jurul tău, dar şi cu tine însuţi. În Evul Mediu, regii toleranţi erau consideraţi extrem de înţelepţi, atâta vreme cât îşi exercitau puterea sub imboldul dreptăţii. Acum, să fii tolerant, să ai o atitudine pozitivă în societatea noastră, poate fi văzut mai degrabă ca un dezavantaj. De ce? Nu am putea răspunde la această întrebare decât făcându-ne o analiză temeinică a conştiinţei noastre. După părerea mea, a fi tolerant înseamnă să deţii controlul asupra ta, să nu te pierzi cu firea şi să ai răbdare cu cei din jur, fără să tinzi spre perfecţionism din prima. A fi tolerant, nu implică neapărat nişte acţiuni concrete, bine definite, precum actele de voluntariat; nu trebuie să fii hotărât spre un anumit lucru ca să fii tolerant, trebuie doar să ai răbdare cu societatea în care trăim, deşi ne pune la foarte grea încercare uneori. Trebuie doar să dai oamenilor şansa de a mai încerca o dată şi încă o dată şi de câte ori e nevoie, ca să reuşească să facă ce îşi propun. Noi am preferat să ne gândim la toleranţă ca la un act greu de realizat, pe care l-am pus pe un piedestal, undeva, uitând de el. E suficient să ai inimă şi să le dai şi altora, aşa precum, poate că ţi s-a dat şi ţie, iar dacă nu ţi s-a dat încă, nu înseamnă că nu o să culegi niciodată rodul toleranţei tale. De asemenea, oricât de greu ar putea fi, mai cred că e important să ne menţinem atitudinea pozitivă faţă de mediul în care trăim şi, în egală măsură, să încercăm să insuflăm şi altora o atitudine pozitivă şi tolerantă asupra lumii. Cred sincer că fiind mai toleranţi, vom fi mai buni, mai pozitivi şi mai frumoşi; Trebuie doar să găsim cheia spre inimile noastre.

Crîşmaru Claudia

16


TOLERANT ÎNTR-O LUME INTOLERANTĂ

Ce înseamnă de fapt să tolerezi? Ţi-ai pus vreodată întrebarea aceasta? Te-ai gândit vreodată suficient încât să ajungi să te luminezi singur? Măcar ştii ce sentiment ai când tolerezi ceva...? Am avut parte de diferite reacţii şi rezultate pe drumul vieţii străbătut până acum şi voi avea şi de acum înainte. Cu toţii avem aşa ceva. Fiecare impuls din exterior ne-a convenit mai mult sau mai puţin. Fiecăruia i-am dăruit mai multă sau mai puţină acceptare. Dar ce s-ar întâmpla atunci când nu poţi accepta ceva cu desăvârşire? Ajungi să accepţi de cele mai multe ori ... împotriva voinţei tale, oarecum. Se numeşte toleranţă. Te abaţi de la drumul tău prea bine definit de către tine însuţi şi priveşti într-o direcţie laterală, poate chiar opusă.Te agăţi de milă, de simpatie, de colţul bun al sufletului tău, te foloseşti de acea bucăţică de emoţie şi te laşi pradă cascadei. Nu e un lucru neapărat rău, să tolerezi mai multe fapte ale celor apropiaţi, însă, atunci când tolerezi ceea ce e făcut din răutate pură sau din obrăznicie, e greşeala ta, căci dai ocazia să apară obişnuinţa în înfăptuirea dezastrlui pe piese de puzzle. Piesele nu se adună doar datorită ţie, ci datorită tuturor celor ca tine. Mulţi dintre noi lăsăm să treacă de la sine ceea ce nu se va întâmpla. Timpul nu le vindecă neapărat pe toate, ci dă şi ocazia să se nască alte oportunităţi de dezastru. Totuşi, continuăm să ne bazăm pe timp. Mare greşeală. Însuţi timpul nu ne tolerează aşteptarea. Dacă ne dă o ocazie de a alege ceva, orice, şi alegem greşit, nu ne va accepta rugăciunea la o a doua şansă, ci va trece cu vederea, ne va face să îmbătrânim, şi într-un final să pierim cu regretul că timpul e atât de neîndurător, cu regretul că am avut parte de atâta timp...şi l-am pierdut. Sunt sigură că fiecare dintre noi ţi-a dorit măcar odată să dea şirul întâmplărilor înapoi, să curgă în sens invers, fie pentru o oră, fie pentru o zi, fie pentru o viaţă întreagă. Nici acesta nu ne tolerează dorinţele egoiste, ci merge mai departe, fără păsare. Avem atâtea exemple peste tot. Să fim complet intoleranţi, e o greşeală. Avem nevoie de un echilibru. Nu ne putem întoarce faţa de la nedreptatea ce se face pretutindeni în jurul nostru, să lăsăm vieţi nevinovate să moară şi altele, să plângă şi să-ţi încleşteze dinţii că nu au putut face nimic. Nu putem fi chiar atât de ignoranţi încât să nu tolerăm nevinovăţia victimelor Şi să nu oferim o privire plină de afecţiune, încadrată întrun zâmbet de consolare, luminat de o unică rază chinuită de speranţă. Să nu le tolerezi nepăsarea, să nu le accepţi prejudecăţile, să nu-i laşi să-ţi atingă sufletul pur, dăruit de undeva de sus. Nu le tolera privirile pline de

17


dezgust doar pentru că tu ai o inima în loc de un cub de gheaţă, nu le da ocazia să plece fără să audă ce ai de spus, şi cel mai important, tolerează-ţi lacrimile, tolerează-ţi dovada ce demonstrează că îţi pasă. Nimic în lumea asta nu e perfect, de o corectitudine certă. Suntem invadaţi deseori de sentimente prea puternice, nocive pentru psihicul nostru, ce ne determină să acţionăm iraţional, să uităm ce e de făcut, să uităm ce e dreptatea. Vrem să ni se tolereze comportamentul? Atunci vom fi nevoiţi să recunoaştem că am greşit. Vom mai fi nevoiţi să reparăm greşeala, dacă se poate, sau cel puţin să încercăm. Haosul ce cuprinde încet, lumea noastră puerilă e singurul joc periculos ce nu trebuie finalizat, ci dimpotrivă, să eliminăm, încet, pe rând, jucătorii, până când jocul va fi desființat. Nu sunt şanse să ducem asta la bun sfârşit, decât printr-o exterminare totală, însă ne putem tolera slăbiciunile şi să le corectăm pe cât de mult posibil, ca mai încolo să le folosim în avantajul nostru. Putem păstra balanţa, ne putem strădui să-i ajutăm şi pe alţii în drumul lor spre un scop anume, putem învăţa treptat ce e drept şi ce nu, putem să ne controlăm pe noi înşine în orice situaţie, dar pentru a putea toate acestea, mai întâi trebuie să învăţăm. Să luăm fiecare exemplu valid existent în momentul oportun şi să ne folosim de el pe post de poartă spre luminarea sufletească. Oferă ajutor celor ce nu au reuşit, gândeşte-te la ei oferindu-le numai urări de bine, fă-le promisiuni pe care ştii că eşti în stare să te ţii şi respectă-le, ai grjă de tine, ca să poţi avea grijă şi de ceea ce le-ai promis. Tolerează nereuşitele altora, fiindcă vei ajunge şi tu în acel impas!

Candrea Sandra Roxana

18


ÎN CĂUTAREA CĂII ADEVĂRULUI ADEVĂRULUI După părerea mea, a fi tolerant înseamnă a arăta înţelegere faţă de oamenii de culoare, faţă de oamenii ce au altă credinţă, atâta timp cât motivul pentru care trebuie să fii tolerant este spre binele persoanei respective. În cele mai multe cazuri, faptul că tolerăm nu înseamnă că facem o alegere corectă, corectă, mai ales când persoanele cu care ar trebui să fim toleranţi încalcă anumite norme morale. Multe persoane trec prin viaţă mai mult sau mai puţin indiferente cu ceea ce se întâmplă în jurul lor. E adevărat că nimeni nu este în măsură să judece aceste persoane, persoane, pe care, de cele mai multe ori, nu le înţelegem, dar a tolera nu înseamnă nici că e bine că-i că înţelegem pe cei care îşi irosesc întru totul viaţa şi sunt foarte nepăsători, indiferenţi. Tolerându-i, Tolerându i, nu le arătăm că ne este milă sau că vrem să-i ajutăm tăm într-un într un fel. Nu facem nicio faptă bună tolerând ignoranţa, minciuna, lenea, indolenţa sau mizeria intenţionată. De asemenea, după părerea mea, o greşeală foarte mare ar fi încercarea de a fi la fel ca ei din dorinţa de a înţelege mai bine lumea în care ei trăiesc, deşi în majoritatea cazurilor este mai bine să fii tolerant cu intoleranţa altora. Toleranţa ar putea fi asociată cu o virtute şi anume cu blândeţea. Se poate spune că o persoană este tolerantă, blandă, până ce ajunge la păcat, în cazul de faţă faţă până când aceasta decide că este cu mult mai bine a fi intolerant cu cei din jur, decât să mergi pe calea cea dreaptă. În concluzie toleranţa nu este rea, dar nu este întotdeauna calea cea mai bună spre aflarea căii adevarului.

Ţăranu Ilie

19


20


Descoperind lumina Povestea începe prin 2001, pe când eu aveam venerabila vârstă de 9 ani. Despre „acea” zi, nu îmi mai aduc aminte mare lucru, sau poate nu vreau să îmi mai aduc aminte. În decursul anilor, când mai întreba câte un curios cum s-a s întâmplat, preferam să mă închid în mine, ascunzându-mă ascunzându mă sub pecetea muţeniei. Totuşi, undeva în subconştientul meu, încă zace ascunsă teroarea acelei zile şi fiecare secundă care trece mă face să mă simt mai departe de ea şi totuşi, dureros de aproape. Acum,când încerc să îmi amintesc, simt că, de fapt, nu vreau asta şi mi-e e frică, dar frânturi de imagini din ziua aceea încă mă bântuie. Acum, totul e pentru mine fobie şi coşmar, un coşmar care zace în întuneric întuneri şi în care vreau să mă mai scald vreodată, dar pe care îl revăd de fiecare dată când mă privesc în oglindă, căci omul e o maşinărie a uitării, dar ce e concret, palpabil, nu dispare, şi nu îl poţi uita. Singurul lucru clar e că, din dimineaţa zilei de 6 ianuarie, fetiţa aceea aiurită cu nume de sfântă nu avea să mai fie aceeaşi. Era o dimineaţă îngrozitor de geroasă, dar care părea cumva perfectă. Puţina lumină care era se filtra prin sclipiri ca de diamant prin zăpada îngheţată. Oricât de grăbită aş fi fost ost în drumul meu spre şcoală, nu m-am am putut stăpâni să nu admir cerul cenuşiu din care se cerneau cu grijă nişte fulgi anemici şi pufoşi. Totul în acea dimineaţă era îngheţat; nasul meu, drumul, copacii, până şi sufletul lui Dumnezeu a îngheţat atunci. Ţin Ţin minte că am găsit foarte potrivit dacă aş alerga; parcă aş fi vrut să fac pe plac vreunui pictor imaginar care ar fi privit scena. Şi alergam. Şi alergam. Alergam tot mai repede, înnebunită după plânsul zăpezii, atunci când călcam pe ea. Tot alergând intenţionam intenţionam să trec şi strada aparent goală. Şi am alergat, până când un zgomot fad mi-a mi a lovit timpanele. Apoi nu am mai auzit decât scârţâitul unor roţi, zgomot care s-a s a materializat într-o într senzaţie de furnicături şi ameţeală. Eram întinsă pe spate şi-mi şi mi era frig, şi o durere surdă îmi îngheţa creierii, în timp ce o alta îmi ardea trupul. Ştiam ce ss-a întâmplat, dar nu reuşeam să găsesc o rezolvare, în haosul de trăiri care era acum creierul meu. Tot ce ştiam e că nu e bine şi îmi tot repetam asta, până până când o durere mută începu să mă muşte pe la extremităţi, pentru ca mai apoi să avanseze spre centrul meu vital. Nu îmi mai simţeam mâinile de loc, iar picioarele îmi erau ca nişte cârpe care nu vroiau să se urnească. Priveam cerul şi simţeam că mi se scurge rge ceva fierbinte din păr. Prin pâsla care îmi acoperea ochii am văzut deodată o femeie cu capul gol şi cu privirea pierdută de spaimă, care îmi urla ceva în ureche, ceva ce însă eu nu înţelegeam. Apoi, acea femeie m-a m a apucat de umeri, moment în care am simţit imţit un junghi trecându-mi trecându mi prin toate celulele corpului. Aici, amintirile mele se amestecară într-un într un amalgam de voci, plânsete, sirene de maşină şi miros de morfină.

21


Nu ştiu cât timp trecuse; se poate să fi fost un minut, o zi, sau chiar un an. Tot ce ştiu e că m-am am trezit brusc, ca după un somn lung, scăldată în lumină. Dar nu era lumina vreunui bec, sau lumina soarelui; era pur şi simplu lumină. În mod normal, să levitez într-un un vid alb m-ar m ar fi umplut de spaimă, dar atunci nu eram speriată. Eram cumva surprinsă, dar mă simţeam cumva liniştită, plină de pace. Mi-am am pişcat mâna, ca să îmi dovedesc că nu era un vis. Stăteam într-un într spaţiu vast, şi eram înconjurată de lumină. Brusc, ceva şi mai luminos decât însăşi lumina apăru şi din acea lumină veni un om înalt, cu părul lung, şaten, care îi curgea în valuri pe umeri, şi care avea pe chip cel mai blajin şi mai ciudat zâmbet pe care îl văzusem vreodată. - Bună, Elena. Îţi este teamă? mă întrebă omul. - Nu, am răspuns eu. Nu înţelegeam de unde a ieşit omul, aşa că prezenţa lui mă speria, impunându-mi mi în acelaşi timp respect. - Oamenii au decis să te trimită la Mine, dar timpul tău nu a sosit încă, aşa că te vei întoarce în lumea lor.Brusc, omul nu mi se mai părea aşa de blând şi de bun, şi parcă nu mai era nici chiar aşa de tânăr cum îl văzusem la început. Acum aveam impresia că e doar un bătrân ţicnit care debita aiureli. Aici, existenţa mea plăpândă se pierdu în amintiri vechi, pe care nici nu ştiam că le am. Brusc,îmi reveni în nas acel miros de morfină specific spitalelor. Din instinct, am deschis ochii, dorind să identific sursa mirosului. Cu toate acestea, ochii parcă îmi eram oţeliţi, căci mi-a a luat ceva până să îi pot deschide. Totuşi, când am reuşit, am sesizat, mai întâi în ceaţă dar apoi din ce în ce mai clar, forma unei uşi, capătul patului în care stăteam şi zgomotul sacadat al unui dispozitiv. Mă simţeam ca şi cum reveneam la viaţă, căci reîncepeam să îmi simt corpul. Apoi am descoperit silueta unei femei care se holba la mine. - Vai de mine, te-ai ai trezit! Exclamă ea pe un ton piţigăiat. - Ce s-a a întâmplat? Am spus eu. Cuvintele mi-au mi au ieşit din gură grăbite şi glasul parcă nu era al meu, atât de spart şi de răguşit era. - Ai fost în moarte clinică. E un miracol că trăieşti. - Am visat ceva, am spus us eu, amintindu-mi amintindu mi brusc de omul ciudat din vis. Atunci femeia zâmbi blând şi spuse: - E imposibil. Ţi s-o o fi părând doar.

Crîşmaru Claudia

22


Un mâine doar al meu...

Deseori mă gândesc la ceea ce lumea crede despre mine,despre prietenii mei...Ştiu că fiecare dintre noi a greşit poate în cele mai importante momente ale vieţii dar eu am luat parte la o transformare de care nu îmi prea aduc aminte cum şi când a început! Ar fi înspăimântător să ştiu că din tot acest cosmos de sentimente, desăvârşit dar egal cu sine,numai dragostea şi prietenia din viaţa unui om se petrece la întâmplare. Azi mă întreb dacă atunci când am început să leg prietenii,să iubesc,nu s-a întamplat ceva lânga mine...ceva pe care nu l-am văzut şi nu l-am înţeles şi prin ignorarea căruia m-am abandonat fără luciditate,cu totul iresponsabilă, trezindu-mă acum că am devenit ceva,neştiind de unde am plecat! Ştiu...s-au aş vrea să ştiu că tot ce simt eu acum au simţit şi alţi într-o perioada a vieţii lor deoarece fiecare dintre noi are un destin al lui,unele chiar obscure şi lipsite de glorie care de multe ori preferă să decidă în absenţa noastră pentru o viaţa întreagă,destine care undeva se intersectează prin diferitele asemănări! Undeva ştiu că m-a frapat un amănunt,că s-a întâmplat ceva dramatic cu mine de nu am reuşit să conştientizez la momentul oportun ceea ce era important în viaţa mea. Astăzi...cuvântul care mă domină este resemnarea...am decis să îmi asum consecinţele transformări mele cu singurul gând că mâine voi avea ocazia să scot tot ce e mai bun din mine,să arăt lumii întregi că nimic nu e pierdut,că pot visa cu ochii deschişi în continuare,că pot să aspir la cele mai mareţe lucruri,că pot atinge imposibilul prin dragostea şi prietenii care odata au reuşit să mă schimbe şi că încă găsesc curajul de a fi eu însumi,chiar dacă nu ştiu încă cine sunt! Inainte aveam un nimic pe care deseori îl găseam aruncat într-un colţ al camerei,îl luam cu mine şi străbateam o zi...un mâine care era pierdut...o perioadă seacă...acum am găsit în mine o transfomare adolescentină pe care mi-o asum şi străbat cu ea un mâine care este numai al meu.

Rotundu Alexandra

23


Visul unui om despre un om. Deseori, când în gol privesc, Cu disperare îmi amintesc, De chipul tău dulce, fermecat, Ce nu pare a fi adevărat. Doi ochi sticlii,căprui, Pierduţi în mantia întunericului, Stau aşezaţi perfect în orbite, Plutind în priviri răpite. Zâmbetul, atât de fermecător, Probabil furat de la un actor, Se strecoară pe chipul lui Ce seamănă cu al nimănui. Sub pielea de un alb catifelat Se ascunde un suflet uitat, Care încă licureşte ca o stea, Poate fiind însăşi dragostea. Ale mele vise şi speranţe, Se împreunează în nuanţe, Zboară peste tot împreună, Parcă se ţin de mână. Din păcate, când brusc mă trezesc, Mai reprezinţi doar un gând îngeresc, Ce mă bântuie în fiecare noapte, Şi mă chinuie continuu cu şoapte.

Candrea Sandra

24


Frig Viaţa – o furtună… Fulgere îngheţate, Delir vindecător, Sfericitate sublunară…

Sunt călător gândului Îngropat în sarcofagul Jefuit de hoţii deşertului: Iluziile, mimesisul abisului… Inima – cetate ascunsă Şi îngheţată, înfrigurată… Iar iubirea… focul Care o topeşte.

Daniela Ungureanu

25


Floare.

O floare. Întâia floare-a primăverii. Petale albe, cu urme purpurii, Ca obrajii unei fecioare. Plăpândă eşti şi fără glas În faţa muritorului Ce, nepăsător, ar putea să te calce. Te suflă vântul, mititico! Te-aş lua şi te-aş strânge la piept; Dar vai, necugetat-aş fi, Căci, în a mea îngrijorare Ţi-aş rupe suflul vieţii. Te privesc şi văd în tine dragostea mea. Şi te văd cum creşti Şi aşa creşte şi dragostea mea În mine. Şi ştiu că oricând voi vrea Să-mi surp dragostea, Te-aş călca, biată floare. Te-aş călca fără măcar să te privesc.

Crîşmaru Claudia

26


Prezent

Pe coline sângerânde, Adieri plăpânde, Îţi cuprind obrazul viu, Rece,uscăţiv şi rozaliu. Lasă-ţi părul să zburde, Pe-ale aerului valuri scurte. Lasă o lacrimă să clipocească, Pe chip să-ţi sclipească. Priveşte spre abis, Transformă-l în vis. Taie-i din crezare, Şi dă-i uitare, Căci nimeni nu-ţi va asculta, Simpla vorbă de puşlama. Te vor închide între zăbrele, Şi-ţi vor spune toate rele. După, te vor arunca în stradă, Fără apă, fără hrană. Îţi vor lua cea din urmă suflare, Transformând-o într-o boare

Candrea Sandra

27


Cele mai vândute cărţi din lume 1.

Harry Potter, de J.K. Rowling a fost tradusă în peste 63 de limbi şi vândută în cel puţin 400 de milioane de exemplare de la publicare până astăzi. 2.

Poveste despre două oraşe, de Charles

Dickens: peste 200 milione de exemplare vândute până acuma. 3.

Stăpânul inelelor, de J.R.R. Tolkien: circa 150 de milione de exemplare vândute de la publicare. Romanul a fost publicat sub forma unei trilogii(Frăţia inelelor, Cele două turniri, Întoarcerea regelui). Publicarea trilogie a avut loc între 1954 şi 1955. 4.

Micul prinţ, de Antoine de Saint-Expuery: circa

130 de milioane de exemplare vândute de la lansarea pe piaţă. Cartea a fost publicată in 1943, la New York, în engleză şi franceză şi a ajuns să fie tradusă in 220 de limbi şi dialecte. 5.

Musashi, de Eiji Yoshikama: peste 120 de milioane de exemplare vândute. Yoshikama spune povestea celui mai cunoscut samurai din istoria Japoniei, Miyamoto Musashi, celebru pentru duelurile sale şi stilul de luptă cu două săbii.

28


6.

Cronicile din Narnia, de Clive Staples Lewis:

peste 120 de milioane de exemplare.Scriitorul irlandez spune povestea celor patru fraţi Pevensie care au acces în regatul Narniei. 7.

Zece negrii mititei, de Agatha Christie:

peste 100 de milioane de exemplare vândute până acuma. 8.

Twilight, de Stephenie Meyer: peste 100 de milioane de exemplare de la apariţie. Conţine patru volume: Amurg, Lună nouă, Eclipsa şi Lună nouă. 9.

Romanul Ea, de Sir Henry Haggard: între 80 si 85

de milioane de exemplare până acuma şi a fost tradus în 44 de limbi. Publicat în 1887, romanul spune povestea unui profesor universitar de la Camabridge, Horace Holly şi a lui Leo Vincey dintr-o enclavă africană, ruptă de civilizaţie şi încremenită în timp. 10.

Codul lui Da Vinci, de Dan Brown: peste 80 de milioane de exemplare şi a fost tradusă în 44 de limbi. Cartea a fost ecranizată în 2006.

Suciu Ana Maria

29


Ce vedem anul acesta pe marile ecrane? 1.The Hobbit: An Unexpected Journey Gen: Aventuri, Fantastic; În rolurile principale: Martin Freeman, James Nesbitt, Richard Armitage, Sir Ian McKellen, Andy Serkis; Data apariţiei:14 decembrie 2012; Sumar: Hobbit--ul Bilbo Baggins îşi părăseşte comfortabila vizuină, şi însoţit de un grup de pitici, porneşte spre Muntele Singuratic pentru a recupera din măruntaiele sale nepreţuita comoară furată de balaurul Smaug/ Aparent neajutorat, Bilbo va trebui să înfrunte o mulţime de pericole, dar va pune mâna în sfârşit, şi pe fantasticul inel al puterii, cel în jurul căruia se dau atâtea lupte în trilogia tr „Lord of the Rings”.

2.Brave Gen:Animaţie; În rolurile principale:Emma Thompson, Kelly Macdonald, Kevin McKidd; Data apariţiei:22 iunie 2012;

Sumar:O ceartă cu mama ei o face pe prinţesa Merinda să ia o nesăbuită hotărâre pentru care va plăti scump, căci întreg regatul îi este ameninţat. Merinda va fi nevoită să lupte cu incredibilele forţe ale naturii, ale magiei şi ale întunericului pentru a contracara un blestem străvechi şi pentru a-şi a salva familia şi supuşii de la un destin prea crunt pentru tru a fi descris în cuvinte.

3.Mirror Mirror Gen:Aventuri, Comedie, Dramă, Fantastic;

30


În rolurile principale:Lily Collins, Julia Roberts; Data apariţiei:16 martie 2012; Sumar:Filmul este o viziune modernă, proaspătă şi plină de umor contemporan, asupra uneia dintre cele mai iubite poveşti din toate timpurile: „Albă ca Zăpada şi cei Şapte Pitici”. Regina, mama vitregă a Albei ca Zăpada, a uzurpat tronul şi a secat visteria regatului. Acum, singura şansă de a-şi a şi spori averea, este să se mărite cu Prinţul rinţul Alcott, dar acesta se îndrăcosteşte de Albă ca Zăpada, aşa că, regina o trimite în pădure şi o lasă în ghearele unui monstru înfricoşător, însă este ajutată de cei şapte pitici.

4.The Woman in Black Gen:Dramă, Thriller;

În rolurile principale:Daniel Radcliffe, Ciaran Hinds, Janet McTeer; Data apariţiei:16 martie 2012; Sumar:Tânărul avocat Arthur Kipps îşi lasă fiul în Londra pentru a pleca într-un într sat izolat să rezolve problemele legate de moştenirea răposatei Alice Dabrow. Ajuns acolo, descoperă că o serie de accidente şi sinucideri inexplicabile i-au i obligat pe locuitori să îşi închidă copiii în case, pentru a-i a i proteja de un inamic invizibil. În noaptea pe care o petrece de unul singur în casa defunctei, lui Arthur i se arată o serie de lucruri ciudate, ciudate, care îl ajută să facă o anumită legătură între toate victimele acestor evenimente misterioase. Fantoma unei femei dispreţuite de întreaga comunitate pentru că nu a fost în stare să îşi salveze fiul, Nathaniel, poartă porecla de „Femeia în Negru”. Din cauza morţii fiului ei, ea nu îşi găseşte liniştea, iar faptele lui Arthur o fac să îşi îndrepte ghearele către fiul avocatului. Acum Arthur trebuie să îşi sacrifice tot ce are mai drag pentru a-şi şi salva fiul.

Bîrgaoanu Maria

31


Cântăreţi celebrii care nu mai sunt printe noi

Whitney Houston,a

fost o cântărea cântăreațță, manechin,

actrițță și producătoare americancă. În 2009, Guinness actri World Records a mențționat-o o ca fiind cea mai premiată femeie din toate timpurile. Lista ei de premii include două Premii Emmy, şase Premii Grammy,, 30 Billboard Music Award și 22 de American Music Award,, având în total 415 premii primite de-a a lungul carierei. Whitney a fost de asemenea una dintre cele mai bine vândute artiste din lume, vânzând peste 170 de milioane de albume, single-uri și videoclipuri. uri. Primul rol al lui Houston a fost în filmul, The Bodyguard (1992). Coloana sonoră ini inițțială a filmului a câșștigat Premiul Grammy pentru albumul anului. anului Single-ul principal, „I Will Always Love You”, You a devenit cel mai bine vândut disc single din istoria muzicii al unei artiste în întreaga lume. Cu acest album, Whitney a devenit prima artistă care a vândut mai mult de un milion de exemplare ale unui album într-o o perioadă de o săptămână. Houston a continuat tinuat să apară în filme și să contribuie la realizarea coloanelor sonore, inclusiv filmele Waiting to Exhale (1995) și The Preacher's Wife (1996). Pe 11 februarie 2012, a murit din cauze necunoscute la Beverly Hilton Hotel în Beverly Hills, California.. La Premiile Grammy 2012 i-au i au fost aduse omagii, iar Jennifer Hudson a cântat „I Will Always Love You” în memoria sa.

Michael Jackson,

supranumit Regele muzicii pop, pop a

fost un renumit cântărețț american,, care a adus contribuț contribuții importante muzicii, dansului și modei. Imensul succes comercial și o viațță personală sonală mult prea controversată l-au l ținut în cultura muzicii timp de patru decenii. Michael Jackson este recunoscut ca fiind cel mai de succes artist din toate timpurile potrivit Guiness World Records.Al șaptelea copil al familiei Jackson, Michael a debutat în anul 1964 alături de frațții săi, în formațția The Jackson 5, ca principal vocalist, fiind cel mai tânăr membru. Și-a a început cariera solo în 1971, în timp ce încă era membru al forma formațției. . Prin intermediul prestațțiilor scenice și a videoclipurilor, Michael chael Jackson a popularizat o serie de tehnici de dans complicate din punct de vedere fizic, precum robotul și moonwalk-ul. ul. Stilul vocal, timbrul

32


muzical și coregrafia lui au inspirat numeroș numeroși artișști pop,rock, R&B și hip hop, spărgând barierele dintre genera generațții, cele culturale și cel rasiale. Michael Jackson este unul dintre pu puțținii artișști care au intrat de două ori în Rock and Roll Hall of Fame. Printre alte realizări se numără și 13 recorduri Guinness, incluzând recordul pentru „ cel mai de succes entertainer din toate timpurile”, timpurile 14 premii Grammy, 26 premii American Music Awards, 12 premii pr World Music Awards, 17 single-uri singl numărul unu în Statele Unite și vânzări de peste 800 de milioane de discuri, fiind unul dintre cei mai vânduțți artiș artiști din istorie. Michael Jackson a strâns și a donat peste 300 de milioane de dolari prin intermediul a 39 de acțțiuni de caritate și prin intermediul propriei sale fundațții, Fundaț Fundația Heal the World. Michael Jackson a murit la 25 iunie 2009, într-un într spital din Los Angeles, Angeles în urma unui stop cardiac suferit la locuin locuințța sa. Moartea lui a atras atențția întregii lumi, ceremonia de comemorare fiind urmărită de aproximativ un miliard de oameni.

Amy Winehouse, a fost o cântăreaţă engleză

recunoscută

pentru vocea sa gravă, specifică contraltelor.. cât și pentru întinderea sa vocală ce măsura aproximativ trei octave. Conform criticii de specialitate Winehouse era „colosal de talentată din punct de vedere vocal”, având „un glas cu adevărat rar, menit să îmbunătățțească viețțile ascultătorilor.” Oferind o recenzie albumului Frank,, editorii all music o comparau pe Amy cu Macy Gray și îi numeau vocea „un hibrid între Billie Holiday și Lauryn Hill”. A abordat diferite stiluri muzicale: rhythm and blues, blues soul și jazul anilor 1960. Winehouse a debutat discografic în anul 2003, când a lansat albumul albumu Frank; discul a primit recenzii favorabile din partea criticilor de specialitate și a fost nominalizat la premiul Mercury.. Amy Winehouse să devină prima cântărea cântăreațță engleză care a câșștigat cinci premii Grammy. Grammy Stilul ei muzical a influențțat puternic interpretele britanice care au debutat la finele anilor 2000 . În ciuda unei cariere muzicale prolifice, viațța privată a cântărețței a fost adesea adese comentată negativ de ziarele de scandal din întreaga lume din cauza consumului excesiv asistentul de produc producțție video Blake FielderCivil. Amy Winehouse a decedat pe 23 iulie 2011 în locuințța sa din Londra, cauza decesului fiind consumul excesiv de alcool. Suciu Ana Maria şi Rotundu Ionela Alexandra

33


HANDMADE!!! Produsele handmade sunt speciale, pentru că sunt unt unicate unicat fiind obţinute din ideile deile şi conceptul unor artişti talentaţi. Realizarea lor necesită multă muncă, timp, energie şi idei originale. originale De multe ori în prezentarea unui produs este spusă si povestea lui: lui ce simbolizează, de la ce idee a pornit artistul când l-a a creat, ce inspiră şi cui îi este adresat. Astfel, atunci când cumperi un produs handmade, cumperi cumper mai mult decât un accesoriu sau o geantă, cumperi o poveste şi o experienţă. Există artişti care crează o gamă foarte variată de produse, de la cercei şi inele la bentiţe şi tricouri couri si există şi acei artişti care crează o anumită categorie de produse,, pentru un anumit segment de clienţi sau care lucrează în principal cu un singur tip de material. Diversitate există din plin – accesorii în stil urban sau romantic, rochiţe Lolita, tutu-uri tutu într-o o explozie de culori, bijuterii din cupru sau argint, broşe din fetru, mărgele pictate, jucări pufoase, obiecte de decor cor inspirate din alte vremuri. Prezentarea produselor handmade a ajuns să primească tot mai multă atenţie,, în special în mediul online sau la târgurile de profil. Fie că suntem de acord sau nu, modul de prezentare ajută la luarea deciziei de cumpărare. cumpărare De accea este foarte important ca acesta să fie în acelaşi ton cu povestea şi produsul. Cu cât aceste elemente se potrivesc mai bine între ele, cu atât mai puternic este efectul. Întocmai pentru că că produsele handmade permit un grad mare de personalizare, trebuie profitat de versatilitatea acestora. Iar pentru că pe această piaţă apar tot mai mulţi artişti, arti , detaliilor li se acordă tot mai multă atenţie, pentru a seduce potenţialii cumpărători. Aceste e detalii pot fi cărţi de vizită impecabil realizate ce conţin logo-ul logo ul brandului, bileţele personalizate, un cadou neaşteptat, ambalaj ecologic sau ambalaj în acelaşi ton cu cartea de vizită sau imaginea brandului. Produsele handmade sunt alese pentru execuţia execuţia impecabilă, pentru povestea din spatele produselor şi pentru sufletul şi pasiunea puse în realizarea lor. Aceste lucruri se văd în ambalajele prietenoase, culorile alese şi combinate cu grijă, finisajele atent lucrate şi atenţia la detalii. detalii. Handmade-ul Handmade aduce o gură de aer proaspăt pe piaţa actuală şi lumea începe să-şi şi îndrepte atenţia asupra acestor produse.

Suciu Ana Maria

34


FUN!!! 1. Sudoku Reguli de joc: fiecare rând, coloană coloană sau regiune nu trebuie să conţină conţ decât o singură dată cifre de la 1 la 9. Formulat astfel, fiecare ansamblu trebuie să conţină conţină cifrele de la 1 la 9 o singură dată.

35


2.Labirint

3.Bancuri • Culmea exagerării: o furnică să pretindă că i-a a intrat praf în ochi. • Culmea îngustimii unui rîu: să aibă doar un mal. • -Bă Bă Ioane, ce-i ce ăla „lator” -Da Da eu de unde să ştiu măi Gheorghe? Da ce-ţi veni? -Păi Păi uite, mi-a mi zis fiul meu că şi-a şi luat un „cal cu lator”. • Gheorghe îşi înmormîntează soacra. Vine omul acasă şi, cînd să deschidă poarta, îi pică o ţiglă în cap, la care Gheorghe, contrariat, zice: - Deja ai ajuns? • Badea Gheorghe a început să repare acoperişul casei. Partea bună e că a ajuns în vîrful casei. Partea proastă e că a început să alunece. Partea bună e că s-a a prins de burlanul bu casei. Partea proastă e că burlanul s-a s rupt. Partea bună e că sub el era o căpiţă de fîn. Partea proastă e că în capiţă era o furcă cu ţepii în sus. Partea bună e că n-a a căzut pe furcă. Partea proastă e că nici pe capiţă n-a n căzut... Lucan Remesiana şi Maria Bîrgăoanu

36


Colectivul redacţional 1. Bîrgaoanu Maria 2. Matei Ionela Ştefania 3. Suciu Ana Maria

Profesor coordonator : Gîm Lavinia


„Un adolescent, care simte cum depăşeşte adolescenţa, e sfâşiat de melancolie ... şi, totodată, e neabdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea, ca să-şi poată începe " adevarata viaţă".”

Mircea Eliade

LICEUL TEORETIC ION LUCA AN ŞCOLAR 2011-2012 CLASA A X-A PROFILUL MATEMATICĂ-INFORMATICĂ INTENSIV

Metamorfozare 2012  

Revista clasei a X-a A

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you