Charlotte Elizabeth și lumea fantastică Text și ilustrații: Irina Marinescu, clasa a VI-a D A fost odată ca niciodată (dacă n-ar fi, nu s-ar povesti), pe când scria musca pe perete, mai mincinos cine n-o crede! Charlotte Elizabeth era o fată frumoasă, dar frumoasă, așa de frumoasă, că la soare te puteai uita, dar la dânsa, ba! Când ieșea ea la plimbare, era lucru de mirare, nici vântul nu adia, nici soare nu dogorea, părul să nu-i descrețească, fața să nu-i pârlească; păsări nu mai ciripeau, apele-n cale se opreau și cu drag la ea priveau, stând pe loc ca turta-n foc! Tată-său și mumă-sa nu mai puteau de bucurie: se uitau la dânsa ca la un cireș copt și o iubeau ca luminile ochilor. Bănuiesc că a fost impresionant începutul, nu? Ei bine, chiar este, dar asteptați să vedeți ce urmează... Charlotte era o fată normală care învăța la Magic Imagination Academy. Acolo ea trebuia să se comporte ca o doamnă (era o școală de fete), să croșeteze, să danseze, să bea ceai și, cel mai important lucru, să citească, în rest, nu mai era nimic interesant. Uneori stătea ore întregi citind o carte, uitând de foame, sete sau chiar de somn, iar tot ce își dorea mai mult și mai mult era să termine orele, să ajungă acasă și să citească. Într-o zi, când mergea spre școală, a trecut pe lângă o bibliotecă. Ce-ar fi să intru aici puțin, și-a zis fata în sinea ei. Când a intrat, totul era diferit – cărțile pluteau, rafturile vorbeau, jucăriile cântau, iar bibliotecarul cânta un fel de melodie bizară:
O carte de calitate Se găsește lângă exponate, Fiecare carte e aparte, Asta eu îți spun, în șoapte, Uneori găsești în acte, Imaginează-ți lucruri pictate, Imaginația-i departe, Uneori departe de găsit, Alteori greu de zărit Undeva departe de-asfințit, Este un lucru anumit. Cartazia e greu de găsit, Eu acum ți-am istorisit.
Ce-ar fi să intru aici puțin?
După ce a auzit cântecelul, Charlotte a rămas tare uimită. Cartazia? Ciudat nume, și-a zis ea. S-a apropiat de bibliotecar, iar acesta a îndemnat-o să-și aleagă o carte.
Cum se uita Charlotte printre cărți, ceva luminos i-a atras atenția. Să fie asta o carte? Da, era cu adevărat o carte, care strălucea foarte tare. Fata s-a gândit că aceasta va fi alegerea ei, așa că a luat-o și a plecat grăbită, fiindcă întârziase deja la școală. Dar la școală, în loc să se ducă la ore, draga de ea a luat cheia podului și a urcat acolo. În pod erau depozitate saltele de sport vechi, plăpumi rupte, un schelet și foarte multe cutii.
Bibliotecarul i-a spus să își aleagă o carte.
TEEN SPIRIT 13
