METAMORFOZARE

Poveste de cartier

Balul bobocilor

Pg .6

Pg.22

M is for Music pg.8

Timpuri noi Pg. 25

Lecturaun viciu..?

Pg. 10

Eu, altfel!

Pg.28

Lacrimile.. planetei mele...

Pg. 40

Fashion page Pg. 17

Poveste de dragoste Pg16

Joc Č™i joacă Pg. 56

Ion Luca s-a născut la 7 decembrie 1894 în oraşul Roman şi a trecut în lumea umbrelor în anul 1972 , la Bucureşti . Între anii 1901-1903- urmează primele două clase primare în oraşul Roman după care între 19061908-se înscrie la Liceul Ferdinand I din Bacău şi urmează primele două clase secundare. Între 1908-1915 Ion Luca urmează seminarul„Vasile Lupu din Iaşi , ajungând ca în 1918 să termine Facultatea de Drept din Iaşi. În anul 1922 îşi publică lucrarea de doctorat numită “Raţionalismul în drept” în “Cartea Românească”, tot acolo publicându-şi şi lucrările:”Bolşevism şi creştinism”, dar şi “Jertfa care creează” în 1923.

La tipografia Şcolilor militare de administraţie din Bacău publică eseul “Individualism religios”în anul 1925 , tot la aceeaşi editură apărând şi lucrările “Morala raţionalistă” şi “Meliorismul pragmatic în anul 1926 . Între anii 1927-1932 Ion Luca predă disciplinele filosofice la liceul de fete “Vasile Alecsandri”, iar după această perioadă în anul 1934 debutează la Teatrul Naţional din Bucureşti. În aprilie 1944 are loc refugiul la Craiova , dar între anii 1945-1948 acesta se instalează temporar la Bucureşti, pentru ca mai apoi, în urma unei retrageri din viaţa teatrală să meargă într-un concediu de creaţie la Vatra Dornei între 1948- 1949 unde, în cele din urmă se stabileşte definit în anul 1952.

După 20 de ani petrecuţi în tihnă pe meleagurile dornene , Ion Luca închidea ochii pentru totdeauna la Bucureşti, înainte de a lua parte la premiera piesei Şcoala din Humuleşti, la teatrul „Ion Creangă” ,pe 30 ianuarie 1972 . În iarna anului 1992, la Vatra Dornei, are loc festivitatea de dezvelire a plăcii memoriale Ion Luca, pe care stă încrustat pentru eternitate : “Din cele 40 de piese ale mele majoritatea le-am scris aici.” (Ion Luca).

Andrei Rezuş şi Denisa Ioana Iordache

Metamorfoza sunt EU! Aş vrea să cred că sunt asemenea necunoscutului ce posedă numeroase dorinţe ascunse, asemenea vântului ce-i cântă nepăsător din chitară cerului altoit de trecerea ireversibilă a timpului, asemenea unui iluzionist ieşit din faliment mintal sau asemenea unui om matur fără greutăţi.

Un val de nelinişte m-a cuprins până acum de două ori, şi anume, atunci când m-am transformat din nou într-un boboc imprudent şi pueril. Încă mă mai întreb: „-Ce voi face ?, şi de ce încă mai simt ropotul de emoţii ce-mi răscoleşte sufletul şi venele oferindu-mi pulsaţii pline de speranţă şi stropi de dezamăgiri.

Sunt doar o adolescentă ce-şi abandonează amprentele pe capacul stiloului şi-şi fixează unghiile înnegrite de negura timpului în peniţa sa, sunt doar un pion ce aşteaptă să câştige sau să piardă, doar o păpuşă matrioşca ce speră că jocul se va sfârşi, doar o persoană ai cărei ochi devin opaci în faţa urâtului, a cărei surâs apare atunci când inerţia începe să zboare sau,a cărei conştiinţă se pierde atunci când gravitează între cele două lumi.

Am trecut într-o altă perioadă, într-un univers neexploatat până nu demult- liceul , unde am păşit încrezătoare sperând că voi ieşi din acest labirint mai înţeleaptă, cu o masă mai vastă de cunoștinţe şi cu nişte relaţii de amiciţie mai puternice decât în trecut.

Momentan are loc transformarea, metamorfoza într-o altă persoană, într-un corp ce nu-mi aparţine, într-o fiinţă ale cărei mişcări sunt coordonate de un păpuşar dornic de spectacol: ieri am fost Cleopatra, astăzi sunt Pitagora, iar mâine voi fi Eminescu sau Vlaicu. Încerc să mă fac remarcată prin frumos, prin cunoştinţele pe care le destăinui în timpul concursurilor şi olimpiadelor şcolare şi, să-mi demonstrez că tot ceea ce-mi propun este posibil în ciuda hopurilor puse intenţionat de toţi speculatorii.

Realizez drumul lung pe care-l mai am de parcurs şi toate şansele oferite până acum, şi, de aceea doresc să le imprim şi altora percepţia de reuşită, sau acel sentiment de Déjà Vu ce este omniprezent printre noi. În ciuda faptului că dorinţa de a ceda în faţa tuturor greutăţilor ce apar şi vor mai apărea şi de acum încolo este deseori mult mai mare decât lupta am decis să o continui, să mă integrez, să mă fac plăcută şi să fiu eu însumi mereu.

Sper că voi ajunge să pot transforma firele albe în fire negre,durerile în plăceri, singurătatea în dragoste, şi neştiinţa în ştiinţă.

Iordache Denisa Ioana

Îmi aduc aminte cu multă bucurie de una dintre cele mai frumoase toamne din viaţa mea de până acum: cea care mi-a deschis universul plin de farmec şi mister al şcolii. În acea clipă eram mândră de mine şi stăpânită de mari emoţii cu paşi mici şi cu ghiozdanul în spate, ţinând-o strâns de mână pe mama, ne îndreptam spre şcoală Astăzi s-a dovedit a fi însă foarte diferit. Paşii mei mici s-au transformat în paşii mari ai unei adolescente proaspăt absolventă a şcolii generale. Acum emoţia s-a dovedit a fi însă şi mai puternică, e atingând apogeul maxim când am păşit pragul clasei plină de curiozitate şi mi-am cunoscut noii colegi şi pe doamna dirigintă.

Toţi eram fericiţi pentru că am trecut la un alt nivel, unde suntem din nou boboci. Eram foarte entuziasmaţi că va fi organizat un bal în cinstea venirii noastre, unde va fi ales Miss şi Mister Boboc, iar după ce am aflat cele mai importante lucruri am mers în parc pentru a ne cunoaşte mai bine şi pentru a schimba impresii legate de cum e să fii la liceu.

Unii dintre noi ne cunoşteam deja, deşi veneam de la şcoli diferite şi am realizat că integrarea va fi puţin mai uşoară.

A doua zi ne-a fost puţină teamă de noii noștri profesori, dar încetul cu încetul am reuşit să trecem peste această frică de nou.

Majoritatea dintre noi a ajuns să participe la diferite concursuri şi olimpiade şcolare în urma cărora ne-am calificat la faza judeţeană şi chiar naţională.

La fel ca şi restul colegilor doresc să facem o impresie bună pentru ca actualii profesorii să nu ne uite niciodată şi sunt foarte curioasă să văd ce se va mai întâmpla în continuare.

"Diferenţa dintre şcoală şi viaţă? În şcoală, înveţi o lecţie, apoi dai un test. În viaţa, ai de dat un test care te învaţă o lecţie. " “Educaţia nu este pregătirea pentru viaţă, educaţia este viaţa însăşi.”

Suciu Ana Maria

Notă: Povestea ce va urma reprezintă o latură întunecată a societăţii adolescenţilor de astăzi, o societate în care cu cât ai cazierul mai pătat, cu atât eşti mai respectat de cei de vârsta ta, o societate care a ajuns să nu mai ştie cine e, uitându-şi complet valorile şi tradiţiile. Rândurile ce vor fi scrise sunt triste dar cât se poate de reale, din care tu, cititorule, sper să înveţi ceva.

Povestea începe cu Radu; un puşti de 17 ani care credea despre sine că niciodată nu i se va întâmpla nimic rău. I se arătase de prea multe ori că nu era aşa, dar el, în orgoliul lui fără margini, nu înţelegea sau nu vroia să înţeleagă acest lucru.

Acest băiat cu ochii albaştrii făcea ce vroia el, nepăsându-i de ce credeau ceilalţi. Deşi învăţase multe lucruri triste încă de când era copilandru, nu învăţase faptul că societatea toată funcţiona după nişte reguli. Nu vroia decât să se distreze , prin distracţie înţelegând beţii lungi şi mahmureli pe măsură. În sediul poliţiei se simţea deja ca acasă; pierduse şirul dăţilor când ajunsese aici, cu cazierul lui pătat fiind aproape mândru; puţini mai erau cei care se plimbau liberi pe străzile oraşului cu aşa un cazier. Deşi acum ar fi trebuit să fie în clasa a 11-a, el renunţase de ceva timp la şcoală, considerând-o o pierdere de vreme. Însă , el nu fusese tot timpul aşa. Când era mic, fusese un copil bun, dar moartea tragică a părinţilor săi, şi societatea în care s-a trezit singur l-au făcut să își pună nişte întrebări ciudate pentru un copil de 9 ani. Apoi a descoperit că undeva avea o mătuşă care în curând s-a mutat cu el; o femeie roşcovană şi ochioasă, foarte voinică şi cam nespălată, care abia reuşea să îi asigure nepotului strictul necesar dintr-un salariu de vânzător la aprozar. Dintr-un timp, această mătuşă nu a mai avut nici un control asupra nepreţuitului ei nepot, aşa că a trebuit să asiste neputincioasă la transformarea lui dintr-un băiat cuminte, într-un vagabond incurabil.

Singurul lucru pe care Radu adora să îl facă era să se plimbe prin parcurile nesfârşite ale orașului, la ceasurile zorilor, pe sub castanii bătrâni ca vremea. Încă de când era mic şi necopt îi plăcea să se plimbe printre aceiaşi castani bătrâni, prefăcându-se că era un prinţ elf, înveşmântat în straie verzi, cu o sabie vrăjită în mână, pornit să înfrunte forţele răului de unul singur. Dar vremea trecuse ireversibil pe sub castani…el nu mai era un mândru prinţ, ci un vagabond veşnic fără

bani, iar straiele verzi nu mai erau decât nişte haine largi şi purtate, şi sabia vrăjită nu mai era decât o ţigară îngălbenită de vreme.

Dar la un moment dat, chiar după majorat, Radu îşi pierdu şi mătuşa pe care până atunci nu o iubise deloc şi faţă de care îşi exprimase de nenumărate ori dispreţul.

Biata femeie, în încercarea de a procura bani pentru nepot, îşi neglijase destul de mult timp sănătatea, astfel că o pneumonie netratată îi fusese fatală. Aşa că Radu se trezi singur pe lume pentru a doua oară. În primele zile, chiar i-a plăcut libertatea de care dispunea mai nou, dar apoi începu să sufere din lipsa banilor, aşa că se hotărî să facă trafic de droguri. În primele luni, o dusese cum nu se poate mai bine, pentru ca mai apoi, într-o seară rece de noiembrie, să se trezească cu mascaţii peste el în casă… cineva îl turnase... apoi a urmat un proces scurt, şi 12 ani de puşcărie pentru trafic de droguri. *** Şi trecură şi acei 12 ani….. ani în care Radu a apucat să îşi rumege faptele din trecut, astfel că toate beţiile şi toate prostiile pe care le-a făcut în trecut au început să capete o alură patetică în noul el, ani în care ar fi dat orice să fie lăsat câteva minute să se plimbe printre castanii aurii atât de dragi inimii lui.

Era om în toată firea când păşi afară din închisoare şi resimţi din nou mângâierea soarelui şi adierea molcomă a vântului pe obrajii lui uscaţi.

Fugi plin de speranţă spre marginea oraşului, acolo unde ştia el că se aflau castanii. Dar multe se schimbaseră de când plecase el. Acum oameni, animale şi plante, toate împrumutaseră alte măşti, în frigurile altui deceniu… şi el tot umbla, şi alţi şi alţi oameni necunoscuţi şi nepăsători se perindau pe lângă el, nefiind părtaşi la suferinţa care îi măcina atât de adânc sufletul şi trupul.

Ajungând în dreptul foştilor castani a descoperit că pădurea lui dragă nu mai era… acum nu mai erau decât nişte clădiri mizere şi inutile privelişte ce l-a făcut să-şi încurajeze sufletul distrus şi să pornească mai departe, spre cimitirul adormit dintre blocuri.

Acolo, spre bucuria lui, regăsi piatra alor săi , însă acum nu se mai vedeau liniuţele ce le scrijelise el de-a lungul anilor. Înlătură cu zel muşchiul ce se instalase nesimţitor pe piatră, şi rescrijeli conştiincios liniuţele care mai trecuseră de la ultima lui vizită în tot acest timp el povestindu-le alor săi despre viaţa din închisoare.

Apoi plecă spre mormântul mătuşii sale , pe care îl găsi într-un sfârşit spre bucuria sa neschimbat. În faţa sa timpul părea să nu mai aibă o importanţă aşa de deosebită şi, parcă regretând comportamentul lui faţă de ea , Radu se aplecă asupra mormântului şi începu să-i povestească şi mătuşii sale despre viaţa din puşcărie cerându-i în acelaşi timp iertare pentru tot. După ce sărută crucea rece din lemn citi literele scrise îngroşat pe cruce şi şopti sugrumat: -La revedere,mătuşă Lidia,la revedere...!

Crîșmaru Claudia

7 7

M is for Music!

M MTTVV eessttee cceell m maaii iim mppoorrttaanntt şşii cceell m maaii ccuunnoossccuutt ppoosstt m muuzziiccaall ddee tteelleevviizziiuunnee ccaarree ddiiffuuzzeeaazzăă m muuzziiccăă 2244hh ppee zzii..

M MTTVV RRoom mâânniiaa ffaaccee ppaarrttee ddiinn ppoorrttooffoolliiuull cceelleeii m maaii ccuunnoossccuuttee rreeţţeellee m muuzziiccaallee eeuurrooppeennee,, M MTTVV N Neettw woorrkk EEuurrooppee,, ccaarree îîşşii ddiiffuuzzeeaazzăă pprrooggrraam meellee îînn ppeessttee 114466 m miilliiooaannee ddee ccaassee,, ddiinn 5522 ddee ţţăărrii îînn ttooaattăă EEuurrooppaa.. M MTTVV eessttee uunn ssiim mbbooll uunniivveerrssaall şşii aa ffoosstt vvoottaatt ccaa ffiiiinndd cceell m maaii vvaalloorrooss iinntteerrbbrraanndd m meeddiiaa ddiinn îînnttrreeaaggaa lluum mee.. „„PPlleeaassee ddoonn’’tt ssttoopp tthhee m muussiicc!!””.. CCaam m aassttaa aarr ssppuunnee oorriiccee aaddoolleesscceenntt ddiinn zziilleellee nnooaassttrree.. M Muuzziiccaa eessttee uunn m muusstt--hhaavvee aall oorriiccăărruuii ddiinnttrree nnooii,, eessttee cceell m maaii bbuunn m moodd ddee aa nnee ssiim mţţii bbiinnee îînn oorriiccee cciirrccuum mssttaannţţăă..

M Mttvv eessttee ccuu ssiigguurraannţţăă pprreeffeerraattuull m muullttoorr aaddoolleesscceennţţii ddeeooaarreeccee,, ppee llâânnggăă pprrooggrraam muull ddee m muuzziiccăă nnoonn-- ssttoopp,, îînnccăărrccaatt ccuu cceellee m maaii cceelleebbrree şşii iinntteerreessaannttee ppiieessee,, M Mttvv ss--aa rreem maarrccaatt şşii ppeennttrruu eem miissiiuunniillee şşii sshhoow w--uurriillee iinntteerraaccttiivvee ppee ccaarree llee ppoosstteeaazzăă.. SSuunntt ssppeecciiffiiccee aaddoolleesscceennţţiilloorr ccaarraacctteerriizzâânndduu--ssee pprriinn aaccţţiiuunnee şşii ddiivveerrttiissm meenntt..

EEm miissiiuunnii ccaa DDaattee M Myy M Moom m,, PPaarreennttaall CCoonnttrrooll,, EExxiilleedd,, N Neexxtt eettcc..,, aauu rreeuuşşiitt ssăă iinnttrree îînn ttooppuull cceelloorr m maaii bbiinnee vviizziioonnaattee sshhoow w--uurrii TTvv,, aattââtt îînn AAm meerriiccaa,, ccââtt şşii ppee ccoonnttiinneennttuull nnoossttrruu..

TTooccm maaii ddaattoorriittăă ppooppuullaarriittăăţţiiii aacceessttuuii ppoosstt,, şşii PPrreem miiiillee M Mttvv aauu aajjuunnss ssăă ffiiee pprriinnttrree cceellee m maaii iim mppoorrttaannttee îînn m maatteerriiee ddee m muuzziiccăă..

DDaaccăă ee ssăă vvoorrbbiim m ddeesspprree aarrttiişşttiiii pprreeffeerraaţţii,, aannuull aacceessttaa LLaaddyy G Gaaggaa aa ffăăccuutt ffuurroorrii îînn ccaaddrruull pprreem miiiilloorr EEM MAA 22001100,, ddiinn SSppaanniiaa!!

LLaaddyy G Gaaggaa ppee nnuum meellee ssăăuu aaddeevvăărraatt SStteeffaannii JJooaannnnee AAnnggeelliinnaa G Geerrm maannoottttaa aa m măărrttuurriissiitt îînnttrr--uunn iinntteerrvviiuu aaccoorrddaatt ppoossttuulluuii ddee tteelleevviizziiuunnee M MTTVV ccăă m muuzziiccaa ssaa eessttee ppuutteerrnniicc iinnfflluueennţţaattăă ddee lluum meeaa m mooddeeii –– „„CCâânndd ssccrriiuu m muuzziiccăă,, m măă ggâânnddeesscc llaa hhaaiinneellee ppee ccaarree vvrreeaauu ssăă llee ppoorrtt ppee sscceennăă.. EEssttee iim mppoorrttaanntt ccaa lluuccrruurriillee ssăă ssee îîm mbbiinnee uunneellee ccuu aalltteellee:: ccoonncceerrttee aarrttiissttiiccee,, hhaaiinneellee,, aarrttaa.. PPeennttrruu m miinnee,, ttooaattee aacceesstteeaa ssee îîm mpprreeuunneeaazzăă şşii ddeevviinn oo ppoovveessttee rreeaallăă..

VVrreeaauu ccaa iim maaggiinnaaţţiiaa ffaanniilloorr ssăă ffiiee ccââtt m maaii aaccaappaarraattăă,, îînnccââtt eeii ssăă--şşii ddoorreeaassccăă ssăă gguussttee bbuuccăăţţiiccăă ccuu bbuuccăăţţiiccăă ddiinn ccrreeaaţţiiaa m meeaa..””

Dr. Dre

a lansat videoclipul noului său single "I Need a Doctor", o piesa realizată în colaborare cu protejatul şi bunul său prieten Eminem. Clipul a fost regizat de Allan Hughes şi aduce un tribut deosebit lui Tupac Shakur şi Eric Wright aka Easy-E, doi buni prieteni ai Doctorului. Piesa a ajuns pe locul 4 in Billboard Hot 100 şi va fi inclusă pe noul material Dr. Dre, "Detox".

Avril Lavigne-”What The Hell”.

Dupa ce-şi închide prietenul într-un dulap, Avril fură un taxi cu care intra în altă maşină după care se ţine de tot felul de nebunii. "Toată viaţa am fost o fată cuminte, dar acum mă gândesc de ce naiba," a spus Avril despre videoclip într-un interviu pentru MTV. "What the Hell" este primul single de pe noul album al lui Avril Lavigne, "Goodbye Lullaby", care a fost lansat pe 8 Martie în Statele Unite.

Katy Perry se poate lăuda că a intrat în istoria Billboard Hot 100, după ce noul ei single "E.T." a devenit cel de-al patrulea single de pe albumul Teenage Dream care să ajungă pe prima poziţie a topului. Usher este singurul artist din secolul 21 care a reusit să aibă patru single-uri de pe acelaşi album, "Confessions", pe primul loc in Billboard Hot 100, iar Katy este prima cantareaţă cu aceasta performanţă de la Mariah Carey care a reuşit acest lucru cu albumul ei de debut în 1990 şi 1991. Ba mai mult "Teenage Dream" este doar al nouălea album în toată istoria Billboard care să includă patru single-uri de Number One. Lady GaGa strânge donaţii pentru sinistraţii din Japonia: Cântăreaţa a produs o brăţară pe care scrie "Ne rugam pentru Japonia" şi care include "gheara" simbol al Mamei Monstru. Brăţara poate fi achiziţonată pentru cinci dolari, iar toţi banii încasaţi din vânzarea acestor brăţări vor fi donaţi celor care au nevoie de ajutor in Japonia. Fanii pot achiziţiona brăţara de pe site-ul oficial Ladz GaGa, unde pot lăsa şi o donaţie suplimentară dacă doresc.

AAlleexxaannddrruu AAiirriinneeii ,, GGeeoorrggiiaannaa PPaannttiiuucc..

Lectura - un viciu ...?

Mi-ar plăcea ca lectura să fie considerată asemenea unui viciu, viciu unde fiecare dintre noi ar avea dreptul de a se regăsi în ceva simplu cum ar fi un cuvânt, o carte sau chiar un vis pe care să îl poată transforma sau modela după bunul lui plac.

Fiecăruia dintre noi i s-a oferit şansa de a ne exprima şi de a da frâu liber imaginaţiei , metamorfozându–ne fiecare în altceva pentru o perioadă mai lungă sau scurtă de timp, dându-i astfel şansa Jocului să ne invadeze din nou, să se strecoare tiptil în viaţa şi sufletul nostru, unde odată ajuns a eliberat o euforie maximă ce ne-a făcut să ţipăm, să sărim şi să ne bucurăm ca atunci când eram doar nişte ţânci.

Realitatea este însă alta deoarece astăzi mulţi dintre noi preferă să se folosească doar de amante/amanţi cumpăraţi de la anticariate înnegrite de negura timpului pentru a-şi distrage atenţia de la nou, ştiinţă sau de la orice altceva ce i-ar putea face nişte oameni mai culţi şi mai învăţaţi.

Cuvântul este cel care ne scoate din anonimat şi ne deosebeşte de animale sau păsări, însă noi preferăm să fim de cele mai multe ori prea leneşi şi (din punctul meu de vedere) societatea şi sistemele de învăţământ încearcă să menţină pe linia de plutire doar „ ceea ce merită” să fie păstrat , iar resturile vor fi transformate în marionete conduse de păpuşari supremi.

Lectura, filmele, cărţile,călătoriile şi multe alte lucruri ar putea să ne schimbe, să ne transforme în ceva de bună calitate , ceva ce va merita să fie utilizat şi căutat .

Poate vom reuşi să ne schimbăm mentalitatea şi vom deveni adevăraţi maeştrii, însă până atunci ar trebui ca fiecare să – şi recunoască cu adevărat capacităţile şi să aprofundeze cât mai multe lucruri pentru a fi mai aproape de perfecţiune.

Poate vom reuşi sa redescoperim fascinaţia lecturii , a cuvântului scris .

Denisa Ioana Iordache

Cum pictorul îşi iubeşte pictura, cum sculptorul îşi iubeşte sculptura aşa şi cuvântul îşi iubeşte muzicalitatea.

Cuvântul, la fel ca şi jocul, este o construcţie pură, apărută din cele mai vechi timpuri ce a transmis pe aripa timpului indestructibil o parte din frumuseţea şi unicitatea sa ; frumuseţe şi unicitate ce încă reuşesc să te scoată din acea monotonie în care părerile antagonice îşi fac prezenţa de fiecare dată când frumosul dispare, când legătura dintre cer şi stele, tenacitate şi refuz cade pradă unui gol ce te ispiteşte asemenea unui găuri negre ce odată deschisă rămâne veşnică, ea fiind ca lipsa culorii roşie din maci sau ca lipsa iubirii din suflet.

Cuvântul reprezintă o formă de exprimare ce odată scăpată în exploatare eliberează un sentiment de teamă ce va fi în curând acaparat de euforie. Aceasta îl va face să implore importanţă,transformare şi chiar meticulozitate la cea mai mică utilizare, pentru a putea deschide porţile spre necunoscut, unde, ajuns, va trebui să se integreze printre: singurătate, abandon si neexprimare şi, să aştepte să fie salvat sau numai observat în momentul în care vocea- i va pieri, mâinile-i vor îngheţa şi sufletul îi va fi amputat după mii şi mii de ani de tăcere.

Reintrarea lui în uzul obişnuit, adică reîntoarcerea la normal va face ca lanţurile să cadă, ca rănile să-i fie alinate şi ca psihicul să-i fie îmbunătăţit pentru a putea să accepte adevărul, prezentul şi toate transformările apărute pe parcursul dispariţiei lui.

Aici va fi privit ca un ciudat, ca un înapoiat şi-şi va dori să fi rămas pradă singurătăţii ce pusese deja sechestru pe tot ce era mai dulce, mai gingaş în viaţa sa şi a îndepărtat până şi înţelesul şi funcţionalitatea a tot ce-l înconjura în aceea viaţă neagră ce-l sugruma cu fiecare sărutare şi respiraţie rece ce-şi picurau transpiraţia înăbuşitoare asupra sufletului şi minţii sale, arzându-l ca un acid dornic de durere

ce-l făcea să-şi dorească sfârşitul în acel loc monstruos şi solitar unde nimeni nu-l întreba dacă îl doare, îi place sau nu.

Ajuns din nou printre semenii săi, a încercat să se integreze, să-şi facă aliaţi cărţile cele mai dragi, expresiile şi chiar persoanele care-l utilizau, lucruri care până acum îi erau interzise.

A realizat că trebuie să spună stop durerii, dar mai ales marcajului a câte o idee sau amintire pe câte o parte a corpului, prin care dorea să rămână însemnat prin frumos şi să nu fie uitat pentru ce a apărut, şi mai ales să demonstreze că poate încălca interdicţia-aceea de a nu vorbi.

Vârsta omului matur l-a făcut să fugă, să evite joaca şi să se retragă în studiu, într-un decor în care ştia că nu se integra, dar pe care a preferat să continue să-l cârpească şi să încerce să-i aducă îmbunătăţiri pentru a-l înfrumuseţa, dar mai ales pentru a-şi satisface dorinţele bolnave, dăunătoare ce au reuşit să-l îndepărteze de adevărul propriu–zis. În curând avea să afle ce e dragostea, un sentiment în care orice este permis, în care gesturile, sentimentele şi cuvintele se completează reciproc, şi în care ea se strecoară tiptil în viaţa ta, făcându-te să sari, să ţipi şi să te bucuri la cea mai mică escapadă a ei.

Rigiditatea şi infidelitatea l-au făcut însă să-şi găsească alinarea în braţele amantelor lui: semnele, frazele şi mimica care îl făceau să se destindă şi să primească jocul şi iubirea în sufletul său, însă pentru o perioadă scurtă de timp, deoarece ele dispăreau mereu prin invenţii noi şi prin reutilizarea lor sub diferite aspecte. Însă el rămânea întotdeauna un singuratic, un neînţeles cu toate că avea aproape tot ceea ce îşi dorea, şi ar mai fi rămas aşa dacă nu ar fi trecut în neant, unde un nou teritoriu avea să-l aştepte, teritoriu ce poate va fi plin de tristeţe şi necuvinte, sau unul în care se va metamorfoza şi va reîncepe o viaţă nouă , în care momentele de agonie vor fi date uitării, iar fantezia, libertatea, creativitatea şi caracterul său unic vor atinge iar cote maxime, reuşind să transforme BANALUL în SUPRANATURAL, să înlăture FRICA cu SPERANŢĂ şi să corecteze STÂNGĂCIILE în REUŞITE.

Iordache Denisa Ioana

M-ai făcut asemenea unei păpuşi matrioşca cu care te jucai cum vroiai… Încet m-ai ademenit şi m-ai lăsat pradă vântului ce mă plimbă acum de colo colo asemeni unui zmeu; Îmi scald uşor mâinile în apa rece ce mi-le transformă în evantaie...

Iţi pot spune că aici totul e confuz, iar eu... sunt captivă în acest univers static !

Univers unde doar vântul îmi alină durerile povestindu-mi suav despre iubirea luiPrimavara; Făcându-mă să-mi amintesc de noi cum priveam tramvaiele ce se îndreptau spre necunoscut; PS : Ai grijă să nu afle nimeni de noi , de vântul singuratic ce încă plânge după ea…

Poate că ne vom revedea , dar până atunci … ADIO !

Ioana Iordache

Răsar pe cer şi-n viaţa mea ...

Sclipiri, Privesc în urmă şi-ntâlnesc...

Iubiri, Respir adâncuri... Şi-adulmec amintiri Privesc spre văi şi văd Doar risipiri de soare Şi de stele.

Rătăciri...

Acum iar mă cuprind..

Iubiri.

Zboară !

Fără mine ...

E rândul meu să fug de tine...

Să fii sincer Eu cred în tine Să mă priveşti în ochi Şi vei afla că ţin la tine Să ai speranţă Eu voi răbda Să vorbeşti cu inima Aşa am fost şi eu cândva

Andreea Dascălu

Numele este eticheta fiecărei persoane. Ne reprezintă, şi de multe ori este sugestiv şi în ceea ce priveşte caracterul fiecăruia dintre noi.

A

La fel cum suntsi colegii nostri Andrei, Andreea, cei 2 Alexandru, Adina si cele două Ana Maria, persoanele care au iniţiala numelui litera A tind către independenţă şi determinare. Au o iniţiativă deosebită şi energie să susţină tot ceea ce îşi doresc să realizeze. Aceste personalităţi au curaj, sunt deschise, şi acţiunile întreprinse sunt dirijate pentru atingerea scopurilor. Dau dovadă de inteligenţă şi îşi pot pune gândurile în practică.

C

Cele două Camelii, Claudia şi cei 2 Cosmin au ca început de nume litera C şi sunt buni povestitori, umorişti, făcând persoanele din jur să se simtă confortabil şi binedispuse. Cu simţuri ascuţite şi îndemânare, ei pot uşor să realizeze ceea ce îşi doresc.

D

Denisaşi Daniela au o voinţă dusă până la încăpăţânare şi dorinţă de autorealizare. Pentru ele nu există obstacol peste care să nu poată să treacă. Dau dovadă de încredere în sine, un simţ ascuţit al inteligenţei şi găsesc deseori soluţii creative, neaşteptate.

G

La fel ca şi Georgiana,persoanele ce au iniţiala numelui G sunt Perfecţioniste, capricioase, preferă un stil activ. Personalităţi autodidacte, sunt însetate de cunoaştere şi de autodezvoltare.Pot fi considerate prieteni de nădejde, chiar dacă uneori sunt distante şi reci

I

Ilie, Ionut şi Ionela sunt comunicativi, spirituali, îşi aleg prietenii în funcţie de calităţile şi aspiraţiile acestora. Veseli şi optimişti, sunt încrezători în puterile lor, şi manifestă încredere în persoanele din jurul lor.

M

Monica Marcel si Maria au iniţiala numelui M şi putem spune despre ei că sunt îndrăzneţi, curajoşi şi îşi pot duce la bun sfârşit ţelurile, fiind genul de prieten pe care te poţi baza mereu.

P R S

Litera P are semnificaţia unei persoane active, pline de viaţă, uşor retrase la început, dar foarte prietenoasă, aşa cum este şi Paul.

Răzvan, Raveca si Remesiana sunt genul de persoane cu un caracter foarte puternic şi curajos. Sunt mereu dispuşi să îşi ajute prietenii, şi le place să se implice in fel de fel de activităţi voluntare.

Aşa cum sunt Ştefania, Ştefan, Stelian, Simona şi Sandra, şi persoanele care au iniţiala numelui S sau Ş sunt persoane serioase, motivate, axate pe viitor. Ştiu să îşi ţină mereu prietenii aproape, şi niciodată nu îi lasă baltă.

Georgiana Pantiuc şi Cosmin Prună

Oare de ce i se spune „poveste de dragoste” şi nu „realitate de dragoste”? Oare pentru că asta şi este – doar «o poveste » ? Un lucru e sigur, începe ca o poveste ! O poveste plină de romantism, de vorbe dulci şi promisiuni frumoase.

Fiecare fată visează să-l întâlnească pe Făt-Frumos într-o zi şi chiar dacă nu-l mai aşteaptă să vină călare pe un cal alb, îl aşteaptă să vină la volanul unui Mercedes alb, dar de aşteptat tot îl aşteaptă. Şi chiar dacă el apare într-o Dacie verde ea parcă tot într-un Mercedes alb îl vede. Şi de aici încolo cât e realitate şi cât e poveste?

De cele mai multe ori, realitatea o văd toţi cei din jurul lor, iar povestea, doar ei doi. Doar cei doi tineri îndrăgostiţi trăiesc pe un tărâm de basm ,se plimbă de mână prin grădinile palatului (nu pe aleile prăfuite de lângă şantierul din vecini), şi îşi jură unul altuia iubire eternă (nu vorbe în vânt, el gândindu-se la următoarea fată, iar ea ignorând avertismentele mamei, cum că « băiatul ăsta nu-i de tine »).

Da, într-adevăr, la început trăieşti o adevărată « poveste de dragoste ». Şi ce frumoasă e aceasta! Cerul e mai albastru, păsările cântă mai tare, te vezi mai frumoasă în oglindă şi viaţa e minunată. Şi totuşi, unde se termină povestea şi unde începe realitatea?

Pentru unii (cei mai norocoşi dintre noi, dar totuşi foarte puţini) aceasta nu se termină niciodată: am văzut cu toţii, duminica după-masa, plimbându-se prin parc,câte-o pereche de bătrânei simpatici, ţinându-se de mână. Da, i-am văzut cu toţii şi poate unii din noi i-am şi invidiat.

Pentru cei mai mulţi însă, povestea se termină la un moment dat, după câteva luni sau după câţiva ani . Şi atunci ce-i de făcut? Să nu mai crezi în poveştile de dragoste ?

Să nu-l mai aştepţi pe Făt-Frumos ? Să te izolezi de lume ca să nu suferi mai târziu? IMPOSIBIL !

Dragii mei, sufletul omului e făcut ca să viseze, să spere tot timpul la ce e mai bun, mai frumos, mai perfect. Nu abandona speranţa, chiar dacă situaţia pare fără ieşire. Apelează la divinitate, la destin, sau doar la forţa ta interioară ca să mergi mai departe.

Adina Dranca

Tendinţele sezonului următor în modă mizează pe libertatea alegerilor şi pe configurarea unor noi tipuri de siluetă şi croi.

Varietatea este cuvântul de ordine care caracterizează colecţiile primăvară-vară 2011 şi oferă femeilor motivele necesare pentru a se situa pe un palier distinct în această nouă decadă fashion. De aceea pentru a crea acea senzaţie am decis să creăm aceasă Fashion Page deoarece pentru noi eleganţa nu este un lux ci este o necesitate !

Rozul şi Portocaliul Rozul deschis al bujorilor, spre nude, cu mici inserţii de gri este cea mai eterică nuanţă nude a sezonului şi asortarea materialelor preţioase, precum mătase, satin şi croielilor diafane, fie ele volane sau drapaje cu această nuanţă degajă intens feminitate.

Honey suckle este obraznic, energic, puternic şi sexy şi se potriveşte excelent cu alte nuanţe puternice precum turcoaz, roşu dar şi cu nuanţe nude.

Coral rose (Portocaliu coral) Aceasta nuanţă orientală exprimă eleganţă şi opulenţă, şi se potriveşte unei femei sofisticate dar pline de energie.

Este o nuanţă foarte originală care arată cel mai bine de una singură sau în contrast cu nuanţe nude sau cu alb.

Albastru şi Mov Blue curacao reprezintă amestecul extraordinar de albastru, turcoaz şi smarald, această nuanţă find inspirată de lichiorul curacao ce are o nuanţă dificilă şi dramatică,pregătită să inspire ţinute deosebite pentru o femeie puternică.

Regatta (Albastru marin) nu este bleumarinul clasic, este un albastru inspirat de culoarea marină, mult mai intensă şi, în acelaşi

timp, mai vesel. Este un albastru care poate fi purtat fară efort pe orice tip de piesă vestimentară.

Lavender (Lavanda) delicata şi preţioasa nuanţă rămâne şi în tendinţele acestui an, însă nu ca o nuanţă nudă, ci mai degrabă ca o parte din imprimeuri. Lavanda acestui an nu mai este estompată, este evidentă şi plină de vitalitate.

Maro şi Verde Russet (Maro-cafeniu) Cafeniul delicat este una dintre nuanţele neutre care dezvoltă un romantism aparte în acest an, cu note foarte senzuale şi feminine. Arată excelent ca o nuanţă compactă sau asortat la nuanţe reci de albastru.

Peapod (Verde păstaie) în acest caz, păstaia la care ne referim este cea de mazăre, iar verdele este un amestec de verde crud cu oliv. Este o nuanţă delicată, dar impunătoare, care se potriveşte atât materialelor preţioase cât şi imprimeurilor.

Galben şi Gri Besswax (Galben ceară de albine) Galbenul rece de anul trecut devine un galben ocru cu inserţii de portocaliu, un galben mai cald şi mai luminos, care mângâie orice croială. Este o nuanţă care se potriveşte cel mai bine cu materiale uşoare, diafane, care lasă pielea să respire.

Silver Cloud (Gri noros) La fel ca si denumirea lui, această nuanţă de gri pare desprinsă din delicateţea norilor. Nu este îndeajuns de deschis pentru a face parte din categoria nuanţelor nude,dar nici atât de închis încât să devină un gri clasic.

Geanta retro

).

Pentru un look lady like'60 inspired, nu trebuie să ne lipsească o geantă simplă cu o baretă scurtă în culori pastelate sau din piele lăcuită (la care se poate adăuga şi o pereche de mănuşi din dantelă pentru un look complet).

Geanta mini Atât de mici încât ar putea fi confundată cu un portofel chic, aceste gentuleţe se potrivesc mai ales unei ţinute preţioase, spectaculoase.

Geanta cu aplicaţii Pene, franjuri, ciucuri, mix de materiale, leopard sau zebră sunt cuvintele care le caracterizează . Aceste genţi trebuie purtate cu un look simplu dacă ne dorim să lăsam ca ele să fie vedeta ţinutei noastre.

Geanta în culori puternice Fie că alegem una de mărime medie sau un simplu clutch, culorile vedeta sunt: verde, roşu, galben, albastru, portocaliu. Împreună sau separat, acestea trebuie sa fie "intense".

Geanta în dungi Ca o completare a unui look lejer, tineresc, designerii ne propun variantele din material textil cu diferite inserţii din piele sau plastic.

Geanta de mână Nu este o nouă găselniţă a designerilor, ci apare frecvent şi în sezoanele trecute. Dacă anterior o vedeam sub forma unui clutch supradimensionat, vara aceasta o găsim într-o formă un pic redusă şi semănând cu o cutie minimalistă.

La Milano, Paris sau New York, designerii au propus în colecţiile primăvară/vară 2011 încălţăminte colorată, plin de viaţă, decupaje, imprimeuri îndrăzneţe şi tricotaje.

Anul acesta culoarea preţioasă, regală- auriul se regăseşte în multe dintre colecţiile de pantofi ale marilor case de modă la fel şi pielea întoarsă, dantela, catifeaua sau pielea simplă ce sunt des folosite.

Totodată designerii au ales să celebreze glezna femeii subliniind-o cu barete late ori breteluţe fine şi anul acesta se poartă din nou platforma accentuată şi tocurile foarte înalte.

Borsete De parcă nu aveam suficiente tipuri de genţi, acum trebuie să ne mai achiziţionăm încă una: borseta. Mică, din piele, de preferinţă colorată, borseta pare a fi ideal de utilă pentru ieşirile în oras. Important este să avem grijă să o includem într-un outfit urban, smart casual, şi nu într-unul în care ea ar face nota discordantă cu restul pieselor vestimentare.

Brâuri şi cureluşe Talia marcată este un must have pentru definirea siluetei, în condiţiile în care tendinţa designerilor este să creeze forme fluide şi minimaliste.

Cureluşele sunt perfecte pentru a fi purtate peste cardigane şi la pantaloni cu talie înaltă, pe când, pe de cealaltă parte, brâurile sunt adevărate excese de fantezie alături de funde elaborate, benzi din textil de diferite culori împletite elaborat,toate pentru a fi purtate cu rochii maxi, fluide de vară.

Coliere Colierele se poartă la baza gâtului, peste gulerul unei rochii elegante, topuri din mătase sau chiar peste tricouri basic albe sau negre, important find să le laşi să devină piesele centrale ale ţinutei tale prin renunţarea la alte accesorii sau piese vestimentare încărcate cu volane sau imprimeuri.

Maxi, din metale si materiale felurite, cu motive florale, vegetale sau animale, ele putând să fie cu motive ca cele propuse de Lanvin, sau lanţuri multiple, lungi, precum a gândit Karl Lagerfeld pentru Chanel odată cu primăvara-vara anului 2011.

Ceasuri Ceasurile “tank”, create prima dată de Louis Cartier în 1917 au devenit uşor cele mai căutate ceasuri ale istoriei, ele reapărând în tendinţe şi sezonul acesta,ele devenind ceasul ideal pentru orice ţinută datorită designul-ui linear şi a detalilor precise .

●● CCâânndd ssttrrăănnuuţţii,, ttooaattee ffuunnccţţiiiillee ccoorrppuulluuii ssee oopprreesscc,, cchhiiaarr şşii iinniim maa;; ●● BBrraazziilliiaa eessttee ssiinngguurraa ţţaarrăă ccaarree aa jjuuccaatt îînn ffiieeccaarree CCuuppăă M Moonnddiiaallăă;; ●● DDaaccaa iieeii oorriiccee nnuum măărr,, îîll dduubblleezzii,, aadduunnii 1100,, îîm mppaarrţţii pprriinn 22,, şşii aappooii ssccaazzii nnuum măărruull iinniiţţiiaall,, rrăăssppuunnssuull vvaa ffii 55;; ●● IInniim maa uunneeii ffeem meeii bbaattee m maaii rreeppeeddee ddeeccââtt cceeaa aa uunnuuii bbăărrbbaatt;; ●● ÎÎnn AAm meerriiccaa ddee N Noorrdd ccrreeşşttee uunn ccooppaacc ((ppee ccaarree bbăăşşttiinnaaşşiiii îîll nnuum meesscc ""ppoom muull ddrraaccuulluuii"")),, aa ccăărruuii ccooaajjăă ccoonnţţiinnee ffooaarrttee m muulltt ffoossffoorr,, îînnccââtt nnooaapptteeaa,, llâânnggăă ttuullppiinnaa lluuii,, ssee ppooaattee cciittii ccaa îînn oorriiccee ssaallăă ddee lleeccttuurrăă;; ●● PPeeşşttiiii ddee aappăă ssăărraattăă bbeeaauu aappăă,, iiaarr cceeii ddee aappaa dduullccee nnuu;; ●● PPoodduull U Unniivveerrssiittăăţţiiii ddiinn BBoossttoonn ((ppee CCoom mm moonnw weeaalltthh AAvveennuuee,, BBoossttoonn,, M Maassssaacchhuusseettttss)) eessttee ssiinngguurruull lloocc ddiinn lluum mee uunnddee uunn vvaappoorr ttrreeccee ppee ssuubb uunn ttrreenn,, ccaarree ttrreeccee ppee ssuubb oo m maaşşiinnăă,, ccaarree ttrreeccee ppee ssuubb uunn aavviioonn;; ●● O O ssiinngguurrăă ppeerrssooaannăă ddiinn ddoouuăă m miilliiaarrddee ttrrăăiieeșșttee 111166 aannii ssaauu m maaii m muulltt.. ●● PPiieelleeaa ccoorrppuulluuii oom meenneesscc ccâânnttăărreeşşttee ddee ddoouuăă oorrii m maaii m muulltt ddeeccââtt ccrreeiieerruull?? ●● PPăărruull oom meenneesscc ppooaattee ssuuppoorrttaa oo ggrreeuuttaattee ddee 33 kkgg ?? ●● BBrriicchheettaa aa ffoosstt iinnvveennttaattăă îînnaaiinntteeaa cchhiibbrriittuurriilloorr ?? ●● ÎÎnn lluum mee eexxiissttăă ppeessttee 2222 ddee ţţăărrii îînn ccaarree ppeessttee jjuum măăttaattee ddiinn ppooppuullaaţţiiee eessttee aannaallffaabbeettăă ?? 1155 ddiinnttrree eellee ssee aaffllăă îînn AAffrriiccaa ?? ●● DDrreeppttaacciiii ttrrăăiieesscc îînn m meeddiiee ccuu nnoouuăă aannii m maaii m muulltt ddeeccââtt ssttâânnggaacciiii ?? ●● O Occhhiiii nnooşşttrrii aauu aacceeeeaașșii m măărriim mee ddee llaa nnaaşştteerree,,ddaarr nnaassuull şşii uurreecchhiillee nnuu ssee oopprreesscc nniicciiooddaattăă ddiinn ccrreeşştteerree ?? ●● ÎÎnn m maarreellee iinncceennddiiuu ddiinn 11666666,, jjuum măăttaattee ddiinn LLoonnddrraa aa ffoosstt aarrssaa,, îînnssăă ddooaarr şşaassee ooaam meennii aauu ffoosstt rrăănniiţţii?? ●● SSppaanniioollaa eessttee vvoorrbbiittăă ddee ppeessttee 550000 ddee m miilliiooaannee ddee ooaam meennii llaa nniivveell gglloobbaall?? ●● PPoolleennuull nnuu ssee ddeetteerriioorreeaazzăă nniicciiooddaattăă ??

DDaanniieellaa U Unngguurreeaannuu şşii AAlleexxaannddrraa RRoottuunndduu

După cum ne-am obişnuit deja,ca în fiecare toamna a avut loc ”Balul Bobocilor”.Vineri seara Casa de Cultură „Platon Pardău” din municipiul Vatra Dornei a fost neîncăpătoare, sute de tineri dorind să ia parte la spectacolul considerat evenimentul nr.1 al toamnei , Cu un decor simplu, pe fundalul căruia fiecare pereche dintre cele 11 perechi de bobocei reprezenta o stea, balul – aşa cu m este tradiţia la “Ion Luca” – a fost prezentat de Miss şi Mister Boboc din generaţia elevilor organizatori, şi anume Carmina Panfil şi Ştefan Balău.

Pentru ca munca celor doi prezentatori să fie mai uşoară, organizatorii s-au gândit să le pună la dispoziţie şi două ajutoare, “zânii cei buni”.

Misiunea acestora a început încă de la preselecţiile pentru bal, când cele două ajutoare ale prezentatorilor au căutat prin toată Dorna cei mai frumoşi boboci, pe care iau luat pe sus, la propriu, şi i-au adus, vineri seară, pe scena Casei de Cultură “Platon Pardău”.

“Să intre în scenă perechea nr.1!”, s-a auzit de pe scenă, iar rând pe rând bobocii şi-au făcut apariţia în faţa sutelor de spectatori.

Andreea Costache şi Alexandru Airinei, Oana Maria Achirilei şi Daniel Loghin, Ana Maria Chimiuc şi Atofanei Andrei, Georgiana Pantiuc şi Marc Mihăilă, Ana Maria Panţiru şi Răzvan Niţucă, Ana Maria Lucan şi Robert Candrea, Lavinia Mihăilescu şi Şerban Lostun, Alexandra Nastasă şi Remus Ferăstrău, Roxana Amariei şi Alin Lostun, Alexandra Pilug şi Denis Dascălu, Maria Bărgăuanu şi Andrei Leancă sunt cei 22 de boboci de la „Ion Luca” în jurul cărora s-a construit evenimentul nr. 1 al toamnei la Vatra Dornei.

Prima dintre probele de concurs a fost proba de cultură generala. A urmat apoi un dans sincron dedicat lui Michael Jackson, dans pregătit de mai mulţi boboci, sub coordonarea unui alt elev de la „Ion Luca”, Vlad Holbură. La proba de dans, cei 22 de boboci au fost împărţiţi în două grupe şi au intrat pe rând pe scenă, organizatorii pregătindu-le colaje muzicale.

Primul moment dificil al serii a fost cel în care, aşa cum era desfăşurătorul balului, patru perechi de boboci au părăsit concursul, primind însă premii de consolare şi aplauzele publicului. După proba de karaoke, alţi patru boboci au ieşit din concursul pentru titlul de Miss şi Mister „Ion Luca”, pe scenă intrând apoi trupa „Reload Dance

Crew”, trupă care vara aceasta a participat la „Cupa Liceelor la Streetdance”, ocupând locul I pe judeţ şi locul 13 pe ţară.

Ultima probă a concursului a fost cea de aptitudini, probă care i-a pus cel mai bin e în valoare pe bobocii rămaşi în competiţie.

Cât timp juriul delibera pentru a stabili câştigătorii concursului de Miss şi Mister, prezentatorii au anunţat momentul aşteptat de toată lumea: Deepside Deejays. Micile probleme de sonorizare de la început au fost rezolvate, iar cei trei membri ai trupei, Victor de la Pena, Vibearena şi Dave Pryce au început să interpreteze hit după hit, refrenele pieselor fiind cântate la unison de majoritatea celor prezenţi.

La ultimul capitol al balului de la „Ion Luca”, premie rea bobocilor şi, implicit desemnarea Miss şi Mister Boboc, prezentatorii i-au predat ştafeta reprezentatului Orion Media, Doru Bighiu, realizator de emisiuni la postul local de radio şi televiziune (Orion FM, Orion TV). Pentru implicarea sa în organizarea balului din acest an, Doru Bighiu a primit şi o diplomă de excelenţă din partea organizatorilor. Înainte de a anunţa câştigătorii, jurnalistul dornean le-a pregătit la rândul său o surpriză organizatorilor, dar şi multora dintre liceenii de la „Ion Luca”, iar pe ecranul de lângă scenă au apărut imagini de la Balul Bobocilor din 2007, atunci când prezentatorii au câştigat titlul de Miss şi Mister Boboc.

Decernarea premiilor şi anunţarea câştigătorilor a fost de asemenea un moment emoţionant, misiunea juriului fiind una deloc uşoară. În sală s-au format deja grupuleţe de susţinători, iar fiecare dintre acestea îşi încuraja favoritul. Miss şi Mister Popularitate au fost desemnaţi Andrei Leancă şi Roxana Amariei, iar locurile III şi II au fost ocupate de Răzvan Niţucă şi Oana Maria Achirilei, respectiv Andrei Atofanei şi Maria Bîrgăuanu.

Pe scenă, în faţă, au mai rămas patru bobocei, Andreea Costache şi Alexandru Airinei, respectiv Ana Maria Chimiuc şi Robert Candrea. Acestora din urmă le-au revenit titlurile de Miss şi Mister Boboc, iar prima pereche a fost declarată câştigătoarea locului I. Cei mai frumoşi boboci de la „Ion Luca” nu s-au mai putut stăpâni şi au izbucnit în plâns pe scenă, fiind felicitaţi şi îmbrăţişaţi de organizatori şi prieteni.

Balul liceenilor de la „Ion Luca” s-a sfârşit spre dimineaţă, de la spectacol, cu toţii continuând petrecerea în clubul Katharsis.

Ionuţ Covalschi

Citesc…minunea vieţii Îmi place să citesc. Evadez din mine şi mă ascund de alţii, dar mai ales de minciună şi nedreptate…

Citesc. Citesc neobosit. Dar nu oricum şi orice. Îmi place să citesc cu ochii, cu mintea şi cu sufletul adevărul şi frumuseţea din timp, din spaţiu, din lucruri, din viaţă… M-am ajutat de litere şi am citit timpul în lumina soarelui şi în azurul cerului; izvorul vieţii în apa cristalină a şipotului de munte; sufletul în chipurile oamenilor; spaţiul în largul mării şi infinitul universului.

Astfel am deprins să citesc soare, stele, izvoare, ochi, muguri, frunze, fluturi, păsări… Şi în toate am descoperit cu încântare adevărul despre viaţă: în soare şi stele biruinţa luminii, în verdele ierbii şi a frunzelor speranţa, în izvoare sursa însăşi a vieţii, în zborul fluturilor şi al păsărilor idealurile… Şi în toate am citit minunea vieţii! Şi minunându-mă am uitat că citesc…cuvinte.

Spirit rătăcitor…

“Spiritul este adevărata fiinţă” (Cicero) Emoţiile, trăirile, bucuria copilăriei, toate aceste sunt date peste cap odată cu venirea adolescenţei… Simţi că nu te încadrezi în nicio categorie, crezi că toţi sunt împotriva ta. Lucrul acesta se întâmplă deoarece trecerea aceasta rapidă de la o perioadă la alta dă naştere la ceva ascuns undeva adânc în mintea noastră… la spiritul nostru.

Acesta, la început incontrolabil, cu timpul ajunge să fie cel mai bun prieten şi trebuie să ne obişnuim cu el… În timpul adolescenţei el rătăceşte prin locuri secrete ale minţii, încearcă să ne cunoască. Problema este că odată ce el simte deznădejde, nefericire, sau dimpotrivă, fericire, speranţă, toate aceste sentimente ni se transmit, de aici schimbările bruşte de comportament.

Acest lucru reprezintă adolescenţa…un spirit rătăcitor în lumea aceasta, siguranţa că nimeni nu ne poate opri în a descoperi lumea. Singurul nostru sprijin este spiritul… .

Ionela Ştefania Matei

Gânduri nespuse, ofuri ascunse. De ce oare? Poate de teamă că vom fi judecaţi sau poate din cauza timidităţii şi a nesiguranţei din noi.

Toate au trecut... am crescut, ne-am maturizat fără să ne dăm seama de tot ceea ce s-a întâmplat în jurul nostru. Acum 10 ani sfioşi şi emoţionaţi am intrat pe poarta grădiniţei. Atunci s-a întâmplat ceva cu totul şi cu totul nou pentru noi- am legat prietenii de care încă nu am uitat.

După doi ani de carte îmbinată în mod armonios cu joaca am cunoscut-o pe doamna învăţătoare care ne-a desluşit tainele scrisului şi ale cititului, care ne-a fost mereu alături când aveam nevoie si care ne-a îndrumat paşii pe drumul cel bun.

Ajunşi în clasa a V-a am cunoscut o mulţime de noi colegi şi profesori - prieteni adevăraţi - dar cea mai importantă persoană întâlnită atunci a fost doamna dirigintă. O fire înţelegătoare, dornică de a ne construi temeliile adolescentei. Deşi şi-a dat toată silinţa eram prea mici pentru a înţelege mesajul transmis de dumneaei, şi lucrurile s-au schimbat pe parcursul clasei a VII-a când doamnei diriginte i-a luat locul o persoană cu totul deosebită care a contribuit la formarea personalităţii şi gândirii noastre.

Această persoană ne-a ajutat să ne maturizăm încetul cu încetul, să ne cunoaştem pe noi înşine mai bine şi să ajungem să putem face diferenţa între bine si rău. La întrebarea „De ce v-aţi dorit ca relaţia dintre noi să fie una de prietenie bazată pe încredere şi nu doar strict elev-profesor?” domnul diriginte a răspuns: „Fiind şi eu elev cred că am trăit toate tipurile de relaţii. Pentru voi am considerat că aceasta este cea mai potrivită şi am câştigat. Aici - să fiu sincer - e vorba de pasiune şi multă dragoste, fără ca alte aspecte sa te influenţeze.”

Acum acele emoţii au reapărut când am început să „muşcăm” încet, dar sigur din viaţa de licean. Deşi la început nu am ştiut despre ce este vorba, momentan am reuşit să-i simţim gustul. Un gust dulce-amărui, dar foarte plăcut.

Zi de zi zărim feţe necunoscute, figuri zâmbitoare sau triste care se plimbă pe coridoarele gălăgioase, şi, pentru noi totul este nou, schimbat,şi am realizat că acel ceva ce în generală era esenţa acum lipseşte sau poate încă nu am dat de ea deoarece noi am devenit din nou cei mai mici, dar cândva vom deveni din nou mari şi poate o vom regăsi.

Andreea Nicoleta Dascălu

Anul 2010 a început cu Microsoft lăudându-se cu tablete PC cu ecran tactil care ar fi urmat să ajungă pe rafturile magazinelor în lunile ulterioare, însă niciun gadget de acest tip al companiei nu a văzut lansarea, lăsând companiei Apple onoarea de a-şi adjudeca titlul "Anului iPad". iPad este o marcă de calculator portabil de mici dimensiuni (circa 24,3 pe 19 cm, grosime 1,4 cm, greutate 680 grame la modelul "Wi-Fi"), de tip constructiv "tablet", produs şi pus în vânzare de către compania americană Apple începând din aprilie 2010.

Ca paletă de posibilităţi şi funcţiuni se situează între PDA şi netbook. Foloseşte acelaşi sistem de operare ca şi smartphone-ul iPhone tot de la Apple, şi anume iPhone OS. Sunt disponibile 2 modele de bază (numite "Wi-Fi" şi "3G"), fiecare putând dispune de 16, 32 sau 64 GB de memorie de lucru înglobată. În prima săptămână de la introducerea sa pe piaţa americană vânzările au fost de aproximativ 600.000 de bucăţi, fiind însă sub estimările analiştilor, introducere ce a avut loc pe piaţa europeană în mai 2010.

Şi Google vrea una!

Mergând pe principiul "De ce ei să aibă şi noi să nu avem?", Google plănuieşte să pătrundă pe piaţa tablet PCurilor, împreună cu Verizon Wireless, cea mai mare reţea de telecomunicaţii wireless din Statele Unite.

Noutatea a fost confirmată de The Wall Street Journal, deşi nu se ştiu încă numele dispozitivului, producătorul, sistemul de operare sau alte detalii tehnice şi nici data de lansare.

Iniţiativa Google pune şi mai mult accent pe competiţia dintre gigantul motor de căutare şi Apple – o competiţie care pare că se mută, încet-încet, în zona dispozitivelor mobile (în Statele Unite, Google Android câştigă din ce în ce mai mult teren în faţa Apple iPhone).

Samsung Galaxy TAB Tableta celor de la Samsung rulează cu un procesor de 1 GHz care are o memorie de 512 MB RAM şi un sistem de operare Android 2.2 cunoscut si sub numele de Froyo. Galaxy Tab are două camere în dotare: una de 3.15 Megapixeli cu autofocus si blitz, folosită pentru poze şi înregistrări video şi o a doua cameră de 1,3 Megapixeli folosită pentru apeluri video.

Faţă de principalii săi competitori, Samsung-ul are posibilitatea ataşării unui card de pâna la 32Gb şi

unei cartele sim de date, iar memoria internă este de 16Gb. În plus, are modul GPS, WI-FI şi Bluetooth, toate acestea fiind unite într-o carcasă slim de numai 380g si 12 mm grosime.

Tableta are o autonomie de până la 6-7 ore de redare video High Definition continuă, iar în rest 2-3 zile în condiţii de stand-by şi utilizare medie. Suportă java player şi are o mulţime de aplicaţii de care vă puteţi folosi într-o zi normală de şcoală sau una liberă. Oferă acces la majoritatea tipurilor de email(G-mail, Microsoft Exchange, sau alte conturi POP3), puteţi citi ziare sau reviste online, puteţi citi şi edita documente office şi aveţi acces la toate reţelele de socializare, iar dacă toate acestea nu sunt de ajuns: se pot gasi o mulţime de aplicaţii din toate domeniile cu ajutorul Android Market.

Black Berry PlayBook......

Compania canadiană producătoare a telefoanelor mobile Blackerry, a prezentat la San Francisco un produs nou numit PlayBook, ce va fi lansat în 2011 şi care se vrea a fi competitorul iPad-ului lansat de Apple, potrivit ‚The Wall Street Journal.

Dispozitivul a fost descris de Mike Lazaridis, directorul general al companiei canadiene Research in Motion, ca fiind ‘’o tabletă profesională ’’ care a fost realizată în funcţie de ceea ce îşi doresc clienţii tradiţionali ai BlackBerry. Oficialul RIM a mai precizat că produsul poate fi folosit pentru a viziona filme, realiza fotografii, pentru jocuri video si cititul cărţilor electronice şi dispune de un ecran tactil de 7 inch (17,78 centimetri) şi camere video HD atât în faţa cât şi pe spatele tabletei. De asemenea, dispozitivul poate suporta programul Flash de la Adobe, care este momentan indisponibil pe iPad. În acelaşi timp, administratorii reţelei de retail Amazon au anunţat că vor realiza o aplicaţie a cititoarelor de cărţi electronice Kindle special pentru PlayBook. Prima variantă a PlayBook va avea conexiune Bluetooth şi Wi-Fi, dar apelurile telefonice vor putea fi făcute doar printr-o sincronizare cu un smartphone BlackBerry. Cu toate acestea, oficialii companiei au declarat că versiunile urmatoare ale tabletei ar putea fi conectate direct la sistemele mobile 3G ori 4G. Astfel, la producerea acestui nou gadget, vor participa şi producătorii Samsung şi Dell, dornici să detroneze tableta lansată de Apple.

If you wanna know more just google-it!

Covalschi Ionuţ

Alt fel de anotimp, mai candid, gânditor, cu părul în cascade şi ochi de curcubeu.

Leul din suflet aleargă, prin pulberi de stele, prin noaptea de iele.

Năvalnic fluviu, ecou, primavară şi vise, legendă, abise...

Viaţa mea... un etern anotimp, în care mii de speranţe, vise, bucurii, dar şi dezamăgiri aleargă haotic prin toate pulberile drumului sinuos, al cărui capăt se poate vedea doar cu inima.

Mă regăsesc în fiecare lucru ce mă înconjoară, fie el cât de mic... şi gânduri pline de candoare se înfiripează uşor şi ireversibil în simţurile mele.

Prea uşor mă desprind de realitatea crudă şi zbor pe aripile imaginaţiei spre edenice locuri, în care nu există răutate şi tristeţe.

Brunetă, cu ochi căprui, mică de statură, retrasă, timidă, modestă.... aceasta sunt eu.

Uneori aş vrea să evadez din zidurile singurătăţii, dar dezamăgirile nu mă lasă.

Cu toate acestea visez idealul, vreau să îl simt !

Văd o lumină la capătul drumului şi doresc ca în timp ce călătoresc spre mirifica făclie să presar doar bucurii în sufletul meu.

Daniela Ungurean

Yamy-yam..... ciocolată dar ştiaţi că : -Cel mai mare turn de ciocolată a fost ridicat la New York: înalt de 6,4 metri, a fost construit din peste o tonă de ciocolată, în decurs de 30 de ore.

-Cea mai mare ciocolată plată a fost produsă de o fabrică turcească de dulciuri: lungă de 2,7 metri, cântărea 500 de kilograme.

-Cel mai mare baton de ciocolată a fost realizat de italieni: era în greutate de 2,28 tone.

-În Japonia, de ziua Sf. Valentin, un mare supermarket din Tokyo a comandat o copie din ciocolată a celebrului tablou ,,Gioconda”, Mona Lisa lui da Vinci, în greutate de 20 kg.

-La Bruxelles, cu ocazia Festivalului ciocolatei, un sculptor a realizat, dintr-un calup uriaş de ciocolată, o sculptură abstractă, în maniera lui Salvador Dali.

-În oraşul Samarang din Insula Java – Indonezia - , cu ocazia sărbătorii musulmane a Ramadanului, timp de 2 săptămâni, 15 cofetari au construit o moschee înaltă de 4 m, lată de 3,02 m şi lungă de 4,07 m folosind 600 kg de ciocolată şi 90 kg de glucoză.

-La Paris, la un Salon al ciocolatei, a fost prezentată o copie perfectă a unui bolid de Formula 1, Prost AP 01.

-În filmul ,,Psycho”, regizat de Alfred Hitchcock, s-a folosit un sirop de ciocolată pentru a imita sângele, într-o scenă de 45 de secunde, la duş. De menţionat că această scenă a fost turnată într-o săptămână.

Ilie Ţăranu

-În februarie 1865 nu a fost Lună plină, fiind unicul caz de când , în derularea timpului, se urmăresc fazele lunii.

-Pământenii au doar imaginea părţii vizibile a Lunii; partea nevăzută a devenit cunoscută doar prin fotografii făcute de cercetătorii spaţiului cosmic.

-Sărbătoarea pascală se stabileşte în funcţie de fazele Lunii şi este întotdeuna în prima duminică de după Luna plină ce urmează echinocţiului de primăvară.

-Sădirea pomilor şi a plantelor în timpul când Luna se află ,,în creştere” este prielnică , asigurând prinderea şi dezvoltarea în bune condiţii a vegetaţiei.

-În perioada în care Luna este ,,în descreştere”, se accentuează riscurile unor intervenţii chirurgicale.

-Luna traversează o zodie fixată pe bolta cerească în două zile şi jumătate, iar tot cercul zodiacal – în 28 de zile.

-Tunderea părului şi tăierea unghiilor în perioada dintre Lună nouă şi Lună plină – adică atunci când Luna este ,,în creştere” – asigură o regenerare şi o creştere optimă a acestora.

-Există nopţi fără Lună (ceea ce ne aminteşte de un vechi şlagăr „Noapte fără Lună”) fiindcă satelitul Terrei traversează cerul nu doar noaptea, ci şi în timpul zilei.

Ilie Ţăranu

Universul infinit al ceaiului Ceaiul verde este un tip de ceai obţinut din frunzele de Camelia sinenis. Diferenţa faţă de celelalte tipuri de ceai constă în faptul că procesul natural de fermentaţie este oprit. Imediat după cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele sunt uscate şi rulate, astfel împiedicându-se fermentarea.

Ceaiul negru este creat prin oxidarea completă a frunzelor înainte de a fi uscate.

Când procesul de oxidare este complet, frunzele se încălzesc şi sunt sortate în funcţie de calitate. Culoarea neagră a frunzelor este dată de această oxidare completă pe care o suferă planta .

Ceaiul de fructe are propriul mod de preparare, care exclude fierberea plantelor şi a florilor, din compoziţie. Dacă este corect preparat, ceaiul de fructe devine un excelent detoxificant pentru organismul tău.

Ceaiul de plante este un amestec de plante uscate şi condimente. Din ele rezultă infuzii cu aromă deosebită, mai mult sau mai puţin persistentă. Pentru cei care preferă ceaiul fără cofeină, ceaiurile de plante reprezintă o alternativă foarte plăcută.

Care este ceaiul tău preferat?

1.

3.

Ceaiul negru Ceaiul de fructe

2. Ceaiul verde 4. Ceaiul de flori

Dacă ai ales: 1- Eşti foarte sigur/ă pe tine. Îţi place să-ţi rezolvi singur/ă problemele, fără să depinzi de nimeni. Eşti o fire puternică, optimistă şi hotărâtă. Eşti foarte greu de influenţat!

2-Eşti o persoană energică, veselă şi plină de viaţă. Optimismul nu te lasă să te întristezi, iar voia bună adună numai oameni plăcuţi în jurul tău. Te ţi de cuvânt şi eşti sigur/ă pe tine!

3-Eşti o persoană drăguţă şi foarte atentă. Bunul simţ este una dintre calităţile tale. Îţi place să te porţi frumos cu cei din jurul tău şi aştepţi ca şi ei să se poarte la fel cu tine. Ştii să apreciezi un om bun şi să-l păstrezi lângă tine.

4- Eşti o persoană sensibilă şi foarte iubitoare. Pui suflet în tot ceea ce faci şi eşti foarte uşor de rănit. Oricât de puţin ai avea, îţi place să împarţi cu cei dragi.

„If you are cold, tea will warm you. If you are too heated, it will cool you.

If you are depressed, it will cheer you. If you are excited, it will calm you.”

Andreea Nicoleta Dascălu

Anul 2011 aduce cu el noi apariţii în lumea filmului. Actori celebrii ca Angelina Jolie, Jim Carrey, Robert De Niro, Mel Gibson, Jessica Alba, Johny Depp, Kate Winslet-şi mulţi alţii- vor deveni şi mai celebrii prin proiectele lor , dar îşi fac apariţia şi o serie de nume noi în industria filmului.

Să vedem o serie dintre aceste filme care vor apărea şi pe micile ecrane în decursul acestui an şi dacă vi se vor părea interesante vă dorim : Vizionare plăcută !

„Piraţii din Caraibe” este pentru mulţi dintre noi unul dintre cele mai aşteptate filme ale acestui an . În cea de-a cincea parte a filmului acţiunea îl are în centru, ca şi până acum, pe Jack Sparrow(Johny Deep), căpitanul piraţilor a cărui hoinăreală prin apele oceanelor îl duce la întâlnirea cu o femeie din trecutul său. Ca şi întrecut Jack se reîndrăgosteşte de ea, însă de data aceasta este mai precaut, neştiind dacă şi ea simte la fel, sau dacă îl foloseşte doar pentru a se putea ajuta de celebra lui busolă pentru a găsi celebra fântână a tinereţii.

Aventura începe însă atunci când se găseşte în situaţia în care nu ştie de cine să îi fie mai frică:de Piratul „Barbă Neagră”, sau de femeia care nu mai pare deloc de încredere....

„Gnomeo şi Julieta” este o poveste inspirată din piesa lui William Shakespeare în variantă animată, despre doi pitici de grădină, îndrăgostiţi nebuneşte unul de celălalt. Aceştia încearcă să evite conflictele, care sunt numeroase, având în vedere că fac parte din două tabere diferite, şi anume: piticii cu pălării roşii şi piticii cu pălării albastre. Pentru a afla dacă povestea de dragoste triumfă urmăriţi filmul .

„Răsărit” este al patrulea film din seria de succes „Twilight”(Amurg), produs de Summit Entertainment. La fel ca şi în primele trei cărţi, respectiv filme, personajele principale sunt Isabella Marie Swan(Kristen Stewart) şi Edward Cullen(Robert Pattinson). Spre deosebire de varianta scrisă, ecranizarea se va întinde pe două părţi.

Povestea tânărului Harry(Daniel Radcliff) continuă, acesta împreună cu cei mai buni prieteni ai săi, Ron(Rupert Grint) şi Hermonie(Emma Watson) pornesc în căutarea HORCRUXurilor, presupuse a fi sursa de imortalitate a Lordului Cap de Mort şi fac numeroase sacrificii, iar pentru mai mult, urmăriţi filmul, programat să apară pe data de 15 Iulie 2011.

Acţiunea adaptată după celebra poveste "Scufiţa roşie", se petrece într-un sat medieval care este bântuit de un lup înfiorător . Aici Valerie se îndrăgosteşte de un tăietor de lemne, care a rămas orfan în copilărie, însă în ciuda acestui fapt părinţii ei o forţează să se căsătorească cu Henry unul dintre cei mai înstăriţi oameni din sat.

Auzind că satul este bântuit de un vârcolac cei doi nu renunţă la dragostea lor, şi aleg să fugă din sat, dar asta complică lucrurile cu atât mai mult cu cât vârcolacul poate fi oricine, un bărbat de care Valerie este poate legată. Oare va reuşi dragostea să înfrunte ?

LEBĂDA NEAGRĂ urmăreşte povestea Ninei (Portman), o balerină într-o companie de balet din New York, a cărei viaţă, la fel ca a tuturor celor din această branşă este complet consumată de dans.

Când directorul artistic Thomas Leroy (Vincent Cassel) decide s-o înlocuiască pe primbalerina Beth Macintyre (Winona Ryder) pentru producţia de deschidere a noii stagiuni, "Lacul lebedelor", Nina este prima alegere., însă Nina are concurenţă: o nouă dansatoare, Lily (Kunis), care îl impresionează, de asemenea, pe Leroy.

"Lacul lebedelor" necesită o dansatoare care poate juca atât Lebăda Albă cu inocenţă şi graţie, cât şi Lebăda Neagră care reprezintă viclenia şi senzualitatea. Nina e perfectă pentru rolul Lebedei Albe, însă Lily este personificarea Lebedei Negre. În timp ce cele două tinere dansatoare îşi extind rivalitatea într-o prietenie bolnăvicioasă, iar Nina începe să-şi descopere partea întunecată, cu o inconştienţă care ameninţă s-o distrugă. Oare va reuşi să se metamorfozeze într-o lebadă neagră sau va rămâne mereu lebada albă ?

Când tatăl ei e ucis de Tom Chaney, un zilier angajat la ferma familiei, Mattie Ross, o fată de numai 14 ani, porneşte în căutarea ucigaşului, hotărâtă să-i dea de urmă şi să se răzbune. În drumul ei întâlneşte un şerif alcoolic, pierde-vara, cu un caracter imposibil, pe care Mattie îl angajează şi insistă să meargă cu ea în ciuda împotrivirii acestuia. În drumul lor spre rezervaţia indienilor unde au auzit că s-ar ascunde Chaney, li se mai alătura LaBoeuf, un ranger care îl cauta şi el pe criminal,dar din propriile sale motive.

Maria Bîrgăoanu – cinefilul de serviciu

”Metamorfozare”: De cât timp practicaţi această meserie și de ce aţi ales tocmai Informatica?

Doamna Șestac Suzana: Din 1999. De ce Informatica? – Deoarece prima facultate a fost Matematica, însă gândirea algoritmică are la bază logica matematică.

Ce sentimente aţi avut când aţi aflat pentru prima dată că aveţi elevi calificaţi la etapa naţională?

Eram la liceul de Informatică Suceava când s-au evaluat rezultatele olimpiadei cu ajutorul unui evaluator ce indica punctajul și dintr-o dată am observat „Larionescu Andrei ”—punctaj maxim”. În acel moment m-au luat toate transpiraţiile și am avut o senzaţie bucurie nespusă, de nepreţuit. Comisia rămăsese uimită, iar colegii mi-au întins mâna și mi-au zis ”Felicitări Suzana, Directorul tău poate fi mândru de tine”.

Cum vi se pare actuala generaţie faţă de cele anterioare? Este mai bună? Îmi doresc să ajung să vă iubesc mai mult decât pe celelalte generaţii și că le veţi depăși.

Care a fost cea mai mare realizare?

Cea mai mare realizare a reprezentat menţiunea pe ţară a lui Andrei Bacer în clasa a X-a și faptul că a ajuns de două ori la faza naţională la olimpiada de Informatică, dar de asemenea și Iuli Dănilă.

Care sunt elevii cei mai apreciaţi de dumneavoastră?

Toţi elevii, îndeosebi olimpicii și copii care sunt serioși și muncesc.

Ce părere aţi avut după prima zi de școală? ….Aveam emoţii…..pe majoritatea nu vă cunoșteam.

V-aţi așteptat ca elevi din Liceul ”Ion Luca” să ocupe locurile fruntașe ale Olimpiadei de Informatică în acest an?

Sinceră să fiu m-am așteptat la acest lucru, dar nu din partea tuturor, deoarece doar eu știu câtă muncă este în spatele acestei performanţe .

Ce planuri de viitor aveţi?

Să menţin topul olimpicilor, măcar la nivelul de acum.

Mai doresc să am o clasă unită, bună la învăţătură și să organizăm mai multe activităţi extrașcolare, excursii sau schimburi de experienţă cu alte școli.

Aţi avut ocazia de a preda acest obiect și la un alt liceu?

Da, am avut această ocazie! Dar ar fi trebuit să fiu departe de familie, însă acum aș pleca fără regrete.

Un sfat pentru final?

Vă doresc să fiţi sănătoși, să nu uitaţi să respectaţi munca profesorilor voștri, indiferent de specialitate și pe ceilalţi din jurul vostru!!!

Ilie.Taranu

De ce Go-ul? Prima dată când am văzut acest joc nu mi s-a părut foarte interesant, dar am zis ca totuş să incerc acest sport al minţii, urmând ca încetul cu încetul să-mi placă chit că la început pierdeam foarte multe partide ş acest lucru m-a cam demoralizat pentru moment, dar între timp am aflat de la profesorul meu, Cobeli Cristian, de un proverb: “Trebuie să pierzi cât mai repede primele 50 de partide”, lucru care a fost confirmat ş dupa acea perioadă am început să ş câştig .Totuş acest joc este unul nobil ş de aceea se spune că înaintea Şahului a fost jocul de Go, joc care era considerat ca fiind jocul samurailor, dar ş al împăraţilor Asiei.Există ş o tradiţie conform căreia copii de samurai trebuiau să primească prima lor sabie pe un câmp de luptă ş dacă nu exista acest câmp de luptă în apropiere, această ceremonie avea loc pe o tablă de Go. De fiecare dată când practic acest joc(sport) mă relaxez foarte mult ş nu numai.

Go-ul iţi pune mintea la “contribuţie” pentru a avea cele mai bune mutări ş pentru a putea câştiga, dar acest lucru trebuie făcut cu foarte multă răbdare ş cu mult calcul ş cel mai important lucru este să nu te enervezi în timpul jocului deoarece acest lucru duce la pierdere sigură. În momentul de faţă în Vatra Dornei nu mai există club de Go. În ceea de a 2-a generaţie au fost 5 jucători mai puternici printre care ş eu, dar după ce s-a desfiinţat clubul am mai rămas doar eu ş încă un băieţel care este multiuplu campion naţional. În prima generaţie a fostului nostru profesor care, zic eu că e generaţia de aur a go-ului românesc , s-au remarcat jucătorii dorneni la nivel naţional, european şi chiar mondial. Îi putem aminti pe Onacea Petru-4Dan, Crâşmaru Marcel-5Dan, iar printre cei mai buni din Europa se află Pop Cristian- 7Dan, şi Ţăranu Cătălin- 5Dan Profesionist, ultimul dintre ei fiind primul jucător european care a dobândit rang de profesionist în urma unei pregătiri de durată în Japonia, tot el fiind campion european în 2008.

Cel mai tare mă doare faptul că acest joc al gândirii nu este bogat în sema in vedere ca in Asia, unde se pune foarte mare accent pe acest joc de gândire ş statul acordă sume foarte mari pentru concursuri, dar ş pentru sprijinirea talentelor.

Sper sa ajung cat mai repede cat mai sus!!!!!!

Răzvan Constantin. Andrei

Japonia (în japoneză日本, se citeşte Nippon sau Nihon, sens literal: originea soarelui) este o ţară din Asia de Est, situată pe un lanţ de insule aflate între Oceanul Pacific şi Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană , ş în ţaranoastră mai este cunoscută şi sub numele de Ţara Soarelui Răsare, care , potrivit legendei, a fost creată de către zei.

Aceştia au înfipt o sabie în ocean, iar la scoaterea ei s-au format patru picături de apă ce au devenit insulele principale, precum şi o multitudine de insule mici .

Limba Limba japoneză face parte din familia limbilor aglutinante şi reflectă structura ierahică kanji şi două seturi de silabare, pornind de la forme simplificate ale unor caractere chinezeşti. Deşi unele cuvinte sunt native, altele au fost împrumutate sau derivate din chineză. În perioada modernă, limba japoneză a împrumutat masiv cuvinte din mai multe limbi europene, în special din limba engleză.

Educaţie Sistemul educaţiei obligatorii a fost introdus în Japonia în anul 1872, ca rezultat al restaurării Meiji. Din 1947, educaţia obligatorie constă în şcoala primară şi gimnaziul, care durează 9 ani, (de la vârsta de 6 la 15 ani). Aproape toţi copiii îşi continuă educaţia la un liceu, care durează trei ani, iar 96% din absolvenţii de liceu merg mai departe la universitate, post liceale, şcoli de meserii sau alte instituţii de învăţământ.

Demografie În Japonia se află cea mai mare zonă urbană din lume. Conform statisticilor publicate de ONU, aglomerarea metropolitană din jurul capitalei nipone se află pe primul loc în lume ca număr de locuitori, începând din anii 1950, şi se preconizează că va ocupa acest loc şi în deceniile următoare. În anul 2005 zona metropolitană Tokyo avea aproximativ 35 de milioane de locuitori, depăşind zonele Ciudad de México şi New York, amândouă având o populaţie de aproximativ 19 milioane de locuitori.

Cultura modernă şi contemporană Cultură japoneză a evoluat foarte mult de-a lungul secolelor de la formă ei originară, cultură Jomon la un hibrid contemporan, care combină influenţe din ţări din Asia, Europa şi America. În lunga ei eră medievală, Japonia şi-a dezvoltat o cultură unică, printr-o diversificare treptată a tuturor artelor (ikebana, origami, ukiyo-e), meşteşuguri (păpuşi, articole lăcuite, oale), dans tradiţional, teatrul (kabuki, Noh, bunraku, rakugo), tradiţii diverse (onsen, sentō, ceremonia ceaiului, arhitectură, grădini, săbii), şi bucătărie.

Odată cu mijlocul secolului al XIX-lea au început să prevaleze influenţele vestice, cea americană devenind dominantă după cel de-al Doilea Război Mondial (1945). Aceste influenţe sunt vizibile în cultură populară japoneză contemporană, care combină influenţele asiatice, europene şi, începând cu 1950.

Unele invenţii ca kimonoul ce este făcut din mătase şi este de obicei foarte scump, în zilele noastre, el purtându-se la ocazii tradiţionale, cum ar fi funeralii, nunţi sau ceremonii ale ceaiului, întâlnindu-se foarte rar în ţinută zilnică au făcut ca japonezii să fie mai cunoascuţi datorită prieceperii ş frumosului de care dau dovadă si azi.

Ceremonia Ceaiului (Sado) este un ritual al preparării şi consumării ceaiului. Obiceiul este puternic influenţat de Zen Buddhism , el devenind în zilele noastre un adevărat hobby.

Ceremoniile ceaiului sunt ţinute în camere japoneze tradiţionale din comunităţi culturale sau în case private , aici ceremonialul în sine constând în multe ritualuri ce trebuie învăţate pe de rost. Practic, ceaiul este preparat mai întâi de gazdă şi apoi băut de oaspeţi, el fiind o infuzie din frunze de ceai verde.

Din păcate în ziua de azi, Japonia trece printr-o mare criză provocată de dezlănţuirea forţelor nemiloase ale naturii... Tsunami-ul şi replicile cutremurelor care au urmat au lăsat un mare gol în sufletul japonezilor, mai ales in sufletul celor care şi-au pierdut rudele şi casele. Ceea ne uimeşte pe noi este că acest popor, atât de nepăstuit de soartă încă îşî găseşte forţa de a nu renunţa la speranţă şi putem afirma cu tărie că prin curajul de care dau dovadă nu vor întârzia să îşî revină.

Bineînţeles că majoritatea ţărilor s-au unit pentru a-i oferi un ajutor Japoniei... Şi România, din puţinul ei îi sprijină pe acei oamnei, deci într-un gest de solidaritate putem face şi noi nişte donaţii în conturile care s-au deschis. În final putem doar să aducem cuvinte de laudă acestui popor şi acestei culturi care nu încetează să ne surprindă prin tot ceea ce realizează şi prin faptul că încă îşi păstrează cultura intactă, investind foarte mult în ea, şi cu toate că în ultima vreme au dus-o din rău în mai rău nu şi-au pierdut speranţa că vor reuşi să iasă din această criză... Ceea ce ne supără este că, cu toate că economic îşi vor reveni, sufleteşte a fost o lovitură prea grea pentru ei şi ar fi fost pentru oricine... Japonia va fi în doliu mult timp de acum înainte dupa cei peste 21 000 de morţi...

Trebuie să ne bucurăm că şi unii dintre cei mai bogaţi şi mai faimoşi oameni ai lumii nu au putut rămâne indiferenţi la această tragedie. Un exemplu ar putea fi Lady Gaga care a creat o brăţară pe care este inscripţionat „We pray for Japan”, iar fondurile strânse din vânzarea acestor brăţări vor fi donate Japoniei.

Această ţară îşi va reveni şi va continua să evolueze ca şi până acum... Diferenţa este că acum vor avea sufletul plin de durere, însă ei sunt un popor puternic şi vor trece şi peste asta...

Răzvan Constantin Andrei

PPee m măăssuurrăă ccee ppooppuullaaţţiiaa lluum miii ccrreeşşttee –– îînn ccuurrâânndd vvoom m ffii 77 m miilliiaarrddee -- vvaa ddeevveennii ttoott m maaii ggrreeuu ssăă ggăăsseeşşttii ppee ppllaanneettaa TTeerrrraa vvrreeuunn lloocc nneeaaffeeccttaatt ddee pprreezzeennţţaa şşii aaccttiivviittaatteeaa ooaam meenniilloorr.. ŞŞii,, ddiinn ppăăccaattee,, îînn ccoovvăărrşşiittooaarreeaa m maajjoorriittaattee aa ccaazzuurriilloorr,, ooaam meenniii aaffeecctteeaazzaa nneeggaattiivv llooccuurriillee îînn ccaarree ttrrăăiieesscc..PPeennttrruu aa îînnccuurraajjaa eeffoorrttuurriillee cceelloorr ccee ssee ssttrrăădduuiieesscc ppeennttrruu uunn PPăăm mâânntt m maaii ccuurraatt,,iiaattăă ccââtteevvaa iinnffoorrm maaţţiii ddeesspprree ppllaanneettaa nnooaassttrrăă..

EEvviiddeennţţeellee iinnrreeggiissttrraattee iinnddiiccăă ffaappttuull ccăă uullttiim miii 1111 aannii aauu ffoosstt cceeii m maaii ccăălldduurrooşşii.. CClliim maa bbiinneeîînntteelleess,, ccoonnttiinnuuăă ssăă vvaarriieezzee îînn jjuurruull cciiffrreelloorr,, ddeeşşii ppee m măăssuurrăă ccee zziilleellee şşii nnooppţţiillee ffrriigguurrooaassee ssee rrăărreesscc,, aavveem m ddiinn ccee îînn ccee m maaii m muullttee zziillee şşii nnooppţţii ccăălldduurrooaassee.. ÎÎnn cceeeeaa ccee pprriivveeşşttee oocceeaannuull,, eexxiissttăă oo tteennddiinnţţăă ddee îînnccăăllzziirree llaa ssuupprraaffaaţţăă.. AAcceessttee m mooddiiffiiccăărrii iinnddiiccăă ffaappttuull ccăă oocceeaannuull aa aabbssoorrbbiitt m maaii m muulltt ddee 8800% % ddiinn ccăălldduurrăă,, aadduuccâânndd oo ccoonnttrriibbuuţţiiee m maajjoorrăă llaa ccrreeşştteerreeaa nniivveelluulluuii aappeelloorr..

DDiinn ppăăccaattee,, gglloobbuull ddee ccrriissttaall aall cceerrcceettăăttoorriilloorr pprreevveesstteeşşttee uunn vviiittoorr îînnnnoorraatt aall ppllaanneetteeii,, îînn aapprrooxxiim maattiivv uunn sseeccooll.. CCuunnooşşttiinnţţeellee nnooaassttrree lliim miittaattee ccuu pprriivviirreeaa llaa m moodduull îînn ccaarree aattaatt ssiisstteem muull nnaattuurraall,, ccââtt şşii ssoocciieettaatteeaa uum maannăă rrăăssppuunndd llaa iim mppaaccttuull sscchhiim mbbăărriilloorr cclliim maattiiccee nnee m meennţţiinn îînnttrr--oo ccoonnttiinnuuăă ssttaarree ddee iinncceerrttiittuuddiinnee.. CCuu ttooaattee aacceesstteeaa,, uunn rreezzuullttaatt aall îînnccaallzziirriii gglloobbaallee eessttee ssiigguurr.. PPllaanntteellee,, aanniim maalleellee şşii ooaam meenniii vvoorr ttrrăăii îînn uurrm măăttooaarreellee sseeccoollee îînnffrruunnttâânndd ccoonnsseecciinnţţeellee îîm mbboollnnăăvviirriii ppllaanneetteeii aallbbaassttrree..

IIaattăă 55 ddiinn cceellee m maaii ttooxxiiccee llooccuurrii ddee ppee PPăăm mâânntt..

--RRââuull CCiittaarruum m,,IInnddoonneezziiaa --RRââuull YYaam muunnaa,,IInnddiiaa --GGiirruull nnoorrdd,,PPaacciiffiicc --DDzzeerrzzhhiinnsskk,,RRuussiiaa --BBaazziinnuull rrââuulluuii RRiiaacchhuueelloo,,AArrggeennttiinn

Fabricile , atomocentralele , maşinile şi........... oamenii sunt printre cei mai importanţi factori ai distrugerii.

Planeta nu poate face faţă acestor cantităţi imense de poluatori deversate în aer , apă şi sol. În fiecare din aceste locuri întâlnim vieţuitoare care au de suferit.

De exemplu dezastrele produse de exploziile nucleare care au provocat reale daune vieţii.Unele dintre ele s-au produs din cauza defecţiunilor apărute la centrale,iar altele din cauza dorinţei de a cuceri şi alte teritorii.Importanţa acestor dezastre este imensă fiindcă a dus la pierderea de vieţi omeneşti,la dispariţia ecosistemelor , distrugerea plantelor şi moartea animalelor. . În dezastrul nuclear de la Cernobâl a fost răspândite în atmosferă cantităţi de substanţe radioactive de 400 ori mai mari decât cele înregistrate la bombardamentul de la Hiroshima. În momentul în care arunci o mizerie pe jos te gândeşti că natura poate face faţă unei hârtiuţe mărunte şi că nu poate fi distrusă de la o nimica toată.

O hârtiuţă aruncată acuma de tine,mâine aruncată de altcineva duce la acumularea unor cantităţi uriaşe de deşeuri care împiedică buna funcţionare a mediului.

Când erai mic,erai înconjurat de aceeaşi cantitate de mizerii ?

Adu-ţi aminte că ai găsit un aer mai curat şi o natură mai sănătoasă. Tu acum vrei să laşi urmaşilor tăi un mediu curat sau un mediu bolnav şi lipsit de apărare?

Eu îmi doresc din tot sufletul , ca cei ce vor veni după mine să respire acelaşi aer curat şi să păşescă pe acelaşi PĂMÂNT sănătos , să aprecieze frumuseţile naturii aşa cum le admir eu .

LLU UCCAAN N RREEM MEESSIIAAN NAA

Din cauza faptului că omul îndrăgeşte aceste fiinţe admirabile, animalele,

acesta

s-a

înconjurat

de

o

mulţime

de

prieteni

necuvântători. În cele mai multe cazuri aceştia ne fac viaţa mai interesantă şi mai euforică şi, uneori, chiar ne învaţă lucruri despre noi înşine şi despre Planeta pe care trăim.

La fel ca şi animalele omul este o fiinţă şi de aceea între om şi animal trebuie să existe acea legătură care să-i apropie. Pentru că un animal aduce afecţiune în viaţa unui om, acesta ar trebui sa dăruiască la rândul lui o parte din viaţa şi răbdarea lui, animalului iubit.

Această specie provine din deşertul Sahara şi din Peninsula Arabică, fiind un animal exotic popular. Vulpea deşertului este cea mai mică dintre vulpi. Nu oricine poate ţine un astfel de animal în captivitate. în unele ţări, legea le interzice oamenilor sa ţină asemenea exemplare.Ca şi animale de casă, vulpile sunt prietenoase.

Nu au probleme nici cu străinii, nici cu celelalte animale. Desi sunt animale sălbatice, odată ce sunt domesticite, devin animale sociabile şi cuminţi. E important să fie ţinute în lesă pentru a nu fugi, iar spaţiul în care locuiesc trebuie ingrădit şi inchis bine. Pot săpa tuneluri pentru a scăpa sau se pot căţăra pe gard.

Capibara este cel mai mare rozător din lume, trăişte mai ales în America de Sud şi ajunge la o lungime de peste 1 metru şi o greutate de până la 60-65 kg. Ca şi aspect seamănă bine cu un hamster, dar este de zeci de ori mai mare. Au mulţi fani, iar caţiva dintre ei chiar s-au hotărât să ii crească în casă - mai degrabă în curtea casei, pentru că e recomandat să le fie pus la dispoziţie un spaţiu mai mare şi deschis. Dar locul lor de provenienţă este unul cald, deci au nevoie de caldură iarna. Activitatea şi-o desfăşoară preponderent noaptea, ziua lenevind la soare sau în apă..Sunt extrem de uşor de dresat cu ajutorul mâncării.

Tarantula trăieşte în Europa şi în America.

Adoră ariile calde, uscate şi pădurile tropicale.

Tarantulele sunt veninoase, dar inţepătura lor este de cele mai multe ori la fel ca a unei albine. Se umflă, te doare, apoi trece. Dar este adevărat că alteori poate produce probleme mai serioase. Tarantula are nevoie de un mediu umed şi trebuie ţinută în acvarii gen vitrina sau cutii speciale.

Tarantulele au corpul format din două părţi în prelungirea cărora intalnim 8 picioare păroase la capatul cărora se află două ghiare mici ascunse în spatele unor pernuţe catifelate.

Aligatorii şi crocodilii sunt adesea confundaţi deşi ei sunt foarte diferiţi.

Aligatorul are o faţa rotundă şi lată, iar botul este şi el rotund şi scurt, în timp ce crocodilul are o faţă lungă şi ingustă. Dinţii de jos ai aligatorului nu sunt vizibili când ţine gura inchisă. Ei mănâncă tot ce pot prinde în apă proaspătă: peşte, şopârle, şerpi, broaşte, broaşte ţestoase şi alte animale. Ies din apă să mănânce şi alte mamifere mici care îşi au cuiburile langă apă. Pot cântări în funcţie de mărime, între 220-270kg sau chiar 450kg. Pe glob există două specii de aligator. Cel mai cunoscut este aligatorul american, ruda lui mai mică fiind aligatorul chinezesc. Şopârla are o piele cărnoasă, îngroşată ce formează solzi mici şi o protejează de uscăciune. Ochii sunt protejaţi de o membrană subţire, transparentă.

Auzul este bine dezvoltat, la fel şi mirosul.Pe maxilare şopârla are numeroşi dinţi conici. Ca la toate şopârlele, este destul de sensibilă şi se poate rupe. Nu se rupe la fel de uşor ca la şopârlele de pe la noi, dar, dacă se rupe, creste mult mai greu decat la speciile autohtone.Trebuie mânuită cu mişcări lejere. Se sperie de mişcările bruşte, ca şi de zgomotele puternice.

Ei ? Ce zici ? Ştiai că animalele sunt atât de sensibile ?

Nu ţi-ai dori un prieten , numai al tău , acasă ?

Covalschi Ionuţ

Artă-Joacă sau expresivitate?

Când auzim cuvântul “artă” ne gândim la ceva complicat, ceva care are întradevăr valoare și aparţine categoriei de obiecte luxoase, dar o operă de artă nu înseamnă neapărat ceva complex, ci poate fi și ceva simplu, ceva plin de sentimente, la care s-a muncit din inimă, care cere înţelegere în ceea ce i s-a dat să exprime.

Arta… după gusturile omului, este arta poetică, arta literară, arta fotografică, arta muzicală, arta picturii, a sculpturii sau a arhitecturii. Pentru alegerea unei categorii, depinde de talent, dorinţe, avantaje și cel mai important, de imaginaţie.

Toate genurile de artă au un scop anume, sau chiar mai multe : de a exprima gândirea fie zbuciumată, fie limpede, a unei persoane, care nu se poate descotorosi de gânduri și sentimente printr-o simplă conversaţie. Un alt scop este acela de a aduce frumosul la suprafaţă, sau de a da valoare urâtului.

Unii creează ceva artistic din greșeli, alţii se străduiesc pană obţin perfecţiunea dorită, dar în comparaţie, ceva creat pe neașteptate pare mai surprinzător, mai admirabil decât ceva plănuit. Starea are un rol foarte important, fiindcă in funcţie de cum se simte creatorul, așa va fi și creatia, o scursură din caracter, îmbinată cu sentimentul de moment.

De ce să ne străduim să spunem cum ne simţim când putem foarte simplu să ne folosim de un penson, sau de ce să ne chinuim să compunem versuri despre un peisaj, când putem fotografia esenţialul? Avem moment când pur și simplu nu avem chef de nimic, ci doar de ceva anume: să ne petrecem timpul într-un mod util, să fim mândrii de noi că nu am pierdut vremea și am realizat ceva. Acea dorinţă duce la fenomenul de creeare, niște clipe în care nu doar ne dorim, ci și facem ca dorinţa să devină realitate, să scoatem la exterior interiorul, să arătăm lumii înconjurătoare tot ce avem în minte.

Pentru a descoperi artistul din noi, mai întai trebuie să descoperim ce ne place să facem, ce ne dorim, la ce visăm și astfel ajungem la rezultatul mult așteptat, apariţia operei care pentru noi este atat de importantă, încât o numim operă de artă.

Elev: Sandra Candrea

Top 5 lucruri inedite ce se întâmplă pe Terra În ciuda faptului că ne naştem pe Pământ noi vom ajunge la un moment dat să realizăm că nu intelegem ş că nu ştim mare lucru despre planeta noastra decât dacă o vom studia aprofundat.

Fără a avea acces la informaţiile culese de predecesorii noştrii , noi am fi ş acum nişte înapoiaţi ce ar reuş să afle prea puţine lucruri ş, de aceea evoluţia planetară ar rămâne pentru noi o enigmă de nedescifrat, o misiune pe care omenirea o „ îndeplineşte „ de mii de ani pentru a afla secretele Terrei, iar această misiune este departe de a se fi încheiat, ş, pentru a vă face să întelegeţi mai bine lucrurile despre care vorbim ne-am decis să facem un Top 5 al unor lucruri pe care noi le-am considerat cu adevarat interesante.

1.

Schimbarea polilor magnetici ai Pământului

Schimbarea polilor magnetici ai Pământului constă ca în timpul unei inversiuni a polaritatii Pamantului, polul nord magnetic al planetei să devină polul sud ş invers.

Pe durata ultimilor 160 de milioane de ani au avut loc sute de asemenea inversări, ultima având loc acum aproximativ 780.000 de ani. O inversare completă durează câteva mii de ani ş are consecinţe îngrijorătoare care includ : punerea în dificultate a păsărilor migratoare sau a altor animale (precum rechinii) ş posibila expunere a Pământului la razele cosmice, razece sunt în mod normal respinse de câmpul magnetic al Pământului, însa în timpul inversării, la un moment dat, câmpul magnetic devine zero.

Oamenii de ştiintă înţeleg foarte puţin în ce constă efectiv mecanismul cauzal din spatele acestor inversări ş, până de curând ideea cea mai răspândită era că acest fenomen are loc in mod aleatoriu, însă, cu toate acestea s-a descoperit recent că secvenţa de inversări ale polarităţii nu este descrisă de o distribuţie de probabilitate, specifică proceselor aleatoare, ci de o distribuţie ce caracterizează prezenţa unor efecte de "memorie". Cu alte cuvinte, inversările de polaritate nu sunt independente unele de celelalte, ci sunt corelate.

2.

Aterizarea anuală pe Pământ a tone de materie interplanetară

Potrivit paginii de Internet www. space.com, aproximativ 30.000 de tone de praf interplanetar ating suprafaţa Pământului în fiecare an.

Cei mai mulţi asteroizi se deplasează în jurul Soarelui într-o centură aflată între Marte ş Jupiter, iar fragmentele rezultate în urma coliziunilor dintre ei pot fi atrase spre interiorul sistemului solar ş uneori se pot apropia chiar de Terra.

Rocile ş praful care se mişcă rapid în raport cu planeta noastră intră frecvent în atmosferă ş iau foc,ş devinastfel “stele cazatoare”, însă ,cu toate acestea, mai există ş obiecte ce se mişcă mai încet, obiecte care raportate la viteza de rotaţie a Pământului pot fi capturate de gravitaţia planetei ş supravieţuiesc pătrunderii în atmosferă, ajungând pe sol.

3.

Încărcătura electrică a Pământului

Încă din anul 1917 cercetătorii ştiu că suprafaţa Pământului este încărcată cu electricitate negativă, însă , nimeni nu cunoaşte cu exactitate ce anume întreţine această încărcătură.

Până acum aceştia au reuşt să descopere că nu este vorba despre un curent foarte puternic, ci doar de aproximativ 1.500 amperi, nu cu mult mai mult decât curentul care circulă prin câteva linii de înaltă tensiune. Deşi se consumă, această electricitate este constantă, deci ea se restabileşte cumva, deoarece în caz contrar ea s-ar epuiza în scurt timp şi acest fenomen îi face pe oamenii de ştiinţă să se întrebe cum este posibil acest lucru.

O teorie evidentă este aceea că fulgerele refac cumva energia pierdută, dar nimeni nu a reuşit să dovedească incontestabil acest lucru mai ales ca fulgerele generează un curent net de aproximativ 1.500 de amperi, suficient pentru a contrabalansa consumul şi a păstra constantă încărcătura electrică a Pământului.

4.

Evadarea atmosferei

Datorită energiei termale, unele dintre moleculele aflate la graniţa superioară a atmosferei Pământului îş măresc viteza de mişcare până la punctul în care pot „evada” din sfera de influenţă a gravitaţiei terestre, şi acest lucru duce la o scurgere lentă dar constantă a atmosferei în spaţiu.

Deoarece hidrogenul nefixat are o greutate moleculară scăzută, el poate deprinde viteza necesară unei „evadari” mai rapide ş se poate scurge în spaţiul cosmic la o rată superioară, şi, din acest motiv, atmosfera actuală a Pământului se oxidează mai degrabă decât se reduce, consecinţele acestui fapt ţinând de nivelul naturii chimice a vieţii care s-a dezvoltat pe planetă.

5.

Îndepărtarea Lunii de Pământ

Dupa 25 de ani de măsurători ş înregistrări de date, a devenit limpede pentru oamenii de ştiinţă că orbita Lunii îş măreşte încet volumul, iar satelitul natural al Pământului se îndepărtează constant de planeta noastra; în cifre mai exacte, satelitul natural al Terrei se îndepărtează de noi cu o rată de patru centimetrii anual.

Conform astronomilor, se pare că această tendinţă va persista până atunci când Soarele va deveni o gigantă roşie, mai exact peste aproximativ cinci miliarde de ani. In timpul acestei faze solare, atât Pământul cât şi Luna vor fi afectate de atmosfera aflată în expansiunea stelei şi acestea se vor reapropia. Atunci, Luna va reveni spre Pământ până la limita inferioară a distanţei posibile dintre cele două corpuri, ajungând la o depărtare de 18.470 kilometri, depărtare aşa-numită “limita Roche”.

Rezultatul final va fi însă distrugerea Lunii în fragmente foarte mici care ar urma să alcătuiască, în jurul ecuatorului Terrei, un disc de resturi cu diametrul de aproximativ 37.000 kilometri, asemănător inelelor saturniene.

Iordache Denisa Ioana

Jane Eyre(Charlote Brontë) Acţiunea romanului traversează două decenii din viaţa eroinei Jane Eyre, debutând cu suferinţele copilăriei grele, petrecute în casa mătuşii sale, Sarah Reed, unde Jane este constant maltratată de către familia acesteia. La sfatul binevoitor al unui medic, Jane este trimisă apoi la pensionul pentru orfani Lowood School, unde este tratată cu o răutate similară de către domnul Broc-klehurst, directorul stabilimentului. Acolo, Jane îşi pierde cea mai bună prietenă, pe Helen Burns, care se stinge din cauza neglijenţei cu care copiii obişnuiau să fie trataţi împotriva bolilor contagioase. Supravieţuind tratamentului malefic, Jane creşte şi devine profesoară.Este angajată ca guvernantă la reşedinţa Thornton, unde trebuie să o instruiască pe Adèle Varens, pupila unui domn Edward Rochester, stăpânul proprietăţii. Jane se va îndrăgosti de sumbrul şi misteriosul domn care va răspunde, în felul său caracteristic, sentimentelor ei. Totuşi, la Thornton se întâmplă o serie de evenimente ciudate. Când Rochester o cere în căsătorie pe Jane, ea acceptă, dar apariţia unei soţii nebune, de care Edward este legat împotriva voinţei lui, împiedică fericirea celor doi. Jane va părăsi Thornton, întâlnind noi aventuri, dar se va întoarce, într-un final, la singura ei iubire.

Invocarea(Kelley Armstrong) Dacă în seria Femei din lumea de dincolo, Armstrong alege ca eroine femei ajunse la maturitate, în trilogia Forţele răului, ea aduce în mijlocul acţiunii o adolescentă de cincisprezece ani pe nume Chloe Saunders, care se dovedeşte a fi o necromantă ce vede stafii şi ridică morţii din morminte. Din acest motiv ea este închisă în obscurul sanatoriu Lyle, fiind diagnosticată cu schizofrenie şi tratată cu medicamente puternice. În acest sanatoriu, Chloe se întâlneşte cu alţi tineri care, aparent, au probleme mintale la fel ca ea şi care se dovedesc a fi, şi ei, tineri cu puteri supranaturale de diverse facturi.

Chloe se va alia cu Rae, Simon şi Derek pentru a lupta împotriva unui duşman comun. Care este acest duşman, va trebui să citiţi şi să aflaţi singuri, deşi va trebui să aşteptaţi şi volumul al doilea pentru că în acest prim volum nu se întâmplă mare lucru, iar finalul este de-a dreptul dezamăgitor pentru că în loc să clarifice câte ceva, ridică şi mai multe întrebări şi exact când să dai pagina să vezi ce se mai întâmplă, descoperi că scrie „sfârşit”.

Academia vampirilor(Richelle Mead) Deşi la început această nouă abordare a poveştilor cu vampiri este un pic derutantă - îţi ia ceva vreme până pricepi diferenţa între moroi, strigoi, dhampiri - reuşeşti totuşi să apreciezi stilul în care este scrisă cartea. Este cam ciudată frenezia religioasă din Academie (au capelă, slujbe, preot, tot "tacâmul") şi până inţelegi legătura profundă dintre cele două prietene, relaţia lor ţi se pare confuză. Dar, încet, încet, pe măsură ce citeşti, vei descoperi modul în care autoarea structurează această societate, iar pe aceşti moroi începi să-i vezi ca pe nişte fiinţe cu anumite abilităţi magice şi cu apetit pentru sânge oferit benevol de donatori. Oricum, toată această delimitare între cei buni şi cei răi, mai precis cei care aleg să fie răi, reuşeşte să umanizeze cumva personajele. Una peste alta cartea este foarte bine scrisă, atât dialogurile cât şi descrierile sunt fascinante, tensiunea personajelor este atât de bine redată, încât o simţim pe propria piele, iar subiectul în sine promite. Cred că totuşi acest prim volum a fost cumva mai mult de "acomodare" şi adevărata acţiune ni se pregăteşte în continuare.

Dragostea dureaza trei ani (Frederic Beigbeder) "Dragostea durează trei ani" face parte dintr-o trilogie care a debutat cu "Memoriile unui tânar ţicnit". Povestea trilogiei, Beigbeder o rezumă dezarmant de simplu: "în primul volum mă îndrăgosteam, în al doilea mă însuram, în al treilea divorţam şi mă însuram din nou". În acest ultim volum, amorul are un timp de evoluţie şi disoluţie inconturnabil: trei ani. Sătul până la greaţă de Anne, splendida lui soţie, Marc Marronnier se îndragosteşte isteric de Alice cea cu picioare lungi. Divorţează de Anne (cei trei ani de supravieţuire a dragostei se scurseseră) şi reuşeşte, după teribile tribulaţii, s-o divorţeze şi pe Alice. Cu care se căsătoreşte. Romanul uzează, ca şi "199.000 lei", de acelasi cinism sulfuros, aplicat acum sentinţelor despre iubire. "Dragostea durează trei ani" a fost tradusă in zeci de limbi, înregistrând tiraje mai mari chiar decât binecunoscuta "14,99 euros", a aceluiaşi autor.

De ce iubim femeile (Mircea Cartarescu) Un mănunchi de istorii cu femei aşadar, spuse simplu, captivant, de un povestaş a cărui viaţă seamănă ca două picături de rouă cu a lui Mircea Cărtărescu. In fiecare poveste e un sâmbure de neobişnuit care stă ascuns in carnea obişnuitului, in "ordinar" o sămânţă de extraordinar care dă rod epic. Un omagiu (adesea in sensul cel mai concret, erotic, al cuvantului) adus femeilor "pentru că sunt femei".

Adevarata viaţă de gheişă (Mineko Iwasaki) Instruită de la vârsta de cinci ani pentru această dificilă profesie, Mineko (născută in 1949) a trăit printre alte geiko („femei ale artei”) într-o okia din faimosul karyukai Gion Kobu al Kyoto-ului şi a practicat străvechile ritualuri nipone ale primirii de oaspeţi.Voluntară, perseverentă, iubind cu patimă dansul, a devenit una dintre cele mai preţuite gheişe din istoria profesiei şi socotită „Comoară naţională”, un titlu rezervat in Japonia doar marilor artişti. I-a avut drept oaspeţi pe prinţul Charles al Marii Britanii, preşedintele american Gerald Ford şi secretarul de stat Henry Kissinger. Poate pentru că se transformase într-o legendă, Mineko a vrut să aibă o viaţă proprie: la 29 de ani s-a retras, s-a măritat, a devenit mamă şi astăzi duce o existenţă liniştită, dar împlinită, într-o suburbie a Kyoto-ului.

Dragostea în vremea holerei (Gabriel Garcia Marquez) În tinereţe, Florentino Ariza şi Fermina Daza trăiseră o pasionantă poveste de dragoste numai că viaţa îţi rezervă uneori surprize... La început, când Florentino află că Fermina se va căsători cu un doctor bogat simte că viaţa lui s-a sfirşit şi, deşi îşi găseşte echilibrul, bucurându-se de succes în afaceri şi nu numai... (cele 622 de relaţii amoroase ar putea confirma acest lucru), dragostea lui pentru Fermina rămâne la fel de puternică. Aşa că, după 50 de ani, 9 luni şi 4 zile de despărţire, Florentino îşi reînnoieşte declaraţia de dragoste în faţa femeii visurilor lui. I se va mai oferi, oare, şansa unui nou început?

Mândrie şi prejudecată( Jane Austen) Povestea clasică cu dragoste şi neîntelegeri este plasată în Anglia sfârsitului secolului 18. Cele cinci surori Bennet au fost crescute sub stricta îngrijire a mamei lor care se concentrează doar asupra găsirii unor soţi fiicelor ei care sa le asigure din punct de vedere financiar o stabilitate. Însa, inteligenţa şi curajoasa Elizabeth se straduieşte săşi traiască viaţa într-o perspectivă mai largă.Când bogatul celibatar Dl. Bingley îşi stabileşte reşedinţa întrun conac din apropiere, familia Bennet începe să abuzeze de acesta. In cercul de prieteni ai barbatului veniţi din Londra şi fluxul de tineri ofiţeri militari veniţi în zona, cu siguranta vor exista pretendenţi pentru surorile Bennet.

Multitudinea de sentimente ce decurg din toate acestea nu lasă pe nimeni neschimbat şi inspiră familia Bennet şi pe toţi ceilalţi să-şi reafirme concepţiile despre ce contează mai mult în viaţă Ionela Ştefania Matei

CCâânndd??!!

CCâânndd ttee vveeii ttrreezzii ddiinn rreeaalliittaatteeaa aabbeerraannttăă aa zziilleelloorr nnooaassttrree,, şşii îîţţii vveeii aam miinnttii ccăă aaii ffoosstt ccâânnddvvaa ccooppiill??

DDaa,, eexxaacctt aassttaa aam m vvrruutt ssăă ssppuunn!! CCuu ttooţţiii aam m uuiittaatt ssăă ffiim m ccooppiii!! AAm m uuiittaatt ccee îînnsseeaam mnnăă ssăă ttee jjooccii ccuu cceeii m maaii bbuunnii pprriieetteennii aaii ttăăii ddee hhâârrttiiee,, şşii ssăă uurrm măărreeşşttii cceell m maaii iim mppoorrttaanntt pprrooggrraam m TTvv ddeesspprree ““bbuussiinneessss””,, DDiissnneeyy cchhaannnneell.. AAm m uuiittaatt ccuum m ee ssăă îîţţii bbeeii ccaaffeeaauuaa ddee ddiim miinneeaaţţăă,, ccaarree îînnttââm mppllăăttoorr eerraa N Neessqquuiikk ccuu llaappttee,, ppeennttrruu eenneerrggiiee ppee ppaarrccuurrssuull îînnttrreeggiii zziillee îînn ccaarree ffăăcceeaaii oo vviizziittăă ddeessttuull ddee lluunnggăă şşii ppee llaa sseeddiiuull sseerrvviicciiuulluuii ttăăuu,, îînnttââm mppllăăttoorr nnuum miitt ““LLiiccuurriicciii””.. AAm m uuiittaatt ssăă aavveem m rraaffttuurrii pplliinnee ddee jjuuccăărriii,, ccaarree nnee ppâânnddeeaauu sseeaarraa ssăă vvaaddăă ddaaccăă aaddoorrm miim m..

AAccuum m nnee ppllaaccee ssăă şşttiim m ccăă aavveem m rraaţţiiuunnee,, ccăă m meeddiittăăm m llaa oorriiccee ddeecciizziiee ppee ccaarree vvrreem m ss--oo lluuăăm m,, ccăă nnee îînnggrriijjoorrăăm m ppeennttrruu ffiieeccaarree tteem măă iinnuuttiillăă ddee llaa ssccooaallăă,, şşii ccăă nnee cceerrttăăm m nnoonn ssttoopp ccuu ppăărriinnţţiii,, ccaarree ssee ppaarree ccăă nnuu îînnţţeelleegg ddee ccee nnuu m maaii aavveem m aattââtt ddee m u l t e î n c o m u n c u e i ! multe în comun cu ei!

N Nuu m maaii ppăăppăăm m jjeelleeuurrii,, nnuu m maaii ssuunntteem m iinntteerreessaaţţii ssăă şşttiim m ppee ddee rroosstt pprrooggrraam muull ddeesseenneelloorr aanniim maattee,, nnuu m maaii aavveem m ccrreeiiooaannee ccoolloorraattee,, ccuu ccaarree ssăă ““ttaattuuăăm m”” ppeerreeţţiii aallbbii şşii iim maaccuullaaţţii..

O Oaarree nnuu aarr ffii bbiinnee,, m măăccaarr ppeennttrruu oo cclliippăă ssăă nnee aam miinnttiim m ccee bbiinnee nnee eerraa??

N Nuu nnee ppăăssaa ddee ccoonnsseecciinnţţee,, ffăăcceeaam m oorriiccee vvooiiaam m şşii oorriiccee nnee ppllăănnuuiiaam m,, ffăărrăă ssăă ppuunneem m îînn ccaallccuull ccăă ss--aarr ppuutteeaa îînnttââm mppllaa şşii cceevvaa rrăăuu.. AAccuum m îînnssăă,, nnee ee ffrriiccăă ddee oorriiccee m miişşccaarree ppee ccaarree vvrreem m ssăă oo ffaacceem m,, nnee ee ffrriiccăă ddee ccoonnsseecciinnţţeellee ccee îîşşii ppoott ppuunnee uurrââtt aam mpprreennttaa ppeessttee nnooii..

N Nuu m maaii vvrreem m ssăă vviissăăm m,, ssăă nnee iim maaggiinnăăm m ccăă ssuunntteem m vveeddeettee,, ssaauu pprriinnţţeessee,, ssaauu ccaavvaalleerrii.. AAm m uuiittaatt ssăă nnee hhrrăănniim m ddiinn ccâânndd îînn ccâânndd ssuufflleetteellee ccuu vviissee sspprree ccaarree ssăă nnee ppuutteem m ffoolloossii şşii uullttiim maa ffăărrââm măă ddee ssppeerraannţţăă!!

CCaam m ccee bbiinnee eerraa ssăă ppiieerrddeem m vvrreem meeaa pprriinn ppaarrccuurrii,, ccuu ppăărriinnţţiii ccuu oocchhiii ppee nnooii,, ssăă ffiim m eexxppeerrţţii iinn aarrttaa jjooccuulluuii,, ssăă ffiim m pprroottaaggoonniişşttiii pprriinncciippaallii îînn pprroopprriiaa iim maaggiinnaaţţiiee!! ŞŞii ttoottuuşşii,, hhaaii ssăă nnee ppuunneem m ppuuţţiinn ppee ggâânndduurrii şşii ssăă îînncceerrccăăm m ssăă … … vviissăăm m!!

SSăă nnee ttrreezziim m ddiim miinneeaaţţaa zzââm mbbiinndd nnooiilloorr pprroovvooccăărrii ccee nnee aaşştteeaappttăă aaffaarrăă,, şşii ssăă îînnvvăăţţăăm m ssăă llee îînnffrruunnttăăm m ffăărrăă ffrriiccăă!!

LLaa uurrm maa uurrm meeii,, iinnddiiffeerreenntt ccee vvâârrssttăă vvoom m aattiinnggee,, ssuufflleettuull m meerreeuu vvaa ddăăiinnuuii îînnttrr--uunn ssppiirriitt ddee ccooppiill!! ŞŞttiiţţii ccuum m ee,, ccooppiii nnee nnaaşştteem m,, ccooppiii ssăă rrăăm mâânneem m!!

GGeeoorrggiiaannaa--M Maarriiaa PPaannttiiuucc

Ce este adolescenţa?

Este acea paletă de sentimente, imagini şi trăiri cu care fiecare om se „joacă” la un moment dat şi care uneori poate fi atât de frumoasă, încât unii dintre noi ar face orice doar pentru a mai şimţi încă o dată emoţiile vârstei copilăriei .

Adolescentul ia aceste trăiri, le combină, încearcă să le inţeleagă şi când îşi dă seama că ceea ce a creat nu este întocmai ceea ce-şi dorea realizaeză că nu mai poate şterge nimic, că timpul, ca şi culoarea, rămâne impregnat asupra noastră încă de când i-am permis acest lucru .

Copilul-adolescent păşeşte în viaţă cu neîncredere, anii trecând pe aripa timpului indistructibil cu nepăsare,lucru care îl pune deseori în faţalucrului împlinit de cele mai multe ori.

Ajuns la vârsta de 14 ani acesta „încearcă” emoţiile primirii buletinului, aşteaptând agitat la coadă să-l „strige”... se uită la poză şi observă tot o faţă de copil, însă acea bucată de plastic confirmă existenţa lui ca persoană, ca om, în mintea lui acum de om matur.

Capacitatea, admiterea şi restul anilor trec toţica şi cum n-ar fi fost şi el, ajuns acum licean, încearcă să se bucure cât mai mult de tot ceea ce îl înconjoară.

Acum umblă mai drept, cu privirea aţintită înainte, cu gânduri şi speranţe mai mari şi realizează că viaţa în liceu e cea mai frumoasă, că ceea ce se întâmplă e un nou început , că face parte dintr-o nouă lume ]n care nimeni nu te cunoaşte, nimeni nu te judecă şiîn care toţi te ştiu aşa cum ai fost în prima zi: o persoană zâmbăreţă sau încruntată, blond/ă ,brunet/ă sau şaten/ă , nimeni neputându-ţi reproşa că erai băiatul timid cu ochelari sau fata plângăcioasă din generală .

Noi sentimente îi pun încrederea la încercare când sfios decide să participe la „Balul bobocilor”unde ajuns îşi dă seama că răţuşca cea

urâtă a devenit peste noapte lebăda cea frumoasă, că mulţimea îl aplaudă cu recunoştinţă şi că cineva îi strigă numele anunţându-l că a câştigat . Şi zâmbeşte când vede în sală pe fosta sa coleg/colegă cum se uită mirată la el/ea , aceştia find singurii care îi ştiu secreteleşi toate planurile de viitor.

Cei patru ani petrecuţi în interiorul liceului au trecut atât de repede încât atunci când pleci din el, când te uiţi în urmă ţi se pare doar o casă dragă şi cunoscută pe care şti că o vei mai revedea din când în când doar pentru a mai resimţi că eşti din nou acea persoană puerilă.

Ajuns şi la balul de sfârşit de liceu îşi aminteşte într-un fel de cel al bobocilor, se uită la poze şi vede că prea multe nu s-au schimbat; doar oamenii au mai crescut iar în loc de faţa cu ochi surâzători stă acum rezemată de braţul prietenului o domnişoară cae are acelaşi zâmbet însă acum mult mai matur decât acum patru ani şi , în ciuda acestor bucurii simţite nu înţelege cum din copilul-adolescent ce era până nu demult a ajuns adolescentul matur, cu griji, cu probleme, cu idei şi cu aceleaşi speranţe ca dintotdeauna.

Nu e uşor să fi adolescent dar nimic nu poate înlocui magia acestor ani, felul în care percepi fiecare lucru, întrebările care te macină şi al căror răspuns îl poţi găsi a doua zi de dimineaţă sau poate nu-l mai gaseşti niciodată întâmplări care într-un final te fac să realizezi că această perioadă este UNICĂ.

Pe scurt, adolescenţa este o iubire intensă stinsă cu gelozie, teama de nou dar şi cuambiţie, speranţă şi cu încredere, toate acestea find înmulţite cu un număr mai mic sau mai mare de ani care depinde de graba fiecăruia de a intra în viaţa omului matur .

Andrei Rezuș

Ştii să tolerezi greşelile altora ?

1. Atunci când te superi pe cineva, îţi trece repede : a. b. c.

Da,aproape întotdeauna Nu ştiu Nu, supărarea mă ţine mult timp

2. Părerea ta despre oamenii care îi iartă uşor pe cei care greşesc: a.

Sunt prea slabi, pot fi uşor dominaţi b.

Sunt nişte oameni adaptabili c. Ştiu să dea dovadă de înţelepciune 3. Atunci când este gălăgie în jurul tău : a. Nu te mai poţi concentra la nimic b. O ignori şi îţi vezi de treabă c. Nu îţi pasă, ,reuşeşti să rezolvi cu succes ceea ce ai de făcut 4. Prietenul(a) îţi declară într-un moment de sinceritate că te-a inşelat: a. Spui că asta a fost demult şi vă vedeţi mai departe de relaţia voastră b. Prima reacţie a ta este să te răzbuni, apoi să îl(o) ierţi c. Hotărăşti să îl(o) părăseşti 5. Ai momente când eşti atât de supărat încât îţi doreşti să-l loveşti pe cel de lângă tine : a. Da, ţi se mai întâmplă uneori b. Nu poţi să-ţi dai seama c. Nu ai ajuns niciodată în asemenea stare de furie 6. Unul dintre prietenii tăi face o gafă faţă de cineva apropiat, iar tu : a. Nu te superi, îţi spui că nu şi-a dat seama si treci peste incident b. Ţii minte mult timp răul pe care la făcut şi nu poţi să-l(o) ierţi c. Nu ştii cum ai reacţiona 7. Cel(cea) mai bun(ă) prieten(ă) ţi-a “răpit” prietena(ul) : a. Îl(o) Ierţi, te gândeşti că nu e numai vina lui(ei) b. Nu ştii ce să faci

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

COTARE a b 0 0 3 2 0 0 1 2 1 0 0 1 0 0 1 3 1 0 1 3 1 0 3 2

c 1 1 1 3 0 0 1 2 0 2 0 1

c.

Rupi orice relaţie cu el(ea)

8. Te-ai certat rău cu cineva şi simţi nevoia : a.

Să te retragi undeva şi să suferi în singurătate b.

Să găsesti o cale de a te răzbuna c.

Să discuţi cu o persoană apropiată

9. Dacă cineva te supară, obişnuieşti să îl(o) pedepseşti păstrând distanţă şi tăcere faţă de el(ea): a. Da, de obicei aşa reacţionezi b. Nu, supărarea ta nu este o armă c. Nu ştii

10. O persoană apropiată face o greşeală gravă faţă de tine : a. Eşti dispus(ă) să uiţi, ştiind că nu a făcut-o intenţionat b. Îi dai o lecţie şi speri să nu mai repete acea greşeală c. Prima ta reacţie este de a-i mai acorda o şansă 11. Te-air declarat vreodată pe faţă ingăduitor(toare) în timp ce te gândeai deja cum să te răzbuni : a. Da, ţi s-a întâmplat b. Niciodată c. Nu îţi aminteşti 12. Sub nici o formă nu ai putea ierta o greşeală a. Atunci când nu câştigi nimic b. Dacă situatia generată de aceasta este dramatică c. Când cel(cea) care a greşit nu are nici o remuşcare

REZULTATE -mai puţin de 5 puncte : ai foarte rar tendinţa de a te supăra pe cineva şi preferi să păstrezi relaţii bune cu cei din jur Te temi că dacă nu-I ierţi pe cei care gresesc faţă de tine, vei rămâne singur(ă), ceea ce nu este adevărat. Dovedeşte-te mai ferm(ă) în relaţiile cu ceilalţi şi acestea se vor îmbunătăţi prin respectul pe care ţi-l vor acorda.

-între 6 şi 14 puncte: ştii foarte bine care sunt situaţiile în care poţi să treci cu vederea anumite greşeli şi când este necesar să intervii pentru a le corecta. Pui accentual pe seriozitatea unor situaţii din viaţă şi consideri că expunându-ţi o dată părerea, aceasta va fi luată în considerare. De aceea, relaţiile tale sunt echilibrate şi stabile, bazate pe încredere reciprocă.

-între 15 si 22 de puncte : din păcate, n-ai învăţat deloc să ierţi şi să uiţi atunci când cineva greşeşte faţă de tine. Sigur că îţi dai seama că în anumite situaţii este bine să te arăţi tolerant(ă) cu slăbiciunile celorlalţi ,dar aceasta este doar o mască pe care o porţi atunci când nu vezi altă ieşire.. Învaţă să treci mai repede peste toate greşelile altora şi aminteşte-ţi că nici tu nu eşti perfect(ă).

Lucan Ana Maria

Joc şi joacă G

D

R

E

M

E

S

I

A

N

A

D

E

N

I

S

A

E

I

A

E

X

C

Z

O

P

T

L

N

O

M

O

S

N

D

B

Z

N

V

R

T

N

S

B

E

U

D

A

A

Y

D

S

M

V

V

I

E

O

U

R

I

X

S

N

R

N

C

R

T

A

A

O

P

E

C

T

U

L

A

Z

M

I

E

T

E

E

R

N

Z

F

A

L

A

D

I

N

A

N

A

S

E

I

F

C

O

S

M

I

N

A

S

E

D

R

D

L

G

X

A

A

E

L

E

N

A

Q

G

E

O

R

G

I

A

N

A

M

N

L

L

V

C

L

A

U

D

I

A

N

T

P

A

U

L

S

I

M

O

N

A

K

I

S

T

E

F

A

N

I

A

T

A

D

R

I

A

N

I

O

A

N

A

O

N

I

C

A

R

P

S

T

E

L

I

A

N

P

C

O

S

A

N

D

R

A

M E T A M O R F O Z A R E 1-Sunt adeseori prea activă, exagerez uneori cu asta, recunosc, dar asta doar pentru că am un alt fel de a le arăta celorlalţi că mă simt bine în pielea mea. Simt că am multe laturi pe care nimeni în afară de mine şi alţi puţini prieteni apropiaţi nu le-a cunoscut încă şi cu siguranţă sunt mai matură decât par, dar imi place să râd şi să îi fac pe cei din jurul meu să râdă, idiferent de mijloacele la care trebuie să recurg.

2-11 O prietenă adevărată pentru cine vrea să mă descopere. Ca orice fată mă preocupă aspectul meu exterior şi îmi place să fiu tot timplul în pas cu moda. Vara joc tenis, iarna fac ski sau patinez, iar în momentele de relaxare îmi place să mă delectez cu o carte bună .

Sunt mai mereu prea bine dispusă ( râsul este pentru mine ca un drog) , deloc timidă şi uneori mult prea sufletistă, iar smaraldul ochiilor și parul creţ sunt atuurile mele.

3-6 Deşi unii colegi spun despre mine că sunt foarte încet, mă simt bine in pielea mea. Sunt sincer, acord ajutorul meu celor care mi-l solicit. Deşi rareori mă supăr atunci când unii fac glume pe seama mea îmi trece foarte repede. Calmul, bunul simţ, sinceritatea şi bunătatea mă caracterizează.

4-Sunt timidă, însă simt că nu ascund nimic. Mă integrez uşor chiar pentru că sunt eu însămi. Îmi apreciez prietenii și îmi place să îi ajut ori de câte ori am ocazia. Îmi mai place foarte mult să citesc; orice fel de cărţi, mai ales cele S.F. Sunt silitoare, şi foarte organizată, dar prietenii cred că mi-ar spune să mai adaug doar puţină IMATURITATE comportamentului meu.

5-Îmi place să am creioane şi pixuri haioase, caiete cu pagini parfumate, etc. Sunt o fată elegantă(mereu am fost), dar nu una din acelea care nu suportă să se îmbrace în trening. Port aparat dentar, dar nu sunt printre fetele care sunt subiectul bârfelor din această cauză, pentru că eu chiar nu am nicio problemă cu asta(probabil că se vede). Pot spune că îl consider un accesoriu și imi place când prietenele mele observă că i-am schimbat ştrasurile(în fiecare lună, altă culoare).

7 Timidă şi în acelaşi timp tupeistă, mereu acord încedere tuturor deşi de multe ori am avut de pierdut. Sufletistă, altruistă (doar cu cine merită), darnică iubitoare, sinceră –poate prea sinceră câteodată- rareori tristă .Imposibilă nervoasă.

Creaţă şi doar puţin rauracioasă.

8 Pot spune un defect mai întâi??....OK... Mă supăr prea repede, dar îmi trece la fel de repede. Nu îmi schimb uşor părerea despre cineva, ceea ce înseamnă că trebuie să fim prieteni de la început ca să ne meargă bine...Glumeam:)). Sper că nu ti-e frică de mine :-s… Mă consider o fată silitoare. Îmi place enorm de mult să citesc. Împrumut cărţi de la majoritatea colegilor mei şi de fiecare dată le termin în maxim două zile, indiferent câte pagini au. Aş citi şi în timpul orelor, e activitatea mea preferată, dar faptul că stau în prima bancă.....mă cam împiedică...

9-12 M-am integrat destul de repede în noua mea clasă, având în vedere că sunt singura din fosta mea clasă care a intrat în 9A(uraaa!!!). Încă sunt timidă, dar sper să trec peste acest moment cât mai curând posibil.

10-În timpul liber joc GO. Chiar mă pasionează şi îmi place să cred că pe tabla de GO sunt la fel ca şi în viaţă, adică răbător, ceea ce e de foarte mare folos atunci când toţi colegii te trag de fălci... Am simţul umorului, iar uneori mă abţin de la a face glume proaste pe seama cuiva (chiar nu ştiu de câte ori s-a întâmplat asta..:))..), DOAR uneori. Nu mi-e frică de faptul că cineva ar putea să râdă de mine indiferent de motiv; nu sunt o persoană supărăcioasă…

13 Sunt timid..cel mai timid din clasă, aş putea spune, chiar dacă în ultimul timp, parcă m-am mai acomodat. Sunt într-o relaţie foarte bună cu colegii mei, care simt că mă apreciază şi nu profită de mine din cazuă că nu spun ce gândesc de mlte ori. Îi ajut fără a le cere ceva în schimb, mulţi dintre ei îi sunt prieteni și chia sper să măresc numărul lor, curând.

Andreea Nicoleta Dascălu

Redactor şef :Denisa Ioana Iordache Redactori : 1. Ionela-Stefania Matei 2. Ana-Maria Suciu 3. Ilie Taranu 4. Rezuş Andrei 5. Pantiuc Georgiana

Editor şi tehnoredactor : Ionuţ Covalschi Profesori colaboratori : Şestac Suzana şi Iacob Stela

Profesor coordonator : Lavinia Gim