DRACULA FILM FESTIVAL
INTERVIU DE IOAN BIG
C
ameleonicul STEVE RAILSBACK (n. 1945) a debutat în cinematografie cu exact 50 de ani în urmă, în The Visitors, filmul legendarului cineast Elia Kazan, ce a avut premiera pe 2 februarie 1972 şi a fost nominalizat la Palme d’Or la Cannes. Profitând de prezenţa lui în distribuţia thrillerului horror Night Caller, selectat anul trecut în competiţia oficială a Dracula Film Festival, de la Braşov, am purces cu veteranul performer într-o plimbare virtuală nostalgică printre cele aproape 100 de roluri făcute în jumătate de secol, ce includ unele care i-au consolidat statutul de actor-cult, precum The Stunt Man (1980) - a rulat la noi în vremea comunismului, sub titlul Cascadorul -, SF-ul protofeminist inspirat din comics-uri Barb Wire (1996), cu Pamela Anderson, actioner-ul cu vampiri spaţiali regizat de Tobe Hooper Lifeforce (1985) sau controversata dramă despre poligamie Follow the Prophet, din 2009. Am plecat în dialog cu Steve Railsback de la două personalităţi notorii pentru crimele din viaţa reală cărora le-a dat viaţă pe marele ecran, întrun mod aproape disconfortabil de convingător, Charles Manson, în Helter Skelter (1976), şi Ed Gein, în In the Light of the Moon (2000), pentru a cărui interpretare a fost premiat la Sitges şi Fantafestival.
STEVE RAILSBACK: O jumătate de secol pe marile ecrane
Steve, cum abordezi construcţia unui personaj precum Charles Manson sau Ed Gein? Realitatea dă tonul ficţiunii sau invers? În ce priveşte [Biopic-ul] Ed Gein, iniţial, au încercat să mă atragă cu ideea că va fi un film Slasher, numai că eu le-am spus categoric că nu sunt interesat de un Slasher, fiindcă ceea ce-mi doresc este să realizez un studiu de caracter... aşa că au rescris PAGINA
56
complet scenariul, de mai multe ori, şi am ajuns să filmăm abia a 9-a versiune a acestuia. Incredibil! Era însă o versiune care spunea viaţa lui Ed Gein cu o acurateţe de aproape 95%! Fiind peste măsură interesat de acest rol, mai ales că era oarecum opus lui Manson, ca personalitate, m-am documentat mult, am studiat cărţi de psihologie pentru a descoperi „bijuterii” comportamentale relevante pe care să le pot folosi
The Visitors, 1972
ca să-mi definesc personajul. Îmi amintesc, de pildă, că una dintre trăsăturile menţionate aproape în toată seria de DSMuri [Diagnostic and Statistical Manual, cartea de căpătâi pentru diagnosticarea bolilor psihice în SUA – n.r.] care-l caracterizau pe Ed Gein, era un www.zilesinopti.ro
