Nemaipomenitele povesti ale ariciului TEP

Page 1


contine audio

NEMAIPOMENITELE POVEșTI ARICIULUI

ELENA BOLÂNU

NEMAIPOMENITELE POVEșTI

ELENA BOLÂNU

Nemaipomenitele povești ale ariciului Țep Elena Bolânu

Copyright © 2025 Grup Media Litera Toate drepturile rezervate

Editura Litera

tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e‑mail: contact@litera.ro www.litera.ro

Editor: Vidrașcu și fiii

Redactor: Gabriela Bărbulescu

Corector: Nicoleta Arsenie

Ilustrații (interior și copertă): Shutterstock

Tehnoredactare și copertă: Lorena Ionică

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BOLÂNU, ELENA

Nemaipomenitele povești ale ariciului Țep/Elena Bolânu. –

București: Litera, 2025

ISBN 978 630 355 069 5 821.135.1

Bun găsit, dragii mei!

Sunt ariciul Țep, un arici povestitor. V-am pregătit șapte povești frumoase, cu animale drăgălașe și copii jucăuși, așa ca voi, dar și câteva activități, ca să fiu sigur că ați ascultat cu atenție!

Succes!

DE CE S-AU SUPĂRAT ARICII

Oana are o pasiune neînțeleasă de cei din jur. Îi plac aricii. Vrea să știe cât mai

multe despre viața lor. Odată, a găsit în grădina bu nicilor un arici și, de atunci, e pasionată. Are foarte mulți arici din pluș. Toți sunt magic de frumoși, adică... fuseseră frumoși. Din curiozitate sau din multe alte motive doar de ea știute, niciu nul dintre arici nu mai arată ca atunci când a ajuns pentru prima oară în mâinile Oanei. Eu nu mai am un ochi, cred că este în cutia cu jucării, spuse, cu voce tristă, Ariciul pici, cel mai mic. Privește la mine... ce ‑ o fi avut cu lăbuța mea, zise și Aricica Rica.

Iar eu am rămas dezbrăcată de țepi... Mă cam rușinez... dar n am ce face, se auzi, din colţul camerei, o voce sfioasă.

Era Aricica Sisi.

La cât de ciufuliți sunt țepii mei, spatele meu pare un ghemotoc de câlţi, nu alta! se auzi, dintr‑un alt colţ al camerei, Aricica‑Mimi.

De sub un dulap, se auzi o voce puternică: Nu se mai poate așa. Spune că îi plac aricii, dar nu are deloc grijă de noi. M am gândit la ceva... s o învă ţăm minte! Să ne ascundem de ea în cămară! Acolo nu intră niciodată, îi este teamă de întuneric. N o să ne găsească muuultă vreme! S o vedem cum îi este fără noi, cu cine se va mai juca...

Într o clipă, aricii de pluș erau pe rafturile din cămară, bine ascunși.

De cum se trezi, Oana îi căută pe prietenii ei țepoși.

Mamăăă... mămicooo... dă mi, te rog, aricii!

Dar nu i‑am luat eu, Oana! Nu sunt la mine!

Atunci, cine...?

Nu știu ce să zic. La cum arătau, e posibil să se fi supărat și să fi plecat? Eu, în locul lor, tot așa aș fi făcut...

Oana a rămas îngândurată... Din ce în ce se întrista și mai mult, nu‑și găsea liniștea... Încerca să dezlege misterul. A căutat prin toate colţurile, pe sub paturi, pe sub dulapuri, la bucătărie... Peste tot... Nu erau de găsit!

Te rog frumos, îl întâmpină ea pe bunicul venit în vizită, mă ajuţi să găsesc dragii mei ,,țepoși”?

Dar de ce, micuța mea?

Păăăi, aș vrea să le spun ceva, poate le trece supărarea.

Bunicul o luă de mână și cotrobăiră prin toate ungherele casei, până ajunseră

lângă cămară.

Bunicul deschise ușa. Doi ochi scăldați în lacrimi, de emoție, de speranță, căutau ,,țepoșii”, de sus în jos, de jos în sus, prin colţuri, pe rafturi, dar aceștia nu se vedeau nicăieri.

Voiam să le spun, se auzi glasul slab al Oanei, să mă ierte că nu am avut milă de ei în joaca mea zburdalnică. Că am fost egoistă, uneori nepăsătoare.

Voiam să le promit că voi avea grijă de ei și voi repara tot ce am stricat, cu aju torul tatei.

A doua zi, aricii erau din nou la locul de joacă, iar Oana s‑a ținut de cuvânt.

S‑a purtat frumos la joacă, atât cu aricii, cât și cu celelalte jucării.

Ai ascultat cu atenție? Răspunde la întrebări.

☘ Care era pasiunea Oanei?

☘ De ce s au supărat aricii?

☘ De ce crezi că s au întors aricii la Oana?

☘ Tu cum ai grijă de jucăriile tale?

Continuă să desenezi țepii ariciului, ca în model. Desenează iarba în care stă ariciul.

Încercuiește animalele care apar în povestire.

PRIETENII DIN GRĂDINĂ

Deși vara mult dorită își vestise sosirea, zile în șir, nori cenușii își scuturau pi curii reci, peste grădinița cu flori. Nu departe de grădină, Regina albină își pierduse speranța de a primi polen de la hărnicuțele albine.

În neastâmpărul ei, Uța albinuța prinse curaj și și luă zborul către bunii săi prieteni:

Dragă Rază curajoasă, alungă norii plumburii și mi dezmorțește aripioarele, să pot ajunge pe o floare. Avem mare nevoie de polen.

De cum îi auzi rugămintea, Rază curajoasă, cu săgeata sa fierbinte, străpunse norul. Slăbindu‑i puterea, ușor, ușor, acesta se făcu nevăzut pe arcul cerului.

Mai jos, un alt prieten auzi o foială ciudată. Era nevoie de ajutor! Zumzetul albinuței îl trezi de a binelea.

Rege al grădinii, Crin înmiresmat, grăbește și deschi de ți floarea! Am nevoie de polen! Întreg stupul e în necaz. Fără o cupă de polen, nici miere nu vom avea!

Sub blânda îmbrățișare a generoasei raze, floarea își deschise una câte una delicatele i pe tale:

Poftește, ești binevenită! Polen am din be șug, pentru tot neamul din stup.

Floarea, roua, raza și albina descopereau, într o grădină, roadele prieteniei.

Fără ea, am pieri cu toții! spuse grav și apăsat Crinul‑înmiresmat. Ia în desagă și rouă, căci tot strigă și n auzi!

Dragă Rouă cristalină, iartă uitarea mea! De mare preț îmi este și ajutorul tău, primit la nevoie. Iată, am un buzunărel des tul de încăpător, pentru multe mărgeluțe…

Darurile și ajutorul vostru, dragi prietene, vor aduce multă bucurie în

familia mea. Într o clipă, surorile mele vor ple ca la treabă, căci de acum soarele a împrăștiat peste tot razele sale calde. Flori înalte și piti ce, de toate culorile, au înfrumusețat nease muit grădina. Sărbătoarea o va întregi trilul pasărelelor.

Ai ascultat cu atenție?

Răspunde la întrebări.

☘ Cui a cerut ajutor Uța albinuța?

☘ Cum au ajutat o prietenii pe albinuță?

☘ De ce avem nevoie de prieteni?

☘ Cum se numesc prietenii tăi/prietenele tale?

Trasează pe liniile întrerupte picăturile de ploaie. Desenează și tu alte picături.

După ploaie, albinele harnice au ieșit să adune polen. Colorează.

RIȚA ȘI MIȚA

Rița veverița și Mița veverița se aflau în mare dificultate. Mama lor, ple cată pentru câteva ore, le a spus că trebuie să se descurce singure, căci erau destul de mari. Să se hrănească n ar fi fost o problemă, alune aveau la discre ție. Dar igiena? Vai, în zorii zilei, în apa rece a râului, spălat pe dinți, pe față, blăniță periată cu grijă!

Hai, Rița, grăbește ‑te, altfel vom întârzia la joacă!

Mița se prefăcu, frecându și ochișorii, că nu aude. ,,Se poate și așa” , își spu se n gând, de încurajare. Apa este mult prea rece!

Rița, proaspăt îngrijită, ajunse prima în mijlocul prietenelor, aflate în toiul unui joc.

Vino, Rița, saltă și tu la fel ca noi, fără să atingi coarda! spuseră prietenele, privind o cu admirație pentru cât era de curățică. Era chiar strălucitoare!

Apăru, în urma ei, cu pași leneși, și Mița. Cu ochișorii încă lipiți de somn și blănița în dezordine, abia salută:

Bună dimineaaața!

Toate se întoarseră către nou venită.

Nu și luară privirile multă vreme de la ea.

Ce dezordonată este surioara Riței! își spuneau șoptindu‑și una alteia.

Veverițele își continuară jocul. Mița, neinvitată în jocul lor De-a săritul corzii, plecă acasă. Supărată, nu pe ele, ci pe ea, că lenevise în culcușul său călduț, fără să i pese de igiena corpului, ajunse degrabă la râu.

Nu doar că și pieptănă blănița, dar o și spălă, în aceeași apă rece, nepriete noasă, a râului. Strălucea la fel ca Rița! Bucuroase de silința Miței, și razele soarelui îi săriră în ajutor. Îndată îi uscară frumoasa blăniță ruginie. Ce a urmat? Lesne de înțeles!

În poiana din pădure, joaca prinse aripi, în fel și chip, căci Mița avea idei proaspăt culese, din apa rece de râu!

Ai ascultat cu atenție? Răspunde la întrebări.

☘ De ce nu a fost primită cu aceeași bucurie surioara Riței?

☘ Ce a făcut Mița când nu a fost invitată la joc?

☘ Ce ai învățat din această povestire?

☘ Tu cum te îngrijești dimineața?

Trasează cu un creion pe linia de contur. Colorează folosind culori potrivite. Dacă știi, desenează două frunze pe ramură.

Încercuiește obiectele pe care le folosești pentru igiena corpului.

FLORICICA-NEGRUȚA

Soarele își trimise razele să lumineze și să încălzească toate florile. Toate gâzele. Din toate grădinile, în aceeași măsură. Toate meritau să se bucu re, indiferent de înfățișarea lor.

De parcă ar fi bănuit cumva, o rază, poznașă și curioasă din fire, scotoci un colț de grădină ce ‑i păru ciudat. Foiala și zumzetele din jurul unei floricele îi cap ‑ tară atenția. Rând pe rând, florile viu colorate îi întorceau spatele, șoptind răută cios: ,,Este ciudată! Mult prea neagră!”

Tristă de ce i se întâmpla, floricica își plecă petalele, încât părea de acum ofilită. Un fluturaș cu aripioare negre și picouri roșiatice, pe nume Fluturașul negruț, se opri pe arcul codiței.

Nu fi tristă, și mie mi s a întâmplat să fiu respins de ceilalți fluturași, care aveau aripioare în culori calde, altele, viu colorate…

Spune mi, te rog, zise floarea, cum ai reușit să le schimbi părerea despre tine?

Vorbește le! Spune le cum te simți, cum le ar fi, dacă s ar afla în situația ta. Și să le mai spui că și tu, asemenea lor, dăruiești parfum, polen, nouă, fluturașilor.

Doar culoarea ți este diferită. Dar, mai întâi, va trebui să te liniștești. Respiră pro fund, adică inspiri, expiri, de câteva ori. Odată cu mine: trage mult aer pe nas, dă‑l afară, apoi repetăm, încă o dată... Ești mai bine?

Da, sunt liniștită… Le pot vorbi calm și cu multă răbdare…

Își pregăti vocea, ridică semeț capul și spuse:

Sunt foarte tristă! Îmi doresc să pot fi înțeleasă, să ne putem împrieteni.

Voi cum v ați simți, dacă ați fi în locul meu? Tot floricică sunt și eu, ca și voi, doar culoarea este poate neobișnuită.

Raza de soare, înduioșată, o lumină călduț, pentru câteva clipe, doar pe ea: Ei, cum vă e? Dacă sunteți multicolore, nu înseamnă că aveți și comporta mente frumoase.

Toate capetele înflorate își întoarseră fețele către Floricica negruță, îi zâmbi ră, ridicându și petalele, în semn că și recunosc greșeala.

Fluturașii o dezmierdau, gâdilându i catifelatele petale. Raza jucăușă aduse cu ea o ușoară adiere de vânt. Florile i spuneau câte o ghicitoare hazlie. Pasările îi ciripeau cântecele, multe și melodioase...

În grădină era din nou armonie.

Ai ascultat cu atenție? Răspunde la întrebări.

☘ De ce era supărată Floricica negruță?

☘ De cine a fost ajutată?

☘ Ce sfaturi a primit de la Fluturașul‑negruț?

☘ Cum s a încheiat povestea?

Colorează insecta care este personaj din poveste. Încercuiește insecta care pregătește miere.

Colorează drumul fluturelui către flori.

PAHARUL BUCLUCAȘ

Razele soarelui luminau plăcut în

treaga cameră. Pe biroul lui Horia

aștepta o coală albă alături de o pensulă, acuarele și un pahar cu apă.

Plăcerea de a se juca pe foaia albă cu pensula încărcată de culoare, în cele mai ciudate forme, o avea de când împlinise doi anișori. Acum, la trei ani, descoperise cum să dea formă unui fir de floare, cu frunze, codiță și bobocel. În mijlocul paginii, nu oricum, în culorile po trivite. De la un timp, încerca să umple și fundalul: nori, casă, copac, flori, iarbă.

Două perechi de ochi, mama și tata, urmăreau, cu încântare, dârele de acure ‑ le, mai groase, mai subțiri. Timpul trecea, formele căpătau înțeles.

Luca, fratele lui Horia, construia un turn din cuburi. Era aproape gata, se pregătea să înceapă un puzzle, alt joc preferat.

Curios din fire, Horia se ridică să vadă activitatea fratelui. Masa se lăsă împinsă de mișcarea corpului.

Paharul cu apă se clătină și se rostogoli pe covor. Reu‑ șise să picteze și covorul…

Ochii larg deschiși ai lui Horia nu l pierdeau din vedere pe Luca: el a mișcat masa! Prin cap îi dau năva lă numai gânduri care să l scape de vină și de supăra rea părinților.

Mama zâmbește, fiindcă înțelege care i sunt gândurile. Se ridică ușor și se apropie de băiat.

Horia, am văzut ce s a întâmplat… Hai să curățăm împreună! Eu șterg co vorul, iar tu, masa. Imediat veți fi gata, și tu, și masa, pentru o nouă pictură. Paharul se răstoarnă doar când se mișcă masa sau lovești prea tare cu pensula în pahar. Cu mai multă atenție, paharul va rămâne pe masă, până când desenul va fi terminat. Îmi pare rău, altă dată voi fi mai atent…

Ai ascultat cu atenție? Răspunde la întrebări.

☘ Ce pasiune avea Horia?

☘ Ce făcea fratele lui?

☘ De ce voia să mintă Horia?

☘ Tu cum ai fi procedat în locul lui?

Colorează pata de pe covor, folosind culorile tale preferate.

Încercuiește obiectele necesare activității de pictură.

Unește cu o linie piesele de puzzle care au aceeași formă.

MIRA ȘI MINA

Razele de soare se furișaseră printr un loc descoperit de perdelele strânse cu un

șnur ascuns de faldurile perdelei. Se opriră jucă

ușe pe fețele și părul răsfirat al celor două feti

țe. Mira și Mina, surori și tovarășe de joacă, își aleseseră două păpuși, dintr o mulțime așeza tă cu grijă de mama, în colțul cu jucării. Erau acolo multe păpuși alături de ursuleți și iepu

rași de pluș. Fetele se jucau pe rând cu ele, iar uneori, animalele de pluș le însoțeau la somn.

Păpușa mea e mai frumoasă, spuse Mira. Are părul blond și ochii albaștri!

Ba a mea e mai frumoasă, are părul ca al meu și clămiță cu steluțe, îi strigă furioasă Mina.

Smulsă, cât ai clipi, din brațele Mirei, păpușa cu steluțe pe clămiță se afla deja în brațele Minei.

Lacrimile fierbinți ale Mirei scăldau obrăjorii deveniți roșii ca petalele unui mac. Cu bărbia în piept, cerea ajutor. Bunica a intrat în camera, a luat păpușa din brațele Minei și a spus:

— Mira, ce s a întâmplat? De ce plângi? Nu i ai dat tu păpușa Minei?

Cuvintele și mișcările fetiței păreau încâlcite, nu se în țelegea mai nimic, dar bunica începea să își dea seama ce s a întâmplat.

— Probabil ești tristă pentru că Mina ți a luat păpușa fără voia ta, spuse bunica. Spune ‑i Minei cum te simți în momentul acesta.

Mira răspunse printre suspine:

— Sunt supărată, vreau păpușa înapoi!

Bunica se adresă apoi cu blândețe celeilalte surori:

— Înțeleg că ai luat păpușa Mirei fără acordul ei. Frumos este să ceri, rostind – TE ROG SĂ MI DAI, să spui – MULȚUMESC, dacă ai primit, sau să aștepți, dacă nu ai primit, făcând altceva între timp. Pentru a te liniști, acum, vom merge împreună în bucătărie, unde poți să îmi dai o mână de ajutor. După ce îți va trece supărarea, te poți întoarce pentru a continua jocul.

Mina s‑a întors după un timp și s‑a îndreptat către sora ei, care se uita acum pe o carte.

Mira, te rog frumos să mi dai și mie păpușa ta, nu pentru mult timp. Îți pot oferi în schimb, dacă vrei, păpușa mea! Sau mai pot aștepta…

Mira nu ridică ochii din carte, pare că se concentrează. Deodată, ridică ochii către Mina, îi zâmbește și îi oferă păpușa.

— Joacă te tu cu ea, eu vreau să văd acum toate ilustrațiile din carte. Poate mai târziu ne jucăm împreună.

Mina este fericită. La bucătărie, bunica oftează ușurată, apoi zâmbește și ea.

Ai ascultat cu atenție?

Răspunde la întrebări.

☘ Ce făceau Mina și Mira?

☘ Cine a luat păpușa surorii fără să ceară voie?

☘ Cine a rezolvat situația?

☘ Tu cum procedezi când vrei o jucărie de la un alt copil?

Încercuiește cu albastru jucăriile despre care se vorbește în poveste și cu verde jucăriile tale preferate.

Trasează pe linia întreruptă conturul jucăriei. Colorează cum îți place.

ZGOMOT SAU LINIȘTE?

Un grup de ursuleți, copii de la grupa mică, nu mormăia, nici nu hiberna, ci imita zgomotul mo toarelor de mașini, cu roți imense, izbindu le de niște obsta cole inventate în jocul De-a cursa mașinuțelor. Se credeau mari piloți de curse.

Mâinile mici fremătau în mișcări de păpușari. Buzele tremurau chinuite de zgomotul motoare lor, al izbiturilor. Aflate pe un traseu bine stabilit, mașinile, dirijate ca vai de ele, prindeau viteză să câștige cursa. Doar o singură mașină înainta ușor, condusă cu grijă de mâna lui Damian. Din când în când, se oprea, privindu și co legii cu uimire:

De ce țipați atât de tare? Mie nu mi place cum vă jucați! Mă deranjează gălăgia voastră, și, apoi, motoarele nu fac așa… Dacă veți continua să loviți obsta colele cu putere, mașinile se vor strica!

Crezi tu ce vrei, dar așa arată o adevărată cursă de mașini! Nu ți convine?

Poți pleca!

Adevărat, ar fi trebuit să plece, la fel gândea și el. Și totuși, nu pleca… Își do rea să fie participant, dar într‑un joc diferit de ce vedea și auzea. Rămăsese nemiș‑ cat, cu mașinuța în mână, nu putea lua o decizie…

O atingere a brațului, blândă și călduță, îl făcu să tresară.

Damian, am o propunere pentru tine! În fața dulapului cu jucării, alți co legi construiesc o parcare pentru mașini. Și tu poți participa, îți poți construi, lân gă ei, loc de parcare pentru mașina ta. Jocul lor este diferit, se lucrează în liniște. Ce spui? Schimbăm locul de joacă?

Da, vreau să plec de aici…

Cu doamna educatoare ținându l de mână, înaintau hotărâți spre un alt loc de joacă.

— Copii, colegul vostru, Damian, vrea să vă spună ceva…

Aș vrea să mă joc alături de voi! Să construiesc și eu un loc de parcare pentru mașinuța mea. Mă primiți?

Vino, Damian! Îți fac loc lângă mine, spuse Robi. Se mai jucaseră împreună și le fusese bine.

Mai târziu, poate vom face și o întrecere, continuă Robi, astfel împlinin du i dorințele.

Ai ascultat cu atenție?

Răspunde la întrebări.

☘ De ce Damian îi privea uimit pe colegii care făceau curse cu mașini?

☘ Cum l a ajutat doamna educatoare?

☘ Cine l‑a primit pe Damian la noul loc de joacă?

☘ Tu cum ai fi procedat dacă erai în locul lui Damian?

Desenează roțile mașinilor. Folosește creioane de culori diferite.

Încercuiește fiecare mașină folosind câte un creion de culoare mașinii. Pune un X în dreptul mașinii roșii.

E timpul să îți iei la revedere de la ariciul Țep. Desenează în cercuri ce ți-a plăcut cel mai mult din poveștile ascultate.

Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.