56
Lumea Catholica, octombrie 2009
câştigă cu adevărat. El ne oferă nu doar un exemplu de curaj, ci şi de speranţă creştină. Să ne rugăm să ne mijlocească tăria în credinţă în faţa smintelilor vremii şi atitudinea creştinească în faţa suferinţelor şi a morţii. Sfinte Ignaţiu din Antiohia, roagă-te pentru noi! Sfântul Papă Calist 14 octombrie (calendarul latin) Biografie Un sclav norocos, un bancher ghinionist şi un Papă bun - toate acestea trei se regăsesc în Calist. S-a născut se pare în anul 155, într-o familie de sclavi. Stăpânul său, Carpoforo, era creştin şi averile şi influenţa sa pe lângă împăratul de atunci le folosea pentru comunitatea creştină din Roma. Plăcându-i de Calist, acest stăpân bogat s-a ocupat de el, învăţândul carte şi instruindu-l în credinţă. În momentul în care Calist a primit Botezul, a fost eliberat de statutul de sclav, iar pentru că era atât de priceput la afaceri şi administraţie, a început să facă împrumuturi cu dobândă, adică, cum am spune noi astăzi, să fie bancher. Dar Calist tot ce câştiga prin afaceri cheltuia printr-o viaţă dedicată plăcerilor lumeşti. Aşa se face că în curând a rămas şi fără banii lui şi fără cei ai fostului lui stăpân. A fost arestat şi adus în faţa lui Carpoforo, care s-a hotărât să îi mai acorde o şansă, aşa că fostul sclav a devenit pentru a doua oară bancher. Dar tot fără noroc: un scandal în care a fost implicat l-a aruncat la muncă silnică tocmai în minele din Sardinia. Aici a dus o viaţă foarte grea, mai grea decât cea de sclav la Roma. Într-un final a reuşit să scape din mine, convingând un preot să îl pună pe lista creştinilor care urmau să fie eliberaţi. Calist îşi învăţase însă lecţia din toţi aceşti ani agitaţi. Talentele sale le-a pus în slujba creştinilor din Anzio, iar faima câştigată a făcut ca Papa Zefirin să îl cheme să îi fie secretar, hirotonindu-l mai apoi preot. Stima câştigată între creştinii din Roma a făcut ca în anul 217, după moartea lui Zefirin, să fie ales Papă. Nu a fost uşor, dată fiind mai ales opoziţia preotului Hipolit, care susţinea un creştinism foarte exigent. Una dintre