SIBIAN/CĂ 16 - 31 Mai 2021
Vali
„
și când nu visează, visează în culori
Am un respect extrem de mare pentru ceea ce înseamnă zonele istorice. Și îmi păstrez cărămizi, îmi păstrez grinzi vechi, îmi păstrez lemn vechi. Îi clar, nu m-a învățat nimeni că acel lemn de 300 de ani are o valoare. La un moment dat, am început să citesc despre chestia asta, că ținea de jobul meu, dar până atunci, acel lemn eu știam că trebuie să aibă o valoare cumva intrinsecă, în așa măsură, încât fiica mea are în casă o comodă făcută din doi stâlpi de lemn, pe lângă care eu am trecut toată copilăria mea și mult din ceea ce înseamnă tinerețea mea. Deci, doi stâlpi ai gardului Spitalului nr. 3, Spitalului de Psihiatrie, care au fost schimbați, au fost aruncați lângă și pur și simplu i-am luat, i-am pus în mașină, i-am legat unul de celălalt, i-am finisat. Și în momentul ăsta știu că la Sabina în casă există două bucăți din copilăria mea, două bucăți de lemn care m-au cunoscut de mic, deci m-au cunoscut de puștan. Mergeam prin curtea aia, care delimita acest gard de spital, și pur și simplu mă încarcă chestia asta, adică e o chestiune de, nu știu cum s-o formulez, de relație. Deci eu sunt convins că acel lemn pe care în prezent stă televizorul la
PAGINA PAGINA
14 14
Sabina în casă mă cunoaște pe mine, mă cunoaște de mic, mă cunoaște de la 3 ani, de la 4 ani, de la 5 ani, de la 6 ani, de la 7 ani, de la 10 ani. Cred că odată m-am și pupat cu vreo fată la nivelul ăla de 16 ani, rezemat de unul din stâlpii ăștia. Am o relație, consider că am o relație cu lemnul ăla, pe care io l-am... io acolo l-am găsit. Deci în momentul ăsta, el are cel puțin 53 de ani. Nu știu dacă a fost pus cu un an de zile înainte de a mă naște eu sau cu 10 ani înainte de a mă naște, dar am o relație cu bucata aia de lemn. Am o relație cu bucata de cărămidă, care-mi spune ceva. La un moment dat, de pe una din casele de prin zona asta de Orașul de Jos a căzut un ancadrament de piatră: mare, țapăn, greu - putea să cadă pe cineva. A zăcut undeva lângă casa aia, nu știu, luni de zile. După ce luni de zile nimeni nu l-a băgat în seamă, m-am dus cu unul din artiștii cu care lucram la vremea respectivă - de altfel un artist extrem de bine așezat în prezent, Radu Comșa - am luat chiatra aia și am pus-o în portbagajul mașinii. Îi grea de mori, îi grea de mori! A existat în Art Cafe, în toată istoria Art Cafe-ului, ca obiect de decor. Nu am luat ancadramentul, cum să zic, nu l-am luat să-l arunc, nu l-am luat să-l speculez artistic, pur și simplu ăla s-ar fi pierdut, bucata aia de ancadrament s-ar fi pierdut dacă n-o luam. Îl păstrez din 1997.”
(
foto © Gabriela Cuzepan
ANGELAPOP ZAPOROJAN CULTURE MAGAZINE
Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro
