Anti - Ceasul de perete!

Ceasul de perete - Aurora Solomon Sorescu După o grea lovitură emoţională, am căzut în mine însămi urmând o spirală descandentă, spre stânga învărtindu-mă, tot spre adânc.

Când am ajuns la naşterea mea drumul s-a mai rotit o dată, tot spre stânga, m-am tot rotit şi am căzut şi am văzut civilizaţia asiriană, primele plante, planete vechi.

Apoi nimic nu mai era dar eu cădeam, şi-am întâlnit-o pe Antiaurora.

Eram eu şi nu eram, eram înăuntru, vedeam înafară.

Mă simţeam pe mine, şi-am strigat: ,,Sunt eu, am căzut şi m-am regăsit!

Dar nu mă auzeam.

Cănd vroiam să merg spre stânga, mergeam spre dreapta, dacă vroiam să deschid ochiii, de fapt îi închideam.

Până la urma am vazut ce era o frumuseţe de livada cu meri -, iar eu eram bătrână, bătrână de tot, abia mă născusem dintr-un mar.

Aşa este acolo - se pare ne naştem bătrâni (un măr -un bătrân), şi tot întinerim. Întinerim până ajungem nou-născuţi apoi ne facem mici, tot mai mici, ajungem seminţe de măr.

- Formidabil, mi-am zis. Întineream în fiecare zi.

Mi-am întâlnit fiecare iubire trecută, în ordine inversă.

Erau şi ei acolo - oamenii mei dragi. Ţipam la mine, mă zbateam

să nu fac greşelile pe care le ştiam dinainte Dar, dimpotriva, le… înfăptuiam.

Destinul meu de aici deja este desenat, curge ca în oglinda viaţa mea pe Terra.

M-am intrebat: - Dacă rămân aici şi voi ajunge sămânţă, care va fi celalalt destin al meu, poate tot eu din altă viaţă, cu destinul deja scris, în ordine inversă!

- Cum se trăieşte aici, toţi oamenii au deja destinele trasate, viitorul de aici este de fapt trecutul de pe Terra!

Până şi vremea este invers, până şi soarele se învârte invers!

Mă întrebam şi întineream.

Am vrut să mă autoprovoc din interior spre afară, ca ,,antieu-l" de aici sa devină constient de mine.

Dacă vroiam sa fac un bine, ieşea rău. În fiecare zi, până am ajuns copil, am facut ,,un rău" ca sa fie bine, mi-am anihilat eu-l şi-am ajuns de nu mai exista picatura de egoism. Într-un final, în jur era o mare de calm şi linişte simţeam o iubire caldă nesfârşită şi m-am aşezat cuminte lângă celelate seminţe într-un măr.

Atunci s-a întâmplat o minune, am început să urc, urmând o spirală ascendentă, Învârtindu-mă înspre dreapta, tot mai sus, tot spre dreapta, tornada m-a adus înapoi.

Toată lumea se miră de ce nu mănânc mere - sunt bune pentru sănătate!

Sunt mai atentă la drumul pe care îl urmez, nu mai rănesc oameni, animale şi plante, nu mai cunosc egoismul pentru ca ,,anti-eu” să aibă un destin bun.

La Oficiul Poştal nr. 1 din Vaslui, există un ceas de perete, cu mere pictate pe cadran, la care acele se învărt invers!

Te-am căutat …..…iubirea mea printre petale, în floarea de cais, am gasit doar inocenţa.

Te-am cautat…iubirea mea, în floarea de cireş sălbatec, şi am găsit doar bunătatea.

Te-am cautat…iubirea mea, în floarea de vişin, şi am găsit doar generozitatea.

Te-am cautat…iubirea mea, în floarea de mar, şi am găsit timiditatea ta roz in obraji.

Te-am cautat…iubirea mea. în floarea de par, şi am găsit delicateţea.

Te-am cautat…iubirea mea, în floarea de tei, şi am găsit duioşia şi uimirea.

Te-am cautat…iubirea mea, în floarea de castan, şi am gasit doar rugăcunile tale galbene, roşii, oranj.

Te-am cautat…iubirea mea, în floarea de iasomie, şi am găsit parfumul paşilor tai.

Te-am cautat…iubirea mea, în floarea macului, şi ţi-am găsit aprinsa pasiune.

Te-am cautat…iubirea mea, în floarea de cicoare, şi ţi-am găsit doar zâmbetul, în floarea soarelui şi-am găsit credinţa, în ,,nu -ma-uita" speranţa, în crizamtema era mângâiera măinii tale.

Dalia era nobilă ca trupul tau.

Te-am cautat…iubirea mea dar nu te-am găsit!

Am plâns cu stropi de ploaie, pe fiecare floare, le-am risipit petale mii, sperând că în sfărşit te voi gasi! Şi….cerul plângea de tristeţea petalelor când s-au risipit, cu dor de floare!

Zorii de zi adunau petalele după risipa făcută de ploaie şi mi-au soptit:

,,Undeva- dincolo de timp, trăieşte o floare universală pură ca nufarul, alcatuită din petale de cais, de cireş sălbatec, de vişin, de măr, păr, tei, castan, iasomie, mac, cicoare, floarea soarelui, dalie, nu-ma-uita, crizantema, cu petale din toate florile - negăsita ta iubire!" ,,Undeva…….., mai veche decât timpul, trăieşte floarea universală!

Soarele a prins din zborul lor, pe fiecare rază, petalele sfâşiate de doruri negăsite, din toate florile, din toate vremurile!

Fiecare în parte i s-a daruit iar el a zămislit cu raze vii, un nufăr pur cu transparenţă de mărgăritar perfecta iubire!

Prin ea se zăreşte undeva departe, suspendată în trecut, de neatins acum, cea mai sfântă iubire a ta!

Împletire Nu pleca................! În noaptea asta, eu mă transform Tot ce te inconjoară voi fi, Vântul mă ascultă şi-ţi mângâie obrajii, Nu pleca...............!

Suntem împreună până la sfârşitul lumii.

Lacrimile mele sunt ploaia, ninsoarea...

Sunt tot şi peste tot, aerul pe care îl respiri.

Bucuria ne înalţă la stele.

Fericirea mea - nu pleca!

Tot mai sus, aripile noaste se avântă, Cu ce e mai pur şi frumos în noi, Vom ajunge tot mai sus.

Acolo am fost, sântem şi vom fi Ne vom crea şi recrea, În fiecare primavară, dincolo de timp.

Vom rezista."

Bradul românesc de Crăciun!

Un brad măreţ Cu crengi de stea nemuritoare.

- un zeu al timpului, clădit din aer, apa, piatra şi iubire, Privea din perspectiva înaltă , în istorie înapoi, pe locurile astea româneşti.

-Ce vezi, Maria Ta? - În depărtare…. o mare Se zăreşte spumegand.

E jos, prin rădăcini, la crengile bătrane.

Apoi, trecură generaţii de plante, animale, oameni. în valuri de emoţii şi trăiri ce-mi dantelară scoarţa…. an de an.

Războaie, lupte, revoluţii mi-au rupt crenguţele pe rând!

- Ca sa nu uiţi copile, de Crăciun …..

Mă-mpodobesc în curcubee, Pe fiecare creangă în globuri de lumina, Cu mere roşii ca sângele vărsat….. argintate de zăpadă…… pe crengile aproape de pământ!

Cu pere galbene cunoscătoare….. ca razele de soare! Şi picături albastre din vechea mare, îngheţate!

- Voi sunteţi crenguţe noi….. pe sfânta ie a ta apare toată viaţa mea, e scrisă cu simboluri vii, că să nu uiţi iubirea mea pentru acest pământ!