Revista școlară de schimb cultural internațional "Primii pași spre carte" by Ifrim Nicoleta

Nr. 27/ ianuarie 2022

ISSN 2359-8573 ISSN-L 2359-8573

Coordonator: Prof.înv.primar Ifrim Nicoleta Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

Colectivul de redacţie: Coordonator revistă: Prof.înv.primar- Ifrim Nicoleta, Școala Gimnazială "Ion Creangă", Buzău, România Director: Prof. Vornicu Daniela

Colaboratori: Cadre didactice: Stratan Irina- Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău Zăvoianu Georgiana - Florentina - Școala Gimnazială ”Ion Creangă” Buzău Coroi Mariea- Școala Gimnazială Nr.7 Buzău Nazâru Anișoara- Școala Gimnazială Nr.7 Buzău Roșu Mihaela – Petruța, Școala Gimnazială Nr. 7 Buzău Geangu V. Felicia-Vasilica- Școala Gimnazială Vadu Pașii, Jud. Buzău Fatma Sağlam- Eğe Sanayi İlkokulu, Kartal, TURCIA Ružica Vladisavljević- "Triva Vitasović Lebarnik"- Лаћарак / Laćarak, SERBIA Jelena Borovkova- Narva Lasteaed Potsataja- Narva, ESTONIA Valbona Shkëmbi-Shkolla 9-vjeçare "Koço Korçari"-Kuçovë, ALBANIA Elevi: Colectivul de elevi a clasei a IV-a B - Școala Gimnazială ”Ion Creangă” Buzău Părinți elevi: Ilie Luisa- mama elevului Andronache Antonio, Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială ”Ion Creangă” Buzău

Motto: "…datinile, proverbele, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate constitui trecutul lor îndepărtat. Căci nu există bucurii mai de preţ ca averea de cuget şi simţire inclusă şi păstrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor în adâncul sufletului românesc, al moşilor şi strămoşilor noştri." (Alexandru Vlahuță) Poporul român, așezat de veacuri pe aceste meleaguri, a moștenit o bogată zestre spirituală. Bogăția lingvistică este cuprinsă în toate genurile literare ale creațiilor populare: doine, balade, basme, legende, proverbe, zicători și poezii. Tradițiile românești constituie una dintre valorile inegalabile și incontestabile ale poporului român. Cântecul, dansul, portul, obiceiurile, datinile și tradițiile populare românești se bucură de o largă apreciere internațională, pentru originalitatea, diversitatea, rigurozitatea și sinceritatea cu care transmit sentimente profund umane. Varietatea folclorului românesc dezvăluie frumusețile artei populare, în care sunt înmănunchiate sentimentele poporului nostru ce mărturisesc existența sa multimilenară, pe aceste plaiuri. Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferind cele mai eficiente şi oportune modalităţi de valorificare a tradiţiilor, obiceiurilor şi datinilor populare locale şi naţionale. Patrimoniul valoric naţional trebuie îmbogăţit şi transmis din generaţie în generaţie, prin procesul educaţional. Educaţia urmăreşte familiarizarea cu valorile naţionale materiale şi moral-spirituale, renaşterea, valorizarea şi perpetuarea tradiţiilor; utilizarea potenţialului educativ al datinilor şi obiceiurilor calendaristice populare, formarea conştiinţei naţionale, educarea civismului și al umanismului. Obiceiurile şi tradiţiile populare sunt un domeniu important al culturii populare româneşti. Ele au rolul de a regla şi consolida relaţiile comunitare, fiind respectate cu stricteţe de toţi membrii societăţii. Rolul dascălilor, este acela de a-i face pe copii să înveţe, să preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile poporului român, să iubească meleagurile natale, portul şi sărbătorile populare românești. Scopul proiectului: sensibilizarea și mobilizarea elevilor și a cadrelor didactice, de a promova, valorifica și valoriza arta tradițională și patrimoniul cultural românesc, în spațiul european; Obiectivele specifice ale proiectului: - Promovarea regulamentului concursului, pentru cele trei secţiuni ale Proiectului educativ județean, cu participare internațională "Tradiția- oglinda sufletului românesc", Ediția a IV-a, an școlar 2021-2022; 3

- Dezvoltarea capacităţii de comunicare interetnică prin promovarea legăturilor eficiente între exponenţii unor generaţii diferite prin implicarea a minim 500 de elevi şi 100 de cadre didactice din județul Buzău și din alte țări europene, pentru derularea celor trei secţiuni ale proiectului; -Stimularea interesului şi a curiozităţii elevilor, pentru tradiţiile şi obiceiurile populare românești; -Educarea interesului și a dragostei elevilor pentru frumusețea creațiilor folclorice românești proverbe, zicători, legende, obiceiuri legate de sărbători relegioase sau evenimente cruciale din viața omului (naștere, nuntă, înmormântare), cântece și dansuri populare românești; -Receptarea frumosului din arta populară; -Formarea unei atitudini pozitive, prin educarea elevilor în spiritul păstrării valorilor tradiţionale românești; -Dezvoltarea respectului față de valorile tradiționale autentice; -Formarea unui comportament social, etic şi moral, precum şi a unei atitudini aprobatoare faţă de cei care transmit aceste tradiţii şi obiceiuri populare – nestemate incontestabile ale tezaurului folcloric al unei naţiuni; -Realizarea unui schimb de impresii cultural-artistice, cu elevi și cadre didactice din județul Buzău și din alte școli europene, pe tema folclorului, a datinilor, obiceiurilor și tradițiilor populare românești și din alte țări europene; -Promovarea, valorificarea și valorizarea artei populare românești, în spațiul european; Descrierea grupului țintă căruia i se adresează proiectul: Acest proiect se adresează unei categorii largi de beneficiari, cu motivaţii, cunoştinţe şi abilităţi distincte: cadrelor didactice care au preocupări legate de educaţia pentru arta şi tradiţia populară românească în contextul european, elevilor şi părinților acestora, autorităților locale și membrilor comunității, interesați și preocupați de păstrarea specificului naţional. Estimăm participarea la proiect, a cca 500 de elevi din clasele primare și gimnaziale și minim 100 de cadre didactice din școlile partenere din județul Buzău și din alte țări europene. Beneficiarii direcți și indirecți: minim 100 cadre didactice, 500 de elevi, părinți, membri din comunitate, parteneri de proiecte eTwinning, pe tema tradițiilor populare din țările europene. Durata proiectului: an școlar 2021-2022: 4 octombrie 2021- 10 iunie 2022 Descrierea activităților: Activitatea nr.1 a. Titlul activităţii: Elaborarea proiectului/ Identificarea partenerilor/ Lansarea proiectului; b. Data/perioada de desfăşurare: 1-22 octombrie 2021; c. Locul desfăşurării: Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, d. Participanţi: cadre didactice din județul Buzău și din alte țări europene, părinți, reprezentanți ai comunității; e. Descrierea pe scurt a activității: -Elaborarea proiectului/ Identificarea partenerilor/ Lansarea proiectului/Promovarea proiectului în spațiul on-line în perioada: 1-22 octombrie 2021; Activitatea nr.2 Titlul activităţii: Simpozion Județean cu participare internațională, on-line "Unitate în diversitate, prin folclor, obiceiuri și tradiții populare"- Secțiune cadre didactice: Sesiune de comunicări științifice cu tema: "Studii în domeniul artei, folclorului, datinilor și tradițiilor populare românești și din alte țări europene"; b. Data/perioada de desfăşurare: 31 ianuarie 2022; c. Locul desfăşurării: la Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău și la școlile participante la proiect; d. Participanţi: cadre didactice din județul Buzău și din alte țări europene, elevi, părinți; e. Descrierea pe scurt a activității: 4

La Simpozionul județean, cu participare internațională, on-line: "Unitate în diversitate, prin folclor, obiceiuri și tradiții populare", vor participa on-line, cadre didactice din județul Buzău și din alte țări europene. Nu se percepe taxă de participare! Activitatea nr.3 a. Titlul activităţii: Festival Concurs- județean, cu participare internațională, on-line, “Canto tradiţional românesc și din alte țări europene” b. Data/perioada de desfăşurare: 31 martie 2022 c. Locul desfăşurării: la Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău și la școlile participante la proiect; e. Descrierea pe scurt a activității: La Festivalul concurs județean on-line, cu participare internațională, “Canto tradiţional românesc și din alte țări europene”, activitatea numărul 2, în cadrul Proiectului educativ județean, cu participare internațională „Tradiția- oglinda sufletului românesc”, Ediția a IV-a, an școlar 2021-2022, vor participa elevi din clasele primare și gimnaziale din județul Buzău și din alte țări europene și vor concura în cadrul a trei categorii de vârstă: I. Categoria de vârstă: 3 - 5 ani; II. Categoria de vârstă 6 – 10 ani; III.Categoria de vârstă 10 – 15 ani; Secțiuni: I.Cântece populare; II Dansuri populare; Clasificarea interpreților participanți la concurs, se va face în funcție de calitatea vocii și a interpretării, creativitatea și originalitatea interpretării, ținuta scenică, costumul popular cu care evoluează concurentul, autenticitatea și valoarea artistică a pieselor. Nu se percepe taxă de participare! Activitatea nr.4 a.Titlul activităţii: Expoziție –Concurs Județean cu participare internațională online"Păpuși artizanat, în port popular românesc, din diverse zone etnografice ale țării"; b. Data/perioada de desfăşurare: 31 mai 2021; c. Locul desfăşurării: Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău/ on-line; d. Descrierea pe scurt a activității: La Expoziția- Concurs județean, cu participare internațională, on-line: "Păpuși artizanat, în port popular românesc și din alte țări europene", activitatea numărul 3 în cadrul proiectului educativ județean, cu participare internațională, "Tradiția- oglinda sufletului românesc", Ediția a IV-a, an școlar 2021-2022, vor participa indirect, elevi din clasele primare și gimnaziale din județul Buzău și online, elevi și cadre didactice din alte țări europene. Criteriile de jurizare a lucrărilor: respectarea specificului etnografic tradițional, al fiecărei zone în parte, creativitate şi originalitate în expresia artistică, folosirea motivelor populare, folosirea cusăturilor decorative ș.a. Clasificarea participanților la concurs, se va face în funcție de calitatea creațiilor artistice, respectiv, "Păpuși artizanat, în port popular românesc și din alte țări europene", folosind diverse materiale la liberă alegere: textile, țesături, linguri de lemn, împletituri din pănuși de porumb etc. Participarea la concurs: indirectă; materialele se trimit prin poștă. Nu se percepe taxă de participare! Activitatea nr. 5 a. Titlul activităţii: Centralizarea lucrărilor, jurizarea concursului ”Tradiția- oglinda sufletului românesc”; b. Data/perioada de desfăşurare: 03-24 iunie 2022; 5

Festivitatea de premiere: 30 iunie 2022; Expedierea diplomelor în format electronic: 01- 15 iulie 2022. c. Locul desfăşurării: la Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău. d. Descrierea pe scurt a activității: Cadrele didactice și elevii participanți la activitățile desfășurate în cadrul Proiectului educativ județean, cu participare internațională, ”Tradiția- oglinda sufletului românesc”, Ediția a IV-a, an școlar 2021-2022 (1. Simpozion Județean cu participare internațională, on-line "Unitate în diversitate, prin folclor, obiceiuri și tradiții populare"; Secțiune cadre didactice: Sesiune de comunicări științifice cu tema: "Studii în domeniul artei, folclorului, datinilor și tradițiilor populare românești și din alte țări europene" din data de 31 ianuarie 2022; 2.Festival-Concurs județean, cu participare internațională, on-line, de cântece și dansuri populare “Canto tradiţional românesc și din alte țări europene”, din data de 31 martie 2022; 3. Expoziție –Concurs Județean, cu participare internațională, on-line, "Păpuși artizanat, în port popular românesc și din alte țări europene", din data de 31 mai 2022), vor primi diplome de participare și diplome cu premiile I, II, III sau Mențiune pentru elevii înscriși la concursuri (Festivalul-Concurs județean, cu participare internațională, on-line, de cântece și dansuri populare “Canto tradiţional românesc și din alte țări europene”, din data de 31 martie 2022 și/ sau Expoziția- Concurs județean, cu participare internațională, on-line: "Păpuși artizanat, în port popular românesc și din alte țări europene", din data de 31 mai 2022), conform criteriilor de jurizare stabilite în regulament. Toți participanții la proiect vor primi Revista școlară, de schimb cultural internațional, "Primii pași spre carte", în format electronic, care va cuprinde articolele cadrelor didactice participante la Simpozionul Județean cu participare internațională, on-line "Unitate în diversitate, prin folclor, obiceiuri și tradiții populare", Sesiune de comunicări științifice cu tema: "Studii în domeniul artei, folclorului, datinilor și tradițiilor populare românești și din alte țări europene" din data de 31 ianuarie 2022 și activitățile desfășurate cu elevii, în cadrul Festivalului-Concurs județean, cu participare internațională, on-line, de cântece și dansuri populare “Canto tradiţional românesc și din alte țări europene”, din data de 31 martie 2022 și Expoziția- Concurs județean, cu participare internațională, on-line: "Păpuși artizanat, în port popular românesc și din alte țări europene", din data de 31 mai 2022. Rezultate calitative și cantitative așteptate ca urmare a implementării proiectului, inclusiv impactul proiectului asupra grupului țintă, unității de învățământ și comunității: -Stimularea interesului şi a curiozităţii elevilor, pentru tradiţiile şi obiceiurile populare românești; -Educarea interesului și a dragostei elevilor pentru frumusețea creațiilor folclorice românești proverbe, zicători, legende, obiceiuri legate de sărbători relegioase sau evenimente cruciale din viața omului (naștere, nuntă, înmormântare), cântece și dansuri populare românești; -Receptarea frumosului din arta populară; -Formarea unei atitudini pozitive prin educarea elevilor în spiritul păstrării valorilor tradiţionale; -Formarea unui comportament social, etic şi moral, precum şi a unei atitudini aprobatoare faţă de cei care transmit aceste tradiţii şi obiceiuri populare – nestemate incontestabile ale tezaurului folcloric al fiecărei naţiuni; -Promovarea elevilor talentați, cu aptitudini cultural-artistice, în domeniul folclorului și al artei populare românești; -Realizarea unui schimb de impresii cultural-artistice, cu alți elevi și cadre didactice din județ, din țară și din alte școli europene, pe tema folclorului, a datinilor, obiceiurilor și tradițiilor populare românești și din alte țări europene; -Dezvoltarea respectului față de valorile tradiționale autentice; -Creșterea implicării părinților și a membrilor comunității în viața școlii; -Creșterea calității învățământului prin abordarea unei teme de mare importanță și larg interes; 6

Modalități de monitorizare și de evaluare a proiectului: - Discuții și întâlniri de lucru, pentru evaluarea intermediară a fiecărei activități; -Workshop/ Ateliere de creativitate: artă populară și decorativă, pictură pe sticlă, cusături, împletituri, țesut, olărit, sculptură în lemn ș.a.; -Expoziții cu obiecte de artă populară și artizanat românesc: țesut artistic, cusături, împletituri, ii, obiecte de cult- icoane pe sticlă, sculpturi în lemn, obiecte din lemn, lut și ceramică, obiecte decorativeouă încondeiate, măști populare, machete- case țărănești din satul tradițional românesc, păpuși artizanat, în port popular românesc și din alte țări europene ș.a. -Șezători populare, serbări școlare de Crăciun ș.a. - Editarea Revistei școlare, de schimb cultural internațional "Primii pași spre carte", ce va reuni toate activitățile desfășurate în cadrul proiectului, ca exemple de bune practici, respectiv, referatele cadrelor didactice participante la Simpozionul Județean cu participare internațională, on-line "Unitate în diversitate, prin folclor, obiceiuri și tradiții populare", în cadrul secțiunii I, Sesiune de comunicări științifice cu tema: "Unitate în diversitate, prin folclor, obiceiuri și tradiții populareStudii în domeniul artei, folclorului, datinilor și tradițiilor populare în Europa" și lucrările elevilor, corespunzătoare celei de a II-a secțiuni din cadrul simpoziunului. -Publicare carte cu toate activitățile desfășurate în cadrul Proiectului educativ județean, cu participare internațională, ”Tradiția- oglinda sufletului românesc”, Ediția a IV-a, an școlar 20212022; -Albume foto, CD-uri/DVD-uri cu fotografii și filme video cu activitățile desfășurate pe parcursul derulării proiectului ș.a.; - Publicare carte- Ghid metodologic, Schimburi de experiență și exemple de bune practici în cadrul Proiectului educativ județean, cu participare internațională, ”Tradiția- oglinda sufletului românesc”, Ediția a IV-a, an școlar 2021-2022. Modalități de asigurare a continuității / sustenabilității proiectului: -Activităţile şi rezultatele acestui proiect vor putea fi extinse prin realizarea de noi parteneriate în cadrul unor proiecte similare, la nivel județean, regional, național și internațional. -Colaboratorii - elevii și cadrele didactice participante la proiect, cu lucrări semnificative pentru tema Proiectului educativ județean, cu participare internațională "Tradiția- oglinda sufletului românesc", Ediția a IV-a, an școlar 2021-2022, ca membri ai echipei de redacție, vor primi Revista școlară, de schimb cultural internațional, "Primii pași spre carte", în format electronic. Nu se percepe taxă de participare! Riscuri implicate de proiect şi planul de răspuns: retragere parteneri, lipsa sponsorilor, context, situație generată de pandemie etc. Activităţi de promovare/mediatizare şi de diseminare în timpul implementării proiectului: -Masă rotundă a grupului de lucru, videoconferință cu partenerii de proiect; -Toate activitățile desfășurate în cadrul Proiectului educativ județean, cu participare internațională, "Tradiția- oglinda sufletului românesc", Ediția a IV-a, an școlar 2021-2022, vor fi publicate și promovate: -în Revista de schimb cultural internațional "Primii pași spre carte", Coordonator: Prof.înv.primar Ifrim Nicoleta, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău; -în cadrul Proiectului de parteneriat eTwinning, "Tradiții și obiceiuri ale țărilor europene"/ "Traditions et coutumes des pays européens", Fondator: Prof. înv. primar Ifrim Nicoleta, Școala Gimnazială Ion Creangă Buzău, an școlar 2021-2022; -pe Blog-ul "Caleidoscop educațional": Proiect educativ județean, cu participare internațională "Tradiția- oglinda sufletului românesc", ediția a IV-a, an școlar 2021-2022; -Facebook1 Parteneri implicaţi în proiect, descrierea parteneriatului: 1

https://www.facebook.com/profile.php?id=100013759037198

-Parteneri de Proiect eTwinning, "Tradiții și obiceiuri ale țărilor europene"/ "Traditions et coutumes des pays européens", Fondator: Prof. înv. primar Ifrim Nicoleta, Școala Gimnazială Ion Creangă Buzău, an școlar 2021-2022.

Prof.înv.primar Ifrim Nicoleta- Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău 8

SĂRBĂTORILE LA ROMÂNI2 Prof. înv. primar Geangu V. Felicia-Vasilica Școala Gimnazială Vadu Pașii, jud. Buzău Amplasată la hotarele județelor Buzău și Prahova, în zona dealurilor estice înalte buzoiene, comuna Cătina s-a dezvoltat constant. În această vatră veche de moșneni, adăpostită de dealurile înconjurătoare asemeni unei cetăți, oamenii și-au dus traiul atât în armonie cu natura și cu obiceiurile comunității din care făceau parte, cât și sub influențele evenimentelor naționale, care s-au desfășurat de-a lungul veacurilor și care le-au marcat viețile. Harnici, loiali cuvântului dat, hotărâți, încrezători, iubitori de frumos, devotați familiilor lor, îndemânatici și pricepuți în ale gospodăriei, îngrijirii pământului și creșterii animalelor, cătinenii au știut să își ducă viața în credință și dragoste de neam și țară, încât au păstrat și ne-au transmis obiceiuri și tradiții vechi, din generație în generație. Așa cum am menționat în lucrarea MONOGRAFIA COMUNEI CĂTINA – JUDEȚUL BUZĂU, unele datini din zona noastră s-au pierdut în negura timpului, altele au fost cunoscute și practicate cu multă considerație, atât de către adulți, cât și de către copii. Spre exemplu, copii fiind, colindam în anotimpul iarna cu Sfântul Nicolae, Florile dalbe, Moș Ajun, Capra, Steaua, Plugușorul, Sorcova etc., când trăiam bucurii de neuitat, îndiferent cât de frig înduram. Smeriți în fața celor sfinte și devotați credinței strămoșești, familiile noastre erau implicate cu responsabilitate în evenimentele coordonate de bisericile locale, de exemplu: marcarea sărbătorilor religioase, cinstirea eroilor neamului, coordonarea acțiunilor umanitare, refacerea lăcașelor de cult afectate de trecerea ireversibilă a timpului etc.Totodată, viața oamenilor se desfășura cu respectarea fără tăgadă a rânduielilor bisericești. Toate acestea contribuiau la consolidarea relațiilor familiale, coagularea comunității, cunoașterea și respectarea obiceiurilor și trecutului istoric local, transmiterea valorilor morale etc., deoarece implicau persoane de diferite vârste, preocupări și aspirații. De asemenea, șezătorile, clăcile, horele, nunțile, logodnele, botezurile, înmormântările etc. facilitau întărirea relațiilor sociale și apartenența la colectivitatea cătineană și, prin extindere, la cea trăitoare pe Valea Chiojdului. Cum vremurile erau dificile, procurarea celor necesare traiului zilnic era una dintre grijile importante ale sătenilor, întrucât necesita efort, planificarea timpului, pricepere, îndemânare, responsabilitate, putere de sacrificiu și de muncă etc., indiferent de anotimp. După câte o iarnă cu înzăpeziri și geruri năprasnice, primele semne timide ale mult doritei primăveri se zăreau și se simțeau încă de la începutul lunii martie, când vremea se îmbuna. Potrivit tradiției, era timpul îndrăgitelor mărțișoare, când ne alegeam câte o zi corespunzătoare celor nouă imprevizibile Babe de martie, pentru a afla cum ne era sufletul. Așa cum am pomenit din străbuni, pe data de 9 Martie, sărbătoream Sf. 40 de Mucenici din Sevastia când, după slujba bisericească, serveam la masă măcinici călduți și zemoși, pe care gospodinele familiilor noastre îi aromau cu scorțișoară și îi ornau cu zahăr și nucă. Cântecul cucului, pe care îl auzeam încă de la Buna vestire (25 martie), însuflețea comunitatea și prevestea încălzirea treptată a vremii. De Florii, sătenii participau cu evlavie la slujbele bisericești și, potrivit credinței populare, pentru a își proteja familiile și agoniseala strânsă cu multă trudă, duceau spre a fi sfințite ramuri de salcie, pe care le așezau în formă de coronițe la icoanele caselor lor. Cum urma Săptămâna Patimilor, nu era timp de stat, deoarece ne igienizam casele, grajdurile și grădinile, activități ce implicau timp, efort, hărnicie, pricepere, rezistență fizică, responsabilitate etc. Totodată, respectam rânduielile bisericești, pentru că purtam postul, ne spovedeam, ne împărtășeam, participam la Denii și îngrijeam cimitirele, pentru a întâmpina cuviincios Învierea Domnului (Sfintele 2

Bibliografie 1.Geangu, F.-V. (2020). MONOGRAFIA COMUNEI CĂTINA – JUDEȚUL BUZĂU. Buzău: Editura Editgraph. 2. Ișfănoiu, D. & Popoiu, P. (2007). COSTUMUL ROMÂNESC DE PATRIMONIU DIN COLECȚIILE MUZEULUI NAȚIONAL AL SATULUI Dimitrie Gusti. București: Editura S.C. ALCOR EDIMPEX S.R.L. 3. Petrescu, P. & Stoica, G. (1981). ARTA POPULARĂ ROMÂNEASCĂ. BUCUREȘTI: EDITURA MERIDIANE.

Paști). În zilele potrivite, gospodinele găteau atât mâncăruri tradiționale din carne de miel, de exemplu: fripturi, droburi, ciorbe din măruntaie etc., cât și nelipsiții cozonaci și alte prăjituri, din care duceau la biserică în târnele frumos aranjate, pentru a fi binecuvântate de preoți și date de pomană. Alături de colacii copți în cuptoarele cu lemne nu lipseau colivele ornate cu zahăr fin și aromate cu multă nucă dată prin mașină. Pentru decorarea ouălor de Paști, cătinencele fie le înroșeau uniform, fie le cufundau în culoare, într-o pânză foarte fină, după ce le înfășurau în frunze de leuștean, drușaim etc. Astfel, pe coaja înroșită a fiecărui ou rămâneau amprentele albe ale frunzelor folosite. În același scop, pentru obținerea altor culori, gospodinele utilizau elemente din natură păstrate de peste an și care, prin fierbere, colorau ouăle surprinzător de plăcut, de exemplu: foile uscate de ceapă lăsau culoarea arămie, frunzele de urzici pe cea verde, florile de tei pe cea galbenă etc. Cu toate acestea, pe mesele de sărbătoare erau la loc de cinste ouăle roșii, coliva ornată cât mai simplu, cozonacii și friptura de miel. De asemenea, îmbrăcați în haine noi, cătinenii continuau să participe la slujbele bisericești, ducând la casele lor LUMINA SFÂNTĂ A ÎNVIERII. Așa cum ne-au învățat bunicii, în dimineața de Paști, mai întăi ne spălam pe față cu apa în care erau atât un ou înroșit, cât și o monedă de argint, după care spuneam Tatăl Nostru și luam anafura adusă de la biserică. Abia după aceea, ciocneam ouă roșii, spunând HRISTOS A ÎNVIAT! sau răspunzând ADEVĂRAT A ÎNVIAT! Era timpul întrunirilor de familie și întâlnirilor cu sătenii, dar mai ales era timpul voioșiei copiilor, care așteptau cu nerăbdare datul în dulap. Potrivit tradiției strămoșești, numai în această perioadă a anului se construia din lemn tare dulapul, zis scrânciob. Acea structură solidă avea două picioare groase bine înfipte în pământ, ca două furci cu două crăcane în sus, pe care se sprijinea un ax gros. În acesta erau fixate alte opt furci mai mici, în capetele cărora erau ancorate patru policioare prevăzute cu câte două mânere lungi. Pe acestea se puteau așeza câte două persoane. Cu mișcări controlate, solicitante și atente, dulăparii roteau policioarele atât în față, cât și în spate, câte 5-6 ture, prinzând și împingând mânerele, de parcă roteau o roată mare. În credința populară, aceasta semnifica Roata Vieții, mai precis, cele patru etape din viața oamenilor: copilăria, tinerețea, maturitatea și bătrânețea. Pentru eforturile lor, dulăparii erau răsplătiți cu felii de cozonac și ouă roșii, iar în ultimii ani primeau bani. Cum în săptămânile respective dulapul era atracția comunității, instalarea, manevrarea, supravegherea bunului mers al lucrurilor și dezmembrarea construcției erau responsabilități ce reveneau gospodarilor cu prestigiu și de încredere din comunitate, anume fluierașilor adulți, care erau coordonați de Primăria Comunei Cătina. De asemenea, în acele zile de sărbătoare cătinenii știau să se veselească. De aceea, așa cum au văzut la bătrânii lor, după terminarea slujbelor bisericești de dimineață, în zilele de la Paști până la Înălțare, sătenii sărbătoreau cu familiile lor, după care participau atât la horele de dupăamiază, cât și la balurile de seară, organizate fie în curțile unor oameni, fie la Căminul Cultural Cătina, fie la Căminul Cultural Corbu. Întâlnirile sătești erau adevărate predări și preluări de ștafete între generații, pentru că în cadrul lor se povesteau întâmplări, se spuneau glume, se concluzionau idei de viață, se legau prietenii etc. și culminau cu dansurile populare muntenești, la care nu oricine se încumeta să se prindă. Însoțindu-le cu strigături șugubețe, muntenii dansau cu foc următoarele jocuri populare: Focșăneasca, Fedeleșul, Ațica, Hora, Bătuta, Perinița, Banu Mărăcine, Rața, Sârba, Brâul, Brâulețul etc. Așa cum se întâmpla și în alte zile de sărbătoare, muzica era asigurată de către cătinenii talentați, care foloseau mai ales instrumente tradiționale de suflat, de exemplu: cimpoaie, ocarine, cavale, fluiere mari și mici, precum și țambale, acordeoane etc. Elogiind activitatea culturală a renumitului nostru rapsod Iliuță Popescu, am menționat preocuparea dumnealui de a înființa și de a coordona grupul de fluierași cătineni adulți, încă din anul 1951, precum a scris în Autobiografie. Totodată, am amintit despre editorialul La Roumanie Nouvelle, juin 1958, page 3, în care Tiberiu Priboi a lăudat activitatea culturală a talentaților cătineni, în articolul UN JOUEUR DE PIPEAU. Repertoriul autentic, măiestria artistică și prezența scenică au făcut ca prestigiul fluierașilor cătineni să fie cunoscut atât în țară, cât și peste hotare. Erau timpuri când cătinenii cântau la fluier atât în familie, cât și la școală. Impresionante pentru întreaga comunitate erau slujbele bisericești de înmormăntare, care se încheiau în cântece din fluiere, când fluierașii își conduceau pe ultimul drum câte un camarad. Tradițiile strămoșești s-au transmis din generație în generație și mulțumită colaborărilor dintre profesorii și rapsozii cătineni, deoarece dumnealor au înființat atât grupul de fluierași, cât și ansamblul de dansuri populare, ambele având în 10

componență copii. Datorită profesorilor noștri, care ne coordonau activitățile culturale cu multă dăruire, am învățat atât să dansăm jocuri populare, cât și să cântăm la instrumente tradiționale de suflat, îndeosebi la fluiere de diferite mărimi. De exemplu, ca rod al activității lor din ultimii ani, având înclinații muzicale, participând la repetiții și dovedind seriozitate, școlarii cătineni au obținut rezultate remarcabile la importante evenimente culturale școlare, potrivit diplomei obținute la FESTIVALUL ARTISTIC AL ELEVILOR BUZOIENI – 17 mai 2008, concurs la care ansamblul de dansuri populare MICII DANSATORI au obținut PREMIUL al II-lea. După 40 de zile de la Învierea Domnului, urma Înălțarea Domnului – Ziua Eroilor, numită în popor Ispas, când sătenii sărbătoreau și se salutau astfel: HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT! și ADEVĂRAT CĂ S-A ÎNĂLȚAT! Săptămâna Luminată, Paștele Blajinilor, Pogorârea Sfântului Duh (Cincizimea sau Rusaliile) etc. erau alte evenimente care animau viața comunității noastre, an de an. Spre a cinsti sărbătorile, potrivit obiceiului din bătrâni, oamenii se îmbrăcau și se făleau cu haine și încălțări noi, pe care și le procurau din timp și pe care le foloseau cu mare grijă. De la bătrânele satului am aflat despre concurența care exista mai ales între fetele de măritat, care se înnoiau cu articole vestimentare cusute în taină, pentru a nu li se fura modelele și combinațiile de culori și pe care le realizau respectând caracteristicile zonei. Se purtau la mare cinste iile, maramele de borangic, brâiele, betele, fotele, bundițele etc., care, pe lângă valoarea lor estetică și practică, însumau multă trudă, migală, imaginație, gust artistic și sensibilitate, dorință de exprimare a personalității prin muncă, simț al decorativului și simetriei, răbdare, creativitate, capacitate de a sintetiza și a aplica informații, afirmarea talentului și îndemânării, folosirea materialelor de calitate și de dimensiuni potrivite, realizarea croielilor simple, cunoașterea tehnicilor de cusut pe țesăturile albe de in și bumbac, priceperea în realizarea compozițiilor decorative, folosirea armonioasă a culorilor și motivelor, dragoste și devotament față de tradiții, respect față de familie și comunitate, considerație față de munca altuia etc. Motivele folosite pe țesături erau vegetale (flori, ghirlande, spice de grâu, arbori etc.), linii (subțiri, șerpuite, frânte etc.), elemente geometrice (romburi, cercuri etc.), chenare, stele, semne solare, păsări, animale etc. Cromatica proaspătă, durabilă și echilibrată era armonizată atât cu motivele, cât și cu elementele decorative folosite (mătase, mărgele, paiete etc.). Pentru colorarea firelor, harnicele satului fierbeau buruieni, flori, rădăcini, coji, frunze, scoarțe de copaci, pe care le combinau în rețete pierdute în negura timpului. Iile aveau croiul amplu, erau încrețite în jurul gâtului, iar pe mânecile largi, aproape de umeri, erau cusute cu migală altițele, în fire de mătase sau lânică. Nu existau modele desenate pe hărtie, ci se foloseau în mod creativ modele păstrate din bătrâni, prin actualizarea tehnicilor de lucru acceptate de întreaga comunitate. De asemenea, de sărbători, se igienizau gospodăriile, se îngrijeau grădinile, se văruiau și se decorau casele cu ștergare, scoarțe, păretare, perdeluțe etc. curate și cu mare grijă aranjate. Gândind cu nostalgie la anii de școală, ne-am amintit cu drag de profesorii noștri, pentru că ne-au încurajat să prețuim și să păstrăm tradițiile strămoșești, ne-au învățat jocuri și cântece populare, ne-au încurajat să purtăm costumele tradiționale, ne-au antrenat în realizarea unor colecții/expoziții/albume (de țesături, obiecte casnice din lemn, decorații de război, monede, bancnote etc.), pe care le-am expus în școli atât pe holuri, cât și în micul muzeu. Spre exemplificare, am fotografiat câteva motive populare colecționate, cusute și expuse de către elevi, într-un interesant album (foto 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 și 10). Cătinenii vibrau la evenimentele comunității, de exemplu: nunți, botezuri, serbări școlare, întruniri tematice etc., deoarece participau în număr mare și contribuiau la decorarea locațiilor cu scoarțe, ștergare, brazi etc. Când sărbătorile Pascale se terminau, dulapul trebuia dezasamblat, încât policioarele erau duse la adăpost, pentru a fi folosite în anul următor, iar scheletul lemnos rămânea la locul lui, în aer liber. (Felicia-Vasilica Geangu, MONOGRAFIA COMUNEI CĂTINA – JUDEȚUL BUZĂU, 2020, pag. 88-89, pag. 173-180, pag. 195206, pag. 220-233, pag. 299-321). De-a lugul timpului, creatorii populari români și cei de alte etnii s-au inspirit reciproc în privința cromaticii, ornamentației etc., dar au păstrat caracteristicile propriilor costume populare. Românii și-au purtat cu fală costumele populare alături de etnicii aromâni, albanezi, armeni, bulgari, ceangăi, croați, evrei, germani, greci, huțuli, italieni, lipoveni, macedoneni, maghiari, polonezi, ruteni, romi, sărbi, secui, tătari, turci și ucraineni. Caracterizat printr-o remarcabilă unitate morfologică – materiale, croi, categorii de piese – costumul românesc se diferențiază totuși, sub aspect decorativ și cromatic, de la o 11

zonă etnografică la alta… Asemenea unui document de cancelarie așternut cu slove frumos caligrafiate, portul popular este un tip de martor, desăvârșit de mâna femeilor de la țară, care transmite oamenilor informații despre purtătorul respectivelor haine, cine este, de unde vine, ce vârstă, etnie și statut civil are și pentru ce eveniment s-a îmbrăcat astfel, precum au menționat autoarelor Doina Ișfănoiu și Paula Popoiu, în volumul COSTUMUL ROMÂNESC DE PATRIMONIU DIN COLECȚIILE MUZEULUI NAȚIONAL AL SATULUI Dimitrie Gusti. (D. Isfănoiu, P. Popoiu, COSTUMUL ROMÂNESC DE PATRIMONIU DIN COLECȚIILE MUZEULUI NAȚIONAL AL SATULUI Dimitrie Gusti, 2007, p.16-17, p.20). Frumusețea, sobrietatea, unitatea, diversitatea, simplitatea, rezistența, cromatica, eleganța costumelor populare au fost caracteristici apreciate, imortalizate și valorizate în picturi (Gh. Tattarescu, N. Grigorescu, C. Baba etc.), sculpturi, fotografii, albume, colecții particulare, expoziții etc., sub coordonarea românilor renumiți care au apreciat bogăția culturală populară (Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, N. Iorga, Al. Tzigara-Samurcaș etc.). Alături de limbă, tradiții, obiceiuri, ritualuri și mituri, portul popular a dovedit unitatea, continuitatea, vechimea și vitalitatea culturală a românilor, fiind un adevărat tezaur viu al trecutului, pe care generațiile prezente trebuie să îl cunoască, să îl păstreze, să îl îmbogățească și să îl lase moștenire urmașilor lor. În acest sens, omagiem meritul pe care l-au avut membrii Familiei Regale a României (Regina Elisabeta, Regina Maria etc.), care au colecționat, au păstrat, au expus și au purtat cu drag costume populare românești la evenimente istorice. Paul Petrescu și Georgeta Stoica, în lucrarea ARTA POPULARĂ ROMÂNEASCĂ, la capitolul ORNAMENTICA, au menționat: "Lumi depărtate și epoci diferite se găsesc astfel strânse pe modestele alcătuiri de cânepă, in, bumbac sau lână pe care geniul creator a poporului le-a ridicat la rangul unor opere de artă" (P.Petrescu, G. Stoica, ARTA POPULARĂ ROMĂNEASCĂ, 1981, p.124).

COLINDATUL ÎN EUROPA3 Prof. înv. primar Zăvoianu Georgiana - Florentina Școala Gimnazială „Ion Creangă”, Buzău Crăciunul, una dintre cele mai iubite sărbători, aduce în fiecare an bucurie în sufletele a milioane de oameni de pe mapamond. Având o dublă semnificație – nașterea lui Isus Hristos, dar și bucuria de a oferi și primi daruri, Crăciunul este sărbătorit de fiecare popor într-o atmosferă plină de farmec şi voie bună, în funcţie de tradiţiile şi obiceiurile care îl definesc. Crăciunul este denumirea populară a sărbătorii Naşterii Domnului Iisus Hristos, celebrat anual la 25 decembrie. Ceremoniile care însoţesc sărbătoarea Crăciunului au rădăcini adânci precreştine ce amintesc de calendele romane celebrate până în secolul al II- lea î.Hr., în luna martie, după care se mută în ianuarie, precum şi de Saturnalii. Riturile actuale ce marchează sărbătoarea Naşterii Domnului fac din ea o expresie a bucuriei şi a exuberanţei. Obiceiurile româneşti sunt remarcabile în reliefarea unui etos specific Europei Centrale şi Nord-Estice, definit de Eliade prin sintagma „creştinism cosmic“. În România, Crăciunul este precedat de un post, care durează şase săptămâni (15 noiembrie - 24 decembrie). 20 decembrie este ziua de Ignat, în care, conform tradiţiei, oamenii taie porcul şi pregătesc produsele specifice de Crăciun (cârnaţi, caltaboşi, tobă , piftie etc.). În ziua de Crăciun, românii pun pe masă atât produse tradiţionale - sarmale, cozonac, cât şi preparate ,,importate” din alte ţări. Colindatul, momentul culminant al Crăciunului, este un element particularizant în cadrul acestei mari sărbători a creştinătăţii. Colinda se impune deopotrivă atenţiei ca tezaur de limbă şi ca preambul strălucit al poeziei scrise româneşti. Pentru români, colindatul depăşeşte noţiunea de simplă datină, având o organizare aparte, cu diferite motive, sacre sau profane, pentru toate categoriile de vârstă sau sociale. Colinda ne apare astăzi ca mesaj al colectivităţii, conceput ca mijloc de influenţare şi de modelare a realităţii. Dacă ne raportăm la studiul “Arta prozatorilor români”, aparţinând lui Tudor Vianu, se poate reliefa caracterul puternic reflexiv pe care o colindă îl deţine şi îl insuflă mai departe. Colinda, asemenea emiţătorului ei, „comunică şi se comunică”, aşadar presupune şi o latură afectivă, sensibilă. O asemenea urare, felicitare, îmbogăţire, căci putem alătura toate aceste sensuri termenului „colindă”, ne introduce într-o sferă personală de a resimţi lumea şi viaţa, sfera cântecului şi a acordurilor. La români, colinda reprezintă un liant între generaţii, păstrat parcă mai fidel decât la oricare alt popor. În satele românești, în Ajunul Crăciunului ,copiii colindă casele la rând şi se opresc în faţa porţii sau intră în curtea gospodarului, la fereastra căruia cântă sau strigă urarea tradiţională. Micii colindători poartă trăistuţe atârnate de gât, în care pun darurile ce le primesc, iar în mână poartă un băţ, de obicei făcut din lemn, numit colindă. Urările copiilor sunt de cele mai multe ori scurte, după care, uneori, în versuri pline de umor, solicită gazdei darurile. Răsplata tradiţionala a micilor colindători constă în dulciuri şi bani. Colindul românesc are atât motive religioase (Sfânta Treime, Maica Domnului, Buna Vestire, Naşterea Domnului, Sfântul Apostol Petru, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare), cât şi elemente profane (colinda gazdei, colinde pentru flăcău, pentru fecioară, pentru tinerii căsătoriţi, pentru prunci, pentru văduvă sau pentru bătrâni). Versurile colindelor creştine sunt o sursă de sentimente tonice: bucurie, optimism, nădejde.

Bibliografie: 1.Bîrlea, Ovidiu, Poetică folclorică, editura Univers București, 1979 2.Ghinoiu, Ion, Obiceiuri populare de peste an, editura Fundației Culturale Române, București, 1997 3.Pop, Mihai, Obiceiuri tradiționale românești, editura Univers, București, 1996

Temele majore îmbină frumuseţea sărbătorii cu invocarea belşugului asupra gospodarilor ce-i primesc pe colindători. Drumul lor nu exclude în satul românesc nici o casă, afirmând pe lângă solidaritatea de credinţă şi neam, o coeziune. În noaptea de Crăciun pulsează o singură inimă uriaşă în care se întâlnesc dragostea lui Dumnezeu ce-şi trimite Fiul în lume şi bucuria omului care primeşte pe sfintele braţe ale Preacuratei, Pruncul Dumnezeiesc pe care întreaga creaţie, cerul şi pământul, le cântă într-un glas astăzi ca şi acum 2000 de ani. Colindele noastre românești sunt deosebit de valoroase pentru bogatele idei morale şi sociale pe care le exprimă. Pe lângă mesajul ceresc al mântuirii, colindele au format şi o şcoală de îmbărbătare, de nădejde şi de virtuți morale în viața credincioşilor, exprimând dragostea de oameni, facerea de bine, smerenia, ascultarea şi bunătatea, cinstea, dragostea de țară, eroismul, bucuria sărbătorilor, dorința de prosperitate, belşug şi pace, ca idealuri nepieritoare şi caracteristici esențiale ale sufletului poporului nostru. În ele eticul s-a îmbinat în chipul cel mai armonios şi mai fericit cu esteticul. Actualizând în fiecare an amintirea Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, colindătorii duc cu ei la casele credincioşilor voia bună, cinstea şi dragostea, aşa cum se vede din aceste urări: ,,Troscoțel de p-ângă drum/ Voie bună cui mă-nchin!/ Troscoțel de p-ânga cale,/ Cinste şi dragoste-n fața dumitale!” Colindele reflectă bunătatea proverbială a românului, credincioşii având pildă de bunătate pe Mântuitorul Iisus Hristos, care în colinde apare ca un Domn ,,prea bun”: ,,Sus în curtea lui Crăciun,/ S-a născut un domn prea bun”. Luând ca pildă această bunătate a Domnului si Mântuitorului Hristos, colindele îndeamnă pe credincioşi ca și ei să fie buni mereu, dar mai ales acum, când s-a născut ,,Păstorul cel bun”: ,,Acum pe la Crăciun,/ Tot omul să fie bun!”. Bunătatea aceasta a românului, cunoscută pretutindeni sub numele de ospitalitate, este răsplătită de urările de la sfârşitul colindelor: ,,Busuioc verde pe masă,/ Rămâi gazdă sănătoasă./ La mulți ani cu sănătate/ Domnul să vă dea de toate”. Alături de bunătățile care izvorăsc din iubirea de Dumnezeu şi de aproape, colindele reflectă o calitate şi o virtute tot aşa de specifică pentru credincioşii noştri şi anume cinstea. Pentru poporul român cinstea este tot aşa de valoroasă şi de scumpă ca şi dreptatea şi libertatea; colindele au fost un îndemn permanent la păstrarea ei. Colindele preamăresc virtutea cumpătării şi strâns legat de ea, postul: ,,Ferice de cei postelnici,/ Care-mi postesc posturile/ Şi-mi ajună ajunurile". Spre deosebire de „Christmas carols” şi „Nöels”, colinda autohtonă perpetuează pe calea oralităţii vechi tradiţii populare, aducând cu sine eternul suflu vibrant, colorat al graiului românesc. Totuşi, ea poate fi apropiată de cântecele occidentale de Crăciun doar în privinţa prilejului execuţiei şi cu totul incidental sub semnul unor tangenţe tematice; colindatul cunoaşte o mare dezvoltare la români, bulgari şi ucraineni. În comunităţile de ucraineni există credinţa că în curtea în care nu se vor auzi colinde, acolo va sălăşlui diavolul. Colindatul este un străvechi obicei de iarnă şi în cadrul acestei minorităţi. Grupuri de bărbaţi, de tineri necăsătoriţi, de copii intră în curtea fiecărei case, le felicită pe gazde, urându-le sănătate, fericire, recolte bogate; pentru aceste urări, colindătorii sunt răsplătiţi cu bani, mere, nuci şi băutură.

În ce priveşte colindatul, apar mici diferenţe între colindatul la ucraineni şi români. În unele sate ucrainene, în afară de obiceiul colindatului, copiii merg şi cu o scenetă pe teme religioase - ,,Irozii”. Aceasta ilustrează un ritual bogat, veşminte împodobite, cruci, icoane, obiecte de artă, procesiuni cu diferite prilejuri ce se introduc în cultul creştin. Alături de Irozi s-a dezvoltat partea laică, păgână: teatrul de păpuşi. În satele ucrainene se colindă toată noaptea, în prima şi a doua zi de Crăciun. Bătrânii spun că e păcat să dormi într-o astfel de noapte; cine o va face pierde Împărăția Cerului; în această noapte cerurile se deschid și oamenii cinează împreună cu Dumnezeu. Altă diferența ar fi aceea că tematica colindelor ucrainene e mai bogată, predominând colindele laice, fiecărei categorii umane fiindu-i închinată o colindă (fetei, flăcăului, gospodinei, gospodarului, văduvei etc.) La Chişinău se umblă cu „Steaua”, „Căluţul”, „Pluguşorul”, aşadar colinde comune cu cele din satele românești. În Grecia, copiii sunt cei ce cântă în seara de Ajun colinde (denumite specific „kalanda”), în schimbul dulciurilor şi al fructelor uscate, pe care le primesc de la gazde. O colindă cu puternice reminiscenţe în Germania este „O, brad frumos!” tradusă în majoritatea limbilor globului. Poporul german perpetuează tradiţia rostirii lui în perioada Crăciunului. Aceeaşi atmosferă magică o regăsim şi în Marea Britanie, unde pe toată durata sărbătorilor, colindătorii merg din casă în casă, sună din clopoţei şi binecuvântează oamenii 7 cu cântecele de Crăciun. „Ilicele şi iedera” (The Holly and the Ivy), „Pst! Îngerii vestitori au început să cânte” (Hark!The Herald Angels Sing) sunt colindele favorite din Anglia. Gazdele tratează colindătorii cu prăjituri, plăcinţele umplute cu nucă şi fructe uscate. Toate aceste locuri în care se perpetuează tradiţia devin locuri ale poveştilor colindate. Aceasta, deoarece textul colindei ni se revelează ca depozitar al unor rituri dispărute din tradiţia populară românească, depozitar al unor valenţe folclorice materializate prin vorbire. Se pune problema, aşadar, de o altfel de eternizare a poveştii lumii, una înscrisă pe traiectoria continuă a istoriei. Colinda devine oglindă a micii istorii a lumii reflectată în marea oglindă a lumii. Tradiţia se vrea a fi considerată aici factor constitutiv al colindei şi nu influenţă suprapusă. Relaţia de interdependenţă în care cele două sunt antrenate face din colindă un bun spiritual pentru individ, unul găsit şi regăsit de fiecare dată în preajma sărbătorilor de iarnă. Concluzionând, am spune despre colindă că a rămas şi va rămâne un „om viu”, cum afirmă Ovidiu Bîrlea, ce ajută la stabilirea unei relaţii speciale cu cei ce ajung să o cunoască. În manifestarea ei se eliberează o stare sufletească individuală, se organizează un raport social. Colinda este dovada care atestă cu cea mai mare claritate simbioza dintre semnificația cuvântului şi inflexiunile lui profunde, necesitând ca exteriorizare doar pronunţarea propriu-zisă.

Tradiţii și obiceiuri specifice sărbătorilor de iarnă4 Prof. înv.primar Coroi Mariea și Prof. înv.primar Nazâru Anișoara Școala Gimnazială Nr.7 Buzău “Fără obiceiurile și tradiţiile noastre, fără portul și limba noastră, nu am putea să ne numim români.” Primele imnuri compuse în onoarea zilei de Crăciun și a Nașterii Domnului se crede că au fost scrise în secolul al cincilea. Aceste imnuri latine aveau o tonalitate solemnă și tratau doar aspectele religioase ale sărbătorii. În secolul al XIII-lea, Sfântul Francisc de Assisi a introdus ideea de colinde vesele și imprimate cu spiritul Crăciunului, similare formatului cunoscut de către noi. Sf. Francisc a scris imnul de Crăciun “Psalmus în Nativitate”, în limba latină. Din Italia, colindele de Craciun au fost răspândite peste tot în Europa, inclusiv în Germania. Însă nu doar colindele au pornit din acest spaţiu… Italia este considerată ţara de origine a Crăciunului, conform unei ipoteze acceptate din ce în ce mai mult în ultima vreme, acest eveniment formându-se în urma creştinizării de către Biserică a festivalului Saturnalia (închinat zeului Saturn) şi a altor sărbători păgâne. În scolele III și IV d.H.,Biserica din Roma se afla într-o aprigă competiție cu religiile populare păgâne și cultele misterelor, credințe implicând, în marea lor majoritate, o proslăvire a soarelui. De la mijlocul lunii decembrie și până în prima zi din ianuarie, romanii se desfătau în petreceri și orgii, sărbătorind solstițiul de iarnă și aducându-le omagii zeilor lor. În anul 274 d.H., împăratul Aurelian a decretat 25 decembrie, ziua solstițiului în calendarul iulian, drept “natalis solis invicti” (“nașterea invincibilului Soare”), un festival dedicat zeului solar Mithras. Astfel, prin desemnarea zilei de 25 decembrie drept dată a sărbătorii nașterii Domnului, creștinii din Roma au atacat în mod direct păgânismul roman.În același timp, pentru a se asigura că sărbătoarea creștină va lua locul cultului lui Mithra, ei au invocat un bogat simbolism biblic în care Iisus era văzut ca “soarele dreptății” și Dumnezeul “adevăratei lumini”, trimis în mijlocul oamenilor pentru a risipi întunericul din lume. În acest fel, Crăciunul, sărbătorit de-a lungul secolelor, continuă să păstreze elemente păgâne originare, în ciuda simbolismului conferit de Biserică. Cum petrec italienii Craciunul? În Italia zilelor noastre, celebrarea Crăciunului este străbătută de o notă autentică, unică, în care se împletesc tradițiile pastorale, riturile culturale tradiționale și influențe din nordul Europei. Sărbătorea Imaculatei Concepţii, la 8 decembrie, deschide festivităţile de iarnă în Italia. Potrivit dogmelor romano-catolice, este ziua când Fecioara Maria, mama lui Iisus Christos, a fost concepută în pântecul mamei ei Ana, fără păcatul originar. Sărbătoarea a fost instituită de Papa Sixtus IV în 1476 şi a fost declarată dogmă de catre Papa Pius IX în 1854 intitulată Ineffabilis Deus.În această zi se împodobeşte bradul de Crăciun şi se reconstituie scena Naşterii lui Iisus Cristos. Tradiţia “ieslei” datează din epoca Sfântului Francis din Assisi care, în 1223 a realizat prima reprezentare cu personaje vii pentru a explica oamenilor cum s-a născut Mântuitorul. Pruncul Sfânt va fi ţinut deoparte până în noaptea de 24 spre 25 decembrie, când îşi va găsi locul în “ieslea” din casele italienilor. Cu timpul, “ieslele” au devenit adevărate opere de artă în funcţie de imaginaţia fiecăruia. 4

Bibliografie: 1. Constantin Eretescu –“Folclorul literar al românilor”, editura Compania 2007. 2. Narcisa Alexandru Ştiucă-Sărbătoarea noastră de toate zilele –sărbători în cinstea iernii, Editura Cartea de buzunar, 2005 Mică enciclopedie de tradiţii româneşti, Ion Ghinoiu, Ed. Enciclopedică, 2001 3. Sărbători şi obiceiuri , C. Brăiloiu,Ed. Enciclopedică, 2002 4. Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun, M. Mitroi, Ed. Autorul, 2004

Cele mai cunoscute şi căutate “iesle” sunt realizate la Napoli şi expuse spre vânzare pe strada San Gregorio Armeno. Comercianţii lucrează tot anul pentru a se confrunta cu concurenţa. La Napoli se găseşte singura iesle unde păstorii iau chipurile personajelor celebre care se schimbă în fiecare an. Spre exemplu, ieslele din 2011 au fost împodobite cu mici statuete ale ducelui şi ducesei de Cambridge, William şi Kate, dar şi nelipsitul fotbalist Maradona. Sărbătoarea Crăciunului în Italia respectă proverbul “Natale con i tuoi, Pasqua con chi vuoi” /”Petrece Crăciunul în familie, iar Paştele cu cine vrei”, Ajunul Crăciunului fiind la fel de important ca şi sărbătoarea în sine. Familiile se reunesc la ora cinei şi meniul este alcătuit în special din preparate pe bază de peşte. Asociaţia consumatorilor estimează anual că italienii cheltuiesc un milion de euro pentru peştele pregătit în ziua de Ajun.Nu lipsesc dulciurile specifice, ca biscuiţii cu simbolurile Crăciunului, “il torrone”, un preparat din ciocolată cu alune sau migdale, dar şi cozonacii numiţi “panettone” şi “pandoro” exportate şi în România. Rudele invitate la masă vor aduce în dar florile în ghivece numite “Stele de Crăciun” (”euphorbia pulcherrima”, în latină), care îşi descoperă florile roşii în această perioadă. Italienii, mai ales cei din zona de nord a țării, au obiceiul de a decora un brad în mijlocul casei, dar, potrivit tradiției, copiii nu îi adresează lui Moș Crăciun scrisorile în care îi cer acestuia să le aducă cadourile lor preferate, ci trimit epistole către părinții lor, în rândurile cărora își exprimă dragostea față de cei care le-au dat viață. Aceste scrisori sunt așezate, de obicei, sub farfuria tatălui lor, ele fiind citite cu glas tare imediat după masa din ajunul Crăciunului. Şi oraşele se împodobesc discret cu brazi şi jocuri de lumini, iar administraţiile locale organizează concerte şi spectacole în piaţă. În ziua de Crăciun, televiziunea publică Rai transmite în direct slujba de la Vatican. Ce este mai interesant, deși „Babbo Natale” (Moș Crăciun) și cadourile oferite de Craciun devin obiceiuri din ce în ce mai frecvente, ziua principală pentru oferirea de cadouri este Boboteaza, ziua a 12-a de Crăciun, atunci când cei trei magi au dat Pruncului Iisus darurile lor. În Italia, cadourile sunt aduse de La Befana, o vrăjitoare bună care noaptea umple ciorapii copiiilor cu daruri. Potrivit legendei, cei trei magi s-au oprit să o întrebe pe Befana în ce direcție ar trebui să se îndrepte pentru a ajunge la Betleem și au invitat-o să li se alăture. Vrăjitoarea i-a refuzat, la fel procedând și mai târziu, când un păstor a îndemnat-o să meargă împreună cu el pentru a-l onora pe copilul Iisus.După căderea nopții, ea a zărit o lumină puternică în ceruri, lucru care a făcut-o să se întrebe dacă nu cumva a greșit respingând oferta celor trei magi, așa că a adunat mai multe jucării ale copiilor ei plecați de pe acesta lume și a fugit încercând să îi ajungă din urmă pe magi și pe păstor. Belfana nu a reușit să îi găsească, după cum nu a avut succes în a descoperi grajdul în care se născuse Domnul. Din acest motiv, în fiecare an, ea se străduie să dea de urma lui Iisus, și, pentru că nu reușește să îl găsească, dăruiește cadouri copiilor cuminți și bucăți de cărbune (sau „carbone dolce”, o bomboană asemănătoare unui cărbune) copiilor obraznici. Încă de la primele ore ale dimineţii de Crăciun, se pregăteşte prânzul care poate avea şi preparate din carne de porc, dar în cantităţi mici. Pe toată durata sărbătorilor de iarnă, pe mesele italienilor vor fi permanent coşuri cu fructe uscate (migdale, smochine, prune) dar şi nuci, alune, arahide care se oferă oaspeţilor. Pentru că vremea nu permite plimbări lungi, italienii preferă să îşi petreacă serile în casă jucând cărţi sau tombola de Crăciun, un joc de hazard care poate avea ca premiu bani sau obiecte. Alte tradiții și obiceiuri italiene: Ceppo este o structură din lemn de aproximativ un metru înălțime, în forma unei piramide. Pe acest schelet se amplasează mai multe rafturi, partea de jos fiind, îndeosebi, rezervată unei scene din ziua nașterii lui Iisus, iar partea superioară fiind destinată bomboanelor, fructelor și cadourilor. Ceppo, numit și “arborele luminii”, este decorat cu hârtie colorată, conuri de brad învelite în staniol și mici stegulețe. Lumânări de dimensiuni reduse sunt fixate pe părțile ieșite în afară, iar în vârful piramidei se așează o stea sau o mică păpușă.

Urna destinului reprezintă o veche tradiție din Italia, în cadrul căreia fiecare membru al familiei trebuie să extragă un cadou ambalat dintr-un mare bol ornamentat, până când sunt împărțite toate darurile din interiorul acestuia. Zampognari și Piffera – în Roma și în împrejurimile capitale italiene, locuitorii din munții Abruzzi, îmbrăcați în straie tradiționale din lână , purtând încălțări până la genunchi, ciorapi albi și lungi mantii negre, cântă din cimpoaie și fluiere, desfătând mulțimile adunate în preajma bisericilor. Sărbătorile de iarnă din Italia: În calendarul tradițional al italienilor, ziua de 25 decembrie nu este singura care poartă o semnificație specială în anotimpul rece. De-a lungul întregii luni decembrie și până la începutul lui ianuarie, se desfășoară o serie de sărbători religioase foarte importante: 6 decembrie – „La Festa di San Nicola” – Sărbătoarea sfântului Nicolae, patronul păstorilor, este celebrată în orașe precum Pollutri prin aprinderea de focuri sub imense cazane în care este gătită „fave”, o mâncare tradițională din fasole; 8 decembrie „La immaculata Concezione” – Celebrarea Imaculatei Concepții / Nașterea Maicii Domnului; 13 decembrie „La Festa di Santa Lucia” – Sărbătoare prilejuită de ziua Sfintei Lucia; 24 decembrie „La Vigilia di Natale” – Ajunul Crăciunului / Nașterii Domnului; 25 decembrie „Natale” – Crăciunul / Nașterea Domnului; 26 decembrie „La festa di Santo Stefano” – Ziua Sfântului Ștefan, prin care se marchează vestirea nașterii Domnului și sosirea celor 3 magi; 31 decembrie „La Festa di San Silvestro” – Sărbătoarea zilei Sfântului Silvestru, ajunul anului nou; 1 ianuarie „Il Capodanno” – „Capul anului”, prima zi a noului an; 6 ianuarie „La Festa della Epiphania” – Boboteaza. La români, sărbătorile de iarnă, în special Crăciunul, sunt sărbătorile de suflet. Amintirea copilăriei ce ne revine puternic în suflet şi în minte, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat,colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad dar şi de cozonaci, nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă toate creează în sânul familiei o atmosferă de linişte şi iubire. Decembrie este luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul Nicolae, Crăciunul, Anul Nou) şi poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului mai ales pentru cei mici care ard de nerăbdare să vadă ce primesc de la Moş Nicolae în ghetuţele pregătite de cu seară. Pe 6 decembrie, este ziua Sfântului Nicolae, iar după tradiţia populară, aceasta este prima zi de iarnă. Credincios, Sfântul Nicolae este făptuitor de minuni şi martir pentru credinţa în Iisus. La români, Sfântul Nicolae este închipuit ca un moş cu barba albă care poate aduce ninsoarea scuturându-şi bărbia. Datorită tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor mici. În seara din Ajun (5 decembrie), părinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care aceştia şi-o pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri există şi obiceiul de a pune alături de cadouri şi o nuieluşă care ar trebui să îi cuminţească, măcar în principiu, pe copiii care nu s-au purtat bine în timpul anului. ”Copiii cuminţi primesc dulciuri şi jucării , iar cei obraznici nuieluşe“ aşa auzeam în copilărie de la părinţii noştri. Sfântul Nicolae moşteneşte la moartea ambilor părinţi toată averea familiei pe care se hotărăşte să o folosească în scopuri umanitare, ajutându-i pe cei săraci. El este cunoscut ca protector al copiilor mici, al călătorilor, al comercianţilor, al celor acuzaţi pe nedrept, al fetelor nemăritate şi mireselor. Legenda istoriei lui Moş Nicolae vorbeşte despre un nobil sărac care avea 3 fete pe care nu le putea mărita din cauza situaţiei financiare precare. Se spune că Nicolae de Mira, înainte de a deveni Sfânt, a decis să-l ajute pe acest nobil lăsând câte un săculeţ cu aur la uşa casei acestuia de fiecare dată când una dintre cele trei fete a ajuns la vârsta măritişului. Vrând să ştie cine ii face aceste cadouri, nobilul a urmărit la cea de-a treia fată uşa casei. Povestea spune că Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei în nişte şosete puse la uscat. Astfel s-a născut ideea ciorapilor atârnaţi la gura sobelor şi a şemineelor în care se primeau cadourile. 18

Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţi, copiii nepoţi îşi fac daruri, se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei, cu credinţă ca prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorii vom avea un am mai bun si mai bogat. La sate sunt păstrate mai bine tradiţiile şi obiceiurile specifice acestei sărbători. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (Turca, Cerbul, Brezaia), teatrul popular, dansuri (Căluţii, Căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine. Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară, realul sau fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre spirituale, redăm câteva specifice diferitelor zone ale ţării. Pe 20 decembrie în calendarul ortodox se sărbătoreşte ziua Sfântului Ignat. În această zi datina rânduieşte să fie tăiat porcul de Crăciun. Pentru că ţăranii cred că un porc neînjunghiat în această zi nu se mai îngraşă pentru ca îşi visează cuţitul. Nerespectarea acestui obicei poate provoca, după unii, incidente neplăcute. În mod evident, şi acest obicei păstrează elemente de ritual păgân. În Bucovina, în Ajunul Crăciunului se pun pe masă un colac şi un pahar de apă, deoarece se crede că sufletele celor răposaţi vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac şi-şi udă gura cu apă. În Ajunul Crăciunului, cei ce cresc albine, nu dau nimic din casă, ca albinelor să le meargă bine, şi să nu părăsească stupul pe vremea roitului.De asemenea, nu e bine să te baţi, nici măcar în glumă, cu cineva, căci faci buboaie peste an. Cu o săptămână înainte de Crăciun, în zona Codru din Maramureş încep pregătirile pentru colindat, culminând în cele două zile anterioare sărbătorii, când se pregătesc mâncărurile şi se împodobesc interioarele locuinţelor: masa cu faţa brodată, feţe de perne ornamentate, pe pereţi se pun şterguri şi blide ornamentate, crengi de brad, baniţa, busuioc, brebenoc. Aluatul frământat în noaptea de Crăciun e bun de deochi pentru vite. Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. La cele trei sărbători mari - Crăciun, Paşte şi Rusalii - să te speli cu apa în care au fost puşi bani de argint şi vei fi bănos. Nu e bine ca în Ajunul Crăciunului să fie pus pe masă mai întâi rachiul, pentru că nu el are întâietate în această seară, ci bucatele. Dacă visezi grâu verde în postul Crăciunului e semn bun că anul care vine are să fie mănos în toate. În Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru că aceşti pomi să lege rod bogat. Pomul Crăciunului îmbracă în sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu elemente ornamentale cumpărate din oraş. Cel mai răspândit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sârmă, îmbrăcate în hârtie colorată, peste ele sunt trecute sfori din aţă de fuior pe care sunt înşirate boabe de fasole albă. În alte sate se făcea pom împodobit cu paie de grâu tăiate scurt şi înşirate pe sfoară, delimitate de floricele de porumb. Fasolea albă simboliza "curăţirea sufletului". Unii locuitori preferau pomul de vâsc, pe care se aplicau panglici de hârtie colorată. În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziuă, cete de copii merg din casă în casă cu colinda: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau Bună-dimineaţa la Moş-Ajun. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piţărăi sau pizerei. După credinţa populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire. Prin unele părţi, băieţii, dar mai cu seamă cântăreţii bisericeşti umbla cu icoana în ziua de Ajunul Crăciunului - o icoană pe care este zugrăvită naşterea lui Iisus Hristos în mijlocul staulului. Oamenii, când se dau la băut rachiu sau vin în sărbătorile Crăciunului, nu zic că beau, ci că se cinstesc. În unele părţi, când este aproape de a se revărsa zorile, colindători cu lăutari sau fără lăutari pleacă pe la casele gospodarilor înstăriţi şi le cânta la fereastră un cântec sau mai multe, aceste cântece numindu-se "zori", spunându-se că atunci "cântă zorile". Prin Transilvania, se înţelege sub numele de "zorit" datina de a se cânta colinde de către feciori şi oameni însuraţi la "zoritul" în ziua de Crăciun. 19

Începând cu întâia zi de Crăciun şi în următoarele zile ale acestei sărbători, copiii umblă cu "Steaua", cântând colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos. "Vicliemul" sau "Irozii" este datina prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui Iisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul şi adesea înfruntarea necredinţei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Crăciun şi Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune în "Descrierea Moldovei" că "Ţurca este o joacă iscodită încă din vremurile bătrâne, din pricina ciudei şi scârbei ce o aveau moldovenii împotriva turcilor". Cu ţurca, capra sau brezaia umblă tinerii începând de la Ignat şi sfârşind cu zilele Crăciunului şi prin unele părţi în ziua de Sf. Vasile până seara. Numele de Ţurca, Capra sau Brezaia îl poartă unul dintre tinerii mascaţi. Despre cei Trei Crai de la Răsărit sau Magii călători se spune că au venit să se închine lui Iisus, după unii din Arabia, iar dupa alţii din Persia. Tradiţia ne arată că ei se numesc: Melchior, Gaspard si Balthazar. Datina împodobirii bradului de Crăciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi cântecul "O, brad frumos!". În Germania, această sărbătoare este cunoscută sub numele de Cristbaum. Împodobirea Pomului de Crăciun a pătruns din Alsacia în Franţa la sfârşitul secolului al XIXlea, precum şi în Ţările de Jos, Spania, Italia, Elveţia. Tot pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, această datină se întâlneşte în casele nemţilor din oraşele româneşti şi apoi se răspândeşte pe cuprinsul ţării, odată cu cântecul bradului "O, Tannenbaum!" (O, brad faimos!) Despre Moş Ajun se spune că a fost baciul aflat în slujba lui Moş Crăciun, stăpânul staulului unde Maica Domnului l-a născut pe lisus Hristos. Colinda a dobândit o destinaţie precisă ca formă de magie benefică, ea marcând rodnicia câmpurilor, sporul animalelor domestice, creşterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a tinerilor, pacea si tihna bătrânilor, influenţarea, în sens pozitiv, a vieţii oamenilor şi a naturii. Vinul era în unele regiuni ale ţării şi simbol al comuniunii, al unirii a doi tineri. În momentul solemn al căsătoriei li se toarnă vin peste mâinile lor împreunate, simbolizând puterea vieţii, trăinicia şi fericirea noii familii. "Paharul de aur" este paharul ritual cu care se bea la zile mari, cum este sărbătoarea Crăciunului, din care s-a băut cândva în momente solemne, la botez, la cununie, şi care reprezenta un bun al familiei, transmiţându-se din generaţie în generaţie. La origine are un înţeles magic, proprietăţi curative, unele dintre astfel de pahare poartă inscripţii cu caracter misterios. La miezul nopţii, de Anul Nou, fetele iau de pe masă colacul ornamentat care se ţine pe masă de sărbători, îl ţin pe vârful capului, se aşează pe tăietor şi aşteaptă să audă un sunet dintr-o direcţie oarecare şi din ce parte vine sunetul, în acea parte îşi va găsi ursitul. În Ţara Oaşului, în vatra focului de la stână se introduc patru potcoave pe care, după ce se înroşesc, se mulg oile peste ele, crezându-se că oile "stricate", care nu dau lapte, se vindecă datorită funcţiei magice a fierului. În tinda casei se pune un vas de grâu ca să treacă colindătorii peste el, apoi grâul se da la păsări şi la animale, "să fie cu spor ca şi colindătorii". În Ajunul Anului Nou, feciorii care merg la colindat schimbă porţile unor săteni care s-au certat în cursul anului, determinându-i astfel să vorbească şi să se împace. ziua de Crăciun nu se scoate gunoiul afară decat a doua zi, deoarece dacă-l arunci "îţi arunci norocul!" În părţile Argeşului şi Muscelului se crede că primele patru zile, începând cu 24 decembrie, corespund în ordine celor patru anotimpuri: prima zi e de primăvară, a doua de vară, a treia de toamnă şi a patra de iarnă, şi cum va fi vremea în aceste zile aşa vor fi şi anotimpurile. În seara de Crăciun, în satele maramureşene, se ung cu usturoi vitele pe la coarne şi şolduri, şi uşile de la grajduri pentru a alunga spiritele rele să nu ia laptele vacilor. Cu usturoi se ung şi oamenii pe frunte, pe spate, la coate şi la genunchi, precum şi uşile şi ferestrele casei pentru a îndepărta demonii nopţii. În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apa curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care punem o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi feriţi de boli.

DATINI ȘI TRADIȚII DE CRĂCIUN ȘI DE ANUL NOU, LA ROMÂNI Data: 23 decembrie 2021 Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău Proiect: „Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou, la români" Tema activității desfǎşurate: „Sărbătorile iernii" Mod de realizare: Metoda proiectelor- Portofolii cu titlul "Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou, la români"; Workshop- "Decorațiuni de Crăciun" (din deșeuri/ materiale reciclabile); Activitate integrată: LLR + AVAP + Ed.civică + Istorie + Geografie + Muzică și mișcare + Joc și mișcare + Religie + Limba engleză; Șezătoare populară de Crăciun (online)- recitare poezii cu tema "Sărbătorile iernii", interpretare colinde; Obiective propuse: -să cunoască, să îndrăgească și să transmită mai departe, obiceiurile și tradițiile românești, de Crăciun și de Anul Nou; -să învețe să caute informații despre datini și tradiții românești de Crăciun și de Anul Nou, în familie, în comunitate, la bibliotecă, în cărți, reviste, ziare, pe site-uri sigure de pe internet ș.a.; -să întocmească un portofoliu cu titlul „Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou" (legende/ povești de Crăciun - "Legenda lui Moș Crăciun", "Legenda Bradului de Crăciun", rețete culinare tradiționale de Crăciun ș.a.; texte- colinde, imagini cu colindători- desene, picturi, colaje; ornamente/ decorațiuni de Crăciun, felicitări de Crăciun ș.a.; -să scrie titlurile/ versurile cunoscute ale unor colinde românești ("O, ce veste minunată!", "Iată, vin colindători", "Florile dalbe", "Astăzi s-a născut Hristos", "Domn, Domn să-nălțăm", "Scoală gazdă din pătuț (Florile dalbe)", "Steaua sus răsare", "Plugușorul de Anul Nou" după Otilia Cazimir, "Sorcova, vesela", "Jocul Ursului", "Jocul Caprei" ș.a.; -să amenajeze în sala de clasă, un ambient adecvat, cu decoruri specifice, reprezentative pentru sărbătoarea Crăciunului (Bradul de Crăciun, ornamente/ decorațiuni de Crăciun, din deșeuri/ materiale reciclabile); -să realizeze Invitația la Serbarea de Crăciun, cu text și imagini (desene, picturi, colaje); -să redacteze o scrisoare adresată lui Moș Crăciun; -să memoreze și să recite cu intonația corespunzătoare, poezii cu tema "Sărbătorile ierniiCrăciunul- Anul Nou"; -să interpreteze colinde în limba română/ în limba engleză; Locul desfăşurării: sala de clasă- Școala Gimnazială “Ion Creangă” Buzău/ Platforma de învățare online- Google Classroom/ Curs: Activități extrașcolare/ extracurriculare5; pe Twinspace-ul Proiectului de parteneriat eTwinning "Traditions et coutumes des pays européens"/ "Tradiții și obiceiuri ale țărilor europene"6; -Pe WhatsApp, în "Grupul părinților"; -Pe WhatsApp, în "Grupul profesorilor ", Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău; Persoane prezente: Elevii clasei a IV-a B, părinți, bunici, cadre didactice de la Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău; Desfășurarea activității: Activitate integrată: LLR+AVAP+Ed.civică+Istorie+Geografie+Muzică și mișcare+Joc și mișcare+Religie+Limba engleză- Metoda proiectelor tematice;

5https://classroom.google.com/u/1/c/MTc2NDc4NDcwMjg4/a/NDMxNDY4MDQ4NjE0/submissions/by-

status/and-sort-name/done 6

https://twinspace.etwinning.net/204122/home

I.Proiect: LLR: „E vremea colindelor“- Texte literare și nonliterare cu tema: „Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou", Legende/ Povești de Crăciun (muncă de cercetare/ documentare din cărți, reviste, ziare, site-uri sigure, de pe internet ș.a.; Portofoliu: "Invitație pentru Serbarea de Crăciun", cu text și imagini (desene, picturi, colaje); redactarea unei scrisori către Moș Crăciun; memorare, recitare cu intonația corespunzătoare, o poezie cu tema "Sărbătorile iernii- CrăciunulAnul Nou": "Crăciunul copiilor" de Octavian Goga, "Uite, vine Moș Crăciun!" de Otilia Cazimir; "Colinde, colinde!" de M. Eminescu, "La drum" de Otilia Cazimir, "Moș Crăciun" de Elena Farago, "Scrisoare lui Moș Crăciun" de Elena Farago, "Moș Crăciun" de Elena Farago, "În noaptea sfântă de Crăciun" de Traian Dorz, "Moș Crăciun" de Otilia Cazimir, "Colindătorii" de George Coșbuc, "În seara de Crăciun" de George Coșbuc, "La mulţi ani", de Tudor Arghezi, "Colind" de Vasile Voiculescu ș.a.; creații literare elevi ș.a.; II. Proiect: Educație civică: "Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou la români": prezentare tradiții și obiceiuri de iarnă la români (Power Point, Word etc.); portofoliu- texte în versuri sau în proză, însoțite de imagini- desene, picturi, colaje cu tema "Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou la români" ș.a.); III. Proiect: AVAP: "Ornamente de Crăciun" (din deșeuri/ materiale reciclabile) - Tehnici de lucru combinate- realizare decoruri specifice, reprezentative pentru sărbătoarea Crăciunului (împodobirea Bradului de Crăciun, ornamente, desene, picturi, colaje, machete; felicitări de Crăciun; Filmulețe video"Colindătorii" ș.a.; Tehnica fotografică- forma, lumina și culoarea- realizare colecții de fotografii cu tema "Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou la români". IV.Proiect: Muzică și mișcare: "Colinde românești"; interpretare colinde: "O, ce veste minunată!", "Iată, vin colindători", "Astăzi s-a născut Hristos", "Domn, Domn să-nălțăm", "Scoală gazdă din pătuț (Florile dalbe), "Steaua sus răsare", "Plugușorul", "Sorcova" ș.a.; V. Joc și mișcare- Jocuri de rol: "Am plecat să colindăm"- interpretare colinde românești în familie; Evaluare: Centrul tematic- „Iarna – Datini şi tradiții de Crăciun şi de Anul Nou, la români” (în sala de clasă); Portofoliile elevilor cu tema „Datini şi tradiții de Crăciun şi de Anul Nou, la români”; Expoziție virtuală, Șezătoare populară de Crăciun (online); album de fotografii, filme video cu recitare de poezii și interpretare colinde românești, de către elevii clasei a IV-a B, acasă, lângă Bradul de Crăciun, îmbrăcați în costume populare.7 Activitățile desfășurate în cadrul Proiectului „Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou, la români" au fost promovate: -Pe Twinspace-ul Proiectului eTwinning- "Traditions et coutumes des pays européens"/ "Tradiții și obiceiuri ale țărilor europene"; -Pe Blog-ul "Caleidoscop educațional"8; -în Revista școlară, de schimb cultural internațional - "Primii pași spre carte", Revista școlii, nivel primar, Coordonator: Prof. înv.primar Ifrim Nicoleta; Finalități: Expoziție/ Centrul tematic- „Datini şi tradiții de Crăciun şi de Anul Nou, la români” (în sala de clasă); Portofoliile elevilor cu tema „Datini şi tradiții de Crăciun şi de Anul Nou, la români”; editare film video „Datini şi tradiții de Crăciun şi de Anul Nou, la români”, în care sunt prezentate activitățile desfășurate cu elevii în cadrul proiectului și lucrările artistico-plastice, literare și tehnologice realizate de colectivul de elevi ai clasei a IV-a B. Abilităţi socio-emoționale: -Îndrăgirea, promovarea, valorizarea, valorificarea obiceiurilor și a tradițiilor populare românești, de Crăciun și de Anul Nou; 7https://classroom.google.com/u/1/c/MTc2NDc4NDcwMjg4/a/NDMxNDY4MDQ4NjE0/submissions/by-

status/and-sort-name/done 8

https://twinspace.etwinning.net/204122/home

-Realizarea unui schimb de impresii cultural-artistice, cu elevi și cadre didactice din alte școli europene, în cadrul Proiectului eTwinning- "Traditions et coutumes des pays européens"/ "Tradiții și obiceiuri ale țărilor europene", pe tema datinilor, obiceiurilor și a tradițiilor populare de Crăciun și de Anul Nou.

Proiect educativ "Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou la români"- Șezătoare populară de Crăciun (on-line)- 23 decembrie 20219

https://www.youtube.com/watch?v=CIWy3_ddpKE

Muncă de cercetare documentară în cadrul Proiectului interdisciplinar "Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou, la români"- întocmire portofolii- Elevi: Voicu Maria Ainoa, Necula David Valentin, Bentaru Eduard Ionuț, Dumbrăvicean Mara Gabriela, Nistor Marian Mihăiță, Zaharia Mikaela Theodora- Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

Rețete culinare tradiționale de Crăciun și de Anul Nou- Elevi: Voicu Maria Ainoa, Beleț Mihail Andrei, Necula David Valentin, Nistor Marian Mihăiță, Zaharia Mikaela Theodora- Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

Lectură- "Povești populare de Crăciun"- "Povestea lui Moș Crăciun", "Povestea Bradului de Crăciun", Elevi: Voicu Maria Ainoa și Necula David Valentin- Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

"Invitație la Serbarea de Crăciun"- Elevi: Voicu Maria Ainoa, Necula David Valentin, Nedea Mihaela Alexandra, Nedea Gabriela Bianca, Dumbrăvicean Mara Gabriela, Zaharia Mikaela Theodora- Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

Picturi: "Iarna", "Sărbătorile iernii"- Elevi: Dumbrăvicean Mara Gabriela și Beleț Andrei Mihail, Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

"Ornamente/ Decorațiuni de Crăciun"- Elevi: Voicu Maria Ainoa, Necula David Valentin, Nedea Gabriela Bianca, Dumbrăvicean Mara Gabriela, Nistor Marian Mihăiță, Zaharia Mikaela Theodora- Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

Colaje "Bradul de Crăciun"- Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

"Scrisoare către Moș Crăciun"- Elevi: Voicu Maria Ainoa, Necula David Valentin, Nedea Mihaela Alexandra, Nedea Gabriela Bianca, Zaharia Mikaela Theodora- Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău 28

"Felicitare de Crăciun"- Elevi: Bărăgoi Mariana Cristiana, Nistor Marian Mihăiță, Șerban Anamaria Elena- Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

Creații literare- Poezie "Sărbătoarea Crăciunului"- Eleva Voicu Maria Ainoa- Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

"Bradul de Crăciun"- Lucrări artistico-plastice- Elevi- Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău 29

Joc de rol- "De-a Moș Crăciun"- Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău 30

Joc de rol- "De-a Moș Crăciun"- Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

Repetiție pentru Serbarea de Crăciun- Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

„Șezătoare populară de Crăciun"10 (on-line)- Interpretare colinde românești, recitare poezii cu tema "Crăciunul"- Elevi: Dumbrăvicean Mara Gabriela, Ghioca Adrian Mihai, Voicu Maria Ainoa, Necula David Valentin, Nedea Mihaela Alexandra, Nedea Gabriela Bianca, Zaharia Mikaela Theodora, Vasile Daria Ana Maria, Bentaru Eduard Ionuț, Butu Denisa Mihaela, Bărăgoi Mariana Cristiana, Nistor Marian Mihăiță, Șerban Anamaria Elena, Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău 10

https://www.youtube.com/watch?v=CIWy3_ddpKE

„Sorcova"- Elevele Nedea Mihaela Alexandra și Nedea Gabriela Bianca, Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

"Plugușorul"- Elevi: Ghioca Adrian Mihai, Beleț Andrei Mihail, Vasile Daria Ana Maria, Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

Prof.înv.primar Ifrim Nicoleta- Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

Programul „Eco-Şcoala”, tema anuală: "Deșeurile", activitatea: "Un Crăciun Eco"Prof. Stratan Irina- Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău 34

CREAȚIILE LITERARE POPULARE ÎN CICLUL PRIMAR11 Prof. înv. primar Roșu Mihaela – Petruța, Școala Gimnazială Nr. 7 Buzău

Termenul de folclor îşi are etimologia în limba engleză şi a fost folosit pentru prima dată pe 22 august 1846 de către arheologul William J. Thoms. „Folk“ înseamnă popor, iar „lore“ înseamnă ştiinţă, deci folclorul este ştiinţa, creaţia poporului sau, după etnomuzicologul Gheorghe Oprea, „totalitatea creaţiilor artistice integrate culturii populare“. Aici sunt subsumate muzica, literatura (proza, poezia), dansul şi arta plastică. Vechimea culturii populare, fie că e a noastră ori a unui alt neam est-european, nu trebuie privită ca un defect, ci ca o calitate. Folclorul românesc, fiind deosebit de bogat, constituie una din mândriile noastre naţionale. Prin mesajul său, trezeşte în sufletul copilului sentimente de adâncă dragoste, admiraţie şi mândrie faţă de ţara în care s-a născut. În calitate de educatori, suntem datori să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fără îndoială oriunde în lume. În furtunile veacului, obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti au rămas neclintite, păstrand valori autentice ale culturii populare tradiţionale. Pornind de la ideea că prin folclor se poate realiza cunoaşterea obiceiurilor şi datinilor străbune poate fi educată dragostea faţă de creatorii şi păstrătorii comorilor noastre populare.. Să ȋncercăm să reȋnviem tradiţia, să promovăm obiceiurile și cȃntul popular ȋn sufletul generaţiilor tinere. Copilul simte admiraţie faţă de creaţiile populare, încă de când îşi ascultă bunica cum deapănă firul unui basm sau al unei legende, în care eroii sunt înzestraţi cu calităţile ţăranului român, îl simte din cântecul duios de leagăn al mamei, din doinele cântate îndelung strămoşii noştri. Creşterea şi educarea copiilor în cultul pentru respectarea şi păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor revine tuturor dascălilor. Înţelepciunea pedagogică populară stă la baza multor sisteme de educaţie. În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, „cel mai mult pot ajuta folclorul şi folcloristica, iar în cadrul folclorului, latura paremiologică, proverbele şi zicătorile şi, alături de ele, făcând oarecum parte din familie, ghicitorile şi jocurile pentru copii. 11

Bibliografie:

1. Avram, I., Etnopedagogie aplicată. Formarea orientărilor axiologice la preșcolarii mari, Cluj-Napoca, 2006. 2. Băieșu, N., Însemnătatea educativă a folclorului pentru copii, Chișinău, 1980. 3. Dodu Bălan, I., Cartea înțelepciunii populare, București, 1974. 4. Nicolau, I., Ghidul sărbătorilor româneşti, Bucureşti: Editura Humanitas, 1998 ; 5. Niculiţă – Voronca, E., Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică, Iaşi: Editura Polirom, 1998; 6. Stanciu, S., Petre, A., Pedagogie şi folclor, Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică, 1978;

Basmul şi povestea s-au născut, probabil, ca o evadare umană din cotidianul nu totdeauna aşa cum românul şi l-a dorit şi ca proiecţie a celor mai înalte aspiraţii ale sale spre bine, frumos, cinste şi omenie. Realitatea din care s-au născut şi pe care o regăsim în aceste creaţii este înfrumuseţată, dar şi plină de neprevăzut, de confruntări între bine şi rău, aşa cum viaţa însăşi este. Minunea din basm exprimă nu numai năzuinţa, ci şi încrederea poporului că lumea poate deveni mai bună şi că oricând poate interveni ceva favorabil omului, dacă el ştie a se folosi de împrejurări. Elevul exprimă, în funcţie de experienţa proprie şi a prietenilor săi şi cu referire la situaţii concrete, ce e bine şi ce e rău. Lumea basmului îi îmbogăţeşte orizontul binelui şi răului prin comportamentele dezirabile sau indezirabile ale eroilor. Copilul se simte îndemnat să făptuiască binele, pentru că el însuşi face parte din această lume fantastică, se identifică cu eroul şi-şi doreşte răsplata binemeritată pentru faptele sale. Asemenea eroului din basm, copilul întâmpină în viaţă greutăţi, trăieşte evenimente care-i pun la încercare puterile şi priceperea, deseori eşuează şi trebuie s-o ia de la capăt. Învaţă din greutăţi şi nereuşite. Se loveşte de pragul de sus şi-l vede pe cel de jos! Îşi asumă greşeala: Capul face, capul trage! Mai mult decât orice discuţie moralizatoare, mai mult decât orice sfat sau dojana, „retrăirea” evenimentelor alături de erou şi exemplul viu al acestuia îl învaţă pe copil purtarea bună. Proverbele sunt formulări concise, plastice, relativ stereotipe, care exprimă concentrat adevăruri cu valoare generală, rezultând din îmbinarea unei largi şi bogate experienţe practice, cu observaţii pertinente asupra fenomenelor şi lucrurilor lumii înconjurătoare. Într-un limbaj metaforic, de mare forţă sugestivă, ele exprimă concepţia şi atitudinile specifice ale poporului nostru şi conduc la o concluzie privind o normă morală cu mare grad de generalitate. Însoţite de explicaţii, proverbele sunt accesibile copilului, sunt uşor reţinute şi reproduse, pătrunderea sensului lor producându-se treptat. Zicătorile sunt expresii populare menite a caracteriza succint şi plastic împrejurări ale vieţii. Ele reliefează o idee, un sfat, previn răul, susţin o afirmaţie. Limbajul lor este obişnuit, cotidian, cu o structură metaforică mai accentuată decât cel a proverbelor. Zicătorile au valoarea unor reguli de conduită și un pronunţat caracter didactic. Fără îndoială că, în lucrul cu elevii, această diferenţiere nu are nici o importanţă. Semnificativ este să se folosească valenţele educative cuprinse în aceste nestemate ale cugetului românesc, pentru sensibilizarea copiilor şi introducerea lor, într-o formă accesibilă, în lumea valorilor. Hărnicia şi lenea {Munca e brăţară de aur; Ce poţi face azi, nu lăsa pe mâine; (Cinste dai, cinste ai; Cine fură azi un ou mâine va fura un bou; Ocaua mică), chibzuinţă (Paza bună trece primejdia rea; Întâi te gândeşte şi apoi porneşte; Lăcomia pierde omenia); răbdarea (Cu răbdare şi silinţă, totul este cu putinţă; Graba strică treaba; Lasă-mă să te las), prietenia (Prietenul la nevoie se cunoaşte), adevăr și multe alte virtuţi şi vicii, merite şi defecte sunt reflectate de înţelepciunea populară. Desigur, prezentarea proverbelor şi zicătorilor în faţa copiilor presupune şi explicarea şi ilustrarea lor cu exemple concrete din realitatea accesibilă lor. 36

Ghicitoarea este o specie literară de mici dimensiuni, aforistică şi enigmatică. Este un joc colectiv lingvistic, apelează la metafore şi alegorii şi este destinată să verifice inteligenţa, abilităţile şi orizontul cultural al omului. Cuprinde o definire concisă a obiectului (fiinţă, lucru, fenomen), prin perifrază, alegorie, personificare sau metonimie, şi răspunsul, prin care se confirmă exactitatea judecăţii emise. Jocul cu ghicitori este antrenant, copiii fac efort raţional de a înţelege, fac conexiuni inteligente, pentru a surprinde esenţa relaţiei. Din punct de vedere psihosocial, jocul contribuie la intensificarea relaţiilor interpersonale, dezvoltă spiritul de întrecere şi dorinţa de afirmare a personalităţii. Repertoriul ghicitorilor este foarte vast. Pentru copiii mici, se aleg ghicitori care pot fi dezlegate cel puţin de o parte dintre ei, pentru satisfacţia directă a acestora şi stimularea celorlalţi. Câştigul cognitiv şi în dezvoltarea subtilităţii gândirii tuturor este real. Exemple de ghicitori adecvate şcolarului mic: Cine are urechi şi nu aude? (Acul); Ce trece prin apă şi nu se udă? (Umbra); Cine vine de la munte cu steluţe albe-n frunte? (Norii de zăpadă); Cureluşă verde/Prin iarbă se pierde (Şarpele). Copiii sunt nu numai consumatori, ci şi producători de folclor. În cultura populară, folclorul copiilor ocupă un loc aparte. Este foarte accesibil, se învaţă prin imitaţie şi, pe anumite motive de bază, ingeniozitatea copiilor creează o multitudine de variante.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI LA RROMI12 Ilie Luisa- mama elevului Andronache Antonio, Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială ”Ion Creangă” Buzău Consideraţi nomazi, romii au reuşit să îşi dezvolte o serie de tradiţii, care au fost transmise din generaţie în generaţie. Deşi mare parte din romi au renunţat la o parte dintre obiceiuri, adaptându-şi modul de viaţă cu al majorităţii, unele tradiţii au reuşit să treacă testul timpului. În ciuda faptului că romii sunt un popor nomad, obiceiurile acestora au reuşit să treacă testul timpului şi să fie transmise cu sfinţenie de la o generaţie la alta preţ de secole. Printre aceste obiceiuri se numără unele care ar părea cel puţin ciudate, privite din afară.

-Nimeni nu are voie să se atingă de vasul în care se spăla pe faţă capul familiei. În familiile de ursari, de exemplu, cea mai importantă persoană este tatăl, considerat ca aducătorul de noroc pentru toată familia. Vasul în care se spală acesta pe faţă şi pe cap nu poate fi folosit de niciun membru al familiei; -La noi, la rommi, țiganul cu cea mai multă carte și școală este considerat "Bulibașa" adică el ne judecă pe noi, țiganii, dacă sunt probleme: certuri, scandaluri, bătăi. La noi se numește "judecată tigănească" și Bulibașa cel mai în vârstă îi judecă și îi împacă prin "stabor țigănesc" . -La noi, de sărbători, este cel mai frumos: ne strângeam cu toți și stăm și petrecem, mergem la colindat la cei bătrâni, îi colindăm și le urăm de bine iar ei, la rândul lor, ne urează de bine, cu sănătate și bucurii, prin a da pe noi cu apă sfințită, busuioc, grâu și sare. -La noi, romii, se spune ca suntem cei care ne ocupam cu vrăjitoria, datul în cărți și ghicitul în palmă sau ghioc. Asta din moși-strămoși avem acest har. -Lăutarii nu-şi împrumutau instrumentele, pentru că se credea că-şi pierd norocul dacă o fac; -Fetele erau învăţate de către mamele lor să spele haine, să gătească şi să aibă grijă de casă încă de la 6-7 ani, asta pentru că pe la 13-14 ani acestea deja se măritau. Încă din copilărie fetele erau promise familiei care o voia de noră. -Tinerele însărcinate trebuiau să-şi acopere burta cu braţele la vederea socrului; -Femeia măritată trebuie să poarte batic pe cap, acesta fiind un semn de respect pe care femeia îl aduce bărbatului său; -Înainte de nuntă, fetelor le este testată virginitatea. Acest lucru se întâmplă cu o săptămână sau două înainte de nuntă, în casa naşului. Da la noi este ținută și acum această tradiție dacă fata nu este virgină, familia fetei plătește un stabor țigănesc prin judecată țigănească făcută de Bulibașa și fata nu rămâne în familia băiatului. La noi, dacă fetele nu sunt virgine, nu rămân în familie la noi. Virginitatea este cel mai de preț lucru la fetele rome. -La noi, la romi, fetele se cumpără cu bani și galbeni de aur. 12

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cele-mai-neobisnuite-traditii-ale-romilor-de-ce-lautarii-nu-siimprumuta-niciodata-instrumentul https://www.creeaza.com/referate/psihologie-psihiatrie/sociologie/Sarbatori-calendaristice-ale-r137.php

-De sărbători, toți se adună în casa la cel mai bătrân și acolo petrecem cu mâncare, băutură, muzică, lăutari și la noi, schimbarea anului este cea mai importantă. Casa trebuie să fie curată și mâncare din belșug . Toate fetele stau la bucătărie, gătesc și fac curat în casă. -La noi, sărbătorile sunt cele mai importante și cele mai frumoase pentru ca ne strângem cu toți, neamul, familia care este destul de mare, copii, nepoți, strănepoți. -Romii sărbătoresc Rusaliile preţ de 9 zile, timp în care nu se spală pe faţă şi poartă aceleaşi haine; -La gabori, la naşterea copilului, în trecut, se făcea un foc în faţa cortului sau a casei, pentru a-l feri pe cel mic de „zânele rele”. Acest foc era întreţinut până când copilul era botezat, adică preţ de câteva săptămâni bune; -În ceea ce priveşte complexele ritualice dezvoltate de cultura tradiţională romă în relaţia cu reprezentările sacrului, acestea se traduc în sărbătorile calendarului tradiţional al romilor. Acestea corespund, în mare parte, sărbătorilor din calendarul românesc, dar dezvoltă o serie de elemente specifice, fie structuri cutumiare diferite, fie mutaţii de semnificaţie, fie preluarea şi susţinerea unor ritualuri originar nerome, dar pierdute în spaţiul culturii tradiţionale româneşti („capra ţigănească”), fie dezvoltarea unor ritualuri complementare celor nerome sau care răspund unor nevoi reparatorii ale acestora ("Vasilca", "Paparuda"). Cu toate acestea, există şi structuri ritualice calendaristice proprii numai romilor. -În ziua de Anul Nou, se face "Capra ţigănească", ritual performat de tinerii romi necăsătoriţi: tinerii îmbraca un băţ în capră, cu ajutorul unor pânze colorate, a unui cap cioplit din lemn şi a altor podoabe şi îşi prezintă rolul mergând din casă în casă, prin comunitate. Capra merge, de obicei, pentru a ura şi a-şi prezenta rolul pe la casele unde se ştie că sunt "ćheja baria" (fete mari), ceea ce demonstrează faptul că ritualul are scop premarital. Când capra ajunge la o "ćhaj bari", după ce îşi prezintă rolul, unul dintre cavalerii caprei invită fata la dans, ea fiind pentru prima dată ieşită la acest dans. După terminarea dansului, fata îi dă cavalerului, drept răsplată, un colac şi vin. Cavalerul îl împarte şi celorlalţi actanţi. După ce termină de umblat cu capra, "le ćhave aj le ćheja" (băieţii şi fetele) fac un bal la care vin şi părinţii acestora. La bal, care continuă ritualul iniţiatic premarital, dansează cavalerii cu fetele de măritat, iar bătrânii asistă pe margini. Băieţii oferă fetelor ilustrate sau felicitări de câte ori dansează cu ele. Acea "ćhaj bari" care primeşte cele mai multe felicitări de la cavaleri, considerată fata cea mai frumoasă a balului, este aleasă „regina balului”. După alegerea „reginei balului”, se stinge lumina în sală şi regina este sărutată de către cavalerul care i-a dăruit cele mai multe felicitări. Gestul pecetluieşte viitoarea lor căsătorie: într-adevar, cei doi se vor căsători în acel an, altfel se consideră că s-a făcut fetei o mare ruşine. -De Crăciun, primul bărbat dintr-un capăt al comunităţii, considerat purtătorul ideii de început şi de înnoire (fiind primul), pleacă la vecinul său sau la o rudă apropiată pentru a-şi face reciproc urări: „naklo berś sas bravalo, kado berś po baxtalo” (dacă anul acesta eşti bogat, la anul să fii şi mai bogat). -Mâncarea tradiţională de Crăciun a romilor este "sângeretele", un fel de tobă preparată din sângele porcului, adunat într-un vas curat, direct de la gâtul porcului sacrificat de Ignat; este foarte important ca sângele să fie strâns înainte de a lua contact cu pământul, astfel se spurcă. Această normă a purităţii alimentelor ritualice este similară cu aceea conservată de romii care ţin Gurbanul, când, pentru a nu se spurca carnea de miel, sângele lui nu trebuie să cadă pe pământ, fapt pentru care este strâns de femei în vase curate și folosit la benghiul de noroc făcut copiilor în frunte.… Orice fel de mâncare preparat de Crăciun este considerat ofrandă lui Dumnezeu, de aceea prima porţie se dă cuiva străin.

-Colindatul în Ajun de Crăciun se desfăşoară astfel: porneşte un grup de bărbaţi şi, de la fiecare casă colindată, se mai adăugă la grup unul dintre bărbaţii casei, de obicei cel mai tânăr. Pe parcursul zilei se ţin sfaturi, se arvunesc fete, se discută judecăţi viitoare. -Înainte de ora 12, în noaptea de Anul Nou, bărbaţii merg să aducă apă de la fântână, fără să aibă voie să vorbească între ei nici pe drum, nici când iau apa. Această apă se numeşte „apă nouă” sau „apă neîncepută” sau „apă sfântă” şi va fi folosită, pe parcursul anului, la diferite ritualuri de purificare, apotropaice şi reparatorii. Acasă femeile şi fetele îşi vor sparge câte un ou într-o cană specială şi vor turna din această apă peste oul spart. Ouăle şi apa vor fi acoperite până dimineaţă, apoi fiecare va ghici din formele rezultate ceea ce le rezervă viitorul. Aceasta este o practică de magie premonitorie în cadrul căreia se reunesc masculinul ca simbol al purităţii ritualice – apa sacră cu femininul ca simbol al procreaţiei – oul. -La toate sărbătorile mari, fiecare familie de romi trebuie să-şi arate omenia, bogăţia şi tot ce are mai de preţ: galbenii (banii), potirele, covoarele, mâncarea şi băutura, drept pentru care invită rude şi prieteni la mese bogate şi îşi expune valorile că semne ale onoarei. -O tradiţie puternică la romi este lăsatul de sec de brânză, când se obişnuieşte ca finii să meargă la naşi cu daruri şi să petreacă, copiii să meargă la părinţi să le pupe mâna pentru a fi iertaţi de greşeli. Masa tradiţională cuprinde plăcintă cu brânză şi aripă de găină. Se crede că acela care va mânca aripa de găină în această zi va fi uşor tot anul şi va avea noroc şi spor în casă. Acest obicei alimentar are la bază magia prin similitudine: aripa este uşoară, aşadar cine mănâncă aripa devine uşor şi câştigă uşor. La miezul nopţii, copiii şi tinerii sărută mâinile celor bătrâni, le cer iertare pentru greşelile de pe parcursul anului, iar aceştia din urmă le oferă daruri scumpe, între care nu lipseşte aurul, salbele pentru fete, materialele scumpe şi banii. Se consideră ca, în cazul în care te-a blestemat cineva în acel an sau teai certat cu o persoană, sărutându-i mâna în acest moment, eşti iertat de toate păcatele. De pildă, nurorile şi ginerii sărută mâna socrilor. Ritualul este de reconciliere şi de protecţie.

Plan de travail du projet/ Project work plan Activités proposées : I. Echanges d'expériences entre écoles européennes et exemples de bonnes pratiques sur " Fêtes, folklore, coutumes et traditions populaires dans les pays européens" Les enseignants et les étudiants participant au projet mèneront des études liées au folklore, aux fêtes, à l'artisanat, aux coutumes et aux traditions populaires de leur pays ; réaliseront des activités pratiques, dans lesquelles ils réaliseront des objets décoratifs, de l'art populaire (points de suture, tissus, masques folkloriques, peintures, sculptures, poteries et autres); rédigeront des articles de revues, feront des présentations Power Point, des films vidéo sur le thème : "Art, folklore, fêtes, coutumes et traditions des pays européens"; présentera des costumes folkloriques et des recettes traditionnelles des pays européens (31 janvier 2022). II.Compétitions internationales: Les enseignants participants inscriront les élèves aux concours organisés dans le cadre du projet : 1. Festival Concours en ligne, de chants et danses folkloriques - "Chants traditionnels des pays européens" (31 mars 2022) ; 2. Exposition - Concours en ligne "Poupées artisanales, en costume folklorique des pays européens"" (31 mai 2022). Proposed activities: I. Exchanges of experience between European schools and examples of good practice on "Holidays, folklore, customs and folk traditions in European countries" Teachers and students participating in the project will conduct studies related to folklore, holidays, crafts, customs and folk traditions in their country; will carry out practical activities, in which they will make decorative objects, folk art (stitches, fabrics, folk masks, paintings, sculptures, pottery and others); will write magazine articles, will make Power Point presentations, video films on the theme: "Art, folklore, holidays, customs and traditions of European countries"; will present folk costumes and traditional recipes from European countries (January 31, 2022). II.International competitions: The participating teachers will enter students in the competitions organized within the project: 1. Festival Online contest, of folk songs and dances - “Traditional singing from European countries” (March 31, 2022); 2. Exhibition - Online contest "Craft dolls, in folk costume" (May 31, 2022);

Nos partenaires de projet/ Our project partners- 34: Albania (7), Armenia (3), Azerbaidjan (1), Bulgaria (1), Estonia (2), Georgia (1), Grecia (2), Italia (2), Lituania (1), Polonia (1), Republica Moldova (1), România (1), Serbia (1), Slovenia (2), Tunisia (2), Turcia (5), Ucraina (1).

Évaluation: -"International Folk Art Fair" -Expositions virtuelles, avec des objets d'art populaire et de l'artisanat des pays européens : tissage artistique, points, tresses, ii, objets cultes - icônes en verre, sculptures en bois, objets en bois, argile et céramique, objets de décoration - Pâques oeufs décorés, masques folkloriques, modèles - maisons paysannes du village traditionnel, poupées artisanales, en costumes folkloriques des pays européens, vieilles photos - documents et autres. -Diplômes pour les étudiants et les enseignants participant aux concours proposés dans le projet. Rating: - "International Folk Art Fair" -Virtual exhibitions, with folk art objects and handicrafts from European countries: artistic weaving, stitches, braids, ii, cult objects- glass icons, wooden sculptures, wooden objects, clay and ceramics, decorative objects - Easter decorated eggs, folk masks, models peasant houses from the traditional village, handicraft dolls, in folk costumes from European countries, old photos - documents and others. -Diplomas for students and teachers participating in the competitions proposed in the project. Résultats: - Rédaction du Magazine scolaire, d'échange culturel international "Premiers pas vers le livre", dans les pages duquel seront présentées toutes les activités menées dans le cadre du projet. Les étudiants et les enseignants qui rédigeront des articles sur «Fêtes populaires, folklore, recettes traditionnelles, art populaire, coutumes et traditions des pays européens» seront nommés en première page en tant que membres de l'équipe éditoriale du magazine. -L'édition d'un livre au format électronique, avec des échanges d'expériences et d'exemples de bonnes pratiques des écoles en Europe, sur le thème des traditions populaires dans les pays européens. Results: - Editing the School Magazine, of international cultural exchange "First steps towards the book", in the pages of which all the activities carried out within the project will be presented. Students and teachers who will write articles on "Holidays, folklore, traditional recipes, folk art, customs and traditions from European countries" will be nominated on the front page as members of the magazine's editorial team. -Publishing a book in electronic format, with exchanges of experience and examples of good practice from schools in Europe, on the topic of popular traditions in European countries. Ifrim Nicoleta- Professeur, École de Gymnase "Ion Creangă" Buzău, Roumanie 42

SREM WEDDING GUESTS- CUSTOMS Ružica Vladisavljević- "Triva Vitasović Lebarnik"- Лаћарак / Laćarak, SERBIA

Srem, Banat and Backa, three heroic hearts - says the song Oj, Srbijo mila mati. Vojvodina is a union of nationalities. She is as colorful as she is flat. In Vojvodina, Serbian customs were mixed with Austro-Hungarian ones, so the tradition is somewhat different in relation to the rest of Serbia. In addition to the usual differences, everything here is tense, slow, awkward. With tamburitza and Fruška Gora wine, every joy will be successful. There is no wedding where this duo was skipped.

There are various "variations" in Srem in relation to the rest of Serbia when wedding issues are on the agenda. The old wedding customs remained in this area until the Second World War, after which they mostly changed, and many disappeared due to the impossibility of practicing them, mostly due to the poverty that befell the country. The customs lasted much longer in rural areas, until the 70s of the last century, while in urban areas there was a change very quickly, precisely because of the change in the way of life that the city brings with it. It certainly all starts with a proposal, which went unannounced, but only on Thursdays, Saturdays and Sundays, while other days were considered unfavorable. The groom's father usually went to the proposal. If the bride and groom's parents agree, the groom's father would give the bride an apple or a small amount of money, symbolically as a sign that she is now "busy". The visit of the groom's parents and close relatives is called an apple or a ring. We always went to lunch or dinner on Saturdays or Sundays. In addition to apples, a "ring" cake, gifts for the bride, cakes, roast pork and leaves were brought as a gift. The ringing was done with the apple, which the priest performed within the youth home. Rule: At least three weeks must pass between the apple and the wedding.

Weddings in Srem were mostly held in autumn and winter, when there was less work in the field, and a lot of money was collected from the sale of domestic products, mostly wine and brandy. After detailed agreements, the bride and groom were invited a week before the wedding. Everyone invited their wedding guests, and the invitation was done in two ways: "guest" and "wedding". The main wedding personalities are invited as "guests": godfather, old groom, duke, brother-inlaw, as well as the closest relatives. It was invited with a cake, an apple and a jug of wine, and the groom's parents were the invitees. "Relatives" were invited by distant relatives and friends, and they were usually invited by the groom's brother and friend. The callers wore a white cloth tied around their waists and over their shoulders, as well as a flask decorated with rosemary.

A special person among the highest dignitaries is specific to Srem: the duke. The title of duke is specific in southern, eastern and Fruška Gora Srem. The duke has a very similar role as the chaush in other parts of the country. He is the happiest character, who entertains the guests, but also manages the wedding festivities and its protocol. Upon arrival for the bride, the young friends adorned the duke with a wreath of peppers and put a thicker feather in his hat. Sometimes it went a little further, so a duck leg and a wine jug were added about the duke. The duke also had a broom with him, with which he cleaned the road in front of the newlyweds, in order to drive away many spells, while after the wedding he would carry the flag and lead the procession. The night before the wedding, a bachelorette party was held. At the end of the evening, one of the groom's friends went to the bride's house, bringing her a wedding dress, food and drinks for tomorrow's lunch. He usually stayed overnight in the bride's house, and the next day he would welcome the groom and the bride and groom.

The wedding day begins with the gathering of the bride and groom in the groom's home. After the godfather ordered the bride to move, the parents blessed the son. The bride was picked up in carriages or sledges if it was winter. It was customary for the bride to bathe before the bride and groom arrived, and aromatic herbs, ducats and walnuts were added to the water to make it fertile. That water later spilled under some native fruit. She waited for the wedding in a wedding dress and barefoot, and her brother-inlaw would bring her shoes, flowers and a wreath. After buying the bride in front of her room, and after a long bargain (due to the extremely high amount), the brother-in-law would gain access to the bride and hand over the gifts he brought. People left the youth home in a certain order. The bride was accompanied by her brother and brother-in-law, while the groom walked between the godfather and the old groom. All of them are accompanied by a duke or chaush. The bride always tried to be the first to stand in front of the altar, to be the first to "touch" the groom or to leave the church first in order to have an advantage in the future life together. After the wedding, the bride went to the house for lunch. The entrance to the house was blocked by a riverbed called "Danube". The groom was supposed to transfer the bride across the "Danube". Next to the riverbed stood redoubts who controlled the skipping, and the wedding guests were obliged to pay before the skipping. All the money went to the redoubts (women who prepared wedding food). The bride's lunch ended with the presentation of gifts from the bride's guests. At the parting, the mother gave her daughter roast chicken and bread, which was a "dinner for the newlyweds" which they would later eat during the wedding. A special place on the wedding day is given to bringing the bride to the groom's house. The departure from the bride's house is led by a duke who steals a rooster from a chicken coop, ties it to a flag and goes in front of the wedding party. In the groom's house, the mother-in-law welcomes the newlyweds with a white spread cloth from the carriage to the doorstep. The cloth was then collected and given to the chaush (chaush pants). The mother-in-law would sprinkle the bride with various grains, while the fatherin-law would sprinkle ducats on the cloth, which the newlyweds had bought. It was believed that whoever collected more ducats - would be more valuable in the house. After the bride was brought into the house, dinner would continue, and the newlyweds would eat separate food that the bride had brought from her house. Uninvited guests, who were called busis in Srem, would sometimes appear at weddings. The last two customs on the wedding day are presenting gifts and dancing with the bride. The gifts are presented by a chaush or a duke, all with a joke and a song. Around midnight, a traditional dance with the bride was held, which marked the imminent departure of the newlyweds from the festivities. The guests would dance with the bride, and in return they would give her money. The bride always danced first with the groom, and then with the godfather. At the end of the dance, the godfather orders a wedding round from which the newlyweds, as usual, get out and go to their room. The godfather or brother-in-law broke the glass behind them on that occasion. As a rule, the godfather was the last to leave, unlike the rest of Serbia, where the godfather goes first with joy. Before dawn, the godmother would send music all the way home, and a fire would be lit at the gate or he would be sent off with torches. Sometimes, the godmother would be sprinkled with feathers at the parting by the fire. In the morning, after the wedding, the bride and groom would be woken by the mother-in-law, and then she would comb the bride as a married woman and cover her hair with a headscarf, which would mean that she is a married woman and must have her hair covered. On the second day of the wedding, a "dinner in the part of the brother-in-law", the so-called "part of the brother-in-law", was usually held. Relatives were invited so that the bride could get to know the groom's family better. This evening would end the wedding festivities and the newlyweds would begin their married life.

"Games from Srem"13- Ružica Vladisavljević- "Triva Vitasović Lebarnik"- Лаћарак / Laćarak, SERBIA

https://draft.blogger.com/blog/post/edit/3576808657886784000/7339154991259088394

Valbona Shkëmbi-Shkolla 9-vjeçare "Koço Korçari"-Kuçovë, ALBANIA

La veille de Saint Nicolas Ifrim Nicoleta- Professeur, École de Gymnase "Ion Creangă" Buzău, Roumanie Après avoir bien nettoyé leurs bottes et les avoir mises soigneusement devant l’entrée, les enfants attendent sagement la tournée de Moș Nicolae (Saint Nicolas). S’ils ont été sages et obéissants, ils trouveront dans leurs bottes pleins de bonbons, de chocolats, des clémentines, des noix ou bien de petits jouets. Les cadeaux sont assez modestes, mais c’est justement ce plaisir d’offrir et cette joie enfantine de recevoir que la fête de Saint Nicolas cultive depuis des siècles. Pour ceux qui ont été désobéissants ou paresseux, la tradition veut qu’ils reçoivent la symbolique « nuielușă », qui vise à les discipliner à coups de... fouets. D’où vient cette tradition ? Tout remonte à la nuit des temps, au troisième siècle pour être plus précis, quand Nicolas de Myre, né à Patara, aujourd'hui en Turquie, est devenu une figure légendaire pour sa très grande bonté et pour son esprit charitable. On raconte que suite au décès de ses parents, il fit don de son héritage aux pauvres et partit pour Jérusalem. Par la suite, il devint évêque de Myre et le Saint protecteur des enfants, des veuves et des gens les plus faibles. Pour ce qui est de l’histoire des bottes, la légende raconte qu’apprenant qu'un père ne pouvait fournir une dot de mariage à ses trois jeunes filles, Saint Nicolas jeta de l'argent dans leurs bas qu'elles avaient mis à sécher sur la cheminée. Grâce à cela, le père assura le mariage de ses trois jeunes filles. Aujourd'hui, les reliques de Saint Nicolas se trouvent dans l'église de Bari en Italie, bien que de petites parties se trouvent dispersées dans plusieurs églises dans le monde, dont certaines se trouvent au monastère d'Aninoasa, dans le comté d'Argeș et à l’église « Sf. Gheorghe Nou » de Bucarest où, à partir du XIXe siècle, la main droite de Saint-Nicolas a été conservée. Dans la tradition roumaine, le Saint Nicolas est un vieil homme à la barbe blanche qui marque l’arrivée de l’hiver. Selon la conception populaire, ce jour-là, il secoue sa barbe broussailleuse et la neige se met à tomber. Et si la neige n’est pas au rendez-vous, cela veut dire qu’il a bien rajeuni. Saint Nicolas est célébré par l'Église orthodoxe roumaine et l'Église catholique romaine chaque année, le 6 décembre. Traditions et coutumes de Saint Nicolas en Roumanie Le 6 décembre est le jour de la Saint-Nicolas, surnommé le "Miracle Worker", l'un des saints les plus populaires de la chrétienté. Le nom Père Nicolae est lié à la générosité et à la compassion, mais aussi aux cadeaux que les enfants reçoivent ce jour-là. Chaque année, le soir du 5 décembre, les enfants savent qu'ils doivent cirer leurs bottes ou bottines, car le Père Nicolae viendra leur apporter des cadeaux. Aux bons. A ceux qui désobéissent, le Père Nicolae apporte un bâton pour les avertir d'écouter leurs parents et grands-parents. On dit qu'il suffit de regarder par les fenêtres pour voir si un enfant a été sage ou pas... L'origine de la tradition du Père Nicolae entre légende et réalité La tradition a ses origines dans l'histoire du personnage légendaire et mythique, qui existait réellement en la personne de l'archevêque-saint hiérarque Nicolas-de Myra-Lichia (dans les terres de la Turquie d'aujourd'hui), une personne avec une foi effrénée en Dieu, qui a vécu au quatrième siècle. Nicolae de Myra est crédité de nombreuses bonnes actions envers les pauvres et les affligés, ainsi que de miracles, son nom étant traduit par «conquérant du peuple». Issu d'une famille aisée et élevé dans l'esprit de l'histoire chrétienne du «partage de la richesse des pauvres», à la mort de ses parents, il a donné toute sa fortune à ceux qui sont dans le besoin.

Mais Saint Nicolas n'est pas seulement le protecteur des pauvres, mais aussi des enfants, des marins et des victimes d'épreuves injustes, et est vénéré dans le monde entier. L'une des légendes les plus célèbres sur le Père Nicolae est l'histoire des trois pauvres filles, qui, n'ayant pas de dot, ne pouvaient pas se marier et devaient être vendues par leur père à des hommes riches. Il est dit que Saint Nicolas, découvrant leur douleur , l'un d'eux a jeté un sac d'argent sur la fenêtre une nuit. Les sacs tombaient soit dans des chaussettes sèches, soit dans des bottes. D'où la coutume de mettre les cadeaux du Père Nicolae dans les bottes. Coutumes de Saint Nicolas en Roumanie Nos enfants ont appris que dans la nuit du 5 au 6 décembre, Saint-Nicolas vient charger leurs bottes ou leur arbre de Noël de bonbons, de jouets et de cadeaux, mais certains trouvent même une baguette. Dans certaines zones, les enfants laissent de l'eau et des carottes pour le cheval du Père Nicolae. Dans les traditions roumaines, le Père Nicolae apparaît sur un cheval blanc, une référence à la première neige qui tombe au début de l'hiver, garde le Soleil qui essaie de se faufiler devant lui vers les terres du nord pour laisser le monde sans lumière et sans chaleur, aide les veuves, les orphelins et les pauvres filles l'ont épousé, il est le maître des eaux et il sauve le naufrage de la noyade, il défend les soldats pendant la guerre, c'est pourquoi il est invoqué lors des batailles. Il est de coutume dans les villages que le jour de la Saint-Nicolas, les vierges s'organisent en groupes et choisissent leur hôte où elles se rendront pour les répétitions des chants de Noël et du Nouvel An. Dans les cantiques roumains, chantés en hiver, on parle de fleurs blanches, de pommiers en fleurs. C'est parce que les anciens savaient aussi que ce jardin de Saint-Nicolas doit être un pommier, et si celuici, mis dans l'eau, fleurira jusqu'à la Nativité, cela signifie que le saint a médité pour le pardon de celui à qui il a donné le brindille. * Traditions of Saint Nicholas in Romania December 6 is the day of St. Nicholas, nicknamed the "Miracle Worker", one of the most popular saints in Christendom. The name Saint Nicholas is related to generosity and compassion, but also to the gifts that children receive on this day. Every year, on the evening of December 5, the children know that they have to polish their boots or boots, because Santa Claus will come to them to bring them presents. To the good ones. To those who disobey, Saint Nicholas brings a stick to warn them to listen to their parents and grandparents. It is said that it is enough to look out the windows to see if a child has been good or not… The origin of the tradition of Saint Nicholas between legend and reality. The tradition has its origins in the story of the legendary and mythical character, who really existed in the person of the Archbishop-Holy Hierarch Nicholas-of Myra-Lichia (in the lands of today's Turkey), a person with unbridled faith in God, who lived in the fourth century -lea. Nicolae de Myra is credited with many good deeds to the poor and afflicted, as well as miracles, his name being translated as "conqueror of the people." Coming from a wealthy family and raised in the spirit of the Christian story of "sharing the wealth of the poor," at the death of his parents, he gave his entire fortune to those in need. But St. Nicholas is not only the protector of the poor, but also of children, sailors, and victims of unjust trials, and is revered throughout the world. One of the most famous legends about Santa Claus is the story of the three poor girls, who, not having dowries, could not marry and were to be sold by their father to wealthy men.

It is said that Saint Nicholas, finding out their pain, one of them threw a bag of money on the window one night. The bags fell either into dry socks or boots. Hence the custom of putting Santa's gifts in the ghettos. Customs of Saint Nicholas in Romania Our children have been taught that on the night of December 5 to 6, St. Nicholas comes and loads their boots, boots or Christmas tree with sweets, toys and gifts, but some even find a wand. In some areas, children leave water and carrots for Santa's horse. In Romanian traditions, Saint Nicholas appears on a white horse, a reference to the first snow that falls at the beginning of winter, guards the Sun that tries to sneak past him to the northern lands to leave the world without light and heat, helps widows, orphans and the poor girls married him, he is the master of the waters and he saves the shipwreck from drowning, he defends the soldiers during the war, which is why he is invoked during the battles. There is a custom in the villages that on the day of Saint Nicholas the virgins organize themselves in groups and choose their host where they will go for the rehearsals of Christmas and New Year carols. In the Romanian carols, sung in winter, there is talk of white flowers, apple blossoms. This is because the elders also knew that that St. Nicholas garden must be an apple tree, and if this, put in water, will bloom until the Nativity, it means that the saint mediated for the forgiveness of the one to whom he gave the twig.

"Les bottes du Père Nicolae"- Classe IV B, Ifrim Nicoleta- Professeur, École de Gymnase "Ion Creangă" Buzău, Roumanie

HAPPY GLORY - SAINT NICHOLAS Ružica Vladisavljević- "Triva Vitasović Lebarnik"- Лаћарак / Laćarak, SERBIA

St. Nicholas' Day is a holiday dedicated to Saint Nicholas. It is celebrated on December 19 in all temples of the Serbian Orthodox Church. On this day, Serbian families, who consider this saint their patron saint, celebrate their baptismal glory and celebrate St. Nicholas, who is considered the protector of travelers, sailors, fishermen and rafters.

On the eve of St. Nicholas, children leave aboot in the window that will be waiting for them in the morning.

https://www.youtube.com/watch?v=cx-oRH01yNc

LA FÊTE DE NOËL Ifrim Nicoleta- Professeur, École de Gymnase "Ion Creangă" Buzău, Roumanie Noël est une grande fête chrétienne célébrée le 25 décembre (dans le calendrier grégorien) ou le 7 janvier (dans le calendrier julien) de chaque année. Elle fait partie des 12 fêtes royales des églises de rite byzantin. L'évangile canonique de Luc et celui de Matthieu décrivent Jésus comme étant né à Bethléem, en Judée, de la mère vierge. Dans le récit évangélique de Luc, Joseph et Marie voyagent de Nazareth à Bethléem pour un recensement, et Jésus y est né dans une crèche. Des anges apparaissent et déclarent que Jésus est le sauveur de toute l'humanité, et des bergers viennent l'adorer. Dans le récit de Matthieu, les trois sages suivent une étoile à Bethléem pour apporter des cadeaux à Jésus, né comme roi des Juifs. Le roi Hérode ordonne le massacre de tous les garçons de Bethléem qui ont moins de deux ans, mais la famille de Jésus s'enfuit en Égypte et retourne plus tard à Nazareth. Noël a commencé à être célébré par les chrétiens le 25 décembre, au moins trois siècles après le début de la mission évangélisatrice des apôtres, commençant au IVe siècle en Occident et au V-e siècle en Orient. Initialement, la fête de la naissance du Christ avait lieu le 6 janvier, les historiens savent aujourd'hui qu'elle était déjà célébrée en 336 après JC à Rome. La coutume de décorer le sapin de Noël trouve ses origines dans les peuples germaniques. La tradition s'est étendue au reste de l'Europe puis au reste du monde après la Première Guerre mondiale. Parmi les décorations de sapin de Noël, les bonbons pour arbres, les globes et les guirlandes sont devenus des classiques. Le Père Noël offre des cadeaux à tous les enfants la veille de Noël (24 au 25 décembre). Sur le territoire roumain, Noël est l'une des fêtes chrétiennes les plus importantes. Dans le folklore, il est dit que la Vierge Marie, lorsqu'elle devait donner naissance au fils de Dieu, marchait, accompagnée par la loi de Joseph, de maison en maison, demandant aux gens de lui fournir un abri pour qu'elle accouche. Elle arrive chez quelques personnes âgées, Crăciun et Crăciunoaia, mais elles ne la reçoivent pas non plus, pour ne pas polluer leur place en donnant naissance à un bébé né par erreur. Incapable de marcher, Maria est entrée dans le troupeau de bétail, où elle a été saisie par les douleurs de l'accouchement. Noël, l'entendant et sachant ce que signifie donner naissance à un enfant, a eu pitié d'elle et est allé vers elle, remplissant le rôle de sage-femme. Noël, quand il l'a découvert, il s'est mis en colère et a coupé les mains de sa femme; puis, effrayé par tout ce qui s'était passé, il quitta la maison. La fille de Noël a rempli un chaudron d'eau du mieux qu'elle a pu, l'a réchauffé et l'a emmené baigner le bébé. Maria lui a dit d'essayer l'eau et quand il a mis les souches dans ses mains, elles ont repoussé, plus belles qu'avant. De ce miracle, on pense que les sages-femmes ont des mains bénies. Dans une autre version de l'histoire, Maria souffle sur les mains du Crăciunoaia et elles repoussent. La fête de Noël est annoncée par l'habitude des enfants d'aller avec le chant de Noël et l'Étoile, pour annoncer la Nativité du Sauveur. En outre, une vieille tradition consiste à "marcher avec l'icône", une sorte de chant de Noël que les prêtres de la communauté locale font avec l'icône de la Nativité, bénissant les maisons et les chrétiens. Les chants d'hiver sont des textes rituels chantés, dédiés à Noël et au Nouvel An. Leur origine se perd dans les antiquités de l'histoire du peuple roumain. Evoquant le moment où, à la naissance de Jésus, apparut dans le ciel l'étoile qui guida les trois sages jusqu'au lieu de naissance, les enfants - trois à la fois, comme les trois sages - vont de maison en maison, en chantant le carol "L'étoile se lève..." emportant une étoile avec eux.

Le réveillon de Noël commence par le chant "Bonjour au Père Noël !". Les hôtes aux maisons joliment décorées reçoivent leurs chanteurs. Ils sont récompensés par les hôtes avec des fruits, des bretzels, des bonbons et même de l'argent. Les chants de Noël, ainsi que les coutumes des chants de Noël, sont également présents chez d'autres peuples et peuvent remonter à la romanisation. Pendant 40 jours avant les vacances, les chrétiens observent le Carême de Noël, qui se termine le jour de Noël après la liturgie. L'abattage des porcs le jour de l'Ignat (20 décembre) est un moment important en prévision de Noël. La préparation de la nourriture acquiert les dimensions d'un ancien rituel: saucisses, chiska ("chișca"), tambour de cochon, rhumes ("răcitură"/ "piftie"), "sarmalele", "caltaboș" et l'indispensable "cozonac" règne chaque année sur la table de Noël des Roumains. * CHRISTMAS FEAST Christmas is a great Christian holiday celebrated on December 25 (in the Gregorian calendar) or January 7 (in the Julian calendar) every year. It is part of the 12 royal feasts of the Byzantine rite churches. Both the canonical gospel of Luke and that of Matthew describe Jesus as being born in Bethlehem, Judea to the virgin mother. In the Gospel account of Luke, Joseph and Mary travel from Nazareth to Bethlehem for a census, and Jesus is born there in a manger. Angels appear and declare that Jesus is the savior of all mankind, and shepherds come to worship him. In Matthew's account, the three wise men follow a star to Bethlehem to bring gifts to Jesus, born as king of the Jews. King Herod orders the massacre of all the boys in Bethlehem who are less than two years old, but Jesus' family flees to Egypt and later resettles in Nazareth. Christmas began to be celebrated by Christians on December 25, at least three centuries after the beginning of the evangelizing mission of the apostles, beginning in the fourth century in the West and beginning in the fifth century in East. Initially, the feast of the birth of Christ was held on January 6, historians know today that it was already celebrated in 336 AD in Rome. The custom of decorating the Christmas tree has its origins in the Germanic peoples. The tradition spread to the rest of Europe and then to the rest of the world after the First World War. Among the Christmas tree ornaments, tree candies, globes and garlands have become classics. Santa is giving presents to all the children on Christmas Eve (December 24 to 25). On Romanian territory, Christmas is one of the most important Christian holidays. In folklore, it is said that the Virgin Mary, when she was to give birth to the son of God, walked, accompanied by the law of Joseph, from house to house, asking people to provide shelter for her to give birth. She arrives at the home of some old people, Crăciun and Crăciunoaia, but they don't receive her either, so as not to pollute their place by giving birth to a baby born by mistake. Unable to walk, Maria entered the herd of cattle, where she was seized by the pains of childbirth. Christmas, hearing her, and knowing what it means to give birth to a child, took pity on her and went to her, fulfilling the role of midwife. At Christmas, when he found out, he got upset and cut off his grandmother's hands; then, frightened by all that had happened, he left home. The Christmas girl filled a cauldron with water as best she could, warmed him, and took him to bathe the baby. Maria told him to try the water and when he put the stumps in his hands, they grew back, more beautiful than before. From this miracle, it is believed that 53

the midwives have blessed hands. In another version of the story, Maria blows on Santa's hands and they grow back. The holiday of Christmas is announced by the children's habit of going with the carol and the Star, to announce the Nativity of the Savior. Also, an old tradition is "walking with the icon", a kind of caroling that is done by the priests of the local community with the icon of the Nativity, blessing the houses and Christians. Winter carols are sung ritual texts, dedicated to Christmas and New Year. Their origin is lost in the antiquities of the history of the Romanian people. Evoking the moment when, at the birth of Jesus, the star appeared in the sky that guided the three wise men to the place of birth, the children - three at a time, like the three wise men - go from house to house singing the carol "The star rises ... Carrying a star with them. Christmas Eve begins with the carol "Good morning to Santa Claus!". The hosts with the beautifully decorated houses receive their carolers. They are rewarded by the hosts with fruit, pretzels, sweets and even money. Carols, as well as carol customs, are also present in other peoples, and may date back to Romanization. For 40 days before the holidays, Christians observe Christmas Lent, which ends on Christmas Day after the liturgy. Slaughtering pigs on Ignat Day (December 20) is an important time in anticipation of Christmas. The preparation of the food acquires the dimensions of an ancient ritual: sausages, chiska, drum, colds, sarmalele, caltaboș and the indispensable cozonac reigns on the Christmas table of the Romanians every year.

Ifrim Nicoleta- Professeur, École de Gymnase "Ion Creangă" Buzău, Roumanie

Plats de Noël roumains spécifiques Ifrim Nicoleta- Professeur, École de Gymnase "Ion Creangă" Buzău, Roumanie -"Răcituri" ou "piftie" (gelée de viande)- boulettes de porc à l'ail - la recette de la charcuterie

traditionnelle claire et bien coagulée.

Ingrédients: -1,3 kg de cuisses de porc (3 pièces); -700 g de jarret fumé (désossé) ou 1 kg d'os entier - peut également être un jarret fumé cru; -500 g de porc maigre (cuisse); -3 cuillères à café de sel; -1 cuillère à café de grains de poivre. -Des saucisses fraîches de porc, qui seront ultérieurement grillées ou frites, garnies de "murături"- cornichons; piments-tomate et tomates vertes en saumure.

Ingrédients de saucisse de porc frais, savoureux et juteux: -1 kilogramme de viande grasse, avec un ratio de 70 % de viande maigre - 30 % de matière grasse 16 à 25 grammes de sel une fois, pour l'industrie agroalimentaire; -15 grammes d'ail; -10 grammes de paprika doux et bien perfume; -10 grammes de poivre (si vous n'aimez pas sentir une note épicée dans les saucisses, réduisez la quantité de poivre à 6 grammes/kg de viande); -entrailles ("mațe") de porc, on peut avoir besoin de 1 à 2 mètres de "mațe" par kilogramme de viande hachée, selon la taille des "mațelor" utilises; Facultatif: autres épices, comme le cumin moulu, le thym séché, la coriandre finement moulue ou les graines de piment de la Jamaïque, etc. 55

-Divers produits de charcuterie traditionnelle: "toba" - intestins de porc farcis de gelée de viande, de foie et de couenne; "caltaboș" - sorte de boudin; "babic", "ghiudem" - sorte de saucisses, très sèches et épicées, préparées avec de la viande de chèvre, de mouton ou de bœuf.

"Caltaboș"

"Babic", "Ghiudem" Tambour fait maison

Tambour fait maison comme en Moldavie, bien coagulé et légèrement épicé, fait de viande en dés, "șoric", organes. Il peut être fait simple ou fume. Ingrédients: - deux pieds; - 2 oreilles; - 500 g de foie; - 2 reins; -1 coeur; - 1 langue ; -1/2 morceaux de rate ; - 500 g de poitrine (viande grasse) ou une saumure ; - Quelques restes de viande maigre du façonnage - environ 300 g ; - 1 carotte; - 1 oignon; - 1 morceau de céleri rave, peut être aussi une racine de persil ou de panais; - sel, poivre, piment fort, laurier, piment de la Jamaïque ; - ail - facultatif; - estomac de porc ou steak de bœuf épais.

Salade de boeuf

Salade de boeuf - légumes cuits à la vapeur (ou bouillis): carottes, céleris, pommes de terre, petits pois, légumes en saumure (cornichons, piments-tomate et tomates vertes), le tout émincé et mélangé avec des olives, de la viande de boeuf cuite et coupé en fines lamelles, et lié avec une mayonnaise. "Ciorba de perișoare"

"Ciorba de perișoare" - soupe de légumes un peu aigre au son fermenté, avec des boulettes de viande de porc. Ingrédients: - 500 g de viande hachée; - 1 œuf; - 4 cuillères à soupe de riz; -1 carotte; -1 oignon moyen; -1 tranche de céleri-rave; -1 poivron; -1 cuillère à soupe d'huile; -1 litre de bortsch de son; -1 bouquet de persil; -1 grand verre de crème; -sel.

"Sarmale"

"Sarmale" - le plat traditionnel le plus prisé des Roumains - feuilles de choucroute farcies de viande de porc hachée, accompagnées de polenta. Ingrédients: -500 g de porc haché (plus gros); -1 oignon moyen haché; -50 g de riz; -1 cuillère à soupe d'huile; -sel, poivre. - Bifteck de porc - assaisonné de légumes en saumure ou de salades composes

"Cozonac" Le dessert traditionnel de Noël est le "Cozonac". Cette brioche farcie de fruits secs exige une longue préparation qui commence tôt la veille de Noël. " Généralement les hommes sont dehors occupés à égorger le cochon, tandis que les femmes restent dans la cuisine pour préparer la brioche". C'est une préparation longue car elle ne se conçoit qu'en grande quantité et doit nourrir toute la famille pendant la semaine de Noël ! Pour 5 kg de farine, on utilise 30 œufs et 3 kg de sucre blanc. Le pétrissage de la pâte doit durer au moins deux heures. La farce se compose quant à elle de noix pilées, de jaunes d'œuf, de raisins secs, de vanille, de rhum et de 2 kilos de sucre.

Boissons traditionnelles

"Țuica" ou "Palinca" - eau de vie, généralement de prunes, très forte.

Des vins, surtout rouges, selon chaque région. 59

"Logo de notre projet"- Fatma Sağlam- Eğe Sanayi İlkokulu, Kartal, TURCIA Tapis La fabrication de tapis est très courante en Turquie et les tapis sont célèbres à Sivas. Les caractéristiques les plus distinctives des tapis Sivas sont la finesse du fil utilisé, l'originalité de la teinture intérieure, la maîtrise du tissage, le nombre élevé de boucles : aujourd'hui, il peut être tissé de manière à 60x60 nœuds par dm². Le fil de chaîne étant en plusieurs parties et fin, le nombre de boucles par cm² augmente. Afin d'avoir une texture dense, les boucles sont compressées en frappant fort avec le kilt après chaque rangée. Afin d'être douces, les boucles sont balayées dans les deux rangées.

Fatma Sağlam / Musée Ethnographique d'Ankara

Tissu tissé à la main "Boybat Circle"

Le cercle est un type de tissage tissé dans la région depuis l'Antiquité et utilisé comme foulard. On le voit surtout dans les districts de Boyabat, Durağan et Saraydüzü. Il est encore utilisé aujourd'hui comme nappe et housse de table basse. Le cerceau est tissé dans des métiers à tisser d'une largeur de 50-60 cm et d'une longueur de 100120 cm, selon la longueur du roseau. Ses bords sont rayés et à motifs comme la partie médiane. En tissant sur le cercle, des broderies telles que carat de fer, boîte d'allumettes, inconscient sont jetées. 60

Mon étudiant:Ayşe Pelin Çetinel

Tapis de prière (Seccade)

Il est posé sur le sol en prière et a généralement des motifs brodés, ces broderies sont réalisées à l'aide d'aiguille et de fil sur un tissu appelé «kanaviçe» ou «étamin». Dans certains modèles, il est brodé avec des aiguilles avec une technique appelée cerclage.

Mes étudiants: Zehra Rumeysa Kaya, Kamile Çağlı, Ali Kaan Binbir, Seçil Değirmenci,Ecrinsu Afşin

Vêtements Locaux Mes élèves portaient des vêtements locaux de différentes régions de Turquie. Les vêtements ont leurs propres designs et motifs. Les vêtements locaux traditionnels pour les hommes sont généralement des pantalons, des chemises, des vestes et des bérets amples en laine. Il y a un tablier de femme devant la jupe Le chemisier est usé Il y a un vêtement trois pièces sur le chemisier. Un shalwar est porté en dessous.

Mes élèves:Kamile Çağlı, Ali Kaan Binbir, İlkay Sürücü; Zehra Kaya, Ahmet Taha Er, Mehmet Kayra Görmek, Ayşe Pelin Çetinel 62

Dentelle C'est l'un des domaines " fait à la main" les plus importants où les femmes Turques reflètent leur goût unique. Quand on examine les exemples qui ont survécu jusqu'à nos jours, on constate que la dentelle est produite non seulement pour des besoins, mais aussi pour la décoration, exprimant des sentiments, la dot ou des préoccupations économiques. . La dentelle est un comportement chez les femmes turques et dans la famille. Il est également possible de voir une activité qui renforce les liens de quartier et détend les femmes. L'habitude de tricoter de la dentelle, l'utilisation de la dentelle, la tradition de la dot conserve encore son dynamisme dans la vie familiale de la société turque. Bien que la nouvelle génération ait tendance à acheter davantage d'objets artisanaux prêts à l'emploi, l'intérêt pour les cours de loisirs augmente de jour en jour. Dentelle; C'est un objet fait pour la décoration du passé au présent ou un objet utilisé pour décorer un article.Une grande variété de produits tricotés tels que des écrits brodés à la main de nos femmes et filles, des draps en dentelle, des oreillers, des serviettes ou serviettes nouées, des couvertures en dentelle, des rideaux, des couvre-lits, des accessoires vestimentaires (cols, ornements de pilon, etc.) ont survécu jusqu'à la aujourd'hui. jour. . Il y a des femmes qui sont accros à la dentelle et qui ne veulent même pas donner d'échantillon de leur dentelle en disant qu'elles sont assermentées. La dentelle est un outil à travers lequel les femmes expérimentent leurs émotions et leurs goûts artistiques. Le fait qu'il puisse être fait n'importe où et n'importe quand a donné à la dentelle un privilège dans l'artisanat.

Mes étudiants: Ecrinsu Afşin, Emir Çınar Aydemir, Kamile Çağlı, Yiğit Alp Oğuz

Dentelles Tigi et Artisanat Dans de nombreuses régions de Turquie, les femmes fabriquent des objets artisanaux avec du crochet et cinq aiguilles. Certains font de la dentelle. Ils tricotent des tricots qui se portent généralement comme des chaussettes, appelés «Patik».

Mes étudiants:Efe Berk Aksoy,Berat Şevki Aydın,Umut Canyovay, Ayşe Pelin Çetinel, Zeynep Dila Utancak, Zehra Rumeysa Kaya L'art de la Lithographie L'art de la lithographie avec le symbole de la ville de Kastamonu, qui continue des périodes phrygienne et hittite et est mentionné dans le carnet de voyage d'Evlibiya Çelebi, Il est encore fabriqué et utilisé aujourd'hui.

Mon élève Ayşe Pelin Çetinel

EBRU Ebru est un art réalisé en transférant les motifs créés avec des colorants sur l'eau, qui est appliquée et cultivée avec ses propres techniques, sur du papier. Tous les colorants sont obtenus par application de la nature. C'est un matériau principal à base de gomme adragante qui condense l'eau. C'est naturellement le fiel dans la poche de l'animal pour ouvrir les peintures sur adragante. Les motifs créés à l'aide de peintures en appliquant sur de l'eau condensée avec de la gomme adragante sont transférés sur du papier. Türk kağıt süsleme sanatı, 2014 yılında UNESCO adına Somut Kültürel Miras Temsili Listesi'ne yazılmıştır.

Fatma Sağlam- Eğe Sanayi İlkokulu- Sınıf Öğretmeni

"EBRU ART"- Mon élève Ayşe Pelin Ç.

Poterie/Çömlekçilik La poterie est l'un des objets artisanaux fabriqués en Anatolie depuis l'Antiquité. Les boues sont la plus ancienne et la plus utile des matières premières fournies à la main. Bien que doux, il peut être façonné sans se casser. Les poteries appliquées à la main sont les applications de base, mèche, assiette, modèle. La boue évidée est coulée dans des moules aux dimensions prises à la main ou en la retirant du tour de potier pour donner forme. Il est cuit au four et glacé.

Mon élève Efe Berk Aksoy

Une Tradition de Briser Les Grenades Le 21 décembre est le jour avec la nuit la plus longue. Il existe une tradition de briser les grenades, qui est généralement ritualisée le 21 décembre. Dans les traditions anatoliennes, la croyance que la grenade éclatera à l'intérieur de la maison et que les graines brisées seront dispersées, la croyance qu'elle apportera l'abondance à la maison perdure aujourd'hui dans certaines régions. Grenade, abondance, abondance; Mille signifie abondance. Grenade, c'est aussi la naissance, la reproduction, La grenade est le symbole de la vie.

Fatma Sağlam- Eğe Sanayi İlkokulu, Kartal, TURCIA

Traitement du cuivre Le traitement du cuivre est un artisanat Turc.Travail du cuivre se fait dans notre pays. Différentes techniques sont utilisées dans différentes régions. Il est largement utilisé comme maison, cuisine et ornements.

Mes élèves Alanur Cevahir et Zeyenep Dila Utancak

Faire du café turc: Dans la cafetière (Cezve), préparez d'abord le café, puis le sucre et enfin votre eau. Ajoutez 2 cuillères à café de café turc et du sucre pour chaque tasse de machine à café. Pour 1 café turc, mettez 1 verre d'eau potable froide. Avant qu'il ne commence à bouillir, la mousse de café qui semble avoir bouillonné sur la couche supérieure est répartie uniformément dans les verres et les tasses sont remplies de café. Vous pouvez servir des délices turcs avec le café. Si vous utilisez de la braise, disons du bois de chauffage, il sera beaucoup plus délicieux dans une cafetière en cuivre.

Fatma Sağlam- Eğe Sanayi İlkokulu, Kartal, TURCIA

KUYMAK Le kuymak est une omelette à base d'œufs, de farine, de cheddar et d'huile. Il est largement fabriqué dans les provinces d'Ordu, Giresun, Gümüşhane, Trabzon, Rize, Bayburt, Artvin, Çorum, Sivas, Tokat, Amasya et Erzurum, de Samsun à Artvin. Manger des cubes de fromage est haché. Une cuillerée de beurre, une petite cuillère de sel, un verre d'eau. PRODUCTION -Faire fondre le beurre dans la poêle. -Ajouter ensuite la farine et la faire frire. -Lorsque la farine de maïs est torréfiée, elle est appliquée en ajoutant de l'eau. -Après avoir ajouté le sel, ajouter les fromages. Servez votre omelette.

Mon élève : Alanur Ç. HAMSİ TAVA

Ingrédients pour la recette d'anchois à la poêle - 1 kg d'anchois; -1 cuillère à café de sel; -un demi-verre de farine; - 4 huiles de caisson. Production: -Nettoyez le poisson. Ensuite, saupoudrons de sel dans un récipient adapté et mélangeons-le avec nos mains. Mélanger le poisson avec la farine. Huilez votre poêle. Disposez le poisson de la même manière, faites-le rond et laissez-le cuire pendant 7-8 minutes. Une fois le fond du poisson frit, couvrezle et transférez l'excès d'huile dans un bol séparé. Servir notre poisson lorsque les deux côtés sont frits. Bon appétit! Fatma Sağlam- Eğe Sanayi İlkokulu, Kartal, TURCIA

KURU DOLMA Les légumes sont séchés. Comme matériau d'intérieur: Il est mélangé avec de la viande hachée, des épices et du riz. Il est farci et cuit.

Fatma Sağlam- Eğe Sanayi İlkokulu, Kartal, TURCIA

Semaine des marchandises Turques. L'importance d'utiliser les produits fabriqués dans notre pays est expliquée à nos étudiants et célébrée pendant une semaine.(12-18 décembre) J'ai raconté à mes élèves un conte de fées, j'ai raconté l'histoire du sel. Fatma Sağlam- Eğe Sanayi İlkokulu, Kartal, TURCIA 69

LES BISCUITS PIPARKOK. Jelena Borovkova- Narva Lasteaed Potsataja- Narva, ESTONIA Nous sommes un jardin d'enfants d'Estonie. Parlons d'un plat sucré traditionnel - les biscuits PIPARKOK. Piparkok est un biscuit de Noël traditionnel en Lettonie, en Estonie, en Finlande et en Scandinavie. En traduction, les mots signifient "biscuits au poivre" ou "biscuits épicés", car la pâte contient du poivre, du gingembre et d'autres épices. Préparation Une pâte dure est pétrie à partir de farine, de sucre, d'œufs, de beurre et d'épices. Il est également possible d'ajouter de la crème sure, du miel, des noix, des zestes à la pâte. Le mélange d'épices dépend de la préférence, généralement noir ou piment de la Jamaïque, cardamome, cannelle, gingembre, clous de girofle sont utilisés. La pâte finie est étalée en une couche d'environ 1 mm d'épaisseur et différentes figures sont découpées dans la pâte. Les biscuits sont cuits pendant 10 à 15 minutes. Après refroidissement, ils peuvent être décorés avec un glaçage alimentaire. Bon appétit!

Ružica Vladisavljević- "Triva Vitasović Lebarnik"- Лаћарак / Laćarak, SERBIA

Slavsko žito- KOLJIVO Ružica Vladisavljević- "Triva Vitasović Lebarnik"- Лаћарак / Laćarak, SERBIA The best recipe for slav cereal with walnuts has a few secrets in preparation. In addition to having a spiritual value for the family and guests of the celebration, the glorious wheat should be delicious, so that material and spiritual blessings can be obtained through it. The best recipe for slav cereal Ingredients for the festive grain: -500 grams of white wheat; -400 grams of crystal sugar; -400 grams of ground walnuts; -2 bags of vanilla sugar; -1/2 nutmeg fruit. If you don't like the aroma of nutmeg, you can freely leave it out of the recipe, although it is very little added. It is important to use whiter wheat and to have the best possible walnut, well cleaned and without flakes.

Koljivo is made for Christmas. Here's how we celebrate the New Year holidays: - We created New Year's cards They made New Year's arrangements

Model

They played on the snow and made Sneško Belić

Created a Christmas tree in the window

Happy New Year, etwinneri!

Logo

Ružica Vladisavljević- "Triva Vitasović Lebarnik"- Лаћарак / Laćarak, SERBIA

Fatma Sağlam- Eğe Sanayi İlkokulu, Kartal, TURCIA