Issuu

Salut, Sibiu

Sibiul anului 2026+? Orașul nostru!

Zilele astea, în timp ce în Piața Mare se montează Târgul de Crăciun, ajuns, pe bună dreptate, mai ales datorită contextului arhiectural al Sibiuluiprintre puținele orașe care oferă o piață gentrală atât de generoasă-, în competiție cu cele mai frumoase târguri de Crăciun din Europa de Est, se dezbate și altceva, mai tăcut, mai printre rânduri și cu ușile crăpate – nici deschise larg, nici închise cu cheia-, însă la fel de important: cum va arăta centrul istoric al Sibiului în anii care vin.

E o discuție despre frumusețe, despre arhitectură, dar și despre curaj. Despre cum putem păstra farmecul de altădată și totuși să trecem spre contemporan. Despre siguranță, despre liniște, despre oameni. Și la final sper să putem zice toți în cor, noi, locuitorii orașului Sibiu, că centrul istoric a devenit astfel oglinda noastră, a societății.

Ne dorim un centru fără mașini grăbite, fără claxoane și fum. Un loc unde copiii pot alerga fără teamă, unde poți auzi pașii pe piatra cubică.

Ne dorim un safe space adevărat, în care orașul nu te obosește, ci te primește.

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 20 (521) | 16 - 30 noiembrie

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu

 /zilesinoptiSibiu

 zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

Terasele se aerisesc. Dispar tarabele, bannerele și prismele atât de vechi și învechite; umbrelele și impovizațiile. În locul lor, apar colțuri curate, cu design coerent, mobilier modern și util, plante verzi și spațiu între mese. Un centru chic și îngrijit, care arată că respectul pentru loc înseamnă și respect pentru oameni, și că noi sibienii suntem foarte chic și ne pasă de noi și de orașul nostru.

Urbanismul în 2025/2026 nu se mai referă doar la fațade și pavele ci la cum trăim orașul; la pietonale cât mai multe, locuri unde să stai să te bucuri de o cafea sau un pahar de vin, iluminat cald; detalii care te fac să zâmbești și bănci pe care chiar vrei să te așezi.

Și da, poate vom avea mai puține evenimente. Dar mai bune. Mai curate, mai conștiente, mai sustenabile și mai liniștite; mai potrivite cu ritmul locului.

Pentru că frumusețea unui oraș nu se măsoară în cât de plin e calendarul, ci în cât de bine se simt oamenii lui. Iar un oraș care respiră, e un oraș viu. E un oraș al nostru. Orașul nostru!

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

Sibiul anului 2026+? Orașul nostru!

VIAȚA ORAȘULUI

SIBIU WALKS

CASA HOCHMEISTER

POVEȘTI DIN CULISE

Darul celor „1001 de nopți”

LUCRURI PE CARE LE ȘTII DOAR DACĂ EȘTI

hotelier, cu Cornel Posea

INTERVIU

TÂRGUL DE CRĂCIUN

MUZICĂ NOUĂ

Ce ascultăm în luna noiembrie

Cum l-am întâlnit pe JIm

POINT OF VIEW

Depeche Mode: despre moarte și eternitate

ANIVERSARE

„A night at the opera” . . . . . . . . .

Povești de acțiune pe marile ecrane în luna noiembrie

Daria Bârsan și Raluca Iani

PREMIERĂ

Capcana timpului

PREMIERĂ

Icefall

PREMIERĂ

Jungla veselă: aventuri în era dinozaurilor

EAT&DRINK

Vinurile toamnei - între tăcere și tandrețe

TÂRG

Nunta de poveste se transformă în realitate la Versailles Wedding Fest

GURMAND

Albinița românească sau ungurească, tot bună-i!

JURNAL DE GURMAND

Toamna cu nuci

Viața orașului...

Pe final de noiembrie, pe lângă Târgul de Crăciun din Piața Mare, care atrage turiști și localnici deopotrivă, Piața Mică devine un al doilea pol de atracție, găzduind timp de câteva luni mai multe showuri de artă imersivă. Nu lipsesc nici concertele: Cargo, veteranii rock-ului românesc, pregătesc un show aniversar de senzație, iar Filarmonica găzduiește un nou spectacol în care muzicieni și dansatori aduc pe scenă tangoul argentinian. De sănătate avem grijă la Equilibrium Fest. V-am stârnit pofta de ieșit în oraș?

minA P oP-UP

Până pe 1 februarie 2026, Piața Mică se transformă într-o galerie de artă imersivă. Mina Pop-Up este un proiect cultural itinerant care aduce la Sibiu expoziții inedite. În cadrul showului „Van Gogh, The Immersive Show” vor putea fi admirate binecunoscutele opere de artă „Noapte înstelată”, „Autoportret”, „Lan de grâu cu corbi” și „Iriși”. „Cei mai faimoși pictori clasici români” este o călătorie imersivă în arta românească, un spectacol multimedia care evidențiază lucrările celor mai importanți artiști: Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian și Theodor Aman. „Cosmos – Descoperim tainele universului” oferă o incursiune captivantă și educativă în minunile cosmosului. „Dinozaurii – O călătorie imersivă în lumea preistorică” este o aventură fascinantă în timp, în urmă cu sute de milioane de ani.

Sâmbătă, 22 noiembrie, la Oldies

Pub, trupa Cargo sărbătorește 40 de ani de muzică, de riff-uri care au devenit imnuri și de versuri care au trecut testul timpului. Vor răsuna hituri nemuritoare precum „Ziua Vrăjitoarelor”, „Ploaia” și „Nu pot trăi fără tine”, cântate la unison cu fanii.

beST oF P iAZZoLLA

Cluj Tango Orchestra alături de dansatori profesioniști de tango argentinian revin la Filarmonica sibiană duminică, 23 noiembrie, ora 18:00, cu spectacolul Best of Piazzolla – un regal de tango, de muzică și dans, o poveste inedită și fermecătoare despre pasiune, eleganță și sensibilitate.

Cel mai mare târg-festival de sănătate și stil de viață sănătos din țară se desfășoară pentru a șasea oară la Sibiu, la Hotel Ramada, în perioada 28-30 noiembrie. Vizitatorii târgului vor descoperi și experimenta secretele unei vieți sănătoase și echilibrate prin nutriție, medicină holistică, terapii complementare, cristale și vor putea participa la conferințe, workshopuri, sesiuni demonstrative, evaluări și diverse terapii. Prețul unui bilet este de 20 lei/zi sau 50 lei pentru toate cele trei zile.

CArGo

eQUiLibrUm FeST

Cazarma 90

La câțiva pași de Piața Mare se deschide o altă piațetă, pe care sibienii au numit-o la începutul secolului trecut în cinstea poetului german, Friedrich Schiller. Piața Schiller a fost locul unei mori medievale în jurul căreia familiile patriciene ale Sibiului au început să își edifice reședințe.

Cea mai importantă familie a fost cea a tipografiilor Hochmeister. Veche familie sibiană, aceștia continuă tradiția tiparului de la Sibiu începută de Lukas Trapoldner și continuată de Johann Barth. Hochmeister își deschide tipografia în 1778. Înainte de aceasta, familia începe construirea reședinței. Viitorul imobil nu a fost doar locuință, a fost sediul tipografiei, librărie, cabinet de lectură, de fapt, nucleul vieții întregii familii. Familia era parte a elitei capitalei transilvănene.

Imobilele încep a fi construite după 1770 în stilul baroc tipic Transilvaniei. Poate cel mai important moment al vieții sale a fost vizita împăratului habsburg Joseph al II-lea.

Ca o dovadă a poziției sale în elita locală și a Transilvaniei, Martin Hochmeister deschide porțile casei pentru suita împăratului și pentru împărat însuși.

Ca memorie a acestui moment, Hochmeister amplasează o placă cu textul „1786, 17 iulie trei sferturi la şapte am avut marea cinste că Majestatea Sa Ioseph al II lea să-mi viziteze librăria, tipografia şi întreaga gospodărie şi i-a făcut mare plăcere tot ce a văzut”

După moartea lui Hochmeister, afacerile sunt vândute dar ele rămân deschise în aceeași clădire. Librăria rămâne deschisă, la fel și tipografia, sub diferite denumiri, ultima, denumită Honterus, fiind naționalizată de către autoritățile comuniste. Casa a aparținut și Fundației Brukenthal. Clădirea este împărțită în mici apatamente, intrând în degradare. După 2010, clădirea este retrocedată Consistoriului Evanghelic, astăzi devenind un colț de Sibiu cu spații dedicate culturii și cafelei, așa cum o descoperim în prezent.

Călătoriile lui Gulliver

Darul celor „1001 de nopți”

Dragii noștri spectatori, s-a lungit noaptea, se scurtează ziua, e perioada în care poveștile încep să prindă viață... Vine Moș Nicolae, apoi Moș Crăciun, vine schimbarea de an, vom avea cea mai lungă noapte și cea mai scurtă zi... Fără poveste, fără încrederea în iubire, în frumos, în creație, nu putem supraviețui, la fel cum, în această perioadă, nu ne putem racorda la mersul vieții fără tot ce înseamnă bucuria nașterii Domnului Iisus Hristos. De aceea, atunci când vine vestitorul nașterii Domnului, Sfântul Nicolae, pentru a ne umple ghetuțele curățate în ajun, noi ne uităm în sufletele voastre și vă aducem în dar „1001 nopți”, în regia lui Silviu Purcărete.

V-ați înghesuit cu toții pentru a obține un locșor la premieră! Vouă, celor care veniți cu atâta drag la teatru, vă reamintim cum am plecat în această poveste cu

„Pilafuri și parfum de măgar” în 2000, când, pentru prima dată pe scenă, au urcat un măgar și câteva oi, când se făcea un pilaf uriaș în care era o fată îngropată. Apoi, am făcut saltul la „Cumnata lui Pantagruel”, când o pâine uriașă de doi metri se rupea în finalul spectacolului și era distribuită celor din public... Venim, așadar, cu premiera „1001 nopți”, cu această poveste minunată pe care o veți vedea chiar înainte de Crăciun, cu alte trei reprezentații, dar și cu un număr de comedii și spectacole pe care le prelungim apoi până în 18 ianuarie.

Dragii noștri spectatori, vă îmbrățișăm cu tot dragul și vă dăruim în avans un cadou pe Scena Digitală, unde veți primi pentru fiecare abonament sau bilet cumpărat încă un abonament sau bilet gratuit. Este darul nostru de Crăciun. Vă îmbrățișăm cu toată inima!

Pilafuri și parfum de măgar

Cumnata lui Pantagruel

21 noiembrie

 19:00

 Centrul Cultural Habitus

 40/ 25 /10 lei

Lasă-ți CV-ul să vorbească la Târgul de Cariere

Târgul de Cariere, cea mai mare rețea de evenimente de recrutare și employer branding din România și Republica Moldova, revine la Sibiu cu o nouă ediție și numeroase oportunități profesionale.

Târgul va avea loc în 18 și 19 noiembrie, la Hotel Ramada (sala Atlas), și reunește angajatori din diverse industrii, care oferă sute de locuri de muncă. În prima zi, evenimentul se va derula în intervalul orar

11:00 - 18:00, iar în cea de-a doua zi între 11:00 și 17:00. Angajatori din domenii de activitate precum: producție, automotive, IT, marketing, comunicare, BPO sau energie sunt în căutare de talente și abia așteaptă să îți prezinte povestea companiei lor, ofertele de angajare sau oportunitățile pe care ți le pun la dispoziție, pentru a te convinge să li te alături. În mod cert, nu în fiecare zi ai ocazia să te afli față în față cu angajatori din sfere profesionale diverse și să discuți cu aceștia, într-un cadru relaxat, cu multe zâmbete și entuziasm. Napoleon Hill spune

că nu trebuie să cauți oportunitățile la distanță, ci în apropiere, chiar în locul în care te afli.

Așadar, vino să cauți oportunitățile chiar în orașul tău!

Quiz-uri, premii, zonă de gaming

Târgul de Cariere nu revine la Sibiu doar cu joburi, ci și cu o serie de activități conexe.

La eveniment, vor avea loc quiz-uri, în

cadrul cărora participanții care vor răspunde corect la întrebări vor câștiga premii oferite de companiile prezente. De asemenea, organizatorii pun la dispoziție participanților o zonă de gaming, unde aceștia se pot relaxa și se pot bucura de sesiuni de joc diverse pe PlayStation 5.

Lasă-ți CV-ul să vorbească și în Pauza de Kafea

Totodată, candidații se vor putea bucura de o pauză binemeritată la Cafeneaua Kaufland, un spațiu special amenajat în cadrul evenimentului, unde pot savura o cafea bună și pot discuta, într-un cadru relaxat, cu angajatorii sau cu alți participanți.

Câștigă premii Logitech G și îmbunătățește-ți experiența la job

Logitech G se alătură, și la această ediție, evenimentelor Târgul de Cariere și oferă o serie de premii menite să simplifice activitatea angajaților la locul de muncă. Pentru a le câștiga, candidații trebuie să participe la sesiunile de quiz din cadrul evenimentului și să răspundă corect la întrebări despre piața muncii și mediul profesional.

Motive pentru care să participi la Târgul de Cariere

 iei pulsul pieței muncii și afli tot ce e nou;

 interacționezi direct cu angajatori din diverse domenii de activitate;

 te poți remarca în fața angajatorilor încă de la eveniment;

 ai șansa să îți găsești jobul potrivit sau să îl obții pe cel mult visat;

 ai acces la stagii de practică și diverse internship-uri;

 primești pe loc răspunsuri la întrebările tale;

 afli mai multe despre ce presupune procesul de recrutare;

 te informezi în detaliu despre domeniul de interes;

 descoperi domenii noi și, poate, te reprofilezi;

 poți testa în cadrul evenimentului produsele companiilor prezente;

 participarea la eveniment te poate ajuta să alegi drumul profesional care ți se potrivește cel mai bine;

 poți afla care sunt, în linii mari, cerințele angajatorilor din diferite domenii de activitate;

 descoperi ce beneficii oferă diverse companii viitorilor angajați;

 adaugi contacte noi în agenda ta;

 rămâi în contact cu recrutorii, fapt care nu poate să fie decât benefic;

 afli cum să te pregătești pentru interviul de angajare;

 afli cum ar trebui să arate CV-ul tău pentru a impresiona angajatorii;

 ți se deschid noi orizonturi și perspective;

 ai șansa de a câștiga premii-surpriză.

După 19 ani de implicare și dedicare în piața forței de muncă din România, Târgul de Cariere este locul în care angajatorii și candidații au oportunitatea să interacționeze

față în față, să schimbe impresii și să discute despre oportunități profesionale, cultura organizațională, procesul de recrutare sau mediul de lucru. Așadar, dacă ești în căutarea

unui job sau dorești să afli care sunt noutățile și tendințele din mediul profesional, Târgul de Cariere este locul potrivit pentru tine!

e foarte greu să gândești pozitiv la comandă.

Unul din cele mai nepotrivite îndemnuri, atunci când avem o zi proastă sau când ne simțim triști sau dezamăgiți este: "nu te mai gândi, gândește pozitiv".

În primul rând nu ai cum să nu te mai gândești la ceea ce te afectează pentru că te afectează si pentru că încă nu ne putem controla gândurile.

În al doilea rând, mesajul, deși are intenția de a fi empatic, nu doar că nu ne încurajează, că nu ne ajută, dar ne dezamăgește și mai tare pentru că ne face să simțim că autorul îndemnului chiar nu-și dă seama de cum ne simțim cu adevărat.

E greșit să îi spui unui om trist să fie pozitiv, pentru că îi invalidezi ceea ce simte și poți induce ideea că ceea ce simte nu este grav, că gândește greșit și că e vina lui că gândește așa. Mai mult, aceste mesaje pun o povară în plus

persoanei care se află într-o dispoziție proastă și începe să se gândească la așteptările pe care alții le au față de ea.

Ca tehnică în psihologie o numim „normalizing", anume că nu este singurul care este în această situație. Această abordare are rolul de a reduce sentimentul de izolare și de vinovăție, ajutând persoana să înțeleagă că emoțiile sale sunt firești și comune multora. Îi putem spune, de fapt, că discutând cu un specialist ar putea să afle mai bine ce este de făcut, decât să stea și să se lupte singur cu aceste stări. Ceea ce e cu totul altceva!

În loc de a oferi clișee motivaționale, e mult mai valoros să ascultăm, să arătăm înțelegere și răbdare. Uneori, simplul fapt că cineva ne este alături, fără să judece sau să dea sfaturi grăbite, poate aduce mai multă alinare decât orice

îndemn pozitiv.

Deci, de multe ori să ascultăm și să nu dăm sfaturi cu repeziciune este mult mai util.

DE 30 ANI ÎN SLUJBA

ARTEI INTERPRETATIVE

Trei cărți pentru un stoic aspirant

Principiile care au călăuzit viețile filozofilor stoici par să fie în dezacord cu tot ce iubește și promovează lumea modernă: agitația și viteza, gălăgia și faima, superficialitatea, comoditatea, cultivarea plăcerilor incontinente, toate în absența unui scop și cu evitarea obligatorie a gândurilor despre moarte. Poate din acest motiv stoicismul e tot mai căutat, ca un remediu pentru o suferință colectivă de care cei mai mulți nici nu suntem conștienți.

Iată trei cărți potrivite pentru un stoic aspirant:  "Cărticica stoicismului" de Jonas Salzberger sintetizează principalele idei ale celor mai importați stoici: Seneca, Marc Aureliu, Epictet. Țelul unei vieți trăite frumos este seninătatea, calmul interior, independent de evenimentele exterioare. Un stoic nu plutește în derivă și e ancorat în propria interioritate. Orice stoic are un daimon interior care îl ghidează, un fel de eu ideal la care se raportează în permanență.

"Gânduri către sine însuși". Marc Aureliu este poate cel mai cunoscut reprezentant al stoicilor. Cunosc oameni care nu citesc programatic, dar au pe noptieră această biblie a stoicismului din care își iau zilnic doza de înțelepciune. Împăratul roman a pledat pentru onoare, virtute, pentru o viață infuzată de sens și o moarte demnă, de care nu ar trebui să ne fie frică, pentru că "Moartea este sfârșitul repercusiunilor simțurilor, al condiției de marionetă purtată de impulsuri, al rătăcirilor gândului și al serviciului adus cărnii."

 Seneca a rămas în istorie pentru curajul cu care și-a acceptat sentința. "Mic-dejun cu Seneca" de David Fiedeler este un ghid stoic pentru arta de a trăi și o bună introducere în scrierile acestui filozof mereu actual: "La urma urmei, timpul lui Seneca este timpul nostru. El este contemporanul nostru și împărtășim sincer aceleași preocupări."

Cărțile stoicilor nu se citesc, se recitesc în momente de cumpănă, atunci când obstacolele par insurmontabile sau când suferința devine copleșitoare.

remix dupa cartea lui Marin Malaicu-Hondrari

ADELA DINU

Ce ascultăm în luna noiembrie

În luna noiembrie ne delectăm cu o relansare a celor patru fabuloși din Liverpool, ascultăm muzică ambientală îmbinată cu pop și descoperim noul album al lui Robert Plant.

The Beatles Anthology 4

Proaspăta adăugare la trilogia discografică Anthology (lansată inițial în 1996) nu oferă surprize de proporții fanilor care s-ar fi așteptat la prezența mai multor rarități, însă ne prezintă variante demo, versiuni instrumentale și interpretări inedite ale multor piese Beatles, precum I Saw Her Standing There, Strawberry Fields Forever sau She’s Leaving Home. Lansat ca parte a reîmpachetării seriei Anthology, materialul discografic este însoțit de o relansare a cărții autobiografice Anthology, remasterizări ale celorlalte trei albume și o serie de documentare ce prezintă istoria formației, disponibilă pe platforma Disney+. La doi ani de la lansarea piesei Now and Then, promovată drept ultima lansare originală a trupei, universul Beatles încă ne oferă materiale inedite, gata să satisfacă atât publicul larg, cât și fanii diehard.

Brian Eno & Beatie Wolfe Liminal

Închizând trilogia începută cu Lateral și Luminal, noua colaborare inedită dintre inovatorul art rock-ului și al muzicilor ambientate, Brian Eno, și Beatie Wolfe, artista conceptuală britanică ce împinge limitele artei sunetelor, prezintă creații aflate la „granița dintre cântec și non-cântec”, așa cum declară cei doi interpreți. Astfel, structurile și sonoritățile tradiționale ale muzicii pop se îmbină cu muzici ambientale moderne, într-un album ce se poziționează între două lumi: cea a previzibilității muzicii de consum și experimentările sintetizatorelor inedite. De altfel, albumul a fost și transmis în spațiu luna trecută, prin intermediul antenei Holmdel Horn din New Jersey, aceeași antenă care a dus la descoperirea radiației cosmice de fond și la confirmarea teoriei Big Bang.

Robert Plant & Suzi Dian Saving Grace

Împrumutând numele trupei cu care Plant cântă de peste șase ani, noul material discografic al fostului solist Led Zeppelin calcă pe urmele predecesoarelor sale, îmbrățișând sonorități folk britanice și americane, oferind versiuni proprii ale unor piese interpretate de artiști precum Blind Willie Johnson, Memphis Minnie, Low, Sarah Siskind, The Low Anthem sau Moby Grape. Aflat mereu în căutarea noilor sonorități muzicale și însoțit de cântăreața Suzi Dian, Plant își abandonează poziția de fost rockstar al anilor ’70 și inspirat de atmosfera studiourilor din Cotswolds, Anglia, își îmbrățișează latura melancolică, fără a se abate profund de la direcția muzicală ce îi caracterizează discografia din ultimele două decenii.

Cum l-am întâlnit pe Jim

1989, examenul de treapta a doua într-un oraș de provincie. Înainte de concurs, profesorul-comandant UTC pe liceu străbate clasele și îi amenință pe băieți:

- Semnați că veți merge pe Şantierul Național al Tineretului sau nu primiți foile de concurs.

Ne privim siderați. „Cum?! Ce naiba e asta?!”. Dar toată lumea semnează și fix peste două luni, în loc de elevi în clasa a 11-a suntem brigadieri pe Şantierului Național al Tineretului de la Rovinari: o exploatare minieră de suprafață.

Modul de organizare al acestor șantiere imita structurile militare: disciplină, ierarhii, vicisitudini. Nu era o glumă. Aveai doar două opțiuni: ori găseai niște pile și nu ajungeai acolo, ori învățai să supraviețuiești unei experiențe pe cât de formatoare tot pe atât de chinuitoare și abrutizantă.

Am avut șansa celei de-a doua opțiuni și timp de mai bine de două luni am făcut orice ca să dorm mai bine, să mănânc mai mult, să muncesc mai puțin, să mă trezesc mai târziu... adică am mințit, am furat, am speculat, am șantajat dar, mai ales, am negociat. Părinții ne trimiteau mâncare de bună calitate știind că ceea ce ni se servea în tabăra era, pur și simplu, necomestibil. Aveam mai mult decât era necesar și surplusul devenise marfă de contrabandă. Unul dintre principalii noștri clienți era chiar comandantul UTC-ist al taberei, un student la Construcții. În schimbul hranei am primit tot felul de favoruri dar și amiciția lui. Atunci când și-a serbat ziua de naștere am fost invitați la o mică petrecere organizată în garsoniera sa confort III.

Petrecerea în sine nu a fost mare lucru dar n-am să uit niciodată momentul în care am intrat în cameră. Prin ușa lăsată deschisă se auzea ceva ce nu mai auzisem până atunci. Era muzică dar de un fel pe care urechile mele nu-l mai savuraseră. Ascultasem deja Pink Floyd sau Black Sabbath, eram la curent cu tot ce producea rockul autohton dar așa ceva...

Suna cumva a Bach dar și a rock și mi-a trezit imediat în minte imagini, culori și frânturi sonore din puținele filme cu hippies pe care le văzusem.

În garsonieră, un televizoraș Sport, alb-negru, „care prindea sârbii” producea imagini din ceea ce aveam să aflu că fusese primul show de televiziune al celor de la The Doors. Piesa era „People are strange” și s-a terminat destul de repede după ce am ajuns în încăpere. Am reținut doar numele „Doors” și fața solistului vocal.

Brusc, fără nicio altă explicație, am înțeles că lumea de dincolo e altfel. The Doors mi s-au deschis ca o fereastră.

James Douglas Morrison (December 8, 1943 – July 3, 1971)

Michael StrapecFace to face

Depeche Mode: M

Despre moarte și eternitate

Nu mai fusesem niciodată la un concert live proiectat într-o sală de cinema. Nu că aș fi avut ceva împotrivă, dar nu s-au legat niciodată lucrurile și nici nu a fost vreun concert anume la care să zic „da, trebuie neapărat mers”. Până acum câteva seri, când, la invitația unui prieten, am fost să văd „Depeche Mode: M”. Și nu oricum, ci în sala de la IMAX. Aproape două ore de muzică Depeche Mode, pe un ecran uriaș cu imagini de la concertele trupei din cadrul turneului Memento Mori, din Mexic. N-avea ce să nu fie bine. Și nu numai că a fost bine, dar a fost ceva cu totul special.

Ar trebui să plecăm de la ideea că în urmă cu doi ani, când trupa a fost în România pe Arena Națională, am fost acolo, printre oamenii de pe gazon pe care ploaia și fulgerele nu i-au îndepărtat, ba chiar dimpotrivă, au făcut ca evenimentul să fie cu atât mai special. Deci, cumva, eram familiarizat cu structura show-ului și în capul meu, experiența să vezi pe cineva live nu va putea fi niciodată egalată de vizionarea într-o sală. După ce am văzut documentarul ăsta, aș zice că e mult mai strâns decât credeam.

Filmul, regizat de Fernando Frías de la Parra, are mai mult decât dimensiunea unui documentar-concert. Vorbește despre moarte și renaștere, în contextul în care este primul turneu al trupei fără cel de-al treilea membru, Andrew Fletcher, care s-a stins în primăvara lui 2022. Alegerea Mexicului ca spațiu central nu e întâmplătoare: cultura locală a morții, ce are la bază respectul față de trecerea în neființă și marcarea acesteia ca o nouă etapă completează perfect mesajul trupei despre fragilitate și speranță. Imaginea este impecabilă, de la lumini la cadrele largi care compun un adevărat spectacol în sine. Filmul nu sapă prea adânc în ce e în spatele scenei. Nu există interviuri cu Gahan sau Gore, nu se vorbește despre trecerea

în neființă a lui Fletcher și nu se pune accentul pe nimic altceva în afară de muzică. Și ea e personajul principal.

Frías reușește să prindă nu doar energia publicului mexican, ci și o tandrețe neașteptată între Dave Gahan și Martin Gore, doi artiști care, după decenii de colaborare, par mai uniți ca oricând și care duc mai departe numele de Depeche Mode cu eleganță și putere. Aflați într-o moment de tranziție al trupei, după pierderea lui Fletcher, cei doi par să performeze atât pentru zecile de mii de oameni aflați în fața lor, dar și pentru el, care îi privește de acolo de undeva de sus și e mândru. N-am simțit vreun moment o tristețe absolută în încercarea de a capta un moment de tip tearjerk, ci mai degrabă am simțit concertul ca pe un tribut adus muzicii pe care cei trei au reușit să o compună împreună ca trupă și care i-a adus acolo unde sunt ei acum.

Pentru fanii Depeche Mode și nu numai, e o experiență ce nu trebuie ratată.

Fernando Frías de la Parra

„A Night at the Opera” Rock, music hall și vacanțe interbelice pe țărmuri britanice

„Ești un câine bolnav”, îi cântă Freddie Mercury fostului manager al formației, Norman Sheffield, în piesa Death on Two Legs. Insultele continuă: Sheffield este un „șobolan de canal”, un „catâr bătrân rătăcit” și un „balon cu aer cald”. Interesant mod de a deschide magnum opusul discografic Queen, lansat în noiembrie 1975 cu mare fast. Îmbinând rockul progresiv cu parodii ale muzicii culte, jazz, music hall, pop și heavy metal, A Night at the Opera înglobează întregul univers cvasi-kitschos al

trupei care avea ulterior să îmbrățișeze estetici mult mai prietenoase cu masele de ascultători. Momentan însă, în anul cu o vară britanică surprinzător de caldă (ce avea să prevestească torida vară a lui ‘76), Queen sunt jucăuși și eclectici, oferindu-ne una dintre ultimele porții de creativitate naivă, descoperită în Queen I (1973), explorată cu mult zgomot și tact în complicatul Queen II (1974) și perfecționată în vocile ce parodiază elementele operei italiene în Bohemian

Rhapsody.

Desigur, pentru mulți melomani, Bohemian rămâne punctul de interes al albumului, căci structura lungă și atipică, povestea ce ne aduce aminte de călătoria psihedelică a eroului lui Hector Berlioz din Simfonia Fantastică (1830) și vocile suprapuse care iau în derâdere decadența operei de secol XIX transformă cântecul într-una dintre cele mai originale creații muzicale ale secolului trecut, aproape ignorată din cauza lungimii mult prea mari, fapt ce o făcea nepotrivită pentru playlist-urile radiourilor. Cu toate acestea, a ne concentra toată atenția pe eroul zbuciumat al lui Mercury, martor al propriului proces și execuție, ar minimiza caracterul fascinant al celorlalte piese ale discului, care ne vorbesc cu tâlc despre mașini,

veri toride pe țărmuri britanice interbelice, călătorii spațiale și piese de dragoste atemporale.

Dacă în I’m in Love with my Car, bateristul Roger Taylor preia rolul de solist și își declară dragostea față de propriul autovehicul (spre disperarea și nemulțumirea partenerei umane), în ‘39, Brian May îmbrățișează teoria relativității a lui Einstein și ne povestește aventurile unor astronauți ce se întorc după un an pe o Terra mult mai îmbătrânită. Într-adevăr, May este singurul rockstar care ar putea să împreuneze lumea chitarelor distorsionate cu cea a calculelor matematice, mai ales dacă luăm în considerare lucrarea sa de doctorat din 2007, ce analizează traseul norilor de praf din sistemul solar. Același May se arată fascinat de musical și vodevil în Good Company, cântecelul cu iz de anii ’30 care ne demonstrează cât de simplă este viața în Anglia interbelică: fericirea vine din compania soției și dintr-un S.R.L de succes.

De altfel, nu doar May prezintă interes față de perioada ce precede cel deal Doilea Război Mondial, căci și Freddie Mercury se înhamă la o călătorie prin plajele britanicilor

în Seaside Rendezvous, în timp ce ne prezintă o săptămână din viața unui cetățean londonez cu un fast ce ne aduce aminte de cântăreții de operă interbelici în Lazing on a Sunday Afternoon. Ce-i drept, fascinația față de această perioadă nu se regăsește doar în repertoriul lui May și Mercury, căci și Paul McCartney ne oferă creații muzicale cu miros de vodevil, precum Honey Pie, Martha My Dear sau You Gave Me The Answer. Așadar, este posibil ca dificultățile economice ale Angliei anilor ’70 să fi creat nevoia călătoriei imaginare către spațiul idilic al familiilor britanice ce își făceau vacanțele pe plajele însorite din Blackpool și Brighton.

Anul acesta, pe 17 octombrie, A Night at the Opera a primit o reîmpachetare semi-grăbită, fiind oferit publicului sub forma unui vinil auriu, neînsoțit de rarități audio specifice acestor relansări. În contextul în care May și Taylor lucrează la un remix audio al celui de-al doilea material discografic al trupei, Queen II (1974), scoaterea pe piață rapidă a discului pare justificată, mai ales într-un an în care albumul aniversează venerabila vârstă de jumătate de secol. Așadar, fanii trebuie să se mulțumească cu o lansare nesurprinzătoare, însă însoțită de o gamă destul de interesantă de tricouri, căni și abțibilduri, în contextul unor recente controverse ce au marcat formația, printre care se numără folosirea efectului autotune pe vocea lui Freddie în cadrul remixului albumului Queen I (1973) și implicarea Inteligenței Artificiale în realizarea clipurilor de promovare a aceleiași relansări. Mereu cameleonici, Queen își trăiesc un revival de aproape un deceniu, fiind descoperiți de noile generații prin intermediul filmului Bohemian Rhapsody (2018). Deși epoca lor prietenoasă cu radiourile i-a transformat într-un nume recognoscibil al pop-rock-ului, perioada ce precede hituri precum Another Bites the Dust sau Radio GaGa ne prezintă un Queen diferit, jonglând cu multiple estetici eclectice. De aceea, este posibil ca A Night at the Opera să reprezinte albumul de referință al celor patru, căci abilititatea lor de a împreuna rock-ul cu refrene memorabile, pasaje instrumentale de mare virtuozitate, influențe ale muzicii culte și versuri științifico-fantastice a dat naștere unui LP aproape atemporal, gata să fie descoperit de generații întregi de viitori melomani.

Poveşti de acţiune pe marile ecrane

în luna

noiembrie

Trăim vremuri în care viaţa dobândeşte pentru cei mai mulţi dintre noi accente tot mai dramatice şi nu ne mai îndeamnă nici măcar la a face haz de necaz, aşa că simţim nevoia mai mult ca oricând să ne rupem de realitatea cotidiană cu ajutorul unor poveşti fantastice spuse cu har şi ritm, iar mersul la cinema reprezintă o soluţie mereu la îndemână pentru acest tip de evadare... mai ales luna aceasta, care este presărată cu premiere de filme de acţiune dintre cele mai diverse ca tonalitate.

Gheţuri blestemate

Noiembrie începe cu Thriller-ul Gheţuri blestemate, în care Joel Kinnaman (Suicide Squad) este un proscris hăituit fără încetare în toiul iernii pentru o grămadă de bani descoperită într-un avion prăbuşit, în regia câştigătorului de Oscar pentru Falsificatorii de bani, responsabil însă şi de un alt Actioner “glacial”, Deadfall. Amatorii de acţiune SF beneficiază de Predator: Badlands, conceput ca parte a setului care mai include Prey şi animaţia Predator: Killer of Killers, menit a întineri fandomul celebrei francize şi a-l extinde, pentru că apar androizi produşi de compania WeylandYutani, cunoscută nouă din multiversul Alien. Tot în zona sci-fi se plasează povestea lui Stephen King, The Running Man, după care s-a făcut deja un film în anii ’80, cu Arnold Schwarzenegger în rolul

The Running Man

participantului la un concurs TV în care este vânat de asasini profesionişti, ceea ce nu l-a împiedicat însă pe cineastul Edgar Wright (Baby Driver, Scott Pilgrim vs. the World) să propună acum o adaptare de secol XXI, în care focusul se mută pe felul în care se construiesc în media mesaje pentru manipularea publicului. Urmărit pentru a fi ucis este şi Sisu, în sequel-ul Drumul răzbunării, de această dată însă de către ruşi, fiindcă WWII s-a terminat şi, evident, acest nou Rambo reuşeşte să îi facă bucăţi pe toţi nemernicii de la Răsărit.

De multă acţiune, doar că mai jucăuşă, mai veselă şi lipsită de violenţă extremă, avem parte şi în continuarea Now You See Me: Jaful Perfect 3, care se anunţă foarte antrenantă şi plină de întorsături de situaţii, pentru că e scrisă de Seth Grahame Smith (Bettlejuice Beetlejuice) şi regizată de Ruben Fleischer (Venom). Naraţiunea acestui Heist movie e centrată pe furtul celui mai mare diamant din lume şi e interesant că premiera vine în contextul jafului de bijuterii inestimabile de la Luvru. În fine, ne oprim aici cu exemplele, pentru că, în fond, fiecare poveste creată pentru a ne detaşa de apăsările cotidiene are o componentă de acţiune inedită, indiferent că am opta pentru un Musical (Wicked: For Good) sau Horror (Keeper), așa încât, cel mai bine, ne vedem direct la cinema!

DARIA BÂRSAN

Filmele europene de autor pot fi provocatoare. Cât de curios și deschis e publicul din Blaj la un astfel de program curatoriat?

Publicul blăjean, ca oricare altul, taxează orice nu-i este pe plac sau nu-i captează interesul. Există în mod cert prejudecăți cu privire la anumite filme, fie care abordează subiecte tabu, fie considerate mai greu digerabile, cum ar fi documentarele românești, iar spargerea prejudecăților necesită timp. Este oportun faptul că avem o selecție de filme noi și foarte diverse: documentar, dramă, comedie romantică, animație. Cele mai bine primite au fost animațiile, la ultima au fost peste 200 de spectatori.

Q&A-urile cu regizori și actori aduc un plus important. Cum schimbă aceste întâlniri relația publicului cu filmul, mai ales în cazul producțiilor românești?

Daria Barsan & Claudiu Mitcu Q&A Rusalka foto© Nicu Goga

Din august 2025, ESTE Filmul de Miercuri, cineclubul sibian dedicat filmelor europene, a ajuns și la Blaj, oraș fără cinematograf activ. În Palatul Cultural recent restaurat, blăjenii se bucură săptămânal de proiecții curatoriate, iar Daria Bârsan, coordonatorul local al proiectului, ne-a povestit cum a fost primit acest nou început.

Într-un oraș fără cinematograf activ, cum e Blajul, cât de mare era nevoia unui program precum ESTE Filmul de Miercuri? Cum a reacționat comunitatea?

Cred că era necesar un proiect de acest gen, mai ales că, până în 1995, când a ars, în clădirea Palatului Cultural, reabilitat recent, a funcționat Cinematograful „Nicolae Bălcescu”. Deci în memoria colectivă, spațiul exista deja ca cinema și mulți blăjeni păstrează vie amintirea filmelor vizionate atunci, așa că au primit cu bucurie și nostalgie proiectul nostru. Prin parteneriatul cu Este Film, încercăm să reobișnuim comunitatea cu filme la Palatul Cultural, într-o zi și la o oră fixă, ca să formăm un public cinefil. La prima proiecție, publicul mi-a depășit așteptările, dovadă că lumea era dornică de filme.

L-am avut ca invitat pe Claudiu Mitcu, la proiecția filmului „Rusalka”, un film românesc altfel decât cele cu care este obișnuit publicul. Deși nu au fost foarte mulți spectatori, aproape toți au rămas la Q&A-ul cu regizorul și au fost curioși să afle detalii sau secrete din culise. Sunt convinsă că discuția le-a stârnit și mai mult interesul și le-a dat de gândit.

Deși proiectul este încă la început – a debutat în august – cum ți se pare că a funcționat până acum? Ce ai învățat din primele luni și ce planuri sau așteptări ai pentru perioada următoare?

Am învățat că pofta vine mâncând, iar ca să faci pe cineva să prindă gustul, trebuie să insiști la început. Ne străduim să promovăm cât mai bine filmele, așa că sperăm ca publicul să devină tot mai numeros și variat, dar, mai ales, că vom putea continua proiectul și în viitor.

Proiecție Legenda Ursului Alb Blaj foto© Nicu Goga

RALUCA IANI

Anul acesta, ESTE Filmul de Miercuri a continuat atelierele gratuite de actorie pentru liceeni, extinzând programul și către adulți. Despre cum a decurs această experiență am vorbit cu Raluca Iani, actriță a Teatrului Național „Radu Stanca” și trainerul atelierelor.

Ce câștigă liceenii din acest atelier, dincolo de actorie? Cum îi ajută exercițiile și pe cei care nu vor urma o carieră artistică?

Își pot face o imagine mai clară despre ce tip de muncă implică actoria. Mulți tineri sunt atrași de ideea de actorie fără a ști câtă muncă se ascunde în spatele unui film sau spectacol. În plus, atelierele deschid apetitul pentru joc și conexiune și ajută participanții să se exprime cu o mai mare lejeritate. Când ești implicat în dialog sau într-o acțiune concretă nu mai ai acea privire exterioară și critică asupra ta; uiți astfel de inhibițiile și fricile legate de exprimare sau comportament.

Care sunt metodele prin care reușești să captezi atenția adolescenților și adulților în timpul atelierelor?

Metodele diferă în funcție de context. Uneori schimb ritmul discuției, alteori adaug elemente noi la un exercițiu. Sunt momente în care – dacă o anumită etapă devine neinteresantă sau plictisitoare – trec la a exemplifica felul în care se construiește un personaj, aducând cât mai multe nuanțe contrastante și puternice. Dar niciodată nu am ceva pregătit în prealabil, schimbările le decid în funcție de dinamica atelierului și implicarea fiecărui participant. Important e să rămân mereu deschisă și sinceră.

Schimbându-se din spectatori în actori, crezi că atelierul poate transforma percepția liceenilor asupra filmului și teatrului?

După cum spuneam, mulți tineri au o părere idealistă despre actorie și omit în totalitate munca, observând doar aspectele strălucitoare și atractive. În realitate, niciunul din aceste aspecte nu definește munca actorului și nu există nicio garanție că ele pot fi atinse, fie și tangențial – pe parcursul

unei cariere. Alegerea unei meserii vocaționale trebuie să aibă la bază ceva mai concret și mai profund. Mulți dintre tinerii participanți intuiesc că e mai mult în spatele imaginii, dar nu știu exact ce. Atelierele le oferă o fereastră spre interior. Filmul / teatrul pot aduce în prezent povești vechi sau pot pune o lupă asupra unei realități. Actorii transformă cuvântul în ceva viu și oferă o nouă perspectivă asupra textelor literare, ele devin mult mai interesante și mai familiare. Acest joc cu timpul și realitatea nu poate decât să îmbogățească perspectiva acestor tineri și să le ofere o nouă dimensiune asupra literaturii.

Deși tu ești trainerul, lucrul cu adolescenții și adulții aduce o energie aparte. Ce înveți tu din acest proces și ce te surprinde după fiecare întâlnire?

Mie îmi plac mult oamenii, mă bucură interacțiunea, îmi place să-i descopăr și să mă descopăr pe mine prin ei. Învăț mereu lucruri noi din felul în care reacționează participanții sau din întrebările lor.

Capcana timpului

Nu aduce anul ce aduce ceasul sau... mileniul

Cum i-ai explica bunicii tale, dacă te-ai întoarce în timp, ce este aia „Alexa!”, bluetooth, comandă vocală sau întâlnire pe Zoom? Exact asta se întâmplă în Capcana timpului (Cycle of Time), unde o casnică autentică din anii '50 se trezește brusc în 2025, transformată, culmea, în director executiv de bancă. Regizat de Vinciane Millereau, filmul promite o satiră socială spumoasă, plină de râs și situații absurde, în care tradiția se ciocnește savuros de modernitate. Această comedie dulce-amăruie mizează pe un concept irezistibil: șocul temporal și cultural prin care trece o familie cu roluri tradiționale, catapultată direct într-o lume ultra-tehnologizată și progresistă. Savoarea filmului o dă chiar cuplul de aur al comediei franceze, format din Elsa Zylberstein și Didier Bourdon, care îşi asumă rolurile principale în această odisee satirică.

și vede privilegiile de bărbat spulberate, trăind din șomaj într-o societate progresistă, schimbarea este un cataclism. Această călătorie neașteptată le va afecta profund atât relația, cât și pe cea cu copiii lor, care acum trăiesc într-o lume dominată de tehnologie și norme sociale schimbate. Aici, regizoarea Vinciane Millereau folosește șocul temporal ca un instrument de explorare a progresului social, a schimbărilor tehnologice și, mai ales, a evoluției normelor privind egalitatea de gen.

În 1958, Hélène și Michel duc o viață confortabilă, definită de roluri de gen clare: el bancher, ea casnică model, luptând chiar și pentru dreptul de a păstra o mașină de spălat. O ceartă violentă legată de această inovație tehnică duce la un accident ciudat de electrocutare,

care îi catapultează pe amândoi direct în 2025. În noul mileniu, lumea lor este dată peste cap. Pentru Hélène, este o revoluție: femeia care trăise în umbra soțului descoperă o lume eliberatoare, ajungând chiar director executiv. În schimb, pentru Michel, care-

Filmul se distinge printr-o regie inteligentă, care reușește să recreeze prăpastia dintre epoci, dar fără a cădea în comedia facilă datorită unui dialog foarte bine sculptat, dar și amestecului ingenios de umor și emoție. Totodată, chimia dintre Elsa Zylberstein și Didier Bourdon funcționează de minune, complicitatea lor sporind contrastul dintre nostalgie și modernitate. Dacă vrei să râzi cu poftă la dilemele unui bărbat din anii '50 confruntat cu o lume feministă și să te lași emoționat de călătoria unei femei spre emancipare, Capcana timpului este filmul pe care trebuie să-l vezi. Este o comedie minunat scrisă, care oferă nu doar glume, ci și o reflecție nuanțată și necesară despre evoluția societății. Nu rata această ciocnire de generații, în cinematografe, din 7 noiembrie!

PJoel Kinnaman înfruntă corupția și umbrele trecutului pe gheață ICEFALL

forțele pentru a supraviețui în sălbăticie și a scăpa de urmăritorii care nu se dau înapoi de la nimic, Ani începe să se întrebe dacă poate avea încredere în Harlan, mai ales atunci când încep să iasă la iveală secretele întunecate din trecutul său.

entru fanii filmelor de acțiune plasate în decoruri de gheață, cum este și clasicul Cliffhanger (1993) cu Sylvester Stallone – care urmează să aibă parte de o reluare cinematografică în 2026, cu Pierce Brosnan și Lily James în distribuție – toamna aceasta aduce premiera filmului Gheţuri blestemate / Icefall, în regia lui Stefan Ruzowitzky, care mizează pe o combinație similară: peisaje glaciare, un avion prăbușit și zeci de milioane de dolari în joc. Pe scurt, toate ingredientele pentru un thriller cu mize uriașe. Filmul intră în cinematografele din România începând cu 7 noiembrie.

Povestea îl urmărește pe Harlan (Joel Kinnaman –cunoscut pentru rolurile din The Darkest Hour și Suicide Squad), un bărbat care, de ani buni, fuge nu doar de trecutul său, ci și de durerea pierderii fiicei sale, un secret pe care îl poartă în tăcere. Pentru a scăpa de presiunea socială, s-a retras într-o rezervație, unde trăiește ca un proscris. Totul se schimbă brusc când descoperă un avion prăbușit într-un lac înghețat, în care sunt ascunse zeci de milioane de dolari. Înainte ca Harlan să apuce să revendice banii, este arestat de Ani (Cara Jade Myers – remarcată pentru

apariția din Killers of the Flower Moon), o tânără ranger neînfricată. Pe drumul spre secție, cei doi sunt atacați de Drake (DeVaughn Nixon) și banda sa, o grupare nemiloasă care, de mulți ani, urmărește banii pierduți. Constrânși de împrejurări să-și unească

Scenariul semnat de Steve Isles și George Mahaffey este plin de tensiune, momente pe muchie de cuțit și răsturnări neașteptate de situație, iar regizorul Stefan Ruzowitzky, cunoscut pentru The Counterfeiters –care a câștigat Premiul Oscar pentru Cel Mai Bun Film Străin în 2008 – reușește să îmbine cu măiestrie elementele thriller-ului cu cele dramatice, oferind un film antrenant și exploziv, dar și cu o profunzime emoțională puternică.

Temele abordate în Gheţuri blestemate nu se limitează la lupta pentru supraviețuire și confruntarea cu corupția, ci pătrund adânc în conflictele interioare ale lui Harlan și în încercările sale de a scăpa de povara dureroasă a trecutului, într-o poveste cinematografică a cărei acțiune electrizantă este amplificată de decorul rece și periculos al sălbăticiei înghețate.

JUNGLA VESELĂ:AVENTURI ÎN ERA DINOZAURILOR

Prietenii la nevoie se cunosc

Cel mai important mesaj pe care îl învățăm de la JUNGLA VESELĂ:

Aventuri în era dinozaurilor este nevoia de a avea prieteni și de a crea relații puternice. În cea mai nouă animație distribuită de Bad Unicorn și realizată de Sandcastle Studios, facem cunoștință cu Momo, o maimuță jucăușă și hiperactivă, și Trompi, un elefant plin de compasiune și optimism. Cei doi împart totul și ar face orice unul pentru celălalt, iar prietenia lor este pusă la încercare când un portal către trecut se deschide în jungla lor.

Filmul începe cu o zi obișnuită din viața lui Momo și Trompi, până când aceștia descoperă un

stegozaur în jungla lor. Aparent, prietenul lor extraterestru Fneep experimenta cu portaluri către trecut și unul dintre dinozauri a ajuns în prezent. Iar în procesul de a-l duce înapoi în era sa, Trompi este teleportată înapoi în timp alături de stegozaur și portalul se închide înainte ca Momo și Fneep să poată reacționa.

De-aici, începe o adevărată aventură în timp și spațiu: în timp ce Trompi explorează trecutul și face cunoștință cu dinozaurii, Momo se străduiește să găsească o soluție împreună cu Fneep pentru a deschide din nou portalul. Fiecare încearcă diverse metode pentru a călători în timp,

însă se dovedește a fi o adevărată provocare care rezultă în multe eșecuri și planuri nereușite. Cu toate acestea, nici Momo și nici Trompi nu se lasă descurajați de toate obstacolele. Încrederea pe care o au unul față de celălalt, atât în iscusința lui Trompi cât și în determinarea lui Momo, le dă puterea să nu-și piardă speranța și convingerea că se vor reuni.

Iar prietenia lor este cea ce îi ajută pe Momo și Trompi să construiască noi relații puternice, care să-i îndrume în această aventură deosebită: Trompi se împrietenește cu Suspi, un plesiosaur căruia îi este frică de apă, și cu Trey, un T-Rex care încearcă să-i impresioneze pe ceilalți cu puterea sa, și cu ajutorul lor reușește să străbată jungla preistorică și să-l regăsească pe Momo. Iar Momo le convinge pe celelalte animale din junglă să-l ajute în toate propunerile sale trăsnite, până reușește să călătorească înapoi în timp și s-o salveze pe Trompi. Astfel de povești ne aduc aminte cât de important este să avem prieteni pe care ne putem baza. Pentru că o prietenie adevărată se cunoaște întotdeauna la bine, dar mai ales la greu. Din 7 noiembrie filmul îi așteaptă pe copii în cinematografe, ca să descopere această aventură plină de haz, acțiune și compasiune.

Keeper Groaza care se naște din tăcere

Keeper, noul film scris și regizat de Osgood Perkins, unul dintre cei mai originali creatori din spaţiul Horror contemporan, cunoscut pentru The Blackcoat’s Daughter și The Monkey, continuă să exploreze spațiile intime ale fricii, acolo unde groaza nu vine din monștri vizibili, ci din umbrele pe care le purtăm în noi. Keeper este o poveste despre izolare și vină, cu elemente supranaturale, despre ceea ce se întâmplă când tăcerea începe să vorbească.

Osgood Perkins, fiul legendarului actor Anthony Perkins (Psycho), și-a creat în ultimul deceniu un nume în sfera horror cultivând o estetică aparte, ca o poezie vizuală, iar Keeper duce această formulă la un nou nivel.

Povestea urmărește un cuplu – Liz (Tatiana Maslany) și Malcolm (Rossif Sutherland) – care se retrage într-o cabană izolată pentru a-și celebra aniversarea. Este un pretext aparent banal, dar Perkins transformă această scenă domestică într-un coșmar lent, unde timpul se dilată, iar realitatea devine halucinantă. Când Liz rămâne singură,

liniștea începe să se destrame.

Ceea ce face din Keeper un film special este felul în care Osgood Perkins înțelege frica, nu ca reacție instinctivă, ci ca proces, construind sentimentul de neliniște din detalii: o lumină care pâlpâie, o ușă care scârțâie, o tăcere prea lungă. Camera se mișcă lent, aproape hipnotic. Fiecare cadru pare o pictură: compoziții simetrice, lumini reci, spații care devin personaje. Aici se simte influența horrorului folcloric – acela care leagă natura de mister, casa de pădure, solitudinea de supranatural.

În privința tehnicii, Perkins demonstrează un control

remarcabil al ritmului prin folosirea unei structuri narative non-liniare, în care sunetul devine un personaj invizibil: foșnetele pădurii, trosnetele lemnului, un ecou din camera alăturată. Coloana sonoră semnată de Elvis Perkins, fratele regizorului, contribuie la senzația de transă, alternând pasaje minimaliste cu accente corale disonante.

Supranumit „cel mai atmosferic film al lui

Perkins”, Keeper (premiera: 14 noiembrie) reia temele recurente ale regizorului – casa ca spațiu al ruinei, feminitatea ca teritoriu al durerii, tăcerea ca formă de teroare – dar le împinge într-o zonă mai matură, mai profundă, mai aproape de tragedie decât de horror convențional. Așadar, dacă ești un fan al genului, ai suficiente motive încât să oferi acestui film șansa de a-l viziona în cinema.

Sisu: Drumul răzbunării

Periplul unui erou imposibil de ucis

Supereroul de acţiune din ţinutul lui Moş Crăciun revine în această toamnă pe marile ecrane într-o dispoziţie mult mai ucigătoare decât în anii celui de-al Doilea Război Mondial, doar că de data asta are alte motive, mult mai personale, de a-şi elimina numeroşii oponenţi într-un fel care frizează supranaturalul şi cu o frecvenţă năucitoare.

Mai concret, Sisu, un bărbat a cărui întreagă familie a fost omorâtă în timpul războiului, îşi dezmembrează casa scândură cu scândură şi o încarcă într-un camion pentru a o reclădi într-o altă zonă, cu speranţa că poate lua viaţa de la capăt după încheierea conflictului. Până aici, am putea crede că avem de-a face cu o dramă personală, intimistă şi emoţională, dacă n-am şti deja - din filmul din 2022 al cineastului Jalmari Helander (Rare Exports: A

departe de corp, fără a reuşi să-l împiedice pe veteranul din Războiul de Iarnă să-şi depună în final nuggeţii la bancă, pe când în acest sequel, plasat temporal după WWII, devine ţinta sovieticilor care-i ocupaseră parte din ţară şi vor acum să-l lichideze pentru a se răzbuna pentru pierderile cauzate pe front.

Christmas Tale, Big Game) - că personajul şi-a câştigat în rândul Armatei Roşii a lui Stalin reputaţia de “one-man death squad” ca militar în comandourile finlandeze şi că este capabil să supravieţuiască oricăror trupeţi care îi vor răul, indiferent că aceştia sunt comunişti sau nazişti.

În primul Sisu, nemţii îl vânaseră pentru a-i lua aurul descoperit ca prospector solitar în Laponia şi au sfârşit la grămadă cu beregata tăiată, ţeasta în fărâme sau membrele

Ca forţă letală, obstinaţie şi vitalitate, avem de-a face cu o reinventare de secol XXI a tipologiei lui Rambo, cu menţiunea că acest nou şi original erou de acţiune “nemuritor”, interpretat tot de Jorma Tommila, ne arată în Sisu: Road to Revenge că are în el şi ceva din scrânteala încrâncenată a lui Mad Max, deoarece, prin modul spectaculos de eficace şi inventiv - deseori nu lipsit de umor, fiindcă vine, totuşi, din patria basmelor de Crăciun, doar că e unul de factură absurdă - în care elimină în doar 90 de minute circa 300 de urmăritori conduşi de Stephen ‘Avatar’ Lang pe drumurile Careliei ruseşti, s-ar fi putut numi fără probleme Sisu: Fury Road, iar asta face din premiera filmului, programată pe 21 noiembrie, unul dintre cele mai aşteptate evenimente ale acestui sezon destinate amatorilor de basme adulte saturate cu acţiune hiperviolentă.

TEXT DE ŞTEFAN CHIRIŢESCU

Pe GUSTUL noSTrU

COSMIN DRAGOMIR | Schimbarea la față a produsului local

GUrmAnD

HORIA GHIBUȚIU | Albinița românească sau ungurească, tot bună-i!

TVinurile toamnei – între tăcere și tandrețe

oamna are darul de a ne opri din viteză. Nu brusc, ci cu o blândețe caldă, ca o palmă pe umăr. Frunzele încep să se desprindă, aerul capătă o gravitate aromată, iar vinul –oricare ar fi acesta – devine din nou parte din conversație, nu doar din pahar.

E anotimpul când strugurii se strâng, iar viile respiră ultima dată adânc înainte de somn. Și atunci, undeva între o după-amiază ploioasă și o cină cu prietenii, te trezești întrebându-te: ce vin merge cu toamna asta?

Un Merlot bun, din Dealu Mare sau Mehedinți e ca o seară cu lumină oblică – blând, rotund, fără colțuri. Are acea melancolie confortabilă, ca o fotografie veche în care încă te mai recunoști. Îl bei încet, singur, cu o carte sau o amintire. Nu cere explicații, doar liniște. Apoi e Pinot Noir-ul, vinul pentru cei care iubesc orașul udat de ploaie. E subtil și neliniștit, cu o eleganță care nu vrea să impresioneze. Un Pinot Noir din Transilvania te poate plimba printr-o pădure de toamnă fără să părăsești canapeaua. Îți amintește că frumusețea nu e întotdeauna intensă; uneori e doar tăcută.

Pe partea cealaltă a spectrului, un Riesling de Târnave aduce o lumină limpede, de dimineață rece. E vinul celor care vor claritate în gânduri și prospețime în suflet. Are o aciditate sinceră, care te trezește din visare, dar nu te ceartă pentru ea.

Când se lasă frigul și casa miroase a dovleac copt, un Chardonnay baricat intră perfect în scenă. Îl bei cu muzică jazz și conversații lente. E despre confort, despre iubire matură, despre recunoștință.

Pentru serile lungi, cu râsete și mâncare aburindă, Feteasca Neagră e imbatabilă. E vinul prieteniei românești, cu rădăcini adânci și povești spuse de o sută de ori, mereu cu același haz. Are forță, dar și blândețe, ca un prieten care te bate pe umăr și îți spune: „Hai, lasă, va fi bine.”

Și, desigur, toamna fără un strop de dulceață e o toamnă incompletă. O Tămâioasă

Românească sau o Grasă de Cotnari la final de masă e un fel de a mulțumi universului că mai există seri calde și suflete moi. Nu e doar desert – e poezie turnată în pahar.

Toamna e singurul anotimp în care vinul are, cu adevărat, suflet. Vara îl bei de sete, iarna pentru curaj, primăvara din entuziasm. Dar toamna… toamna îl bei pentru înțelegere. Pentru că știi că totul trece – și tocmai de aceea e frumos.

Inspiră. E toamnă. Îndată mai trece un an. Devino mai matur, ca un vin bun!

Nunta de poveste se transformă în realitate la Versailles Wedding Fest

Fiecare poveste de iubire merită o nuntă ca-n basme, iar Versailles Wedding Fest face posibil visul unei nunți perfecte. În 22 și 23 noiembrie, între orele 10:00 și 20:00, la Versailles Sibiu, se reunesc cei mai inspirați profesioniști din domeniul evenimentelor, concepte rafinate și tendințe care definesc eleganța contemporană.

deschide porțile unei lumi complete dedicate eleganței și inspirației.

Târgul oferă o celebrare a frumuseții, a detaliilor impecabile și a artei de a crea momente cu adevărat speciale, fără ca organizarea să devină o povară. De la creatori vizionari de rochii de nuntă spectaculoase, servicii foto-video și concepte de entertainment la cel mai înalt nivel, până la servicii muzicale personalizate, decoruri impresionante, aranjamente florale, bijuterii fine, meniuri rafinate, deserturi desăvârșite, dansul mirilor, artificii și alte servicii esențiale pentru organizarea nunții, Versailles Wedding Fest

Reunind într-un singur loc furnizorii de top, târgul economisește cuplurilor timpul prețios pe care l-ar investi pentru a-i căuta individual și oferă oportunitatea de a descoperi cele mai recente tendințe în materie de nuntă, într-un mediu armonios și fără stres. Versailles

Wedding Fest

2025 oferă acces direct la soluții integrale pentru fiecare etapă a nunții, de la planificare la execuție. Fiecare element este orchestrat cu precizie și rafinament, astfel încât întreaga experiență să devină o adevărată celebrare a iubirii, transformând fiecare detaliu într-un moment de excepție.

În spiritul distincției care definește Versailles Wedding Fest, fiecare contract semnat în cadrul evenimentului oferă șansa de a câștiga o experiență fotografică exclusivă Trash the Dress în Dubai, unde romantismul întâlnește splendoarea orientală.

Albinița românească sau ungurească,

Am găsit rețeta într-o carte cu rețete românești reinterpretate, aduce ca două picături de miere cu versiunea ungurească.

Hygge - rostit „huga”, după cum afli de treci pragul localului omonim, cunoscut drept Social Kitchen, de pe Calea Victoriei - e un concept danez evaziv și inefabil. Ilustrează un stil de viață relaxat, în care ești împreună, egal, împăcat și te bucuri de micile plăceri ale traiului bun. Paradoxul conceptului e că poți bifa aceste atribute și dacă ești singur, deși hygge înseamnă mai cu seamă să petreci un timp de calitate cu cei apropiați. Perfect adevărat, îți poate fi bine când ești cu tine, când ești egal cu tine, când ești împăcat cu tine. Însă, cum ziceam, stilul de viață al unor oameni socotiți constant cei mai fericiți din lume - contrabalansez această realitate cu percepția poetului Andrei Codrescu, cel care a observat că pentru a fi fericit trebuie să fii blond, să fie frig și întuneric - se bazează în mod special pe ideea de a fi cu rude sau cu prieteni. Urme ale acestui termen au fost detectate în vechiul grai al vikingilor, cu

evuri în urmă, când desemna calitatea de a fi protejat de lumea exterioară, un deziderat pe care hygge îl acoperă azi printr-un fel de a lua lucrurile încetul cu încetul, în contrast cu o lume care se grăbește nebunește. Hygge e ceva ce se găsește în cărți pe care le citesc doar străinii, spre amuzamentul danezilor. E o replică. Un adversar amical al modului trepidant de a fi. O reconectare însoțită de o deconectare. În plan termic, e căldura care se face în jurul tău când în rest e frig. Textil, aduce moliciunea călduroasă a puloverului pe care-l poartă o actriță daneză într-un serial polițist careți provoacă fiori reci pe șira spinării și tandrețea cu care te consolează o pătură în care te cuibărești domol.

Întrucât cei de la Social Kitchen definesc hygge drept „ritualul de a te bucura de plăcerile simple ale vieții. Relaxare, umor, prietenie, mâncare și băuturi de sezon”, am aprofundat, nu o dată,

micile plăceri - care sunt mari, ca porția de piept de curcan servit în crustă de semințe și panko, cu cremă de conopidă și sos de roșii napoletan - din farfuriile de aici. Pentru un gurmand ca mine, hygge presupune să-i dai, cu inima ușoară, celuilalt cu care ești la masă cea mai bună bucățică din farfuria ta, cu aerul că nu vede nimeni această complicitate intimă, la limita acceptabilului în ceea ce privește convivialitatea în spațiul public. Înseamnă, în cazul în care te delectezi cu steak-ul de conopidă din meniu, și umor, amintindu-ți că Mark Twain a catalogat conopida nimic altceva decât o varză cu facultate. Și înseamnă și coexistență pașnică în aceeași farfurie a acestei conopide, fix cât trebuie de crocantă și de suculentă, cu harissa, pastă de ardei iute nord-africană, cu labneh, crema de iaurt mediteraneeană, cu hummus și cu un mix de salate. Când o farfurie îți ține companie dezvăluindu-ți stilul de viață al unei conopide, e hygge toată ziua!

Băuturi (ne)obișnuite care ne încălzesc în sezonul rece

Imediat ce frigul începe să se instaleze și orașul începe să fie mai plin de frunze căzute decât de flori, a intra într-o cafenea unde e cald și miroase bine devine mai mult o nevoie, deși încă suspinăm după serile de vară la terasele pline mai ales de veselie. Băuturile calde devin din ce în ce mai comandate în această perioadă, iar în ultimii ani, trendurile din această zonă au trecut dincolo de clasicele espresso, cappuccino sau ciocolată caldă. Tot mai multe cafenele artizanale și influențele asiatice au făcut loc unor combinații noi, din ce în ce mai apreciate în sezonul rece. Și, totuși, care sunt acelea?

Vedeta sezonului de toamnă rămâne, desigur, Pumpkin Spice Latte. În variantele actuale, cafeaua se amestecă cu piure de dovleac copt, lapte spumat (de vacă sau vegetal) și sirop rezultat dintr-un mix de condimente care include scorțișoară, nucșoară, ghimbir și cuișoare.

Când e făcut cum trebuie, un Pumpkin Spice Latte are o nuanță mult mai portocalie decât un latte obișnuit, iar dacă se adaugă frișcă și bețe de scorțișoară, devine numai bun de instagramat și savurat. Sezonul acesta se pare că tot mai multe localuri merg și spre reinterpretarea acestui clasic: cold brew cu dovleac și caramel sărat, pumpkin mocha, latte cu piure de dovleac și scorțișoară prăjită.

La polul opus al paletei cromatice, Matcha Latte este mai în tendințe ca oricând. Pudra fină de ceai verde japonez e amestecată cu apă fierbinte până devine o pastă, apoi se adaugă lapte spumat, de vacă sau vegetal, iar rezultatul e o băutură de un verde pal, cu un gust ușor amărui, în funcție de câtă pudră se folosește. Anul acesta, cafenelele mizează și pe matcha reinterpretată: cu ciocolată albă topită, cu sirop de vanilie sau cu piure de fructe. Iar dacă vă întrebați care este motivul: se pare că gustul de matcha îndulcit este mult mai apreciat față de combinația clasică de pudră, apă fierbinte și lapte.

Tot din Asia vine și Chai Latte, un amestec de ceai negru, condimente și lapte spumat, popularizat în cultura occidentală ca o băutură relaxantă, chiar calmantă. Varianta tradițională folosește cardamon, cuișoare, scorțișoară, ghimbir și piper negru, fierte la foc mic împreună cu ceaiul, apoi combinate cu lapte cald și miere. În 2025, chai-ul se combină cu tot felul de ingrediente: caramel, ciocolată albă, dovleac sau chiar espresso, rezultând dirty chai.

O altă băutură care pare să fie populară în acest sezon este Turmeric Latte, cunoscut și ca „golden milk”. Culoarea sa galben-aurie, densitatea și aroma ușor picantă, dar totuși dulce, o fac să fie la granița între băutură clasică și desert lichid. Se prepară cu lapte de cocos sau de migdale, turmeric, ghimbir ras, piper negru și puțină miere. Tot mai multe cafenele o servesc cu spumă de lapte vegetal și praf de scorțișoară pe deasupra, iar cei care au încercat-o mărturisesc că îi ajută să se relaxeze în zilele mai stresante.

Ciocolata caldă se întoarce și ea într-o nouă formă în acest sezon. Nu mai e doar pudră de cacao cu lapte, ci o experiență care merită încercată. Unele variante actuale conțin ciocolată belgiană topită, amestecată cu frișcă, sirop de portocală sau chiar chilli. În cafenelele artizanale, apar versiuni și mai interesante: ciocolată cu lapte și rozmarin, cu lavandă sau chiar cu un shot de espresso. Tot mai multe cafenele servesc „spiced hot chocolate”, care este o variantă de ciocolată caldă ce conține și lichior cu diverse arome.

Latte-urile florale devin și ele din ce în ce mai comandate: lavandă, trandafir, iasomie sau hibiscus. Aceste latte-uri se prepară cu espresso, sirop care conține ingredientul principal și lapte spumat, iar rezultatele finale sunt niște băuturi pastelate și dulci. Un alt trend vine dinspre zona scandinavă și este cel de „nordic coffee” sau „hygge drinks”, care presupune cafea filtrată combinată cu note de cardamon, caramel brun sau sirop de mesteacăn. În unele cafenele se mai servește și „rosehip tea latte”, o infuzie de ceai de măceșe amestecată cu lapte vegetal și miere –o reinterpretare a unui clasic remediu pentru stimularea digestiei.

Un ingredient care își face simțită prezența tot mai des în băuturile de sezon este siropul de arțar. Originar din Canada, siropul de arțar a trecut de la statutul de topping pentru clătite la cel de aromă pentru cafele. Într-un Maple Latte, de exemplu, espresso-ul se combină cu lapte spumat și o lingură de sirop de arțar, ca alternativă naturală la zahăr. Iar pentru cei care vor ceva complet nou, există Latte, o băutură cu o culoare roz intens, obținută din sfeclă roșie fiartă și mixată cu lapte, care a apărut inițial ca un trend pe rețelele de socializare. Gustul e ușor dulceag, iar cei care l-au încercat nu îl pot compara cu o altă băutură.

Acum, că luna noiembrie a adus cu ea și temperaturi ceva mai scăzute, e cel mai bun moment pentru a descoperi aceste băuturi, fie că alegem să le savurăm într-o cafenea alături de prieteni sau acasă.

JURNAL DE GURMAND

Toamnă cu nuci

De câteva zile, vântul miroase a frunze umede și lemn. Au apărut iar nucile, le vezi în piață în grămezi neregulate, cu coaja pătata. Îți murdăresc mâinile, dar parcă tocmai asta face parte din ritual. Le sparg pe masă, una câte una, și zgomotul sec mă duce direct în copilărie, când adunam miezul într-o farfurie de email și-l gustam pe loc, cu miere sau cu puțină sare. E gustul care deschide toamna.

În zilele reci, îmi place să fac checuri, brioșe sau vafe cu nuci. Checul preferat e acela simplu, marmorat, în care nucile puțin prăjite se pierd în faldurile de aluat spumos. Cele mai bune brioșe cu nuci sunt, cred eu, cele cu dovleac, pentru că gusturile se completează perfect. Iar vafele cu nuci și dovleac sunt și ele un preparat emblematic de toamnă, care, spre deosebire de brioșe, lasă aroma nucilor prăjite să își dezvăluie întreaga putere.

Mai am și tortul de morcovi care e de fapt mai simplu decât pare. Morcov ras, ulei, ouă, făină, mirodenii de turtă dulce și nuci tocate. Se coace încet și umple casa de miros de scorțișoară și coajă de portocală. Îl acopăr cu cremă de brânză rece, iar gustul e curat, echilibrat, puțin dulce, puțin acru, ca o dimineață senină de toamnă.

Dar nu fac doar deserturi. Uneori, când îmi e dor de ceva sărat, mă întorc la o rețetă turcească descoperită întâmplător: muhammara. Ardei copți, curățați și pasați, amestecați cu nucă, ulei de măsline și puțin usturoi. O cremă roșiatică, densă, cu gust de fum și de toamnă coaptă. O mănânc simplu, pe pâine prăjită, și îmi amintește de grătarul din curte, de jarul mocnit și de serile care vin tot mai devreme.

Când vreau ceva ușor, fac o salată de sfeclă coaptă cu brânză feta și nuci. E o combinație care nu dă greș; culori vii și gusturi care se ciocnesc frumos: dulce, sărat, crocant. Îmi place să o pregătesc seara, când afară e frig și aburul se ridică din bol și promite confort. Iar în zilele când nu vreau nici dulce, nici salată, ci doar ceva care să se întindă pe o felie de pâine caldă, fac pate de ciuperci și nuci, aromat cu usturoi, pătrunjel și cimbru. Îl las să se răcească, apoi îl gust cu ochii închiși. E greu, bogat, cu aromă de pădure și de foc.

Nucile nu sunt doar un ingredient. Sunt un fel de măsură a toamnei. Când le spargi și simți mirosul acela amar-dulce, știi că vara s-a dus de tot, dar că vine altceva, mai calm, mai adânc, mai plin.

moși Crăciun aleargă pentru o cauză bună în centrul Sibiului

Se apropie cel mai vesel eveniment al iernii: Marea

MoșMondeală! Pe 12 decembrie, de la ora 19:00, Piața Mare va găzdui cea de-a opta ediție a evenimentului devenit deja tradiție în cadrul Târgului de Crăciun. Participanții sunt

așteptați să se „moșmondescă” cu voie bună, zâmbete și energie molipsitoare, într-o atmosferă plină de spiritul sărbătorilor. Ca în fiecare an, evenimentul îmbină distracția cu faptele bune, susținând echipa Zburătorii, formată din sportivi care joacă baschet în scaun rulant și participă la competiții naționale. Cursa nu presupune cronometre, recorduri sau podiumuri, ci doar Moși Crăciun de toate vârstele care aleargă, merg sau dansează pe traseul de 3 kilometri din centrul orașului. Taxa de participare este de 110 lei pentru adulți și 75 de lei pentru copii, iar înscrierea le aduce concurenților un număr de concurs haios, o medalie realizată manual de Diakoniewerk, un voucher pentru vin fiert sau ceai, precum și acces la un moment de petrecere cu muzică, în mijlocul Târgului de Crăciun. Concurenții trebuie să fie îmbrăcați în costumul lui Moș Crăciun sau să poarte căciulița specifică.

Black Friday care durează

toată luna?

Da, la Aria Sibiu și Aria Cisnădie!

Noiembrie vine cu vești bune pentru toți iubitorii de sport, wellness și relaxare. La Aria Sibiu și Aria Cisnădie, Black Friday se transformă într-o întreagă lună de beneficii – din 31 octombrie până în 30 noiembrie, clienții se pot bucura de prețuri speciale, neschimbate față de anul trecut, la o gamă variată de servicii premium.

Aria continuă astfel tradiția de a pune comunitatea pe primul loc, oferind șansa de a investi în sănătate, echilibru și stare de bine, la tarife accesibile și corecte.

Oferte speciale la Aria Sibiu

Cei care aleg Aria Sibiu pot profita de:

Abonamente Aqua, Spa și Sport, de la doar 167 lei/ lună

Pachete de intrări pentru mai multă libertate și flexibilitate

Pachete de Personal Training, pentru antrenamente eficiente și personalizate

Pachete de masaj, perfecte pentru relaxare și refacere după efort

Toate acestea la aceleași prețuri ca în 2024, o invitație de a continua drumul spre un stil de viață activ și armonios fără grija costurilor crescute.

Oferte pentru relaxare și distracție la Aria Cisnădie

La Aria Cisnădie, luna noiembrie aduce promoții la biletele de intrare și pachetele speciale – o ocazie ideală pentru a petrece timp de calitate în familie, într-un spațiu dedicat relaxării și energiei pozitive.

Pentru Aria, Black Friday nu este doar o zi de reduceri, ci o lună dedicată stării de bine. Este un prilej de a redescoperi bucuria mișcării, relaxarea autentică și grija față de sine, într-un loc unde echilibrul devine o experiență completă.

Aria – acolo unde sportul, relaxarea și energia pozitivă se întâlnesc.

Pentru detalii și oferte complete, vizitează: www. ariasibiu.ro/black-friday

r are ș Cojoc și Andreea m atei, campioni mondiali la dans sportiv

România a devenit pentru prima dată campioană mondială la dans sportiv, adulţi standard, la cea mai recentă ediție a concursului Transylvanian Grand Prix 2025. Ediția jubiliară a adus rezultate remarcabile pentru sportivii români, care au scris o nouă pagină de aur în istoria

dansului sportiv. Perechea formată din Rareş Cojoc şi Andreea Matei a obținut locul întâi, devenind campioni mondiali la Adulți Standard, primul titlu mondial absolut obținut de o pereche românească. Veniți în calitate de mari favoriți, după ce au dominat circuitul Cupei Mondiale în 2025, Rareș Cojoc și Andreea Matei au fost propulsați spre aur de o atmosferă incendiară. Au câștigat detașat toate capitolele: valsul vienez, valsul lent (solo), slow fox-ul, tangoul (solo) și quick-step-ul. „Un moment de aur pentru Federaţia Română de Dans Sportiv, pentru întreaga echipă şi pentru toţi cei care au visat la acest titlu. Perfecţiune, eleganţă, forţă şi emoţie – totul într-o finală în care România a dominat ringul mondial!”, este declarația transmisă pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Dans Sportiv.

Horoscop

Este momentul să îți prioritizezi obiectivele și să spui „nu” la ceea ce nu te ajută. Relațiile apropiate cer răbdare și comunicare deschisă, iar vechi tensiuni pot fi rezolvate dacă alegi empatia. Energia ta fizică e ridicată, așa că folosește-o pentru proiecte creative sau activități sportive.

Taurii vor simți nevoia de stabilitate și confort, dar și dorința de a evolua. În plan financiar, fii atent la cheltuieli și investește în lucruri care aduc valoare pe termen lung. Relațiile sociale pot aduce surprize plăcute dacă ești deschis la noi perspective.

În familie și cu cei

dragi, e momentul să clarifici neînțelegerile și să oferi sprijin. Planurile financiare necesită atenție, dar nu lua decizii impulsive. Creativitatea și intuiția ta sunt amplificate, făcând acest timp ideal pentru proiecte artistice sau personale.

Este momentul să evaluezi echilibrul dintre muncă și viața personală. Creativitatea și gustul estetic te vor ajuta să faci alegeri inspirate în design, decor sau stil personal. În plan amoros, sinceritatea și vulnerabilitatea creează conexiuni profunde.

Perseverența va fi răsplătită, dar ai grijă să nu neglijezi odihna și relațiile apropiate. Financiar, analizează cu atenție deciziile mari. Relațiile de familie și parteneriatele cer comunicare clară. Este un timp bun pentru a-ți seta obiective pe termen lung și a-ți urma intuiția.

Vei avea ocazia să închizi capitole vechi și să te concentrezi pe ceea ce contează cu adevărat. Comunicarea va fi cheia succesului în toate domeniile. Este o perioadă bună pentru a învăța lucruri noi și a explora domenii care îți hrănesc curiozitatea.

În carieră, recunoașterea eforturilor tale va veni prin proiecte care necesită dedicare. Relațiile romantice sunt favorizate dacă te exprimi deschis și cu generozitate. Energia ta debordantă poate fi folosită în activități sportive sau sociale care îți aduc bucurie.

Vei găsi claritate în gânduri și decizii importante, mai ales în domeniul profesional. Relațiile sociale pot aduce sprijin și perspective noi dacă te deschizi. Este un timp potrivit pentru dezvoltare personală și pentru a-ți stabili obiective realiste.

Este perioada ideală să explorezi dorințele și pasiunile interioare. Relațiile personale se pot aprofunda, dar asta cere claritate și sinceritate. Focusul și perseverența îți vor aduce rezultate vizibile. Intuiția ta e puternică. Folosește-o pentru a lua decizii și a evita tensiunile inutile.

Vei simți nevoia de liniște și reevaluare a obiectivelor personale și profesionale. Călătoriile sau studiul continuu pot aduce inspirație și perspective noi. În relații, fii deschis la conversații sincere și constructive. Maturizarea emoțională te ajută să crești și să te conectezi cu adevărat.

Este momentul să explorezi idei noi și proiecte creative. Relațiile sociale și colaborările profesionale aduc oportunități de creștere. Comunicarea și autenticitatea sunt esențiale. Atenția la sănătate și echilibrul emoțional îți vor amplifica energia.

Este un timp de reflecție profundă și vindecare interioară. Relațiile apropiate se pot consolida prin înțelegere și empatie. Creativitatea și spiritualitatea sunt în prim-plan. Explorează activități care hrănesc sufletul.

Berbec Capricorn

Vărsător

Pești

Balanță

Scorpion

Săgetător

Rac

Taur Leu

Fecioară

Gemeni

hotelier, cu Cornel Posea Lucruri pe care le știi doar dacă ești

Cornel Posea este hotelier de o viață, mereu atras de proiecte noi, pasionat de creație și descoperire, iubitor de oameni, bucuros să formeze echipe puternice și să înfrunte provocări alături de ele, un coleric și un optimist incurabil. Am început discuția cu el întrebându-l cum a ajuns să aleagă domeniul hotelier Cornel ne povestește că turismul a fost, de fapt, a doua opțiune, după medicină, iar faptul că nu a fost admis la medicină l-a determinat să o ia în calcul: „Așa am absolvit o secție de turism într-o facultate de geografie, și de acolo a pornit totul. Sunt sigur că au contat și oamenii de la care am absorbit fiecare bucățică din meseria asta. Am

luat tot ce mi s-a oferit și tot ce am văzut mai bun.”

Despre primele experiențe profesionale în domeniu, Cornel își amintește că a început să lucreze încă din anii facultății ca ghid și a parcurs pe rând multe etape până a ajuns să conducă primul hotel. „Primul hotel a fost ca o mare reușită, fiind ca primul copil. După care, oarecum, m-am specializat pe zona de opening și astfel am avut șansa să deschid de la zero mai multe resorturi. Mai mult, se pare că norocul mi-a oferit nu doar hoteluri gen bed and breakfast, ci întotdeauna lucruri mai complexe, care m-au provocat și de la fiecare am învățat câte ceva”, povestește Cornel. În 2019 a devenit director general la Castelnor Păltiniș. Am fost curioși să aflăm de ce crede că acest post îi vine mănușă . Cornel spune: „Proiectul Castelnor, pe lângă faptul că este unul de suflet, reprezintă maturitatea mea profesională. Aici pot să aduc întreaga experiență acumulată în mai bine de 25 de ani. E locul care mă lasă și mă provoacă să dovedesc că întotdeauna se poate mai mult, mai bine și mai frumos, cum zicem noi ardelenii. Iar oaspeții simt asta. În plus, contează enorm că am o relație

excelentă cu proprietarii, care răspund pozitiv la toate provocările prin care încerc să urc treaptă cu treaptă resortul.”

L-am rugat să ne spună ce face ca o vizită la Castelnor să fie memorabilă . „Castelnor nu e doar un hotel, poate nici un resort, ci o experiență în sine”, ne asigură Cornel și continuă: „Hotelul îți taie respirația prin arhitectură, poziționare și deschidere. Gusturile întâlnite în preparatele noastre te provoacă, îți amintesc de copilărie și se leagă de tot ceea ce vezi în jur, inclusiv de satele învecinate. Experiența senzorială din spa te uimește, oferind o altă dimensiune a relaxării. Experiența cu cei din echipa mea este deosebită. Ei știu să conducă oaspeții într-o călătorie, la finalul căreia fiecare va fi fericit, zâmbitor și bucuros.”

Pe final, am discutat despre calitățile esențiale pentru a reuși în domeniu . Cornel crede că acestea sunt: „Empatia față de echipă și oameni, atenția la detalii, deschiderea permanentă spre nou și dorința de a cunoaște.”

Ca o concluzie, el adaugă:

„Munca noastră e complexă, iar educația, cunoștințele, experiența, atitudinea pozitivă și dorința de a merge înainte fac diferența. De asemenea, ai nevoie de anduranță, tenacitate și, poate, de multe ori, de un strop de nebunie.”

Luxul de a fi prezent

Oferă-ți o evadare ritualică din haosul urban. Fără aglomerație.

Doar tihnă, hrană vie, natură care ascultă și o casuță cu lumină calda la capătul drumului. Portal Village este poartă spre sine si spre voi, impreună.

Descoperă PORTAL Village, în Sibiel, la 20 min de Sibiu. Glamping Premium | Wellness | Restaurant