Dumnezeu

Numai în acest mod vom putea aborda în rândul copiilor noștri forma superioară a unei inteligențe existențiale și îi vom putea motiva în căutarea răspunsurilor la întrebările fundamentale asupra vieții și a morții, asupra timpului și a spațiului, asupra lumii cu energiile sale văzute și nevăzute, precum și explicitarea fenomenelor asociate acestor realități. Numai în acest chip îi vom ajuta pe elevii noștri să parcurgă toate cele trei etape ale cunoașterii despre care ne vorbesc Sfinții Părinți ai Bisericii, acumularea, înțelegerea și iluminarea, provocând în aceștia dorința de a-L descoperi pe Dumnezeu, în tot și în toate, căci “El nu este departe de fiecare dintre noi ... în El trăim și ne mișcăm și suntem” (Fapte 17, 2728). Parafrazându-l pe Arsenie Boca care spunea că “ne întâlnim în prezent cu ... viitorul trecutului”, avem datoria de a ne învăța copiii să Îl descopere pe Dumnezeu atât printr-o cunoaștere catafatică sau rațională, dar și să înțeleagă caracterul apofatic al Creatorului care, prin Energiile Sale necreate, excede experiența materială a omului și depășește puterea lumească de cunoaștere și înțelegere rațională. În contextul celor prezentate, dăm slavă Bunului Dumnezeu pentru că a îngăduit înfăptuirea acestei slujiri spre folosul nostru, al tuturor, în mijlocul frumoasei comunități asociate Școlii Gimnaziale nr. 49 din București, formată din învățători, profesori, elevi și părinții acestora. De asemenea, Îi mulțumim pentru binecuvântarea de a face parte dintr-un colectiv de dascăli, dăruiți formării copiilor pentru a deveni membri de nădejde ai societății de mâine.

Radu Miloș, clasa a IV-a E

Ce înseamnă Dumnezeu pentru mine? Pentru mine, Dumnezeu înseamnă multe. De exemplu, Dumnezeu înseamnă pace, bunătate, lumină și putere, în sensul bun al cuvântului.

El, în viața mea, este ca un scut — mă apără, cât poate, de toate relele. Dar la asta trebuie și eu să contribui. Mai exact, să cunosc binele și răul, să mă pun în locul celorlalți și să nu aduc scandalul cu mine în fiece încăpere în care intru.

Până acum nu stau rău, dar nu stau nici foarte bine. Uneori mă port puțin urât cu cei care sunt nedrepți cu mine, cu cei care se simt bine când mă văd suferind sau cu cei care nu se pun niciodată în locul meu.

Acum, probabil, m-am pus într-o lumină prea bună. Și eu sunt obraznic cu părinții mei. Bănuiesc, totuși, că niciun copil nu a ezitat să fie, măcar o dată, obraznic, dar, cât timp o faci cu măsură, consider că nu este o problemă mare. Eu încerc să nu mai fiu deloc neascultător.

Atunci când simt că cineva drag este în pericol sau îmi doresc ca Dumnezeu să apere în continuare familia mea, îi transmit un mesaj, rugându-mă.

M-am convins de multe ori de existența lui Dumnezeu când m-am simțit rău, când îmi era frică de diverse lucruri, când eram copleșit de emoții sau când m-a ajutat să îmi conving părinții să îmi ia cel mai frumos pisic, care acum este prietenul meu cel mai bun.

Cu toate că îmi dau seama că de multe ori greșesc, eu mă străduiesc să fiu mai bun.