Zile si Nopti Sibiu 1-15 Decembrie 2025

Salut, Sibiu

Răzvan SĂDEAN, redactor

Decembrie, la aceeași masă

Pentru cei mai mulți, Crăciunul înseamnă statul la masă cu familia. Dar la Sibiu s-a conturat recent un obicei nou: cinele comunitare la care locuitorii orașului și nu numai se așază la aceeași masă, pe strada Xenopol, împărtășesc mâncare, gânduri, povești, leagă prietenii și, pentru câteva ore, oameni poate necunoscuți ajung să fie împreună într-un context care îi invită să interacționeze și să socializeze. La aceste cine, sibienii și turiștii nu vin ca spectatori, ci ca participanți, cu disponibilitatea de a sta aproape unii de alții. Vorbim adesea despre Sibiu în luna decembrie ca despre capitala Crăciunului în România, al doilea sezon turistic al orașului, plin de lumini, târguri și vizitatori. Și da, spiritul acesta festiv este parte din identitatea locului. Dar există și un alt spirit, mai puțin vizibil, dar la fel de important: cel al comunității care încearcă să se redescopere pe sine. Într-o perioadă în care tot mai mulți simțim distanța dintre oameni, în care prezentul ne împinge spre însingurare, o cină în aer liber la o masă lungă devine o formă de rezistență. Un mod de a spune, fără patetism, că nu suntem chiar atât de departe unii de alții. Cinele comunitare de pe Xenopol

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 21 (522) | 01 - 15 decembrie

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu  /zilesinoptiSibiu

 zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

funcționează după o regulă simplă: fiecare contribuie cu ceva. Mâncarea e doar pretextul, iar adevărata miză e întâlnirea. Acolo, lângă mesele puse una după alta, într-un spațiu public recuperat de oameni, vezi cum un oraș care altfel pare grăbit și fragmentat își regăsește un ritm comun. Oameni care nu se cunosc schimbă preparate, rețete, zâmbete, idei. Strada, de obicei doar un traseu, devine un loc de stat, nu doar de trecut. Nu este nevoie să idealizăm astfel de momente; nu vindecă de la sine tensiunile și scindările lumii în care trăim. Dar tocmai aici stă forța lor: în simplitate. În faptul că ne așază la aceeași masă, în sens propriu și figurat, și ne amintesc ceva: „comunitate” nu este doar un cuvânt frumos, ci o practică pe care o menținem participând și fiind împreună. Și poate că, într-o societate în care individualismul pare regula, astfel de întâlniri sunt printre puținele ocazii în care mai exersăm apropierea, empatia și deschiderea.

În decembrie, la Sibiu, nu doar luminițele ne atrag atenția, ci și aceste fire invizibile care îi leagă pe oameni. Iar dacă alegem să ne așezăm la masa aceea lungă de pe Xenopol, s-ar putea să descoperim că există încă loc pentru coeziune, pentru prezență, pentru a fi împreună într-un mod care nu ține de festivism, ci de umanitate.

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

Decembrie, la aceeași masă

VIAȚA ORAȘULUI

CE NE PLACE ȘI CE NU NE PLACE LA

8 la sălile de jocuri de noroc din Sibiu

SIBIENI CELEBRII

Peter Connerth

CHESTIONAR DE #SIBIU

Patrick-Michael Imbrescu PREMIERĂ

Nouvelle Vague

Din iubire

Consumul de pop culture în secolul XXI

Turnul pompierilor Cluj-Napoca

POVEȘTI DE SUCCES

Chef Cezer Munteanu PE GUSTUL NOSTRU

Schimbarea la față a produsului local

Nici nu știi cât de mult bine faci, cumpărând produse locale

Viața orașului...

Am ajuns și la ultima pagină a calendarului. Între 1 și 15 decembrie, tot ce se întâmplă în Sibiu transformă orașul în capitala Crăciunului. Corul Madrigal ajunge la Sala Transilvania cu un spectacol de colinde. TNRS pregătește o serie de reprezentații ale celui mai nou spectacol regizat de Silviu Purcărete. În centrul orașului, sibienii se costumează în Moși Crăciuni și aleargă pentru o cauză nobilă. Din tabloul sărbătorilor de iarnă nu lipsește nici spectacolul de balet „Spărgătorul de nuci”. Sunteți gata de puțină magie?

cOrUL mAdriGAL: cONcerT de crĂciUN

Corul Madrigal aduce pe 6 decembrie, ora 19:00, la Sala

Transilvania, mesajul său de pace și speranță și îi conectează pe spectatori cu bucuria Crăciunului printr-un spectacol special, care reunește cele mai frumoase colinde românești și internaționale, selectate din concertele „Madrigal: Crăciunul Florilor” și „Madrigal: Christmas mood”. Prima parte a spectacolului este dedicată obiceiului străvechi al colindatului românesc, printr-o incursiune în universul mult-iubitelor colinde tradiționale, incluse în conceptul original „Madrigal: Crăciunul Florilor”. Partea a doua invită publicul la „Madrigal: Christmas mood”, cu cele mai cunoscute colinde internaționale și lucrări de muzică sacră din repertoriul consacrat al Corului Madrigal, alături de reinterpretări moderne surprinzătoare. Prețul biletelor variază între 90 și 180 lei.

P remierĂ LA TNrS

Luna decembrie vine cu un nou spectacol în repertoriul Naționalului sibian: „Neasemuita poveste a lui

Abul Hossein Yemenitul și a fugii

lui în pustie (după 1001 de nopți)”, în regia lui Silviu Purcărete. După premiera din 5 decembrie, acesta va avea alte cinci reprezentații până la finalul lunii.

SPĂrGĂTOrUL de NUci

A venit acel moment al anului în care sibienii sunt așteptați să moșmondească din nou pentru o cauză caritabilă. Cursa care susține echipa Zburătorii, formată din jucători de baschet în scaun rulant, este programată pentru 12 decembrie, în Piața Mare, chiar în mijlocul Târgului de Crăciun.

Cel mai frumos spectacol de balet clasic al tuturor timpurilor, cu o istorie impresionantă care se întinde pe mai mult de o sută de ani (premiera absolută a avut loc în anul 1892), „Spărgătorul de nuci”, va avea trei reprezentații, inclusiv un matineu pentru copii, în zilele de 9 și 10 decembrie. Sibienii sunt invitați să descopere povestea plină de magie, grație și eleganță a tinerei Clara și a Spărgătorului de nuci într-un spectacol menit să completeze atmosfera unică a sărbătorilor de iarnă.

Ce ne place și ce nu ne place la

la sălile de jocuri de noroc din Sibiu

Fie că mergi prin centru sau străbați cartierele, este imposibil să nu dai peste lumini puternice, bannere stridente și interioare luminate non-stop: sălile de jocuri de noroc. Conform informațiilor existente, în oraș funcționează în jur de 350 de astfel de locații, iar în tot județul aproximativ 800. Am aruncat o privire mai atentă asupra fenomenului și iată cu ce impresii am revenit.

Ne place

 Ne place că e greu să găsim ceva care să ne placă, dar dacă trebuie totuși să scoatem în evidență un aspect pozitiv, acela ar fi că discuția publică despre sălile de joc devine din ce în ce mai serioasă.

 Ne place că legislația devine tot mai restrictivă, mai ales în privința marketingului care, ani la rând, a scăpat de sub control. Vedem în sfârșit un interes real al autorităților pentru a limita expunerea agresivă.

 Ne place că în multe locuri controalele sunt mai dese, iar regulile privind verificarea vârstei sunt aplicate mai strict. Poate că nu este perfect, dar este un început. Iar cei sub 18 ani nu au ce căuta în astfel de locuri.

 Ne place că tot mai multe comunități locale, inclusiv sibienii, cer consultări publice și vor să aibă un cuvânt de spus în amplasarea acestor săli. Faptul că locuitorii se implică activ în acest proces ne dă speranță.

Nu ne place

 Nu ne place că multe dintre aceste săli au un aer dubios. Fațade stridente, ferestre acoperite, lumini care clipesc la orice oră – toate creează senzația unui spațiu ambiguu, deloc prietenos pentru localnici.

 Nu ne place că se înmulțesc peste tot, din centru până în cartiere. Îți e greu să găsești o stradă fără cel puțin un panou care te îmbie la „câștiguri uriașe”. În momentul de față sunt în jur de 350 de săli în oraș.

 Nu ne place că provoacă dependență, iar efectele se văd în rândul tuturor categoriilor sociale. Nu vorbim doar despre oameni cu probleme financiare sau fără educație, ci despre absolut oricine, indiferent de statut.

 Nu ne place că multe vedete promovează aceste săli de jocuri de noroc, transformându-le într-un soi de „experiență cool” pentru tineri. Am prefera să vedem aceleași energii îndreptate spre librării sau teatre.

Sibiul își alege cele mai frumoase clădiri împodobite de Crăciun

În ultimii ani, spiritul festiv al Sibiului a fost amplificat nu doar de târgurile și evenimentele dedicate sărbătorilor, ci și de implicarea comunității locale – de la operatori HoReCa la simpli cetățeni care și-au împodobit fațadele clădirilor. Valorificând acest entuziasm, Primăria Municipiului Sibiu lansează în această iarnă o nouă inițiativă: concursul „Sibiu, Orașul de Poveste – Cele mai frumoase decorațiuni de Crăciun 2025”. Autoritățile propun, prin acest demers, o implicare și mai activă

a comunității locale în conturarea atmosferei de sărbătoare a orașului. Concursul este dedicat celor mai inspirate inițiative de decorare a Sibiului, valorizând creativitatea și contribuția celor care dau farmec iernii sibiene. Concursul va recompensa eforturile participanților în mai multe categorii, astfel încât fiecare tip de decorare să fie recunoscută și apreciată: „Magia Ospitalității” pentru structurile de cazare, „Local de Poveste” pentru unitățile de alimentație publică, „Vitrina de Crăciun” pentru magazine și retail, „Farmecul

Patrimoniului” pentru clădirile de patrimoniu și „Lumină în Cartier” pentru clădirile rezidențiale sau nerezidențiale. Pe lângă acestea, juriul va acorda și Premiul Special „Spiritul Sibiului”, destinat celei mai autentice și inspirate decorări, indiferent de categorie, pentru a evidenția contribuția care aduce cu adevărat farmecul sărbătorilor în oraș. Fiecare câștigător va fi recompensat cu o plachetă simbolică de onoare, personalizată în funcție de categoria premiului, purtând textul „SIBIU, ORAȘ DE POVESTE – Ediția 2025” și denumirea premiului. Sibienii vor avea un rol activ în concurs, evaluarea participanților realizânduse printr-un sistem mixt de vot: 70% din punctaj va fi acordat de public, online pe platforma Primăriei (sibiu. ro), iar 30% de juriul format din specialiști desemnați de municipiu. Votul și jurizarea vor avea loc între 1 și 15 decembrie 2025. „Prin implicarea și prin votul fiecăruia dintre voi, putem celebra împreună creativitatea, spiritul comunitar și locurile care aduc magia sărbătorilor în oraș. Fiecare vot contează și contribuie la atmosfera unică de Crăciun pe care o construim, an de an, împreună”, este mesajul transmis de Astrid Cora Fodor, Primarul Municipiului Sibiu. (Foto: Turnul Sfatului)

R

, , C e l e m a i f r u m o a s e

d e c o r a ț i u n i d e C r ă c i u n 2 0 2 5 ”

10 motive să mergi la Târgul de Crăciun din Piața Mare

Sezonul turistic de iarnă din Sibiu și spiritul sărbătorilor sunt datorate Târgului de Crăciun din Piața Mare, ajuns anul acesta la cea de-a 18-a ediție. Târgul oferă o experiență completă de iarnă, cu atracții memorabile pentru toate vârstele, gusturile și bugetele. Noutatea ediției este zona de grătare, unde vizitatorii pot veni cu carnea la pachet și o pot pregăti chiar în mijlocul târgului. Dar nu lipsesc nici roata panoramică, patinoarul, trenulețul sau atelierul lui Moș Crăciun, iar peste 120 de căsuțe dau viață Pieței Mari. Târgul poate fi vizitat zilnic până în 4 ianuarie 2026, oferind timp suficient pentru a te bucura de toate atracțiile. De la atracțiile clasice la noutăți, iată 10 motive pentru care merită să vizitezi Târgul de Crăciun din Sibiu!

1.EXPOZANȚII

Expozanții sunt sufletul Târgului de Crăciun în fiecare an, iar entuziasmul și atenția lor la detalii sunt esențiale pentru atmosfera unică pe care o creează. Anul acesta, Târgul însumează 120 de căsuțe în Piața Mare, iar majoritatea expozanților selectați provin din România: 30 dintre ei sunt din Sibiu, iar restul sunt din alte 22 de județe ale țării. Doi expozanți sunt din străinătate, mai exact din Italia și Ungaria.

Produsele pe care vizitatorii le pot admira și cumpăra la căsuțe sunt poate cel mai important

aspect de care organizatorii au grijă în fiecare an. Înscrierile se fac din luna mai, iar asta le permite organizatorilor să aibă acces la expozanți de o calitate superioară, pentru că cei care fac produse hand-made au nevoie de timp. Cei mai mulți expozanți se pregătesc luni bune pentru venirea la Târgul de Crăciun din Sibiu și aduc în fața turiștilor produse autentice, lucrate manual, cu multă pasiune. Organizatorii dau asigurări că nu există nicio șansă ca la Târg să găsim „chinezării”, iar diversitatea de obiecte selectate face ca fiecare

om care trece prin Piața Mare să găsească cel puțin un produs care să-i capteze atenția și interesul și, poate, chiar să-l cumpere pentru el însuși sau pentru a-l oferi cadou celor dragi de sărbători.

De la decorațiuni de Crăciun și bijuterii, căni pictate manual, coronițe, ghirlande, globuri, până la obiecte sculptate manual în diverse materiale, vizitatorii pot descoperi la fiecare căsuță câte ceva care să le reamintească de spiritul sărbătorilor.

2. ROATA PANORAMICĂ

Și în acest an, Roata Panoramică va fi o atracție pentru toate vârstele, îmbrăcată în mii de lumini colorate. Pe toată durata Târgului de Crăciun, vizitatorii au ocazia să privească, pentru câteva minute, Piața Mare și întregul târg de la înălțime, dintr-o perspectivă diferită. Este una dintre experiențele care marchează vizita la Târg, fie că e vorba de localnici sau turiști.

Roata Panoramică are o înălțime de 22 de metri și este un model modern, construit special în

2019 pentru Târgul de Crăciun din Sibiu. Un bilet pentru Roata Panoramică costă 30 de lei.

3. PATINOARUL

Cum Sibiul nu stă deloc bine la capitolul patinoare, cel din Piața Mare, amenajat pe durata Târgului de Crăciun, devine o bucurie pentru toți cei care vor să se bucure de acest sport de iarnă în centrul orașului. Programul este zilnic, între 10:00 și 22:00. Accesul costă 30 de lei, iar închirierea patinelor încă 30 de lei.

Patinoarul are o suprafață de 600 de metri pătrați și o capacitate de 300 de persoane. Cei pasionați de patinaj pot profita de ocazie pentru a se bucura de gheață și de atmosfera Târgului, fie că vor să exerseze, să se distreze sau doar să se relaxeze în timp ce patinează, înconjurați de mii de luminițe, de zumzetul turiștilor și de mirosurile îmbietoare ale produselor de sezon.

4. TRENULEȚUL TURISTIC

Cum ar arăta Târgul de Crăciun din Piața Mare fără trenulețul turistic care, an de an, îi încântă pe cei mici și mari, veniți atât din toată țara, cât și

din străinătate? Este unul dintre acele detalii care transformă târgul într-o poveste în mișcare.

Anul acesta vine și cu o surpriză: traseul trenulețului de Crăciun a fost extins. Dacă până acum se plimba doar în jurul caruselului, micuțul tren ajunge acum până în zona Turnului Sfatului și are chiar și o oprire specială la Hotel Ramada. Practic, nu mai este doar o atracție, ci un mini-tur festiv prin centrul istoric.

Fiecare călătorie devine un moment aparte, care adaugă un strop de magie plimbării prin Piața Mare, perfect pentru fotografii, pentru amintiri și, mai ales, pentru zâmbete spontane.

5. ATELIERUL LUI MOȘ CRĂCIUN

Unul dintre cele mai îndrăgite locuri din Piața Mare este, fără îndoială, Atelierul lui Moș Crăciun. În fiecare an, mii de copii pășesc în mini-universul lui magic, unde pot crea, colora, lipi, modela și, mai ales, visa. Atelierele sunt gândite pentru cei cu vârste între 5 și 9 ani și îi provoacă să lucreze împreună, să-și descopere talentul și să plece acasă cu propria lor mică operă de artă, plus o diplomă și o fotografie de grup pe care le vor arăta mândri părinților și bunicilor.

Programul este împărțit astfel încât să poată participa atât grupurile organizate, cât și familiile care vin la târg în weekend. De luni până vineri, între orele 08:00 și 17:00, școlile și grădinițele pot veni pe bază de programare, într-o vizită de 40 de minute, iar învățătorii primesc chiar și un certificat pentru activități extrașcolare. În weekend, între 12:00 și 20:00, atelierul se deschide tuturor vizitatorilor, fără programare, perfect pentru o oprire spontană între un vin fiert și o tură

cu trenulețul. Costul unui atelier este de 40 de lei, iar plata se face la fața locului.

6. VINUL FIERT

Ce ar fi o plimbare printr-un târg de Crăciun fără un pahar de vin fiert? Este vedeta absolută a sezonului: aromat, ușor dulce, cu note de fructe proaspete și parfum de scorțișoară și cuișoare. Îți încălzește mâinile, dar și atmosfera. La Târgul de Crăciun din Piața Mare nu lipsește, ba chiar îl găsești la 10 dintre cele 120 de căsuțe, la prețuri între 12 și 15 lei.

Pentru că e băutura-simbol a târgului, organizatorii sunt foarte atenți la calitate. Din 2019 funcționează un laborator mobil care prelevează mostre incognito, comercianții nu știu niciodată când sunt testați. Se verifică temperatura de servire (minimum 70°C), concentrația alcoolică (cel puțin 11%) și nivelul de sulfiți, astfel încât vizitatorii să primească doar vin fiert de foarte bună calitate. Fiecare expozant își poate personaliza rețeta, dar standardul de calitate rămâne garantat.

7. ZONA DE GRĂTAR

Zona de grătar, una dintre noutățile ediției din acest an, a stârnit inițial controverse și i-a făcut pe mulți să se întrebe: „Cum o să arate să-ți faci grătar în Piața Mare?” Însă conceptul este bine gândit și integrat în spațiul Târgului. Grătarul este unul profesional, cu diametrul de un metru, suficient pentru șase-opt persoane simultan, iar organizatorii au anunțat că sunt pregătiți să mai aducă unul dacă acesta se dovedește insuficient. Prepararea nu se face direct pe flacără, ci pe o placă specială

poziționată în jurul focului, ceea ce împiedică scurgerea grăsimii pe jar și elimină fumul, mirosurile deranjante sau mizeria.

Focul este pregătit de organizatori, folosind lemne, iar zona va fi disponibilă de două ori pe zi, în jurul prânzului și seara, și doar în perioadele mai puțin aglomerate. Grătarul este amplasat în fața scenei, atunci când nu au loc evenimente.

8. PETRECERI TEMATICE

Fără să transforme Târgul într-un festival, organizatorii au instalat în zona de food-court o scenă generoasă, unde în fiecare weekend urcă artiști, interpreți, coruri sau DJ. Scena este mai mare decât anul trecut, ceea ce permite un program muzical mai ambițios, însă accentul rămâne pe atmosferă și pe conexiunea cu publicul, nu pe show-uri gigantice.

La concertul de inaugurare din acest an au urcat pe scenă Radu Nechifor și Ducu Bertzi, iar printre spectacolele deja anunțate se numără și concertul susținut de Nicu Alifantis. Weekend de weekend, scena promite momente de distracție alături de cei dragi, numai bune de savurat cu un pahar de vin fiert în mână.

9. CAUZE CARITABILE

Una dintre cele mai apreciate atracții ale târgului revine și anul acesta: Căsuța ONG-urilor. Aici, vizitatorii pot descoperi proiecte cu impact social, pot susține cauze locale și se pot implica în activități speciale pregătite de asociații. De la sprijinirea persoanelor cu dizabilități, până la cadouri pentru copiii din medii vulnerabile, acest colțișor al târgului este un simbol al empatiei și al

implicării civice.

Sărbătorile de iarnă, iar Crăciunul în special, ne fac mai buni și mai dispuși să fim alături de cei mai puțin norocoși, iar o vizită aici te lasă să simți, cu adevărat, spiritul Crăciunului. În plus, poți descoperi cauze de care poate nu știai și te poți implica pe tot parcursul anului, pentru că aceste inițiative merită susținute nu doar în sărbători, ci permanent.

10. ATMOSFERA ȘI EXPERIENȚA

Atmosfera Târgului de Crăciun din Sibiu este, pur și simplu, unică. Cupola luminoasă care plutește deasupra Pieței Mari transformă tot spațiul într-o scenă desprinsă parcă din cele mai frumoase basme de iarnă, iar cele 120 de căsuțe, toate în același design armonios, creează un decor perfect. Bradul imens, mirosul de vin fiert, de scorțișoară și de migdale caramelizate, forfota blândă a vizitatorilor, roata panoramică, caruselul, patinoarul și trenulețul completează un tablou care te prinde instant. Proiecțiile colorate de pe fațadele clădirilor istorice contribuie la atmosfera feerică și colorată care definește Târgul de Crăciun din Piața Mare. Selecția de produse este atent curatoriată, cu accent pe calitate, nimic deranjant, nimic care să rupă atmosfera. Totul te lasă, de fapt, să respiri. Să te bucuri. Să te plimbi fără grabă. Iar pentru copii, mii de lumini și culori, ateliere creative și atracții dedicate lor fac ca experiența să fie și mai intensă. Ce ți-ai putea dori mai mult de la un târg de Crăciun?

Viața dublă a Sibiului

Dacă ar exista un clasament al orașelor care reușesc, în același timp, să fie și șantier, și decor de sărbătoare… ei bine, Sibiul ar urca direct pe podium. Zilele acestea, orașul nostru trăiește o viață dublă: pe de o parte, se trezește cu asfalt frezat, trotuare în lucru, țevi dezvelite și echipe de muncitori care își beau cafeaua la 6 dimineața; pe de altă parte, își pune straiele de sărbătoare, aprinde luminițele și găzduiește Târgul de Crăciun, care transformă Piața Mare într-o lume paralelă unde miroase a vin fiert, scorțișoară și ciocolată caldă. E un contrast simpatic dacă îl privești cu indulgență, dar ușor amețitor dacă îl prinzi în trafic. Un sibian care iese din casă în această perioadă nu știe niciodată ce-l așteaptă: încă o stradă pe care au început lucrări, un sens schimbat peste noapte sau un grup de turiști opriți fix în mijlocul trotuarului pentru poza

perfectă cu bradul.

Și totuși, în toată această aglomerație haotică și (pe alocuri) comică, orașul are un farmec greu de ignorat. Da, ne enervează când întârziem la birou pentru că ne-am blocat la 50 de metri de locul de muncă în timp ce un utilaj încerca să-și facă loc printre mașini. Da, ne enervați voi, turiști dragi, când mergeți în șir indian la ora de vârf. Dar adevărul e că știm cu toții de ce o facem: pentru că orașul se schimbă, se modernizează și se pregătește pentru viitor. Șantierele trec. Gropile se astupă. Nervii se liniștesc. Dar energia asta de final de an – cu lumini, cu agitație, cu forfotă – rămâne. Și, întrun fel, e reconfortant să știm că Sibiul nostru poate fi și frumos, și imperfect, și magic, și obositor… toate deodată.

Iar noi? Învățăm să facem slalom printre pietoni, utilaje și căsuțe de turtă dulce – cu răbdare, umor și, uneori, cu un vin fiert în mână.

Alexandra Tudor

„Crăciunul trăit ca într-o mare familie”

Christmas at the Palace întregește, pentru al treilea an consecutiv, tabloul de Crăciun al Sibiului.

Despre conceptul ediției, extinderea în afara curții Muzeului Brukenthal, dar și despre programul

pregătit până pe 28 decembrie, am stat de vorbă cu Alexandra Tudor, coordonator comunicare Focus Events.

Ediția din acest an aduce o schimbare importantă: extinderea perimetrului oficial pe strada Xenopol. Ce a motivat această mutare strategică?

Cea de-a treia ediție reprezintă pentru noi „un nou început”. Am ales să extindem evenimentul pe strada Xenopol pentru a pune în valoare una dintre cele mai frumoase zone ale Sibiului. Strada are o energie aparte, iar odată cu plasa de lumini, un proiect inițiat de noi anul trecut și donat Primăriei, atmosfera devine cu adevărat magică. Ne dorim ca vizitatorii Xenopolului și ai Palatului Brukenthal să simtă că pășesc într-o poveste de iarnă, cu decoruri atent gândite, mirosuri de sărbători și o atmosferă caldă, prietenoasă.

Unul dintre cele mai așteptate momente îl reprezintă cinele comunitare. Putem spune că această dimensiune comunitară a devenit esența Christmas at the Palace?

Da, cinele comunitare au avut un impact foarte frumos în Sibiu. Am creat acest concept pentru a le oferi celor care ajung în zona muzeului sentimentul că sunt „acasă”. Mesele lungi, pline de oameni, amintesc de momentele petrecute alături de cei dragi, iar perioada sărbătorilor e momentul ideal pentru astfel de întâlniri. Anul acesta propunem trei cine: pe 30 noiembrie, apoi pe 12 decembrie, iar ultima pe 27 decembrie. Fiecare participant aduce

www.zilesinopti.ro

ceva pregătit de el și împarte cu ceilalți, creând un sentiment autentic de comunitate, care a devenit una dintre esențele Christmas at the Palace.

Un alt aspect care adună oamenii este programul artistic. Ce artiști vor contribui la atmosfera festivă a ediției?

Ediția din acest an vine cu multe surprize, printre care o serie constantă de concerte live în fiecare weekend. Ne dorim să oferim nu doar decoruri festive, ci și un program artistic de calitate, care să transforme fiecare seară petrecută la Christmas at the Palace într-o experiență memorabilă. Am început sezonul cu Doru și Andrei de la The Mono Jacks, într-un concert acustic special. În continuare, îi vom avea ca invitați pe Vlad Corb, Simona Delegeanu, Dan Byron si Sergiu Mitrofan de la Byron cu un concert live duo și JazzyBIT & K-LU. Ne dorim ca programul artistic să fie nu doar un motiv în plus de a ne vizita, ci și o contribuție reală la diversitatea și efervescența culturală a orașului în această perioadă magică.

ghidului pe care îl luăm atunci când vizităm un muzeu, ce indicații crezi că n-ar trebui să ne scape sub nicio formă?

Una dintre premierele ediției este atelierul

Spiridușii artiști ai Muzeului Brukenthal. Ce experiență le propune acest atelier celor mici și ce activități le pregătiți?

Anul acesta am pregătit pentru cei mici o experiență specială. Între 24 noiembrie și 19 decembrie organizăm ateliere pentru copii cu vârste între 3 și 12 ani, într-un decor inspirat din lumea spiridușilor. În cadrul atelierului cei mici pot picta pe pânză, decora ceramică, modela lumânări și crea semne de carte. Decorul, atmosfera și ghidul audio îi poartă într-o aventură plină de magie. Mai mult, datorită parteneriatului cu Muzeul Brukenthal, fiecare copil înscris în atelier are ocazia de a vizita muzeul ca parte din experiența completă, o oportunitate minunată de a combina creativitatea cu descoperirea patrimoniului cultural.

Dacă ar fi să ne propui un ghid pentru vizitarea Christmas at the Palace după modelul

Cred că aș începe cu un detaliu esențial: să nu vă grăbiți! Străduțele din Sibiu sunt fermecătoare, iar pe strada Xenopol luminițele, decorațiunile și căsuțele cu produse locale și bunătăți de sezon creează primul contact cu povestea Christmas at the Palace. E primul indiciu că ai ajuns la porțile unei povești de Crăciun. Odată pășit în acest mic „coridor” festiv, vizitatorii se pot încălzi cu o băutură fierbinte sau pot încerca preparatele comercianților prezenți anul acesta, dar și producători locali reuniți sub brandul Produs în Sibiu. Toți pregătesc delicii care să satisfacă orice poftă. După această primă oprire, recomandăm o plimbare către curtea interioară a Muzeului Național Brukenthal, deschisă publicului de joi până duminică, între orele 12.00 și 22.00. Pe drum, vizitatorii vor întâlni și faimosul ren, simbolul Christmas at the Palace, o instalație impunătoare de 6.5m care a devenit deja unul dintre cele mai fotografiate repere ale evenimentului. Renul, frumos luminat, ghidează vizitatorii către cea de-a doua parte a experienței, Palatul, legând parcă două lumi diferite într-o singură poveste de sărbătoare. În curtea muzeului am creat un spațiu special pentru concertele și atelierele mult așteptate, o zonă decorată cu atenție de echipa noastră, astfel încât să ofere acel cadru cald și magic specific Crăciunului. Ne dorim ca fiecare persoană care ajunge aici să trăiască această experiență pe deplin, pentru că noi promitem că va fi una memorabilă, încărcată de emoție și de bucuria specifică acestei perioade.

Știu că e dificil, dar dacă ar fi să cuprinzi într-o singură propoziție atmosfera și specificul Christmas at the Palace, cum ar suna aceasta?

Aș spune: „Crăciunul trăit ca într-o mare familie”, unde decorațiunile, aromele, concertele și cinele comunitare te fac să simți că faci parte dintr-o poveste în care orașul și magia sărbătorilor se întâlnesc firesc și frumos.

Sibiul dintre vitrine: câte orașe încap într-un coș de cumpărături?

La marginile Sibiului cresc, de câțiva ani, clădiri lucioase, cu parcări largi și alei care par trase cu rigla. Sunt spații comerciale noi, desenate după logici moderne: acces rapid, lumină rece, trasee clare. Pentru unii sunt simple locuri de cumpărături; pentru alții, destinații de weekend; pentru toți, fără să ne dăm seama, devin repere noi ale orașului. Și totuși, în preajma lui 1 decembrie, când tradiția se așază firesc peste ritmul cotidian, îți vine să te întrebi ce mai înseamnă identitatea unui oraș într-o epocă în care hărțile nu se mai trasează după străzi, ci după fluxuri de consum. Dacă centrul vechi rămâne inima simbolică, noile zone comerciale par vasele de sânge prin care circulă o energie diferită, mai grăbită, mai pragmatică, mai globală. Ne-am obișnuit să ne măsurăm distanțele în minute până la „zona de cumpărături”, iar asta spune

ceva despre felul în care trăim orașul.

Cu toate astea, Sibiul nu se lasă nivelat. Între vitrinele ordonate și decorurile de iarnă din centru există un echilibru straniu, dar funcțional. Cartierelor li se adaugă cafenele mici, brutării care coc mirosul copilăriei, ateliere care rezistă discret între două bulevarde. Iar târgurile de sezon, oricât ar părea eclipsate de febra cumpărăturilor, continuă să aducă oameni laolaltă.

Poate că identitatea unui oraș nu stă nici în istoria lui, nici în modernizările lui, ci în felul în care reușește să le îmbine fără să devină altceva. Iar Sibiul pare să găsească acest echilibru: lasă noul să intre, dar nu uită să păstreze un colț de liniște, o tradiție, o respirație mai veche. La final, între două vitrine și un colț de stradă cu piatră cubică, descoperi mereu același lucru: orașul își schimbă contururile, dar își păstrează sufletul.

decembrie

 17:00

 Sala Mare TNRS

 50/ 30 /10 lei

Peter Connerth

sibianul care a colecționat fragmente din lumea largă

Peter Connerth s-a născut în 1939, la Sibiu, într-o familie cu rădăcini săsești. A descoperit arta încă din adolescență, la Liceul de Artă, unde a luat primele lecții de pictură în ulei sub îndrumarea profesoarei Frida Binder. În primele două decenii de viață a oscilat între dorința de libertate și setea de cunoaștere: studia artele, își cultiva curiozitatea intelectuală și simțea tot mai puternic nevoia de a explora lumea. La începutul anilor ’60, această chemare l-a făcut să părăsească România.

Stabilit în Elveția, Connerth a urmat Școala de Arte din Lucerna și a devenit pictor și profesor, dar interesul lui

pentru lume nu s-a rezumat doar la creația artistică. A studiat psihologie, filosofie și teologie, construind treptat o perspectivă amplă asupra culturilor și valorilor umane. În deceniile ce au urmat, a călătorit extensiv în diferite regiuni ale globului, iar aceste drumuri i-au permis să adune o impresionantă colecție de obiecte etnografice, artistice și decorative: peste 550 de piese, 140 de cărți și aproape 3.000 de diapozitive. Reunind

obiecte din Asia, Oceania, Africa, America Latină și Europa, colecția reflectă atât fascinația sa pentru diversitatea culturală, cât și ochiul unui artist atent la detaliu și poveste.

Astăzi, sibienii pot intra în acest univers personal și cultural: expoziția documentară „Lumea lui Peter Connerth”, deschisă la Casa Artelor până la 31 mai 2026, reunește impresionanta colecție pe care artistul a donat-o muzeului. Este un reper cultural important și o punte emoționantă între rădăcinile sale sibiene și călătoriile unei vieți întregi. Pentru Connerth, călătoria nu era niciodată doar turism, ci un demers spiritual: fiecare călătorie a sa avea intenția „identificării valorilor fundamentale ale omului și asimilarea acestor valori în cadrul artei sale.”

LUNI, 1 DECEMBRIE

ORA 19:00, SALA THALIA

dirijor: CRISTIAN MANDEAL

solist: HORIA MAXIM - pian

Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu

Three Days Grace, între „One-X” şi „Alienation”

La începutul anilor 2000, scena Rock se confrunta cu un moment de tranziție. Se lansau melodii despre frică sau dorința de a te regăsi, teme cu care mulți ascultători rezonau. În acest context s-a format trupa canadiană Three Days Grace, care a reușit să îmbine energia Rock-ului alternativ cu accentele Metal. Versurile despre anxietate și puterea de a o lua de la capăt i-au făcut rapid relevanți pentru o generație întreagă, iar pentru cei care vor să (re)descopere cum a evoluat trupa, am pregătit un playlist care trece prin întreaga lor discografie.

Povestea Three Days

Grace a început în 2003, cu albumul omonim de debut.

Piesa I Hate Everything About You a devenit rapid o melodie de referință pentru cei care treceau prin perioade conflictuale şi a devenit #1 în topurile

US Modern Rock și Mainstream Rock. În 2006, lansau One-X, care este (poate) cel mai emblematic album. Pain explorează momentul în care suferința devine singurul lucru care ne mai poate face să simțim, iar Never Too Late aduce, în opoziție, un mesaj despre

puterea de a o lua de la capăt. Un lucru mai puțin știut este faptul că fondatorul și solistul, Adam Gontier, a compus albumul dintr-un centru de reabilitare, unde a petrecut doi ani, confruntându-se cu depresia și dependența de droguri și alcool.

Life Starts Now (2009) a marcat o schimbare de perspectivă. Dacă One-X era despre durere și lupta interioară, acest album a adus o energie pozitivă. Break e un îndemn de a scăpa de tot ce ne ține pe loc, iar World So Cold păstrează melancolia specifică trupei. Chitaristul Brad Walst

a descris acest album ca fiind despre „confruntarea cu viața și cât de fragilă e aceasta”. Cu

Transit of Venus (2012) au experimentat pentru prima dată, încercând să țină pasul cu tendințele muzicale. Chalk Outline deschide albumul și ne oferă un mesaj despre pierderea încrederii, iar The High Road explorează alegerile grele în viață.

Transit of Venus rămâne o punte între vechiul și noul Three Days Grace, întrucât a fost ultimul album în care

Gontier performa ca solist, plecarea lui fiind bruscă și inexplicabilă. Mulți au crezut că trupa se va destrăma, dar Matt Walst a preluat rolul de solist și a dus mai departe povestea. Human (2015), Outsider (2018) și Explosions (2022) au arătat adaptabilitatea trupei, iar piese precum Painkiller, Infra-Red sau Lifetime au continuat să urce în topuri, chiar și cu un nou frontliner.

Anul 2024 a fost marcat de o nouă schimbare: Gontier s-a întors oficial, după o absență de 11 ani, și împarte acum rolul de solist cu Walst. Rezultatul? Albumul Alienation (2025) și singleul Mayday, care explorează lupta cu anxietatea si care a rămas timp de 10 săptămâni de la lansare pe prima poziție în topul Canada Rock. Fie că ne considerăm fani de la începuturi sau suntem doar curioși cum sună cu duo-ul de soliști, e important de știut că pe 27 noiembrie, Three Days Grace vin la București și promit un concert de excepție.

Anul Nou, celebrat cu jazz și eleganță la Sala Thalia

Unul dintre mai așteptate evenimente culturale ale sfârșitului de an, Concertul de Anul Nou revine la Sala Thalia, cu două reprezentații: miercuri, 31 decembrie 2025, și joi, 1 ianuarie 2026, ambele de la ora 18:00, fiind organizat de Asociația UCIMR – Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România împreună cu Filarmonica de Stat Sibiu.

Ajuns la cea de-a XVII-a ediție, Concertul de

Anul Nou aduce în prim-plan rafinamentul, energia și eleganța unei seri dedicate bucuriei muzicii și celebrării. Evenimentul din acest an reaprinde strălucirea Golden Age a jazzului, într-un spectacol semnat de Big Band-ul Radio (una dintre cele mai prestigioase formații de jazz din România, cu o istorie de peste șase decenii), dirijat de Simona Strungaru (una dintre cele mai complexe și respectate prezențe ale scenei muzicale contemporane românești), cu participarea carismaticei soliste Ana Maria Roșu (o artistă care îmbină rafinamentul interpretării clasice cu libertatea improvizației jazzistice). Programul reunește cele mai îndrăgite partituri ale muzicii americane de secol XX, de la Glenn Miller și Frank Loesser la Duke Ellington și alți autori emblematici ai epocii de aur a jazzului, reinterpretate cu prospețime și eleganță. Atmosfera festivă se completează cu un moment simbolic al bucuriei comune – prima cupă de spumant ciocnită la Filarmonică – marcând, în cel

mai elegant mod, trecerea într-un nou an plin de inspirație și armonie.

„Concertul de Anul Nou de la Sibiu a fost primul concert clasic organizat chiar în seara de Anul Nou din România, deschizând, încă de la prima ediție, o tradiție care avea să inspire numeroase inițiative similare în tot mai multe orașe din țară. Dacă multe dintre acestea readuc în prim-plan strălucirea balului vienez, conceptul nostru s-a distins constant prin originalitate și coerență artistică. Inspirat de tradiția vieneză, dar adaptat spiritului local, concertul propune an de an o abordare proaspătă, fără a copia rețete, ci condimentându-le cu idei care reflectă energia și personalitatea fiecărui nou început de an. Această consecvență în inovație a transformat evenimentul într-un reper al eleganței și creativității muzicale, unic și irepetabil la fiecare ediție”, a declarat Sebastian Gheorghiu, producătorul evenimentului.

Biletele sunt disponibile pe platforma Entertix, dar și la casa de bilete a Filarmonicii de Stat Sibiu.

POP-UP STOr i es POP-UP STOr i es

Cincizeci de ani de

„Zbor deasupra unui cuib de cuci”

Pe 19 noiembrie 1975, la jumătatea unui deceniu frământat de traume politice și transformări sociale, Zbor deasupra unui cuib de cuci avea premiera în Statele Unite. În regia cehului Miloš Forman, refugiat într-o Americă încă tulburată de scandalul Watergate și de războiul din Vietnam, filmul a devenit rapid un reper cultural pentru secolul XX. Având la bază romanul lui Ken Kesey, publicat în 1962, pelicula ilustrează realitatea instituțiilor și regimurilor abuzive specifice momentului, explorând teme precum libertatea, rezistența și solidaritatea.

Puțini scriitori ai secolului XX au avut o viață atât de legată de temele lucrărilor lor precum Ken Kesey. Născut în 1935, Kesey studia scrierea creativă la Universitatea Stanford la sfârșitul anilor ‘50, când a participat ca voluntar într-un proiect secret CIA, cunoscut astăzi ca MK Ultra. Programul urmărea explorarea controlului minții prin utilizarea halucinogenelor, hipnozei, privării senzoriale și a altor tehnici psihologice. Sub pretextul unui studiu clinic, participanții erau expuși la substanțe psihedelice, în timp ce reacțiile lor erau atent monitorizate. Scopul real, dezvăluit ulterior prin desecretizarea documentelor, era „perfecționarea” tehnicilor de interogare și manipulare în contextul Războiului Rece, ca răspuns la presupusele experimente similare din URSS, China sau Coreea de Nord. Kesey, plătit cu 75 de dolari pe zi, a fost unul dintre

participanți, experiențele devenind sursa vocii sale literare.

În paralel, el lucra ca infirmier de noapte într-un spital de psihiatrie din Menlo Park, California. Acolo a interacționat cu pacienți diagnosticați cu schizofrenie, depresie severă sau tulburări de personalitate, observând cum

tratamentele aplicate funcționau ca mijloace de supunere, nu ca instrumente de vindecare. Practici precum terapia cu electroșocuri, administrarea excesivă de sedative sau izolarea prelungită erau folosite pentru a-i controla și reduce la tăcere pe cei considerați „supărători”.

Pentru Kensey, toate lucrurile văzute au devenit o lecție despre modul în care instituțiile pot transforma suferința umană într-un mecanism al obedienței. În viziunea lui, spitalul nu era doar un loc de tratament, ci un microcosmos al societății contemporane, în care libertatea individuală era sacrificată în numele „normalității” și aparențelor.

comportamente sub masca „tratamentului” și „armoniei”. Pentru Kesey, instituția medicală era o extensie a puterii politice și culturale din America anilor ‘50 și ‘60, o societate care glorifica conformismul, ascundea trauma și se temea de tot ce era diferit. În această cheie, Zbor deasupra unui cuib de cuci se poate citi ca o metaforă a Americii autoritare.

Pornind de la ce a trăit, romanul său este narat de Chief Bromden, un pacient nativ american, reprezentant al unei minorități marginalizate, care se preface mut și surd, observând în tăcere confruntarea dintre noul său coleg, Randle McMurphy, și autoritatea absolută a secției, asistenta Ratched. Cadrul medical devine mascota sistemului dezumanizant: o figură rece, impersonală, care impune disciplină prin rușine și frică. În opoziție, McMurphy reprezintă forța vitală, ironia și spiritul de revoltă împotriva controlului abuziv exercitat de instituțiile statului.

Spitalul psihiatric devine o alegorie a lumii în care autorul exista: un sistem care cultivă docilitatea, anihilează voința și uniformizează

În momentul publicării romanului, spațiul se afla deja în pragul unei revoluții culturale. Mișcarea Drepturilor Civile cerea abolirea segregării rasiale, iar universitățile se transformau în reale centre de protest. Tot atunci au fost realizate o serie de studii psihologice care, asemănător cu MK Ultra, încercau să testeze limitele obedienței și autorității, cel mai faimos fiind Stanford Prison Experiment, din 1971. Creat de Philip Zimbardo, experimentul avea să analizeze felul în care rolurile sociale și mediile autoritare influențează comportamentul uman. Organizatorii au selectat 24 de studenți pentru a juca roluri de gardieni și deținuți, în timp ce subsolul Departamentului de Psihologie a fost transformat într-o închisoare simulată. După doar șase zile, experimentul a fost suspendat din cauza comportamentului extrem manifestat de participanți. „Gardienii” au început rapid să abuzeze de autoritate, umilind și intimidând „deținuții” deveniți anxioși, deprimați și total supuși. Proiectul, deși contestat astăzi, a demonstrat cum oameni obișnuiți pot adopta comportamente violente atunci când li se oferă putere și control,

mediul și rolurile sociale având un impact profund asupra moralității și empatiei.

Toate aceste transformări au alimentat o analiză colectivă asupra sensului real al „normalității” și „nebuniei”. Kesey și contemporanii săi, Generația Beat și grupul Merry Pranksters, din care făcea parte și Neal Cassady (care l-a inspirat pe Jack Kerouac să scrie On The Road) au început să conteste radical distincția. Pentru ei, nebunia nu era o condiție a minții, ci o cale spre autenticitate și o formă de libertate interioară pe care societatea o pierduse. Simbolul celui care refuză să se supună regulilor, trăind dincolo de convenții pentru a căuta adevărul și realitatea spirituală prin experiențe psihedelice. În opoziție cu raționalitatea lumii contemporane, această „nebunie” era percepută ca o revoluție a spiritului și o afirmare a individualității într-un univers tot mai uniformizat. Restructurarea marilor spitale psihiatrice avea să înceapă abia câțiva ani mai târziu, Zbor deasupra unui cuib de cuci anticipând fenomenul ca o eliberare de autoritatea instituțională.

Girl, Interrupted (1999), unde centrul psihiatric funcționează ca o metaforă pentru controlul exercitat de societatea profund patriarhală asupra femeilor care refuză conformismul. Comportamentele considerate „deviante”, sensibilitatea, neliniștea, dorința de autonomie sunt ridiculizate și sancționate fără a se vorbi despre cauzele lor. Filmul subminează realitatea prin reprezentarea solidarității feminine care se naște în interiorul instituției, o reinterpretare extrem de actuală a conflictului dintre individ, autoritate și reguli. Seriale precum Orange Is the New Black sau Ratched (cu Sarah Paulson în rol principal) demonstrează că mitologia lui Kesey continuă să fascineze.

Miloš Forman, care a părăsit Cehoslovacia în ajunul invaziei sovietice de la Praga, a recunoscut în povestea lui Kesey propria experiență de viață sub un regim opresiv. Pelicula din 1975 a fost realizată într-un spital real, iar Jack Nicholson, în rolul lui McMurphy, a oferit una dintre cele mai memorabile interpretări din istoria cinematografiei.

Influența sa asupra culturii populare este considerabilă. Tema libertății într-un spațiu închis și a rezistenței interioare ca formă supremă de supraviețuire se regăsește în filme precum The Shawshank Redemption (1994), în care închisoarea devine un loc de inițiere spirituală. Un alt exemplu este

Poate cea mai profundă întrebare ridicată de Zbor deasupra unui cuib de cuci este cea legată de granița dintre sănătate și nebunie. McMurphy, aparent nebun, este de fapt singurul cu adevărat liber, în timp ce ceilalți pacienți „vindecați” sunt deja învinși și goliți pe dinăuntru. Finalul, marcat de evadarea simbolică a lui Bromden, nu reprezintă o tragedie, ci o eliberare în care „zborul” deasupra cuibului devine o imagine a refuzului de a fi redus la tăcere. După jumătate de secol, lecția lui Kesey rămâne relevantă: libertatea nu este un drept

conformism, ci un risc pe care trebuie să ni-l asumăm chiar și

În

culisele filmului care a declanșat o adevărată revoluție în cinema NOUVELLE VAGUE

Pentru cei care au crescut cu filmele lui Godard, Truffaut sau Rohmer, pentru pasionații poveștilor din culisele marilor filme și pentru cei care, măcar o dată în viață, au visat să ia o cameră în mână și să facă un film, pe final de toamnă ajunge în cinematografele din România

Nouvelle Vague. După premiera mondială la Festivalul de la Cannes, unde a primit 11 minute de aplauze în picioare, filmul va putea fi văzut începând cu 21 noiembrie.

Nouvelle Vague este omagiul lui Richard Linklater adus spiritului revoluționar al Noului Val francez. Filmul reimaginează culisele realizării lui Breathless (1960), filmul care l-a consacrat pe Jean-Luc Godard drept pionier al cinematografiei moderne. În timp ce criticul devenit regizor sfidează regulile și inventează altele noi, o echipă de actori și creatori aflați la început de drum dă viață unei povești născute din spontaneitate și energie. Între haosul creativ și dinamismul tinereții, Nouvelle Vague plimbă spectatorii pe străzile Parisului anului 1959, într-un film-manifest despre puterea transformatoare a cinema-ului.

Despre ideea din spatele acestui film, Linklater mărturisea: „Orice regizor ar trebui, la un moment dat în carieră, să facă un film despre procesul de a face un film. E absolut firesc să vrei să explorezi acest subiect complex și mistuitor, căruia îi dedicăm pasiunea și creativitatea noastră. Când Jean-Luc Godard a murit, mi-am spus: A venit momentul să fac acest film, acest portret al unei clipe unice, nașterea Noului Val. O scrisoare de dragoste pentru cei care te-au făcut să-ți dorești să faci filme, care te-au făcut să crezi că poți face filme, care te-au convins că trebuie să faci ffilme”.

Richard Linklater nu și-a propus să refacă Breathless sau

să realizeze un making-of, ci să privească acel film dintr-o perspectivă nouă. A vrut să recreeze epoca, oamenii și atmosfera specifică acelor ani, dorind să se apropie cât mai mult de spiritul Noului Val. Actorilor le-a transmis un mesaj clar: „Nu faceți un film de epocă, trăiți momentul. Godard este un critic recunoscut, dar un regizor la prima încercare. Vă distrați filmând cu el, dar vă întrebați dacă filmul va fi vreodată lansat”.

Cineastul american a devenit cunoscut mai ales pentru Boyhood, o producție unică filmată pe parcursul a 12 ani și nominalizată la șase premii Oscar. De asemenea, el este creatorul trilogiei romantice Before, care s-a întins pe aproape două decenii și a făcut din Ethan Hawke și Julie Delpy unul dintre cele mai memorabile cupluri din cinema-ul contemporan.

„Din iubire”

O explorare a complexităţii vieții de cuplu

Dacă Cea mai rea persoană din lume, al lui Joachim Trier, ne-a făcut, în 2021, să ne gândim la criza vârstei de la 20 de ani, Din iubire (Loveable) ne duce de partea cealaltă a zidului, trăgând puțin cortina în culisele complexității vieții de cuplu la vârsta maturității. Ce se întâmplă, de fapt, dincolo de „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți?”. Răspunsul stă în acest studiu de caz inteligent și brutal de onest despre a doua șansă în dragoste și despre ce se întâmplă când totul se prăbușește. Loveable este un debut impresionant al scriitoarei și regizoarei norvegiene

mizează pe o simpatie facilă din partea publicului.

Lilja Ingolfsdottir în lumea lungmetrajelor, după ce și-a petrecut câteva decenii realizând doar scurtmetraje. Această dramă conjugală îndrăznește să fie diferită într-un peisaj cinematografic plin de drame repetitive.

Intriga pare simplă: doi oameni se întâlnesc, se căsătoresc și se confruntă cu probleme. Aparent, e vorba de cursul unei căsnicii, doar că acest film evită clișeele dramediilor uzuale. Rănită de eșecul primei căsătorii, Maria (Helga Guren), o mamă cu patru copii și o carieră solicitantă, reînvață să creadă în dragoste alături de Sigmund (Oddgeir Thune), un muzician de succes. Dar viața lor, marcată de călătoriile constante ale lui

Sigmund, duce la o ceartă urâtă, care culminează cu cererea de divorț. Ceea ce pare inițial o dramă de cuplu devine un studiu intens de personaj. Pe măsură ce filmul progresează,

strat după strat, ne apropiem de nucleul problemei: Maria este forțată la un proces dureros de autoexaminare. Aceasta îi îndepărtează pe oamenii care încearcă să-i fie alături, dar nici ei nu fac eforturi să o întâlnească la mijloc. De aceea, Loveable explorează complexitatea relațiilor umane, dar nu

Filmul are o structură atipică. După o introducere însuflețită și derutantă, scăldată într-o muzică optimistă și imagini luminoase, tonul se schimbă brusc. Această abordare este una intenționat ironică, dar și încărcată de sens. Apoi, deși scenariul alunecă uneori în jargon terapeutic, interpretarea Helgăi Guren, curajoasă și viscerală, menține filmul credibil și convingător. Împreună cu ceilalți actori principali, ea livrează una dintre cele mai bune prestații văzute în cinematografia norvegiană recentă. Cu un ritm excelent și o profunzime emoțională care captează atenția, acest film, care are aceiași producători ca multipremiata dramă Cea mai rea fată din lume, este o experiență cinematografică și artistică de nișă. Nu privi doar la suprafață!

Vino să simți și să înveți din această poveste intimă și profundă, din 28 noiembrie, în sala de cinematograf!

Schimbarea la față a produsului local

În urmă cu câțiva ani, mi-a fost cerut un text pentru o antologie coordonată de Oana și Cosmin Nasui (apărută în mai multe volume) al cărei titlu, ușor schimbat, s-ar potrivi bine și aici: „Noii industriaşi, creativii”. Adaptarea la textul de față s-ar fi rezumat la înlocuirea industriașilor cu producători locali ori fermieri (acolo unde e cazul).

În anii din urmă am tot bătut târgurile de producători locali sau de produse artizanale, în special pe cele din București, dar nu numai. Recunosc că, în ultima vreme, am început să le ocolesc. M-au cam plictisit. Produsele, majoritatea covârșitoare, sunt copypaste, uneori chiar de o calitate îndoielnică, ba chiar sunt miza deverului unor samsari (menționez aici că enorm de multe produse din așa-zisele magazine sibiene, maramureșene, bucovinene, ardelenești, tradiționale, țărănești provin din depozitele Antefrig –motiv pentru care le evit și pe acestea și intru doar în băcănii care se respectă). De la slănuri la cârnățăraie, de la telemea la burduf, totul pare tras la xerox, iar când îmi e poftă de tradițional, am și alte surse (tot fiscalizate), verificate în ani. Iar cum pentru mine, mâncarea este explorare, nu doar combustibil, îmi diversific dieta sau poftele încercând mereu produse noi.

Se pare că nu sunt singurul în atare situație, nu de alta, dar târgurile cu produse artizanale moderne s-au înmulțit și au succes. Aici vin creativii produsului

local. Tineri, neconservatori, mulți dintre ei foști corporatiști, plimbați prin lume, școliți pe net. Îi găsești mai degrabă pe twici și nu la concurs de făcut șindrilă, apreciază mai mult un gin corect, decât vinul de butuc, ba chiar e posibil să aibă gleznuța goală și blugii rupți. Sunt cool, au habar de marketing și sunt fie inovatori, fie la curent cu trendurile culinare. Când nu produc ceea ce vând comentează pe grupuri internaționale dedicate fermentării sau ardeilor iuți. Nu le e frică de experiment, vor borcane altfel și etichete fistichii, știu să targheteze în social media și să devină virali. Nu le e frică să utilizeze condimente și ierburi aromatice și nu fac rabat de la calitate. Comandă fripturi medium-rare, parizer cu 90% carne și muștar cu mandarine.

Au grijă la ambalaje și la igienă. Au răbdare să matureze și să explice detaliat de ce prețurile practicate de ei sunt peste media pieței. Sunt creatori de noi produse, poate, în viitor, de noi tradiții. Valorifică produsul local, chiar dacă nu are trasabilitate strămoșească. Cultivă șapte feluri de busuioc, dar niciunul pentru popă.

Dacă în restaurante regăsim Noua Bucătărie Românească, la astfel de târguri găsim Noul Produs Local Românesc, care poate conține goji de Teleorman, lapte de Angus, matcha sau floră spontană obținută din smart foraging. Iar asta nu înseamnă că ei înlocuiesc pe cineva sau ceva, ci doar completează sau diversifică oferta. Bravo lor!

Nici

nu

știi cât de mult bine faci, cumpărând produse locale

Vorbesc des despre beneficiile economice, cele legate de sănătate și de comunitate. Haideți să vedem împreună și alte trei avantaje mari pe care le aducem dacă luăm zi de zi decizia de a cumpăra și consuma produse locale – fie ele alimentare sau artizanale, făcute cu mâna, de la micii noștri creatori și producători.

Cumpărând local susținem în mod direct păstrarea tradițiilor, a materialelor și a meșteșugurilor specifice fiecărei regiuni. Produsele făcute manual, realizate cu resurse locale, păstrează identitatea culturală și estetica locurilor, la fel cum alimentele tradiționale păstrează soiurile vechi și aromele autentice. Într-o lume tot mai standardizată, fiecare obiect sau produs local devine o mică formă de rezistență culturală.

Alegând produse locale, susținem producția la scară mică, fie că vorbim despre artizani, designeri rurali sau mici ateliere. Acești creatori contribuie la menținerea peisajului cultural: sate vii, gospodării active, ateliere restaurate, zone alpine în care încă vedem pășuni, fânețe, meșteri la lucru sau târguri tradiționale. Frumosul pe care îl admirăm există pentru că cineva încă lucrează cu răbdare și pricepere la scară umană. Vorba aceea: frumos în folos și folos în frumos! Produsele locale sunt, în același timp, o cauză și o soluție în combaterea schimbărilor climatice. Poți spune cu mâna pe inimă că ești un activist de mediu dacă alegi meșteșuguri și bunuri realizate în proximitate. Materialele locale au un impact redus asupra mediului, iar obiectele create în comunitate nu necesită lanțuri lungi de transport, depozitare sau ambalaje inutile. În plus, cunoașterea producătorilor și a modului lor de lucru ne apropie de natură și ne face să prețuim mai mult simplitatea, durabilitatea și resursele folosite cu măsură. Atât de ușor și totuși atât de greu: decizia de a cumpăra local e adesea o chestiune de confort personal. De ce să facem efortul de a căuta mici ateliere, târguri sau de a vorbi direct cu artizanii? Nu doar pentru noi, ci și pentru ceilalți. Așa se numește binele comun – sau, cum spun alții, the greater good!

Berea povestită

Un podcast dedicat istoriei popularei băuturi a fost lansat printr-un pitoresc tur al berii prin București.

La mijloc de octombrie, am cutreierat centrul Bucureștiului pe urmele poveștilor despre bere, ca urmare a unei invitații care suna arhaic și ispititor: „avem onoarea de a vă pofti, cu toată considerațiunea cuvenită, la lansarea primului podcast cu și despre istoria berii, realizat de Damian Anfile, întru încântarea celor care doresc să afle, și peste veacuri, cum se împletește berea cu poveștile capitalei. (...). Sub oblăduirea Ursus Breweries, cu sprijinul cărora berea și istoria merg braț la braț, și sub povățuirea istoricului

Damian Anfile - om de litere, de cronici și de pahare bine clătinate - vom cutreiera împreună locuri care au văzut, de-a lungul a peste 150 de ani, revoluționari cu planuri îndrăznețe, academii literare cu spirite înfierbântate și clienți care, între două vorbe și trei beri, scriau fără să știe istoria capitalei”!

Turul n-a fost un pom lăudat, ci o reală desfătare cu roadele documentării și vorbirii lui Damian Anfile, star digital cu har narativ, care se autodescrie drept „teolog pasionat de istorie și colecționar de cunoștințe”. Pentru mine - care trăiesc de mai mulți ani în București decât majoritatea participanților la tur, am studiat îndeaproape istoria familiei care a pus Caru cu bere pe harta orașului, dar și presa antebelică și interbelică, și am frecventat locuri, bunăoară fostul restaurant Berlin, care astăzi mai apar doar în amintiri - a fost o revelație. Îl proclam pe Damian „somelier al Bucureștiului”, căci administrează documentări impecabile și servește ceremonios povești pline de farmec, la temperatura optimă.

Vă invit să-i descoperiți poveștile despre Istoria berii din episoadele podcastului menționat. Convingeți-vă singuri, n-are rost să risipesc spațiul tipografic. „Din postura celui mai mare producător de bere din România, ne dorim să aducem mai aproape de consumatori şi o perspectivă amplă asupra universului berii, documentată temeinic de Damian Anfile şi Gojira. Prin acest podcast, readucem în atenţia publicului poveştile şi legendele berii, pentru că istoria ei este, în fond, o istorie a comunităţilor”, detaliază Robert Uzună, vicepreşedinte Corporate Affairs al Ursus Breweries. Închei cu propria mea documentare, dintr-un supliment „Adevărul” din 1903: „E îmbucurător lucru că berea, care, în paranteză vorbind, e o băutură higienică şi folositoare, cînd e luată în doze raţionale, e îmbucurător lucru, zic, că ea s’a introdus şi la noi. Mulţi bucureşteni nu sunt la locul lor, dacă nu şi-au luat, pe zi, doza obicinuită la Cooperativa, Gambrinus, Căpitanu sau Caru cu bere. Totul e ca să se bea numai atîta cît trebue pentru ca să se domolească setea, iar nu cît trebue ca omul să se «monteze» bine, ca să poată dormi mai greu”.

Revelion 2026 at Hilton Sibiu

THE 20's

Glamour Nights

Pășește într-o lume a eleganței, ritmului și rafina mentului, unde Hilton Sibiu te invită să întâmpini anul 2026 în stilul inconfun dabil al anilor de aur ‘20.

Evenimentul The ’20 Glamour Nights readuce la viață perioada de aur a șampaniei, a swing-ului și a strălucirii – un timp în care fiecare dans spunea o poveste, iar fiecare sclipire însemna libertate.

Vă așteptăm la Hilton Sibiu pentru 3 seri de neuita t:

30 Decembrie: Retro Party

31 Decembrie: New Year Glamorous Gala

1 Ianuarie: New Years’ Brunch Swing in the New Year Dinner

Entertainment: The Humans & DJ Cue

Dress code: 1920's Gala – eleganță interbelică: acc esorii strălucitoare, pene, pălarii, perle, inspirație Art Deco.

Bucură-te de muzică live, spectacol de dans, turn d e șampanie și un meniu festiv rafinat. Surprinde momentele la Foto Corner- ul Art Deco, iar cei mici se vor distra la Revelionul juniorilor.

Pentru detalii și rezervări: info.sibiu@hilton.com

Amsterdam: orașul care se lasă descoperit în ritmul pașilor, nu al istoriei

„Amsterdam este un oraș care îți deschide mai întâi mintea, înainte de a-ți deschide inima”.

- Ernest Hemingway

Amsterdam, supranumit „Orașul bicicletelor”, este unul dintre cele mai pitorești orașe din vestul Europei și se lasă descoperit cel mai bine la pas. În orice perioadă a anului, capitala Olandei îmbină armonios trecutul său glorios cu prezentul, iar toamna, când canalele și parcurile se colorează ca într-un tablou viu, atmosfera devine deosebit de caldă, dar și nostalgică în același timp. Înființat în 1275, ca un mic sat de pescari de pe malul

Amstelului, Amsterdam a evoluat de-a lungul timpului într-o metropolă vibrantă, păstrând în canale, piețe și fațade amprenta istorică a trecutul său. Fiecare plimbare printre străzile labirintice și casele înguste dezvăluie mixul dintre vechi și nou, între viața localnicilor și frenezia turiștilor.

prestabilite.

Iubitorii de istorie aleg adesea să descopere frumusețea Amsterdamului fie cu bicicleta, fie cu croaziera pe canalele elegante, admirând bijuterii arhitecturale la tot pasul.

Pasionații de artă și cultură găsesc inspirație la Rijksmuseum, Van Gogh Museum sau Anne Frank House, în timp ce vizitatorii în căutarea spiritului olandez se pierd printre tarabele din piețele locale, de la Albert Cuyp Market la Bloemenmarkt. Parcurile boeme, festivalurile culturale, librăriile la marginea apei și micile buticuri vintage transformă fiecare plimbare într-o experiență memorabilă, accesibilă tuturor care vor să evadeze pentru o secundă din rutina zilnică.

Cartierul Jordaan, cu străduțele sale pietruite, micile galerii și magazine de artă, emană farmecul unui oraș brăzdat de timp. De Pijp, aflat în sud, este deopotrivă animat și cosmopolit, cu terase cochete, restaurante locale și piețe de weekend, unde se simte pulsul autentic al culturii olandeze. Canalele romantice și cafenelele ascunse în curți interioare vă invită la descoperiri lente și neașteptate, fără trasee

Amsterdam rămâne, în esență, un oraș emblematic, în care fiecare clădire, canal sau colțișor de stradă vă va purta prin șarmul său

Walk for cancer care:

mersul pe jos încălzește casele Sus i nima

Pe 12 decembrie, fiecare kilometru parcurs pe jos devine un kilowatt de căldură, iar iarna aceasta e mare nevoie de căldură în casele Sus Inima. Câțiva pași s-ar putea să nu schimbe lumea, dar pot schimba ziua cuiva, tratamentul cuiva, speranța cuiva. Și partea cea mai bună? Știința spune

că mersul pe jos ajută la reducerea riscului de cancer, îmbunătățește starea de spirit și menține inima puternică. Astfel, toți cei care își doresc să contribuie la această inițiativă sunt invitați să participe la prima ediție a Walk for Cancer Care, o plimbare de iarnă de 5 km în Sibiu, dedicată sănătății, prevenției și sprijinului pentru cei care se confruntă cu cancerul. Conceptul evenimentului este simplu: mergi pe jos, donezi, faci un bine și îți încălzești inima (și picioarele) înainte de sărbători. Locul de plecare este Parcul Sub Arini, iar plimbarea pornește la ora 16:30. La final, pe Strada Turnului, toți participanții sunt așteptați cu ceai cald și biscuiți, pentru că generozitatea are gust mai bun împărtășit. Toate încasările merg către Sus Inima, care sprijină cazarea, consilierea și serviciile gratuite pentru pacienții cu cancer din toată România.

DJ Maverick

DJ Maverick

The Notes - Live Band

The Notes - Live Band

Sebastian Stan - Muzică populară

Sebastian Stan - Muzică populară

Fostul atacant Fc H face o figură bună la estrela Amadora

În vara lui 2025, Ianis Stoica (22 de ani), fostul atacant al FC Hermannstadt, a semnat cu Estrela Amadora, al patrulea club din Portugalia, după Benfica, Porto și Sporting. Echipa din Amadora luptă în prezent să se mențină în prima ligă,

mizând pe entuziasmul noilor veniți pentru a-și consolida poziția într-un campionat extrem de competitiv. Până acum, Stoica și-a adus aportul cu două goluri în campionat, împotriva Estoril și AVS, la care se adaugă cel mai recent gol marcat în cadrul celei de-a 51-a ediții a Trofeului Ciudad de Valladolid, demonstrând că poate fi un atacant periculos atât în meciurile oficiale, cât și în cele de pregătire. În acel meci, Ianis Stoica (41) și Leandro Antonetti (72) au marcat pentru Estrela, după ce Sergi Canos Tenes (29) și Javi Sanchez (34) înscriseseră pentru Real Valladolid. Despre acomodarea la noul club, Stoica a declarat că încă se obișnuiește cu ritmul echipei, mai ales după schimbarea antrenorului acum două etape. La Sibiu, jucătorul s-a făcut remarcat rapid, înscriind 12 goluri în 39 de meciuri și oferind 5 pase decisive pentru FC Hermannstadt.

Ionuț Stoica

„Sibiul a devenit acasă pentru mine și familia mea”

Cel mai longeviv jucător al FC Hermannstadt, Ionuț Stoica, este astăzi și liderul din vestiar, în rolul de căpitan. Despre cei opt ani petrecuți la Sibiu, motivele pentru care a ales să rămână aici, responsabilitățile pe care le presupune banderola și modul în care echipa traversează actualul sezon, am stat de vorbă cu Ionuț Stoica.

Ești de 8 ani la FC Hermannstadt și ai sute de meciuri la activ alături de echipă. Ce te-a făcut să rămâi pentru un timp atât de îndelungat la Sibiu?

Am rămas la Sibiu pentru că aici am simțit mereu stabilitate și respect. Clubul mi-a oferit încredere, iar suporterii au fost mereu aproape, indiferent de momente. Orașul a devenit „acasă” pentru mine și familia mea. Pentru un jucător, continuitatea și atmosfera din vestiar contează enorm, iar la FC Hermannstadt le-am găsit pe ambele.

Dincolo de longevitatea ta în echipă, ce calități crezi că te recomandă pentru poziția de căpitan și ți-ar plăcea să le preia și colegii tăi, mai ales cei tineri?

Cred că mă recomandă seriozitatea și modul în care tratez fiecare antrenament și meci. Încerc să fiu un exemplu prin muncă, disciplină și echilibru, mai ales în momentele tensionate. Mi-ar plăcea ca cei tineri să preia determinarea și dorința de a progresa constant. Ca și căpitan de echipă ești responsabil și pentru spiritul echipei. Cum reușești să readuci entuziasmul după înfrângeri?

După un eșec, primul pas este să rămânem uniți și să nu căutăm vinovați. Analizăm ce am greșit, dar nu rămânem blocați în negativ. Important este să ne ridicăm rapid și să intrăm în următorul meci cu energie bună. Cum decurge sezonul actual și care sunt obiectivele pe termen scurt?

Sezonul acesta nu a fost la nivelul așteptărilor noastre și știm că puteam mult mai mult. Am avut multe oscilații și momente în care nu am reușit să valorificăm ceea ce pregăteam la antrenamente. Totuși, rămânem concentrați pe corectarea greșelilor și pe revenirea în formă. Pe termen scurt, obiectivul este să strângem puncte importante și să redăm încrederea echipei și suporterilor.

Un nou spațiu pentru CrossFit și functional training la Aria Sibiu

La Aria Sibiu, lucrurile cresc odată cu oamenii care trec pe la noi. În ultimele luni, tot mai mulți membri ne-au întrebat de clase noi, de spații mai mari pentru antrenamente funcționale, de un loc dedicat CrossFit-ului. Iar când cererile se repetă, le luăm în serios.

De aici a pornit planul pentru noua sală pe care o construim acum. Ne-am dorit un spațiu clar, aerisit și bine organizat, unde fiecare să își găsească exact tipul de antrenament care îl motivează. Așa am ajuns la un concept care aduce la un loc CrossFit, TRX, indoor cycling, kickboxing și antrenamente funcționale - toate gândite să funcționeze natural împreună.

Pentru noi, nu este doar o extindere. Este răspunsul la felul în care sportul s-a schimbat în ultimii ani: oamenii caută varietate, intensitate, eficiență și o comunitate în care să se simtă bine. De aceea, amenajăm această sală cu tot ce înseamnă echipamente moderne, spațiu real de mișcare și zone dedicate pe discipline. În paralel, lucrăm și la un nou set de vestiare - separate pentru bărbați și femei, dedicate exclusiv celor care vin la sala de sport. Am inclus în proiect și o saună cu infraroșu, pentru că recuperarea după antrenament e la fel de importantă ca antrenamentul în sine. Este o cerință pe care am auzit-o des și ne-am dorit să o îndeplinim.

Pentru noi, acest proiect înseamnă mai mult decât o sală în plus. Este încă un pas prin care încercăm să facem lucrurile bine, să ținem cont de ce își doresc membrii noștri și să construim un loc în care sportul chiar devine parte din rutină, nu doar o intenție.

Asta construim acum. Și abia așteptăm să o vedeți.

Cetatea ca structură activă în orașul contemporan: Turnul Pompierilor din Cluj-Napoca

Zidurile și bastioanele medievale sunt elemente definitorii în numeroase orașe europene, însă familiaritatea cotidiană poate diminua percepția publică asupra valorii lor. Restaurarea acestor fortificații depășește dimensiunea tehnică și presupune recuperarea unei relații culturale între comunitate și spațiul construit. Într-un context urban competitiv, diferențierea vizuală și narativă reprezintă o resursă strategică. Identitatea urbană se formează prin suprapunerea unor straturi arhitecturale, funcționale și simbolice.

Deși fortificațiile au apărut prin necesități militare, astăzi, ele funcționează ca repere de orientare mentală și ca suport pentru memoria colectivă, fiind un element de familiaritate pentru locuitori, iar pentru vizitatori, un indicator al continuității istorice. Pe măsură ce rutina vizuală se instalează, percepția comunitară se poate dilua, transformând aceste structuri în decor, nu în infrastructură culturală activă.

În Europa central-estică, rupturile politice au slăbit legătura afectivă cu patrimoniul. Fortificațiile, lipsite de funcția lor originală, oscilează între ruină și cosmetizare. Echilibrul real se găsește în tensiunea vie dintre conservare și reutilizare.

Intervențiile contemporane în spații istorice trebuie să își exprime epoca. Materialele noi trebuie să fie identificabile, iar diferențele formale să fie deliberate. Circulațiile adesea dificile din spațiile medievale necesită adaptări discrete, fără a altera proporțiile

DESIGN/ ARHITECTURĂ

inițiale, în timp ce iluminatul poate funcționa ca instrument interpretativ, punând în valoare textura și stratigrafia materialelor sau punând în scenă reconstruiri și reinterpretări. Schimbările climatice introduc presiuni suplimentare asupra patrimoniului construit. Ciclurile accelerate de îngheț-dezgheț, umiditatea persistentă și episoadele de supraîncălzire afectează degradarea materialelor. Răspunsul adecvat presupune utilizarea mortarelor compatibile, drenaj subtil, ventilație pasivă, precum și monitorizare digitală, având la dispoziție instrumente moderne care permit documentarea continuă și planificarea preventivă a intervențiilor.

Percepția publică asociază frecvent patrimoniul cu costuri ridicate, însă studiile arată că investițiile de restaurare stimulează economia locală prin creșterea atractivității turistice, apariția de servicii conexe și consolidarea imaginii orașului. Beneficiile se resimt în industriile creative și în piața imobiliară. Valorificarea patrimoniului nu trebuie privită ca ornament, ci ca vector de dezvoltare urbană. Utilizarea economică a imaginii patrimoniului necesită prudență. Evenimente culturale, produse de design sau aplicații digitale pot genera venituri pentru întreținere, dar pot supra-spectaculariza și riscă să afecteze credibilitatea culturală. Echilibrul se obține prin selecție curatorială și controlul intensității evenimentelor.

Educația patrimonială cultivă atașamentul durabil față de loc. Fortificațiile pot deveni spații culturale active fără a compromite autenticitatea. Patrimoniul oferă continuitate și echilibru într-un oraș aflat în schimbare, iar digitalizarea sprijină întreținerea preventivă, fără a înlocui experiența directă.

Fortificațiile au potențialul de a funcționa ca structuri de coeziune urbană conectând în loc să separe, așa cum o făceau pe vremuri. Conservarea lor nu se reduce la menținerea materialității; presupune

activarea semnificației sociale. Într-un context urban heterogen, aceste structuri pot deveni catalizatoare ale dialogului și ale participării comunitare.

Un exemplu elocvent de intervenție orientată spre reintegrarea patrimoniului în viața orașului este Turnul Pompierilor din Cluj-Napoca, restaurat și reinterpretat de un colectiv multidisciplinar de specialiști. Realizat în urma unei proceduri riguroase de concurs de arhitectură, proiectul răspunde coerent nevoilor urbane contemporane și pune în lumină, prin mijloace profesionale, valoarea istorică și culturală a monumentului.

Construit la sfârșitul secolului al XV-lea, fostul Turn al Țesătorilor a făcut parte din a doua incintă fortificată a Clujului, supraveghind cartierul Săpunarilor. În anii 1870, vechiul turn medieval, salvat de la demolare, a fost transformat în turn al pompierilor și înălțat cu un foișor de foc.

Afectat ulterior de incendii și restaurat în 1960 prin intervenții din beton armat, turnul a devenit în 1985 muzeu astronomic, primind o piramidă de sticlă, nefuncțională ca observator. În 2017, aflat în semi-abandon, turnul a făcut obiectul unui concurs internațional de soluții, organizat de Primăria Cluj-Napoca și OAR, moment definitoriu pentru deschiderea administrației către competiția de arhitectură.

Noua restaurare propune o „a treia vârstă” a turnului – un observator urban dedicat contemplării orașului. Intervenția, discretă și reversibilă, introduce un miez translucid metalic, coloană vertebrală ce reface accesibilitatea și permite lectura straturilor istorice. Parcursul interior devine o experiență senzorială și narativă, cu diorame și realitate augmentată, în care vizitatorul explorează memoria construită a locului. Restaurarea readuce zidăria de piatră aparentă, activează drumul de strajă și pune în valoare toate vârstele arhitecturale ale turnului –medievală, barocă și contemporană.

www.zilesinopti.ro

Credite: Arhitectura: Vlad Sebastian Rusu B.I.A. – arh. Vlad Sebastian Rusu, arh. Andra Vlădoiu, arh.

Anda Gheorghe

Octav Silviu Olănescu B.I.A. – arh. Octav Silviu Olănescu, arh. Anamaria Olănescu, arh. Petrică Maier Drăgan

Fotografii: arh. Cosmin Dragomir, arh. Vlad Sebastian Rusu

Trench coat din povești militare, element esențial pentru lumea modei

in umbra falnicelor bolți, ea pasul și-l îndreaptă, spre dulap unde-ntr-un colț, trench-ul o așteaptă. Și privește lung, oare ce să poarte? Cu ce jachetă s-asorteze cizmele înalte? Dar tenișii? Dar oare la pantofii cu toc ce ar putea purta? Un șir lung de întrebări se cristalizează într-un morman de haine care parcă ia locul covorului cu frunze din compuneri. Pentru astfel de situații, și nu numai, căci piesa care face subiectul discuției noastre de azi ar trebui să fie nelipsită din garderoba capsulă a fiecăreia dintre noi, trench-ul se arată victorios pe umeraș. Versatil, potrivit pentru tocuri, botine, bocanci sau teniși, este, prin urmare, pretabil într-o mulțime de ocazii, ideal mai ales pentru toamnă și primăvară.

Și, totuși... ce poveste are trench-ul? Deși în esență ne poate părea realmente simplu, trenchul are o istorie complexă. Ne întoarcem puțin în timp, la lecția de istorie de dinainte de Primul Război Mondial și amintim de o nevoie a ofițerilor britanici: o haină practică, impermeabilă. Înzestrat cu sarcina de a crea ceva potrivit, Thomas Burberry, de unde și celebrul brand, inventează o țesătură care respinge ploaia – gabardina. Vedem, în aceeași perioadă și din aceeași nevoie practică, apariția trench-urilor și în rândul femeilor, ale căror roluri multiple în perioada războaielor rămân un factor cheie al istoriei. Odată cu încheierea războiului, trench-ul nu a căzut în uitare, ci din contră. Staruri de la Hollywood, precum Greta Garbo sau Marlene Dietrich, au ajutat la popularizarea acestei piese vestimentare, care a devenit un simbol al sofisticării. La rândul său, trench-ul bej, emblematic, al lui Audrey Hepburn din Breakfast at Tiffany s, din 1961, a consolidat reputația acestei piese.

Dar astăzi cum purtăm trenchul? Am considerat esențială o scurtă prezentare istorică a acestei piese, pentru a observa tranziția și inovația ce au oferit un alt suflu trench-ului, care, deși creat în vremuri tulburi ale istoriei, nu este asociat cu acestea, ci mai degrabă cu eleganța, misterul, simplitatea. Revenind în prezent, vedem trench-ul în lumina reflectoarelor în colecția toamnă/iarna 2025. Balmain a optat pentru versiuni oversized din piele, cu buzunare încăpătoare, mâneci ușor bufante și revere supradimensionate. O abordare complet opusă vedem la Calvin Klein, care combină trenchul cu elemente unghiulare, margini ascuțite și un singur rând de nasturi. Observăm antonimia și jocurile diverse în care putem purta această piesă. Pentru inspirație, vă propunem câteva idei pentru a scoate din dulap trench-ul, stilizându-l, etalându-l și lăsându-l să se bucure de aerul său timeless.

Contraste. Fiind un element de bază în garderobă, trench-ul funcționează ca o pânză, un suport pentru alte articole vestimentare. Pe linia outfiturilor simple, îl putem purta împreună cu o pereche de jeans, o bluză sau un tricou –la rândul lor considerate piese statement în garderobă, cu un hanorac, un pulover sau o cămașă. La polul opus, însă, putem alege trenchul ca bază pentru alte articole vestimentare cu o personalitate puternică prin excelență. Putem opta pentru imprimeuri, fuste în culori vibrante sau rochii cocktail, peste care să adăugăm trench-ul.

Cropped. Declinat într-o multitudine de stiluri, trench-ul cunoaște și o variantă scurtă, până la nivelul taliei sau al șoldurilor. Începem să îl vedem tot mai des în magazine, și totuși, cum îl putem purta? Un mod eficient de a-l asorta poate fi cu o fustă – fie ea evazată, plisată, creion sau în formă de A, în funcție de ce ni se potrivește și de ce preferăm. Putem adăuga tocuri, botine, cizme, care aduc la rândul lor un aer elegant ținutei.

Accesorii. Accesoriile joacă un rol important, oferind personalitate ținutei. Putem alege să combinăm trench-ul cu mocasini sau balerini, roind în jurul acelui chic franțuzesc, cu tocuri mici cui, pentru contrast, botine, cizme sau teniși, în funcție de preferințe și de sezon. Putem adăuga șepci sau pălării, eșarfe –în culori calde sau nuanțe neutre, pe care le putem pune la gât sau le putem prinde în talie, genți crossbody, tote, care parcă se mișcă odată cu tine, mănuși – ce dau o notă sofisticată și, pentru zile ploioase prin excelență, inclusiv umbrela poate fi un accesoriu.

Putem, așadar, observa cum un obiect militar, categoric creat pentru a servi ca haină a soldaților, cu rol practic prin excelență, își croiește drum spre industria cinematografiei, unde devine asociat cu misterul, puterea și eleganța, grație prezenței sale în filmele noir, thriller, spionaj și ajunge piesă emblematică în lumea modei. Fie că îl folosiți doar din raționamente funcționale – ca haină exclusiv de ploaie, fie că îl considerați o gură de aer proaspăt pentru ținută, trench-ul vă oferă posibilitatea să vă jucați într-o mulțime de feluri cu nuanțele, texturile, imprimeurile, materialele și culorile pieselor pe care i le adăugați.

Hubert de Givenchy spunea că unei femei, pentru a fi chic, îi trebuie un trench, două costume, două perechi de pantaloni și un pulover de cașmir - discutabil și controversat, ca multe din sfera de fashion, dar vă încurajăm să adăugați trench în garderoba voastră pentru zilele de toamnă și de primăvară.

Horoscop

În această lună, ești împins să privești în oglindă toate lucrurile pe care ai încercat să le eviți, ca și cum ți s-ar spune că nu mai ai voie să continui fără adevăr. Simți cum responsabilitățile pe care le-ai purtat pe umeri se rearanjează și se clarifică.

Relațiile sunt puse la încercare, forțândute să vezi cu adevărat cine îți este alături și cine doar ocupă spațiu în viața ta. Pe măsură ce înțelegi care sunt legăturile autentice, simți o nevoie puternică de protecție și reconstrucție interioară.

Simți cum emoțiile tale se dezvăluie una câte una, forțându-te să recunoști ce îți dorești cu adevărat. Relațiile sunt puse pe muchie, pentru că nu mai poți accepta jumătățile de măsură sau conexiunile care îți consumă energia.

Simți o presiune puternică, dar în loc să te doboare, aceasta te transformă într-o versiune mai determinată a ta. Cariera intră într-o perioadă de confirmări și recalibrări, iar tu ești cel care decide cum vrei să arate viitorul tău.

Simți că anumite atașamente vechi îți îngreunează pașii, și îți vine să renunți. Fiecare conversație devine un semnal, un reminder că nu poți merge mai departe fără să lași în urmă ce te trage în jos. Trăiești emoțiile intens.

Vine o perioadă în care ești nevoit să îți asumi decizii pe care le-ai ocolit, iar acest lucru te face să îți redescoperi curajul. Primești atât validări care îți întăresc încrederea, cât și lecții dure care îți arată unde ai exagerat sau ai greșit.

Simți cum controlul îți scapă printre degete, iar în această pierdere descoperi de fapt o formă de libertate care te surprinde. Trăiești emoții intense, transformări rapide și revelații care îți schimbă radical perspectiva.

Simți că unele situații îți scapă de sub control, dar descoperi că în haos se ascunde un mesaj important despre cine ești și ce ai nevoie cu adevărat. Apar persoane noi, conversații profunde și revelații care îți deschid ochii spre o parte din tine pe care nu ai explorat-o.

Simți cum între dorințele tale spontane și adevăratele tale nevoi apare o tensiune greu de ignorat, care te forțează să privești în profunzime ce te conduce cu adevărat. Situațiile care apar în jurul tău sunt rapide, neașteptate, uneori chiar inconfortabile, dar fiecare are un rol în transformarea ta.

Apar detalii care îți schimbă perspectiva, informații care reconfigurează tot ce credeai că este stabil. În relații, simți nevoia de curățare și reașezare, de limite mai clare și de conexiuni mai echilibrate.

Revelațiile vin sub forma unor momente de liniște, de introspecție, de pauză, care îți arată unde ai exagerat și unde ai neglijat. Înveți că libertatea nu înseamnă fugă, ci asumare, iar acest lucru te trezește la un nivel mai profund al maturității.

Visările tale devin semnale importante, dar nu îți mai permiți să rămâi doar în planul emoțional. Apar momente în care ești forțată să acționezi, să te afirmi și să îți asumi decizii la care ai tot ezitat. Relațiile îți arată cât de mult ai crescut, pentru că le privești acum cu o sinceritate pe care nu o aveai.

Berbec Capricorn

Vărsător

Pești

Balanță

Scorpion

Săgetător

Rac

Taur Leu

Fecioară

Gemeni

Patrick-Michael Imbrescu

Patrick este originar din Timișoara, însă locuiește în Sibiu de cinci ani, de când s-a mutat pentru studii. A absolvit programele de licență și master în actorie la ULBS, iar în prezent urmează un doctorat în domeniul teatrului. Își desfășoară activitatea în principal la Teatrul Național „Radu Stanca”, atât pe scenă, cât și în proiecte conexe. Se află într-o perioadă de efervescență creativă, mânat de crezul său artistic conform căruia societatea are nevoie de o artă angajată și relevantă care poate produce efecte notabile.

DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Pentru că este un oraș cu suflet în care parcă și clădirile respiră. Pentru liniștea, uneori chiar poetică, din serile de iarnă. Pentru festivalurile mișto din primăvară-vară. Și pentru că este în centrul țării și poți ajunge (relativ) rapid oriunde.

TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN

SIBIU Muzeul ASTRA, Aleea Celebrităților și Catedrala Evanghelică.

UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL Indiscutabil Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Asociam Sibiul cu FITS încă de dinainte să mă mut aici, chiar de când eram prin clasa a 10-a în Timișoara. Acum,

când am șansa de a face parte și din echipa de organizare FITS, dar și de a juca în fața publicului internațional, am o altă perspectivă asupra festivalului și cu atât mai mult îl apreciez. Aștept cu nerăbdare ediția viitoare.

ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Să mă plimb pe străduțele din centrul vechi seara și să mă las privit de ochii clădirilor în timp ce ascult muzică în căști. Mă mai inspiră și diminețile liniștite și mersul la cumpărături în Piața Cibin, chiar dacă ajung destul de rar acolo.

UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE SIBIULUI

Pâinea bătută din Piața Cibin și pateuțele cu brânză de la Delicii Sibiene.

CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O GĂSEȘTI

Acum nu sunt eu vreun critic culinar și nici măcar nu am testat toate restaurantele din Sibiu, dar atunci când vreau să mă răsfăț merg la Kombinat, la Kulinarium sau la Turtha. Nu am dat greș niciodată. Însă precis mai sunt și alte localuri care au mâncare extraordinară.

CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE

SIBIULUI De obicei îmi dă o energie foarte bună și inevitabil zâmbesc atunci când începe primăvara, centrul e plin de oameni și parcă totul renaște.

UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI

VEDEA TOT

ORAȘUL Dealul Gușterița. Uneori merg seara cu mașina acolo și stau câteva minute în liniște să admir priveliștea.

SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE

REVITALIZATE Cartierele de la periferie, anumite clădiri istorice și gara.

FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE SPIRIT

A SIBIULUI Sibiu = liniște + timp + cultură.

SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Viața de noapte, clar. Uneori parcă e prea liniște, asta simt eu. Mi-ar plăcea să existe mai multe cluburi, puburi și baruri cu program prelungit în weekenduri unde să vină tinerii. Și un zbor direct către Paris.