Issuu on Google+

Interviu exclusiv: adriana trandafir

info

Info Utile d plăce espre rea c afele i

INVESTIGATORUL

®

ANUL V , NR. 7/2011(42) 22 5 949992 750119

IULIE 2011 1,1 lei

"Sunt o fată tristă plină de umor!"

Actriţa Adriana Trandafir spune că vrea să iasă la pensie de la Teatrul de Revistă Constantin Tănase!

TIR MAGAZIN | IULIE 2011 | www.tirmagazin.ro

1


Coffee Club

Între plăcerea cafelei şi realităţile business-ului localităţii de origine a cafelei, de pe continentul african, dintr-o zonă a Etiopiei. Kaffa este o locaţie independentă, fără reguli stricte de funcţionare, adaptată zonei şi cerinţelor consumatorilor. Am dorit să aflăm cum s-a dezvoltat businessul Molinari în România. Domnul Blănaru ne-a spus că a plecat de la o relaţie de prietenie cu cei de la Molinari, fiind singurul care distribuie acestă cafea prin reţeaua de colaboratori formată în România. Afacerea Molinari e una de tradiţie, din tată în fiu în Italia, fapt pentru care liantul, un partener italian asociat, a contat. Prin firmele de distribuţie partenere, Molinari s-a extins în Piatra Neamţ, Ploieşti, Prahova, Craiova. Un interviu cu distribuitorul Molinari în România Eugen Blănaru: "Omul în criză bea cafea şi consumă ţigări!" Care sunt provocările cu care vă confruntaţi în business-ul dumneavoastră? Luând în calcul faptul că, la acest moment, se anunţă veşti proaste pentru importatorii şi distribuitorii de cafea, preţul mondial al cafelei a dat în clocot, sub influenţa cotaţiilor exorbitante de la bursă. Preţul cafelei la bursa a crescut, întradevăr, dar nu-ţi poţi permite să creşti preţul de prea multe ori. Rişti să-ţi pierzi clienţii, credibilitatea şi creditul câştigat. Din 2004, de când deţin Molinari, am modificat preţul doar o dată. Dacă creşterea e frecventă, se creşte puţin preţul şi la nivelul nostru, se impune o ajustare. Noi însă preferăm strategia ''rulaj mare, câştig mai mic''. Al doilea aspect, cel legat de consum, nu e o problemă pentru noi. Omul în criză bea cafea şi consumă ţigări. Problema e încasarea banilor. Clienţii sunt foarte strânşi la pungă. Se trage de cash. Desigur, dincolo de cei neserioşi. Cum se poziţionează Molinari? Ca şi calitate-servicii, high. Legat de clienţi, profilul clientului vizat e unul middle-high. Până acum nu am fost interesaţi de zona de retail. Doar prin canalul online s-au făcut vânzările către cei interesaţi. În rest, colaboratorii noştri au fost din zona Horeca, linia pe care s-a mers fiind cea destinată restaurantelor, barurilor. S-a lucrat cu o reţea serioasă de distribuitori, firme mai mari

Investigatorul este o marcă înregistrată. Toate

Presei, Mens Sana, “...şi alte alea...”, sunt pamflete

materialele publicate în această revistă reprezintă

şi vor fi tratate ca atare. Pentru a vă abona la

proprietatea grupului de presă Investigatorul şi sunt

publicaţia INVESTIGATORUL, vă puteţi adresa

protejate de legile dreptului de autor. Reproducerea

oricărui oficiu poştal din ţară. Preţul de 0,7 lei se

lor se face doar cu acordul scris al Investigatorul

aplică doar pentru revistele vândute prin intermediul

SRL. Rubricile Playback, Departamentul Securităţii

reţelelor de distribuţie.

2

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

®

şi de dincolo de ocean era estimat la cca. 7.000, cu 2.000 numai în Italia. Plecând de la amploarea fenomenului social ce a devenit cafeaua, am mers pe firul poveştii Molinari-Caffe Molinari, un brand italian recunoscut, cu tradiţie. La 6 iunie 1804, Giuseppe Molinari deschide un mic magazin în Piazza Grande. La 6 iunie 1880, compania ''Ditta Fratelli Molinari'' devine furnizor al Royal Savoy House, iar, la 6 iunie 1911, în Modena, se fondează prima cafenea Molinari, ca loc de întâlnire pentru intelectualii şi artiştii acelei perioade, spaţiu al efervescentelor dispute politice. La 6 iunie 2009, brandul Cafea Molinari inaugurează noul sediu destinat producţiei, depozitării şi logisticii. Fie că vorbim de Londra, Moscova, Tokyo sau New York, întreaga lume a testat şi consumat extraordinara cafea Molinari, un simbol ''Made în Italy'', particularităţile legate de aromă, buchet, aciditate şi bineînţeles de gust, fiind o garanţie a persistenţei peste timp. Dezideratele cafelei Molinari sunt: prospeţime şi calitate constantă. Metoda de selecţionare a mixurilor în tehnologia prelucrării este primordială. Fiecare procedură este tratată în detaliu. Fiecare etapă în procesul cafelei crude este analizată în componentele sale organice. Produsele sunt depozitate în silozuri dedicate. Toate acestea conduc la o aromă durabilă în timp. Atenţia pentru calitate le-a conferit celor de la Molinari obţinerea a cinci certificate de calitate recunoscute la nivel internaţional. Molinari exportă în lume pe 5 continente, în 67 de ţări, în afară de Italia, iar succesul îl determină şi importatorii ori distruibuitorii. Am stat de vorbă cu Eugen Blănaru, cel care deţine exclusivitatea în comercializarea produselor Molinari pe teritoriul României. El este şi arbitru senzorial, adică degustător de cafea şi membru al juriului, în concursurile profesionale de barista. Am avut plăcerea să-l cunoaştem la concursul de barista profesional, faza naţională, organizat de Scae România (filială a Asociaţiei Cafelei de Specialitate Europene cu sediul la Londra). Discuţia am purtat-o în cafeneaua Kaffa, unitate aflată în incinta centrului comercial Unirea Bucureşti. Cafeneaua reprezintă un business care îi aparţine domnului Blănaru şi a venit în continuarea businessului iniţial, Molinari. Kaffa nu e un nume ales la întâmplare. Are rezonanţe în timp, este numele

INVESTIGATORUL

Funcţia ei de catalizator şi liant social al cafelei nu este deloc de neglijat. Începând cu mijlocul secolului al XV-lea, cafeneaua a devenit un adevărat stabiliment cultural, un templu în care se citesc poezii, poveşti şi romane, se poartă discuţii înflăcărate şi se nasc idei. Multe lucruri au fost zămislite în faţa unei ceşti de cafea(...). Care să fie însuşirea magică a cafelei, cea care a făcut posibile toate acestea?! Este cea mai populară băutură a planetei, cu peste 400 de miliarde de ceşti consumate în fiecare an. A devenit un obicei de consum familiar pentru miliarde de oameni, o delicioasă stare de permanentă dependenţă. Cam de pe la anul 850 dHR, boabele roşiatice ale arbustului ce creştea pe platourile înalte din estul Africii, au fost recunoscute pentru virtuţile sale euforice de caprele unui anume Kaldi, (versiunea oficială a genezei) fiind astfel validate pentru efectele generate, cultivate mai apoi intensiv de arabi, cei care au rafinat procesul de consum, prăjind şi fierbând pudra obţinută prin măcinarea boabelor. Rezultatul a fost poţiunea magică numită qahwa, folosită de clerici, mai întâi, pentru a rămâne treji în timpul îndelungatelor rugăciuni islamice din timpul Ramadanului. Consumul s-a extins ulterior. Deşi unele voci au acuzat cafeaua ca fiind un "elixir necurat", ce conferea puteri diavoleşti, poziţia s-a modificat treptat, binecuvântându-se finalmente ''darul lui Dumnezeu''. Pe filieră arabă, cafeaua a devenit populară şi la curtea otomană. Prima cafenea Kiva Han, s-a deschis la Constantinopol în 1475. Pe la 1600, navigatorii veneţieni importă obiceiul de a bea revigoranta licoare periodic, iar, în 1654, Italia este deja împânzită de cafenele. Aproape concomitent, la 1607, băutura ajunge şi în Lumea Nouă, căpitanul John Smith, fondatorul Virginiei şi al oraşului James Town, fiind şi pioner în acest domeniu. La Londra, primele cafenele sunt deschise abia în 1652. Sfârşitul secolului al XVII-lea aduce cu sine noi cafenele, la Paris (1672), unul dintre primele cadouri primite de Ludovic al XIV-lea fiind un arbust de cafea, la Viena (1683) şi la Amsterdam (1690). Portul de aici începe să tranziteze cantităţi impresionante de saci cu boabe aromate. Mai conservatori, nemţii întârzie cu prima lor cafenea, până în 1721. Secolul al XVIII-lea aduce creşterea producţiei de cafea direct proporţională cu dezvoltarea consumului. Producţia şi consumul s-au stimulat reciproc şi deja, la 1763, numărul cafenelelor de dincoace

Investigatorul SRL , str. 11 iunie nr. 7, et.1, ap.2, sector 4, Bucureşti Director General: Emil POP mobil: 0722-55.44.72 director@investigatorul.ro ISSN 1584-6202 tiraj: 20.000 exemplare Tel/fax 021-317.90.74


Coffee Club

care nu distribuie doar cafea, ci o gamă extinsă de produse. Acum se fac demersuri pentru a intra şi pe retail, dar nu hypermarketurile mari sunt vizate, gen Metro sau Carrefour, ci cele mai mici, cu un anumit tipic: Mega Image sau Nic. Molinari se adresează oamenilor care doresc un produs bun, de calitate. Referitor la reţeaua de retail, sunt nişte condiţii ce trebuie gândite bine. Analizăm sub aspectul eficienţei, luând în calcul taxele de la raft, etc. Nu poţi vinde o cafea bună la un preţ foarte mic, la buticul din colţ. Molinari e o cafea care se bea acasă? Da, clientul nostru se doreşte a fi unul educat, de aceea investim atenţie în clienţii noştri, asigurându-se servisare la cumpărare. Care sunt investiţiile în comunicare? Vorbim de o strategie de comunicare? Subiectul e gândit cumva diferit. Atunci când clientul gustă, ajungi mult mai repede la rezultat. Ne-am asociat diferitelor evenimente. Vizual, impactul nu e cel mai mare. Nici în bar nu avem o publicitate agresivă şi mă refer aici la Kaffa. Reclama e discretă, nu sunt interesat de acest gen de publicita-

te mai ales, de pe poziţia de distribuitor. Cât priveşte locaţiile de imagine, te pot face să pierzi bani, profitul fiind foarte mic. Aşadar, investiţia în această direcţie nu este o prioritate. Comunicarea priveşte relaţia directă cu clientul. Referitor la comportamentul de consum, cum va fidelizaţi clienţii? Fidelizarea e dificilă, dar nu exclusă. Clienţii sunt greu de fidelizat, pentru că îşi doresc să încerce lucruri noi, mărci diferite, etc. Cei care ţin la calitate sunt mai stabili, mai loiali. Reuşim să-i ţinem pe clienţii noştri aproape şi cu anumite bonusuri prin care îi cointeresăm. Cu clientul, consumatorul direct, e mai greu de stabilit o relaţie, cu excepţia celor ce achiziţionează on-line. Cel ce ajunge la bar trebuie ţinut aproape de managerul de bar, deci acolo vorbim strict de alegerea şi gândirea acestor manageri. Dacă acel manager ''nu este prezent'', nu putem avea rezultate pe măsură. Trebuie să te ocupi de un bar, să vezi ce nevoi are clientul, să faci lucruri frumoase pentru el... Sigur, există şi traininguri cu agenţii de distribuţie. Antreprenoriatul trebuie predat sau învăţat?

Ambele... Instinctul în afaceri contează mai mult decât business-planul? Instinctul poate să-ţi spună ceva, dar e foarte important să ai un business plan. Să ştii ce vrei să faci. La noi există tendinţa de a merge doar pe instinct, însă instinctul poate greşi. În astfel de timpuri, trebuie să calculezi foarte bine, să ştii ce vrei să faci şi mai apoi să iei o hotărâre. Oamenii, afară, nu greşesc atât de des ca la noi. Poate tocmai de aceea, pentru că mizează pe un plan de afaceri structurat. Cum aţi simţit criza? Încerc să fiu atent la clienţi. Problema e cu încasarea banilor. Nimeni nu-şi doreşte să intre în incapacitate de plată. Singura verigă slabă, la acest nivel a fost. Restul proceselor ce sunt implicate în business-ul cu cafea nu au ridicat probleme majore. Ce aţi dori să transmiteţi consumatorilor? Publicul ar trebui să fie atent la ce consuma şi să fie deschis la educaţie. Dacă-l înveţi să consume, vinzi altfel. A consemnat, Simona SIMIONESCU

Magazinul tău de ceai şi cafea! Peste 150 de sortimente. Toate tipurile de accesorii. Vizitează acum magazinul on-line www.kaffa-tea.ro! Tel. (021).323.66.36 / 0730.711.668 INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

3


Departamentul Securitatii Presei Un vomitiv numit Antena 3

La aniversarea a şase ani de la înfiinţarea postului de televiziune Antena 3, am înţeles ce îl ţine pe Mihai Gâdea aproape de sufletul patronului său. La ideea lui Mihăiţă, subalternii săi au realizat o "evocare" a personalităţii lui Dan Voiculescu. Filmul depăşeşte orice imaginaţie prin şablonul ceauşist pe care este croit. "Dan Voiculescu este omul căruia i-a plăcut dintotdeauna competiţia. De tânăr, de când juca hochei, a înţeles că duritatea nu există doar în sport.", aşa începe un pupindosism marca Gâdea. "El spune că este cel mai bogat român, dar nu se gândeşte la bani, ci la fiicele şi la nepoţii săi.", se mai spune în materialul de televiziune. "Ca om politic, acţionează pentru ca românii să nu fie umiliţi în ţara lor", îl linguşesc subalternii pe Voiculescu. Domnule procuror, raportez: În filmuleţ nu apare nicio referire la relaţiile pe care Felix Motanul le-a avut cu fostul Departament al Securităţii Statului.

Fuhrerul CNA

Reprezentanţii Consiliului Naţional al Audiovizualului(CNA) au decis, marţi, 28 iunie 2011, să interzică difuzarea pe posturile de televiziune a imaginilor de la locul tragediilor, respectiv sinucideri, crime şi mutilări, dar şi a imaginilor care arată suferinţa familiilor victimelor.

Astfel, CNA va completa articolul 17 din Codul de reglementare al conţinutului audiovizual, care prevede ca "în intervalul orar 6.00-22.00 nu pot fi difuzate programe, altele decât producţiile audiovizuale de ficţiune, care conţin descrieri ori reconstituiri ale unor omucideri/sinucideri, mutilări/automutilări sau tehnici criminale ori practici oculte". Aşadar, gaşca de politruci de la CNA a decis că este cazul să bage pumnul în gura presei încă o dată. Oricât de puţin am agrea ştirile "cu carne şi sânge", trebuie să acceptăm că sunt despre lucruri reale, lucruri care s-au întâmplat. Aşadar, atunci când le prezintă, televiziunile spun lucruri adevărate. Dacă nu îţi plac, poţi să nu te uiţi la ele, dar nu să le cenzurezi! Ce ar vrea "intelectualii pistolari" de la CNA, ca televiziunile să difuzeze 24 de ore din 24 numai declaraţiile plicticoase ale unor politicieni reşapaţi?! În subsidiar există însă şi un atac la audienţele televiziunilor. În condiţiile în care, din nefericire, în România ştirile despre "carne şi sânge" fac audienţe uriaşe, scoaterea lor înseamnă de fapt o scădere a audienţelor televiziunilor şi, automat, a bugetelor de publicitate. Domnule procuror, raportez: Această măsură a CNA reprezintă un atentat la libertatea presei direct şi indirect, prin limitarea posibilităţilor ei financiare!

Inflaţie de caţavenci

Patronul de la România Liberă, Dan Adamescu, a cumpărat brand-ul "Academia Caţavencu" pentru 880.000 de euro. Aceşti bani nici măcar nu îi va vedea trecând prin conturile firmei sale, nu să îi facă profit de pe urma brandului nou cumpărat. După ce a falimentat "Academia Caţavencu", echipa săptămânalului a migrat în curtea unui alt mogul, Dinu "Păturică" Patriciu. Acesta din urmă a început să gâfâie datorită pierderilor pe care i le aduce Adevărul Holding. Nu mai avea nevoie de încă o echipă de angajaţi fiţoşi! Mai mult, pentru că aceştia vor scoate publicaţia "Caţavencii", vom asista cu siguranţă la un proces între Adamescu şi Patriciu în legătură cu marca înregistrată. Fără şpăgi uriaşe la OSIM, marca "Caţavencii" nu va putea fi niciodată înregistrată, datorită opoziţiei mărcii "Academia Caţavencu". Pe cealată parte, o parte a fostei echipe a fugit acum un an şi a înfiinţat "Kamikaze", pe banii lui Adrian Andrici, un speculator de la bursă. Acesta din urmă a pierdut însă bani la greu până acum şi succesul săptămânalului se lasă încă aşteptat. Domnule procuror, raportez: La vremuri noi, clone noi!

pamflet@investigatorul.ro

Bă, dacă nu eşti căsătorit cu Udrea, nu te mai da Cocoş!

Preşedintele Băse "El Marinero" i-a făcut o vizită acasă premierului britanic David Cameron "Diaz".

4

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro


Şi refuz să accept mizeriile care se spun pe la colţuri în PSD, cum că m-aş comporta ca o bunicuţă isterică!

"El lidero maximo" al Opoziţiei se pierde încă în eludarea meandrelor concretului.

Şi, în numele domnului Theodor Paleoliticu, aş vrea să întreb dacă există porumbiţe în sală care ar dori să îl însoţească după această întâlnire?

Deşi a pierdut preşedinţia PD-L, "Căpitanul Omul Peşteră" a reuşit să devină vicepreşedinte al partidului.

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

5


Lideri Cunoscuta actriţă a Teatrului "Constantin Tănase" a avut senzaţia că i s-au tăiat rădăcinile atunci când s-a tăiat "nucul copilăriei" ei

ADRIANA TRANDAFIR: "Poiana satului a fost Hollywood-ul copilăriei mele!" Se spune că munca înnobilează omul. Dumneavoastră sunteţi „nobilă” toată vara. Cum este să munciţi când alţii sunt în concediu? Actorul este nemulţumit în două situaţii: atunci când joacă şi atunci când nu joacă! Sunt un pic frustrată că toată lumea merge la mare, în concedii, şi noi lucrăm toată vara. Muncim până pe data de 7 august, se deschide şi Grădina de Vară de la Herăstrău. Sunt şi fericită în acelaşi timp că joc şi că am succes.

Unde vă poate găsi spectatorul iubitor de teatru pe timpul verii?

O dată cu închiderea stagiunii, am încheiat colaborarea cu Teatrul Metropolis, eu joc „Nevestele vesele din Windsor”, în regia lui Alexandru Tocilescu. Am încheiat colaborarea şi cu Teatrul Mic, cu piesa „Mă mut la mama”. Am rămas de „gardă” pentru Teatrul de Revistă Constantin Tănase. Ne pregătim pentru premiera care va deschide Grădina de Vară a Teatrului Constantin Tănase, sala Herăstrău.

Aţi jucat în rolul principal în lung metrajul ”Europolis”, un film care atinge o zonă a mitului şi a superstiţiilor. Cum continuă această experienţă pentru dumneavoastră? În luna august, am premiera la Paris cu filmul „Europolis”, în regia lui Cornel

6

Gheorghiţă. Filmul a luat diverse distincţii şi a fost la mai multe festivaluri naţionale şi internaţionale. Vom merge acolo împreună cu echipa. A venit rândul să apară şi acolo fiindcă este o co-producţie româno-franceză. Cea mai mare bucurie pe care o aştept este să merg cu familia la mare. Mergem în Turcia să ne odihnim, să nu sune niciun telefon şi să nu dau socoteală nimănui. Numai pentru familie o să fiu disponibilă.

Chiar acum am terminat de înregistrat două emisiuni la Antena 1 cu Mihaela Rădulescu. A fost un an foarte greu, am muncit foarte mult. Am avut multe deplasări, multe turnee în ţară. Am propus, împreună cu cei doi copii năstruşnici ai mei, Gabriel Fătu şi Andreas Petrescu, din spectacolul „Mă mut la mama” şi am hotărât să jucăm o zi pe săptămână la un hotel din staţiunea Mamaia această piesă.

De ce Turcia?

Iată că dispare puţin acel sentiment de frustrare, vizitaţi marea...

Este o ţară în care mă duc de fiecare dată cu mare bucurie şi o aleg fără nicio ezitare. Pentru familii, turcii sunt imbatabili. Conceptul lor de all-inclusive şi de resorturi în care te duci şi să te odihneşti, să te simţi bine şi să fii respectat şi să ţi se ofere tot, chiar mai mult decât vrei, este fenomenal. Am fost în multe locuri în lumea asta dar, pentru mine, turcii, cu sistemul de turism, sunt excelenţi.

Când i-aţi descoperit?

Imediat după Revoluţie şi de atunci merg în fiecare an acolo. Este prima alegere. Am devenit capitalişti, ştim exact din februarie unde o să fim în august.

Televiziunea este o altă dragoste a Adrianei Trandafir. Ce colaborări aveţi în prezent?

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

Mersul ăsta în diferite locuri este cu dus şi întors, în sensul că toată lumea spune că avem timp să vizităm diferite locuri. De exemplu, când te duci în turneu în America, după 17 ore cu avionul, transportul cu autocarul câteva ore, te opreşti la locul în care se ţine spectacolul, strângi bagajele şi mergi mai departe.

Nu se poate îmbina plăcutul cu utilul în cazul dumneavoastră?

Rareori. În general, toate turneele noastre sunt un fel de cantonamente stricte şi destul de obositoare. Odată, cineva m-a întrebat ce am văzut în America. Am spus: autostrăzi, wc-uri, moteluri, atât!

Sunteţi în zodia Taur, născută pe 26 aprilie. Credeţi în horoscop?


Lideri Sigur că da. Tot ceea ce spun zodiile de bine şi de rău, da mi le asum.

Ne întoarcem în timp. Care sunt amintirile dumneavoastră din copilărie, centrate pe meseria pe care avea să o urmaţi?

Am fost binecuvântată de Dumnezeu pentru că m-am născut la ţară şi am copilărit acolo, la Bascov, lângă Piteşti. Este un loc sub dealuri, la intersecţia drumurilor dintre Curtea de Argeş şi Sibiu. Nimic din ce este în prezent la Bascov nu mai este cum a fost odată. Cea mai înaltă construcţie era şcoala şi grădiniţa mea. Îmi amintesc uliţele satului pline de praf şi pline de farmecul copilăriei. Nimic din ceea ce am simţit şi am văzut nu concurează cu amintirile mele legate de Bascov. Mirosul Căminului Cultural, podeaua de lemn dată cu gaz. Niciun parfum internaţional nu egalează mirosul acela...

Cât de des vizitaţi acum acele locuri?

Din nefericire, nu mă mai duc foarte des. Satul a devenit un orăşel mai mic. Este o prelungire a Piteştiului, de fiecare dată când trec pe acolo inima îmi tresaltă. Rădăcinile mele au fost practic tăiate. Casa nu mai există, nucul copilăriei mele -cum Nică a avut teiul lui, am avut şi eu nucul meu- nu mai există. A năvălit oraşul peste noi, asfaltul, betonul. Lumea s-a modernizat dar amintirile şi prietenii mei, tot ceea ce am simţit şi simt în continuare, sunt ceva unic. Deşi sunt cetăţean de onoare al satului, nu am apucat să îmi fac o căsuţă acolo. Este un mare regret, că nu am o căsuţă la ţară.

Este prea târziu să vă îndepliniţi acest vis? Este tardiv. După ce am plecat la facultate, părinţii mei au plecat de acolo şi a mai rămas doar nucul care a fost tăiat la un moment dat. Anul în care a dispărut nucul am avut senzaţia că mi-au tăiat rădăcinile. Când spun Bascov şi copilărie simt ceva aparte, este un magnetis special.

Cum simţeaţi trecerea timpului în copilărie?

Vorbim de anii '60, atunci nu erau televizoare, omul nu era agresat de atâta tehnică. Timpul avea timp... Acum timpul nu mai are timp cu noi. Totul este pe fugă, aproape că nici nu ştii când trece vremea. Nu mai poţi controla timpul. Când eram copil planificam şi simţeam altfel timpul. Vara dura enorm... Acum timpul ne controlează el pe noi. Suntem supuşi.

Care au fost primele acte înrudite cu

teatrul, atunci când eraţi un copil?

Eu mi-am început „artisticăriile” de când eram la grădiniţă. Am amintiri foarte frumoase legate de copilăria mea, nu am uitat nimic. Şi acum păstrez legături de prietenie cu fetele de la grădiniţă. Băieţii se făceau fraţi de cruce, noi fetele ne făceam surate. Surata mea, Dumitrache Elena, este acum bunică. De fiecare dată când mă duc la Piteşti, opresc la poarta casei ei şi suntem exact ca atunci când mergeam la grădiniţă, desculţe pe uliţa satului. În acele timpuri, am trăit cele mai înălţătoare momente: primul sărut, primul mărţişor, prima ieşire la colind. În bătătura satului a pornit totul. Momentele artistice de la grădiniţă nu mi-au plăcut foarte tare. Erau impuse. Mi-au plăcut cele la libera alegere.

Care sunt aceste momente, puteţi rememora?

Mergeam în poiana satului, acolo făceam tot felul de piese, jocuri. Copiii mei, Ştefan şi Maria Speranţa, nu mai au jocuri. Ei nu se mai joacă de-a... Ei stau pe computer, copiii nu se mai joacă în faţa casei, în faţa blocului. Generaţia actuală are căştile pe urechi. Îmi pare rău pentru ei... Sentimentul de libertate îl am încă din primii ani, nu am fost membru de partid, am fost pionier, dar de atunci nimeni nu mi-a impus nimic. Dovadă că meseria pe care o am este una de libertate, atât interioară cât şi exterioară. Poiana satului a fost Hollywood-ul copilăriei mele. Acolo a fost placa turnantă a tuturor lucrurilor dumnezeieşti care s-au întâmplat. Spuneam poezii, cântam, plângeam, ne vorbeam despre viaţă. Cum Moromete vorbea la fierărie, unde se aduna tot satul, acolo în poiană era locul nostru, al copiilor. Îmi amintesc că ne făleam cu ce haine noi am primit de Paşte, ne arătam vânătăile „căpătate” acasă pentru că făceam prostii.

Aţi fost o generaţie cu cheia de gât?

În familia mea suntem aşezaţi pe trei straturi. Eu, care am copilărit la ţară, soţul meu care a copilărit în lift şi copiii mei care au copilărit la mall. Generaţii diferite, în medii diferite. Nu am fost o generaţie cu cheia de gât. La noi la ţară, nu se închideau uşile. Soţul meu, copilărind în oraş, a fost în lift cu cheia de gât. Copiii noştri merg la mall, la film, numai mall...

Aţi putut „corecta” tentaţiile şi capcanele din viaţa copiilor dumneavoastră? Da, cât de cât. Am încercat, dar nu se poate. Nici eu nu vreau să trăiesc ca pe vremea mea, pentru că şi eu sunt inte-

resată de lucrul ăsta. Nu sunt adepta abandonării tehnicii, dar nici a sufletului. Vreau să fiu o mamă normală, a zilelor pe care le trăiesc acum.

Cine v-a remarcat pentru prima dată talentul incontestabil? La grădiniţă am participat şi „am sărit” în ochii specialiştilor ca fiind un copil talentat. Am participat în absolut toate concursurile, festivalurile şi Cântările României, cum se chemau atunci, am reprezentat grădiniţa, şcoala, liceul şi apoi judeţul cu diferite ocazii. La un festival m-am întâlnit cu Nicu Alifantis care cânta la acordeon, cu Adrian Pintea, Mariana Buruiană, cu mulţi dintre colegii pe care i-am avut în Institutul de Teatru. Am fost un copil foarte talentat, serios şi foarte dotat.

Care era cea mai mare calitate a tinerei speranţe, concretizată între timp, Adriana Trandafir?

Cea mai mare calitate a mea a fost că mi-am ascultat inima. Tatăl meu şi-ar fi dorit să fiu, în cel mai optimist scenariu, învăţătoare sau să fiu bibliotecară în sat. Taur fiind, mi-am depăşit condiţia şi, ca dovadă, nu am vrut să mă duc la un liceu normal la oraş. Am făcut liceul de limbă germană. A fost foarte greu dar a fost pentru mine o şcoală în plus pentru viaţă. Eu spun întotdeauna despre mine că am fost într-un loc şi acelui loc i-a fost cel mai bine. Am fost prima generaţie a liceului de limbă germană, am reprezentat generaţia de aur, suntem prieteni şi acum şi ne întâlnim din toată lumea, am organizat chiar şi o întâlnire în Germania.

Cine a fost primul dumneavoastră mentor?

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

7


Lideri a şlefuit... Talentul nu ţi-l dă nimeni, nicio şcoală. Poţi să faci şapte facultăţi, dacă nu ai talent degeaba le faci. Şcoala te şlefuieşte, te pune în lumină, te face să ştii ceea ce ştiai, dar nu ştiai că ştiai. Cornel şi Speranţa Poenaru au fost nu doar mentorii mei ci şi îngerii mei păzitori. Îmi amintesc că s-au interesat şi când au văzut că am trecut probă după probă, la ultima dintre ele mi-au făcut o rochie. O rochie de mătase, cu croiala largă cu mâneci bufante şi pe talie. Am dat această ultimă probă în această rochie, a fost memorabil.

Aţi păstrat această rochie odată cu amintirea?

Am păstrat acea rochie. Familia Poenaru plecase în Germania. În primul meu turneu din Germania, m-am dus la uşa lor, îmbrăcată în acea rochiţă, şi au fost foarte fericiţi. La Bascov, copil fiind, am fost descoperită de către Ion Popa, student la Limba şi Literatura Română. Acest om a format multe talente: scriitori, actori, regizori. Actualmente este secretar literar la Teatrul Alexandru Davila din Piteşti. M-a urcat pe scena căminului cultural din satul nostru şi mi-a dat un rol. Ţin minte şi acum, jucam rolul unei bătrâne. Am avut un suces extraordinar şi venea mereu acasă şi îi cerea acordul lui tata să mă duc să fac teatru la căminul cultural din sat. Într-o seară, săpam porumbul. Ion trecea pe uliţă, eu i-am spus “sărut mâna” şi el mi-a zis ca de atunci să nu îi mai spun aşa pentru că sunt o domnişoară, nu mai sunt un copil, şi o să-mi spună el “sărut mâna”. Momentul acela nu o să îl uit niciodată. Eu le spun şi acum “sărut mâna” bărbaţilor pentru că aşa am fost educată. Mai târziu, am fost descoperită de către un actor, Cornel Poenaru. M-a văzut prima dată în clasa a V-a şi mi-a spus încă de atunci trebuie să mă fac actriţă. De atunci, familia lui m-a crescut ca pe fiica lor. El şi soţia lui, Speranţa Poenaru, profesoară de flaut la Liceul de Muzică de la Piteşti, au fost cei care mi-au dat încredere în mine.

Cum a fost episodul admiterii la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti? Eu m-am dus la admitere în uniformă. Practic, am fugit de acasă şi am dat examenul la teatru. A fost relevant faptul că am intrat prima, de prima dată... Eram venită de la ţară pentru prima dată în Bucureşti, mi-am făcut un repertoriu aşa cum am simţit eu, Cornel Poenaru

8

Şi aţi ajuns la clasa profesorilor Leopoldina Bălănuţă, Alexa Visarion şi Alexandru Lazăr? Ce amintiri păstraţi din acea perioadă?

În 1975, am intrat la Institut din prima mea încercare. Erau şase locuri şi 876 de pretendenţi. Am intrat la clasa doamnei profesoare Leopoldina Bălănuţă, a domnului profesor Alexa Visarion şi i-am avut ca asistenţi pe Valentin Clătăreanu şi Sandu Lazăr. Apoi am fost preluaţi de către domnul Laurenţiu Achimioară şi am terminat cu nota 10, în anul 1979, când am trecut la Reşiţa. Între 1979-1982, am fost actriţă la Teatrul de Stat din Reşiţa. În studenţie, a fost o perioadă fantastică. A fost extraordinar faptul că, din lumea mea, am ajuns în lumea asta, a oamenilor a căror voci le ştiam de la radio, pe care nu îi văzusem niciodată... Când l-am văzut prima oară pe Amza Pellea, m-am lipit de perete, pentru că îl vedeam viu pe Mihai Viteazul. Este un privilegiu să stai alături de asemenea oameni, de Cotescu, Marinuş Moraru, Sanda Manu. Erau mari personalităţi. Am avut nişte profesori extraordinari şi am trăit o perioadă bună de şlefuire. Pentru mine, Leopoldina Bălănuţă a fost un alt înger păzitor. Sunt înconjurată de un pluton de îngeri. Îmi amintesc de nopţile, zilele, examenele alături de doamna profesor Bălănuţă. Îmi este dor de ea pentru că a fost pentru mine ca şi o mamă, omul care mi-a spus că am filon de tragediană. Nu pot să nu o amintesc pe doamna directoare a Teatrului Giuleşti de atunci, Elena Deleanu, care, văzându-mă întrun spectacol la Casandra, în studenţie, „Romeo şi Julieta”, spectacol de referinţă

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

al generaţiilor noastre, a venit la mine la cabină şi mi-a spus că şi-ar dori să devin actriţă la teatrul ei. Este ca şi cum ar veni acum la mine Robert de Niro şi mi-ar spune că vrea să devin partenera lui de film pe viaţă. Era ceva unic.

Cum au fost experienţele dumneavoastră la Teatrul de Stat din Reşiţa şi la Teatrul Giuleşti, Odeon, aşa cum se numeşte în prezent?

Încă din studenţie, am jucat la teatrul Giuleşti, deşi am fost şi la Teatrul din Reşiţa. Doamna Deleanu m-a aşteptat la Giuleşti, am dat concurs după concurs şi mi-a păstrat locul iar, în 1982, am fost angajată la Teatrul Giuleşti, care a devenit apoi Odeon. Am stat acolo până în 2005. A fost un moment de mare, mare bucurie, de împlinire profesională. La Reşiţa a fost cea mai bună perioadă a teatrului de acolo. Am fost o trupă care am făcut o „revoluţie” a teatrului, a spiritului. Jucam „Zăpăcita de la ora 4”, un spectacol în regia lui George Bănică, pe care l-am jucat şi la nouă ani după ce am plecat de la Reşiţa. Toate aceste perioade sunt asemenea unor sertare dintr-un cufăr al amintirilor şi am cheia pentru fiecare. Există sertare pe care nu doresc să le deschid, dar fiecare dintre ele, cu bune şi cu rele, mă completează. Unde am fost, am făcut întotdeauna tot ce am putut mai bine, ca şi când le-aş fi făcut pentru ultima oară. Mereu am gândit că trebuie să las toate uşile deschise iar, dacă o uşă se închide, Dumnezeu îţi deschide o fereastră. Revenind la Odeon, acolo am prins cea mai bună perioadă a lui. Spectacole ca: „La ţigănci”, „Cumetrele”, “Domnişoara Anastasia”, „Alchimistul”,


Lideri toate premiate şi apreciate. Cred că am jucat „Arta conversaţiei” de 876 de ori, în trei ani de zile.

Cum aţi ajuns la Teatrul de Revistă Constantin Tănase?

La Odeon am avut un prag de „nepotrivire de caracter”. M-am despărţit de Teatrul Odeon, am traversat strada şi am venit la Teatrul Constantin Tănase, de unde vreau să ies la pensie.

Cum vă simţiţi aici? Aţi amenajat şi o cabină în stil hollywoodian...

Ai văzut ce cabină frumosă am făcut aici. Mă simt foarte bine, pentru că este greu să o iei de la capăt atunci când eşti cel mai bătrân dintre tineri şi cel mai tânăr dintre bătrâni. Nu am luat locul nimănui, pentru că locul în teatru nu este ca în tramvai, să te ridici şi să îl dai primului venit. Sunt nişte legi nescrise. Colegii mei, începând de la domnul Arşinel până la portar, mă iubesc, mă respectă şi nu ai cum să nu simţi lucrul ăsta. Sunt sigură că voi ieşi fericită la pensie.

sunt talentată nu! Nu am prins aceste valuri, eu le-am creat. Cei care prind valuri, dispar repede. Mă supăr foarte tare că, atunci când dispare un artist, toate televiziunile şi toată lumea deschide ochii. Ce fac în restul timpului, atunci când suntem în viaţă? Eu împart cabina cu Stela Popescu, Cristina Stamate, Paula Rădulescu. Eu le-am spus fetelor că le iubesc în viaţă. Cred că este mai important decât să dau mii de declaraţii, după ce una dintre noi nu o să mai fie. Mi-am propus ca, în fiecare zi, aici la cabină, să fie o mică sărbătoare. Acum am venit cu o şampanie. Paula a venit cu cozonac. Vrem să ne bucurăm.

Care sunt regretele cele mai mari ale dumneavoastră?

Sunt atât de supărată pentru că mi-au crescut copiii, fără să observ. Totul, în jurul meu, s-a întâmplat foarte repede. Fiind şi tu în zodia taur ştii că le ducem la capăt. Când ne propunem ceva facem. Pe urmă, nu te mai poţi bucura de ele, pentru că ai aşteptat prea mult. Îmi pare rău că nu am făcut mai mulţi copii. Aceştia sunt o minune de la Dumnezeu. Regret că nu am timp să scriu, pentru că simt şi gândesc mai repede decât aş putea să scriu, tot din cauza lipsei de timp.

Sunteţi în continuare pe val pe plan profesional. Aţi prins acest val sau a stat în natura dumneavoastră? În afara perioadei în care am alăptat copiii, tot timpul am fost pe scenă. Am fost tot timpul pe val. Nici măcar nu ştiu să înot, dar am fost tot timpul pe val. Orice se poate spune despre mine, dar că nu

Într-adevăr, de ani de zile îi duc la teatru, la spectacole, alerg după sponsori pentru cămin. Dacă ai voinţă poţi schimba o ţară întreagă.

Vă pregătiţi să deveniţi bunică?

Mă pregătesc să devin cea mai bună bunică din lume. Nu am fost o mamă bună, nu ştiu dacă am fost cel mai bun copil, soră, soţie, dar cred că am să fiu cea mai bună bunică.

Ştefan vă pregăteşte deja pentru meseria de bunică? El nu a împlinit încă nici 20 de ani. Eu am născut-o pe Maria Speranţa la 45 de ani. Spun că nu trebuie să aştepţi. În general, oamenii aşteaptă să facă ceva, ca pe urmă să urmeze un copil. Vor săşi facă o casă, după care altceva şi aşa trece timpul. Nu, copiii trebuie făcuţi. Cu cât îi faci mai repede, cu atât poţi să fii nu doar părintele lui ci şi prietenul lui. O spun din experienţă. Cu cât îi faci mai târziu, cu atât îţi este mai greu să te pui la mintea lor, să îi înţelegi. Dacă stai să te gândeşti, eu puteam fi de multă vreme bunică.

Aţi amintit de pensionare. Vă este teamă de acest moment? Nu neapărat asta. În meseria noastră, depindem de o sumedenie de lucruri: de direcţie, de scenografie, de regie. Aş vrea să nu mai depind de atât de mulţi oameni. Aş vrea să fac lucruri pe care nu le-am făcut toată viaţa mea. Să mă trezesc într-o zi. să mă duc în pijama şi să-mi beau liniştită cafeaua pe terasă, să ajung ca în copilărie. Să văd cum creşte o floare, să vorbesc cu ea. Aş dori să conduc eu timpul, să nu mă mai conducă timpul pe mine.

Aţi spus că nu aveţi timp. Cu toate acestea vă faceţi timp pentru întâlniri cu bătrâni de la un cămin. Este o modalitate de a răsplăti oamenii care vă preţuiesc?

Ce pasiuni ascunse aveţi?

Murim atât de des şi trăim atât de puţin, eu nu îmi mai doresc nimic de la viaţă. Viaţa mi-a dat tot ce mi-am dorit.

Ce altceva vă mai doriţi de la viaţă? Trebuie să mai fie altceva...

Îmi mai doresc un singur lucru. Nu să am ani mai mulţi în viaţă, să am mai multă viaţă înainte. Aş vrea să mă iubesc mai mult, aş vrea să nu mă mai irosesc pe lucruri inutile, dar asta vine odată cu vârsta. Îmi doresc să mă bucur mai mult de familia mea.

Sunteţi recunoscută ca fiind o persoană activă. Cum ar continua această descriere?

Eu nu m-am plictisit niciodată, aş vrea să stau acasă şi să mă plictisesc. Eu am făcut încă o facultate acum câţiva ani, am vrut să verific dacă mai sunt vie. Am făcut Comunicare Managerială şi Resurse Umane. Sunt pregătită oricând să o iau de la capăt şi să fac altceva. Sunt foarte puţine lucruri care mă mai pot surprinde, dar aştept să fiu surprinsă de fiecare dată. Ceea ce m-a bucurat foarte tare este faptul că am rămas un om simplu.

Îmi place să gătesc, să pun murături. Sunt o clasică în acest sens. Sunt vie şi îmi place să încerc noi şi noi lucruri. Cred că sunt "cool", adaptată vremurilor pe care le trăim. Sunt totodată un ţăran cu suflet de burghez şi o fată tristă plină de umor.

Ce mesaj aveţi pentru cititorii noştri?

În viaţă nu este atât de important ceea ce ţi se întâmplă, ci ceea ce înveţi din aceste experienţe. Important în viaţă nu este ce ai, este important pe cine ai. Trebuie să te uiţi în oglindă şi să nu îţi fie ruşine. Octavian Paler spunea: „Dacă Dumnezeu mi-ar mai da încă o bucată de viaţă, nu aş mai spune tot ce gândesc, dar aş gândi tot ce aş spune.” Oamenii vor să trăiască pe culmi şi, de fapt, adevărata fericire constă în felul în care escaladezi muntele. Le doresc cititorilor voştri să ne iubească cât suntem în viaţă. Marea nenorocire a secolului nostru este lipsa de comunicare. Scrisul, ca şi vorbitul, poate vindeca rănile sufleteşti. Trebuie să fim mai răbdători cu noi, mai înţelegători, mai iubitori. Moartea nu vine cu bătrâneţea, moartea intervine odată cu nepăsarea.

A consemnat, Cătălin VĂCARU

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

9


Wine Club Vinul făcut acasă până la circa 20 cm sub dop. Se astupă ermetic cu un dop perforat, prin orificiul căruia se introduce un capăt de furtun, iar celălalt capăt se introduce într-un borcan sau într-o sticlă cu apă. Dopul se smoleşte sau se parafinează bine, astfel încât să nu comunice mustul cu aerul de afară. Damigeana cu must se lasă într-un loc cu temperatura cuprinsă între 18-20° C, până când se termină fermentarea mustului care trece în vin. Apoi se scoate furtunul, se completează golul din damigeană cu vinul din altă damigeană de rezervă, pregătit la fel ca şi cel din vasul de bază şi se pune dopul lejer pentru a da posibilitatea restului de bioxid de carbon să iasă din damigeană. După 6-8 zile, când nu se mai observă nicio fermentare, iar vinul s-a limpezit, se astupă damigeana ermetic cu dopul. Mulţi dintre consumatorii de vin au încercat, cel puţin o dată, să facă această licoare „home made”, adică cu mâna lor. Fie că stai la curte ori ai un teren la ţară, este foarte tentant şi accesibil să îţi faci câţiva litri de „substanţă bahică”, pentru consumul propriu. Reţetele de preparare a vinului în casă se recomandă numai pentru amatori care prepară cantităţi mici, la damigene. Întreprinderile de vinificaţie au alte metode tehnologice care sunt tratate în diferite lucrări de specialitate. Vinul se poate prepara din diferite soiuri de struguri: Fetească, Risling, Aligote, Tămâioasă, Hamburg, Otonel, Cotnari, Hibrid, care cresc pe lângă casă sau care se pot cumpăra. Calitatea vinului depinde de soiul de viţă şi de gradul de coacere. Strugurii trebuie culeşi la maturitate deplină. Ciorchinii de struguri se clătesc în apă rece şi se lasă la scurs. Pentru prepararea vinului se aleg numai boabele sănătoase, iar cele crăpate şi mucegăite se înlătură. Apoi, boabele de struguri se zdrobesc şi se pun în borcane sau în vase emailate pentru 4-5 zile, la macerat. După această etapă, se scoate mustul cu furtunul, se strecoară prin tifon şi se toarnă în damigene. Restul (boasca) se stoarce, presându-se bine ca să se scurgă tot mustul, care se pune tot în damigene. În cazul în care strugurii nu sunt destul de dulci, se pot adăuga 100 de grame de zahăr la un Iitru de must, care se dizolvă în must cald. Damigenele nu se umplu complet, ci

10

Pritocirea

După câteva săptămâni se poate trage vinul de pe drojdie în altă damigeană. Capătul furtunului se leagă la o şipcă sau nuia de circa 20-30 cm lungime, în aşa fel încât şipca să depăşească capătul furtunului cu 5-6 cm şi se introduce la fund în damigeană, cu grijă ca vinul să nu se tulbure. La capătul celălalt al furtunului se trage vinul în altă damigeană, dar fără să curgă de sus, ci aproape de fund. Astfel, vinul preparat poate fi consumat imediat după ce s-a limpezit şi s-a tras de pe drojdie, dar va fi mai bun şi mai concentrat dacă stă câteva luni sau câţiva ani. Vinul care se consumă în câteva zile se trage la sticle care se astupă bine, cu dopuri noi înmuiate în apă caldă. Pentru ca vinul să ţină mai mult trebuie să se facă cel puţin trei pritociri, dintre care a doua în luna decembrie şi a treia în luna martie, după care se poate trage vinul în sticle, se astupă cu dopuri de plută înmuiate în apă caldă, apoi se smolesc sau se parafinează şi se aşează culcate în pivniţă sau în alte locuri reci şi întunecoase. În acest fel, vinul poate fi păstrat luni şi chiar ani de zile. Parafinarea se face în felul următor: se pun la topit o parte ceară de albine şi trei părţi parafină. Se amestecă în permanenţă iar după ce s-a topit şi s-a omogenizat se trece prin această soluţie capul fiecărei sticle astupată în

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

prealabil bine cu dop. Strugurii reprezintă materia primă pentru prelucrarea în industria vinicolă. Ei sunt folosiţi la obţinerea unor produse ca: must, vin, distilate, suc. În funcţie de modul de prelucrare a strugurilor, se disting vinuri de soi, de sepaj şi de cupaj. Crearea unei entităţi din vinuri de soi îmbinate în anumite proporţii este procesul care conduce la obţinerea vinurilor de cupaj. Din fermentarea comună a diferitelor soiuri rezultă vinurile de sepaj. În funcţie de parametrii calitativi şi termenele de maturare, se deosebesc următoarele tipuri: vinuri ordinare (de consum curent) şi de calitate superioară (maturate). În legătură cu modul în care vinul este pus în consum, este normal să existe rezerve asupra calităţii şi stabilităţii vinului "vărsat", vândut direct din butoi şi să apară serioase îndoieli asupra duratei sale de consum. Cu totul alte garanţii de calitate şi stabilitate oferă vinurile îmbuteliate "la producător", trecute în prealabil printrun proces de condiţionare, maturare şi control. Acestea sunt vinurile de care consumatorii se pot apropia cu încre-

dere, mai ales atunci când ei află, din informaţiile scrise pe etichetă, că este vorba despre produsele cu care ei s-au mai întâlnit şi pe care le apreciază. Oricum, vinurile de înalt nivel calitativ, cu denumire de origine, nu pot fi altfel comercializate decât ca vinuri îmbuteliate, deci ca vinuri pentru care garanţia de calitate este maximă, iar riscul deprecierii prin păstrare este minim. Cătălin VĂCARU


"Transilvania este cel mai bun produs de export al României!", a declarat prinţul Charles al Marii Britanii, fără să se sfătuiască înainte cu Nuţi Udrea. Băi, prinţe, a zis Nuţi să te întreb ce şpagă vrei de la Ministerul Turismului şi Subdezvoltării ca să promovezi în continuare Transilvania?

Înainte de a veni să faceţi sport, vă recomand să vă spălaţi în prealabil!

Şi, cine nu are prealabil, poate să se spele în lighean!

Nuţi Udrea şi Cioc Boc au participat la o nouă baie de mulţime. De această dată fără săpun!

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

11


Vreţi să vă conducă Capitala şi să vă fure 7 consilii generale şi 7 primari? Sau ne preferaţi pe mine şi pe Cocoş?!

Dar, aşa cum foarte bine preciza în trecut fostul preşedinte american Bill Clinton, felaţia nu reprezintă un act sexual!

12

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

Supărată de faptul că prietenul ei, preşedintele, a cerut să se renunţe la referendumul pentru Bucureşti, Nuţi Udrea continuă să le pună oamenilor întrebări încuietoare.

Vă prezentăm în continuare un fragment din discursul fostului şef al FMI, Dominique StrassCancan, ţinut cu ocazia primirii ordinului "Violatorul în serie", clasa întâi, cu eşarfă.


umr umr umr umr Gheorghe îşi înmormântează soacra. Vine omul acasă şi, când să deschidă poarta, îi pică o ţiglă în cap, la care Gheorghe, contrariat, zice: - Deja ai ajuns?

JJJJJ - Ieri am omorât cinci muşte: trei masculi şi două femele. - Cum ai ştiut care sunt masculi şi care femele? - Simplu: trei s-au aşezat pe telefon!

JJJJJ - De ce în Scoţia în fiecare castel se află câte o stafie? - Este mult mai ieftină decât un sistem de alarmă…

JJJJJ - E adevărat, tăticule, că în unele părţi ale Africii bărbatul nu îşi cunoaşte soţia decât după căsătorie? - La fel se întâmplă în toate ţările!

JJJJJ Alinuţa: - Mamă, mamă, îmi place frăţiorul aşa de mult! - Bine, atunci mai primeşti o porţie...

JJJJJ Un bărbat este incomplet până la însurătoare... După, este într-adevăr terminat!

JJJJJ -Ce reprezintă doi albanezi pe plajă cu câte două beţe în mână? -Paza de coastă!

JJJJJ Cineva bate la uşă. Tipul deschide uşa, se uită în stânga: nimeni. Se uită în dreapta: nimeni. Se uită în jos şi

vede un melc pe preş. Îl prinde şi-l aruncă pe partea cealaltă, în iarbă. Trec zece ani, iar bate cineva la uşă. Tipul deschide uşa, pe preş melcul, care întreabă: - Auzi, ai ceva cu mine?

JJJJJ

Două babe discută despre soţii lor: - Vasilico, Gheorghe al meu e impotent 100%! - Leano, Ion al meu e impotent 300%! - Cum aşa? - A căzut prostul pe scări şi şi-a rupt şi degetul şi limba!

JJJJJ În toiul nopţii, Bulă, cu vânătăi pe faţă şi cu două valize în mâini, sună la uşa

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

13


umr umr umr umr casei lui taică-său. - Ce-i cu tine, Bulă, la ora asta şi în halul ăsta? - M-am certat cu nevastă-mea. - Şi a îndrăznit curva aia să dea în tine? Eu, în locul tău, o făceam bucăţi! Bulă, rânjind: - Dar ce credeai că am în valize?

JJJJJ Un beţiv mergea pe şapte cărări spre casă. La un moment dat, îl vede pe unul care închidea un robinet. Se duce supărat spre el şi-i zice: - Tu învârteai, bă, stradă?!

JJJJJ În sala de judecată: - Linişte!, strigă judecătorul. Cine mai face gălăgie va fi trimis acasă de îndată! - Ura!!!, strigă inculpatul.

JJJJJ Dacă cele de sus sunt inutile măcar următoarele să compenseze supărarea de a nu găsi pagina căutată: 1. Cel, care crede că le ştie pe toate, este foarte enervant, mai ales pentru noi, cei care, oricum, le ştim pe toate. 2. Toate generalizările sunt false... inclusiv aceasta. 3. Ateismul este o organizaţie nonprofet. 4. Poartă-te frumos cu copiii tăi. Ei îţi vor alege azilul. 5. Împrumută bani de la un pesimist. Nu se aşteaptă să îi dai înapoi. 6. Moartea este ereditară. 7. Nu fi de neînlocuit. Dacă nu poţi fi înlocuit, atunci nu o să fii niciodată promovat. 8. Ai observat vreodată cât de repede merge Windows-ul? Nici noi... 9. Experienţa este ceva ce obţii abia atunci când nu mai ai nevoie de ea. 10. Puţine femei îşi dezvăluie vârsta reală. Puţini barbaţi se comportă adecvat vârstei reale. 11. Vând paraşută. Folosită o singură dată. Nu a fost deschisă şi are o mică pată. 12. Prietenii vin şi pleacă. Duşmanii se acumulează. 13. Dă-i unui om peşte şi va mânca o zi. Învaţă-l să pescuiască şi va sta toată ziua în barcă cu sticla de bere în mână. 14. Cel ce râde la urmă, este mai încet la minte. 15. Cum îţi dai seama când rămâi fără cerneală invizibilă? 16. Cum se lipeşte teflonul de tigaie? 17. Cine crede în telekinezie, să îmi

14

ridice mâna. 18. Nu sunt vegetarian pentru că iubesc animalele. Sunt vegetarian pentru că urăsc plantele. 19. Mi-am făcut un test de inteligenţă şi rezultatele au fost negative. 20. Înainte eram mereu indecis. Acum nu mai sunt aşa sigur. 21. Dacă păpuşa Barbie e aşa populară, de ce trebuie să îi cumpărăm prieteni? 22. Dacă ai impresia că nu îi pasă nimănui dacă mai trăieşti, încearcă să nu plăteşti câteva rate la bancă. 23. Învaţă din greşelile părinţilor: foloseşte prezervativul! 24. Multitasking înseamnă să faci mai multe lucruri prost în acelaşi timp! 25. Puritanism: teama că cineva, undeva, s-ar putea să fie fericit. 26. Sexul este ca aerul. Nu e important decât dacă nu ai parte de el. 27. Zâmbeşte! E al doilea cel mai frumos lucru pe care îl poţi face cu buzele. 28. Unii beau din fântâna cunoaşterii. Alţii fac gargară. 29. Triunghiul Bermudelor s-a plictisit de vreme caldă şi s-a dus în Finlanda. Cică nu vine Moş Crăciun anul ăsta. 30. Prima pasăre va prinde viermele, dar al doilea şoarece fură caşcavalul. 31. Cel mai scurt drum dintre două puncte este mereu în construcţie. 32. Există trei tipuri de oameni: cei care pot să numere şi cei care nu pot. 33. Dacă furi idei de la o persoană, se numeşte plagiat. Dacă furi idei de la mai multe persoane se numeşte cercetare. 34. Care este viteza întunericului? 35. De ce abreviere este un cuvânt atât de lung? 36. Femeile care vor să fie egalele bărbaţilor nu sunt ambiţioase. 37. Eşti gelos că vocile vorbesc cu mine şi nu cu tine. 38. M-am rugat la Dumnezeu să îmi dea o bicicletă, dar am aflat că Dumnezeu nu îţi pune în traistă. Aşa că am furat o bicicletă şi m-am rugat pentru iertare. 39. Bărbaţii au doar două necesităţi: sexul şi mâncarea. Dacă vezi că partenerul tău nu are o erecţie, dă-i un sandviş. 40. Femeile nu vor fi niciodată egale bărbaţilor până când nu vor putea să se simtă sexy în ciuda cheliei şi a burţii de bere. 41. Dumnezeu sigur iubeşte proştii. Altfel nu ar fi creat atât de mulţi. 42. Niciodată să nu iei un laxativ şi un somnifer în aceeaşi seară. 43. Trăim într-o societate în care pizza ajunge mai repede decât poliţia. 44. Un bărbat îndrăgostit nu este complet până nu se însoară. După aia e terminat. 45. Ştii că lumea s-a întors pe dos când cel mai bun

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

rapper este alb, cel mai bun jucător de golf este negru şi cel mai înalt baschetbalist din NBA este chinez. 46. Un nou studiu guvernamental finanţat prin fonduri europene şi desfăşurat pe o perioadă de 10 ani a concluzionat că trei sferturi din populaţia României înseamnă 75% din populaţie. 47. Intenţionez să trăiesc veşnic. Până acum sunt în grafic. 48. Psihiatrul mi-a zis că sunt nebun. I-am zis că am nevoie şi de o a doua opinie. Mi-a zis că sunt şi urât. 49. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este să te rănesc. Dar e pe listă. 50. Banca este locul de unde poţi să împrumuţi bani dacă demonstrezi că nu ai nevoie de ei.

JJJJJ Doi peştişori într-un acvariu: - Crezi în Dumnezeu? - Bineînţeles! Cine crezi că ne schimbă nouă apa?!

JJJJJ Un client îşi întreabă avocatul: - Cât cereţi pentru o consultaţie? - 3.000 euro pentru trei întrebări. - Nu este un pic cam scump? - Ba da... Şi care este a treia întrebare?

JJJJJ Care este diferenţa între credinţă şi cunoştinţă? Băieţelul de trei ani crede că pu*ulica este numai pentru a face pipi, iar bătrânul de 90 de ani deja cunoaşte acest lucru.


Piticule, ai făcut o treabă foarte bună pentru biserica catolică în România. De când eşti tu prim-ministru tot mai mulţi români strigă disperaţi: "Papa! Papa!".

O întâlnire din categoria "Unde dai şi cine crapă!". Noroc cu pierderea majorităţii din SenatAuzi, că altfel uitam de bă, eureferendumului nu înţeleg rezultatele care un lucru: cum stă Nuţi a decis micşorarea numărului cu de Băsescu?! parlamentari!

Scene din videoclipul piesei populare "Foaie verde şi-o lalea, nu-i mai da, frate, să bea!".

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

15


Nu ştiu cum a ieşit tot Boc preşedinte la PD-L, că eu pe Paleologu l-am votat! Ăhă, ăhă, ăhă...

Avem o ţară, un preşedinte, o misiune de whisky de îndeplinit!

Băi, Muammar, acum nu te mai poţi plânge că albii din conducerea Statelor Unite au ceva cu tine! Hai, acum dai petrolul?!

Un şef de stat afro-american încearcă să îl facă la buzunare pe un lider afro-african.

16

INVESTIGATORUL | IULIE 2011 | www.investigatorul.ro

Gaddafi, conducătorul "unei anumite părţi" a Libiei, a avut o întâlnire de lucru cu cei doi foşti preşedinţi francezi: Jac şi Rac.


INVESTIGATORUL Iulie 2011 Tipar