
CAPITOLU 1
1 Eccu e parolle di u libru chì Baruc, figliolu di Nerias, figliolu di Maasias, figliolu di Sedecia, figliolu d'Asadias, figliolu di Chelcias, hà scrittu in Babilonia:
2 U quintu annu, è u settimu ghjornu di u mese, quandu i Caldei piglianu Ghjerusalemme è a brusgiavanu cù u focu.
3 Baruc hà lettu e parolle di stu libru à l'audizione di Jeconias, u figliolu di Joachim, rè di Ghjuda, è à l'arechje di tuttu u populu chì era venutu à sente u libru.
4 È à l'audizione di i nobili è di i figlioli di u rè, è à l'audizione di l'anziani è di tuttu u populu, da u più bassu à u più altu, ancu di tutti quelli chì abitavanu in Babilonia, vicinu à u fiume Sud.
5 Allora pienghjenu, digiunavanu è pricavanu davanti à u Signore.
6 Fecenu ancu una cullizzioni di soldi secondu u putere di ogni omu :
7 L'anu mandatu in Ghjerusalemme à Ghjoachim, u suvra sacerdote, u figliolu di Chelcia, u figliolu di Salom, è à i preti, è à tuttu u populu chì si truvò cun ellu in Ghjerusalemme.
8 In u stessu tempu, quandu ellu riceve i vasi di a casa di u Signore, chì eranu purtati da u tempiu, per rinvià in u paese di Ghjuda, u decimu ghjornu di u mese di Sivan, à dì, vasi d'argentu, chì Sedecias u Figliolu di Josias rè di Jada avia fattu,
9 Dopu à quessa, Nabuchodonosor, rè di Babilonia, avia purtatu da Ghjerusalemme à Ghjerusalemme, è iprìncipi,èiprigiuneri,èifortièupopuludiupaese, è i purtò in Babilonia.
10 È dissenu : Eccu, vi avemu mandatu soldi per cumprà l'olocaustu, è l'offerazioni per u peccatu, è l'incensu, è preparà a manna, è offre nantu à l'altare di u Signore, u nostru Diu ;
11 È pricate per a vita di Nabuchodonosor, rè di Babilonia, è per a vita di Balthasar, u so figliolu, chì i so ghjorni ponu esse nantu à a terra cum'è i ghjorni di u celu.
12 È u Signore ci darà forza, è illuminarà i nostri ochji, è camparemu sottu à l'ombra di Nabuchodonosor, rè di Babilonia, è sottu à l'ombra di Balthasar, u so figliolu, è li serviremu parechji ghjorni, è truvamu grazia à i so occhi. .
13 Pregate ancu per noi à u Signore u nostru Diu, perchè avemu peccatu contru à u Signore u nostru Diu ; è finu à oghje a furia di u Signore è a so còllera ùn hè micca vultata da noi.
14 È leghjite stu libru chì vi avemu mandatu, per fà cunfessioni in a casa di u Signore, nantu à e feste è i ghjorni solenni.
15 È dicerete : À u Signore, u nostru Diu, hè a ghjustizia, ma à noi a cunfusione di facci, cum'è hè accadutu oghje, à quelli di Ghjuda è à l'abitanti di Ghjerusalemme.
16Èài nostrirè,èài nostri prìncipi,èài nostripreti, è à i nostri prufeti è à i nostri babbi.
17 Perchè avemu peccatu davanti à u Signore,
18 È u disubbidìu, è ùn aghju micca ascoltu a voce di u Signore, u nostru Diu, per camminà in i cumandamenti ch'ellu ci hà datu in modu apertu.
19 Da u ghjornu chì u Signore hà purtatu i nostri antenati fora di a terra d'Egittu, finu à oghje, avemu statu disubbidienti à u Signore, u nostru Diu, è ùn avemu micca intesu a so voce.
20 Per quessa, i mali sò stati attaccati à noi, è a malidizzione chì u Signore hà stabilitu da Mosè, u so servitore, quandu ellu hà purtatu i nostri babbi da u paese d'Egittu, per dà noi una terra chì scorri di latte è di meli, cum'è hè di vede stu ghjornu.
21 Tuttavia, ùn avemu micca ascoltatu a voce di u Signore, u nostru Diu, secondu tutte e parolle di i prufeti, ch'ellu ci hà mandatu.
22 Ma ogni omu hà seguitu l'imaginazione di u so core gattivu, per serve à dii stranieri, è per fà u male in vista di u Signore, u nostru Diu.
CAPITOLU 2
1 Per quessa, u Signore hà rializatu a so parolla ch'ellu hà pronunziata contru à noi, è contru à i nostri ghjudici chì ghjudicavanu Israele, è contru à i nostri rè, è à i nostri prìncipi, è contru à l'omi d'Israele è Ghjuda.
2 Per purtà nantu à noi grandi pesti, cum'è mai accadutu sottu à tuttu u celu, cum'è accadutu in Ghjerusalemme, secondu e cose chì sò scritte in a lege di Mosè ;
3 Chì un omu manghja a carne di u so figliolu, è a carne di a so figliola.
4 In più li hà mandatu per esse sottumessi à tutti i regni chì sò intornu à noi, per esse cum'è un rimproveru è a desolazione trà tutti i populi intornu, induve u Signore li hà spargugliatu.
5 Cusì avemu statu abbattuti, è micca esaltati, perchè avemu peccatu contru à u Signore, u nostru Diu, è ùn avemu micca ubbidienti à a so voce.
6 À u Signore, u nostru Diu, appartine a ghjustizia ; ma à noi è à i nostri babbi apre a vergogna, cum'è pare oghje.
7 Perchè tutti issi pesti sò ghjunti nantu à noi, chì u Signore hà pronunziatu contru à noi
8 Eppuru ùn avemu micca pricatu davanti à u Signore, per pudè turnà ognunu da l'imaginazione di u so core gattivu.
9 Per quessa, u Signore hà guardatu nantu à noi per u male, è u Signore l'hà purtatu nantu à noi, perchè u Signore hè ghjustu in tutte e so opere ch'ellu ci hà urdinatu.
10 Eppuru ùn avemu micca ascoltatu a so voce, per camminà in i cumandamenti di u Signore, ch'ellu hà messu davanti à noi.
11 È avà, o Signore, Diu d'Israele, chì hà purtatu u to pòpulu fora di u paese d'Egittu cù una manu putenti è un bracciu altu, è cù segni, è maraviglie, è cun grande putenza, è t'avete acquistatu un nome. cum'è questu ghjornu:
12 O Signore, u nostru Diu, avemu peccatu, avemu fattu l'impiità, avemu trattatu ingiustamente in tutti i to urdinamentu.
13 Lasciate a to còllera turna da noi, perchè ùn simu solu uni pochi ind'è i pagani, induve ci hà spargugliatu.
14 Ascolta e nostre preghiere, o Signore, è e nostre preghiere, è liberaci per voi stessu, è dàci grazia in vista di quelli chì ci anu purtatu.
15 Per chì tutta a terra sapia chì tù sì u Signore u nostruDiu, perchè Israele èaso pusteritàsò chjamati da u to nome.
16 O Signore, fighjate da a to santa casa, è cunsidereghja noi : inchinate l’arechja, o Signore, per senteci.
17 Apri i to ochji, è eccu ; perchè i morti chì sò in i tombi, chì l'ànima sò pigliate da u so corpu, ùn daranu à u Signore nè lode nè ghjustizia:
18 Ma l'anima chì hè assai afflitta, chì s'incurva è debule, è l'ochji chì mancanu, è l'anima affamata, ti daranu lode è ghjustizia, o Signore.
19 Dunque ùn facemu micca a nostra umile supplica davanti à tè, o Signore, u nostru Diu, per a ghjustizia di i nostri babbi è di i nostri rè.
20 Perchè avete mandatu a to ira è a to indignazione annantu à noi, cum'è tù l'ai parlatu da i to servitori, i prufeti, dicendu :
21 Cusì dice u Signore : Inclinate e spalle per serve u rè di Babilonia ; cusì resterete in u paese chì aghju datu à i vostri babbi.
22 Ma s'è vo ùn senterete micca a voce di u Signore, per serve u rè di Babilonia,
23 Faraghju cessà di e cità di Ghjuda, è fora di Ghjerusalemme, a voce di gioia, è a voce di gioia, a voce di u sposu, è a voce di a sposa, è tutta a terra sarà desolata. abbitanti.
24 Ma ùn vulemu ascoltà a to voce, per serve u rè di Babilonia ; per quessa, avete fattu bè e parolle chì avete dettu da i vostri servitori, i prufeti, à dì chì l'osse di i nostri rè, è l'ossi di i nostri babbi esse cacciati da u so locu.
25 È, eccu, sò cacciati à u caldu di u ghjornu, è à a freturadianotte,èmorseingrandemiseriadaafame, da a spada è da a pesta.
26 È a casa ch'ellu si chjama u to nome l'ai distrutta, cum'è si vede oghje, per a malvagità di a casa d'Israele è di a casa di Ghjuda.
27 O Signore, u nostru Diu, avete trattatu cun noi dopuàtuttaavostrabontà,èseconduavostragrande misericordia,
28 Cum'è tù l'ai detta da u to servitore Mosè, u ghjornu chì l'avete urdinatu di scrive a lege davanti à i figlioli d'Israele, dicendu :
29 S'è vo ùn senterete micca a mo voce, di sicuru sta assai grande multitùdine serà trasfurmata in un picculu numeru trà e nazioni, induve li sparghjeraghju.
30 Perchè sapia ch'elli ùn mi sentenu micca, perchè hè un populu di collu rigistru ; ma in u paese di i so prigionieri si ricurdaranu di sè stessu.
31 È sapè ch'e sò u Signore, u so Diu, perchè li daraghju un core è l'arechje per sente.
32 È mi loderanu in u paese di a so cattività, è pensanu à u mo nome.
33 È turnate da u so collu rigidu, è da i so atti gattivi, perchè si ricurdaranu di a via di i so babbi, chì hà peccatu davanti à u Signore.
34 E li purteraghju torna in a terra ch'e aghju prumessu cun ghjuramentu à i so babbi, Abraham, Isaac è Ghjacobbu, è ne saranu signori;
35 Faraghju un pattu eternu cun elli per esse u so Diu, è seranu u mo pòpulu, è ùn caccià più u mo pòpulu d'Israele da a terra ch'e aghju datu.
CAPITOLU 3
1 O Signore Onnipotente, Diu d'Israele, l'anima in angustia u spiritu turbulente, grida à tè.
2 Ascolta, o Signore, è abbi pietà ; perchè sì misericordioso: è abbi pietà di noi, perchè avemu piccatu davanti à tè.
3 Perchè persiste per sempre, è noi perimu sanu.
4 O Signore Onnipotente, o Diu d'Israele, sente avà e preghiere di l'Israele morti, è di i so figlioli, chì anu peccatu davanti à tè, è ùn anu micca ascoltatu a voce di tè, u so Diu, per quessa chì sti pesti s'hè attaccatu à noi. .
5 Ùn vi ricurdate micca di l'iniquità di i nostri antenati, ma pensate à u to putere è à u to nome avà in questu tempu.
6 Perchè tù sì u Signore u nostru Diu, è tè, o Signore, loderemu.
7 È per quessa, avete messu u vostru timore in i nostri cori, per esse invucatu u to nome, è ti lodemu in a nostra prigionia : perchè avemu ricurdatu tutte
l'iniquità di i nostri antenati, chì anu piccatu davanti à tè.
8 Eccu, simu oghje ancu in a nostra prigionia, induve ci hà spargugliatu, per un rimproveru è una maledizione, è per esse sottumessi à pagamentu, secondu tutte l'iniquità di i nostri babbi, chì si sò alluntanati da u Signore, u nostru Diu.
9 Ascolta, Israele, i cumandamenti di a vita : dà l'arechja per capisce a saviezza.
10 Cume hè accadutu à Israele, chì tù sì in terra di i to nemici, chì sì invechjatu in un paese straneru, chì site impurtatu cù i morti,
11 Chì tù sì cuntatu cù quelli chì falanu in a tomba ?
12 Avete abbandunatu a funtana di a saviezza.
13 Perchè s'è tù avia camminatu in a strada di Diu, duveria esse abitatu in pace per sempre.
14 Amparate induvehèa saviezza,induvehèa forza, induve hè l'intelligenza ; per sapè ancu induve hè a duratadi ighjorni,èavita,induvehèalucedil'ochji, è a pace.
15 Quale hà scupertu u so locu ? o quale hè ghjuntu in i so tesori ?
16 Induve sò diventati i prìncipi di i pagani, è quelli chì guvernavanu e bestie nantu à a terra ;
17 Quelli chì avianu u so passatempu cù l'acelli di u celu, è quelli chì accumpagnavanu l'argentu è l'oru, in quale l'omi si fiavanu, è ùn anu micca finitu di ottene ?
18 Per quelli chì travagliavanu l'argentu, è eranu cusì attenti, è chì l'opere sò insondabili,
19 Sò svaniti è falati in a tomba, è altri sò ghjunti à u so postu.
20 I ghjovani anu vistu a luce è si sò abitati nantu à a terra, ma ùn anu micca cunnisciutu a via di a cunniscenza.
21 Nè capì i so chjassi, nè s'afferravanu : i so figlioli eranu luntanu da quella strada.
22 Ùn hè statu intesu parlà in Canaan, nè hè statu vistu in Theman.
23 L'Agareni chì cercanu a saviezza nantu à a terra, i cummercianti di Meran è di Theman, l'autori di favole, è i cercatori per intelligenza ; nimu di questi anu cunnisciutu a via di a saviezza, o ricurdate i so camini.
24 O Israele, quantu hè grande a casa di Diu ! è quantu hè grande u locu di u so pussessu !
25 Grande è senza fine ; altu, è senza misura.
26 Ci era i giganti famosi da u principiu, chì eranu di statura cusì grande è cusì espertu di guerra.
27 Quelli chì u Signore ùn hà micca sceltu, è ùn li dete micca a via di a cunniscenza :
28 Ma sò stati distrutti, perchè ùn avianu micca saviezza, è perivanu per a so stoltezza.
29 Quale hè ghjuntu in u celu, è l'hà pigliatu, è l'hà purtatu da i nuvuli ?
30 Quale hè andatu sopra u mare è l'hà trovu, è a purterà per oru puru ?
31 Nimu ùn cunnosce a so strada, nè pensa à a so strada.
32 Ma quellu chì sà tutte e cose, a cunnosci, è l'hà scupertucùu so intelligenza: quelluchì hàpreparatu a terra per sempre, l'hà piena di bestie à quattru pedi.
33 Quellu chì manda a luce, è và, a chjama di novu, è li ubbidisce cù paura.
34L'astri splendevanuin i so vigili,èsi rallegravanu ; quand'ellu li chjama, dicenu : Eccumu ; è cusì, cun allegria, fecenu luce à quellu chì li facia.
35 Questu hè u nostru Diu, è ùn ci sarà micca altru in paragunà à ellu
36 Hà scupertu tutta a via di a cunniscenza, è l'hà datu à Ghjacobbu, u so servitore, è à Israele, u so amatu.
37 Dopu s'hè manifestatu nantu à a terra, è cunversava cù l'omi.
CAPITOLU 4
1 Questu hè u libru di i cumandamenti di Diu, è a lege chì dura per sempre : tutti quelli chì u guardanu, risaniranu ; ma quelli chì lascianu, moreranu.
2 Turnate, o Ghjacobbu, è pigliatevi : marchjà in presenza di a so luce, per esse illuminatu.
3 Ùn date micca u to onore à un altru, nè ciò chì ti hè prufittu à una nazione straniera.
4 O Israele, simu felici, perchè e cose chì piacenu à Diu ci sò fatte cunnisciute.
5 Siate bè, populu mo, memoriale d'Israele.
6 Sò stati vinduti à e nazioni, micca per a vostra distruzzione ; ma perchè avete mossu à l'ira à Diu, site stati cunsegnati à i nemici.
7 Perchè avete pruvucatu quellu chì vi hà fattu sacrificà à i dimònii, è micca à Diu.
8 Avete scurdatu di u Diu eternu, chì vi hà criatu ; è avete intristu Ghjerusalemme, chì vi hà allattatu.
9 Per ch'ella hà vistu l'ira di Diu chì vene nantu à tè, disse : Ascoltate, o chì abitate in Sion : Diu hà purtatu nantu à mè un grande dolu ;
10 Perchè aghju vistu a cattività di i mo figlioli è di e mo figliole, chì l'Eternu hà purtatu nantu à elli.
11 Cun gioia li aghju nutritu ; ma li mandò via cù pienghje è dolu.
12 Nimu ùn si rallegra di mè, vedova, è abbandunata di parechji, chì per i peccati di i mo figlioli sò lasciatu desolatu ; perchè si sò alluntanati da a lege di Diu.
13 Ùn cunniscenu micca i so statuti, nè marchjò in i camini di i so cumandamenti, nè marchjavanu in i chjassi di a disciplina in a so ghjustizia.
14 Venite quelli chì abitanu intornu à Sion, è ricurdatevi di a cattività di i mo figlioli è di e mo figliole, chì l'Eternu hà purtatu annantu à elli.
15 Perchè hà purtatu nantu à elli una nazione di luntanu, una nazione senza vergogna, è di una lingua straniera, chì ùn hà micca veneratu u vechju, nè pietà di u zitellu.
16 Quessi anu purtatu i cari figlioli amati di a vedova, è lascianu a sola desolata senza figliole.
17 Ma chì vi possu aiutà ?
18 Perchè quellu chì hà purtatu sti pesti nantu à voi vi libererà da e mani di i vostri nemici.
19 Andate u vostru modu, o figlioli mo, andate, perchè sò lasciatu disolatu.
20 Aghju spogliatu u vestitu di a pace, è aghju messu u saccu di a mo preghiera: grideraghju à l'Eternu in i mo ghjorni.
21 Siate bè, o figlioli mo, gridate à u Signore, è vi libererà da u putere è da a manu di i nemici.
22 Perchè a mo speranza hè in l'Eternu, ch'ellu vi salverà ; è l'alegria hè ghjunta à mè da u Santu, per via di a misericordia chì vi venerà prestu da u nostru Salvatore eternu.
23 Perchè v'aghju mandatu cù luttu è pienghje, ma Diu vi darà àmè di novu cungioiaègioia per sempre.
24Cum'èavàivicinidiSionanuvistuatoprigionia: cusì vi vedenu prestu a vostra salvezza da u nostru Diu, chì vi venerà nantu à tè cun grande gloria è splendore di l'Eternu.
25 Figlioli mo, soffre cù pacienza l'ira chì vi vene da Diu, perchè u to nemicu t'hà perseguitatu ; ma à pocu tempu vi vedeaso distruzzione,ècalpesteuso collu.
26 I mo dilicati sò andati per via di a strada, è sò stati purtati cum'è una bandada presa da i nemici.
27 Siate cunsulati, o mo figlioli, è gridate à Diu, perchè vi sarà ricurdatu di quellu chì hà purtatu queste cose nantu à voi.
28 Perchè cum'è a to mente di svià da Diu : cusì, tornatu, cercatelu dece volte di più.
29 Perchè quellu chì hà purtatu sti pesti nantu à voi vi purterà una gioia eterna cù a vostra salvezza.
30 Pigliate un core bonu, o Ghjerusalemme, perchè quellu chì t’hà datu stu nome ti cunsulerà.
31 Miserabili sò quelli chì t’anu afflittu, è si rallegravanu di a to caduta.
32 Miserabili sò e cità chì i to figlioli anu servitu : miserabili hè quella chì hà ricevutu i to figlioli.
33 Perchè cum'ella si rallegrava di a to ruina, è si rallegrava di a to caduta : cusì sarà afflitta per a so desolazione.
34 Per via di l'allegria di a so grande multitùdine, è u so orgogliu serà cambiatu in luttu.
35 Perchè u focu vinarà nantu à ella da l'Eternu, longu per durà ; è serà abitata di dimònii per un gran tempu.
36 O Ghjerusalemme, fighjate intornu à tè versu u livante, è eccu a gioia chì vi vene da Diu.
37 Eccu, i to figlioli, chì avete mandatu via, venenu riuniti da u livante à u punente per a parolla di u Santu, chì si rallegranu in a gloria di Diu.
CAPITOLU 5
1 Toglie, o Ghjerusalemme, u vestitu di luttu è di afflizione, è veste per sempre a bellezza di a gloria chì vene da Diu.
2 Mette nantu à tè un vestitu doppiu di a ghjustizia chì vene da Diu ; è mette un diadema nantu à u to capu di a gloria di l'Eternu.
3 Perchè Diu mostrarà a to splendore à tutti i paesi sottu à u celu.
4 Perchè u to nome serà chjamatu da Diu per sempre A pace di a ghjustizia, è a gloria di l'adorazione di Diu.
5 Alzati, o Ghjerusalemme, è stà in altu, è fighjate versu u livante, è eccu i to figlioli riuniti da u punente à u livante da a parolla di u Santu, chì si rallegranu in u ricordu di Diu.
6 Perchè sò partiti da tè à pedi, è sò stati purtati da i so nemici ; ma Diu li porta à tè esaltati cù gloria, cum'è figlioli di u regnu.
7 Perchè Diu hà stabilitu chì ogni alta muntagna, è sponde di longa continuità, deve esse abbattutu, è e valli pieni, per fà a terra, per ch'Israele hà da andà in salvezza in a gloria di Diu.
8 In più, ancu i boschi è ogni arburu odorante copreranu Israele per u cumandamentu di Diu.
9 Perchè Diu guidà Israele cun gioia à a luce di a so gloria cù a misericordia è a ghjustizia chì vene da ellu.