AFRICA DE SUD ÎN 13 ZILE JURNAL DE CĂLĂTORIE , autori: Elena Olaru, Leonard Olaru

Elena Olaru Leonard Olaru

AFRICA DE SUD ÎN 13 ZILE JURNAL

DE CĂLĂTORIE

Editura TEHNOPRESS

Str. Lascăr Catargi nr. 38 700107 Iaşi Tel./fax: 0232 260092 E-mail: tehnopress@yahoo.com http://www.tehnopress.ro Editură acreditată CNCSIS, cod 89

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României OLARU, ELENA

Africa de Sud în 13 zile: jurnal de călătorie / Elena Olaru, Leonard Olaru. – Iaşi: Tehnopress, 2022 ISBN 978-606-687-481-6

I.Olaru, Leonard

Cuvânt înainte

Africa de Sud este o țară mai puțin cunoscută și mai puțin vizitată de turiști decât celelalte țari din Europa, Asia și America, asta din cauză că este mai inaccesibilă datorită distanței și din cauza altor factori de ordin natural sau social.

Visul nostru de a vedea Africa de Sud una dintre cele mai vaste , mai colorate și mai interesante țări din lume s-a realizat și am avut fericita ocazie să o vizităm, într-adevăr numai în 13 zile, mult prea puțin pentru a cunoaște și a pătrunde tainele, obiceiurile, condițiile fizico-geografice și social-economice ale acestei țări.

Am rămas cu multe cunoștințe și imagini unice despre această țară pe care le-am notat zilnic și am încercat să le facem cunoscute prin acest Jurnal de călătorie. Câte puțin am vrut să redăm în jurnal, prin scris și prin imagini, această lume fascinantă și plină de contraste, care se numește Africa de Sud.

Vă indicăm să pătrundeți în interiorul Africii de Sud, cu ajutorul jurnalului, să înțelegeți farmecul și diversitatea fenomenelor naturale și sociale ce caracterizează această țară. Am consultat pentru completarea cunoștințelor despre Africa de Sud și alte surse de informare bibliografică și Internet.

Vă recomandăm cu căldură să vizitați Africa de Sud și suntem convinși că o să vă placă, vă veți îmbogăți cunoștințele și vă veți simți minunat. Succes!!

Autorii

1.Considerații generale despre Africa de Sud

Africa de Sud, cea mai mare țară din continentul african, oferă un labirint de o imensă varietate geografică, geologică, demografică, spirituală, un tablou din care nu lipsesc tonurile pure, nici culorile crude, nici liniile armonioase și mai ales contrastele violente.

Situată la extremitatea sudică a continentului african, Republica Africa de Sud are o suprafață de 1. 221. 037 km ², fiind considerată cea mai mare din continent.

Istoria acestei țări este complexă și zbuciumată. Din cele mai vechi timpuri teritoriul actualei Republici Africa de Sud a fost locuit de triburi de boșimani și hotentoți. La începutul colonizării țării boșimanii erau una dintre cele mai înapoiate populații de pe glob. Numele de „boșimani ” (oamenii tufișurilor) le-a fost dat de coloniștii olandezi, care i-au exterminat cu sălbăticie, iar pe puținii supraviețuitori i-au izgonit în deșerturile aride din vest. Această populație nu cunoștea agricultura, nici creșterea animalelor, mijloacele de existență le dobândeau prin vânătoare și prin culesul fructelor și a rădăcinilor sălbatice. Nu aveau o organizare socială, erau împărțiți pe grupuri de vânători. Spre deosebire de aceștia, hotentoții se găseau la un nivel de dezvoltare socială, mult mai ridicat. Ei populau întreaga extremitate sudică a Africii de Sud, de la Capul Bunei Speranțe până la râul Chei. Ocupația de bază era creșterea animalelor și foloseau ca arme sulița cu vârf de fier, arcul cu săgeți și măciucile de azvârlit așa numitele „ kirri ”. Cunoșteau topitul fierului și erau organizați în ginte patriarhale unite în triburi, fiecare trib având un șef care în conducerea tribului era ajutat de un sfat al bătrânilor. Ca și boșimanii, după colonizare, majoritatea hotentoților au fost omorâți, iar dintre supraviețuitori o parte a fost adusă în sclavie, iar o parte a fost alungată în locuri aride.

După descoperirea Capului Bunei Speranțe de navigatorul portughez Bartolomeo Diaz în anul 1488 au început să vină în această zonă, mai întâi portughezi, apoi olandezi, apoi germani și francezi.

Bartolomeo Diaz plantand crucea la Cape Point, 1488

Jan van Riebeek și colonialiștii olandezi sosiți la Table Bay în 1622

Cape Town (Kaapstad). Vedere generală

Francezii (hughenoții), care erau protestanți de confesiune calvină au părăsit Franța din motive religioase și s-au refugiat în Africa de Sud ajungând cu corăbiile în Table Bay în anul 1688. Au făcut escală în Colonia Capului, iar oficialitățile din regiune ce aparțineau Companiei Olandeze a Indiilor de Est, le-au cerut să dezvolte agricultura și viticultura. În acest sens li s-a dat teren precum și unelte și semințele necesare, iar francezii au adus soiuri de viță de vie și au plantat-o în terenurile oferite. Ei s-au stabilit la 60 km nord de Cape Town, de cealaltă parte a masivului Table Mountain în regiunea ce avea să devină Franschhoek (Colțul francez). Tradiția religioasă a fost menținută, biserica reformată olandeză și-a păstrat liturghia protestantă a timpului. Acum vinul din Africa de Sud, cel de al șaptelea mare producător mondial de vinuri este concentrat la 90٪ în fosta colonie hughenotă.

In Franschhoek este și un muzeu hughenot care arată drumul străbătut de francezi de la debarcarea la Capul Bunei Speranțe și până astăzi. Acest orășel este supranumit și „Capitala Gourmet” a Africii de Sud și este așezat într-o vale pitorească amintind de orașele cu iz franțuzesc. La începutul secolului al XVII –lea puterea maritimă a Portugaliei a început să scadă, comercianții englezi și olandezi încercând să scoată Portugalia din monopolul său lucrativ asupra comerțului cu mirodenii. Interesul olandez în această zonă a apărut după anul 1647, când au naufragiat câțiva olandezi și au rămas acolo câteva luni, ocupându-se cu agricultura. Bucurându-se de ospitalitatea băștinașilor, la întoarcerea în Olanda, au raportat favorabil potențialul zonei pentru a fi depozit și grădină, în sprijinul navigatorilor care treceau prin acest loc.

Deci la un secol și jumătate de la descoperirea lui Bartolomeo Diaz, olandezul Jan van Riebeeck a întemeiat în numele Companiei Olandeze a Indiilor Orientale (în anul 1652) orașul Kaapstad (viitorul oraș Cape Town) punând astfel bazele colonizării olandeze în Africa de Sud. Ca urmare și în secolul următor au continuat să vină în regiunea Cape Town imigranți europeni desemnați ulterior sub numele generic de buri. Cuvântul „bur” derivă de la cuvântul „boer”care în limba neerlandeză și în limba africaans înseamnă „fermier” și reprezintă descendenții coloniștilor africaneri ai frontierei estice a Coloniei Capului.

Regatul Unit al Marii Britanii a preluat controlul asupra zonei în anul 1795. Au avut loc lupte crâncene pentru supremație între triburile băștinașe și invadatori. Poporul Zulu și Xhosa au ținut piept cu vitejie englezilor care căutau să-i supună.

Descoperirea diamantelor de către Cecil Rhodes în anul 1866 și a zăcămintelor aurifere în anul 1884, a declanșat revoluția minieră o perioadă în care a fost o industrializare masivă și o creștere rapidă a imigrației. Lupta pentru controlul acestor importante resurse economice a fost un factor semnificativ în relațiile dintre europeni și populația indigenă, între buri și britanici. După cele două războaie între buri și englezi, primul între 1880 – 1881 și al doilea între 1899 – 1902, în care au fost foarte multe pierderi umane de ambele părți, britanicii au câștigat în final. În 1909 Parlamentul englez a acordat independența nominală a republicilor bure: Natal, Transvaal, Orange și Colonia Capului creând Uniunea SudAfricană, Dominion britanic.

De-a lungul anilor britanicii și africaanerii au instituit segregația rasială care s-a transformat în 1948 în segregare instituționalizată cunoscută sub numele de apartheid. Existau legi care au stabilit clase de stratificare rasială, conform cărora sistemul apartheid favoriza sudafricanii albi în detrimentul celorlalte etnii, mai ales a sud-africanilor negri și metiși. Africa de Sud a fost proclamată republică la 31 mai 1961 dar politica de apartheid nu s-a soluționat. Abia după anul 1994, an în care au avut loc alegeri democratice politica de segregare rasială a fost abrogată oficial, țara devenind Republica Africa de Sud, cu primul sau președinte de culoare Nelson Mandela (Madiba, denumire populară) ce l-a păstrat ca vicepreședinte pe fostul președinte alb, Frederik De Klerc. Din cauza politicii de apartheid Africa d Sud a fost marginalizată pe plan internațional, exclusă din ONU, iar în interiorul țării au avut loc mișcări violente care au fost înăbușite de guvernele din acea vreme. După alegerile democratice din 1994, care au marcat un moment istoric în Africa de Sud a început o perioadă de tranziție lentă către o societate egalitară. In perioada post apartheid, anul 2010 reprezintă apogeul dezvoltării țării, sub guvernarea ANC (Congresul Național African), perioadă în care țara a devenit cunoscută de către comunitatea internațională, ca fiind o țară

modernă cu o putere economică globală semnificativă. Ca urmare a acestor fapte țara a fost inclusă în diferite organizații internaționale, a fost reprimită în ONU, iar investițiile străine au dus la creșterea puternică a companiilor sud –africane peste hotare, la fel ca și creșterea puternică a sistemului financiar și a Bursei de Valori din Johannesburg. Capitala legislativă a Africii de Sud este Cape Town (denumită și capitala mamă), Pretoria este capitala administrativă, Bloemfontein, capitala juridică, iar orașul Durban este deținătorul Arhivelor Statului. Republica Africa de Sud este un stat multinațional cu o populație de 51. 770. 560 de locuitori și este cunoscută pentru diversitatea de culturi, limbi, credințe religioase, primind denumirea de „ națiunea curcubeu ” (Desmond Tutu). Are 11 limbi oficiale, recunoscute prin constituție dar limba engleză este cea mai folosită în sferele comerciale și publice urmată de limba africaans. Ultima a luat naștere prin evoluția independentă a limbii olandeze vorbită de coloniștii buri și influențată de limbile engleză, bantu și hotentotă, care în anul 1925 a fost recunoscută alături de limba engleză ca limbă oficială a statului. În Africa de Sud populația este de o mare diversitate etnică existând cele mai mari comunități de albi, indieni și metiși de pe continentul african. Africa de Sud este a cincea țară din lume și prima din continentul african care a legiferat căsătoria între persoane de același sex.

Forțele armate ale Africii de Sud au fost create în 1994 în calitate de armată voluntară, compusă din forțele armate sud – africane controlate de albi, forțele grupărilor naționaliste africane și forțele armate ale statelor și teritoriilor autonome bantustane.

Relieful Africii de Sud se împarte în două regiuni bine distincte: prima este o zonă de podișuri predominante fiind rocile bazaltice, cu altitudinea medie de 1000 – 2000 m, iar din această zonă face parte podișul Veld care are suprafața cea mai întinsă (Highveld și Marele Karoo). Partea înaltă a podișului este o regiune bine irigată cu precipitații bogate și găzduiește o mare parte din terenurile agricole ale țării. La nord de această zonă se găsește pădurea subtropicală cu o vegetație specifică. A doua regiune de relief a Africii de Sud este formată dintr-o unitate montană

reprezentată prin Munții Scorpiei (Munții Drakensberg) care ating înălțimea de 3450 m în vârful Mafadi.

La nord de fluviul Orange se găsește întinsul deșert Kalahari cu altitudinea de 900 – 1200 m, acoperit de câmpuri de dune și aproape lipsit de vegetație. În partea de sud relieful este stâncos presărat din loc în loc cu golfuri (Sfânta Elena) și peninsule (Peninsula Capului).

Africa de Sud este o țară foarte complexă și diversă din punct de vedere geologic. Formațiunea geologică cea mai veche ce reprezintă fundamentul părții de nord – est a țării se numește Cratonul Kaapvaal și are vârsta de aproximativ 3, 6 Miliarde ani. În rocile acestei formațiuni sau găsit urme de viață microscopice de tipul unor alge albastre – verzi (Olaru, 2016). În partea de vest a Africii de Sud este Cratonul Kalahari, care împreună cu primul formează fundamentul geologic al țării. Peste aceste blocuri continentale foarte vechi de sute de milioane de ani s-au depus cicluri de roci sedimentare care au fost separate în grupuri și supergrupuri litologice ce au fost supuse ulterior fenomenelor de eroziune și fenomenelor tectonice. În felul acesta au luat naștere lanțuri muntoase separate de zone depresionare foarte mari drenate de râuri. De menționat este Supergrupul Karoo și Supergrupul Capului. Supergrupul Karoo este un platou imens alcătuit din unități litologice de origine non marină depuse într-o perioadă de 120 Milioane ani. Acest platou se împarte în Marele Karoo în vest, și Micul Karoo, în est. Supergrupul Karoo în sud, est și nord coboară brusc spre zona de câmpie litorală a Oceanului Indian sub forma unui monoclin abrupt denumit Escarpamentul Drakensberg în care printre depozitele sedimentare se găsesc și infiltrații bazaltice. In partea de est acest escarpament este reprezentat prin Munții Scorpiei în care se află Blyde River Canyon unde se vede clar structura litologică a depozitelor. In partea de vest a Africii de Sud Supergrupul Capului este reprezentat prin munții de încrețire ai Capului din care este caracteristic masivul Table Mountain împreună cu celelalte dealuri și coline care îl înconjoară (Lion ‘s Head, Devil ‘s Peak, Cape Point, Signal Hill). Datorită eroziunii puternice acești munți au aspect de platou, de masă (messeta spaniolă) de unde și numele de Table Mountain (Muntele Masă).

În nordul Africii de Sud se găsește Supergrupul Transvaal delimitat de Bazinul Witwatersrand și de Complexul de roci magmatice Brushweld de care sunt legate zăcămintele de diamante de la Kimberley ce se exploatează și astăzi.

Datorită alcătuirii geologice complexe subsolul Africii de Sud este foarte bogat în zăcăminte de minereuri și minerale utile, în consecință industria minieră în această țară este foarte bine dezvoltată, Africa de Sud fiind printre cele mai bogate țări din lume în diamante și aur; este mare producătoare de crom, mangan, platină, vanadiu, paladiu, zirconiu. Este o țară cu mare potențial în extragerea de cărbune, fier și uraniu.

Alături de industrie, agricultura ocupă un loc important în dezvoltarea economică a țării și concentrează 30٪ din populația țării. Se cultivă pe suprafețe foarte mari cu prioritate cerealele, rapița, trestia de zahăr, bumbac, tutun, citrice, etc. Nu este neglijată cultura pomilor fructiferi, livezi imense de meri, piersici, portocali, precum și suprafețe foarte mari cultivate cu vița de vie.

Rețeaua hidrografică depinde în mare măsură de climă, râurile Orange și Limpopo sunt singurele râuri cu debit relativ bogat tot timpul anului.

Vegetația este foarte diversificată: se trece de la vegetația subtropicală, în nord, la vegetația mediteraneană, în regiunea Capului, apoi a savană de pe podișurile interioare și în sfârșit la pădurea alpină și pășunile din zona înaltă a munților.

Fauna este de asemenea foarte variată cuprinzând numeroase specii de mamifere, reptile, păsări, insecte specifice Africii de sud.

2. Primele zile ale excursiei în Africa de Sud

Excursia a fost organizată și planificată pentru 13 zile și a cuprins itinerarii și obiective turistice bine stabilite de organizatori. Ne-am hotărât destul de greu să facem această excursie ținând cont de anumiți factori. Călătoria a început la data de 20 august 2022, zi foarte obositoare deoarece am plecat cu autobuzul din Iași la ora 4, 00, am mers 7 ore până la București, după care ne-am urcat în avion cu destinația Dubai și apoi Cape Town. Am parcurs cei 3500 km între București și Dubai în cca. 5 ore și am aterizat la ora 20 pe aeroportul din Dubai. Zborul spre Cape Town era programat la ora 4, 00, deci mai aveam de așteptat vreo 7 ore. Ne-am plimbat puțin prin imensul aeroport, prin vermuiala imensă de călători, am mers pe la shop-urile din aeroport de unde am cumpărat câte ceva și ne-a instalat în niște fotolii – pat foarte comode așteptând să treacă timpul și să plecăm mai departe. Fiind noapte nu am văzut nimic din orașul Dubai, decât puzderie de puncte luminoase ce străbăteau întunericul. Aproape de ora 4, 00 s-a afișat plecarea avionului nostru și ne-am deplasat la poarta de îmbarcare, după care ne-am urcat într-un Boeing modern al Companiei „ Emirates ” în care fiecare loc își are monitorul lui. Am parcurs distanța între Dubai si Cape Town în 9 ore, traversând Oceanul Indian de la Nord la Sud, de-a lungul coastei de est a Africii și am ajuns cu bine la destinație, la pe data de 21 august la ora 11, 30. Echipa cu care am plecat la drum a numărat 10 persoane curajoase, din care numai 3 bărbați ” puternici, apți pentru Africa ” plus însoțitoarea de grup, doamna Rodica Milu din partea Agenției de turism, deci 11 exploratori. Toți erau amatori de călătorii, entuziaști, dornici de a vedea și de a cunoaște meleaguri străine, respectiv Africa de Sud, cu peisajele, obiceiurile și tradițiile ei. De la marele aeroport din Cape Town am plecat cu microbuzul, dotat cu aer condiționat și cu remorcă pentru bagaje, care ne-a „ debarcat” la hotelul ce ne-a devenit casă pentru patru nopți. Hotelul respectiv „Lagoon Beach Hotel” este amplasat pe malul Oceanului Atlantic cu o deschidere minunată către Table Mountain, ce străjuește orașul în partea de nord. Am preluat camera, o camera mare frumoasă și

Aeroportul din Cape Town . Echipa cu care am plecat să cucerim Africa de Sud.

Hotelul ,,Lagoon Beach " din Cape Town.

Fațada hotelului ,,Lagoon Beach”

Vedere de pe terasa hotelului ,,Lagoon Beach”

Table Mountain și Oceanul Atlantic, vedere de pe terasa hotelului

Restaurantul african ,,Gold Restaurant” Interior cu Antonia

Dupa ședinta de machiaj din restaurant

luminoasă, am făcut un duș, după care am plecat cu microbuzul să facem un tur de oraș. Seara am avut programată o cină la un restaurant (Golden Restaurant) cu specific african situat în Western Cape. La intrarea în restaurant am fost întrebați dacă suntem dispuși să ne machiem în stil african, iar noi cu Antonia, Diana și Beatrice am fost de acord. După „ședința de înfrumusețare” ne-am așezat la masă. Tot restaurantul avea culoarea locală, mobilierul și decorațiunile interioare, îmbrăcămintea și machiajul persoanelor de deservire, vesela și ustensilele restaurantului, instrumentele muzicale, mâncarea, totul era cu specific african și foarte viu colorat.

Totul ne-a plăcut, dar am fost și mai încântați când a apărut o formație muzicală exotică care ne-a delectat cu dansurile și muzica din Africa de Sud. Melodiile tradiționale africane s-au bucurat de acompaniamentul chitarelor, a unui „uculete” (un instrument popular specific african) și bine înțeles a tobelor nelipsite. Cântecele erau foarte armonioase, antrenante, vocile minunate și ritmate, iar mișcările dansatorilor se adaptau în mod sugestiv la melodie. Artiștii erau îmbrăcați în costume multicolore, predominând culorile roșu, galben și verde cu coliere asortate și turbane africane specifice zonei. A fost o seară frumoasă, veselă și binevenită după oboseala călătoriei. După ce am făcut mai multe fotografii am plecat la hotel pentru odihna bine meritată.

Protea – floarea națională a Africii de Sud

3

.

Peninsula Cape. Capul Bunei

Speranțe. Insula Robben. Insula Focilor (Dulker). Colonia de pinguini de pe plaja Boulders. Cape Point.

A doua zi obiectivul principal al călătoriei noastre a fost turul Peninsulei Cape cu excursia la Capul Bunei Speranțe și Cape Point. Capul Bunei Speranțe (Cape of Good Hope) se află în colțul sud- vestic al Peninsulei Capului formând limita de vest al Table Bay. Din punct de vedere geologic stâncile de la cele două capuri, Capul Bunei Speranțe și Cape Point, (la distanță de 2, 3 km între ele) sunt alcătuite din aceleași tipuri de roci ca și cele din masivul Table Mountain. Întreaga porțiune sudică a Peninsulei Capului este un parc național, regiune sălbatică ne atinsă de om.

Primul european care a ajuns în această zonă a fost navigatorul portughez Bartolomeo Diaz, în anul 1488. Expediția pe mare organizată de portughezi sub comanda lui Bartolomeo Diaz a plecat din Portugalia navigând de-a lungul coastei de vest a Africii până la paralela de 22ᵒ latitudine sudică, după care depășind un țărm pustiu, stâncos și crestat a continuat să navigheze până la paralela de 33ᵒ latitudine sudică. A înaintat mai departe spre sud de-a lungul coastei pustii și mai apoi spre est. In acest loc s-a stârnit un vânt puternic, care s-a transformat în furtună, iar navigatorii au pierdut din vedere coasta Africii. După potolirea furtunii, drumul a continuat către est, la un moment dat Diaz zărind țărmul stâncos al continentului African. După acostare navigatorii au luat contact cu locuitorii de acolo care pășteau vacile pe un deal din apropiere. Portughezii au crezut că sunt negri, dar au constatat că au pielea mai deschisă la culoare și părul nu era creț. A fost primul contact al europenilor cu populația ce trăia în aceste locuri. Mai târziu aceștia au fost numiți de olandezi „hotentoți” (bâlbâiți), iar portul unde a ancorat Bartolomeo Diaz, „portul păstorilor” (astăzi Mossel). Diaz și-a condus corăbiile mai departe de-a lungul țărmului spre est și a ajuns la concluzia că vasele sale au ocolit toată

coasta sudică a Africii și se aflau în Oceanul Indian. Deci calea maritimă spre India, în jurul Africii fusese descoperită. In drumul său Diaz a observat un promontoriu stâncos înaintând mult în mare pe care l-a numit „Tormentoso” (Capul furtunilor) datorită vânturilor puternice și permanente din zonă. Din cauza peregrinărilor îndelungate pe ocean și a oboselei echipajului, Diaz a trebuit să se întoarcă în Portugalia. In urma raportului prezentat de comandantul expediției în Africa de Sud, Bartolomeo Diaz, regele Portugaliei Joao al II-lea a schimbat denumirea din Capul furtunilor în Capul Bunei Speranțe, datorită optimismului adus de deschiderea unei noi rute maritime către India și Orient. Mai târziu zona descoperită de Batolomeo Diaz a devenit Colonia Capului, care a fost pe rând ocupată de olandezi, germani, francezi și în final de englezi care au transformat-o în colonie britanică. A rămas cu acest statut până la încorporarea în statul independent Uniunea Sud –Africană în 1910. Tot în acest loc olandezul Jan van Riebeeck a înființat în anul 1652 o tabără în Table Bay ce a evoluat ulterior în orașul Cape Town. Proviziile de carne și apă proaspătă erau vitale pentru navigatorii ce călătoreau spre India și erau procurate din acest loc, orașul Cape Town căpătând denumirea de „ Taverna mărilor ”. Bartolomeo Diaz a descoperit și Insula Robben care se găsește în Table Bay la 30 m deasupra mării. Această insulă a fost pe rând oficiu poștal, spital pentru boli mintale, avanpost militar, teren pentru pășunat și a fost folosită și ca închisoare. Majoritatea navigatorilor care ajungeau aici, debarcau pe insulă pentru a se reaproviziona cu carne și apă proaspătă. Începând cu anul 1652 olandezii au folosit insula drept loc de pășunat pentru animale, iar mai târziu au fost trimiși aici condamnații și deținuții politici. La un moment dat a fost folosită ca loc de refugiu pentru cei nedoriți: bolnavi incurabili, alcoolici, cerșetori, prostituate, iar în timpul Celui de al Doilea Război Mondial a fost avanpost militar, După 1961 prizonierii de culoare care erau deținuți politici erau încarcerați în închisorile din Insula Robben. Aici a fost închis și fostul președinte al Africii Nelson Mandela care a stat în acest loc timp de 18 ani. Pe 1 ianuarie 1999 pe insulă s-a deschis Muzeul Insulei Robben, accesibil vizitatorilor.

Peninsula Capului

Capul Bunei Speranțe (Cape of Good Hope)

La Capul Bunei Speranțe

Promontoriul Capului

În pauză cu doamna Rodica Milu, însoțitoarea grupului Insulele misterioase în depărtare (Mistty Cliffs).

Drumul către Capul Bunei Speranțe

Babuinii de pe șoseaua către Capul Bunei Sperante

Chapman’s Peak

Medalionul care marchează deschiderea drumului de coastă

Șoseaua „Chapman’s Peak”

„Chapman’s Peak”

Vedere generală asupra munților și a litoralului Oc. Atlantic

Vedere generală asupra munților

Back Table văzut (din spate) din Cape Flats

Guvernul portughez a ridicat două repere pentru navigatori: Crucea Diaz și Crucea Da Gama în memoria exploratorilor ce au călătorit în această zonă. Capul Bunei Speranțe este și casa legendară a „ Olandezului zburător ” o navă cu un echipaj format din fantome ale marinarilor, navă sortită să rătăcească la nesfârșit prin apele din apropiere fără să poată să ajungă vreodată la țărm. După ce am trecut de Capul Bunei Speranțe am străbătut drumul pitoresc ce duce la Cape Point trecând pe la Chapman ‘s Peak care este situat la 15 km de Cape Town. Acest masiv muntos are o înălțime de cca. 592 m și poartă numele unui fost ofițer din marina britanică, John Chapman care a călătorit în această zonă. În anul 1607 vasul comandat de John Chapman a ajuns pe plaja de la Hout Bay și marinarii au debarcat în speranța găsirii de provizii proaspete și apă. Golful în care a acostat s-a numit ulterior „Chapman ‘s Chance ” iar muntele alăturat Chapman’s Peak. Mai târziu olandezul Jan van Riebeeck a denumit zona respectivă Hout Bay. Șoseaua este deosebit de pitorească străbătând munții, pe de o parte și țărmul Oceanului Atlantic, cu plajele lui spectaculoase, pe de altă parte. Mergând de-a lungul țărmului Oceanului Atlantic această șosea denumită „ Garden Route ” este monument național și a fost construită între anii 1915 – 1922, când a fost dată în folosință. Străbătând diferite formațiuni geologice cu roci alcătuite din strate de gresii, calcare și granite, cu o gamă largă de culori, în generai în tentă gri – maronie – roșcată, pe o lungime de 9 km, drumul oferă o priveliște minunată, spectaculoasă cu serpentinele și virajele sale periculoase, asupra zonei Hout Bay- Sentinel. Din acest loc se zăresc în depărtare ” Insulele misterioase ” (Mistry Cliffs) care apar sau dispar în funcție de atmosfera de deasupra oceanului. Ceața abundentă și norii joși frecvenți în din zonă au sugerat „apariția și dispariția misterioasă” a acestor insule stâncoase. Mergând mai departe către Cape Point am ajuns într-un sat de pescari unde erau expuse foarte multe obiecte artizanale și suveniruri cu specific african. Alături de magazinașele cu suveniruri, am întâlnit și o foca pe plajă, dresată să danseze un dans african, spre deliciul turiștilor (bineînțeles pe bani). Am cumpărat câteva lucruri foarte frumoase, iar după aceea ne-am îmbarcat pe un vaporaș pentru a merge în Insula Focilor,

Cu vaporul aproape de Hount Bay Insula focilor (Dulker Island)

O focă executând un dans african.

Vedere generala a muntilor, varful Lion's Head

Vedere a micului port Hount Bay

Dulker. Insula este reprezentată de un promontoriu stâncos în apele golfului Hout Bay. Este populată de o colonie de foci cu blană de Cape (Arctocephalus pusillus) o specie de leu de mare și numără cca. 5000 de exemplare. Apa rece a curentului Benguela aduce foarte mult pește care reprezintă hrana de bază a focelor și întreține permanent un vânt puternic. Am văzut pe insulă numeroase foci ce stăteau „ tolănite ” la soare și din când în când săreau în apă pentru a se hrăni cu pește. Insula este suprapopulată, lipsind refugiile sigure în care aceste mamifere să stea pe uscat. Datorită densității focilor, se iscă uneori ” certuri între familii pentru spațiu vital ”, care duc și la lupte între masculii protectori, ce se lasă uneori cu răni profunde în corpurile „ gladiatorilor ”. Nu am avut voie să coborâm de pe vapor, din motive de securitate. Se pare că focele sunt agresive și nu iubesc oamenii. In al doilea rând valurile fiind înalte, puneau în pericol acostarea vaporașului nostru. Alături de foci, pe insula respectivă se întâlnesc numeroase păsări, printre care cormoranul de uscat. De pe vapor am avut fericita ocazie să privim print-un hublou postat pe podeaua vasului, fundul oceanului, cu toată flora și fauna submersă. Era foarte interesant! La revenire în micul port am observat numeroase foci înghesuite, stând la soare pe podelele de lemn ale debarcaderului, amintind de numeroșii porci înghesuiți din fermele porcine de la noi. A fost o călătorie frumoasă în Insula focelor, într-o zi splendidă cu soare, și cu vânt puternic, care a balansat serios vaporașul nostru, dar care în final ne-a încântat pe toți. În continuare am făcut o vizită foarte interesantă la colonia de pinguini africani de pe plaja Boulders. Aici am văzut numeroși pinguini de statură mică ce se mișcau încet legănându- se în mers ca bărcile pe valuri. Pinguinii africani sunt de statură mai mică decât pinguinii antarctici și se hrănesc cu pește, de preferință sardele și hamsii, iar la „ desert ” calamar. Este regretabil că numărul lor scade și este clasificat ca fiind pe cale de dispariție. Este o specie carismatică, foarte simpatizată de turiști, cresc până la 60 – 70 cm înălțime și cântăresc 2, 2 până la 3, 5 kg. Colonia de pinguini pe care tocmai am vizitat-o a fost înființată în anul 1980 pe plaja Boulders lângă orașul Simon. Din păcate populația acestor animăluțe, a

Colonia de pinguini africani de pe plaja De Hoop

Cape Town, vedere generală

Cape Town, vedere generală de pe Signal Hill

Cartier de lux din Cape Town

pinguinilor africani este în continuă descreștere, de aceea rolul acestei colonii este de a ajuta la înmulțirea și creșterea efectivului acestor animale. Pe drumul de coastă ce duce la Cape Point am întâlnit animale sălbatece ce trăiau libere în natură ne supravegheate de om: colonii de babuini, de toate mărimile, adulți și copii, care stăteau pe marginea drumului, și pe șosea, se despăduchiau sau se jucau și așteptau mâncare de la turiști. Struți înalți și puternici care se plimbau lejeri printre mașinile de pe șosea; lama, ruda nobilă a caprei; antilope, căprioare, până și un șoricel, necăjit și pricăjit stătea pe o crenguță și se uita în dreapta și în stânga. Însă nici șoricelul nici celelalte animale nu a scăpat ne fotografiate. Turiștii însă nu le oferă hrană animalelor sălbatice, pentru a nu le deranja habitatul. (Dar la noi?).

Am ajuns la Cape Point care este promontoriul estic al punctului sudic al peninsulei Capului, fiind situat la 2 km de Capul Bunei Speranțe. Farul de pe Cape Point este un punct turistic important cu o vedere excepțională asupra oceanului și a zonei montane din jur. Farul nou este situat la 87 m altitudine și servește pentru ghidarea vapoarelor de pe ocean. Farul vechi a fost instalat în anul 1860 și a fost în activitate până în anul 1919 când a fost abandonat în urma naufragierii navei portugheze „S.S Luisitania”. Acest far este amplasat la o înălțime de 249 metri față de nivelul mării și este ineficace pe timp de furtună și ceață. In prezent este utilizat numai ca punct de observație global al atmosferei și pentru depistarea icebergurilor care vin din Antarctica. Accesul către far se face fie pe o potecă, fie cu telefericul care este denumit „Flaying Dutchman Funiculare” iar numele se pare că vine de la legenda ”Olandezul zburător”. Rampa de urcare a telefericului este de 585 m și nu depășește panta maximă de înclinare de 16٪. Cabina funicularului poate transporta 40 de pasageri în 3 minute până în vârf. De la stația superioară, terminus a funicularului până la far, urcușul pentru cei îndrăzneți se face în continuare pe o potecă abruptă. După ce am urcat cu telefericul la Cape Point de sus de la far am admirat o minunată priveliște asupra oceanului, a plajelor sale

Farul de la Cape Point

Farul de la Cape Point

Africa de Sud, Cape Point, Funicularul

și a zonelor montane înconjurătoare. Programul zilei a fost foarte încărcat și din această cauză am luat prânzul la ora 16! Dar „a mers” mai ales că am avut un prânz foarte gustos pe bază de pește. A „mers” și cina de la ora 20, după care ne-am dus la culcare fericiți și mulțumiți de ziua respectivă, plină de obiectivele interesante pe care le-am văzut.

4. Turul orașului Cape Town.

Grădina Botanică Kirstenbosch. Castelul Bunei Speranțe. Cartierul Bo-Kaap

În această zi (23 august 2022 „zi cu amintiri din trecut ” pentru unii) am avut ca obiective principale turul orașului Cape Town și apoi vizitarea Grădinii Botanice Kirstenbosch.

Orașul Cape Town este al doilea oraș ca mărime după Johannesburg fiind capitala legislativă a țării. Populația orașului la ultimul recensământ număra 3. 740. 000 de locuitori din care 42, 4 ٪ s-au descris ca fiind colorați (metiși), 15, 7٪ albi, 38, 6٪ negri, și 1, 4٪ indieni sau asiatici. Orașul este denumit și „ orașul mamă „ și găzduiește Parlamentul Africii de Sud. Este dominat de masivul Table Mountain, emblema orașului, ce îl străjuește în partea de nord și de est. Pe Table Mountain se poate face o ascensiune urcând pe poteci marcate turistic sau folosind un teleferic cu cabină rotativă de 360 de grade, pentru a savura priveliști minunate. Din păcate, deși era trecut în program o asemenea ascensiune cu funicularul, nu s-a putut face, acesta fiind într-o perioadă de mentenanță. Table Mountain este un masiv muntos care face parte din Provincia West Cape, are o altitudine de 1086 m și o suprafață plană de aproximativ 2 km ², iar denumirea vine de la forma masivului care este plată ca o masă. Masivul este flancat la vest de două coline Lion’s Head și Signal Hill, iar în partea de est se găsește Devil’s Peak și Cape Point. Face parte din munții de încrețire din sudul Africii de Sud și este este alcătuit din punct de vedere litologic din gresii cuarțitice dure dominante, rezistente la eroziune. Vârsta lor este Ordovician (485 – 443 M. a. ). Sub aceste gresii se găsesc șisturi sedimentare micacee, foarte dure și puțin expuse în aflorimente, iar la baza acestei succesiuni litologice sunt intruziuni de granite. In interiorul acestei succesiuni litilogice sunt și unele intercalații de conglomerate și de roci bazaltice. Toate aceste roci sunt dispuse în strate orizontale care se văd cu ochiul liber pe versanții dezgoliți ai muntelui. Datorită eroziunii corpuri stâncoase din Table Mountain sunt desprinse de pe versanți și transportati pe litoralul oceanului, fiind întâlniți pe plaja orașului Cape Town sub

formă de fragmente, mai mult sau mai puțin rulate, mai mici sau mai mari, unele dintre ele având și sute de kilograme. În partea de vest, pe coasta Ocenului Atlantic se găseste o catena muntoasă cu 12 vârfuri aliniate, care poartă denumirea de „Doisprezece apostoli ”.

Situat pe malul Table Bay orașul Cape Town este considerat cea mai veche localitate urbană din Africa de Sud. Compania Olandeză a Indiilor de Est a fost înființată în anul 1652 ca stație de aprovizionare pentru navele olandeze care treceau către India și Orientul îndepărtat. Se pare că primele informații asupra populării regiunii din cele mai vechi timpuri au fost găsite în peștera Piers, dar nu există izvoare istorice scrise înaite de sosirea lui Bartolomeo Diaz. Navigatorul portughez a fost primul european care a atins țărmul de sud al Africii și a menționat în raportul său către regele Portugaliei, relatări despre populația ce locuia în această zonă. Mai târziu mulți navigatori europeni au urmat ruta deschisă în drum spre India: Vasco Da Gama, Francisco Almeida, etc. La sfârșitul secolului al XVI- lea numeroase corăbii portugheze, daneze, olandeze și engleze au continuat să oprească regulat în Table Bay în drumul lor spre Indiile de Est. Regiunea a luat o amploare deosebită datorită comerțului cu tutun, băuturi, cupru, fier, în schimbul cărnii proaspete și a apei. Toți acești invadatori în regiunea Table Bay sunt considereți împreună cu triburile locale strămoșii poporului africander. Burii au jucat un rol foarte important asupra Africii de Sud și a orașului Cape Town, în special. Au fost invinși de englezi în cele două războaie și au pierdut teren în favoarea Regatului Unit al Marii Britanii. Cape Town a devenit capitala Coloniei Capului și a obținut propriul parlament, un prim ministru și dreptul la vot care nu era pe bază rasială. În 1910 Marea Britanie a format Uniunea Sud Africană prin unirea Coloniei Capului cu cele trei republici bure, iar orașul Cape Town a devenit capitala legislativă a uniunii și mai târziu a Republicii Africa de Sud. Cape Town este situat la aceeași latitudine cu orașul Sydney din Australia, Buenos Aires din Argentina și echivalent cu Casablanca și Los Angeles. Muntele masă (Table Mountain) cu stâncile sale aproape verticale și vârful plat la peste 1000 m înălțime, cu Devil’s Peak și Lion’s Head de o parte și de alta formează împreună un fundal muntos care înconjoară zona centrală a orașului Cape Town, creind așa numitul City

Bowl (Castronul Orașului). In acest cartier frumos s-a construit un un stadion minunat (Bowl) cu ocazia Campionatului mondial de fotbal din 2010 și care a fost gazda semifinalei dintre Olanda și Uruguai.

Spre sudul orașului, Peninsula Cape se prezină ca o coloană vertebrală pitorească care merge zeci de kilometri în lungul litoralului Oceanului Atlanatic și se termină în Cape Point. Multe din suburbiile orașului se găsec în această zonă, care este o câmpie litorală ce se numește Cape Flats și se întinde pe o distanță de 50 km.

Deci regiunea Cape Town este caracterizată prin lanțuri muntoase accidentate, câmpii de coastă, văi interioare pitorești, zone semideșertice și plaje spectaculoase.

Vegetația luxuriantă ne-a încântat tot drumul parcurs până acum în Cape Town. Totul este verde deși este perioadă de iarnă. Numeroși palmieri, bordează șoselele orașului, iar plantele mediteraniene cu frunza lucioasă, cerată și groasă plină de sevă, se întâlnesc peste tot. Pădurile de eucalipt ocupă suprafețe foarte mari fiind răspândite și pe versanții munților. Britanicii au adus eucaliptul din Australia pentru a aseca mlaștinile, iar acest arbore s-a aclimatizat foarte bine condițiilor climatice din regiune. De asemenea este frecventă în zonă o specie de salcâm (Accacia cyclops) adusă tot de englezi în scopul de a stabiliza nisipurile. Pe Table Mountain se găsesc cca. 2200 de specii de plante, mai mult decât în Regatul Unit care are în total 1200 de specii. Multe dintre acestea, inclusiv specii de Protea cynaroides sunt endemice muntelui și nu se găsesc în altă parte. Protea cynaroides este floarea naționalaă a Africii de Sud și floarea emblematică a Proiectului Protea atlas derulat de Institutul Botanic Național din Africa de Sud. Floarea respectivă are o durată lungă de viață în aranjamente florale și este o floare uscată excelentă. Culoarea variază de la un alb- cremos la un cărămiziu închis, dar cele mai apreciate sunt cele de culoare roz- pal, cu o strălucire argintie. Unele specii de plante din această zonă sunt restricționate și amenințate de dispariție, iar altele sunt protejate parțial printr-un sistem de peste 30 de rezervații naturale, inclusiv Parcul Național Table Mountain care acoperă aproape jumătate din suprafața orașului Cape Town.

Grădina Botanică Kirstenbosh. Mormântul lui Henry Harold Pearson

Expoziție de Protea la Grădina Botanică

Între plante și flori, intr-o zi minunata, În Grădina Botanică

La statuia lui Nelson Mandela din Grădina Botanică, Cape Town

Statueta dubla simbolizand prietenia oamenilor

Spitalul Groote Schuur, din Cape Town

Mai multe specii de Protea, floarea națională a Africii de Sud

Colonia de pinguini africani de pe plaja Boulders

Prietene de ocazie în Gradina Botanica din Cape Town

Geografia urbană a orașului Cape Town este influențată de contururile naturale ale masivului Table Mountain, vârfurile înconjurătoare, dealurile Durbanville și câmpia litorală cunoscută sub numele de Cape Flats. Acestea împart orașul în mai multe suburbii, care sunt grupate în opt regiuni având atribute comune de limbă, tradiții și cultură.

În umbra masivului Table Mountain se găsește una dintre cele mai frumoase și mai complexe grădini botanice din lume, Grădina Botanică Națională Kirstenbosch, parte a regiunii floristice Cape, care face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. În această rezervație naturală se găsesc peste 22. 000 de specii de plante, unele din ele foarte vechi, altele extrem de rare și unice precum Protea, ericaceele, etc. Multe din plantele existente sunt acoperite de sere de sticlă, pentru a fi protejate. Grădina Botanică este amplasată într-o zonă cu precipitații bogate, astfel încât plantele nu au de suferit de lipsa de apă și se dezvoltă armonios. Aici se pot vedea copaci celebri precum baobabul (arborele butoi) și o varietate de plante medicinale grupate într-un sector special al grădnii. Anul 1913 a marcat nașterea Grădinii Botanicii din Cape Town, care are o suprafață de 528 ha și a luat ființă la inițiativa botanistului englez Henry Harold Pearson, Profesor la Universitatea din Cape Town. Datorită profesorului Pearson, Grădina Botanică găzduiește numai plante indigene, unele dintre ele pe cale de dispariție. Multitudinea de flori, arbuști și arbori din grădină oferă un tablou cromatic și olfactiv de neuitat. Grădina Botanică oferă posibilitatea unei plimbări relaxante în aer liber pentru toti cei care vizitează acest loc minunat. In Grădina Botanică din Cape Town se găsește și mormântul profesorului Pearson care a dorit să fie îngropat în grădina căreia i-a dat naștere. Cape Town este unul dintre cele mai frumoase orașe ale lumii, cu clădiri masive, clasice în stil britanic, adevărate palate care împodobesc centrul și alături de minunatele parcuri verzi impecabil întreținute dau farmec orașului. Așa de exemplu Primăria din Cape Town este o clădire impunătoare construită în stil victorian care are în interior un turn asemănător cu turnul Big Ben din Londra. În fața clădirii primăriei, în

Table Mountain, structură geologică și litologică

Sat african de tip ,,bidonville”

Cladirea veche a Primariei din Cape Town cu ,,Tumul Big Ben"

Poarta de intrare la Castel. (Castle of Good Hope)

În fața clădirii Primăriei, cu statuia lui Nelson Mandela în balcon

Zidul Castelului din Cape Town

În vizită la Castelul Bunei Speranțe din Cape Town

Cartierul divers colorat „Bo Kaap”, atracția turiștilor

Cartierul colorat „Bo Kaap” al imigranților africani

Turiști pe Signal Hill veniți la spectacolul apusului de soare

Apus de soare văzut de pe Signal Hill

balcon, se găsește statuia lui Nelson Mandela, care din acest balcon s-a adresat pentru prima oară de la eliberare unei mulțimi de 300. 000 de oameni citindu-le ”Declarația de Independență” în anul 1994. In apropierea clădirii Primăriei din Cape Town se află frumoasa Clădire a Parlamentului Africii de Sud, construită și acesta în stil victorian. Tot printre clădirile impotante din Cape Town este de menționat și „Memorialul Cristian Barnard ” un edificiu realizat în memoria doctorului care a făcut primul transplant de inimă din lume la Spitalul Groote Schuur din Cape Town. Operația a fost făcută pe data de 3 Decembrie 1967, iar primul om care a primit o inimă nouă a fost Louis Washkansky în vârstă de 54 de ani care avea diabet și probleme cardiace grave. Inima a fost prelevată de la o tânără pe nume Denise Darvall, victimă a unui accident de mașină. Persoana operată a trăit 18 zile, a discutat cu cei din jur ar a murit de pneumonie. Impactul mediatic al operației a fost foarte mare și toate ziarele, televiziunile și radiourile din lume prezentau detalii în legătură cu starea pacientului. Transplantul cardiac a fost practicat cu succes în continuare de doctorul Cristian Barnard, care a murit la 1 Septembrie 2001.

În centrul orasului Cape Town se găsește „Castelul” care reprezintă prima acțiune de colonizare de pe teritoriul Africii de Sud, Se numește și Castelul Bunei Speranțe și este o fortificație construită de Compania Olandeză a Indiilor de Est în anii 1666 – 1679 în scopul de a păzi una din cele mai importante rute maritime pe care se transportau mirodeniile din India spre Europa. Materialele pentru construirea acestei fortărețe au provenit din rocele dure din Table Mountain. Este prima clădire colonială din Africa și implicit cea mai veche de pe aceste meleaguri. A fost deteriorată în timpul celui de al doilea război cu burii, în proporție de 40٪, dar a fost restaurată pentru ca în ziua de astăzi să fie una din cele mai impresionante clădiri de pe continentul african. Cetatea găzduia o biserică, o brutărie, diverse ateliere, magazine și chilii. In timpul războiului anglo –bur o parte a castelului a fost folosită ca închisoare pentru sclavi și infractori, iar fostele celule și camere de tortură au rămas până astăzi ca muzeu. Muzeul din clădire cuprinde exponate din perioada colonizării Africii de Sud, iar multe dintre exponate arată tratamentul la care erau

supuși sclavii. Castelul a fost restaurat de mai multe ori, iar în 1936 a fost declarat Monument istoric. Din 1969 este cunoscut sub denumirea de Monument Național și de la 1 Aprilie 2000 drept „Sit de patrimoniu provincial”. Castelul este cel mai bine conservat exemplu de fort al Companiei Olandeze a Indiilor de Est. In prezent este sediul unei unități militare și muzeu.

Am trecut apoi să vizităm cartierul Bo Kaap, un cartier plin de viață în care trăiesc mulți artiști și yupi, amestecându –se cu mulți musulmani. Este cartierul imigranților din Malaezia, Indonezia și Tailanda, care, atunci când au venit în Africa de Sud au fost făcuți sclavi, iar în momentul abolirii sclaviei (1833) ca semn de bucurie și recunoștință pentru libertate și-au construit case pe care le-au vopsit în culori optimiste, roz, bleu, vernil, galben, lilas etc. Cartierul cuprinde și multe moschei, loc de rugăciune pentru musulmani. Culorile vii și atractive ale caselor înveselesc atmosfera și constiue un obiectiv interesant pentru turiștii care vin aici. După vizita în cartierul „colorat”, spre seară am asistat la un apus de soare minunat, cum numai în Africa de Sud se vede, de pe Signal Hill. Era o feerie să privești cum soarele coboară încet, încet și se ascunde în final după orizontul arzând în culori ce nu pot fi descrise în cuvinte la contactul cu oceanul. Pe Signal Hill se adună permanent foarte mulți turiști pentru a privi acest feeric apus de soare. Asa a fost și acum! Am petrecut o zi frumoasă, bogată în obiective interesante și am avut noroc și de o vreme minunată, cu caldură și soare ca în timpul verii. Seara am fost la restaurantul „Pigalle”unde am luat cina și am dansat. Orchestra a fost plăcută. A fost foarte amuzant! După cină am plecat la hotel pentru odihna binemeritată.

5. Acvariul „Two Oceans”

Ziua următoare (24 august 2022) a început destul de rău, era frig, vânt și nori aducători de ploaie. In acestă zi nu am avut program comun, fiind planificată o excursie opțională într-o zonă viticolă, orășelul Franschhoek. Trei persoane din grup au optat pentru această excursie, dar care au vizitat orasul și au participat la o degustare de vinuri, dar noi nu am optat. Acest oraș atrage foarte mulți turisti. Orașul datează din secolul XVII când hughenoții francezi au venit pe aceste meleaguri și au început să se ocupe cu cultura viței de vie. Pământul fiind fertil și fiind lucrat cu pricepere, în scurt timp Africa de Sud a devenit una dintre cele mai mari producătoare de vinuri din lume. Orașul este încântător, cu străduțe în stil franțuzesc și cu clădiri istorice conservate foarte bine. Foarte multe denumiri sunt franțuzești păstrate de-a lungul anilor, în amintirea hughenoților francezi, chiar și denumirea orașului de Franschhoek. După micul dejun am plecat de la hotel cu Antonia și cu domnul Vitcu în oraș, cu autobuzul hotelului, dar domnul Vitcu fiind puțin răcit sa întors la hotel. Pentru ziua respectivă am avut mai multe obțiuni: acvariul „Two Oceans”, care cuprinde fauna maritimă din cele două oceane (Atlantic și Indian), Muzeul de Artă Modernă, o plimbare prin port, sau alt ceva interesant. Am pornit către acvariu dar ne-am oprit la un magazin, un mare shoping cu specific african și nu ne mai putem desprinde din minunatele lucruri și obiecte prezentate acolo. Am văzut diverse toalete viu colorate și cu modele africane, poșete minunate, din materiale speciale, bijuterii din pietre prețioase, statuete de toate mărimile, specifice Africii, din lemn de abanos, mahon sau tec, precum și din cuart, malachit, bazalt, ametist, granți etc. , până și podoabe de Crăciun sub formă de brăduți sau dansatoare africane. Magazinul ne-a încântat cu frumusețea și diversitatea produselor și nu am putut pleca până nu am cumpărat ceva: două statuete de abanos tot în stil african (un El și o Ea).

Am mers mai departe la acvariu și ne-am minunat când am constatat cât este de mare și complex. Pești de tot felul de la cei mai mici (gen hamsii), căluți de mare, reptile, broaște țestoase și până la rechinii

uriași de cca. 4 m. Am văzut toată fauna maritimă din cele două oceane. Pentru noi surpriza a constituit-o aici tunelurile de sticlă care străpung acvariul, așa încât ai sensația că te afli pur și simplu în mijlocul lumii marine. Pisici de mare de toate dimensiunile (pot ajunge până la 2 m lungime și o greutate de 250 kg) se plimbau deasupra capetelor noastre, sau se odihneau pe nisipul din fundul bazinelor, ignorând complet viețuitoarele mai mici. Câte un peștișor mai curajos se urca în spinarea unei pisici de mare, dar nu rămânea prea mult în acel loc. În una din săli erau cilindri uriași din sticlă, plini cu apă și cu meduze diafane, care dansau elegant aproape de suprafața apei. Pereții sălii erau placați cu oglinzi încât aveai impresia că sunt mult mai mulți cilindri decât erau în realitate. Acvariul este foarte bine organizat și foarte frumos aranjat, așa că mulți vizitatori sunt atrași de acest obiectiv turistic. În incinta acvariului este o sectie rezervată pinguinilor africani. Au fost create toate condițiile să trăiască fericiți în mediul lor narural. Aici au tot ce își doresc: stânci, nisip, apă, mâncare, cuști de odihnă și se plimbă în voie, bine înțeles pe un teritoriu limitat. Am nimerit cu noroc în momentul când li s-a adus hrana. A venit îngrijitoarea îmbrăcată în culorile piguinilor (alb și negru) adus un vas mare cu pește și o listă cu potențialii flămânzi, așezându-se pe un scaun mic, iar pinguinii la rând veneau să-și primească peștisorul. Fiecare pinguin era notat după ce primea hrana în cioc. Unii pinguini mai gurmanzi, se reîtorceau pentru a primi o porție dublă de pește, dar erau refuzați. Un pinguin mai mic, nu reușea să înghită peștișorul, cam mare pentru el, pe care l-a primit și atunci un pinguin mai voinic, s-a repezit la el și i l-a luat din cioc. Sărăcuțul s-a reîntors rapid la îngrijitoare, legănându-se, ca să –și recapete porția de pește pierdută, iar aceasta văzând scena, l-a gratulat cu un pește mai mic. A fost foarte amuzant cum piguinii stăteau cuminți la rând să-și primească porția de mâncare, fără să se înghesuie, sau să iasă din rând, parcă erau copiii de la cantina unei grădinițe, care așteptau cuminți să primească desertul, o prăjitură sau o ciocolată. Ne-am distrat copios urmărind în detaliu ritualul hrănirii pinguinilor și ne-am mirat cât de disciplinați și cuminți erau aceste animăluțe așteptând corect la rând rația de mâncare.

Elefant construit din deșeuri metalice: observatori Lili și Antonia

Rezervatia de pinguini africani de la Aquariul ,,Two Oceans”

Așteptând microbuzul de retur la hotel în Cape Town

Casă tipic africană

Am plecat mai departe cu gândul să ajungem la Muzeul de Artă Modernă, dar în drum fiind ora prânzului ne-am oprit să mâncam ceva la un bistrou african. Trecând canalul peste un pod mobil care tocmai se lăsase, am nimerit într-un mic magazin de diamante. A fost ceva strălucitor, să vezi atâtea diamante, la ele acasă, într-un mic magazin, dar cu o valoare foarte mare, a fost o mare șansă. Predomina Tanzanitul, un diamant bleu, foarte frumos, de toate mărimile și prețurile, iar monturile în inele, cercei, broșe etc. erau diferite, de platină, aur galben, aur alb, dar și prețurile pe măsură. Foarte amabilă vânzătoarea ne-a oferit diverse bijuterii, la prețuri diferite, cu unele reduceri, dar cu regret chiar prețurile reduse, erau cu multe zerouri. In drumul nostru am intrat într-un magazin enorm pe două etaje cu o varietate foarte mare de obiecte africane. Erau expuse afară în primul rând tot felul de animale în marime naturală făcute din deseuri de tablă, resturi electronice din diferite aparate sau din piatră: elefanți, lei, tigri, crocodili, caprioare, rinoceri, girafe etc. De asemenea am văzut o serie de statuete, în maniera artei moderne, foarte interesante, cioplite în rocile din masivele montane înconjurătoare. Nu știm dacă erau de vânzare, dar erau expuse în jurul magazinului spre satisfactia turiștilor. După turul animalelor expuse afară am intrat în magazin unde am văzut o bogăție de obiecte cu specific african: statuete de tot felul și de toate mărimile, facute din toatetipurile de materiale, lemn, minerale, cristale, etc. , articole de menaj, tesături cu motive africane, măști, instrumente muzicale, etc. , dar Antonia a spus să plecăm că sunt prea mulți „ draci ” (se referea la statuetele negre, unele hidoase, specifice triburilor africane). Ne-a părut rău că nu am văzut și muzeul pentru că nu am avut timp, deoarece s-a lăsat seara și a trebuit să ne întoarcem la hotel. Cu toate că ziua nu a fost prea frumoasă, a fost frig și vânt, noi am fost mulțumiți, deoarece am vizitat orașul. , am văzut lucruri frumoase și ne-am bucurat de cunoștințele dobândite. Ne-am culcat fericiți, fără dureri de cap și de picioare după o zi plină.

6. Capul Acelor (Cape d’ Agulhas). Mossel Bay

În ziua următoare (25 august 2022) după un mic dejun copios neam îmbarcat în microbuz, cu tot cu bagaje și am plecat către Moseel Bay. Am stat la Cape Town patru zile și am văzut tot ce se putea vedea într-un timp limitat. Cu regret am spus la plecare „ La revedere Cape Town, pe data viitoare”!. Nici în această zi vremea nu a fost prea frumoasă, vântul era predominat în zonă, iar nori prevestitori de ploaie se ridicau pe cer. Am mers foarte mult cu mașina pe șoseaua Garden Route dela Cape Town la Mossel Bay. Am străbătut zona cea mai agricolă a țării. De-a lungul șoselei am trecut pe lângă localități imense locuite de băștinași. Satele cu case foarte rudimentare din caron sau tablă, se întind pe zeci de hectare, iar locuitorii se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor. Mulți dintre ei sunt imigranți din Senegal, Ghana, Uganda, deoarece Nelson Mandela după ce a ajuns președinte, a deschis granițele țării și atunci au năvălit foarte mulți străini în Africa de Sud, cătând de lucru. Tot drumul este bordat cu imense livezi de meri, piersici, etc. , dar se găsesc și zone întinse cultivate cu vița de vie. Populația albă din regiune, provine din vechii coloniști olandezi (fermieri) care s-au stabilit aici și i-au învățat pe băștinași să practice agricultura. Fiind zona cea mai agricolă a țării am văzut în drumul nostru suprafețe întinse cultivate cu cereale, rapiță, sfeclă de zahăr, etc.

Am coborât pe tărmul oceanului și am ajuns la Capul Acelor (Cape d’ Agulhas) care este un promontoriu stâncos și reprezintă punctul cel mai sudic al continentului african. De asemenea este și zona de separare între Oceanul Atlantic și Oceanul Indian. Stâncile din acest loc alcătuite din gresii și calcare silicioase foarte sunt dure sunt ascuțite, sub formă de ace, iar plajele sunt stâncoase și nisipoase. Numele de ”Agulhas ” însemnă în portugheză „ ace” și se referă probabil la acele busolelor care, fiind în punctul cel mai sudic, indică numai nordul magnetic și geografic. Potrivit altor surse, termenul de „ ace” s-ar putea referi la numeroasele stânci sub formă ascuțită, de la suprafață sau submerse, sau la recifii sub acvatici care sunt proeminenți și care constitue un pericol pentru navigatori. Zona

Apele permanent învolburate ale celor două oceane

„Punte umană” între cele două oceane

Farul de la Capul Acelor

Informații turistice la Capul Acelor (Cape d'Agulhas)

respectivă este și cimitirul multor nave ale navigatorilor care doreau să se apropie de tărm. Cape d’Agulhas este și capătul liniei de graniță care separă cele două oceane. Aici se ” ciocnesc ” cele două curente, Agulhas, cald venit din Oceanul Indian și curentul Benguela, rece, venind din Oceanul Atlantic. Pe tărm se găsește și un far călăuzitor pentru navigatorii care ajung în sudul Africii. Ca urmare este amplasată în acest punct o placă ce delimitează granița între cele două oceane: Oceanul Indian pe de o parte și Oceanul Atlantic, pe de altă parte. Clima în zonă este foarte capricioasă și se caracterizează aproape continuu prin vâturi și furtuni puternice și foarte frecvente. După ce am infruntat un vânt care aproape ne-a culcat la pământ, dar am rezistat și am reușit să facem fotografii, să imortalizăm zona respectivă, ne-am urcat în mașină, amețiti de vânt și am luat prânzul într-un resurant rustic interesant în localitatea cu același nume. Mossel este un oraș portuar pe malul Oceanului Indian în Provincia Western Cape, fiind situat între Capul Bunei Speranțe și satul Humansdorp pe Garden Route. Barolomeo Diaz a acostat în februarie 1488 în acest loc și a ridicat o cruce, iar locul a fost numit Saint Blaise. Mai târziu navigatorul olandez Paulus van Gaerden a numit acestă localitate Mosselbaad (Golful Midiilor) deoarece a găsit aici midii din abundență. Golful a fost folosit zeci de ani ca stație de alimentare, cu provizii proaspete, la jumătatea drumului către India de către navigatori. In anul 1720 primii albi s-au stabilit aici (olandezi), iar în anul 1848 Mossel a obținut statutul de oraș și apoi, în 1852 pe cel de municipiu. Am ajuns la Mossel și am fost cazați la un hotel ce se numea Diaz, în cinstea navigatorului portughez. Hotelul este amplasat pe malul Oceanului Indian. Am luat camera în primire și ne-am culcat, puțin bulversați de vântul de la Capul Acelor, dar fericiți că am aflat și am văzut ceva nou și deosebit.

7. Complexul peșterilor Cango.

Ferma de struți Oudtshoorn. Cango Wildlife Ranch

Am început o nouă zi (26 august 20022) cu dreptul. De dimineață am văzut un răsărit cu soare minunat de la fereastra hotelului, care fiind situat pe malul oceanului oferă o priveliște splendidă deasupra apei. După micul dejun am început să vizităm obiectivele planificate pentru ziua de astăzi. În primul rând am avut programată vizitarea peșterii Cango. După ce am străbătut unul dintre cele mai frumoase drumuri de coastă cu peisaje de vis, cu multe serpentine și trecători spectaculoase am ajuns la obiectivul programat pentru astăzi și anume Complexul peșterilor Cango. Aceste peșteri reprezintă un complex de grote magnifice, care se găsesc în calcarele precambriene de pe versanții lanțului muntos Swarthberg din Micul Karoo, Provincia Western Cape, Africa de Sud. Peșterile reprezintă cele mai minunate creații naturale din zonă și sunt situate de-a lungul frumosasei Garden Route, renumită pentru golfurile spectaculoase cu stânci înalte, estuare, munți masivi, râuri și cascade superbe. Cavernele sau format în milioane de ani prin acțiunea apelor care s-au infiltrat, prin crăpăturile înguste în calcare și au produs aceste minunate grote. Peștera Cango face parte din acest complex și reprezină și un sit arheologic în care au fost găsite fosile și resturile unor asezări omenești din epoca de piatră. In peșteră se găsește o uimitoare etalare de opere de artă naturală, create de apa care a modelat rocile calcaroase timp de milioane de ani. Peștera are la intrare o galerie imensă, spectaculoasă, ca un adevărat palat de cristal. Se întâlnește aici, ca și în sălile următoare, o impresionantă colecție de stalactite și stalagmite, unele unite sub formă de coloane (stâlpi) groase de calcar, dar și unele formațiuni, ca îmitând ramuri de copac, întinse în toate direcțiile. De asemenea de menționat sunt draperiile din calcar, care atârnă pe pereții peșterii ca niște cascade împletite, de o rară frumusețe. Peștera este luminată și toate aceste formațiuni apar bizare și totodată minunate, iar când lumina se stinge în peșteră, iar în spatele acestor formațiuni calcaroase sunt amplasate becuri luminoase, se realizează un

spectacol feeric. O prate din aceste formațiuni au primit anumite denumiri după aspectul lor: „ cuplul de însurăței ”, „ șalul agățat”, „ lumânarea ”, „ aripa îngerului ”, „ fântâna de poveste ”, etc. Una din galeriile cele mai interesante este „ acul Cleopatrei ” care s-a format în 150. 000 de ani, are 9 m înălțime, acoperișul este ornamentat, iar culoarea este gri închis. Galeria este marcată cu nișe misterioase și cu sculpturi în formă de pandantive. Prima peșteră din acest complex a fost descoperită de un fermier Jacobus van Zyl, iar galeria centrală din peștera Cango poartă numele descoperitorului. Acestă peșteră a fost locuită de oameni primitivi din timpuri străvechi, astfel încât ea reprezină nu numai un obiectiv turistic și unul arheologic, istoric și cultural. După ce am văzut peștera Cango am plecat mai departe având ca obiectiv vizitarea unei ferme de struți. Capitala struților din Africa de Sud este orașul Oudtshoorn. In acest oras, situat într-o zonă aridă, separată de Oceanul Indian printr-un lanț de munți spectaculoși au început să fie deschise și exploatate ferme de struți încă de la începutul secolului al XIX – lea. Struții au fost crescuți în special pentru pene care erau foarte căutate pentru pălăriile doamnelor. Erau căutate în special penele albe, provenite din coada masculilor, căci cele de la femele au culoare gri. A fost perioada când un kilogram de pene de struț valora cât un kilogram de aur. Lovitura de grație a acestei mode a fost invenția automobilului. Odată cu apariția mașinilor, doamnele nu au mai putut purta pene de struți la pălarii, așa că în momentul înlocuirii caleștilor trase de cai, cu automobilul, cererea de pene de struț dispărut. Dacă cererea de pene de struț s-a diminuat în timp, fermierii nu s-au descurajat și au continuat să crească struți pentru alte foloase. Acum se cresc pe scară largă struți pentru carne, ouă, piele și bine înțeles, dar mai puțin pentru pene. Pielea de struț prelucrată este folosită la fabricarea poșetelor, portmoneelor și a altor obiecte de lux, care se vând foarte scump. Carnea de struț este foarte gustoasă și cerută de marile lanțuri de restaurante din întrega lume. Ouăle de struț sunt foarte bune în alimentație și consistente. Un ou de struț are consistența a 24 de ouă de găină. Ouăle de struț, au coaja groasă putând suporta 150 kg. Am avut fericita ocazie să vizităm o fermă de struți din orașul Oudtshoorn. Ghidul de la fermă ne-a prezentat tot ce este în legătură cu creșterea struților și

Peștera locuită în epoca de piatra

Dantelăria din peștera Intrarea în peșteră

Draperiile calcaroase caracteristce peșterii Cango

La ieșirea din peșteră

Leul din rezervație

Rezervatia de animale salbatice (Ranch of Wildlife Animals)

Ghepardul mângâiat de dresor

Struți: masculul cu pene albe și negre, femela cu pene gri

Vizită la Ferma de struți de la Oudtshoom

Hrănirea struților din Cango Ostrich Farm

foloasele pe care le aduc. Cât privește evoluția struților din faza de ou și până în faza de adult, ghidul ne-a arătat toate etapele începând cu incubatorul, apoi cu procesul de clocire și de scoatere a puilor. Ne-a vorbit apoi despre culoarea penelor la struți, masculii sunt cu pene negre și albe în coadă, iar femelele au penele de culoare gri și mai închise la culoare, în coadă. Am aflat amănunte despre împerecherea struților și despre clocirea oulelor, care se face nu numai în incubator ci și pe cale naturală. Ghidul ne- a vorbit apoi despre creșterea puilor care este un proces destul de complicat și anevoios și necesită multă atenție și răbdare. Struții se hrănesc cu semințe și cu niște comprimate fabricate special pentru ei. Sunt lacomi și se reped cu vitezaă la mâncare. Ghidul ne-a oferit un experiment. A dat unui turist din echipa noastră un vas cu semințe și l-a spus să se apropie de gardul care împrejmuia colonia de struți. In momentul când au simțit mâncarea struții s-au repezit și au început să mănânce cu lăcomie semințele din caston peste capul colegului, care a ieșit ne „șifonat” din clenciul cu struții. Și o colegă din grup, a încercat „ aventura ” și era să rămână fără cercel, recuperat rapid de îngrijitor, din ciocul unui struț. Erau așa de hămesiți încât nu țineau cont de nimic, iar colegul nostru nu a rezistat prea mult atacurilor gurmande ale struților și s-a retras la timp. Struții masculi ating greutatea de 150 kg, iar femelele merg până la 110 kg. Am văzut la fermă și două păsări Emu, din Australia, asemănătoare cu struții, care sunt mai mici, mai agresive, dar și mai rapide. Viteza lor de deplasare este mult mai mare decât a struților obișnuiți. Am plecat de la fermă după ce am vizitat magazinul fermei, care oferea spre vânzare multe și diverse obiecte produse la fermă: ouă de struț, frumos ornate, poșete și portmonee din piele de struț, pămătufuri pentru praf din pene de struț și altele. În programul de astăzi era inclusă și vizita la o fermă de animale sălbatice, Ranch Wildlife Cango, care traiau în habitatul lor natural, dar erau în captivitate. Era un fel de Grădină Zoologică, foarte întinsă din care nu lipseau păsările. reptilele și animlele mari. Intrarea în acest ranch este specifică, reprezentată printr-un culuoar foarte înalt, marginit de dinți uriași, simbolizând o gură enormă de crocodil. Am văzut aici lilieci, o specie de talie mai mare specifică Africii de sud, lilieci care vânează ziua și dorm noaptea. Erau în diorame speciale tot felul de reptile vii, cobra,

Lilieci atârnați în tavan

Flamingo cu aliura lor gratioasa

În „gura crocodilului”. Intrarea în Cango Wildlife Ranch

Mangusta atentă la zgomote

Păunul fericit și Antonia

șarpele de casă, boa, pitonul etc. Mangusta stătea dreaptă și foarte atentă la zgomotele din jur. Am văzut tot felul de păsări: vulturul pleșuv avea aripile tăiate ca se nu plece din țarc, iar alte păsări aveau peste veliere plase întinse ca să nu zboare. Păsările flamengo pășeau cu eleganță la marginea lacului etalându-și diversitatea și frumusețea culorilor. Crocodilii foarte mulți și foarte mari, stateau nemișcați la soare, încât dădeau impresia că sunt morți. Hipopotamii din rezervație se numesc „ pigmei ” pentru că sunt mici și negri. Ei sunt protejati aici, aceasta specie fiind pe cale de dispariție, întrucât erau foarte vânați de populația triburilor autohtone pentru carne. Vidra, era foarte veselă și jucăușă, repetând numeroase tumbe în apă; se pare că era foarte fericită pentru că și-a pierdut tovarășul de viață și urma să i se aducă altul. Am văzut lemurieni sărind veseli din creangă în creangă, simpatici ca niște ursuleți colorați în alb și negru. Un păun își rotea coada mândru de imensitatea și frumusețea coloritului ei. Alături era un porc spinos, plin de țepi de care nu se apropia nimeni. În alt sector al rezervției erau animalele mari:leul cu consoarta lui, leoaica, ghepardul care primea vizite; te puteai duce să-l mângâi, dar sub supravegherea unui îngrijitor și bineînțeles cu o „ taxă de mângâiat”. Am mai văzut un exemplar minunat de tigru alb care a fost adus din Bengal (India) și leoparzi. Scopul acestei ferme este de protejarea animalelor pentru reproducere. A fost o zi minunată, însorită și călduroasă și toate animalele au beneficiat din plin de frumusțea zilei. In această vizită am beneficiat și de un ghid foarte bine pregătit ce ne-a explicat în amănunt viața animalelor din captivitate. După ce am văzut toate animalele din rezervație am mers la resturantul din incinta fermei și am luat masa de prânz. Am mâncat ceva deosebit; grătar de struț și de crocodil și toată lumea a fost fost încântată de mâncarea deliciosă ce ni s-a servit. Ne-am întors la hotel după o zi frumoasă în care ne-am bucurat de toate obiectivele vizitate. Mâine avem o altă zi!

8. Mossel Bay. George. Johannesburg. Hazyview.

Astăzi 27 august 2022 am plecat de la hotel la ora 5 fără să luăm micul dejun. (l-am luat la pachet). Am ajuns la aeroportul din orașul George, un aeoport micuț, puțin aglomerat, dar destul de intim. La ora 9, 15 ne-am îmbarcat pentru Johannesburg și după o oră și jumătate de zbor am aterizat pe marele aeroport din Johannesburg (1100 km între George și Johannesburg). După ce am coborât am schimbat mijlocul de transport cu microbuzul ce ne aștepta, am schimbat și ghidul care de data asta era o femee, o negresă ce era și soferul microbuzului. Am plecat din aeroportul din Johannesburg la ora 11, 30 și trecând prin aglomerația de mașini din Johannesburg ne-am continuat drumul spre orașul Hazyview unde eram cazați. Prima parte a drumului a fost marcată de un peisaj dominat de diverse culturi. Fiind o zonă de câmpie am întâlnit suprafețe imense acoperite cu culturi de cereale, livezi de portocali, de meri, de piersici și culturi masive de viță de vie. Am aflat că orașul Hazyview este orientat spre agricultură și turism. Este situat în Provincia Mpumalanga și se remarcă în special prin producția de banane și de nuci macadamia. Este cunoscut și ca poartă de acces către renumita Panorama Route cu cascadele sale, cu pădurile și priveliștile panoramice de la God’s Window (Fereastra lui Dumnezeu) și Blyde River Canyon. În partea a doua a drumului către Hazyview au început să apară munții și peisajul s-a schimbat. Stânci masive de o frumusețe și de un colorit ne mai pomenit, domină șoseaua de o parte și de alta. Vegetația bogată împodobește culmile masive ale munților până aproape de vârf. Turme imense de oi, vaci, capre pasc liniștite pășunile bogate și suculente care abundă în acești munți. Zona are în subsol zăcăminte de cărbuni și minereuri neferoase care se expoatează masiv. Numeroase camioane speciale, transportă aceste mineruri către uzinele metalurgice, ce le prelucrează, iar sterilul este depozitat în halde ce se întâlnesc peste tot, adevărate „ Table Mountains”. Pe suprafețe foarte mari se înâlnesc satele cu locuitorii care lucrează atât în minerit cât și în agricultură. Acest drum a fost foarte interesant deoarece ne-a arătat câteva

aspecte economice ale Republicii Sud Africane. Pe de o parte, industria mineritului cu exploatarea și prelucrarea minereurilor neferoase, pe de altă parte cultura pământului, adică agricultura și creșterea animalelor, foarte importante în acestă regiune.

După un drum de trei ore am oprit pentru a mânca la un restaurant, unde era și o rezervație de animale mari pe care le-am admirat de pe terasa restaurantului. Am plecat mai departe către orasul Hazyview unde am ajuns la ora 18, 30. Am fost cazați într-un bungalow, într-o zonă pitorească, cu o vegetație bogată și variată și cu o apă curgătoare cu mici cascade. Am preluat camera și am plecat la masă la restaurant. După restaurant ne-am retras fiecare în camera noastră.

9. Parcul Național Kruger

Astăzi 28 august 2022 ne-am sculat la ora 4, deoarce la ora 5 a venit mașina pentru sfari. Parcul Național Kruger unul dintre cele mai importante și solicitate obiective din Africa de Sud este cea mai mare rezervație naturală. Poarta numele lui Paul Kruger, om de stat și presedinte al Republicii Africa de Sud, care a creat la început rezervația de vânătoare Sabie și mai târziu, în anul 1926 parcul care-i poartă numele. Suprafața parcului este de cca. 20. 000 km² (aproximativ cât suprafața Israelului), lungimea este de 350 km de la Nord la Sud, iar lățimea este de 60 km de la Est la Vest. In anul 1896 sub conducerea președintelui statului Paul Kruger, Parlamentul Republicii Transvaal a aprobat crearea unei mici rezervații de animale lângă râul Sabie. Maiorul James Stevenson Hamilton a fost numit primul gardian al rezervației, iar în 1903 s-a stabilit ca această zonă să fie protejată împotriva vânătorii. Noul gardian al rezervației, a expulzat din ariile protejate toate triburile care locuiau acolo și în felul acesta a realizat o renaștere a faunei și florei, ce fusese decimată de vânătoare și de epidemii. Incepând cu anul 1926 rezervația respectivă a fost declarată parc național și deschisă publicului spre vizitare. Un safari într-o rezervație cu suprafață imensă prercum Parcul Național Kruger este o experiență cu totul aparte, plină de entuziasm, de bucurii și suspans, deoarece totul este imprevizibil: nu știi ce animale îți vor ieși în cale, când și unde. În parc trăiesc în libertate în mediul lor natural, animale sălbatice și o floră spontană foarte bogate. Pot fi văzuți astfel exemplare din grupul celebrilor Big Five (leul, leopardul, elefantul, bivolul african, rinocerul –emblema parcului). Parcul are șase ecosisteme unde se întâlnesc 1982 de specii de plante, 517 specii de păsări, 147 specii animale (mamifere), 114 specii de reptile, 3000 de crocodili, 350 de câini slabatici, caprioare impala (300, 000), kudu, antilope gnu, hiene, precum și o familie uriașă de elefanți și rinoceri negri și albi. Elefantul african trăiește în savană, este ierbivor hrănindu –se cu frunze, crengi și fructe. Poate consuma până la 150 kg de alimente și 40 l de apă zilnic. Trăiește în familii de până la 10 indivizi, familia fiind condusă de cea mai bătrână femelă. Nu trebuie uitați babuinii

care populează toți copacii din Parcul Național Kruger (precum ciorile de la noi). Sunt maimuțe cinocefale, adică cu botul alungit asemenea câinelui, maxilare puternice, blană stufoasă și coadă scurtă. Fac parte din Ordinul Primatelor, iar denumirea le-a fost dată de către naturalistul francez Buffon. In Africa de Sud este un război permanent între oameni și babuini, care iau cu asalt orașele în căutare de hrană (precum ursii de pe la noi). Dezvoltarea urbană a înghițit 50٪ din habitatul natural al babuinilor. Oamenii încearcă să-i alunge, dar nu reușesc, deoarece animalele nu înțeleg de „ vorbă bună ” și nu se sperie nici de câini. Mașina construită special pentru safari (cu vizibilitate maximă în toate părțile, înaltă, cu o copertină deasupra și protejată de un eventual atac al animalelor) ne-a plimbat prin parc aproape o zi încât am avut ocazia să vedem multe animale, la ele acasă. Am văzut elefanți masivi care se plimbau lejer cu puii lor peste tot și treceau chiar drumul pe care ne deplasam. Girafe indiferente, majestoase ca niste regine, ciugulind mugurii din vârful copacilor, care erau de cele mai multe ori în familie, masculu, femela și puiul. Am vazut turme întregi de căprioare impala, care alergau grăbite pentru a nu cadea pradă leilor cărora le place carnea de căprioară. Hiena era și ea prezentă în drumul nostru, servind micul dejun dintr-o antilopă. Face parte din categoria animalelor considerate urâte. Am zărit și un leu care stătea tolanit la soare, sau își făcea siesta, dar cam departe de privirile noastre. In schimb am văzut rinoceri masivi și leneși, greoi abia mișcându –se rumegându-și încet hrana. Multe zebre elegante în costumele lor dungate ne-au încântat privirea. Am văzut antilopa gnu care este un animal supranumit „ bestia albastră sălbatică ” ce face parte tot din categoria celor „ urâți ” din animalele africane. Caprioara Kudu este puțin mai mare dacât caprioara obișnuită și este colorată în maroniu deschis cu dungi tranversale albicioase. Am zărit căprioara springbox (emblema echipei de rugbi a Africii de Sud) ceva mai mare decât impala, care traiește singuratică de aceea este mai greu de observat. Hipopotamii se scăldau cu lejeritate în apă, fiind o zi călduroasă și din când în cand ieșeau la suprafața apei, căscând gurile lor enorme pentru a putea respira. Am văzut în călătoria noastră prin parc, acei porci africani, cu colții la vedere, negri, având un aspect hidos clasificați de asememea în „urâților”. Am văzut de

Căprioare impala în libertate

Zebre din Parcul National Kruger

Cu șoferul Massilo la safari în Parcul Kruger

Vulturul veghind

Lemurieni jucăuși Crocodili dormitând

Parcul National Kruger

Girafe „reginele” Parcului National Kruger Elefantul masiv și greoi în habitatul său

Bivolul african, animal specific Africii de Sud

Arbust cu flori tipic pentru Africa de Sud

Leul „rege peste tot”, primul dintre Big Five Animals

Babuinii mănâncă tot ce găsesc

Rinocerul negru african

Leopardul unul din cei ,,Cinci mari” (Big Five)

Animale din grupul „Big Five” în Parcul Kruger

Păsări din Parcul Kruger

Pasari și plante exotice din Parcul Kruger

asemenea multe păsări variate ca mărime și culoare, dintre care vulturul pleșuv, barza și bufnița, de asemenea niște păsări negre, de mărimea curcanilor, cu ciocurile roșcate care se deplasau mergând prin iarbă (nu le știm numele). Am întâlnit o mare diversitate de termite care își construiesc casele peste tot sub formă de mușuroaie cu înălțimea de 1, 5-2m Ecosistemul Parcului Național Kruger este supus mai multor amenințări: braconajul, încălzirea globală, seceta, suprapopularea animalelor, poluarea luminoasă etc. Vânarea rinocerilor și a elefanților este practicată de braconieri, pentru fildeși și corn (deși parcul este împrejmuit cu un gard de sârmă, conectat la curentul electric). Un kilogram de corn de rinocer se vinde cu 66. 000 – 82. 000 de dolari. Vizita în Parcul National Kruger, safariul pe care l-am făcut a fost o experiență unică, am venit în contact cu animale sălbatice, care trăiesc liber, necondiționate de om, la fel și păsări deosebite specifice zonei de savană. Soferul care ne-a condus cu mașina specială prin parc, pe numele său Massilo ne-a dat explicații pertinente în legătura cu flora și fauna din parc. Șoferul vorbea limba Xhsosa, limba etniei de care aparținea (dar și engleza) una dintre cele 11 limbi oficiale din Africa de Sud. In afara acestor 11 limbi oficiale sunt numeroase limbi tribale, dialectale, care întregesc diversitatea lingvistică din Africa ded Sud. La sfârșitul excursiei am făcut o„ trecere în revistă” a unui magazin din incinta parcului, bogat în numeroase si frumoase suveniruri, care ne-au încântat ochii pentru unicitatea lor. Am încheiat încă o zi, plină de noutăți și surprize, iar seara, ne-am culcat obosiți dar foarte mulțumiți.

10. Panorama Route. Blyde River Canyon

Astăzi 29 august 2022 am început o zi foarte grea. După micul dejun de la ora 7 am plecat mai departe cu microbuzul pe traseul excursiei noastre pentru a vedea obiectivele programate. Drumul a fost tot așa de frumos ca și până acum. Priveliștile minunate cu vegetatie bogată și variată, peisajele splendide ale munților și văilor din jur ne-au lăsat „ fără repirație ”. În plină efervescență a admirației față de natura înconjurătoate am rămas în pană sus pe platoul montan înalt, deoarece microbuzul s-a defectat (ne-a lăsat ambreiajul) și a trebuit să așteptăm 3 ore până a venit alt microbuz cu care ne-am continuat drumul. Provincia străbătută se numește Mpumalanga și este situată în nord – estul Africii de Sud. Aici pădurile de eucalipt se întind pe suprafețe imense acoperind în întregime munții care nu sunt prea înalți. În această zonă localitățile sunt rare, în schimb am întâlnit mulți localnici care vindeau nuci macadamia, nuci specifice Africii de Sud. Traseul pe care ne-am deplasat se numește Panorama Route și cuprinde multe formațiuni calcaroase foarte frumoase și interesante din punct de vedere geologic. În primul rând am ajuns la God’s Window (Fereastra lui Dumnezeu) o vale mărginită de stânci care erau clădite pe versanți ca și cărămizile într-un zid, iar fondul văii ce era foarte adâncă era acoperiă de o vegetație diversă: copaci, arbuști și o varietate mare de tufișuri. Priveliștea era minunată fiind completată și de litoralul oceanului care se vedea de sus cu plajele lui spectaculoase. Mai departe pe același traseu Panorama, am ajuns la Blyde River Canyon, una dintre cele mai importante atracții turistice din Africa de Sud. Canionul se găsește tot în Provincia Mpumalanga în partea de nord Munților Scorpiei din escarpamentul Drakensberg, are o lungime de 26 km și o adâncime de 800 m, iar râul se varsă in Golful Maputo (Mozambic). Intrarea în canion se face prin satul pitoresc Graskop. Canionul săpat predominant în gresii calcaroase, cel mai înalt vârf al canionului este la 1844 m și se numește Marieskop, iar punctul cel mai jos, acolo unde râul iese din canion este la 560 m. Blyde înseamnă „fericit” în olandeză, iar răul a fost numit „Râul fericit”, după ce un explorator olandez Hendrik Potagieter s-a întors în

Vedere din Blyde River Canyon

Vedere de pe traseul „Panorama”

Blyde River Canyon, imagine deosebit de frumoasă

Blyde River Canyon

Vedere din Blyde River Canyon cu ,,Three Rondavels” în fundal

Burke's Luck Pot Holes ,,Ochii de noroc ai lui Burke” sau ,,Puțuirile norocoase”

Pod peste flancurile canionului (Blyde River Canyon)

Aspecte din Blyde River Canyon

În zona „Panorama”

siguranță la grupul de tovarăși de călătorie pe care îi credea morți. Blyde River Canyon este al treilea ca mărime de pe glob, după Colorado Canyon din S. U. A. și după Fish Canyon din Namibia. Este considerat a fi una dintre marile minuni ale naturii și este cel mai mare canion verde din lume datorită vegetației subtropicale care îl acoperă în întregime, denumit astfel și „ Canionul verde ”. Adăpostește o faună bogată alcătuită din numeroase specii de pești, crocodili, hipopotami, antilope și toate speciile de maimuțe întâlnite în Africa. Alături de Fereastra lui Dumnezeu (God, s Window), se găsesc în această zonă și alte formațiuni calcaroase, între care„ Three Rondavels ” (Trei case în stil african), sau Rondavelele. Acestea sunt trei promontorii, de formă aproape cilindrică, ca niște stâlpi masivi, cu vegetatie în partea superioară, ca niste acoperișuri de case, imitând casele populare africane. Fac parte din escarpamentul Drakensberg. Acestea se includ în Panorama Route și tot din acest traseu fac parte și ” Culmea ” și „Ochii de noroc a lui Bourke” sau „Puțurile norocoase” (Bourke’s Luck Pot Holes), tot formațiuni erozive calcaroase ce au luat naștere prin eroziunea rocilor de către apele curgătoare. Au forme cilindice, ca niște puțuri, săpate în rocile solubile calcaroase. Se mai numesc și marmite, atunci când au forme de butoaie și se prezină ca niște găuri săpate în pereții abruți ai flancurilor râului în care apa se deplasează cu viteză creind vârtejuri. Puterea erozivă a vârtejurilor crește atunci când nivelul râului este crescut datorită ploilor, iar apa râului este tulbure, cu conținut de nisip și fragmente mai mari de rocă, iși sporeste gradul de eroziune. Aceste formațiuni sunt interesante, astfel au căpătat denumiri diferite, pe seama unor legende. Acest canion, acoperit de o vegetatie bogată, alături de o serie de urme ale fenomenelor naturale are un aspect plin de o frumusețe de neimaginat. De pe marginea canionului privind spre est se pot observa rocile aranjate în strate orizontale succesive observabile atât pe flancurile abrupte ale canionului, cât și pe cele trei rondavele până în câmpia joasă litorală Lowveld. Din punct de vedere geologic vechiul supercontinent Gondwana s-a spart în bucăți acum 200 milioane ani și a rezultat Africa, Madagascar și Antractica, precum și celelalte continente sudice. Marginea continentului african s-a spart la rândul ei gradual ridicându-se spre est și înclinându-se spre vest către o mare de mică adâncime. În această mare s-au depus timp de milioane de ani strate succcesive de dolomite și gresii vizibile astăzi în pereții abrupți ai canionului. Eroziunea din perioada post sedimetării primelor roci a modelat acesti martori ai fundului mării, dându-

le aspectul de astăzi. Deci, Blyde River Canyon este rezultatul eroziunii exercitată de fluviul Blyde, timp de milioane de ani asupra rocilor. Situl său este remarcabil pentru priveliștile oferite vizitatorilor și pentru stratele geologice care apar pe versanții canionului într-o paletă coloristic extraordinară.

Plecând mai departe pe Panorama Route am întâlnit Orașul pelerinilor, pe care nu l-am văzut, dar știm că este interesant deoarece face parte din patrimoniul UNESCO. Zona străbătută este bogată în zăcăminte aurifere iar localnicii se ocupă cu extracția minerului de aur. Am trecut peste Munții Dragonului care ating înălțimea cea mai amre de 2150 m. Neam continuat drumul, dar era deja noapte și nu am mai putut vedea nimic. Am ajuns târziu la Sun City, la Hotel Sun City, după ora 23, am preluat camera la hotel și ne-am culcat. Eram foarte obosiți dar ca de obicei foarte mulțumiți de frumoasa zi, de minunatele priveliști pe care le-am savurat și care vor rămâne pentru totdeauna în amintirea noastră.

11. Sun City. Parcul Național Pilanesberg

Astăzi 30 august 2022 este o nouă zi plină de obiective frumoase incluse în programul nostru. Avem planificat din nou un safari la Pilanesberg, un parc național cu animale sălbatice, asemănător cu Parcul Național Kruger dar cu o suprafață mai mică. Parcul Național Pilanesberg este ampalsat într-un compex alcalin în formă de inel în lanțul montan Witwatersrand. Se pare că erupția acestui vulcan a avut loc cu 1200 milioane de ani în Proterozoic. Suprafața craterului vulcanic de formă circulară este de 650 km², iar parcul național ocupă o suprafață de 572 km². În zona parcului exisă roci sienitice ce conțin multe minerale utile, dar acestea nu se expoatează pentru a nu distruge mediul natural din rezervația Pilanesberg. Acest parc este situat în zona de tranziție între deșerul Kalahari în Vest și câmpia joasă Lowveld în Est. Ca urmare în acest parc se întâlnesc animale de tranziție între cele două regiuni: între plante sunt numeroase specii tipice de savană, iar între animale găsim în acestă zonă celebrele Big Five, precum și numeroase reptile și amfibieni, între care de menționat este broasca de cauciuc cu bandă. Sunt frecvente și numeroase specii de păsări (360), între care se găsesc și păsări migraoare. Am plecat cu mașina pentru safari de la hotel și timp de trei ore am căutat prin parc animale sălbatice. Am avut noroc că am văzut o familie de cinci lei, care stăteau liniștiți și se odihneau la soare. Am văzut copaci plini cu babuini care săreau din craengă în creangă populând toți copacii din jur. Am văzut de asemenea un grup de zebre desenate frumos de data aceasta cu dungi albe, negre și maronii. Girafele mândre și arogante pășeau tacticos prin iarba inaltă a savanei și nu se temeau să treverseze strada. Căprioare impala, în turme mari profitau de ziua frumoasă și se zbenguiau fericite ferite de privirile devoratoare ale leilor. Am ami văzut, căprioare kudu, antilope, rinoceri albi, porci africani, elefanți și multe alte animale și păsări. In timpul vizitei, într-o pauză, șoferul ne-a tratat cu o cafea și biscuiti, iar apoi am vizitat magazinul cu suveniruri din incinta parcului. Parcul Național Pilanesberg este foarte bine organizat și are foarte mulți

Elefantul mascul masiv

Antilopa Gnu

Girafă la „păscut”

,,Tandrețe” între bivolul african și o pasarică frumos colorată

Rinocerii trăiesc în pace cu impala în Parcul National Pilanesberg

Parcul Național Pilansberg

Babuinii din Parcul Național Pilansberg

Cei patru Președinți ai Africii de Sud

Statuiete specifice africane.

Piata Nobel din Cape Town: Nicosi Albert Luthuli, Desmond Tutu, Frederik De Klerk, Nelson Mandela

Intrarea majestoasa în Palace Hotel, Sun City

Orșul magnific Sun City

Liberi si fericiti in Orasul soarelui, Sun City, Mirel si Beatrice În megashopul din Sun City

La lacul de agrement din Sun City

vizitatori. In timpul vizitei nu este voie să se coboare din mașină din motive de securitate.

După ce am terminat de văzut parcul ne-am întors la hotel pentru a lua micul dejun. După câteva ore de odihnă am plecat să vizităm orașul Sun City. Este un complex urban luxos supra numit „ Las Vegasul Africii de Sud ” deoarece aici se găsesc multe cazinouri, hoteluri selecte, baruri și restaurante numeroase, terenuri de golf, cluburi unde se practică jocuri de noroc, precum și alte facilități care atrag foarte multi vizitatori cu bani. Sun City este situat in Provincia Nord – Vest la 150 km de Johannesburg și Pretoria și este înconjurat de o regiune muntoasă, iar în apropiere se află o zonă de savană, cu tufișuri spinoase unde se găsește parcul Pilanesberg. Complexul Sun City este opera unui magnat al turismului, un evreu Solomon Kerzer, care și-a investit averea creind acest loc pentru distracții și agrement în anul 1979. Este denumit și „ Orasul Soarelui ” deoarece a fost făcut pentru distracția turiștilor, totul strălucește și este luminos. In memoria fondatorului acestui oraș i se mai spune și „ Orașul Sol ”. Complexul de magazine de la Valley Waves ne oferă o gamă largă de produse, în special produse artizanale. Localitatea Sun City ne oferă o imagine deosebită, concretizată prin megastructuri uriașe cu animale foarte mari sculptate în piatră (elefanți, maimuțe, rinoceri), cu un lac artificial pentru plajă și agrement, etc. Am stat puțin la lac, am admirat constucțiile masive în piartă a animalelor gigantice, am servit o bere oferită de Mirel, după care am plecat să vedem Hotelul Palace, o altă construcție demnă de menționat din San City. Hotelul are aspect de castel, cu o intrare impunătoate, cu săli mari boltite, cu un tavan pictat cu flori și motive naționale africane. La intrarea în hotel, sunt de asemenea statui cu animale sculptate în mărime natuală. Am urcat cu liftul în turnul hotelului până la etjul nouă, iar apoi încă trei etaje am urcat pe scări. De sus de la etalul 12 am avut o priveliște minunată a întregii zone a orașului Sun City. După ce am făcut fotografii am coborât pe scări, pentru că nu am mai nimerit liftul și ne-am intors la hotelul nostru unde ne-am pregătit pentru cină. Era ultima cină din excursia noastră, împreună cu toată echipa și trebuia să fie mai deosebită. Am mers la retaurantul chinezesc, ne-am așezat la o masă rotativă, unde ni s-au servit

mai mai multe feluri de mâncare chinezească. Nu a lipsit, bine înțeles orezul. Am avut și bețisoare pe care nu le-am folosit „din lipsă de antrenament”. Am băut și vin pe care l-am plătit (în Africa de Sud în restaurante toate băuturile se plătesc, inclusiv apa). A fost o masă plăcută, amuzantă. fiind ultima, am râs și am glumit cu colegii de excursie, amintindu-ne momentele plăcute, după care fiecare dintre noi a plecat în camera lui pentru a se odihni.

12. Turul orașului Johannesburg. Soweto

A urmat ziua cea mai grea (31 august 2022), ultima zi a excursiei noastre în Africa de Sud. După micul dejun, ne-am îmbarcat cu tot cu bagaje în microbuzul cu remorcă și am plecat către Johannesburg, ultimul obiectiv al călătoriei noastre. Era o vreme rece, cu vânt destul de puternic și nori amenințători. In general am avut o vreme frumoasă și caldă cât am stat în Africa. Deși era iarnă temperatura nu a scăzut sub 16- 17ᵒ și nu a plouat de loc. A fost numai vânt puternic și nori. In drumul nostru catre Johannesburg am trecut printr-o zonă minieră de unde se extrage platină, Africa de Sud numărându –se printre primii producători de platină din lume. Locuitorii satelor din jur sunt în majoritate mineri și deși ni s-a spus că minerii sunt plătiți foarte bine, satele lor arată jalnic, fiind aproape în totalitate lipsite de curent electric, de apă curentă și de alte facilități. In drumul nostru am oprit în Sowieto, ce este un cartiermare cât un oraș, al orașului Johannesburg, și am văzut Casa memorială unde a locuit Nelson Mandela, cumpărată de acesta după ce a ieșit avocat. Ni s-a interzis să cobrâm din microbuz, să vizităm obiectivul turistic, din motive de securitate și ne-am mulțumit doar să facem fotografii din microbuz. Nelson Mandela a fost lider al luptei popoarelor de culoare împotriva regimului rasist care se străduia să instituționalizeze segregația rasială, apartheidul în Africa de Sud. Mandela a petrecut 27de ani de detenție în perioada 19641990 și din spatele gratiilor el a devenit simbolul oprimării poporului său, în timp ce lumea întregă manifesta și organiza întruniri pentru a fi eliberat. Insă chiar înainte de a fi eliberat el a învățat să-și înțeleagă adversarii, cunoscându-le limba africaans, să-i ierte și să lucreze cu ei. In anul 1990 a fost eliberat din închisoare în timpul președenției lui Frederik De Klerk. După alegerile democrtice din 1994, Nelson Mandela a devenit primul președinte de culoare a Africii de Sud, acceptântu-l pe fostul președinte Frederik De Klerk, ca vicepreședinte. In anul 1993 Nelson Mandela a primit Premiul Nobel pentru Pace, pe care l-a împărțit cu Frederik De Klerk. Arhiepiscopul Desmond Tutu o altă figură a luptei anti apartheid, ulterior și el Presedinte al Africii de Sud, distins cu Premiul Nobel pentru

Cladirea Parlamentului Africii de Sud din Cape

Vedere din Johannesburg

Vedere din Soweto

Soweto - Casa memorială Nelson Mandela

Pace, l-a calificat pe Mandela: „icoană mondială a reconcilierii” care a reușit să facă din țara sa o democrație multirasială relativ stabilă. Nelson Mandela care nu a mai apărut în public din 2010 a devenit un fel de erou mitic, de ne atins, invocat atât de putere cat și de opoziție, zâmbindu-le în fiecare zi tuturor compatriților... de pe bancnote. Nelson Mandela a murit în anul 2013. După ce am trecut prin orașul lui Mandela, Soweto am făcut un tur al orașului Johannesburg. Acesta este cel mai mare oraș din Africa de Sud cu o populație de 3. 225. 812, locuitori din care 73 ٪ sunt negri, 16 ٪ sunt albi și restul metiși și alții. Orașul este sediul Curții Constituționale, este centrul financiar al continentului african. Este un oraș cu aspect occidental, cu clădiri impunătoare din sticlă și metal și cu o viață economică extrem de activă. Este cea mai importantă metropolă comercială a Africii de Sud unde zgârâe norii sunt prezenți în centrul orașului alături de parcurile verzi bine amenajate și numeroase magazine în atractivele cartiere. Și aici ca și în alte orașe din Africa de Sud cartierele celor bogați. alternează cu zonele mai puțin luxoase și chiar mizere ale oamenilor săraci. In drumul nostru prin oraș am văzut mai multe instituții și obiective importante. Am văzut sediul Curții Costituționale, Tribunalul Constituțional, care este aproape de închisoarea în care a stat Nelson Mandela, iar pe gardul învecinat erau portretele unor lidere –femei, ce au luptat pentru drepturile femeilor și care au stat în închisoare. Am văzut Universitatea Witwatersrand și Stadionul care a găzduit finala Campionatului mondial de fotbal, din 2010, între Spania și Olanda. Am trecut peste podul Mandela care unește două orașe care au 2. 000. 000 de locuitori. După vizitarea orașului am mers într-un complex comercial să facem ultimile cumpărături pentru acasă (și să ne cheltuim ultimii bani sud africani- ranzi). Magazinul respectiv era foarte bine reprezentat cu obiecte artizanale specifice Africii de Sud: foarte multe ouă de struți, decorate atractiv în culori variate, foarte multe statuiete din lemn de abanos sau tec, sau din minerale precum malachitul și azuritul reprezentând animale sau oameni, bijuterii din pietre semiprețioase și alte obiecte interesante. Am luat câteva lucruri ca amintire, după care am plecat spre aeroportul din Johannesburg, pentru a ne îmbarca să mergem la București. Imbarcarea a decurs fără probleme cu toate că aeroportul era

Vedere din Soweto

Frederik De Klerk predand puterea noului președinte Nelson Mandela

Portul Cape Town

Universitatea din Cape Town

Vedere generală din megapolisul Johannesburg

Stadionul modern (Bowl) din Cape Town

foarte aglomerat, însă drumul de întoarcere de la Johannesburg la Dubai și de la Dubai la București a fost mai lung decât la venire. Am călătorit din nou cu un avion Boeing 777 al Companiei ” Emirates ” 11 ore, foarte aglomerat, dar în condiții bune. După 19 ore de zbor efectiv cu escală în Dubai de 7 ore, am ajuns la București, dar pentru noi călătoria nu s-a sfârșit. De la București am mai avut 7 ore de mers cu trenul până la Iași și abia după aceea am putut spune că s-a terminat. La București ne-am despărțit de colegii de excursie, cu promisiunea că vom mai merge și în alte călătorii, tot atât de interesante, împreună. Am ajuns la Iași, pe data de 1 septembrie 2022 la ora 24. Am fost foarte încântați de excursia făcută în Africa de Sud Am constatat ce lucruri minunate am văzut și ce deosebită este Africa de Sud de Europa. În urma zilelor petrecute în Africa de Sud ne-a reținut atenția natura ei impresionantă, măretia și formele fantastice ale munților, pădurile imense care acoperă munții până aproape de vârf, amurgurile minunate ale soarelui, privite de pe malul oceanului, grija și strădania oamenilor pentru păstrarea habitatului natural al animalelor sălbatice și respectul față de conservarea naturii și nu în ultimul rând, punctele geografice de importanță majoră care marchează etape semnificative în istoria descoperirilor geografice. In Africa de Sud am văzut strădania fermierilor în munca de lucrare a pământului, hărnicia muncitorilor africani din mine și fabrici pentru a-și construi o viață mai bună. Am observat diferența între cartierele luxoase din mijlocul parcurilor îngrijite din orașe și cocioabele umile din satele insalubre și lipsite de ori ce fel de facilități. Și totuși aceste caracteristici nu reflectă situația din Africa de Sud în totalitatea ei. Cu toate acestea Africa de sud se află în topul tărilor celor mai dezvoltate din lume. Abia acum, după ce amintirile s-au mai sedimentat, iar fotografiile ne scintilează memoria, constatăm cu adevărat ce frumoasă a fost excursia în Africa de Sud, câte lucruri minunate am văzut, care ne-au îmbogațit cunoștintele și dragostea față de natura pură, ne deranjată de om. Astfel toate momentele mai ne plăcute sau estompat și au rămas vii numai cele mai frumoase, care fac un corolar luminos în jurul Africii de Sud. Multumim colegilor din echipa de exploratori cu care am făcut acest tur minunat al unui teritoriu încă ne expolorat în totalitate, care se numește Africa de Sud. Pe curând!

Cuprins

Cuvânt înainte ………………………………………………..... 3

1. Considerații generale despre Africa de Sud ……………….. 5 2. Primele zile ale excursiei în Africa de Sud ………………... 13

3. Peninsula Cape. Capul Bunei Sperante. Insula Robben. Insula Focilor (Dulker). Colonia de pinguini de pe plaja Boulders. Cape Point ………………………………… 19

4. Turul orșului Cape Town. Gradina Botanica Kirstembosch Castelul Bunei Speranțe. Cartierul Bo-Kaap ……………… 39 5. Acvariul ,,Two Oceans” …………………………………… 57 6. Capul Acelor (Cape d'Agulhas). Mossel Bay ……………... 62 7. Complexul peșterilor Cango. Ferma de struți Oudtshoom Cango Wildlife Ranch ………………………... 66

8. Mossel Bay. George. Johannesburg. Hazyview …………… 78 9. Parcul Național Kruger ……………………………………. 80 10. Panorama Route. Blyde River Canyon ……………………. 89 11. Sun City. Parcul National Pilanesberg …………………….. 96 12. Turul orașului Johanesburg. Soweto ………………………. 105

Bun de tipar: 2022. Ap\rut: 2022

Editura Tehnopress, str. Lascăr Catargi nr. 38, 700108 Ia[i Tel./fax: 0232 260092 email: tehnopress@yahoo com www.tehnopress.ro