Investigatorul Octombrie 2009 ISSUU by emil pop

România The Land of Nuţi

neamul care se scufundĂ

Habemus Gitenstein

INVESTIGATORUL

1 LEU

ANUL III , NR. 1(22)

OCTOMBRIE 2009

Dă blondă eşti blondă, dă deşteptă eşti blondă, îţi mai aranjezi o răpire prin Irak şi te iau consilier dă limbi străine!

TIR MAGAZIN | OCTOMBRIE

Candidatul manciurian la preşedinţie, Sorin Oprescu/Pornescu, vajnic nepot de reatebist, face o preselecţie pentru 2 0 0 consilieri 9 | w w w . t ipersonali r m a g a z i n .“dă r o Cotroceni”.

Investigatorul este o marcă înregistrată. Toate

“...şi alte alea...”, sunt pamflete şi vor fi tratate ca atare.

materialele publicate în această revistă reprezintă

Publicaţia Investigatorul a fost lansată în februarie 2004

proprietatea grupului de presă Investigatorul şi sunt

şi relansată în format de revistă în octombrie 2009.

protejate de legile dreptului de autor. Reproducerea lor se

Toate exemplarele distribuite de către redacţie sunt

face doar cu acordul scris al Investigatorul SRL. Rubricile

gratuite. Preţul de 1 leu se aplică doar pentru revistele

Playback, Departamentul Securităţii| OCTOMBRIE Presei, Mens Sana, vândute prin intermediul reţelelor de distribuţie. INVESTIGATORUL 2009 | www.investigatorul.ro

INVESTIGATORUL

Investigatorul SRL , str. 11 iunie nr. 7, et.1, ap.2, sector 4, Bucureşti Director General: Emil POP mobil: 0722-55.44.72 director@investigatorul.ro ISSN 1584-6202 tiraj: 20.000 exemplare Tel/fax 021-317.90.74

TEORIA CONSPIRAŢIEI

România - The Land of Nuţi "Oamenii politici fac şi ei/ Pasiuni nebune pentru femei,/ Da' asta nu ne afectează,/ Ţara progresează.", spune refrenul unui inspirat cântec al formaţiei Taxi. Din acest gen de pasiuni se nasc «struţocămile» ca Nuţi. Inteligentă, dar blondă, actuala ministresă a Turismului răspunde perfect mottoului: "Omul e SUS-pus greşelii!". În CV-ul doamnei Udrea-Cocoş nu veţi găsi nici un indiciu care să o lege în vreun fel de turism. Poate doar faptul că a fost şi ea ocazional turistă, ca tot omul! De fiecare dată când, pe la câte un minister este înfipt în funcţia supremă un incompetent de genul Nuţi, legea o fac din nou yes-men-ii. Adică neprofesioniştii şi corupţii din birocraţia de stat! Mega-campania pentru turismul românesc lansată de Nuţi cu mult fast şi cu mulţi bani irosiţi, s-a soldat cu un lamentabil eşec. Sloganul udrescian "Land of Choice" nu înseamnă absolut nimic pentru pentru un ne-vorbitor de engleză. Deşi se vrea eclectic, pentru un vorbitor de engleză "conceptul nuţian" este mai degrabă ermetic. Sloganul de doi bani a cărui promovare ne-a costat pe noi ,contribuabilii, milioane de euro a venit la pachet cu un imn turistic: cea mai scumpă dar şi cea mai proastă creaţia a lui Marius Moga din toate timpurile. În încercarea de a părea "'telectuală", la fel ca Lenuţa unui alt preşedinte, Elena de Cotroceni a renunţat total la mitul Dracula. După ce PSD-ul a făcut multă gargară pe exploatarea turistică a unui potenţial real, Nuţi încearcă în zadar să ne demonstreze că România are şi alte atracţii. Nu ne-ar interesa modul în care au fost aspirate fondurile Ministerului Turismului de către sistemul clientelar al PD-L dacă acest lucru ar fi produs cât de cât rezultate. În incompetenţa ei crasă, Nuţi s-a am-

biţionat să cheltuie sume astronomice pe vopsirea gardului, în loc să facă ceva cu leopardul care rupe gâturile turiştilor care se aventurează în România. Problema turismului de la noi nu se leagă de lipsa de promovare ci calitatea dezastruoasă a serviciilor. Dacă mai adăugăm la aceasta şi lipsa unei infrastructuri rutiere, vedem cel puţin două motive pentru care străinii nu ne vizitează. Şi apoi, până la a face praf banii contribuabilului pe scumpe campanii lansate cu mare tam-tam în media occidentală, problema ministrului este aceea că nu poate să stopeze "hemoragia" de turişti spre alte destinaţii mult mai ieftine şi mai bune, din ţări din lumea a doua şi a treia. Înainte de a face eforturi disperate de a aduce străini, ar trebui să fim preocupaţi să îi convingem pe mai mulţi concetăţeni de-ai noştri să îşi facă concediile în ţară. În loc să spargă banii aiurea cu megastanduri de prezentare la diverse târguri internaţionale, Nuţi ar face mai bine să creeze programe de training pentru bucătari, ospătari, recepţioneri etc. De exemplu, vrem să ridicăm calitatea mâncării din restaurante?! E simplu: le oferim bucătarilor din restaurantele româneşti cursuri de specializare gratuite. Mai bine să plătim un maestru bucătar francez să vină să predea la Bucureşti decât să irosim banii pe "festivaluri". Cu alte cuvinte, ar trebui ca statul român să folosească banii publici pentru a crea un fond, nu pentru a juca la impresie! Dacă turismul românesc va oferi servicii de calitate, străinii vor veni datorită publicităţii "de la om la om". Acest gen de publicitate îi duce pe români an de an în Turcia, de exemplu! Extraordinara renaştere a zonei Lipscani din Bucureşti face pentru turismul românesc mai mult decât orice campanie făcută pe Eurosport sau CNN.

În loc să refuze a priori valorificarea mitului Dracula, Nuţi ar trebui să creeze trasee pentru cei interesaţi de vampiri. Mitul comunist cu ţara noastră care are de toate s-a dărâmat rapid după ce românii au început să vadă şi alte locuri. Nu CE le arătăm contează ! Ceea ce contează este CUM îi tratăm! Litoralul românesc al Mării Negre este senzaţional. În tandem cu armata de tâlhari turistici care îl gestionează îşi pierde însă tot farmecul. Un om normal strânge tot anul bani pentru a putea să îşi permită un concediu cu familia. E stresat, face economii, este atent la fiecare ban. Vine pe litoralul românesc să se destindă, să se relaxeze, şi îşi dă seama că a nimerit în mijlocul unei şlehte de escroci care vor să îi smulgă rapid toată agoniseala de un an, fără să îi ofere nimic de calitate în schimb. Cine se mai poate relaxa în asemenea condiţii?! "La ce leneşi şi delăsători suntem noi, singurele soluţii prin care am putea relansa turismul sunt legalizarea prostituţiei şi a drogurilor uşoare", este de părere unul dintre bunii mei prieteni. Nu subscriu la această idee deoarece mai cred că încă românii mai au resurse pentru schimbare. Dacă nu vrem să ne occidentalizăm atunci ne rămâne soluţia propusă de prietenul meu: îi aşteptăm pe străini să vină pentru prostituţie şi pentru droguri şi îi lăsăm pe mâna tâlharilor specializaţi în a le goli buzunarele. Nuţi, ce preferi? P.S. La închiderea ediţiei, o obscură comisie prezidenţială făcea aceeaşi propunere cu prostituţia şi drogurile uşoare, dar nu în interesul turismului. Emil POP Director Investigatorul

INVESTIGATORUL | OCTOMBRIE 2009 | www.investigatorul.ro INVESTIGATORUL | OCTOMBRIE 2009 | www.investigatorul.ro

3 3

Departamentul Securitatii Presei Bloggeri de singurătate Au făcut mulţi bani, au în proprietate multe medii, se auto-intitulează moguli de presă. Ai crede că banii şi media le sunt suficiente. Ei aşi! Frustraţi că nu au contact direct cu "boboru", Dan "Antena 1" Voiculescu şi Dinu "Click" Patriciu şi-au deschis câte un blog. Domnule Procuror, raportez: Sindromul este clasic. Noii îmbogăţiţi nu sunt mulţumiţi să îşi admire buzunarele pline de parale. Nu le ajunge să fie zilnic linguşiţi de către proprii angajaţi, fie ei sute sau mii. Toţi încep să îşi dorească acelaşi lucru: să transmită mesaje directe poporului pentru a fi iubiţi, adulaţi! Fenomenologie "ciordistică" Fără nici o referire directă la Voiculescu sau Patriciu, după ce "ciordesc" sume mari de bani, românaşii noştri se trezesc că au lucruri foarte importante de spus, mesaje de transmis către popor. Dacă justiţia nu i-a prins înseamnă că sunt buni, simulează patriotismul şi filantropia mai ceva ca naşii din seria The Godfather. Şi, în timp ce Voiculescu are un blog oarecum colorat, Patriciu se bate pe blogul său zi de zi cu criza. Domnule Procuror, raportez: Se simte Dinu vinovat pentru această criză provocată de "mega-ciordeli" sau nu şi-a găsit alt subiect pe care să abereze? Păzea la Vântu Noroc că celălalt naş de presă de la noi, SOV Invest, nu a făcut prea multă şcoală că apărea şi el deja cu vreun blog. Domnule Procuror, raportez: Şi dacă blogger înseamnă în cea mai mare măsură "one man show", Dan Voiculiciu şi Dinu Patricescu au în spate echipe de negrişori care se ocupă până în cele mai mici amănunte de site-urile lor de internet. Delta lui SOV Şi, ca de fiecare dată când are probleme, Sorinel de FNI s-a retras şi în acest an mai mult ca de obicei în Delta Dunării. Domnule Procuror, raportez: Dintre cei care îl înconjoară zi de zi, numai pelicanii nu îi cer bani lui Vântu! Fără bani E clar că Vântu e blocat la mantinelă. Principalele lui investiţii sunt pe bursă şi în imobiliare; adică exact domeniile cele mai lovite de criză. Nu îi plângem de milă lui Sorinel, dar

este extrem de evidentă lipsa de cash-flow în care se scufundă grupul lui de firme. Domnule Procuror, raportez: La ce iscusiţi în cheltuirea banului lui SOV sunt cei din grupul "Realitatea e de Caţavencu", cei 200.000 de euroi "scuipaţi peste gard" de la Ministerul Turismului, fără licitaţie, de către Nuţi Udrea, nu au produs decât o scurtă sfârâială. Fără gărzi Plimbările lui SOV prin Delta Dunării s-au simplificat mult după ce s-a mai estompat scandalul FNI. Înainte mergea cu mai multe bărci cu motor, acum a renunţat la "gărzile de body". De cele mai multe ori, Vântu apare cu o barcă cu motor de mare putere condusă ori de el, ori de un fost agent piscicol din Tulcea, pe care l-a angajat pentru că omul cunoaşte foarte bine delta. Domnule Procuror, raportez: În adunătura de băieţi nou-îmbogăţiţi care îşi turează motoarele de mare putere prin deltă, Vântu este singurul care încetineşte barca atunci când trece pe lângă ambarcaţiunile mai mici ale localnicilor. "Ţssse fac pessscăriţsssele?", întreabă uneori Vântu de la înălţimea bărcii sale. Scufundarea Înglodat în datorii şi fără surse de lichiditate, trustul de presă a lui Vântu a început să se scufunde. Disperat că nu mai are cu ce să îşi plătescă lăudătorii incompetenţi, Vântu a făcut de curând două mişcări de redresare: l-a adus pe Cornel Nistorescu la Cotidianul şi pe Sergiu Toader, înapoi din Noua Zeelandă, la conducerea Realităţii. Colţoşi şi orgolioşi, greu de suportat de către cei cu care lucrează, amândoi sunt nişte buni administratori de presă. Domnule Procuror, raportez: Zborul silit al unor stoluri şi ciurde de pseudo-jurnalişti de la Cotidianul şi Realitatea se încadrează în efortul lui SOV de a eficientiza activitatea mediilor lui care până acum îi păpau 15-20 de milioane de euro pe an. Zmeurică, zmeurică Premiul "Zmeurica de carton" merge în această ediţie la Jigodelia Gavrilă, singura secretară de producţie care conduce un departament de ştiri. Domnule Procuror, raportez: Merită premiul! E o japiţă care a devenit mare sculă în basculă la A-doua TV, fără să fi făcut vreodată vreo ştire, fără să fi mers vreodată pe

INVESTIGATORUL | OCTOMBRIE 2009 | www.investigatorul.ro

teren, doar prin manevre de culise, bârfe şi "săpături arheologice". Falsele lui Buzdugan A fost nevoie ca Dănuţ Buzdugan să plece de la Radio 21 ca să aflăm mai multe despre aşa-zisele lui "farse". Foştii lui colegi, geloşi pe succesul lui de la Radio Zu, au început să scoată de la naftalină nişte adevăruri la care până de curând nu aveau nici măcar curajul să se gândească. Cei din conducerea 21 susţin că Buzdugan are o gaşcă de moldoveni de-ai lui cu care are nişte blaturi pentru nişte aşazise farse. Nimeni nu ştie ce fel de înţelegere are Dănuţ cu "farsorii de farse", dacă are semnate contracte de confidenţialitate cu ei, dacă îi plăteşte, sau cu cât îi plăteşte. Domnule Procuror, raportez: Aşa se explică faptul că, în multitudinea de farse reale destul de plate, apar unele în care "victimele" sunt de o prostie incredibilă. Pentru că sunt făcături! Şpagatelul Badea Dacă nu v-aţi convins încă de terciul care zămisleşte în capul lui Mircea Badea, e timpul să ascultaţi începutul unei emisiuni de toată jena pe care o face la Radio Zu. Pentru că în această emisiune radiofonică şpagatul nu se mai poate vedea, Mirciulică îşi etalează incultura formată în cafenelele şi cluburile bucureştene. Chiar dacă este câinele de companie al unui mare mogul de presă, Badea abordeză un limbaj şi o duritate de mahala în fiecare emisiune. Domnule Procuror, raportez: După fiecare emisiune Şpăgăţel merge la toaletă să se spele la greu pe gură! Guşă- în dizgraţie După ce banii Partidului Iniţiativa Naţională (PIN) s-au epuizat, am aflat şi noi cine ar fi putut să fie în spatele mereu-trădătorului Cozmin Guşă. La 5 februarie 2009, el a înfiinţat împreună cu Sorin Ovidiu Vântu firma SOCO Dezvoltare & Management. La puţin timp, după ce Guşuliţă a abandonat cariera politică pe motiv că "nu îl iubeşte electoratul că a mirosit ce fel de om este". Lui Vântu nu i-a priit niciuna dintre cele două afaceri la care s-a combinat cu Guşulescu: nici PIN, nici SOCO. Mai mult, cu SOCO s-a făcut de poopoo pentru că această firmă a început să-i ofere pe ascuns consultanţă politică lui Mircea Geoană, preşedintele PSD. Scandalul provocat de

Departamentul Securitatii Presei această dezvăluire l-a făcut pe SOV să renunţe la cele 50 de procente pe care le avea în firmă şi să i le cedeze lui Cozminel. Soarta prieteniei dintre cei doi a fost însă tranşată la începutul lunii septembrie 2009, când Guşă a apărut pe o listă neagră a "supraexpuşilor" pe postul de televiziune Realitatea TV. Domnule Procuror, raportez: Listele cu personalităţile care să apară mai puţin, mai mult sau deloc, îi este atribuită lui Sergiu Toader, nou revenitul vechi şef al Realităţii. Gurile rele susţin însă că decizia unor astfel de liste îi aparţine în întregime lui Vântu. By, by SOV "Jjj..." de angajaţi de la Realitatea TV şi-au primit cartonaşele roşii în luna septembrie. Domnule Procuror, raportez: Oficial, concediaţii cu data de 1 octombrie au fost "selecţionaţi" în urma unui test de performanţă. Probabil performanţa economică a afacerilor lui Vântu! Ciopârţeşte, frate, ciopârţeşte! Frustraţi că imperiul Ringier se scufundă, ziariştii de la Libertatea au avut o dubioasă revelaţie: "Aici au învăţat să ciopârţească oameni". Şi imediat au trecut la o imposibilă dezvăluire: "Studenţii asasini Carmen Bejan şi Sergiu Florea au făcut practică, pe cadavre umane, la orele de disecţie". Şi, ca într-o adevărată lecţie de măiestrie de presă, "reporterii ziarului Libertatea au pătruns în camera de disecţie, acolo unde cei doi criminali au învăţat să ciopârţească oameni, dar şi cum să procedeze ca din cel despicat să nu curgă foarte mult sânge". Libertatea are nu numai semi-oligofreni pe post de reporteri dar şi mega-surse în interiorul unei obscure facultăţi de medicină. "Conform unor surse din interiorul catedrei de anatomie, Sergiu şi Carmen au ştiut că, dacă taie picioarele lui Schrott chiar de la capetele femurale, sângele din membre va rămâne în vene". "Au acţionat cu pricepere (...), în camera groazei nu s-a scurs foarte mult sânge din trupul celui ucis". Sigur, idioţii de la Libertatea au uitat să scrie că sângele nu s-a scurs "din trupul celui ucis" ci s-a scurs din geamantane. De aceea a chemat paznicul poliţia. Domnule Procuror, raportez: Propun să închidem toate facultăţile de medicină să nu mai fie cine să le taie "membrele" reporte-

rilor de la Libertatea. În acest fel, angajaţii Ringier vor fi siliţi să îşi administreze singuri şocuri electrice!

Pe el! Potrivit unei note a CME, compania care deţine PRO TV, promovarea lui Adrian Sârbu, din funcţia de COO în cea de CEO al grupului de media, i-a adus o creştere a venitului anual de 600.000 de dolari. Domnule Procuror, raportez: Janine, se aude? De ce trebuie să plece Muuuuuuu Ngiu? Zimbroaica constantinoidă Pippi di' Alina Muuuuuuuuuuu Ngiu a întors armele. Ca într-un adevărat 23 august comandat de finanţatori, Alinuţa a început să muşte mâna lui Băse. Semn că Licuriciul Mare a schimbat macazul! Într-un mucegăit articol intitulat "De ce trebuie să plece Udrea", Muuuu foloseşte formularea: "cea mai celebră absolventă a Universităţii private şi creştine Cantemir". Ţinând seama de faptul că "celebru" nu suportă grade de comparaţie, suntem tentaţi să credem că bizoanca moldoveană este "cea mai constantinoidă" absolventă a facultăţii mintale "Spiru Blănaru". Domnule Procuror, raportez: A zis cineva ceva despre ciordeli masive de bani prin fundaţii? CeNeA mai şpăguit! Pe principiul că nici un post de televiziune serios nu se poate re-lansa decât cu o mare ciordeală, DDTV a început să dea pe post filmele "fraţilor Warner". Fără să deţină drepturile de difuzare! Haiduc adevărat, Dan Diaconescu nu i-a iertat nici pe ciocoii de la Universal: a descărcat filme de pe internet în direct în emisie! Politrucii şpăgari din Consiliul Nazist al Adiovizualului (CNA) au reacţionat prompt. I-au dat lui Diaconiţă o amendă de o jumătate de miliard de lei vechi. Bani pe care Dănuţ îi poate scoate din şpagă într-o singură seară de "Senzaţional". Din nou, CNA se substituie justiţiei în cazul "abonaţilor lor", adică al celor care refuză să îi "mânjească" pe "consiglieri". Domnule Procuror, raportez: Serviciul Român de Dezinformaţii a reuşit să pună pe bandă următoarea înregistrare: "-Unde lucraţi? -La CNA.

-Nu cred! -Verifică-mi contul din bancă, hă,hă,hă!" Ossama bin Awdi Teroriştii au atacat presa română. "Al Caida" lui Hassan "bin" Awdi a dispărut în Liban după ce a golit de parale buzunarele presei scrise de şi pe la noi. Arabii l-au "omenit" pe Ovidiu Muşetescu, fostul şef pesedel al FPS, şi acesta din urmă le-a dat "cado" compania de difuzare a presei cu cea mai mare reţea, RODIPET. Principiul folosit de "finanţatorii terorismului internaţional" a fost cel experimentat mai întâi pe grupul de firme fantomă Miami: din buzunarul mare, banii s-au scurs spre buzunarele personale ale lui Hassan "bin Mercedis" şi fraţii lui, "bin BeeMWeu". Acesta a fost cel mai mare atac terorist executat cu succes de la cele două turnuri gemene încoace. La ce "siviuri" au libienii, nici în închisorile româneşti nu ar trebui să fie primiţi pentru că mai mult ca sigur vor fura gratiile. Domnule Procuror, raportez: Patriciu a luat de la arabi un tun de peste un milion de euro: "Chânâ zâs ca nu îgzâsta Alah?!"

Amenzi date de Pro TV În plin an electoral, banca cu capital de stat Eximbank a dat 200.000 de euro pe publicitate mascată. Banii i-au înhăţat Realitatea TV, Antena 3 şi OTV. Consiliul Nazist al Adio-vizualului le-a tras nişte amenzi simbolice celor trei posturi TV pentru că au dat publicitate sub formă de ştiri şi nu au spus acest lucru. Supărarea mare a celor de la CNA a fost că nu a primit bani şi Pro TV-u', adică televiziunea care le achită regulat dreptul. Domnule Procuror, raportez: Având în vedere că preşedintele Eximbank este Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, vrem să aflăm părerea ta în legătură cu "viitorul anterior". Pe cine crezi că vor sprijini cele trei televiziuni în campania prezidenţială? a. Mircea; b. Geoană; c. Prostănacul; d. Toate cele de mai sus. Le mulţumim tuturor prietenilor noştri care ne-au sprijinit cu informaţii şi poante pentru realizarea acestei rubrici de pamflet. office@investigatorul.ro

INVESTIGATORUL | OCTOMBRIE 2009 | www.investigatorul.ro

Investigatorul Adventure Team

Motto: “Munţii noştri aur poartă...”

Neamul care se SCuFuNDĂ Mă hotărăsc să plec din Cluj într-o dimineaţă liniştită de vară, la ora la care răcoarea te îmbie mai degrabă la lenevit decât la drumeţie. O scurtă pauză într-o benzinărie la ieşirea din Turda mă familiarizează cu clasicul praf de şosea, franciza “Made in Romania”, ridicat în aer cu sârg de o coloană de camioane ce lucrează de zor la un segment al eternei autostrăzi transilvane. Evacuez rapid zona, urmărit de insistenţele unui grup de “antreprenori” de margine de drum care-mi

Altar Mănăstirea Subpiatra

oferă pahare şi vaze de sticlă, “procurate” de la fabrica din oraş. Odată cu intrarea în satul Mihai Viteazu, pe Valea Burului, părăsesc certitudinea cotidianului post-revoluţionar şi mă las, încet-încet, înconjurat de peisajul montan, plin de creste golaşe şi stânci abrupte, care se înalţă chiar de la marginea drumului. Pe lângă şosea mă însoţeşte o bună bucată de drum fosta cale ferată îngustă, de tren de munte. Dulcea nepăsare post-decembristă a trecut-o în “conservare”. Cu “valorificările” de rigoare la ceas de seară ale preţiosului material din care sunt făcute şinele! Mă mulţumesc cu o constatare amară legată de posibilităţile de amenajare a unui traseu turistic. Sunt conştient că nu suntem descendenţi ai unui popor saxon, deci “valorificarea” primează “conservării”. Ţin drumul spre Câmpeni. Traversez sate frumoase de munte, ca Ocoliş sau Poşaga de Jos. Ajung în Sălciua, un sat întins într-o vale largă şi luminoasă. Un panou de pe marginea drumului mă îndeamnă să părăsesc drumul principal spre mănăstirea Subpiatra, din imediata vecinătate a unei peşteri cu nume interesant: Huda lui Papară. Nu stau mult pe gânduri şi în scurt timp mă trezesc parcurgând un drum halucinant de frumos, îngust şi destul de greu accesibil, flancat de coaste abrupte pline de vegetaţie şi un curs de pârâu de munte nervos şi gălăgios. Condusul maşinii e destul de anevoios de vreme ce stau mai mult cu gura căscată la peisajul din jur. Ajung în cele din urmă, după aproximativ 5-6 kilometri, în faţa unui perete masiv de stâncă. Poarta unei mănăstiri pune capăt drumului cu maşina. Mă întâmpină o măicuţă tânără, mult prea tânără ca să te

INVESTIGATORUL | OCTOMBRIE 2009 | www.investigatorul.ro

aştepţi să o găseşti într-o mănăstire uitată în creierul munţilor, care mi se prezintă: “Sora Alina”. În scurt timp aflu povestea mănăstirii, un amestec de trecut incert cu momente zbuciumate şi momente de uitare, o bisericuţă de lemn, scăpată de la distrugere din calea generalului austriac Bukov. Acesta din urmă a venit la 1762 să distrugă bisericile şi mănăstirile ortodoxe din Transilvania care refuzau să treacă la catolicism. Doar ingeniozitatea călugărilor şi a celor care au construit bisericuţa de lemn, demontabilă şi transportabilă în ascunzătorile din munţi, a făcut posibilă conservarea ei. Am descoperit înăuntru o colecţie unică de picturi pe lemn, demnă de orice muzeu din lumea asta. La doar 10 minute de mers pe jos de la mănăstire se află ieşirea din peştera Huda lui Papară, un nume cu origini uitate. Aflu de pe puţinele panouri rămase încă pe pereţii de la intrare că este una dintre cele mai interesante peşteri din Munţii Apuseni, ce se întinde de-a lungul a 2.000 de metri pe lângă un pârâu subteran, cu lacuri şi

Biserica veche a mănăstirii Subpiatra

Investigatorul Adventure Team cascade, săli spaţioase şi sectoare înguste de mare spectaculozitate. Cum parcurgerea ei necesită echipamente speciale, sunt nevoit să mă mulţumesc cu câteva cadre de la intrare, după care o pornesc din nou la drum spre Baia de Arieş. Intru în zona munţilor plini de minerale exploatabile şi exploatate. După Baia de Arieş ajung în Lupşa. Un sătean, împingând la o bicicletă rusească veche, mă priveşte curios, şi, firesc, mă abordează. Mă întreabă de unde sunt şi cu ce ocazie sunt prin zonă. În scurt timp aflu că nu sunt departe de una din cele mai mari cariere de cupru, de exploatare la suprafaţă, din Europa. Soarele e încă sus, aerul de munte nu mă moleşeşte, aşa că mă hotărăsc să merg spre carieră. Pornesc, urmând indicaţiile date de localnic, pe un drum secundar, o „scurtătură” ştiută doar de oamenii locului. În curând mă trezesc blocat. În faţa mea se deschide un şanţ imens, imposibil de traversat cu maşina. Aflu cu regret că un localnic cu iniţiativă s-a hotărât să-şi tragă o ţeavă de apă şi, cum drumul oferea cel mai scurt traseu spre casa individului, omul a trecut la punerea în aplicare a măreţului plan de racordare. Norocul meu face că tocmai atunci trecea pe lângă mine un grup de femei ieşite de la muncă, de la fabrica de textile a unui investitor mai latin decât noi. Una dintre ele îmi spune că merge în acelaşi loc cu mine, aşa că în scurt timp mă trezesc însoţit de un ghid foarte util. O iau pe traseul clasic, lipsit de surprize. Drumul spre Geamăna, în ciuda pantei abrupte, e destul de uşor de parcurs vara, plin de piatră zdrobită de roţile camioanelor care, până nu de mult, parcurgeau zilnic muntele spre carieră. Datorită glasului curios dar grav al femeii devin brusc serios. Ironiile la adresa drumului şi a situaţiei locului devin brusc lipsite de sens. În câteva cuvinte îmi descrie o lume de calvar în care sunt condamnaţi să trăiască. Cu un ultim efort fizic şi mai ales material, au ales să sacrifice totul pentru copiii lor, pentru

ca aceştia să poată să-şi termine studiile la Alba Iulia sau Cluj şi astfel să nu mai fie nevoiţi să se reîntoarcă aici. Totul pare contrastant, peisajul din jur încă e unul desprins parcă din calendarele elveţiene. Nu înţeleg disperarea femeii. Apoi, încet-încet, înţeleg că marele dar al acestor munţi, minereul de cupru, este de fapt marele blestem al acestor locuri. Femeia începe să îmi spună despre viaţa lângă cariera de exploatare, lângă un lac imens de steril, otrăvitor şi dezastruos pentru mediul din jur. Pe măsură ce ne apropiem de coama muntelui, nerăbdarea mea creşte tot mai mult. De la ideea unei călătorii plăcute şi relaxante, cu care am plecat de acasă, mă trezesc brusc cuprins de o curiozitate amestecată cu îngrijorare. Povestea femeii nu are nici o materializare în tot peisajul din jur. Asta până ajungem sus, în cel mai înalt punct al şoselei, acolo de unde drumul începe să coboare spre satul Geamăna. Un sat care nu mai există. Doar câţiva oameni rămaşi din ghinionul destinului, în încăpăţânarea lor de a nu se muta, în ciuda propunerilor comuniste, în altă parte. În faţa noastră se deschide Valea Şesei. O vale imensă, umplută pe jumătate de... primul impuls a fost să scriu cuvântul lac. Însă doar perfecta lui orizontalitate poate sugera asocierea cu acest cuvânt. Culorile care se amestecă pe suprafaţa lui, de la un roşu închis până la un alb de patinoar, în lumina soarelui de după-amiază de vară, îl fac să semene cu o imensă cană de cafea cu lapte încă neamestecată suficient. Doar verdele pădurilor încăpăţânate din jur mă fac să mai văd monstruozitatea asta ca pe un peisaj de munte. „Eu zic să coborâţi pe drum înainte până la biserică, sau, mă rog, ce a mai rămas din ea, dacă tot aţi venit până aici!”, îmi spune femeia înainte de a se îndrepta spre casa în care locuieşte. Pornesc cu maşina la vale, în tăcere. Din când în când îmi mai scăpă printre buze câte un „incredibil” când trec pe lângă un loc mai rarefiat din pădurea ce înconjoară drumul, prin care se

Geamăna - locul de veci

poate vedea câte o porţiune din marea vană de steril. Nu după multă vreme ajung şi la locul indicat. De la drum se vede în vale, la câteva sute de metri distanţă, silueta unei turle de biserică veche, pe jumătate îngropată într-un noroi ireal de alb, ca şi cum s-ar afla în mijlocul iernii. Doar că verdele ierbii şi al copacilor mă retrezeşte la realitate- e plină vară. Cobor până lângă biserică. În poarta unui cimitir au mai rămas doar câteva cruci îngropate în mâlul alb al sterilului care înghite totul în jur. Mă opresc să fac câteva fotografii. Mi se deschide în faţă un imens mormânt: mormântul satului Geamăna, cu un ultim martor al trecutului, turla bisericii. Abia după câteva minute realizez că toată valea e scufundată într-o linişte apocaliptică. Nu există păsări care să cânte. Aerul şi apa otrăvită le-a alungat. Singurul sunet este

Familia Pratza

doar cel produs de vântul care şuieră încet prin crengile copacilor uscaţi din cauza “supei” chimice care a înghiţit valea. La biserica veche, ce aveam să aflu mai târziu că ascunde în ea o pictură murală veche de peste 200 ani, nu se mai poate ajunge întrucât este deja înconjurată de sterilul moale, imposibil de străbătut. Hotărăsc să merg în continuare cu maşina pe drumul ce m-a adus aici, în căutarea unor locuitori care să îmi poată da o explicaţie logică a tabloului ireal în care mă mişc de câteva ore. Văd în stânga drumului o gospodărie în care o femeie în vârstă, cocoţată într-un echilibru precar în vârful unei clăi, aranjează cu grijă fânul pe care bătrânelul de jos îl aruncă cu o furcă lungă. Exact pe cine caut. Intru în vorbă cu ei fără prea multe introduceri. Oamenii sunt bucuroşi că cineva le mai calcă pragul. Ne aşezăm pe o bancă la umbra unui măr bătrân din grădina lor şi stăm de vorbă. Familia lui Niculai Pratza, căci acesta este numele bătrânului, e una din cele şapte gospodării rămase din ce a mai fost satul Geamănă. Cu o durere şi resemnare lipsită de orice speranţă, bătrânul din faţa mea începe să îmi spună povestea lor. O poveste trăită şi nu auzită de la alţii. Totul a început în 1978. Printr-un decret semnat de Nicolae Ceauşescu, s-a dat startul la exploatarea celui mai mare zăcământ de cupru din România şi, se pare, al doilea ca mărime din Europa. Exploatarea de la Roşia Poieni, căci acesta este numele consacrat al locului de acum, presupunea formarea unei cantităţi semnificative de steril rezultat în

INVESTIGATORUL | OCTOMBRIE 2009 | www.investigatorul.ro

Investigatorul Adventure Team

urma prelucrării minereului. Şi pentru aceasta era nevoie de o zonă imensă de depozitare a deversărilor. În aval de carieră se situează Valea Şesei, care cuprindea şi Geamăna, un sat format la vremea aceea din gospodăriile a peste o mie de locuitori. Oamenii au fost obligaţi, în urma exproprierilor de atunci, să

Pârâul acid ce vine din cariera de cupru

părăsească zona. Începând cu 1985, sterilul deversat în imensa vale a început să înghită gospodăriile, una câte una, ajungând azi la nişte dimensiuni monstruoase. În plus, se pare că tot acest sacrificiu imens a fost cam în zadar. Exploatarea de la Poieni nu a fost rentabilă, de vreme ce a fost proiectată să

proceseze 15 milioane de tone de minereu pe an şi a ajuns la un maxim de doar 4 milioane de tone pe an în 1988. Rămâne însă în urmă drama unor oameni şi a unei ţări care nu-şi mai poate ascunde imensa cicatrice lăsată de trecut. „Că nuanţa roşie provine de la cupru înţeleg repede, de ce însă albul?”, îl întreb pe bătrân. „Poi albul e de la laptele de var cu care cei de la carieră mai încearcă să neutralizeze efectele acidităţii ridicate a sterilului, precum şi, se pare, efectele grave ale metalelor grele”, îmi spune el. Cum însă, din 2008, preţul cuprului a scăzut dramatic pe plan mondial, cariera şi-a oprit activitatea. Asta înseamnă că nimeni nu mai dispune de banii prevăzuţi pentru procedurile de neutralizare ale efectelor nocive. Dezastrului trecutului i se mai adaugă acum şi dezastrul viitorului, întrucât se pare că încă cel puţin 50 de ani de acum încolo deversările din imensul bazin de steril vor afecta, prin infestări cu metale grele, cursurile de apă din aval, pe Arieş până în Dunăre. „Da’ e bine că am dat aurul nostru din munţi?”, mă întreabă bătrânul Niculai, cu o voce gravă şi tristă. Mă surprinde oarecum întrebarea unui om din creierul munţilor despre o problemă, într-adevăr mult mediatizată prin spoturi şi dezbateri publice televizate. „Dar de ce întrebaţi asta?”, îl abordez discret. „Poi uite, dincolo de vârful ăsta din faţă se află Roşia Montană, locul ăla pe care vor canadienii să-l exploateze cu cianură. Poi dacă aici s-o întâmplat ce s-o întâmplat, ce-o să fie acolo că exploatările or fi de trei-patru ori mai mari? Unde s-o duce atâta amar de cianură? Om rămâne iar noi cu gunoiu’ ascuns sub preş şi cu auru’ dat, ca toate cele din ţara asta.” Nu vreau să intru în polemici şi păreri semiavizate, însă cred cu convingere că cei care decid soarta zonei Roşia Montană au

INVESTIGATORUL | OCTOMBRIE 2009 | www.investigatorul.ro

obligaţia să meargă, înainte de a lua o decizie într-un birou confortabil, să vadă la faţa locului imensul lac de steril de la GeamănaRoşia Poieni şi efectele concrete ale unor proiecte de asemenea anvergură. Discuţia curge lin înainte. Bătrânul îmi povesteşte dramele trăite, demersurile lipsite de rezultat la autorităţile vechi şi noi. Timpul se scurge greu, peisajul din jur e plin de tristeţe. În lumina roşiatică a asfinţitului, totul devine şi mai roşu, ca o imensă rană sângerândă în inima Apusenilor. Omul vrea să mă servească cu un pahar de apă. Aflu de la ce distanţă mare cară cu găleata apa, întrucât fântâna este infestată. Îl refuz respectuos şi ne despărţim cu promisiunea că o să mă reîntorc curând. Ceea ce, cu siguranţă, voi face. Parcurg cu tristeţe drumul înapoi spre Cluj, cu convingerea că am datoria să spun şi altora povestea aceasta. E greu să vorbeşti despre neamul din care simţi că te tragi. Şi mai ales e greu să vorbeşti cu amărăciune şi dezamăgire. Şi totuşi, miam propus ca, înainte de a deschide gura şi a vorbi pentru a-mi da cu părerea cu sau fără rost, să merg fără teamă pe drumurile nebătute de alţii. Vreau să bat la uşa naţiei ăsteia, să intru în casele celor ce-mi vor deschide, să ascult poveştile ce mi se vor aşterne în faţă, să gust mâncarea pusă pe masă şi băutura din pahare. Asta ca apoi, cu bunul simţ care cred că mi-a rămas şi care încă mă mai poate caracteriza, să dau şi celor din jur, acelora care încă mai cred şi mai au curajul să-şi asume fără ipocrizie propria lor identitate, toate aceste poveşti, toate aceste emoţii şi toate aceste momente care se pot chema simplu: România. Dorin ARMAŞU

INVESTIGATORUL | OCTOMBRIE 2009 | www.investigatorul.ro

Mens Sana Maşinăria de făcut bani În acest an, în ciuda crizei, marii ciorditori ai neamului se înghesuie în continuare la comenzile pentru maşini de lux. Cu soţul ministru al Sănătăţii, grăsuţa Camelia Bazac, directorul firmei Forza Rossa, importatorul exclusiv al mărcii Ferrari în România, a declarat că are pentru acest an 40 de comenzi în derulare. Firma soţilor Dezonore de Bazac va livra anul acesta 25 de automobile Ferrari, în valoare totală de peste 5 milioane de euro. Cel mai scump model livrat în 2009 de Bazaci este un Ferrari 599 GTB Fiorano HGTE cu un preţ de "numai" 320.000 de euro. Sfatul medicului: Piaţa a scăzut cu 60%, dar nu şi pentru firmele care au în acţionariat miniştri cu mâinile pe mari sifoane ale banului public.

CV-ul unui ministru Ion Bazac, demisul ministru al Sănătăţii, a ajuns la o avere impresionantă având un continuu contact direct cu banul public. Drumul de la un medic pârlit la un multimilionar începe în anul 1998, când Dezonore de Bazac devine membru al Grupului de lucru de Finanţare a Serviciilor de Sănătate din cadrul Programului de Reformă a Sistemului Sanitar, organizat de rechinii de la Banca Mondială. Hotărât să trateze bani nu oameni, Băzăcel este în perioada 1997-1999, specialist în Ma-

nagementul Proiectului şi Procurement Coordinator la Unitatea de Coordonare a Proiectului Băncii Mondiale în cadrul Proiectului RO-3409. Începând cu iulie 2000, adică după intrarea PSD la guvernare, omuleţul devine membru al delegaţiei României pentru negocierea Acordului de Împrumut cu Banca Mondială. Atent la bănuţi şi umil cu şefii de partid, Ionel obţine o poziţie de director adjunct în Ministerul Sănătăţii şi se ocupă cu finanţările externe. Din luna octombrie devine director general în MS şi se ocupă tot cu bănuţii din exterior dar şi cu dotarea cu echipamente a sistemului sanitar şi cu departamentul privatizare. Raiul parandărătului! Şi atât de bine a satisfăcut Ionel interesele clientelare încât din decembrie 2000 până în martie 2002 a prins o mega-ciocolată: secretar de stat la Sănătate. Tot cu finanţări şi tot cu privatizări! Deoarece "calcă pe bec", adică refuză la un moment dat câteva ordine date de şefi deai lui din partid, Ionel îşi pierde ciocolata, în martie 2002, şi ia la schimb o poziţie de secretar de stat la Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului. Aici s-a ocupat de finanţări externe şi de integrarea europeană. Banii erau buni dar nu curgeau ca la Sănătate! Ionel este scos complet de la gestionarea banului public între noiembrie 2003 şi iulie

INVESTIGATORUL | OCTOMBRIE 2009 | www.investigatorul.ro

2004, timp în care lucrează la nou înfiinţata firmă de finanţări şi leasing a familiei. Muncă multă, bani puţini şi de aceea, cu şmechereli, Dezonore reuşeşte să îşi recâştige încrederea şefilor PSD. Aceştia îi dau, în iulie 2004, un alt ciolan: secretar de stat la Ministerul Sănătăţii, responsabil cu coordonarea Direcţiei Generale a Bugetului Sănătăţii şi a Departamentului de Integrare Europeană. De unde şi zicala populară: "Banul şi bazacul la ban trage!". După ce PSD pierde alegerile, Ionel se întoarce la firma de leasing a familiei care merge atât de prost încât este vândută. Se mai ocupă apoi cu o firmă de producţie de inox şi, cu banii făcuţi în perioadele în care a fost mare şmecheroi la Sănătate, dă drumul la afacerea cu automobile Ferrari. Şi a stat Ionel cuminte cu capul la cutie până când PSD a revenit la putere în decembrie 2008, moment în care a fost propulsat ca orice om foarte bogat pe postul de ministru al Sănătăţii. Sfatul medicului: Dacă s-ar mai aplica legea ilicitului, Bazac ar fi de mult la "mititica". Vă mulţumim pentru informaţiile legate de Ministerul Sănătăţii pe care ni le puneţi la dispoziţie.

office@investigatorul.ro

INVESTIGATORUL | OCTOMBRIE 2009 | www.investigatorul.ro

umr

Animalele îi pun întrebări lui Dumnezeu. Întreabă elefantul: - Eu de ce am pielea aşa groasă? - Ca să te apere de toate. De exemplu nici ţânţarul nu te poate pişca. Întreabă girafa: - Eu de ce am gâtul aşa de lung? - Aşa ajungi şi la frunzele care se află la mare înălţime. Găina nervoasă: - Nici nu încerca să-mi explici, ori oul îl faci mai mic, ori gaura mai mare.



Alinuţa era oarbă din naştere. Într-o zi, mama ei îi dădu o cremă şi îi spuse: - Dă-te cu asta ca să poţi vedea. - Mamă, mamă, nu merge! - Alinuţa, ai uitat că azi e 1 aprilie?



Doi ardeleni pe marginea unei străzi. Unul zice: - Vrei să-ţi arăt că eu pot trece strada asta în 10 minute. - Dar ce, mă, eşti fulger?



Becalisme: - Gigi Becali nu face flotări, le cumpără gata făcute. - Dacă tu ai 1 leu şi Gigi Becali are 1 leu, atunci Gigi Becali are mai mulţi bani decât tine. - Gigi Becali nu o să ajungă în Rai pentru că a fost deja acolo şi nu i-a plăcut. - Dacă ai o prietenă, înseamnă că Gigi Becali nu a mai avut chef de ea. - Unele persoane poartă pijamale cu Superman. Superman poartă pijamale cu Gigi Becali. - Gigi Becali nu se spală pe dinţi. Dinţii lui spală periuţa de dinţi. - Gigi Becali poate să împartă la 0. - Gigi Becali donează mereu sânge la Crucea Roşie. Dar nu e niciodată al lui. - Timpul nu aşteaptă pe nimeni, decât dacă e Gigi Becali. - Dumnezeu îi plăteşte drepturi de autor lui Gigi Becali pentru Biblie. - Gigi Becali nu poartă ceas. El decide ce oră să fie. - Doar punctele de la “i” au voie să stea deasupra lui Gigi Becali. - Gigi Becali a luat examenele înainte să le dea.

umr

gheaţă şi să îl stingă cu benzină. - De ce în calendarul lui Gigi Becali se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie? Nimeni nu face mişto de Gigi Becali. - Gigi Becali nu are acces la internet, internetul are acces la el. - Gigi Becali poate să dea mat dintr-o singură mutare. - Gigi Becali poate să amâne sfârşitul lumii. - Toate companiile de asigurări se bat să-i facă o asigurare de viaţă lui Gigi Becali pentru că el este nemuritor. - Sunt lucruri pe care doar Gigi Becali le poate cumpăra, pentru toate celelalte există MasterCard. - Lumea a fost făcută în urma unui proiect finanţat de Gigi Becali. - Gigi Becali poate să apară la mai multe emisiuni TV în acelaşi timp. În direct. - Gigi Becali a lovit odată un cal în barbă. Descendenţii acelui cal se numesc acum girafe. - Gigi Becali a fost de 3 ori pe Lună, odată cu oile la păscut, odată cu Steaua în deplasare şi odată cu Rădoi când era mic. - Gigi Becali a lăsat o urmă de pantof pe apă. - Iniţial erau 8 minuni în lume. Dar Gigi Becali a declarat că preferă să rămână modest. - Gigi Becali poate să trântească o uşă închisă. - Gigi Becali este capabil să lase un mesaj înainte de bipul sonor. - Gigi Becali şi-a pierdut virginitatea înaintea tatălui său. - Gigi Becali a căzut de 2 ori în viaţa lui din Asemănări izbitoare între maşinile produse avion: la Hiroshima şi Nagasaki. în URSS şi SUA între anii 1950-1970 - Gigi Becali stă cu viteza luminii. - Gigi Becali a înecat odată un peşte. - Ca euro-parlamentar, Gigi Becali va anula - Doar Gigi Becali ştie să scrie cu pana care se află încă pe pasăre. Legea Gravitaţiei. - Gigi Becali a câştigat o partidă de şah cu - Gigi Becali a învins soarele într-un concurs un careu de aşi. de strălucire. - Gigi Becali are o casă de vacanţă pe - Gigi Becali are puterea financiară necesară Soare. pentru a-l plăti pe Chuck Norris să-şi dea o palmă. - Gigi Becali a fost primul om care a elaborat Ai promis că te vei lăsa de băutură şi vei teoria relativităţii, dar ca să nu pară tocilar deveni un alt om! - Aşa am şi făcut. Numai că şi omului aceluia i-a vândut-o lui Einstein. îi place să bea. - Gigi Becali unge pâinea pe unt. - Gigi Becali poate fisiona atomul cu mâinile goale. - Gigi Becali poate filma HD cu Nokia Un poliţist trecut în rezervă, care se cam 3310. plictisea, a hotărît să se ocupe cu pescuitul. - Gigi Becali poate să deseneze un triunghi Şi-a cumpărat manuale, undiţe, şi-a făcut rost de momeală şi s-a dus la baltă. După cu 4 laturi. - Gigi Becali poate să alerge 10 km în 15 4 ore de aşteptare, el reuşeşte să prindă un peşte mic. Furios, poliţistul îl scoate din secunde, că ştie o scurtătură. cârlig, îl apucă de coadă şi începe să-i tragă - Timpul nu trece pe lângă Gigi Becali, Gigi palme: aleargă pe lângă timp. - Spune unde sunt ceilalţi! Spune unde sunt - Gigi Becali poate să dea foc la un cub de ceilalţi…

INVESTIGATORUL | OCTOMBRIE 2009 | www.investigatorul.ro



INVESTIGATORUL | OCTOMBRIE 2009 | www.investigatorul.ro