Zile si Nopti Brasov MAI 2025

Editorial

Ioan BIG, publisher

PUn an de teatru românesc, de la A la Z

entru cartografierea peisajului teatral românesc, premiile breslei au o relevanţă aparte, reprezentând practic ultimul bilanţ major din spaţiul autohton al artelor spectacolului pe anul trecut şi, după ce am aflat la Gopo care au fost considerate cele mai bune performanţe cinematografice din 2024, luna aceasta, pe 26 mai, le vom afla în cadrul Galei Premiilor UNITER şi pe cele din teatru. În pofida unor absenţe de marcă, lista nominalizărilor se arată a fi foarte echilibrată, fiind reprezentate instituţii din 15 oraşe, de la A, prin Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad (nominalizat cu Luntraşul), până la Z, datorită Asociaţiei Pro Teatru din Zalău, recompensată cu un premiu special pentru centrul cultural educativ Moara Artiştilor, dar şi nominalizată pentru Rătăcirea. Alături de acestea, în componenţa listei întocmite de juriu se regăsesc spectacole produse în Baia Mare, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Râmnicu Valcea, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Sibiu şi Târgu Jiu.

Nominalizările UNITER se constituie, implicit, în repere de luat în seamă de către pasionaţii de experiențe teatrale relevante, chiar din afara ariei lor de acoperire curentă, ce le-ar putea servi ca pretexte pentru escapade de going out cultural şi, drept urmare, fiecare dintre aceste spectacole au caracter de potențial must-see, indiferent de localizare, că sunt în Galaţi, precum cvadruplul nominalizat Regina nopţii (Teatrul Dramatic Fani Tardini), în Târgu Jiu, cum este Romeo şi Julieta (Teatrul Elvira Godeanu), sau Satu Mare, unde se joacă Richard al III-lea (Teatrul de Nord –Trupa Harag György). Indiferent de categoria la

care sunt propuse pentru premiere, ar trebui avute în vedere în deplasările noastre spectacole precum Dragoste (Teatrul Anton Pann Râmnicu Vâlcea), Şantier (Teatrul Municipal Baia Mare), Lina (Teatrul Andrei Mureşanu Sfântu Gheorghe), Elif şi ploaia (Teatrul Regina Maria Oradea) sau Zi de bucurie (Teatrul Naţional Vasile Alecsandri Iaşi).

Cele mai atractive destinaţii rămân însă oraşele consacrate din perspectiva ofertei teatrale, aşa că, dacă ajungeți în Cluj, nu rataţi Neînţelegerea de la Teatrul Maghiar de Stat sau Cântece de speriat frica de la Teatrul Naţional Lucian Blaga, un popas la Sibiu poate fi pigmentat cu Unchiul Vanea sau Nuntă însângerată de la Teatrul Naţional Radu Stanca, la Craiova ţineţi cont că Teatrul Naţional Marin Sorescu are patru spectacole nominalizate (Trilogia memoriei, Lecţia, Hamlet, Reconstituirea), iar la Teatrul de Stat Constanţa sunt de urmărit A douăsprezecea noapte, Incendii şi Casa Bernardei Alba

În Capitală se pot vedea 14 spectacole nominalizate la această ediţie a premiilor UNITER, dintre care trei la Teatrul Excelsior (Emaus, 7 minute după miezul nopţii, Mândrie şi prejudecată) şi câte unul la ARCUB (Bazinul de Nord), Teatrul de Artă (Zaharaşka şi zăpada uitată), Bulandra (Vânătoarea), CNDB (Memetics), TNB (Mary Stuart), Teatrul Ion Creangă (Amintiri din copilărie), Centrul Cultural Lumina (Prima facie), Metropolis (Părinţi), Nottara (Zbor deasupra unui cuib de cuci), Opera Comică pentru Copii (Matilda) şi Teatrul Stela Popescu (Moarte la Teatrul de Revistă). Cu alte cuvinte, dacă drumurile vă poartă în timpul stagiunii printr-unul dintre aceste oraşe, merită urmărite spectacolelele de teatru confirmate ca valoare artistică prin nominalizări UNITER, fiindcă ar putea genera experienţe personale memorabile.

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar. Nr. 5 (583) - Mai 2025

Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Craiova Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro

Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CRAIOVA: craiova@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Autori & contributori

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Director artistic al Brașov Jazz & Blues Festival.

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

Alex Mușat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și „pop-up” stories.

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Alexandra Bujeniță Ștefan Iancu

Adina Barbălată

Răzvan Sădean

Cosmin Dragomir

Raluca Vartic

Cezar Deli-Iorga

Adina Chirvasă

Andrada Dincă

Adriana Sohodoleanu

Tiberiu Soare

Monica Felea

Ștefan Chirițescu

Liviu Mereuță

POP-UP STORiEs:

PAGINA 19-21

Game, Set, Match: Tenis și Popular Culture

POVEŞTI DE SUCCES

PAGINA 112-113

Cum reimaginează FABER relația dintre chimie, comunitate și creație

Capitolul FILM

PAGINA 31

TEODORA BRATU: Ecourile lui Orson Welles

PAGINA 35

Premierele lunii

PAGINA 36-37

THUNDERBOLTS*

PAGINA 39

Blestemul

PAGINA 41

Motel Destino

PAGINA 43

Liga Umbrelor

PAGINA 45

Hurry Up Tomorrow

PAGINA 46-47

Misiune imposibilă: Răfuială finală

Capitolul ARTĂ

SUSȚINUT DE

PAGINA 55

TEODORA BRATU: Prin identitatea și emoțiile lui

Kaari Upson

PAGINA 56-57

ARTE VIZUALE : Interviu

ANDREI COZLAC

PAGINA 58-59

ARTĂ CONTEMPORANĂ: Spaţii artistice emergente la RAD Art Fair 2025

PAGINA 60-61

PERFORMING ARTS: Interviu PATRICIA APERGI

PAGINA 62-63

PAGINA 48-49

Lilo & Stitch

PAGINA 51

Exorcizarea

PAGINA 37

POINT OF VIEW: Devil May Cry

ART (Hi)STORIES: LEIGH BOWERY

PAGINA 65

ART EXPO

PAGINA 66-67

ARTIȘTI URBANI

Capitolul MUZICĂ

PAGINA 69

ADINA BARBĂLAT: Muzica

lo-fi... paliativ sau placebo?

PAGINA 70

ANIVERSARE: DIRE STRAITS

PAGINA 71

MUZICĂ NOUĂ

PAGINA 72-73

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: NICU PATOI

PAGINA 74-75

OPINII + PLAYLIST

PAGINA 76

ALBUM: VENUS AND MARS” PAUL MCCARTNEY

PAGINA 77

OMUL CU DISCURILE

Misiune imposibilă: Apocalipsa A.I. și ultimul salt al lui Tom Cruise

Game, Set, Match: Tenis și Popular Culture | 2025 marchează 100 de ani de istorie pe scena sportivă pariziană alături de legendarele terenuri de la Roland Garros

PATRICIA APERGI: „A crea şi a descoperi sunt sinonime în modul în care concep dansul”

NICU PATOI: Matematică aniversară cu un muzician singular

Capitolul EAT & DRINK

SUSȚINUT DE

PAGINA 79

ȘTEFAN CHIRIȚESCU: Vinul. Mai puțin, dar mai bun

PAGINA 80

GURMAND: Vegan, din când în când

PAGINA 81

TOP Eat: 6 locuri unde mănânci mici buni

PAGINA 82-83

SERGIANA: De la Munte, la Mare - Vacanţe pe Calea Sergiana!

PAGINA 85

PE GUSTUL NOSTRU: Slănini vă ordon să treceți

Dunărea

PAGINA 86

Drink: Ce nu vindecă whiskyul, n-are leac

PAGINA 87

TOP Drink: 6 terase cu bere bună

PAGINA 88-89

MIXOLOGY: Arome de mai în pahar, când cocktailul devine o poezie dulce

Capitolul LIFESTYLE

SUSȚINUT DE

PAGINA 91

ALIN GĂLĂŢESCU: Mai, luna „ROMÂNIEI” autentice

PAGINA 92-93

DESTINAȚII: Descoperă cele mai iubite destinații de vacanță pentru vară 2025

PAGINA 94-95

AWARDS: Parfumul lunii aprilie & Spirits award, mai 2025

PAGINA 96-97

DESIGN: Interviu cu ANCA BÂRLEAN

PAGINA 98-100

FASHION: MODA ca VIBRAŢIE

PAGINA 101-103

ARHITECTURĂ: Conexiune și inovare ING HUBS

TRENDS: Ce purtăm în sezonul estival?

PAGINA 107-111

FASHION EVENT: Mercedes-Benz BUCHAREST

FASHION WEEK

PAGINA 114

VIDEO GAMES: Jocuri care te aduc mai aproape de venirea verii

SERGIANA: De la Munte, la Mare - Vacanţe pe Calea Sergiana!

TOP: 6 locuri unde mănânci mici buni

FASHION: MODA ca VIBRAŢIE

DESIGN/ ARHITECTURĂ: Conexiune și inovare ING HUBS

25 de ani de Zile și Nopți şi 3 mari întrebări pentru tine

În 2025, Zile și Nopți aniversează 25 de ani de când apare lună de lună, în print și online, alături de cei care trăiesc cultura locală și viața urbană la intensitate maximă.

Pentru a sărbători, lansăm o campanie specială: vrem să aflăm, împreună cu voi, care sunt cele mai iubite filme, melodii și festivaluri românești ale secolului XXI.

Cum funcționează? Trei categorii. Trei curatori. Tu în centrul poveștii!

Cele mai bune filme românești din ultimii 25 de ani. Curatoriată de IRINA-MARGARETA NISTOR, selecția propune 25 de titluri esențiale din cinema-ul românesc post-2000. Le votezi pe unele dintre acestea sau le nominalizezi pe altele, iar Cinema City oferă lunar, prin tragere la sorți, 25 de bilete. Total: 100 de câștigători.

Cele mai populare melodii românești din ultimii 25 de ani.

ANCA LUPEŞ a selectat 25 de piese românești reprezentative din secolul XXI, de la pop la alternativ, de la rock la indie. Votează melodia preferată sau propune altele, iar partenerul campaniei, revista Sunete, oferă 100 de reviste de colecție, dedicate unor trupe legendare: Depeche Mode, Beatles, Queen, Rolling Stones.

Cele mai iubite festivaluri din România. Curatoriată de IOAN BIG, selecția aduce în față 25 de festivaluri care au marcat ultimii 25 de ani prin capacitatea de a oferi publicului experienţe memorabile şi sunt încă active. În fiecare lună, partenerul KIMARO oferă, prin tragere la sorți, 25 de invitații la evenimentele sale.

Campania se desfășoară între 1 mai și 31 august 2025. Poți vota sau nominaliza orice film, melodie sau festival românesc apărut între 2000 și 2025. Inspiră-te din selecțiile curatoriate sau propune-ți propriul top. Intră pe 25deani.zilesinopti.ro și alătură-te aniversării. E momentul perfect să ne amintim ce ne-a făcut să simțim, să dansăm, să visăm. Și să rămânem împreună pentru următorii 25 de ani!

Cele mai bune melodii

românești din secolul XXi

Categorie curatoriată de ANCA LUPEȘ

Holograf

Să nu-mi iei niciodată

dragostea (2000)

Cel mai mare hit Holograf, o baladă emoționantă cântată de toate generațiile de public, nelipsită din concertele trupei.

Proconsul

Cerul (2000)

Baladă rock iconică, simțită și cântată de o generație întreagă.

B.U.G. Ma a

Cine e cu noi (2002)

Această piesă a devenit rapid un imn al fanilor, evidențiind loialitatea și unitatea comunității hip-hop din România. „Cine e cu noi, strigă…” a devenit o expresie uzuală.

O-Zone

Dragostea din tei (2003)

Fenomen global. Meme, hit viral, ringtone, dans – a acoperit toate zonele.

Cargo

Dacă ploaia s-ar opri (2003)

Una dintre cele mai iubite balade rock românești, devenită hit de radio longeviv.

Luminița Anghel & Sistem

Let Me

Try (2005)

Piesa a făcut istorie în România pentru prima clasare a țării noastre pe podiumul concursului Eurovision internațional (locul 3).

Nominalizează și tu 3 MELODII! Te poți inspira din lista alăturată sau poți face alte propuneri.

Iată o listă cu 25 dintre cele mai iubite și reprezentative piese românești lansate după 1 ianuarie 2000, pe baza unui mix de impact internațional, emoție, popularitate durabilă și relevanță culturală (nu doar difuzări sau vizualizări).

Akcent

Kylie (2005)

Unul dintre cele mai mari hit-uri ale unuia dintre cele mai cunoscute proiecte românești pop-dance pe plan internațional.

Loredana

Lele (2005)

Deși clasată pe locul 2 la selecția națională Eurovision, devenit unul dintre cele mai mari hituri românești.

Voltaj 20 (2005)

Este una dintre cele mai emoționante și longevive piese ale trupei, frecvent cântată live și redescoperită de generații noi. Versul „ca la 20 de ani, fără griji și fără bani” s-a transformat într-o expresie uzuală.

Morandi Angels (Love is the Answer) (2007)

Un hit romantic, european, cu mare acoperire internațională.

Inna Hot (2008)

A marcat lansarea unei cariere internaționale, piesa a devenit un club anthem global.

Edward Maya & Vika Jigulina

Stereo Love (2009)

Primul hit al unui artist român care a intrat în topul Billboard Hot 100.

Alexandra Stan

Mr. Saxobeat (2010)

Hit în SUA, UK, Europa –saxofonul a cucerit planeta.

byron

Cu capul în nori (2011)

O piesă care

îmbină lirismul cu sonorități alternative, consolidând poziția trupei în peisajul muzical românesc.

Taxi

Cele două cuvinte (2011)

O baladă emoționantă, care explorează dificultatea exprimării sentimentelor profunde. Expresia „te iu…” a devenit virală după lansarea piesei.

Vunk & Antonia Pleacă (2011)

Doi artiști mainstream, un hit de radio care se ascultă și astăzi.

Connect-R

Vara nu dorm (2012)

Un hit de vară atemporal, titlul a devenit o expresie intrată în limbajul uzual.

Robin and the Backstabbers

SPNZRTR (2012)

O piesă enigmatică și poetică, ce a captivat audiența prin originalitate și profunzime, care a consolidat poziția trupei pe scena de rock alternativ.

Andra

Inevitabil va bine (2013)

O piesă extrem de îndrăgită a uneia dintre cele mai cunoscute și ascultate voci feminine din România.

Delia

Pe aripi de vânt (2014)

O piesă cu multă emoție și impact radio uriaș.

3 Sud Est

Emoții (2014)

O revenire spectaculoasă a trupei cu o piesă care a atins sufletul publicului, devenind instant hit.

Carla’s Dreams

Sub pielea mea (#eroina) (2016) Hit românesc care a devenit major în toată Europa de Est, cu un sound inedit și o identitate aparte.

Smiley

De unde vii la ora asta? (2017)

O baladă pop foarte emoționantă, care a devenit virală. Una dintre cele mai iubite piese ale artistului.

The Motans Versus (2017)

O piesă cu versuri poetice și un sound nou, foarte iubit de tineri.

Erika Isac Macarena (2024)

O piesa care a devenit imediat virală iscând controverse aprinse despre mesajul sau feminist.

Cele mai bune filme

românești din secolul XXi

Categorie curatoriată de IRINA-MARGARETA NISTOR

„Filantropica” (2002)

„Filantropica” (2002), de Nae Caranfil, genială comedie dulceamară despre condiția profesorului de liceu și a escrocului colosal, întruchipat de Gheorghe Dinică.

„Moartea Domnului

Lăzărescu” (2005)

„Moartea Domnului Lăzărescu” (2005) al lui

Cristi Puiu, cu cinism, despre relația medic-pacient.

„A fost sau n-a fost?” (2006)

„A fost sau n-a fost?” (2006), premiat cu Camera d’Or la Cannes, debutul strălucit al lui

Corneliu Porumboiu despre Televiziune și chintesența emisiunilor politice de la noi.

„Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” (2006)

„Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” (2006) al lui Cătălin Mitulescu, pentru atmosfera de dinainte de ’89.

„4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (2007)

„4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (2007), regizor: Cristian Mungiu, despre drama avorturilor interzise înainte de Revoluție și, mai ales, despre o prietenie esențială în momentele de mare cumpănă.

„California Dreamin’ (Nesfârșit)” (2007)

„California Dreamin’ (Nesfârșit)” (2007) al extraordinarului Cristian Nemescu, o radiografie a României și a celor ce o locuiesc, în momente de criză.

„Cocoșul decapitat” (2008)

„Cocoșul decapitat” (2008) al lui Radu Gabrea despre o Transilvanie nebănuită.

„Concertul” (2009)

„Concertul” (2009) lui Radu Mihăileanu, o peliculă complexă despre secrete și orori, însoțite de muzica lui Ceaikovski și un umor neprețuit!

Iată și nominalizările Irinei, lista cu 25 dintre cele mai apreciate filme românești din secolul XXI – prezentate în ordinea anului de apariție.

„Medalia de onoare” (2009)

„Medalia de onoare” (2009) al lui Călin

Peter Netzer, despre o lume a impostorilor, indiferent de vârstă.

„Polițist, adjectiv” (2009)

„Polițist, adjectiv” (2009) , despre oamenii legii, mici traficanți și gramatică, excelent țesute de către Corneliu Porumboiu.

„Nuntă în

Basarabia” (2010)

„Nuntă în Basarabia” (2010), filmul lui Nap Toader, o comedie de milioane!

VOTEaZĂ

„Eu când vreau să fluier, fluier” (2010)

„Eu când vreau să fluier, fluier” (2010), de Florin Șerban, multipremiat la Berlinală, despre închisoare și o idilă neașteptată.

„Marți, după

Crăciun” (2010)

„Marți după

Crăciun” (2010) al lui Radu Muntean, despre iubiri interzise, atent studiate și atașante.

„Toată lumea din familia noastră” (2012)

„Toată lumea din familia noastră” (2012), cel mai șocant film de început al lui Radu Jude, preferatul Berlinalelor.

„De ce eu?” (2015)

„De ce eu?” (2015) sau un scenariu politic curajos despre o sinucidere, atent analizată de Tudor Giurgiu.

„Afacerea Est” (2016)

„Afacerea Est” (2016) – Igor Cobileanski, umor de speriat, extrem de realist și atașant.

„Sieranevada” (2016) „Sieranevada” (2016), filmul lui

Cristi Puiu, cel care a deschis calea spre noul val românesc cu „Marfa și banii”.

„Un pas în urma sera milor” (2017) „Un pas în urma serafimilor” (2017) un excelent film al lui Daniel Sandu, un „Liceenii” al mileniului 3, o chintesență a adolescenței și a profesorilor de neuitat, în sensul rău, cu unicul Vlad Ivanov.

„Moromeții 2/3” (2018/2024)

„Moromeții 2/3” (2018/2024) lui Marin Preda, interpretați și reinterpretați în trei momente de un cineast formator de noi generații: Stere Gulea.

„Cardinalul” (2019) „Cardinalul” (2019), despre Iuliu Hossu, un personaj istoric pe care ni l-a dezvăluit pe ecran regizorul Nicolae Mărgineanu și care ne-a dat o lecție despre curaj și credință!

Nominalizează și tu 3 FILME! Te poți inspira din lista alăturată sau poți face alte propuneri.

„5 minute” (2019) „5 minute” (2019), de Dan Chișu, despre intoleranța reală de la MTR.

„Și atunci, ce e libertatea?” (2020) „Și atunci, ce e libertatea?” (2020), inspirat de scrierile Anei Blandiana, pus în imagini mișcătoare, și la propriu, și la figurat, de către Andrei Zincă, despre coșmarul deportărilor în Bărăgan.

„La civil” (2021) „La civil” (2021) al Teodorei Mihai, care deși povestește despre o dramă mexicană, e perfect valabilă oriunde.

„Metronom” (2022) „Metronom” (2022) al lui Alexandru Belc, despre turnători de toate vârstele, într-un comunism de vise rele.

„Anul nou care n-a fost” (2024) „Anul nou care n-a fost” (2024), un film necesar și cu un umor negru rafinat despre Revoluția din ‘89, lungmetrajul de debut al lui Bogdan Mureșanu, premiat la Veneția și în multe alte locuri.

Cele mai bune festivaluri din România din

Categorie curatoriată de IOAN BIG powered by

secolul XXi

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu / FITS

Unul dintre cele mai importante festivaluri de artele spectacolului din lume. Punct. Mult mai mult decât teatru, un eveniment cultural caleidoscopic, deopotrivă în fond şi în expresie.

Festivalul George Enescu, București

Summit al performerilor de muzică de factură cultă, în timpul căruia Capitala devine loc de pelerinaj pentru amatorii de strălucitoare demo-uri interpretative susţinute live.

Open Air Blues Festival Brezoi

A devenit repede un „Woodstock” european al blues-ului, în care întâlnirea cu superstarurile genului capătă o savoare aparte datorită pitorescului regiunii şi organizării prietenoase.

Transilvania International Film Festival / TIFF, Cluj-Napoca

Trendsetter în spaţiul Pop culture autohton, TIFF oferă festivalierilor o experienţă complexă, care o transcende pe cea a simplei vizionări de noi sau inedite producţii cinematografice.

Iată și propunerile lui Ioan, într-o ordine aleatorie, 25 dintre festivalurile din România care, prin longevitate, calitate, prospeţime şi diversitate a propunerilor culturale şi de lifestyle, au creat trenduri evenimenţiale în secolul XXI, oferind constant publicului experienţe memorabile.

Rockstadt Extreme Fest, Râșnov

Unul dintre cele mai apreciate festivaluri de rock din spaţiul est-european adună fani din toată lumea, atraşi inclusiv de frumuseţea zonei şi abundenţa obiectivelor istorice de vizitat.

Festivalul Național de Teatru / FNT

Radiografie anuală a peisajului teatral românesc devenită deja tradiţională, a dobândit o dimensiune interdisciplinară datorită multitudinii de evenimente complementare.

Untold, Cluj-Napoca

Cel mai mare şi mai în vogă festival de muzică din România, care şi-a extins progresiv aria de acoperire de la muzica electronică înspre mainstream-ul pop & rock.

Festivalul Internațional

Shakespeare, Craiova

De 30 de ani, mari regizori ai lumii împrietenesc publicul de la noi cu scrierile „Marelui Will”, dar, dincolo de teatru, muzica, expoziţiile şi paradele contribuie la unicitatea evenimentului.

Sibiu Jazz Festival

Legendarul festival, fondat în 1974, a supravieţuit tuturor crizelor sau schimbărilor şi e practic imposibil ca un iubitor al jazz-ului să nu conserve amintiri puternice referitoare la acesta.

Summer Well, București

Festivalul care a lansat conceptul de „vacanţă de weekend”, al cărui ADN alternative/indie s-a îmbogăţit progresiv cu nume din mainstream, spre entuziasmul publicului tot mai numeros.

SoNoRo Festival

Proiect muzical longeviv itinerant, se identifică cu muzica de cameră, prezentată live sub umbrela unor concepte culturale care aduc împreună artele vizuale, literatura şi muzica.

Electric Castle, Bonțida

Premiat cu European Festival Award, festivalul de la Castelul Bánff y şi-a creat o identitate aparte prin eclectismul combinaţiei dintre genurile muzicale şi variile forme de artă contemporană.

Brașov Jazz & Blues Festival

Vârf estival incontestabil pentru melomanii atraşi de experienţe urbane, care le reaminteşte că din jazz și blues s-au născut apoi toate celelalte forme de expresie sonoră pop(ulare).

Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași / FILIT

Cel mai important festival literar din Europa de Est oferă şansa unor întâlniri unice cu vedete ale scenei literare, în cadrul a zeci de evenimente de factură diferită.

Anonimul, Sfântu Gheorghe

Festivalul de film independent din Delta Dunării are un loc aparte în memoria sau wish-list-ul oricărui cinefil, depotrivă prin calitatea programului de vizionări şi ambientul absolut unic.

Gărâna Jazz Festival

Cel mai important festival open air specializat pe jazz coagulează în fiecare an comunitatea de connoisseuri, pentru care aventura în culorile sunetelor din Munţii Semenic constituie un must.

Festivalul de Film și Istorii Râșnov

Invitaţia mereu deschisă la dialog, dezbatere şi comunicare, în general, este cea care defineşte personalitatea acestui festival de film documentar extrem de prietenos cu publicul său.

ARTmania, Sibiu

Este asociat în principal cu muzica datorită trupelor mari de rock invitate să performeze aici, dar festivalul este deschis tuturor artelor, înglobând expoziţii, vizionări, lecturi şi performance-uri.

Oktoberfest, Brașov

Parte a culturii pop, cel mai mare festival al berii din România a ajuns să numere participanţii cu milioanele, iar anul trecut s-a desfăşurat pe durata a 18 zile, cu un impact semnificativ.

Jazz in the Park, Cluj-Napoca Model de festival urban prin aportul la nuanţarea felului în care comunitatea locală se raportează la mediul în care evoluează cotidian, dincolo de experienţa artistică în sine.

Săptămâna Internațională a Muzicii Noi / SIMN

De peste 30 de ediţii, cel mai important eveniment performativ dedicat muzicii contemporane, aduce publicul la zi cu muzica nouă prin audiţii şi formate experimentale în premieră.

Astra Film, Sibiu

Primul festival internaţional de film de non-ficţiune din România continuă să fie o platformă ce inspiră la înţelegerea realităţii şi a modului în care evoluează diferitele culturi şi societăţi.

Codru Festival, Timișoara Festival de muzică ți artă eco-friendly ce reunește comunitatea iubitorilor de natură, indiferent de vârstă, sub generoasa umbrelă a multiculturalismului.

Animest

Singurul festival din România dedicat exclusiv filmului de animaţie, care se desfăşoară în mai multe oraşe, al cărui câştigător se califică automat la premiul Oscar pentru scurtmetraj.

Beach, please! Festival, Costinești

Cel mai mare festival de hip-hop de la noi, mai recent apărut în peisaj, are una dintre cele spectaculoase şi rapide creşteri din ultimul timp, cu peste 100.000 de participanţi în 2024.

EXPERiMENTEaZĂ

VOTEaZĂ

POP-UP STORiEs POP-UP STORiEs

Game, Set, Match: Tenis și Popular Culture

După un secol de pasiune, dramă și excelență, 2025 marchează 100 de ani de istorie pe scena sportivă pariziană alături de legendarele terenuri de la Roland Garros. Sinonim cu tenisul pe zgură, povestea turneului începe în anul 1891, odată cu inaugurarea primului Campionat Francez. Destinat la început doar membrilor cluburilor franceze, Max Decugis, eroul epocii, a câștigat trofeul de opt ori, între 1903 și 1914.

Inițial modeste, evenimentele au pus bazele a ceea ce avea să devină una dintre cele mai importante competiții de tenis din lume. În 1897, turneul s-a extins pentru a include și proba de simplu feminin, câștigată de Adine Masson. Pentru că interesul creștea din ce în ce mai mult, în 1925, competiția a fost deschisă și jucătorilor din afara Franței, sub denumirea de French Open.

Totuși, jucătorii francezi au continuat să domine, inaugurând o Epocă de Aur. La feminin, Suzanne Lenglen a câștigat de șase ori, între 1920 și 1926, devenind astfel prima adevărată vedetă a acestui sport, în timp ce, la masculin, Henri Cochet, René Lacoste, Jacques Brugnon și Jean Borotra au câștigat împreună 10 titluri de simplu. Punctul culminant a fost însă Cupa Davis din 1927, care a dus la construirea unui nou stadion dedicat apărării

titlului. Această arenă avea să poarte numele lui Roland Garros, un aviator căzut în luptă în timpul Primului Război Mondial.

După o pauză cauzată de Al Doilea Război Mondial, titlul a început să fie câștigat prima dată de americani, iar apoi de australieni, Rod Laver, Ken Rosewall și Margaret Court dominând peisajul.

Dacă ne raportăm la universul Popular Culture, sportul devine nu doar o formă de divertisment, ci și un fenomen social și cultural care modelează identități, creează simboluri și generează eroi ai timpurilor noastre. Elemente ale narațiunii pot fi vizibile în majoritatea sporturilor. Ne putem orienta către wrestling, unde luptătorii se transformă în personaje de teatru, întruchipând arhetipuri atent construite de cei care orchestrează mitologia din jurul lor, box, unde trecutul și identitatea le sunt prezentate într-o manieră aproape coregrafică, până la cel mai mic detaliu, sau fotbal, când comentatorii amplifică fiecare gest al jucătorilor, creând tensiunea specifică filmelor de acțiune. Același tipar se regăsește și în tenis, ilustrând perfect noțiunea de sports entertainment.

Când tenisul a devenit un sport profesionist, în 1968, turneul a căpătat o importanță uriașă. Björn Borg (șase titluri) și Chris Evert (șapte) au controlat terenul, în timp ce stadionul a trecut printr-o serie de extinderi pentru a ajunge la cele două arene principale: Philippe Chatrier și Suzanne Lenglen. Deși francezii au opus rezistență într-un sport tot mai internațional, spaniolii au început să domine zgura începând cu anii ‘90. Arantxa Sánchez, Sergi Bruguera și Carlos Moyà au pregătit peisajul pentru Matadorul din Manacor, Rafael Nadal, devenit, alături de Roger Federer, un simbol al excelenței și longevității în tenis.

turneul într-un teritoriu aproape intangibil pentru adversari. Spaniolul a adus o nouă dimensiune în percepția publicului asupra sportului, imaginea sa, reprezentativă prin tricoul transpirat, genunchii bandajați și privirea concentrată, fiind folosită pentru a promova ideea succesului care nu vine doar din talent, ci și din efort constant. El a devenit ambasador global pentru branduri precum Tommy Hilfiger, Richard Mille sau Nike, a apărut în documentare, cărți și podcasturi, iar numele îi este frecvent asociat cu excelența, onoarea și sacrificiul.

În cultura populară contemporană, sportivii de succes capătă adesea statutul eroilor care inspiră prin fapte, nu prin puteri magice (așa cum o făceau cei mitologici). Ei sunt narați în aceeași cheie precum personajele de film, cu lupte interioare, reveniri spectaculoase după accidentări, confruntări epice și triumfuri care emoționează generații de privitori.

Supranumit Regele Zgurii, Nadal nu doar că a câștigat titlul de 14 ori, dar a transformat

Alături de Nadal, Federer și Djokovic, nu le putem uita nici pe surorile Williams. Ele au transformat tenisul, considerat cândva elitist, într-un sport iubit de o nouă generație de fani. În filmul biografic King Richard, tatăl lor (jucat de Will Smith) le antrenează pe terenuri publice din Compton, unde petreceau ore în șir exersând. Oamenii au fost atât de mișcați și motivați de povestea lor încât au ajuns să se vadă pe ei înșiși. Venus și Serena au atras atenția nu doar prin servicii puternice și atletism excepțional, ci și prin mărgelele din păr, împletiturile purtate și ținutele pe care alegeau să le îmbrace, punându-și amprenta asupra culturii pop.

PAGINA

Odată cu ascensiunea tenisului la mijlocul secolului al XX-lea, moda a devenit un aspect important al jocului, ajutând publicul să se identifice cu anumiți jucători. René Lacoste și Fred Perry au fost printre primii care au conceput îmbrăcăminte pentru tenis, în timp ce moda feminină a primit cel mai mare impuls de la Ted Tinling, care a rescris normele momentului.

În anul 1937, tenisul a fost difuzat pentru prima dată de BBC. Odată cu anii ‘60, Wimbledon a devenit primul turneu urmărit color, introducând o etapă importantă în istoria transmisiunilor sportive. Pe măsură ce tehnologia a evoluat, a crescut și interesul publicului pentru poveștile din spatele meciurilor. Această dimensiune profund umană a sportului a fost surprinsă în numeroase documentare. Un exemplu notabil este Untold: Breaking Point, care explorează lupta jucătorului american Mardy Fish, punând accent pe sănătatea mintală în sportul de performanță, un subiect rar abordat în trecut.

Nu putem uita nici de McEnroe, care oferă o incursiune sinceră în viața legendarului John McEnroe, Strokes of Genius, care explorează una dintre cele mai intense și apreciate rivalități din istoria tenisului, dintre Roger Federer și Rafael

Nadal, Federer: Twelve Final Days, o privire asupra ultimelor 12 zile din cariera sportivului înainte de retragere, sau Nasty, favorit la Premiile Gopo, care ilustrează viața lui Ilie Năstase prin ascensiunea în topul mondial, personalitatea sa controversată și impactul asupra sportului.

În ceea ce privește spațiul cinematografic, filme precum Challengers au contribuit la creșterea interesului pentru tenis și pentru ținutele specifice sportului, create, în pelicula lui Luca Guadagnino, de Jonathan Anderson (director creativ Loewe). Amintim și de Wimbledon (2004), în care Paul Bettany și Kirsten Dunst aduc la viață doi jucători profesioniști într-o poveste desfășurată pe fundalul turneului care dă titlul filmului, Borg vs McEnroe (2017), în care urmărim finala de la Wimbledon din 1980, The Royal Tenenbaums (2001), în regia lui Wes Anderson, unde Richie Tenenbaum rămâne un simbol Popular Culture, sau Strangers on a Train (1951), un clasic marca Hitchcock.

De la marile ecrane până la podiumurile de modă, sportul vorbește despre stil, atitudine și influență. Fenomenul a devenit și mai evident anul acesta, când Jannik Sinner a fost numit ambasador Gucci, alături de Emma Răducanu, reprezentantă a casei Dior, și Carlos Alcaraz, imaginea Louis Vuitton. În ceea ce ne privește pe noi, publicația Zile și Nopți, Simona Halep a fost votată cea mai importantă personalitate sportivă a secolului al XXI-lea.

Într-o eră în care granițele dintre sport și divertisment devin din ce în ce mai fluide, tenisul rămâne o formă de afirmare a identității, un spectacol al forței și un fenomen care îmbină performanța cu puterea poveștilor.

Abonamente la preț special pe biletebrasov.ro

Jazz & Blues Festival

ZAC HARMON (SUA) Vocea blues-ului american modern, pentru prima dată la Brașov

Originar din Jackson, Mississippi, leagănul unor legende precum Elmore James sau Muddy Waters, Zac Harmon a crescut înconjurat de muzică. Tatăl său, primul farmacist afro-american înregistrat în oraș, era prieten cu mari artiști precum B.B. King și Little Milton. Nu e de mirare că la doar 16 ani, Zac își începea cariera profesionistă, cântând alături de Sam Myers. După ce s-a mutat la Los Angeles, Harmon a cunoscut succesul în industria muzicală

ca producător, compozitor și muzician, colaborând cu Michael Jackson, Troop, Karyn White, Black Uhuru (pentru un album nominalizat la Grammy), dar și în industria filmului și publicității. Cu toate

Premii și recunoașteri:

acestea, chemarea blues-ului l-a readus la rădăcini – și așa a început un nou capitol din cariera lui, cu lansarea albumului Live at Babe & Ricky’s Inn (2003), urmat de The Blues According to Zacariah, care i-a adus premiul pentru „Cel mai bun debut” la Blues Music Awards, în 2006.

Prestația sa live este magnetică, iar Zac Harmon oferă de fiecare dată o explozie de emoție, virtuozitate și autenticitate. În 2022, albumul său As Long As I Got My Guitar a fost desemnat „Cel mai bun album soul blues al anului” la Blues Music Awards. Cu un sound ce îmbină bluesul clasic cu influențe de soul, funk, gospel și reggae, Zac Harmon reușește să livreze o experiență scenică intensă și memorabilă, de la prima notă până la ultimele aplauze.

Vine pentru prima dată în România, la Brașov Jazz & Blues Festival 2025, și promite un show exploziv!

Câștigător „Best Soul Blues Album” – Blues Music Awards 2022

Câștigător „Best New Artist Debut” – Blues Music Awards 2006

Câștigător „Little Milton Guitar Award” – Jus’ Blues Music Foundation

Premii ASCAP și BMI pentru compoziție

Discuri de aur și platină pentru colaborări cu Whispers, KC & JoJo, Karyn

White și soundtrack-uri de film celebre

Abonamente

SARI SCHORR (SUA)

O forță a naturii, pe scena Brașov Jazz & Blues Festival 2025

Scena festivalului din Piața Sf. Ioan va vibra cu puterea unei voci care zguduie blues-ul din temelii. Sari Schorr, una

dintre cele mai impresionante voci ale blues-rock-ului american, vine la Brașov pentru un concert exploziv – o premieră mult așteptată.

Newyorkeză get-beget, Sari și-a început cariera în cluburile de blues din Manhattan, refuzând calea muzicii de operă pentru a-și urma instinctele. A fost backing vocalist pentru Joe Louis Walker și Popa Chubby, dar și colaboratoare pentru nume legendare, precum Eric Burdon, Carly Simon, Taj Mahal, Keb’ Mo’ sau Warren Haynes.

Momentul-cheie a venit în 2015, când a fost inclusă în New York Blues Hall of Fame și a fost descoperită de celebrul producător Mike Vernon (Eric Clapton, David Bowie, Peter Green). Impresionat de energia și talentul ei, Vernon i-a produs albumul de debut, A Force of Nature (2016) – un material compus aproape integral de artistă, care i-a consolidat rapid statutul internațional.

Sari Schorr este adesea comparată cu Janis Joplin și Tina Turner, datorită forței vocale și prezenței scenice electrizante. Albumele Never Say Never (2018) și Live in Europe (2020) au confirmat ceea ce fanii știau deja: Sari nu doar interpretează blues-ul – îl trăiește cu o intensitate rar întâlnită.

Sari Schorr urcă în premieră pe scena Brașov Jazz & Blues Festival din acest an. E genul de concert care nu se uită și o voce care nu poate fi confundată.

Foto © Graham Hutton

Abonamente

PHILIP LASSITER (SUA/NL)

Un show funk, jazz & soul

Trompetistul Philip Lassiter, câștigător al 11 premii Grammy vine la Brașov Jazz & Blues Festival!

Philip Lassiter este un nume de referință pe scena muzicală contemporană de funk, jazz și soul – cunoscut în întreaga lume pentru virtuozitatea sa la trompetă, compozițiile rafinate și aranjamentele spectaculoase.

Cariera lui a fost marcată de colaborări de top, fiind liderul secțiunii de suflători și aranjor pentru Prince & The New Power Generation, dar și colaborator al unor artiști precum Kirk Franklin, Ariana Grande,

Timbaland, Roberta Flack și mulți alții.

În 2023, Lassiter a lansat albumul „Raw in Amsterdam”, o demonstrație de forță ca frontman și compozitor, un amestec de funk energic, jazz improvizat și soul autentic. Piese precum „Repent” (cu Durand Bernarr, star NPR Tiny Desk și artist Billboard „to watch”), „Purple” (tribut emoționant pentru Prince, cu saxofonista Candy Dulfer) sau explozivul „Bump the Man” (mesaj social puternic, cu influențe latino & Beatles) demonstrează versatilitatea și talentul său de neegalat.

Prezența lui Philip Lassiter pe scena festivalului promite un show cu o energie uriașă, groove memorabil și solo-uri spectaculoase. Un show cu adevărat exploziv, așa cum doar un fost colaborator al lui Prince poate oferi.

Band: PHILIP LASSITERkeys/trumpet/vocals

NIEK DE BRUIN - drums

GLENN GADDUM - bass

RICHIE REICHGELT - guitar

JORDY KALFSVEL - keys

JOSJE ROJER – vocals

Abonamente la preț special pe biletebrasov.ro

CURTIS SALGADO (SUA)

Vocea legendară care a inspirat personajul „The Blues Brothers” vine la

Brașov Jazz & Blues Festival 2025!

Născut pe 4 februarie 1954, muzicianul american Curtis Salgado reprezintă una dintre figurile iconice din Pop culture nu doar pentru contribuţia sa esenţială la evoluţia Blues-ului modern, a cărei recunoaştere a venit inclusiv sub forma a 11 Blues Music Awards câştigate pe parcursul carierei, ci pentru că originalitatea şi energia

lui creativă transcend orice etichetare.

Vocalist, instrumentist și compozitor multipremiat, Curtis Salgado, pe care NPR îl numește un artist „iconic” cu „o voce uriașă”, este cunoscut nu doar pentru concertele electrizante, ci și pentru melodiile sale pline de sens și pasiune.

A fost nominalizat de trei ori la Blues Music Award la categoria Cântecul Anului, câștigând în

2018 cu Walk A Mile In My Blues, din albumul The Beautiful Lowdown. În total, a câștigat 11 premii Blues Music, inclusiv B.B. King Entertainer Of The Year.

În 2025, Curtis Salgado este nominalizat din nou la Blues Music Awards, la două categorii: Albumul Soul al Anului (Fine By Me) și Artistul Soul al Anului. DownBeat îi numește abilitățile de compozitor „un dar impresionant”, iar Billboard afirmă că muzica lui Salgado este „inspirată și puternică”.

Muzica sa conține accente de blues, gospel, R&B, jazz, funk, rock ‚n’ roll și soul.

Indiferent de melodiile pe care Curtis Salgado le interpretează, acestea vor purta mereu amprenta sa personală soul. Este „bula de magie” a multipremiatului artist, elementul cheie care mișcă audiența și îl diferențiază pe Salgado ca fiind unul dintre cei mai captivanti artiști ai scenei de blues din prezent.

Band: CURTIS SALGADO (Vocal, Harp) ANTHONY STELMASZACK (Guitar) MARCO MEUCCI (Keys) IVANO SEBASTIENLLI (Bass) FABRICE BESSOUAT (Drums)

Foto

© Laura Carbone

Abonamente

FRANCESCA TANDOI (IT)

Un fenomen al jazz-ului european, direct de pe marile scene ale lumii, în premieră la Brașov!

Considerată una dintre cele mai promițătoare și captivante artiste ale scenei internaționale de jazz, Francesca Tandoi este o pianistă și vocalistă italiană cu un talent care transcende granițele. Criticii și muzicienii de jazz de top o apreciază ca fiind „un star în ascensiune”, iar aparițiile ei live confirmă acest statut de fiecare dată.

Cu o carieră construită în doar câțiva ani, Francesca a reușit să cucerească publicul de pe toate continentele. A urcat pe scene legendare din SUA, Japonia, Africa de Sud, India și toată Europa – de la North Sea Jazz Festival, Umbria Jazz, Cork Jazz până la concerte în Tokyo, Madrid sau Amsterdam.

Maestrul Monty Alexander, impresionat de debutul său discografic, a spus despre ea: „Francesca Tandoi este o pianistă cu un swing de o eleganță supremă. Vocea ei e rafinată, compozițiile –memorabile, iar aranjamentele – de o subtilitate rară.”

Este prezentă în peste 20 de albume ca artist invitat, inclusiv în patru colaborări cu legendarul saxofonist Scott Hamilton. Adevărata ei zonă de confort artistic este în formula

de trio – alături de care a lansat nu mai puțin de șase albume de autor, printre care „For Elvira”, „Something Blue”, „When in Rome” sau „Wind Dance”, acesta din urmă inclus în Top 10 albume al revistei japoneze Jazz Life (2016).

fața publicului din Brașov nu doar o interpretare de înaltă clasă, ci și o energie cuceritoare, plină de emoție și farmec italian autentic. Brașov

Stilul său este sofisticat, vibrant, cu o tehnică impecabilă și o sensibilitate melodică aparte.

Francesca Tandoi aduce în

Band: FRANCESCA TANDOI –piano, vocals

STEFANO SENNI – double bass

GIOVANNI

- drums

CAMPANELLA

Brașov Jazz & Blues Festival

SHARRIE WILLIAMS (SUA)

Vocea care face din blues o sărbătoare a sufletului

Supranumită „The Princess of Gospel Rockin’ Blues”, Sharrie Williams nu e doar o prezență emblematică a scenei internaționale de blues, ci și o artistă iubită de publicul din Brașov. Revine în 2025 pentru a șasea oară la festival, considerând Brașovul a doua sa casă – iar noi o primim cu aplauze și emoție.

Originară din Michigan, Sharrie este o forță live de neegalat. Vocea ei – profundă, intensă, cu rădăcini adânci în gospel și soul – strălucește în fiecare concert. A urcat pe

scenele celor mai importante festivaluri de blues din lume și a fost nominalizată la toate premiile relevante din industrie, devenind una dintre cele mai apreciate figuri ale blues-ului american contemporan.

Carisma scenică, energia spirituală și show-urile pregătite cu minuțiozitate o transformă într-o prezență magnetică.

Sharrie Williams știe cum să combine gospelul sacru cu forța viscerală a blues-ului și explozia ritmică a rock-ului – într-un amestec unic, electrizant, care îți rămâne în suflet.

În jurul ei s-au format trupe

puternice, iar colaborarea cu Lars Kutschke Band este deja legendară. Împreună, ei urcă din nou pe scena din Piața Sf. Ioan, pentru un concert care promite să fie nu doar o revedere, ci și o celebrare a pasiunii pentru muzică live.

Band:

SHARRIE WILLIAMS – vocals

LARS KUTSCHKE –electric guitar

TILL SAHM – piano

ATTILA HERR – bass

HEIKO JUNG – drums

Abonamente la preț special pe biletebrasov.ro

PLATONIC BAND & FRIENDS

30 de ani de muzică și prietenie

Când Nicu Patoi a înființat Platonic Band, a visat o formulă muzicală care să treacă dincolo de stiluri – o împletire de jazz, blues și rock, în care virtuozitatea și expresivitatea să fie puse în slujba emoției. Trei decenii mai târziu, Platonic Band este o instituție în sine pe scena muzicală din România, iar concertul aniversar de la Brașov Jazz & Blues Festival promite să fie un eveniment de neratat.

Platonic Band & Friends deschide ediția cu numărul 13 a festivalului cu un concert unic, care marchează 30 de ani de activitate ai trupei și 10 ani de prietenie cu publicul brașovean.

Pe scenă îi vom vedea pe Nicu Patoi (chitară), Berti Barbera (voce, percuție), Adrian Ciuplea (bas) și Răzvan „Lapi” Lupu (tobe), alături de invitați de excepție: Sharrie Williams, Lars Kutschke, Till Sahm, Sebastian

Burneci, Ciprian Parfentie și Mihai Ardelean.

Va fi un spectacol colectiv, intens și vibrant, în care complicitatea muzicală dintre artiști va genera o energie specială – acel tip de sinergie care se întâmplă rar și nu se repetă niciodată.

Un concert ca o sărbătoare. O reîntâlnire cu prieteni vechi. O experiență onetime-only pentru toți cei care iubesc muzica sinceră, făcută cu pasiune.

Ecourile lui Orson Welles

mai 2025 marchează 110 ani de la nașterea lui Orson Welles (1915-1985), cineast, actor, regizor de teatru, scenarist și producător american, care a lucrat intensiv în film, teatru, televiziune și radio. Cunoscut pentru producțiile sale dramatice inovatoare, precum și pentru vocea și personalitatea sa distinctă, Welles este amintit ca unul dintre cei mai desăvârșiți artiști dramatici ai secolului al XX-lea, în ciuda relației sale controversate cu Hollywood-ul. Este, de asemenea, definit și ca o forță creatoare care a modificat permanent limbajul cinematografic, radiofonic și chiar popular culture.

Welles și-a găsit pentru prima dată faima națională și internațională ca regizor și narator al unei adaptări radiofonice din 1938 a romanului lui H. G. Wells, The War of the Worlds, realizată pentru seria antologică de teatru radiofonic Mercury Theatre on the Air. Transmisiunea a fost interpretată ca un buletin de știri, ceea ce a creat panică printre ascultători, care au crezut că are loc o invazie extraterestră reală. Deși aceste rapoarte au fost în mare parte false și exagerate, ele i-au adus lui Welles o notorietate instantanee. Apoi a venit capodopera Citizen Kane (1941), realizată când avea doar 25 de ani, ce avea să devină o referință pentru regizori precum Steven Spielberg sau Christopher Nolan. Mai degrabă decât o poveste simplă, Welles a încălcat regulile cu fler și determinare, transformând viața unui magnat media într-o meditație asupra memoriei, identității și visului american. A țesut o poveste misterioasă, complexă și complicată, folosind tehnici precum focalizarea profundă, unghiurile joase și narațiunea neliniară, care au revoluționat

gramatica filmului. A fost, de asemenea, unul dintre primele filme comerciale care a folosit flashback-ul ca un mecanism important. Filmul a fost foarte aproape de a fi pierdut pentru totdeauna atunci când William Randolph Hearst, pe care se baza în mare parte povestea, a fost deranjat de modul în care a fost portretizat. În ciuda celor nouă nominalizări la Oscar și a unei victorii pentru scenariul lui Welles și Herman J. Mankiewicz, filmul a intrat în obscuritate. Welles s-a luptat de-a lungul restului carierei sale pentru a obține același control creativ pe care l-a avut la debutul său în lungmetraj. Cu toate acestea, nu a încetat niciodată să monteze producții ambițioase și a rămas activ până la moartea sa, în 1985. Cu timpul, multe dintre eforturile sale ulterioare, în special Touch of Evil (1958), au fost restaurate şi, în 2018, ultimul său film, rămas incomplet, The Other Side of the Wind, a fost reconstruit și prezentat publicului larg. În 1998 și în 2007, Institutul American de Film a considerat Citizen Kane drept cel mai bun film american realizat vreodată.

George Orson Welles 1915 - 1985

Thunderbolts*

 PREMIERA

2 MAI

3D Dolby Atmos

Titlu original: Thunderbolts*

Regia: Jake Schreier

Cu: Florence Pugh, Lewis Pullman, Sebastian Stan, Rachel Weisz

Gen: Acțiune, Aventuri

Durata: 84 de minute

Distribuit de: Forum Film România

Premieră în România: 2 mai 2025

Căpitanul colți-de-sabie

Titlu original: Captain SabertootH

Regia: Rasmus A. Sivertsen, Are Austnes, Yaprak Morali

Cu: Kyrre Haugen Sydness, Lisa Stokke,

Gen: Animație, Aventuri

Durata: 77 de minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 9 mai 2025

Hurry Up Tomorrow

Titlu original: Hurry Up Tomorrow

Regia: Trey Edward Shults

Cu: The Weeknd, Jenna Ortega, Barry Keoghan

Gen: Comedie, Muzical, Thriller

Durata: 116 minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 16 mai 2025

Animalelor

MAI

Titlu original: Die Schule der magischen Tiere 3

Regia: Sven Unterwaldt Jr.

Cu: Emilia Maier, Loris Sichrovsky, Emilia Pieske, Luis Vorbach

Gen: Acțiune, Aventuri

Durata: 105 minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 30 mai 2025

Blestemul

 PREMIERA 2 MAI

Titlu original: Rosario

Regia: Felipe Vargas

Cu: David Dastmalchian, Paul Ben-Victor, Emeraude Toubia

Gen: Horror

Durata: 103 minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 2 mai 2025

Marea pescuială  PREMIERA 9 MAI

Titlu original: Marea pescuială

Regia: Valeriu Andriuță

Cu: Pavel Bartoș, Dana Rogoz, Andreea Ibacka, Adrian Titieni

Gen: Animație, Comedie

Durata: 100 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 9 mai 2025

Lilo & Stitch  PREMIERA 23 MAI

Titlu original: Lilo & Stitch

Regia: Dean Fleischer-Camp

Cu: Billy Magnussen, Chris Sanders, Zach

Gali anakis, Tia Carrere, Courtney B. Vance

Gen: Acțiune, Aventuri

Durata: 77 de minute

Distribuit de: Forum Film România

Premieră în România: 23 mai 2025

Exorcizarea

PREMIERA 30 MAI

Titlu original: The Ritual

Regia: David Midell

Cu: Ashley Greene, Dan Stevens, Al Pacino

Gen: Horror

Durata: 100 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 30 mai 2025

Motel Destino  PREMIERA 2 MAI

Titlu original: Motel Destino

Regia: Karim Ainouz

Cu: Fabio Assuncao, Nataly Rocha, Iago Xavier

Gen: Thriller

Durata: 115 minute

Distribuit de: Bad Unicorn

Premieră în România: 9 mai 2025

Liga Umbrelor  PREMIERA 9 MAI

Titlu original: Shadow Force

Regia: Joe Carnahan

Cu: Kerry Washington, Mark Strong, Ed Quinn,

Omar Sy, Da'Vine Joy Randolph

Gen: Acțiune, Dramă

Durata: 104 minute

Distribuit de: Vidra Distribution

Premieră în România: 9 mai 2025

Misiune: Imposibilă.

Ră ială nală

 PREMIERA

23 MAI

Titlu original: Mission: ImpossibleThe Final Reckoning

Regia: Christopher McQuarrie

Cu: Vanessa Kirby, Rebecca Ferguson, Tom Cruise

Gen: Acțiune, Aventuri

Durata: - minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 23 mai 2025

Zâna Măseluță: între prietenie și magie

 PREMIERA

30 MAI

Titlu original: A Tooth Fairy Tale

Regia: Michael Johnson

Cu: Jon Lovitz, Maz Jobrani, Zachary Alexander Rice, Larkin Bell, Presley Ryan

Gen: Animație

Durata: 90 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 30 mai 2025

THUNDERBOLTS*

Antieroi care, de fapt, sunt eroi sub acoperire

Marvel schimbă tonul cu „Thunderbolts*”, un film ce reunește o echipă de foști inamici și outsideri cu abilități impresionante, aruncați împreună într-o misiune riscantă. Regizat de Jake Schreier (Paper Towns, Beef), cu un scenariu de Eric Pearson (Black Widow), Lee Sung Jin (Beef) și Joanna Calo (The Bear), Thunderbolts* va pune pe marele ecran un grup de inadaptați cu super puteri care sunt forțați să lucreze împreună într-o misiune extrem de periculoasă, personaje cu trecut complicat și motivații personale, mai aproape de Suicide Squad decât de Avengers. Filmul defilează cu o distribuție de excepție, formată din Florence Pugh, Sebastian Stan, David Harbour, Wyatt Russell, Olga Kurylenko, Lewis Pullman, Geraldine Viswanathan, Chris Bauer, Wendell Pierce, Hannah John-Kamen și Julia Louis-Dreyfus.

În benzile desenate Marvel, Thunderbolts au apărut pentru prima dată în The Incredible Hulk #449 (1997) și au fost prezentați inițial ca o nouă echipă de supereroi care interveneau atunci când The Avengers erau prinși cu alte treburi. Cu toate acestea, s-a dovedit curând că, de fapt, grupul era format din răufăcători deghizați în eroi, conduși de Baronul Zemo. De-a lungul timpului, echipa a evoluat într-o echipă de antieroi și răufăcători reformați, sancționată de guvern, adesea comparată cu Suicide Squad din DC. Versiunea MCU a Thunderbolts pare să se inspire din acest concept, prezentând personaje cu un trecut discutabil care au fost recrutate pentru o misiune secretă. În timp ce Marvel a pregătit terenul pentru acest film încă din 2021, cu indicii lăsate în The Falcon and the Winter Soldier, Black Widow și Ant-Man and the Wasp: Quantumania, abia acum, în 2025, în Thunderbolts* se vor reuni oficial aceste personaje sub un singur stindard.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale „Thunderbolts*” este distribuția sa diversă și convingătoare de personaje. Yelena Belova (Florence Pugh) este văzută ultima dată în Hawkeye și Black Widow, „sora” mai mică a Natashei Romanoff și un asasin foarte bine antrenat. Aici ea va prelua rolul de lider în cadrul găștii Thunderbolts. Al nostru Bucky Barnes / The Winter Soldier (Sebastian Stan) a fost cândva un asasin cu creierul spălat. Dar Bucky a muncit din greu pentru a-și ispăși crimele din trecut. Includerea sa în echipă sugerează că el ar putea fi busola morală a acesteia. Alexei Shostakov, aka Red Guardian (David Harbour) este răspunsul Uniunii Sovietice la Căpitanul America. Acesta s-a întors și este gata de acțiune, iar atuul său nu este doar forța brută, dar și umorul caracteristic, uneori dezarmant, care va juca un rol important în coagularea noii echipe. Asta mai ales când îl avem aici și pe John Walker / Agentul american (Wyatt Russell). El a fost prezentat mai pe larg în The Falcon and the Winter Soldier. Walker este un super-soldat căzut în dizgrație, care caută izbăvirea (sau cel puțin o altă

șansă de a se dovedi folositor Patriei). Taskmaster (Olga Kurylenko) este o luptătoare mortală care poate imita stilul de luptă al oricărui adversar, Taskmaster a fost văzută ultima dată în Black Widow. Ghost (Hannah John-Kamen) a apărut în Ant-Man and the Wasp, iar Ava Starr are abilități de fază cuantică, abilități care s-ar putea dovedi esențiale pentru supraviețuirea echipei. Contessa Valentina Allegra de Fontaine (Julia LouisDreyfus) este deja misterioasa și manipulatoarea Val, care a recrutat antieroi în MCU, iar aici va servi, cel mai probabil, drept manipulator al echipei. De obicei, MCU s-a concentrat pe supereroi bine definiți, dar Thunderbolts* marchează o schimbare către un stil de poveste mai dur, ambiguu din punct de vedere moral, cu mai multă profunzime și mult mai impredictibil datorită naturii schimbătoare a antieroilor. Acest lucru ar putea reprezenta un punct de cotitură major, deoarece va duce și la

extinderea listei antieroilor din MCU, dar și la dezvoltarea în continuare a unor personaje precum Yelena, Bucky și U.S. Agent, oferindu-le mai multă profunzime decât rolurile secundare din filmele anterioare. Spre deosebire de The Avengers, cei din gașca Thunderbolts nu au încredere unii în alții, ceea ce ar putea duce la interacțiuni de echipă mai imprevizibile, mai explozive și surprinzătoare.

Pe lângă faptul că acest film ar putea introduce noi amenințări care ar putea juca un rol și în Avengers: The Kang Dynasty (2026) sau Avengers: Secret Wars (2027), el ar putea genera și noi seriale, create în jurul antieroilor mai carismatici. De asemenea, cu Thunderbolt Ross (prezentat pe larg în Captain America: Brave New World) și influența Valentinei, filmul ar putea remodela modul în care guvernele interacționează cu supraoamenii și cu supereroii. Însă, un lucru e clar: pe măsură ce Thunderbolts* se pregătește pentru lansarea de pe 2 mai, speculațiile și tensiunea continuă să crească. Iar cu amestecul său de acțiune, umor și personaje complexe, filmul are potențialul de a deveni o producție remarcabilă în MCU.

PAGINA

Yelena Belova (Florence Pugh)

Taskmaster (Olga Kurylenko)

Ghost (Hannah John-Kamen)

John Walker / Agentul american (Wyatt Russell)

The Winter Soldier (Sebastian Stan)

Red Guardian (David Harbour)

PREMIERĂ

un film Horror high-concept Blestemul,

Publicul din România va putea urmări în cinematografe, începând cu 2 mai, o nouă producţie din registrul Horror supranatural, Blestemul / Rosario, în regia lui Felipe Vargas, care, cu o distribuție internațională bine aleasă (Emeraude Toubia, David Dastmalchian, José Zúñiga, Diana Lein, Paul Ben-Victor și Emilia Faucher) și o estetică vizuală atent construită, propune o experiență cinematografică intensă, ce aduce în prim-plan o voce regizorală nouă și o poveste plină de simboluri.

Felipe Vargas este un cineast columbian aflat la debutul său în lungmetraj. Anterior, Vargas s-a remarcat prin scurtmetrajul Milk Teeth, apreciat pentru atmosfera sa gotică și abordarea vizuală distinctivă, iar Rosario reprezintă o extensie naturală a stilului său. Prin Rosario, Felipe Vargas își propune să aducă o perspectivă proaspătă în genul Horror, explorând teme precum moștenirea familială și identitatea culturală, într-un cadru supranatural.

Filmările au avut loc în Bogotá, Columbia, orașul natal al regizorului, și în New York, oferind o combinație autentică între tradiție și contemporaneitate. Acțiunea se desfășoară pe parcursul unei

nopți marcate de izolare și tensiune. Rosario Fuentes, o femeie de succes din New York, revine în locuința bunicii sale imediat după decesul acesteia. Însă ceea ce trebuia să fie o veghe liniștită de câteva ore se transformă într-un coșmar.

Una dintre temele principale ale filmului este moștenirea – nu în sensul material, ci ca ansamblu de traume, secrete și alegeri care se transmit tăcut de la o generație la alta. Identitatea culturală joacă un rol esențial în structura narativă. Protagonista, crescută în mediul urban, e pusă în fața unui trecut ce ține de ritual, tradiție și credință. Filmul ridică întrebări despre ce înseamnă să te rupi de propriile rădăcini și care este

prețul acestei deconectări. Forțele supranaturale nu sunt doar amenințări exterioare, ci declanșatori ai unei crize de identitate și conștiință. Pe măsură ce spațiul fizic se închide (apartamentul devine un labirint), spațiul interior se deschide, iar personajul este obligat să își pună întrebări esențiale: Cine sunt? Ce port în mine fără să știu? Ce aleg să uit?

Criticii de film au reacționat pozitiv la Rosario, evidențiind atmosfera claustrofobică și tensiunea constantă, fiind descris ca „un thriller înfricoșător cu multe surprize”, subliniind echilibrul dintre groază și umor negru. De asemenea, performanța actriței Emeraude Toubia este lăudată, fiind considerată una dintre cele mai captivante protagoniste din acest tip de narațiune. Așadar, filmul merită văzut nu doar de fanii genului, ci și de cei care caută în cinema o poveste bine articulată, încărcată de semnificații.

Motel Destino

Evadare din traumele prezentului prin erotism

Competiția Festivalului de la Cannes a fost zguduită anul trecut de un film pe cât de puternic, pe atât de controversat: Motel Destino, al brazilianului Karim Aïnouz - un amestec de film erotic, psihologie, thriller noir, voyeurism și fragilitate.

Când spui erotism te gândești mai degrabă la filme porno sau la încercări eșuate de entertainment superficial, precum Fifty Shades of Grey, care a reușit să fie mai degrabă penibil decât incitant. Însă

Motel Destino își ia genul în serios și explorează atât latura fizică, dar și pe cea psihologică, instinctuală, aproape primară a erotismului, pe cât de naturală și fără judecată, pe atât de stranie în anumite contexte.

Când spui thriller noir te aștepți la culori întunecate și ucigași, la un soi de apăsare.

Motel Destino este însă un noir luminat în mare parte de un soare strălucitor, arzător pe alocuri, filmat în culori stridente și cu o coloană sonoră

ca dintr-o petrecere de vară pe malul mării.

Este povestea Dayanei, care se află într-o căsnicie abuzivă cu fostul ofițer de poliție Elias, proprietarul Motelului Destino. Este povestea tânărului Heraldo, în vârstă de 21 de ani, care ajunge la motel după ce a dat-o

în bară și are nevoie de un loc pentru a se ascunde, iar Dayana devine curioasă și îl lasă să rămână. Este povestea celor doi, care, pe măsură ce intră într-un dans al puterii și al dorinței, croiesc un plan periculos pentru libertate.

Un motel al dragostei brutale și funcționale, lângă plajă, în statul Ceará, din nordestul Braziliei, un loc în care zgomotul extazului sexual se aude prin pereți, în care drogurile, teroarea și violența sunt la ele acasă. Un loc din care cuplul este sortit să fie expulzat, ca Adam și Eva din Grădina Edenului.

„Motel Destino pictează un portret al personajelor care caută să-și satisfacă pasiunea și să-și creeze propriul destin. Un portret intim și universal al unui tineret lipsit de viitor şi speranţă din cauza unei elite dominatoare şi despotice, împotriva căreia violența este singura armă ce afirmă dorința și vitalitatea cuiva” - Karim Aïnouz.

Motel Destino se vede în cinematografele din România din 9 mai, distribuit de Bad Unicorn.

Liga Umbrelor

Când în joc e familia, nici promisiunile cu litere de sânge nu mai contează

Atunci când faci o promisiune cu litere de sânge și o încalci, urmările nu pot fi decât devastatoare. De la regizorul Joe Carnahan, cunoscut pentru stilul său exploziv și ritmul alert din filme precum The A-Team sau Smokin’ Aces, ajunge, din 9 mai, în cinematografele din România, filmul Shadow Force (Liga umbrelor), un Thriller de acțiune cu accente dramatice, în care dragostea și loialitatea familială devin arme letale într-o vânătoare nemiloasă, alimentată de răzbunare.

„Oricât de departe ați călători sau oricât de bine v-ați ascunde, tot o să vă găsesc”. Această promisiune amenințătoare capturează esența tensiunii care mocnește fără oprire pe parcursul celor 104 minute ale filmului. În centrul poveștii se află doi foști agenți de elită, Isaac (Omar Sy) și Kyrah (Kerry Washington), care, în urmă cu opt ani, au fost recrutați de Jack (Mark Strong) în Liga Umbrelor, o organizație secretă, aparent dedicată unui scop nobil, dar cu metode brutale. Sub pretextul că făceau „munca murdară a Domnului”, cei doi erau trimiși în misiuni periculoase pe tot globul. Singura regulă a Ligii era clară și absolută pentru toți membrii: odată ce ai intrat în

Liga Umbrelor, nu mai există nicio cale de ieșire. Însă viața nu urmează reguli, nici măcar pe cele scrise cu sânge.

Atunci când Isaac și Kyrah se îndrăgostesc şi în viața lor apare un copil, cei doi iau o decizie care le va schimba destinul pentru totdeauna și aleg să înfrunte ceea ce nu le-a fost niciodată permis: libertatea. Încălcând singura regulă a Ligii, dispar în umbră, lăsând în urmă viața dominată de violență. Dar trecutul nu rămâne îngropat. Jack, fondatorul Ligii acum destrămate, nu acceptă plecarea celor doi, iar din cenușa pierderii se naște o dorință de răzbunare

supremă. Și nimic nu-l va opri până nu va distruge ce au ei mai de preț: copilul lor.

Kerry Washington și Omar Sy aduc pe ecran o chimie puternică și credibilă, iar personajele lor reflectă o transformare rară în genul action-thriller: de la asasini profesioniști la părinți disperați să-și salveze fiul. Filmul lui Joe Carnahan nu se limitează doar la scenele pline de adrenalină și urmăriri spectaculoase, ci explorează teme mult mai profunde: alegeri imposibile, prețul uriaș al libertății și datoria față de familie. Într-o lume în care niciodată nu scapi de umbrele trecutului, Liga umbrelor se centrează pe o idee fundamentală: dragostea și familia sunt mai presus de orice regulă, iar pentru a le apăra, sacrificiile sunt inevitabile.

Hurry Up Tomorrow

The Weeknd își încheie trilogia

muzicală

cu

un film manifest

Extensia cinematografică a albumului Hurry Up Tomorrow, lansat de artistul The Weeknd la începutul anului 2025, va ajunge în cinematografe pe 16 mai. Regizat de Trey Edward Shults, cunoscut pentru filmele Waves și It Comes at Night, acest Thriller psihologic electrizant spune povestea suprarealistă a unui muzician insomniac, o proiecție ficționalizată a pop-starului The Weeknd, rol pe care îl joacă însuși artistul.

Pe marele ecran, cântărețului

The Weeknd, desemnat „Cel mai popular artist din lume” de Guinness World Records în 2023, i se alătură doi dintre cei mai în vogă tineri actori ai momentului: Jenna Ortega, care a evoluat în ultimii ani de la o prințesă Disney la o regină a producțiilor Horror, și Barry Keoghan, care a cunoscut faima internațională după rolul său remarcabil din Saltburn, dar cu prezențe notabile și în The Killing of a Sacred Deer, al lui Yorgos Lanthimos, sau Bird, cel mai recent film regizat de Andrea Arnold.

devine ghidul său într-o lume în care granițele dintre realitate și vis se estompează.

și albumul, abordează subiecte precum condiția artistului, lupta interioară asociată statutului de superstar, izolarea, dependența de momentele de glorie, dar și efectele negative ale presiunii industriei și ale episoadelor dificile din carieră. Într-un interviu recent, artistul Abel Makkonen Tesfaye, cunoscut publicului sub numele de scenă

Pe scurt, The Weeknd pornește într-o călătorie existențială alături de Anima (Jenna Ortega), o prezență enigmatică și fascinantă, care

Hurry Up Tomorrow este o odisee profund emoțională, construită din imagini puternice și susținută de o coloană sonoră intensă. Pe măsură ce drumul devine tot mai introspectiv, artistul este forțat să-și confrunte propriile temeri, fragilități și dorințe. Un rol esențial în dinamica poveștii îl joacă Lee (Barry Keoghan), managerul muzicianului, un personaj ambiguu care adaugă tensiune și complexitate parcursului protagonistului.

The Weeknd, a sugerat că acest proiect ar putea marca momentul în care se desparte definitiv de acest alter ego muzical, oferind astfel un final simbolic carierei sale sub această identitate muzicală. De altfel, albumul Hurry Up Tomorrow

încheie trilogia muzicală începută cu After Hours, în 2020, și continuată cu Dawn FM, în 2022. Hurry Up

Hurry Up Tomorrow, filmul

Tomorrow este mai mult decât un film sau un album – este o călătorie în universul artistic al unui creator vizionar, care promite să rămână în conștiința publicului, amestecând imagini, sunete și emoții într-un mix memorabil.

Misiune imposibilă:

Apocalipsa A.I. și ultimul salt al lui Tom Cruise

În prima parte, Mission: Impossible - Dead

Reckoning Part One, Ethan Hunt nu mai urmărea

doar o persoană, ci o idee. „Entitatea”, o inteligență artificială malefică, era pe cale să rescrie realitatea. Împreună cu echipa sa, Ethan a fost nevoit să se confrunte cu un haos global, care a culminat într-o misiune dramatică, dar nereușită. Totul s-a încheiat în 2023 cu un final deschis și dureros, lăsându-l pe Ethan într-o cursă contra cronometru.

Acum, la 62 de ani, Tom Cruise își continuă pasiunea pentru cascadorii extrem de periculoase, înfruntând moartea, în a opta parte a francizei Mission: Impossible și se pare că aceasta va fi ultima misiune. Cum altfel ar putea un actor ca el, care deja și-a făcut un renume din asta, să impresioneze publicul decât printr-o nouă serie de cascadorii „dincolo de imposibil”? Lumea întreagă va avea parte de premiera mondială a Mission: Impossible - The Final Reckoning pe 14 mai, la Festivalul de Film de la Cannes, urmând ca filmul să explodeze în cinematografe, inclusiv în România, pe 23 mai. Indiferent dacă acesta marchează sfârșitul francizei sau doar o nouă etapă, Cruise se lansează din nou într-o misiune colosală.

Ultimul dans?

Există zvonuri că The Final Reckoning / Răfuială finală ar putea încheia saga Mission: Impossible. Cruise și regizorul Christopher McQuarrie au discutat despre a pune punct francizei, însă cine poate ști cu siguranță ce se va întâmpla?

E ca și cum ai spune „Nu mai beau niciodată” după o noapte în care ai petrecut un pic prea mult: poți să fii serios, dar nimic nu este imposibil. Cert este că acest capitol continuă acțiunea din Mission: Impossible - Dead Reckoning Part One, cu Ethan Hunt în continuare urmărind sau fiind urmărit de „Entitatea” – o inteligență artificială malefică ce amenință umanitatea. De asemenea, sigur este și că trebuie să ne așteptăm la spionaj la nivel global, dileme etice și cel puțin o scenă care vă va lăsa cu gura căscată – da, Cruise chiar face toate acele cascadorii! Desigur, intriga în totalitatea ei rămâne un secret,

dar este clar că filmul va oferi o doză mare de adrenalină și imagini spectaculoase. Vom vedea o luptă cu o inteligență artificială care nu este doar o simplă invenție de laborator, ci o amenințare reală ce aduce cu ea groaza „SkyNet” din Terminator.

Distribuția -

un adevărat dream team

Mission: ImpossibleRăfuială finală revine cu aceleași fețe familiare: Ving Rhames, Simon Pegg, Hayley Atwell, Vanessa Kirby, Pom Klementieff și Henry Czerny. La fel, Angela Bassett și Esai Morales se întorc în roluri importante. Surpriza apare cu Rolf Saxon, care revine după o absență de 29 de ani, din primul film din 1996. Și, nu în ultimul rând, apar noi veniți: Katy O’Brian, Tramell Tillman și Stephen Oyoung, care vor adăuga noi dimensiuni acestei povești complexe.

Filmat în locații spectaculoase, cum ar fi Marea Britanie, Malta, Norvegia și Africa de Sud, filmul reflectă călătoria protagonistului - o cursă nebunească, de neînfrânt, dar și periculoasă. Inițial programat să fie filmat împreună cu prima parte, producția a întâmpinat obstacole, de la pandemia globală la greva actorilor.

Cu toate acestea, Cruise a continuat să urce pe munte, să sară de la înălțimi și mai amețitoare și să alerge chiar mai repede, sfidând vârsta pe care o are.

Un

blockbuster

cu un buget imens

Cu un buget estimat de peste 400 de milioane de dolari, The Final Reckoning nu este doar un alt film de acțiune, ci un eveniment global, o lecție de cinematografie la cele mai înalte standarde, având în vedere comparațiile cu Top Gun: Maverick. În acest caz, totul este la o altă dimensiune. Premiera în afara competiției la Cannes este o alegere strategică, dar și elegantă, care transmite că această peliculă nu este doar pentru încasări record, ci pentru a deveni un film de autor, care duce genul de acțiune la un alt nivel. La Cannes, covorul roșu va fi plin de vedete, iar toată lumea

va urmări cu atenție fiecare mișcare a lui Tom Cruise, care sigur va veni cu ceva surprize și cascadorii ce se vor viraliza în mediul online.

Ajungem acum la întrebarea: este acesta sfârșitul pentru Ethan Hunt? Probabil, dar Cruise pare a fi fără vârstă. Sexagenarul continuă să fugă, să sară și să realizeze cascadorii extrem de periculoase fără teama de moarte. Deși există zvonuri că acesta ar putea să cedeze ștafeta, există speranțe ca sprinturile sale prin tuneluri și flăcări să continue și dincolo de partea a 8-a a francizei. Mission: Impossible – Răfuială finală va fi un spectacol hollywoodian în adevăratul sens al cuvântului – un tur de forță al ambiției și nebuniei fizice pure. Fanii abia așteaptă să îl vadă, iar unii chiar cred că acest film va marca un turneu de adio pentru Hunt, chiar dacă, pentru Cruise, aceasta poate fi doar o altă misiune imposibilă.

Lilo & Stitch

ÎDe la animație la live-action

încă din 2018, moment

n 2002, Lilo & Stitch a reușit să spargă tiparele Disney, aducând pe marile ecrane o animație hand-drawn care a izbutit să spună o poveste simplă într-un mod care a câștigat inimile iubitorilor de animații de pretutindeni - ce înseamnă să fii diferit într-o lume care încearcă să te conformeze, dar și cum familia și iubirea au puterea de a te vindeca și de a te face să te simți complet. Acum, la două decenii distanță, povestea celor două personaje memorabile, Lilo și Stitch, se întoarce, dar de data aceasta în format live-action, cu o nouă interpretare vizuală, care promite nu doar să reîntărească legătura cu fanii din trecut, dar și să capteze atenția noii audiențe. ce aceasta trecut,

Wicked pentru a prelua rolul de regizor the Shell with Shoes On

va ajunge în cinematografele din lume în mai, însă drumul parcurs până aici nu a fost unul scurt. Cu toate că ideea unui remake live-action a plutit în aer încă din 2018, moment care a marcat primele discuții despre proiect, de abia în 2020, regizorul John M. Chu (cunoscut pentru producții precum ), a fost luat în calcul pentru a prelua rolul de regizor al filmului, ajungând rapid să fie înlocuit de Dean FleischerCamp (îndrăgit pentru March the Shell with Shoes On). Cu toate acestea, planurile de distribuție rămâneau incerte, existând zvonuri că producția ar putea rămâne exclusiv pe platforma Disney+, fără a vedea lumina marilor ecrane. Scenariul remake-ului este semnat de Chris Kekaniokalani Bright, în timp ce Mike Van Waes a fost implicat în dezvoltarea primelor versiuni,

încă din 2018. În cazul originalului animat, atât Chris Sanders (care tocmai a regizat unul dintre cele mai apreciate filme de animație din 2024, The Wild Robot), cât și Dean DeBlois (How to Train your Dragon) au contribuit la scenariu, pe lângă rolul lor din regie. Totuși, deși Sanders nu mai ocupă de data aceasta scaunul regizoral, acesta are în continuare un rol important în film, dând glas vocii lui Stitch, micuțul extraterestru haotic.

În ceea ce privește restul distribuției, în rolul celuilalt personaj principal, Lilo, o regăsim pe Maia Kealoha, o tânără actriță de origine hawaiiană, care avea doar 7 ani când a fost distribuită în rol, în urma unei căutări intense la nivel național. Sora mai mare a acesteia, Nani, este interpretată de Sydney Agudong (On My Block), care o înlocuiește pe Tia Carrere, cea care i-a dat voce lui Nani în filmul original. Totuși, nici Carrere nu dispare complet din peisaj, interpretând rolul doamnei Kekoa, asistentul social responsabil de cazul celor două surori. De menționat că în producția din 2002, rolul asistentului social este acoperit, în stilul său inconfundabil, de Cobra Bubbles, un fost agent CIA. Fanii pot, totuși, răsufla liniștiți, căci Cobra nu a dispărut complet, fiind interpretat acum de carismaticul Courtney B. Vance (The People vs. O.J Simpson, 12 Angry Man). Personajul David, iubitul surfer al lui Nani, îi revine lui Kaipo Dudoit (My Partner), iar vocea sa din animația originală, Jason Scott Lee, revine și el în remake ca manager de lū au. Nu în ultimul rând, Amy Hill, vocea excentricei doamne Hasagawa, apare și ea în rolul lui Tūtū, vecina grijulie a celor două surori. Când vine vorba de partea extraterestră a distribuției, îi regăsim pe Zach Galifianakis, distribuit în rolul

savantului extraterestru nebun care l-a creat pe Stitch, Dr. Jumba Jookiba, precum și pe Billy Magnussen, în rolul lui Pleakley, un agent al Federației Galactice Unite.

Cu toate că introducerea unor noi personaje lasă să se întrevadă anumite schimbări, totul indică faptul că Lilo & Stitch va păstra, în linii mari, sinopsisul poveștii originale. Acțiunea se construiește în jurul micuței Lilo, o fetiță inteligentă și nonconformistă, care locuiește în Kaua i alături de sora sa mai mare, Nani, care a devenit direct responsabilă de copilă în urma morții părinților lor. Odată cu pierderea familiei, viața lor devine una dezechilibrată - în timp ce Lilo nu reușește să se integreze la școală și să găsească un numitor comun cu oamenii din jurul său, Nani încearcă să deslușească relația tensionată cu micuța, încercând din greu să ocupe și rolul de soră, dar și de figură parentală. Așa ajunge Lilo, în urma unui gest impulsiv, să adopte un „cățeluș” de la adăpostul local de câini.

Distracția începe atunci când descoperim că animăluțul ales este, în realitate, Experimentul 626, Stitch - o creatură simpatică, scăpată de sub control și vânată de extratereștii din Federația Galactică Unită. Stitch este, după cum fanii deja cunosc acest lucru, un dezastru ambulant, care, în ciuda haosului pe care îl declanșează, reușește să formeze cu Lilo o legătură profundă și autentică, oferind în toată această călătorie presărată cu numeroase peripeții, un nou sens conceptului hawaiian de familie, ohana. Povestea celor doi poate fi urmărită în premieră în România începând cu 23 mai și este o mărturie reală că unele povești nu îmbătrânesc niciodată, ci se transformă și se adaptează noii generații.

Odată

Exorcizarea Al Pacino, în haine de... preot

După 27 de ani de la rolul Diavolului din The Devil’s Advocate, Al Pacino se apropie din nou de genul Horror, dar, de această dată, în haine de preot, în The Ritual / Exorcizarea. Sinopsisul sună promițător: doi prelați, unul cu credința zdruncinată, Joseph Steiger (Dan Stevens), și altul care se confruntă cu un trecut zbuciumat, Theophilus Riesinger (Al Pacino), sunt nevoiți să colaboreze pentru a salva o tânără posedată, într-o serie de exorcizări ce par imposibil de dus la capăt. Povestea are rădăcini reale, scenariul bazându-se pe faimosul caz al Emmei Schmidt, una dintre cele mai documentate exorcizări din SUA. The Ritual nu este singura peliculă a regizorului David Midell pentru care acesta se inspiră din evenimente adevărate, The Killing of Kenneth Chamberlain (2019), cu care acesta a câștigat la Festivalul de Film din Austin, fiind inspirat din evenimentele ce au condus la uciderea lui Kenneth Chamberlain Sr., un veteran afro-american cu tulburare bipolară.

Dacă ar trebui să amintim toate nominalizările și distincțiile lui Al Pacino, a cărui prezenţă în film fac din Exorcizarea un must see, probabil că nu ne-ar ajunge o întreagă pagină pentru a termina, dar merită amintit Oscarul câștigat în 1993 pentru Scent of a Woman și premiile

Stevens are în portofoliu un Teen Choice Award pentru rolul din Beauty and the Beast, dar și trofeul pentru cel mai bun actor la BloodGuts UK Horror Awards pentru pelicula

The Guest. Tânăra posedată, Emma Schmidt, este jucată de Abigail Cowen (Chilling Adventures of Sabrina), iar din distribuție fac parte și Ashley Greene (Twilight) și Patricia Heaton (Beethoven), în roluri-cheie în lupta contra demonului.

În echipa de producție, alături de Midell, îi regăsim pe scenaristul Enrico Natale (The Killing of Kenneth Chamberlain), dar și pe producătorii Andrew Stevens (The Boondock Saints), Ross Kagan Marks (Walking with Herb) și Mitchell Welch (Fast Charlie). Exorcizarea va „poseda” cinematografele din 30 mai și dacă Al Pacino în sutană nu e un motiv suficient de bun, simplul fapt că povestea este bazată pe fapte reale este un argument destul de bun pentru a ajunge, chiar și din pură curiozitate, în obscuritatea sălii de proiecţie.

BAFTA pentru The Godfather și Dog Day Afternoon. Interpretul partenerului său de „ritual”, Dan Stevens, nu este un străin în ceea ce privește filmele de groază, acesta interpretând roluri precum un fost misionar în Apostle (2018) sau un exmilitar în The Guest (2014). În ceea ce privește premiile,

Dar

CDevil May Cry

mai mult am plâns eu

ei de la Netflix au acest obicei să ia câte un IP arhicunoscut care are deja la bază un fanbase considerabil de mare, să facă propria adaptare și, ulterior, să reușească incredibila performanță să îi enerveze pe toți fanii respectivi, s-o dea în bară într-un stil major și să piardă niște milioane de dolari, asta doar pentru că au vrut ei să facă ceva puțin diferit. Și asta ne aduce la subiectul de azi, Devil May Cry. Unul dintre cele mai bine vândute jocuri video ale companiei Capcom, alături de Resident Evil și Street Fighter, Devil May Cry a debutat în 2001 și de atunci s-a bucurat de un succes uriaș, având multiple sequel-uri, care au devenit din ce în ce mai bune. Cumva, însă, în afară de o mini-serie veche de vreo 15 ani, nimeni nu s-a gândit să facă vreo adaptare a jocului într-un serial sau în vreun film. Până acum.

Când am văzut că Netflix urmează să lanseze o animație de

la cei care au făcut Castlevania am fost în aceeași măsură bucuros, dar și sceptic. De regulă, în ultima vreme, bunele intenții ale producătorilor creativi care se ocupă de genul ăsta de proiecte sunt presărate de „căsuțe” care trebuie bifate și, care, din păcate, n-au nicio legătură serialul în sine: diversitate culturală când nu e cazul, casting total greșit, făcut pe alte criterii decât talentul etc. Și, deși părea aproape imposibil, „căsuțele” astea s-au regăsit și în Devil May Cry. Povestea e foarte simplă și pare că nu prea poți să dai greș cu ea. Dante, personajul principal, este un vânător de monștri, extraordinar de priceput, dar care ar prefera să mănânce pizza și să nu facă nimic. Are o sabie uriașă, două pistoale și face din fiecare misiune o joacă personală. E un personaj în jurul căruia poți lejer să creionezi o poveste, mai ales că oamenii deja sunt obișnuiți cu el, și cât timp nu divaghezi de la source material nu prea ai cum

să dai greș, fanii sunt bucuroși și toată lumea iese bine. Eh, de data asta nu prea.

Să dăm Cezarului ce e al Cezarului, Dante e de departe cea mai bună parte din serial. Au reușit să se apropie foarte mult de varianta lui din jocurile video. Și totul părea că merge bine după primele două episoade. Problema e că Dante nu e singurul personaj principal în propria lui poveste. Nu! Ca sexul frumos să nu se simtă nereprezentat, creatorii s-au gândit că ar trebui să existe și un personaj principal feminin, Lady, care ocupă cam jumătate din screen time-ul serialului, cu o poveste care nu interesează pe nimeni și, în general, e un personaj insuportabil, care le știe pe toate și care mi-a stricat toată bucuria de a mă uita la serial. De ce? Numai ei știu. Per total, serialul nu e rău, dar mi-ar fi plăcut să fie mai mult Dante, atât! O să vină ea ziua când o să facă Netflix ceva și n-o să-l schimbe să-l facă ei mai „bun”?

zilesinopti.ro/arta-cultura

Vodafone sustine capitolul

Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.

aRTE ViZUaLE

ANDREI COZLAC | “Relația între temporalitate și artă este foarte subiectivă”

Capitolul Artă & Cultură este susținut de

PERFORMiNG aRTS

PATRICIA APERGI | „A crea și a descoperi sunt sinonime în modul în care concep dansul”

Prin identitatea și emoțiile lui Kaari Upson

Kaari Upson a fost una dintre cele mai importante artiste americane ale generației sale. În ciuda morții sale premature din 2021, a lăsat în urmă o moștenire artistică profund personală și versatilă, care cuprinde sculptură, desen, performance, film și pictură.

Lucrările sale abordează teme complexe, precum identitatea, corpul, relațiile, pierderea și boala, adesea cu un puternic nucleu emoțional. Muzeul Louisiana dinCopenhaga prezintă prima expoziție retrospectivă a lucrărilor lui Kaari Upson de la moartea sa. Doll House - A Retrospective, deschisă publicului în perioada 27 mai - 26 octombrie, invită publicul în universul unic al lui Upson, în care părți ale corpului, obiecte și figuri fantastice se îmbină în lucrări care sunt deopotrivă captivante și tulburătoare.

„În arta mea nu există limite fi xe, este mai degrabă o narațiune fragmentată plină de fisuri și deschideri, în care poți intra și ieși oriunde dorești” - Kaari Upson. A reușit să creeze o punte între personal și universal, făcându-și lucrările relevante pentru mai multe generații. Inspirată de figuri emblematice precum Louise Bourgeois și Mike Kelley, a combinat abstracția cu figurația în lucrări care îmbină pictura și sculptura. În lucrarea sa Alice In An Underworld, a scanat 3D și a mărit casa de păpuși din copilărie la dimensiuni naturale, transformând-o într-o explorare aproape maniacă a memoriei și traumei. Pătrunde în straturile ascunse ale vieții americane, în timp ce sondează întrebări mai profunde despre ce înseamnă să fii om la începutul secolului al XXI-lea.

care nu a vorbit niciodată, a explorat casa arsă a acestuia și a creat o lume fictivă în jurul său. Proiectul, bogat în păpuși, videoclipuri și imagini, a devenit un experiment suprarealist, ani de zile de autoficțiune, în care alter ego-ul lui Upson și Larry există unul lângă celălalt.

Spre finalul vieții sale, artista a devenit tot mai preocupată de a da o formă artistică relației cu mama sa.

Arta lui Upson îmbină adesea fantezia cu realitatea, mai ales în The Larry Project (20072012). Inspirată de un vecin din copilărie cu

Intimitatea relației dintre cele două, dar și fragilitatea vieții devin teme importante ale expoziției. Un punct culminant este instalația Mother's Legs, care simbolizează confortul copilăriei, confruntând în același timp privitorul cu greutatea emoțională a pierderii și a memoriei, un fel de „creație forestieră” din trunchiuri de copaci, formate peste mulaje ale genunchilor lui Upson. Conversația este continuată de Foot Face, o serie de 140 de desene în culori puternice, care privește relația celor două dintr-un unghi dramatic și personal.

fotografi

FotoGeorge Popovici

ANDREI COZLAC

„Relația între temporalitate și artă este foarte subiectivă”

Luna mai se relevă a fi cu adevărat plină pentru Andrei Cozlac, reputatul artist vizual fiind curatorul secţiunii New Media din cadrul Romanian Creative Week (RCW), care promite a fi cel mai mare show de video mapping din România şi care se va desfăşura în perioada 14-26 mai, la Iaşi, gazda obişnuită a evenimentului dedicat industriilor creative din întreaga Europă. Pe de altă parte, la Craiova, pe 26 mai, va avea loc Gala Premiilor UNITER 2025, iar Andrei Cozlac este nominalizat la categoria ‘Cel mai bun video design’ pentru memorabilul spectacol Mary Stuart, pus în scenă de către Andrei Şerban la Teatrul Naţional din Bucureşti, deci este foarte posibil ca un al treilea trofeu UNITER să intre anul acesta în palmaresul său, după cele câştigate în 2019 (Premiul special pentru video-mapping) şi 2022 (Premiul pentru video design-ul spectacolului Plugarul şi Moartea). Dat fiind faptul că ANDREI COZLAC a semnat partea video şi pentru recenta premieră a operei Procesul lui Eichmann de la ONB şi lucrează acum la pregătirea unui proiect muzical inedit, The Story of 1900. A Jazz Suite, suma de curiozităţi a fost prea mare pentru a nu încerca să obţinem chiar de la artist câteva insight-uri despre... timpul, timpii şi timpurile artistului Andrei Cozlac.

Andrei, dacă avem în vedere colaborările tale recente la Mary Stuart, piesă scrisă în 1800 şi care se petrece prin 1550, opera Procesul lui Eichmann, care ne reaminteşte de istoria secolului XX, dar şi viitorul spectacol The Story of 1900, pare a-ți face o plăcere deosebită să călătorești ca artist în diferite epoci. Ce loc sau poziţie îi conferi timpului în arta ta?

Asta e o întrebare foarte faină, cu care m-am confruntat într-o instalație pe care am făcut-o în Iași, la Casa Pogor, și anume Salonul “Junimii” [creată pentru redeschiderea Muzeului “Vasile Pogor” – Casa Junimii în 2022 - n.r.], la care ceva nu-mi ieșea tocmai pentru că eu gândeam foarte în prezent, iar lucrurile au început să se lege doar în momentul în care mi-am reglat cu mine însumi perspectiva din care vreau să le privesc. Mi-am zis atunci în felul următor: ‘Nu vreau să fac o ilustrare a Salonului Junimii, ci vreau să devin unul dintre junimiști, să am un moment de inspirație cu care să particip cu ei la întrunirile respective‘. Cumva, ajunsesem de fapt la concluzia că eu, prin tipul acesta de intervenții video, pot să deschid un soi de experiențăpersonală, dar și publică - spre o anumită perspectivă temporală, nu neapărat ca întoarcere în trecut, ci ca atmosferă sau stare, iar timpul devine irelevant în aceste condiţii. Cel mai bun exemplu e spectacolul Plugarul și Moartea [spectacol al Teatrului Naţional “Vasile Alecsandri” Iaşi - n.r.], făcut de

www.zilesinopti.ro

Silviu Purcărete, care e un text de pe la 1500 şi care se bazează pe o componentă video foarte proeminentă, foarte complexă. Din punctul meu de vedere, relația între temporalitate și artă este foarte subiectivă, adică eu o folosesc pentru a accesa niște zone pe care fizic nu pot să le accesez, dar asta nu mă oprește mental să intru într-o anumită vibrație a textului sau a viziunii regizorale. Pentru că și la Mary Stuart, acțiunea se întâmplă într-un anume trecut, dar ea este destul de bine racordată la prezent, adică nu e specificat clar când se întâmplă. Costumele sunt moderne, spațiul este foarte sugestiv și atunci eu pot veni cu izul perioadei respective, dar nu în sens ilustrativ.

În ce raport te afli cu timpul, dincolo de artă? Erai abia în liceu când ai devenit pasionat de video pentru că... “voiam ceva care să mă lase să mă joc cu timpul”. Cum ajunge timpul să devină o preocupare pentru un adolescent care, teoretic, n-ar trebui să aibă grija lui?

Într-adevăr, problematizarea timpului are loc odată cu vârsta. Pe măsură ce îmbătrânim și corpul începe să scârțâie, fiindcă se scurtează lifespan-ul nostru, începem să ne reevaluăm raportarea la timp, dar eu, ca licean, l-am privit atunci dintr-o perspectivă mai ludică și mai efervescentă. Trecusem deja prin grafică, fotografie, pictură şi sculptură - care erau foarte expresive vizual, dar foarte statice ca mediu -, dar m-am

oprit până la urmă în video, pentru că acesta avea ceva diferit față de celelalte medii, în sensul în care exista un flux al transformării, care poate fi perpetuu la un moment dat. Poate avea o durată definită, dar poate să intre și într-o buclă, să fie perpetuu, să fie generativ... lucru pe care l-am întâlnit, de altfel, și în primele proiecte de teatru. Când am început colaborările în teatru, am înțeles de ce eram atras de zona asta abia atunci când mi-am dat seama că era un punct comun între video și teatru, și anume: ambele au nevoie de timp să existe. Video nu poate să existe într-un frame, video poate să existe într-un timeframe, la fel ca un spectacol de teatru... se întâmplă în timp și are o evoluție sau involuție, mă rog, nu contează, dar există o dinamică a lucrurilor. Cumva, cred că eu m-am așezat în perimetrul ăsta tocmai din dorința de a nu fi static, de a nu mă opri într-o poziție pietrificată, ca în sculptură, unde e foarte fix totul... mă refer la cea clasică, nu la sculpturile cinetice și alte nebunii, de care, iarăși, sunt atras. [...]

Mary Stuart

Foto - Mircea I Anca

Procesul lui Eichmann

Foto - Radu Martin

Plugarul si Moartea

Foto - Iulian Ursachi

Spații artistice emergente la RAD Art Fair 2025

ÎPLATFORM nu este doar o nouă secțiune a târgului, ci o inițiativă care reflectă angajamentul RAD Art Fair față de susținerea formelor emergente de expresie artistică. Aceasta recunoaște importanța spațiilor independente în revitalizarea discursului contemporan, în stimularea experimentului și în conturarea unor rețele alternative de producție și expunere a artei. Prin această inițiativă, RAD creează un spațiu de dialog între artiști, curatori și public, punând în evidență tendințele actuale de descentralizare, colaborare și hibridizare a practicilor artistice.

Un element definitoriu al secțiunii

PLATFORM este programul de mentorat dedicat galeriilor participante. Fiecare spațiu emergent din această secțiune este sprijinit de o galerie cu experiență, într-un cadru colaborativ menit să faciliteze schimbul de cunoștințe, dezvoltarea profesională și integrarea într-un circuit artistic mai amplu. Secțiunea reunește șase spații și galerii cu practici distincte și viziuni angajate: Atelier 35 (București), Cazul 101 (București), Gloriae (Craiova), Himera (Timișoara), Lutnița (Chișinău) și Pharmakon (București). Aceste inițiative reflectă nu doar diversitatea geografică a scenei artistice din România și Republica Moldova, ci și complexitatea abordărilor curatoriale emergente, care se revendică din zone precum arta participativă, new media, arta post-digitală sau practici colaborative.

ntre 22 și 25 mai, RAD Art Fair revine la București cu cea de-a treia ediție, reafirmânduși rolul determinant în consolidarea scenei de artă contemporană din România. Lansat în 2023, RAD Art Fair este un târg anual de artă contemporană, care reunește galerii, artiști și instituții din România, Polonia, Austria, Belgia și Germania. Una dintre noutățile majore ale acestei ediții este lansarea secțiunii PLATFORM — un demers curatorial dedicat spațiilor emergente care inovează în domeniul artistic și contribuie activ la redefinirea peisajului cultural regional.

Cazul 101, fondat în 2018, a evoluat dintrun proiect artist-run activând inițial în spații neconvenționale, precum o grădiniță dezafectată sau un garaj. Din 2021, galeria a început să își desfășoare activitatea în cadrul Atelierelor Malmaison din București, prezentând atât artiști consacrați, cât și emergenți și colaborând cu instituții din Berlin și Paris. Programul său curatorial este definit de o abordare experimentală, explorând intersecții între medii tradiționale și new media.

Lutnița, inaugurată în toamna anului 2022, de artistul moldovean Andrei Sclifos, cu sprijinul Fundației Plan B din Cluj, promovează artiști emergenți și consacrați din Moldova și alte regiuni. Galeria se remarcă prin proiecte curatoriale care evidențiază patrimoniul artistic divers al zonei.

Lutnița - Max Svitlo, Salt Salome – EDEN foto © Lucian Spataru

GLORIAE, Interior pavilion expoziție. Vizualitate si materialitate

- lucrări Adrian Nicu Ilfoveanufoto © galeria-2024

Gloriæ din Craiova se distinge prin proiecte curatoriale ambițioase, colaborând cu artiști precum Sorin, Adrian și Nicu Ilfoveanu, organizând expoziții care explorează materialitatea și vizualitatea în arta contemporană. Este prima galerie privată de artă din Craiova, contribuind semnificativ la dezvoltarea scenei artistice locale.

Elderflower”,

Pharmakon, situată în București, este o galerie artist-run care explorează intersecțiile dintre artă, știință și tehnologie. Prin proiecte curatoriale inovatoare, galeria oferă o platformă pentru artiști emergenți care experimentează cu noi medii și concepte, contribuind la diversificarea peisajului artistic contemporan.

HIMERA, Palimpsest curatoriat de Norbert Filep

Himera din Timișoara este cunoscută pentru promovarea artei contemporane cu o abordare interdisciplinară, organizând expoziții și evenimente care încurajează dialogul între diferite forme de expresie artistică.

35,

Atelier 35 din București, cu o istorie îndelungată în susținerea tinerilor artiști, continuă să fie un spațiu vital pentru experiment și dialog artistic. Prin participarea în secțiunea PLATFORM, Atelier 35 își reafirmă angajamentul față de promovarea noilor voci în arta contemporană și față de explorarea unor teme relevante pentru societatea actuală.

PLATFORM aduce în prim-plan o scenă artistică emergentă în plină efervescență, marcând o tendință clară de extindere și profesionalizare a inițiativelor curatoriale în afara centrelor tradiționale. Orașe precum Timișoara, Craiova sau Chișinău devin puncte importante pe harta artei contemporane, iar această evoluție reflectă o maturizare a managementului cultural și a practicilor curatoriale, contribuind la consolidarea artei contemporane românești în context internațional. Vă invităm să descoperiți PLATFORM în cadrul RAD Art Fair 2025 — un spațiu vibrant al experimentului, unde inițiative independente remodelează discursul artistic contemporan și deschid noi perspective asupra rolului artei în societatea de azi.

Pharmakon, „Mullberies and

2024, foto © Răzvan Sumila

Atelier

New Paintings, group show foto © Radu Pandele

„A crea și a descoperi sunt sinonime în modul în care concep dansul”

În primul rând, eu sunt grecoaică, deci vin dintr-o ţară care este cunoscută pentru impasurile financiare şi politice prin care a trecut şi continuă să treacă. Fac parte dintr-o generaţie care s-a bucurat de luxul unei educaţii adecvate, spre deosebire de părinţii noştri, care n-au avut această posibilitate şi, prin urmare, ne-au împins spre studiu, ne-au trimis la facultăţi în străinătate, am putut face cursuri de master, doctorate şi toate celelalte. În clipa în care generaţia noastră şi-a terminat studiile PERFORMING

PATRICIA APERGI

Patricia, cu ceva vreme în urmă se spunea despre tine că eşti “coregrafa generaţiei de criză”. Cât de potrivită consideri că mai este în clipa de faţă o asemenea caracterizare?

Coregrafa Patricia Apergi, fondatoarea companiei de dans contemporan Aerites în 2006 şi a primei şcoli de coregrafie din Grecia, U(R)TOPIAS, în 2021, este actualmente una dintre cele mai puternice şi valoroase personalități din spaţiul european al artelor performative, creativitatea ei punându-şi amprenta pe expresivitatea a numeroase proiecte de teatru, operă, balet, instalaţii de artă şi dans contemporan, iar coregrafiile concepute de-a lungul timpului sub egida Aerites, precum Era poVera, TANZheimer, Cementary sau Polittes (Citizens Defeated), veritabile statement-uri cu fundament sociopolitic, au impresionat constant prin originalitatea abordării raportului individ-comunitate, în care mişcarea investită cu sens prin cercetare este esenţială în crearea vocabularului artistic. Am profitat de prezenţa coregrafei din Atena la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti/ CNDB pentru un talk pe marginea proceselor creative care au condus la cea mai recentă producţie a sa, The House of Trouble, ca să aflăm de la PATRCIA APERGI unele detalii despre modul în care se raportează la artă, deopotrivă din perspectiva propriilor convingeri şi a contextului social.

s-a declanşat însă criza financiară în Grecia, criză care a durat 10 ani şi care s-a transformat apoi într-una umanitară, care se perpetuează până

în zilele noastre, deci suntem generaţia care n-a putut să aspire la ceva cu-adevărat măreţ. Am simţit mereu că suntem în faţa unor obstacole,

The House of Trouble (coregrafie Patricia Apergi)

peste tot, în toate privinţele, că avem restricţii deopotrivă în împlinirea dorinţelor şi în satisfacerea nevoilor noastre, inclusiv cele legate de profesie şi bineînţeles că nu mă refer aici doar la artă. Suntem deci generaţia care a muncit foarte mult, dar pentru puţini bani, căutând ca măcar să ne putem trece în CV experienţa respectivă ca un fel de a investi în viitorul nostru, cu speranţa că vom fi răsplătiţi cumva la un moment dat şi, uite aşa... viaţa a trecut deja pe lângă mulţi dintre noi. Dintr-o generaţie întreagă de oameni cu aptitudini în care au investit foarte mult, mulţi dintre noi am rămas acasă, în ţara noastră, şi n-am primit nimic în schimbul acestui sacrificiu. Toate promisiunile că viaţa ne va fi mai bună şi că lucrurile o vor lua într-o altă direcţie s-au dovedit a fi minciuni, iar asta a dus la un val de plecări din Grecia, mai ales în rândul tinerilor, în principal către Vestul Europei. Deci astea sunt motivele pentru care se poate spune că eu fac parte din această “generaţie de criză”. Ne-au încurajat să visăm la stelele de pe cer, dar apoi ne-au retezat aripile şi, astfel, ne-au întors în punctul din care plecaseră la rândul lor.

Această etichetare sintetică nu cuprinde însă poezia pe care o regăsim în mare parte din coregrafiile tale. Cum s-ar putea completa prin cuvinte un portret al tău astfel încât să te reprezinte cu adevărat?

Cred că drumul pe care îl alege fiecare artist

pentru a transfera sau a transmite ce are de spus prin lucrările sale e unul foarte personal. Eu nu-mi privesc arta în termeni de a face ce-mi place, ci mai degrabă ca rezultat al unei nevoi de a exprima trăirile mele de om, de cetăţean al lumii, al acestui univers. În centrul artei mele sunt problematicile şi experienţele personale, pe care însă mă străduiesc să le transpun într-un fel cât mai deschis, cât mai poetic, desprins cumva de realitatea concretă... astfel înţeleg eu lumea şi aşa vreau s-o descriu în arta mea. Pentru mine, arta nu reprezintă un act didactic, eu nu transmit ştirile zilei, fiindcă la acelea suntem expuşi în permanenţă şi fără să vrem, deci nu e nevoie să mai fac şi eu asta. Ce fac eu, în schimb, e să traduc ceea ce ne înconjoară, acele elementele concrete care ne afectează într-un fel sau altul existenţa cotidiană, în ceva care ne poate lărgi perspectiva, ne poate deschide mintea şi ne poate face să trăim experienţele la un alt nivel... pentru mine, aceasta e o chestiune de supravieţuire a propriului eu în faţa valului de agresivitate, opresiune şi violenţă pe care îl simt uneori. Singura modalitate de a face față vieții este aceea de a pune puțină poezie în ea, de a deschide mici ferestre prin care să las lumina să intre. Altfel, din punctul meu de vedere, e sfârșitul, fiindcă ne afundăm în negură şi nu avem cum ieşi de-acolo... iar eu nu voi alege niciodată drumul ăsta. [...]

foto © Maria Chatzi

foto © Maria Chatzi

LEIGH BOWERY

Pe când era o operă de artă

Vizionar al anilor ‘80 și ‘90, neconvenţionalul artist Leigh Bowery este celebrat într-o monumentală retrospectivă la Tate Modern, iar dacă aveți programat un sejur la Londra, mergeți să vedeți de ce heritage-ul Bowery în lumea artelor performative, modei și culturii pop este de neignorat. În scurta sa viață, LEIGH BOWERY (1961-1994) și-a pus amprenta asupra artei întrun mod provocator, reinventând vestimentația și machiajul, dar și performance-ul ca formă de expresie a propriului sine, ridicat astfel la rang de operă de artă, punând sub semnul întrebării limitele canoanelor estetice, dar și normele sexuale. Expoziția de la Tate Modern explorează diversele roluri interpretate de Bowery, de la artist, performer, model şi personalitate TV, până la promotor de cluburi, creator de modă și muzician.

De la apariția lui în viața de noapte a Londrei anilor ‘80 până la spectacolele îndrăzneţe și scandaloase de mai târziu, prezentate în galerii, teatre sau pe stradă - pe care o vedea tot ca pe o scenă de performance -, lui Bowery i s-a spus sculptură umană, model nud, bețiv de vodevil, autor anarhic, suprarealist pop, clovn fără circ, piesă de mobilier mobil, artă modernă pe picioare. Impunătorul australian a luat contact inițial cu formele clasice ale artei, pentru că în copilărie a studiat muzica şi a cântat la pian, după care a continuat prin

a studia moda și designul la Royal Melbourne Institute of Technology, numai că el îşi dorea mai mult: „Îmi era atât de poftă să văd lucruri noi și să văd lumea, încât am plecat”.

Ajuns la Londra în 1980, cu un bagaj și o mașină de cusut, a devenit în scurt timp „copilul cluburilor” alternative. Prieten și coleg de apartament cu Gary „Trojan” Barnes și cu David Walls, Bowery a creat costume pentru aceștia, iar trio-ul a devenit cunoscut în cluburi drept „Three Kings”. Ne aflăm acum la Taboo, clubul de noapte deschis de Bowery împreună cu promotorul Tony Gordon în 1985, într-un subsol din Leicester Square, care, timp de câteva luni, i-a oferit șansa de a explora transformarea întrun spațiu devenit aproape instantaneu notoriu pentru sfidarea convențiilor sexuale, îmbrățișarea „polisexualismului”, atmosfera sălbatică, consumul de droguri și, nu în ultimul rând, pentru muzică.   Cluburile, dar și strada, au ţinut loc de catwalk pentru Leigh Bowery. Costumele, machiajul, perucile, pălăriile, extravagante și adesea kitsch, au fost mărturii ale plăcerii sale de a șoca prin manipularea aparenţelor legate de aspectul fizic. Lider al comportamentului excentric în cluburi, el își deforma corpul în diverse moduri, astfel încât să pară diform, însărcinat sau cu sâni.

foto

© Fitzrovia Chapel

Bowery a spus odată: „Carnea este țesătura mea preferată” și a rămas consecvent acestui lucru. A colaborat inclusiv cu Michael Clark Dance Company, pentru care a creat costume, dar a avut adesea şi scene solo în multe dintre spectacolele trupei.

La un moment dat, Leigh Bowery a devenit... o operă de artă în sine. În 1988, timp de o săptămână, la galeria Anthony D'Offay, ascuns în spatele unei oglinzi cu două sensuri, Leigh Bowery stătea întins pe un divan din secolul al XIX-lea, aranjându-se în fața propriei reflecții, în timp ce publicul îl privea stând pe podea din cealaltă parte. Instalaţia era menită să valorizeze nu doar corpul, ci și actul voyeuristic, transformând galeria într-un inedit spațiu social.

Pe Bowery îl vedem apoi ca model și muză pentru pictorul Lucian Freud, într-o serie de tablouri de mari dimensiuni, care tind să îi exagereze fizicul până la proporții monumentale şi sunt considerate actualmente printre cele mai reuşite lucrări ale britanicului. Dincolo de asta, Leigh Bowery și-a creat propriile spectacole, iar prietenul și colegul său de scenă, Boy George, a declarat despre acesta că „nu a încetat niciodată să impresioneze sau să revolte”, mai ales că, în 1990, a prezentat în clubul londonez Kinky Gerlinky performance-ul Birthing, în care simulează nașterea „copilului” său, cu prietena și asistenta Nicola Bateman „legată” de pieptul lui într-o simulare a travaliului. Nicola avea să-i devină soție

lui Bowery, cu toate că Bowery era homosexual, și inclusiv acest fapt a fost asumat ca un... „act de performance”.

În 1993, Leigh a format Minty, trupă de ArtPop ce a rezistat doar până când Westminster City Council le-a închis spectacolul de la Freedom Cafe după un singur gig... avea să fie ultima reprezentație a lui Bowery, artistul murind bolnav de SIDA la finele lui 1994. Privind retrospectiv, este pregnantă influența iconoclastului artist în creaţia unor artiști și designeri precum Alexander McQueen, Lucian Freud, Vivienne Westwood, Jeffrey Gibson, David LaChapelle, Lady Gaga sau John Galliano, dar şi în cea a numeroase trupe de Nu-Rave ori a mișcării Tranimal drag, care a pus accentul pe o abordare animalică și postmodernă a travestiului.

Partizan dedicat al experimentului în artele performative, estetica corporală, cultura cluburilor și designul vestimentar, Bowery a creat unele dintre cele mai iconice imagini ale anilor 1980 și 1990, care continuă să rezoneze în spaţiul artei contemporane post-2000. Curajos, revoluționar și original, Leigh Bowery și-a asumat până la capăt deopotrivă statutul de obiect de artă și pe cel de creator de artă. În opoziție cu Adam bis, creat de excentricul artist Zeus-Peter Lama, personajele imaginate de EricEmmanuel Schmitt în romanul Pe când eram o operă de artă

Scurtă poveste cu cinci prieteni care trăiesc într-un muzeu

Dacă iubiţi arta contemporană în variile sale forme de expresie şi aveţi drum prin Germania până la jumătatea lunii august, programaţi-vă o oprire la München să-i vizitaţi pe cei cinci prieteni care s-au adăpostit temporar la Muzeul Brandhorst, popas interesant inclusiv pentru faptul că deţine cea mai mare colecţie Andy Warhol din Europa... dar asta e o altă poveste, aşa că revenim la Five Friends, cerc de artişti intercreativi şi multidisciplinari care au avut o influenţă majoră în arta postbelică, adus acum în atenţie în cadrul unei expoziţii ce pune laolaltă toate cele cinci piese din “puzzle”: coregraful şi dansatorul Merce Cunnigham, compozitorul John Cage, pictorul şi sculptorul Cy Twombly, artistul grafic Robert Rauschenberg şi, nu în ultimul rând, pictorul Jasper Johns.

Comparat în tinereţe cu Nijinsky, MERCE CUNNINGHAM (1919-2009) a fost în avangarda dansului modern american timp de mai bine de jumătate de secol, iar colaborările sale ieşite din comun, precum cele cu fashion designerul Rei Kawakubo, muzicianul Brian Eno sau artistul plastic Roy Lichtenstein sunt considerate unanim drept

Prin ’51-‘52, în acest mediu boem, cuplul s-a împrietenit cu Rauschenberg şi Twombly, care făcuseră cunoştinţă cu ocazia colaborării pentru seria White

Apple, în care fiecare

Paintings şi împărţeau un apartament în Big Apple, în care fiecare avea să îşi definească limbajul artistic ce i-a făcut celebri.

Predecesor al curentului

vizionare. Cunnigham l-a cunoscut în anii ’40 pe JOHN CAGE (1912-1992), căruia avea să-i devină partener de viaţă şi de creaţie într-o vreme când acesta încerca să înfiinţeze un centru pentru muzică experimentală şi împreună s-au stabilit la New York, unde, printre amicii compozitorului, se numărau personalităţi precum Piet Mondrian, Marcel Duchamp, Jackson Pollock, André Breton sau Max Ernst.

până în vară în Muzeul Brandhorst.

Pop-Art, ROBERT RAUSCHENBERG (1925-2008) era atras şi de artele performative, ajungând să colaboreze nu doar cu Merce Cunningham Dance Company, dar să creeze coregrafii originale inclusiv pentru Judson Dance Theater în anii ’60, în timp ce CY TWOMBLY (1928-2011) trecea prin faza lui “primitivistă”, care l-a condus pentru câţiva ani spre sculptură. Lor li s-a alăturat JASPER JOHNS (n. 1930), care, împreună cu Rauschenberg, au impus ca formă “pictura ca obiect”. Sigur că povestea merge mai departe, spre anii ’70, iar detaliile legăturii de amiciţie dintre cei cinci sunt savuroase prin consecinţele memorabile din arta contemporană, însă, aşa cum vă recomandam la început, cel mai bine ar fi să îi aflaţi continuarea prin intermediul celor aproape 200 de lucrări expuse şi a evenimentelor performative din Festivalul Five Friends, care se desfăşoară regulat până în vară în Muzeul Brandhorst.

„Cel mai greu a fost să accept subiectivitatea meseriei”

Alina Anghel este tattoo artist, are 25 de ani, s-a născut la Bacău și a studiat pictură murală în liceu și scenografie la Colegiul Național de Arte din București. În paralel, a făcut un internship de UX/ UI în cadrul IBM, a lucrat ca make-up artist de studio și a avut multe alte joburi care au ajutat-o să se întrețină în perioada facultății. Ea ne-a povestit mai multe despre cum este să ai meseria de a desena pe corpurile oamenilor.

Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor? A fost o alegere spontană sau ceva planificat în timp? Mi-am dorit încă de la 10 ani să devin tattoo artist, dar am ales – sau poate am fost forțată – să merg pe un drum mai lung. Nici în liceu, când dorința era și mai mare, nu mi-am permis investițiile necesare să încep, așa că am decis să mă apropii cât pot de mult de diferite ramuri ale artei vizuale, să mă dezvolt cât mai mult ca artist și să ajung, într-un final, să intru „în pâine” cu un portofoliu solid. Am făcut henna, pictat pe copii, machiaj, haine, costumieră, butaforie, logo-uri, haine custom, web design – tot ce prindeam.

aLiNa aNGHEL

Ai o formare artistică clasică sau ai învățat totul din practică? Cum ți-ai defini stilul personal ca tattoo artist? Am început ucenicia într-un salon de tatuaje din București în ultimul an de facultate. A durat aproximativ un an, apoi am ales să mă mut în salonul în care activez și în prezent. Cred că sunt o „shaorma cu de toate” – deși, în general, se recomandă să îți alegi un stil și să te focusezi pe el. Și, da, înțeleg de ce e un sfat bun: tehnic, ajungi departe urmând o singură rețetă. Dar pentru mine, libertatea de a încerca orice e cea care mă satisface cel mai mult sufletește.

Ce înseamnă pentru tine un „tatuaj reușit”? Doar tehnic sau și emoțional?

Cel mai greu ca tattoo artist a fost (și încă este) să accept subiectivitatea meseriei. Pun

mult suflet în ceea ce fac, iar orice vine din exterior poate să mă dezechilibreze. Știu câtă muncă depun, dar în final totul stă în ochii privitorului. Sunt importante și munca, și percepția, dar boema din mine lucrează mai ales cu sufletul.

Cum reușești să transformi o idee vagă a clientului într-o operă de artă personală?

Cred că asta mă și animă cel mai mult: faptul că nicio zi nu seamănă cu alta. Altă poveste, altă atmosferă, altă estetică. Nu lucrez într-un singur stil – deși tind spre lucrări colorate – și tocmai asta simt că-mi oferă libertatea de a mă juca cât mai mult cu dorințele clienților.

Ai vreo poveste de client care ți-a rămas în minte și pe care o porți cu tine?

Nu am o poveste anume care să iasă în evidență – mă mândresc cu toți clienții mei. M-au făcut să plâng, m-au răsfățat, m-au emoționat de multe ori. Cât despre poveștile lor, îmi e greu să le împărtășesc. Simt că e o experiență foarte intimă momentul în care cineva vine la mine, îmi place să rămână între noi.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Cu siguranță, primele 10 tatuaje au fost o experiență de stres și anxietate. Dacă e să răspund mai concret, provocările rămân la tatuajele simetrice sau cele hiperdetaliate, în care clientul își dorește să încapă 17 povești într-un tatuaj de 2x2 cm.

Care este partea preferată a procesului: schițarea, tatuarea propriu-zisă, reacția clientului?

Aș spune că-mi plac toate etapele, dar dacă trebuie să aleg, partea mea preferată este schițarea. Mi se pare cea mai mare provocare și am emoții de fiecare dată când le arăt clienților design-ul. Îmi place și procesul efectiv de tatuare, desigur, dar acolo intervin dureri fizice, consum mare de energie, iar reacția clientului diferă mult – nu e mereu o constantă a plăcerii.

Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj? Nu știu exact ce înseamnă „tatuator bun”, dar cu siguranță aș sfătui pe oricine își face primul tatuaj să aleagă un artist cu care se simte confortabil. E un proces vulnerabil – de la povestea pe care o porți cu tine până la contactul direct cu pielea. Vei sta în durere, poate îți va fi rău fizic, poate nu-ți va plăcea schița – așa

POP CULTURE MAGAZINE

că e foarte important să simți că ai cu cine vorbi, că ai în față pe cineva care te respectă și cu care poți comunica. Apoi, uitați-vă la multe lucrări ale acelui artist – dacă vă plac majoritatea, e foarte probabil să aveți o experiență bună.

Ce obstacole ai întâmpinat în parcursul tău ca tattoo artist și cum le-ai depășit?

Oamenii au fost bucuria și provocarea cea mai mare. Fie că vorbesc despre colegi din industrie care au încercat să mă pună la colț, mai direct sau mai subtil, fie despre clienți care nu voiau să plătească sau se programau cu nume false și nu mai veneau. Am acceptat că nu pot controla lumea exterioară – lucrez constant să fiu cea mai bună variantă a mea, emoțional și profesional, și am încredere că voi rămâne înconjurată de oameni curați.

Cum vezi evoluția industriei de tatuaje în România?

Iubesc să văd din ce în ce mai multe femei în industrie. Știu că unele mă urăsc – it’s cute – dar mie îmi place asta. E o industrie încă dominată de bărbați și se simte din plin. A evoluat și la noi – avem mai multe convenții, stiluri, oportunități, cursuri. Dar cred că încă avem nevoie de mai multă educație emoțională ca să putem crea comunități reale de sprijin. Mie, personal, încă îmi e greu să mă duc la convenții – simt multă competitivitate, misoginism și agresivitate, iar valorile mele nu rezonează cu asta.

Muzica lo-fi... paliativ sau placebo?

Un sondaj american realizat de OnePool pentru CSU Global, pe un eșantion de 2.000 de persoane, arată că 60% dintre respondenți studiează mai eficient și 89% sunt mai productivi la muncă în timp ce ascultă muzică. În România nu s-au realizat sondaje de acest tip, dar ne putem da seama că muzica este o resursă utilă în îmbunătățirea concentrării prin numărul mare de playlist-uri dedicate subiectului de pe YouTube. La o simplă căutare a cuvintelor „muzică de concentrare”, printre primele rezultate se află melodii lo-fi. Sigur recunoaștem termenul sau l-am văzut în recomandările de pe platforme, dar știm oare ce înseamnă cu adevărat sau de ce este asimilat studiului ?

Etimologic, „lo-fi” provine din expresia „low fidelity”. Astfel, muzica lo-fi se referea inițial, în 1950, la înregistrări muzicale de calitate scăzută, realizate cu echipamente ieftine sau de amatori. Cu anii, acest gen muzical s-a transformat într-o alegere mai degrabă estetică, iar în prezent, se referă la ritmuri lente și care induc o senzație de relaxare. Motivele pentru care genul a căpătat popularitate, pe lângă criteriul unicității, sunt capacitatea de a crește gradul de productivitate, dar și reducerea nivelului de stres. Un psiholog american, Adrian Low, spune că muzica fără versuri și cu un tempo variind între 60 și 70 de bătăi pe minut, caracteristici specifice lo-fi, crește randamentul și scade tendința de a-ți dispera atenția. De asemenea, un articol publicat în

The Oxford Scientist arată că melodiile cu tempo lent pot scădea nivelul de cortizol, hormonul stresului.

Paradoxal, studiilor deja menționate li se opun însă concepțiile că acest gen poate fi un placebo.

Este oare așa? O teză de disertație a unei studente a Erasmus School of History, Irina Strugaru, este dedicată în întregime beneficiilor muzicii lo-fi asupra anxietății, iar multiplele argumente cuprind atât contribuția genului asupra menținerii atenției, efectului calmant, creării unui ambient plăcut, stimulării creativității și chiar îmbunătățirii calității somnului. Astfel, se pare că muzica lo-fi are mai mult de 2-3 efecte pozitive asupra activității noastre, dar nu este de neglijat faptul că, fiind ființe diferite, muzica are un efect variabil pentru fiecare, un individ înregistrând un alt raport față de celălalt. Prin urmare, muzica lo-fi a trecut de la o limitare de ordin material și logistic a unor artiști, prin postura de pilon al unicității, până la rolul său prezent, de concentrare și calmare. Sunt multe studii care confirmă beneficiile de care au parte cei care ascultă acest stil muzical, dar să nu uităm că preferințele individuale sunt un factor decident asupra calității efectelor menționate.

„Brothers in Arms”. 40 de ani de la revoluția sonoră a Dire Straits

În mai 1985, lumea muzicală avea să se schimbe. Dire Straits lansa Brothers in Arms, un album care nu doar că avea să redefinească rock-ul anilor ’80, ci și să traseze granițele unei noi ere... cea digitală. La 40 de ani de la apariție, LP-ul rămâne un reper sonor, artistic și tehnologic, dar pentru a înțelege forța acestui disc, trebuie spuse și câteva cuvinte despre trupa din spatele lui. Fondată în 1977, la Londra, trupa Dire Straits a apărut într-un peisaj dominat dde Disco și Punk, curente explozive, zgomotoase, care reflectau furia și frenezia urbană a vremii. Mark Knopfler, fost profesor de jurnalism, a venit cu o altă viziune: muzică rafinată, cu influențe de blues, country și jazz, narată prin chitara sa delicată și vocea gravă de povestitor. Împreună cu fratele său, David Knopfler, cu basistul John Illsley și bateristul Pick Withers, a format o trupă care părea să nu aparțină niciunui trend... tocmai de aceea a rezonat cu un public larg și variat.

Cu piese precum Sultans of Swing sau Romeo and Juliet, Dire Straits s-a făcut remarcată pentru lirismul discret și complexitatea armonică, dar adevărata consacrare avea să vină odată cu Brothers in Arms, primul album mainstream complet digitalizat al trupei și cel dintâi LP care s-a vândut în peste un milion de exemplare pe CD, depășind vânzările pe vinil. Acest succes a contribuit semnificativ la adoptarea pe scară largă a acestui nou format în industria muzicală. Sound-ul său clar, spațios, aproape cinematografic, a cucerit imediat o generație fascinată de tehnologia noului format audio.

Piesa-titlu Brothers in Arms a devenit rapid un imn anti-război, o reflecție profundă asupra conflictelor globale, inspirată de evenimente precum războiul din Falkland și tensiunile apărute în timpul Războiului

Rece. Motorul creativ al trupei, Mark Knopfler, nu a fost însă niciodată un frontman tipic. Evita lumina reflectoarelor, nu scandaliza, nu performa pentru spectacol. Stilul său de a cânta la chitară – fără pană, doar cu degetele – îi conferea un ton personal, aproape vocal. După succesul uriaș al albumului, Knopfler a simțit povara celebrității. Dire Straits a

mai lansat un singur album de studio (On Every Street, 1991), dar niciodată nu a mai atins succesul Brothers in Arms. Trupa s-a despărțit definitiv în 1995, fără scandaluri sau turnee de revenire, păstrând o demnitate rară în peisajul rock. La patru decenii distanță, Brothers in Arms a vândut peste 30 de milioane de exemplare și rămâne printre cele mai ascultate albume ale anilor ’80. A deschis drumul pentru CD ca format și a demonstrat că rock-ul poate fi elegant, sofisticat și introspectiv, fără a pierde conexiunea cu masele. Piesele Dire Straits sunt încă redescoperite de noile generații, regăsite în filme, seriale sau podcasturi, iar Mark Knopfler, acum artist solo, continuă să inspire chitariști și compozitori din toată lumea.

Mark Knopfler

TEXT DE DELIA MITRACHE

Ce ascultăm

în luna mai

The Grateful Dead Enjoying the Ride

Renumiți pentru turneele legendare, The Grateful Dead lansează luna aceasta un material discografic format din 60 de CD-uri, ce cuprinde înregistrări live din perioada 1969 – 1994. 17 concerte sunt prezentate în întregime în acest ambițios proiect discografic, începând cu cel din 5 aprilie 1969, de la Avalon Ballroom San Francisco, și ajungând la recitalul de la Boston Garden, din 3 octombrie 1994. Purtându-ne prin New York, Massachusetts, Virginia sau Maryland, boxset-ul ne oferă reprezentații pline de experimentări muzicale și ne familiarizează cu moștenirea concertistică a uneia dintre cele mai influente formații americane de rock din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Luna aceasta ascultăm boxset-uri uriașe, ne delectăm cu creativitatea neobosită a unuia dintre cei mai mari reprezentanți ai muzicii country și redescoperim experimentele componistice ale muzicii art pop.

Willie Nelson

Oh What a Beautiful World

Dacă The Grateful Dead ne propun 60 de CD-uri, Willie Nelson ne prezintă materialul discografic cu numărul 77. Desigur, dacă numărăm și albumele live sau compilațiile, ajungem la un număr și mai mare, iar Willie Nelson nu dă semne că ar vrea să se retragă curând. Produs de Buddy Cannon și alcătuit din piese compuse de Rodney Crowell, albumul vine la mai puțin de un an de la lansarea celui mai recent material al lui Nelson, Last Leaf on a Tree. Într-adevăr, Willie a cam rămas singurul reprezentant al muzicii country oldshcool, dar la 91 de ani, entuziasmul său pentru materiale discografice și reprezentații live a rămas neschimbat. De altfel, nu muzica acestui LP ne va surprinde, ci tenacitatea lui Nelson, care prezintă aceeași bucurie de a cânta, de a înregistra și de a străbate în lung și-n lat teritoriul Statelor Unite.

Sparks MAD!

Se pare că duo-ul american Sparks, format de frații Ron și Russell Mael în 1971, rămâne unul dintre cele mai subapreciate proiecte muzicale ale rock-ului, căci referințele literare și cinematografice prezente în versurile lor sunt întrecute doar de complexitatea armonică și melodică a pieselor. Îmbrățișând art pop-ul cu glam rock, muzică electronică, muzică minimalistă, synth-pop și new wave, Sparks revin luna aceasta cu cel de-al 28-lea material de studio. Chiar dacă cei doi nu își părăsesc zona de confort, ascultătorii care se împiedică prima oară de muzica lor ar putea să rămână puțin blocați și să se întrebe unde au fost Sparks până acum. La aproape 80 de ani, frații Mael sunt mai proaspeți ca niciodată, gata să-i surprindă și pe cei mai pretențioși melomani.

©

Pentru Nicu Patoi, unul dintre cei mai valoroşi compozitori şi chitarişti din peisajul muzical românesc actual, 2025 este un an al multiplelor aniversări, care se înşiruie oarecum matematic, pentru că în 1995 înfiinţa Platonic Band, trupă menită a-i cânta propriile lucrări, în 2005 era lansat primul album al duoului Berti Barbera-Nicu Patoi, Confident Stories, iar în 2015 Nicu a fost cooptat în proiectul lui Josef Kappl, Pasărea Rock, metamorfozat ulterior în Meşterii Rock. De altfel, alături de legendarul basist al grupului Phoenix, NICU PATOI va fi pe scenă în luna mai nu doar cu Meşterii, la The Pub din Bucureşti, pentru a interpreta piese de pe Cantafabule cu ocazia a 50 de ani de la lansarea iconicului album, ci şi pe cea a Teatrului Naţional de Operetă, unde performează la chitară în opera Rock Meşterul Manole, iar cu Platonic Band, după remarcabilul concert Geometry of Creation, susţinut în compania Big Band-ului Radio dirijat de Simona Strungaru, pregăteşte spectacolul de deschidere al noii ediţii a Braşov Jazz & Blues Festival (14-17 august).

Fiecare dintre cele trei direcţii artistice subliniază pregnat trăsături complementare - virtuozitatea (Meşterii Rock), spiritul ludic (Barbera-Patoi), creativitatea şi originalitatea (Platonic Band) - ce compun profilul multifaţetat al unui artist care a preferat mereu să dea întâietate notelor, şi nu cuvintelor sau propriei imagini, tratând totul cu o seriozitate de sorginte... matematică.

Nicu, pentru a marca 30 de ani de existenţă ai Platonic Band, ai oferit iubitorilor muzicii tale un memorabil concert la Sala

Radio şi acum ai în faţă câteva evenimente la fel de incitante. În ce stare de spirit te găsește, de fapt, această aniversare?

Una de uimire, mai degrabă, fiindcă din afară pare că au trecut instant, parcă s-a întâmplat totul dintrodată, dar atunci când privești cu amănuntul vezi că, de fapt, s-au făcut foarte multe în acești 30 de ani, cel puțin în ce privește Platonic Band. Bineînţeles, eu mă raportez însă la asta pornind chiar din 1995, din vremea când vedeam la televizor nu mai știu ce formaţii şi îmi doream să fiu și eu la fel, pentru că în trupele gălățene în care cântam nu simțeam că mă exprim

Platonic Band, foto © Mugur Cristescu

la maximum... fiindcă, în fond, aşa a apărut Platonic, ca o defulare a propriului eu. Poate sună un pic egoist ce spun, dar cam asta am vrut de la bun început să fie Platonic, un proiect care să-mi permită să fiu eu însumi, să-mi cânt muzica fără a ține cont de nicio barieră stilistică şi fără a mă încadra în norme. Cu alte cuvinte, așa cânt eu, ăsta sunt eu.

În acest context aniversar, presupun că apariţiile tale live din acest an cu Platonic Band au un caracter aparte. De exemplu, ce intenționezi să prezinți publicului la Brașov Jazz & Blues Festival?

Am plecat un pic pe două drumuri. Unul este de a face un fel de istoric al trupei, iar celălalt, spre care înclin tot mai puternic, mai ales pentru că Platonic Band la Brașov înseamnă Platonic Band & Friends, e acela ca, pe lângă colaboratorii obișnuiți ai trupei din ultima vreme, parte din ei din Big Band-ul Radio, mă refer la trompetistul Sebastian Burneci și la Mihai Ardelean, clăparul de la Vița de Vie, plus alți câțiva, să avem alături de noi pe scenă într-un program special şi prieteni muzicieni pe care ni i-am făcut de-a lungul timpului chiar la Brașov, precum Lars Kutschke sau Sharrie Williams, astfel încât să deschidem festivalul la un nivel mare.

Artistic, unde se află acum Nicu Patoi? Dacă am judeca fie doar după titlurile albumelor Platonic Band, de la conotaţia spirituală a debutului Saved by the Holy Love, din ’97, până la “matematicul” LP actual, Geometry of Creation, pare a exista o... schimbare de optică. Cred că, până la urmâ, reflectă tot felul meu de a fi, deci implicit felul în care am evoluat, fiindcă viața mea s-a împărțit mereu între iubire şi muzică, dar și... matematică, având ceva aptitudini pe partea asta, cu toate că n-am fost un mare talent. Așa cum îmi vedeam colegii de facultate cât de talentați sunt la matematică și nu înțelegeam cum pot băieții ăia să facă lucrurile atât de ușor, la fel, probabil, li se pare altor oameni ascultând ceea ce cânt eu. Cred că asta explică într-un fel faptul că am pornit din zona aia pur spirituală și am ajuns cumva să arăt prin muzică şi dragostea mea pentru matematică, fiindcă în Geometry of Creation se simte modul meu oarecum matematic de a compune și de a cânta. Aici e însă un echilbru pe care sper că am reușit să îl menţin, pentru că rigurozitatea te poate face să îți pierzi sufletul și expresia, iar secretul e să știi cum să faci balansul ăsta între rigoare și emoție, şi atunci, folosindu-mă de calapodul ăsta matematic, eu încerc să mă las cât mai liber, de fapt... și având în vedere reușita ultimelor spectacole, cred că lumea a început să mă înțeleagă sau să aprecieze ceea ce fac. Contează poate și faptul că n-am renunțat timp de 30 de ani, pentru că am colegi de generație, muzicieni extrem de buni, care au făcut trupe de genul acesta, dar n-au rezistat. Ei, uite că Platonic încă există după atâta timp, ba, mai mult, chiar dacă au mai fost schimbări de personal, din 2007 noi suntem în aceeași formulă: ‘Lapi’, adică Răzvan Lupu, la tobe, Berti Barbera la percuție și voce, Adrian Ciuplea la bas și cu mine. Tot ăștia suntem Platonic şi în 2025. [...]

Citiţi interviul complet cu NICU PATOI pe www.zilesinopti.ro

PAGINA

foto

K-pop + artiști internaționali =

o

rețetă

muzicală

de succes. Cum s-a

ajuns aici?

Tot mai des vedem anunțuri referitoare la viitoare concerte K-pop, aflăm veşti despre cum membrii trupei BTS se întorc din serviciul militar, ascultăm zilnic hituri populare, precum APT. - Rosé & Bruno Mars sau Kiss and Make Up - Dua Lipa & Blackpink, și ne întrebăm cum artiștii K-pop au ajuns să aibă cele mai de succes colaborări ale momentului. Să încercăm să dezlegăm misterul din spatele acestui fenomen.

K-pop este un gen muzical sud-coreean de o complexitate impresionantă, pentru că îmbină mai multe curente artistice, coregrafii elaborate și o estetică vizuală aparte și a devenit popular odată cu fenomenul Hallyu, apărut ca urmare a crizei economice asiatice din 1997 și a exportului masiv de drame coreene în alte țări.

Pentru a-și revitaliza economia, Coreea de Sud a văzut o oportunitate mare de extindere și în aria muzicală, fapt pentru care a început să pregătească grupuri de tineri talentați. Țara a adoptat modelul de strategie internațională „Silicon Valley”, prin care grupurile de artiști sunt formate în funcție de dorințele publicului, iar în decursul anilor de pregătire, mulți dintre membri părăsesc trupele dacă publicul nu are o reacție pozitivă față de

Rezultatele acestor planuri nu au ezitat să apară, iar conform unui raport al Hyundai Research Institute, industria K-pop a contribuit cu aproximativ 1,7% la PIB-ul Coreei de Sud în 2018, față de 0,3% în 2009. Nu există date pentru 2025, dar se estima, la momentul realizării raportului, că în 2020 va trece de 3%. Dacă cifrele acestea nu sunt destul de convingătoare, un studiu Statista din 2023, realizat în 26 de țări, a arătat că aproape 50% dintre respondenți consideră K-pop-ul „foarte popular” în țările lor.

Astfel, revin în calcul colaborările cu artiștii internaționali, ce au contribuit, cu siguranță, la popularizarea genului. Prima colaborare notabilă a fost un remix în engleză al piesei The Boys, a trupei Girls Generation, alături de Snoop Dogg. Totuși, cea mai cunoscută colaborare, care a lansat un trend internațional în acest sens, este Boy with Luv, lansată în 2019 de BTS și Halsey. Piesa a debutat pe locul 8 în Billboard Hot 100, iar videoclipul piesei are 1,8 miliarde de vizionări pe YouTube. K-pop este un exemplu de fenomen ce a reușit să depășească granițele celor care l-au creat, ba chiar să ajungă în părțile opuse ale planetei, datorită unei strategii bine pusă la punct, atenției deosebite asupra tendințelor domeniului, colaborările cu artiștii jucând un rol la fel de esențial în popularizarea genului, ce-a ajuns să redefinească peisajul muzical

debutat pe locul 8 în Billboard Hot 100, iar videoclipul piesei are 1,8 miliarde să părțile opuse bine popularizarea mondial. ei.

www.zilesinopti.ro

Primăvara se termină cu Something Beautiful de la Miley Cyrus

Pentru o întreagă generație, Hannah Montana nu a fost doar un serial Disney, ci un fenomen

Pop culture care a modelat gusturile și playlist-urile adolescenței. Cu „The Best of Both Worlds” pe repeat, ideea că poți găsi un echilibru între viața personală și cea profesională începea să fie popularizată la nivel global. Totuși, adevărata „Best of Both Worlds” a început odată cu cariera solo a lui Miley Cyrus, care a demonstrat lumii că, dincolo de personajul Disney, se ascundea artista ce avea să fie în playlist-urile noastre de fiecare dată când lansa un nou album.

Primul ei album, Meet Miley Cyrus (2007), a fost lansat ca un bonus pentru coloana sonoră Hannah Montana 2. Melodia See You Again de pe acest album, pe care majoritatea am ascultat-o în acea perioadă, a reprezentat primul semnal că Miley Cyrus avea să își construiască o carieră solidă dincolo de lumea Disney. Un an mai târziu, artista lansează albumul Breakout (2008). Cu hit-uri ca 7 Things și Fly on the Wall, albumul aducea influențe pop-rock, dar și consolidarea relației dintre Cyrus și fanii ei, versurile pieselor fiind mai personale.

Apoi, în 2010, odată cu lansarea piesei și albumului

Can’t Be Tamed, asistăm la una dintre cele mai vizibile tranziții ale lui

Wrecking albumul Bangerz

această

Cyrus spre o imagine mai matură, versurile pieselor de pe acest album transmițând dorința de libertate și independență. Continuăm cu Ball, hit-ul de pe albumul (2013), probabil una dintre cele mai cunoscute melodii ale artistei. În această melodie, Cyrus ne-a arătat o latură vulnerabilă și a dărâmat, la propriu și la figurat, imaginea inocentă pe care o avea în trecut.

un album independent care a șocat fanii obișnuiți cu hiturile radio. Una dintre piesele de pe acest album este Karen Don’t Be Sad, o melodie dream-pop, lentă și hipnotică, cu versuri simple, dar încărcate de însemnătate. În 2017, Miley revine cu un stil mai country în Younger Now, album în care piesa cu același nume vorbește despre schimbare și maturizare, fără a uita de unde ai plecat.

Ajungem la 2020, când lansează Plastic Hearts, un album cu influențe rock. Aici regăsim piese ca Midnight Sky, unde artista compară schimbările majore și evenimentele dureroase din viață cu renașterea. În 2023, Miley lansează hitul Flowers, piesa centrală de pe albumul Endless Summer Vacation. Melodia, cu un vibe optimist și un refren care ți se întipărește instant în minte, este o declarație de iubire de sine și o afirmare a independenței. Parcursul lui Miley Cyrus nu se oprește aici, întrucât pe lansează albumul

psihedelică și experimentală, lansând

Cu Miley Cyrus & Her Dead Petz (2015), Cyrus a intrat într-o zonă psihedelică și experimentală, lansând

cu un vibe optimist și un refren care de oprește 30 mai , care ne va da un set de melodii noi de pus în playlist-ul de repeat.

Something Beautiful, care ne va surprinde, ca de fiecare dată, și ne va da un set de melodii noi de pus în playlist-ul de repeat.

TEXT DE ALEX MUŞAT

„Venus and Mars”: McCartney, din nou în topuri

„Stând în tribunele arenei, așteptând să înceapă spectacolul”, spun primele versuri ale piesei Venus and Mars, oferindu-ne o poveste despre rock and roll și arene de concert arhipline. Lansat în mai 1975, albumul cu același nume al formației Wings reprezintă apogeul unei perioade în care Paul McCartney jonglează voios cu versuri fără sens, experimente audio, producții lo-fi, folk, rock și pop, toate însoțite de un entuziasm creativ molipsitor.

După despărțirea Beatles, McCartney nu renunță la dorința de a fi parte a unui proiect muzical bine închegat, așa că înființează Wings, o trupă al cărei prim turneu este realizat fără prea multe pregătiri, membrii formației călătorind cu o dubă pe teritoriul Angliei, oprindu-se la diverse universități și întrebând secretariatul dacă pot oferi un concert studenților în seara respectivă. Desigur, McCartney ar fi putut să călătorească

la clasa întâi, însă înghesuitul în dubă printre tobe și bagaje pare că i-ar fi adus aminte de zilele sălbatice ale trupei Beatles în Hamburg, iar organizarea fără pretenții a concertelor era cât se poate de bine-venită.

În martie 2025, Venus and Mars a fost relansat într-o versiune aniversară remasterizată, debutând pe locul 6 în topul vinilurilor din Marea Britanie, demonstrândune că lipiciul lui McCartney la public este cât se poate de neafectat de schimbările muzicale autohtone. De altfel, ultimii ani au fost fantastici pentru fanii lui Paul: în 2023, acesta a produs ultima piesă Beatles, Now and Then, în timp ce 2024 a reprezentat un an al turneelor sold-out în America Latină și Europa. Proaspăt întors de pe drum, se pare că McCartney nu părăsește topurile, mai ales că zvonurile anunță un nou album al acestuia în viitorul apropiat.

Îmbinând vodevilul prezent în piesa You Gave Me the Answer cu versurile inspirate de personajele Marvel (Magneto and Titanium Man) și arome disco (Listen to What the Man Said), Venus and Mars este colorat, jucăuș și plin de optimism, oferindu-ne un McCartney tânăr, pierdut parcă într-un magazin de muzică, gata să zdrăngăne fiecare instrument care îi iese în cale. La 50 de ani de la lansare, ajutat și de febra vinilului ce a acaparat întreaga planetă, Venus and Mars revine în preferințele ascultătorilor, ducând mai departe moștenirea artistică a unuia dintre cei mai influenți muzicieni ai ultimilor 70 de ani.

Jacob Manz este un tânăr saxofonist și compozitor german, cu disponibilități nelimitate în ce privește maniera contemporană de a ilustra jazz-ul dezvoltat în Europa. E tânăr, dar nu chiar la început. La 15 ani avea deja o bursă de Conservator, a ajuns repede în cercul celor mai buni, iar în 2024 a lansat deja cel de-al patrulea său album, un fantastic melanj creativ de influențe care definesc jazz-ul actual, mai ales în Europa. Funk, world music și o virtuozitate articulată

cu bun gust. The Answer reunește un grup de prieteni care se susțin reciproc cu pasiune și altruism, redescoperind entuziasmul și originalitatea care i-au adus împreună. Un grup cu adevărat organic, angajat total, cu minte și inimă, în plină evoluție. În demersul lui Jacob Manz întâlnim o cultură muzicală bogată, care cuprinde anvergura muzicianului de azi, incluzând și bagajul cu care s-a ajuns la acest nivel. Toți marii muzicieni de jazz oferă inspirație, apoi noile generații ne conduc în diverse alte direcții. Toate aceste aspecte sunt detaliate, dinamice și atractive pe acest album de o reconfortantă prospețime.

Jakob Manz

GURMaND

HORIA GHIBUȚIU | VEGAN din când

în când

Capitolul Eat & Drink este susținut de

PE GUSTUL NOSTRU

COSMIN DRAGOMIR | Slănini vă ordon să treceți Dunărea

Vinul. Mai puțin, dar mai bun

Datele oficiale arată clar: în 2024, consumul mondial de vin a ajuns la doar 214 milioane de hectolitri, cel mai mic nivel din 1961 încoace, cu o scădere de 3,3% față de 2023. Această scădere este alimentată de factori economici (inflație, incertitudine geopolitică), dar și de schimbări de comportament – consumatorii, mai ales cei tineri, aleg să bea mai puțin, dar mai bine, preferând calitatea și experiența, în locul cantității.

Nu doar consumul e în declin, ci și suprafața cultivată cu viță-de-vie. În 2024, viile lumii însumau 7,1 milioane de hectare, cu 0,6% mai puțin decât în 2023 – al patrulea an consecutiv de scădere. Europa rămâne lider, cu 3,2 milioane de hectare, Spania, Franța și Italia fiind în top, dar și ele resimt presiunea schimbărilor climatice și economice.

Producția mondială de vin – minim istoric

Producția globală de vin a scăzut la 226 de milioane de hectolitri în 2024, cel mai mic volum din ultimii 60 de ani și cu 5% mai puțin decât în 2023. Motivul principal? Evenimentele meteo extreme, care au afectat atât emisfera nordică, dar și pe cea sudică. Italia, Franța și Spania rămân principalele țări producătoare, dar și aici se simte presiunea.

Tendințe de consum: „premiumizare”, sustenabilitate, vinuri naturale Chiar dacă se bea mai puțin vin, se bea mai selectiv. Fenomenul de „premiumizare” se vede în creșterea prețului mediu pe litru la 3,60 euro, aproape cu 30% peste nivelul pre-pandemie. Oamenii caută vinuri cu poveste, de terroir, naturale sau organice, și sunt dispuși să plătească mai mult pentru calitate și autenticitate. Vinurile spumante rămân vedete la petreceri și ieșiri, chiar dacă în 2024 volumul lor de export a stagnat, iar valoarea a scăzut ușor (cu 3,7%).

Comerțul internațional: stabilitate, în ciuda provocărilor

Chiar dacă lumea bea mai puțin vin,

comerțul internațional rezistă: exporturile au ajuns la 99,8 milioane de hectolitri, aproape la fel ca în 2023, cu o valoare de 35,9 miliarde de euro. Italia conduce la exporturi ca volum (21,7 milioane hl), iar Franța la valoare (11,7 miliarde euro). Aproape jumătate din vinul produs la nivel mondial traversează granițe, semn că vinul rămâne un ambasador global al culturii și convivialității.

Ce înseamnă toate acestea pentru serile tale cu prietenii?

• Calitatea e noul standard: Restaurantele și barurile pun accent pe vinuri premium, naturale sau locale –perfecte pentru cei care vor să descopere gusturi noi și autentice.

• Vinurile spumante fac atmosfera: De la prosecco la spritz, spumantele sunt alegerea ideală pentru o ieșire relaxată sau o petrecere spontană.

• Vinurile locale câștigă teren: Din ce în ce mai multe erstaurante promovează vinurile românești, așa că ai ocazia să susții producătorii locali și să te bucuri de ceva cu adevărat original.

Cu ce rămânem?

2024 a fost un an de cotitură: vinul s-a băut mai rar, dar cu mai multă atenție la calitate, poveste și impactul asupra mediului. Alege vinuri care să-ți completeze experiența – fie că ești la un rooftop urban, într-un bistro de familie sau la picnic cu gașca. Vinul nu e doar o băutură: e un mod de a descoperi lumea, de a savura timpul liber și de a crea amintiri alături de cei dragi.

Vegan din când în când

Nu există o denumire

pentru opțiunile mele

culinare de carnivor

înrăit, care nu mă

împiedică să savurez o

Shaorma No Pork.

Mănânc ce vreau, când vreau, cum vreau. Nu postesc niciodată - și mă bucur că trăiesc într-o societate suficient de liberă ca să nu dau socoteală pentru asta. Sunt carnivor, prea tributar convingerii că vreun preparat vegetal ar putea egala vreodată gustul și mirosul unuia de origine animală. Însă am o relație deschisă cu mâncarea și dispus mereu să dau o șansă produselor fără carne să-mi zdruncine prejudecata că porcul, vita sau puiul pot fi detronate.

Ceea ce mă sperie, cu adevărat, e imagologia opțiunilor alimentare. În Lumea Nouă și tot mai frecvent în Lumea Veche, ascensiunea extremei drepte își vâră nasul în farfuria omului. Dreapta consideră consumul de carne drept o probă de masculinitate, în timp ce veganismul este caracterizat ca fiind feminin. Sunt, cumva, „Soy Boy”? Îmi trădez genul dacă înfulec cu poftă o Shaorma No Pork de la Sara Green - locul de unde comand mâncare de Sărbători în ultimii ani - și mă bucur de bucățelele de soia texturată, de salata verde, prazul, castraveciorii murați, cartofii la cuptor, salata de varză mixtă, sosul de usturoi, mixul de condimente, de sarea neiodată și piper, totul cuprins de lipie cu maia și făină integrală?

Țin o dietă flexitariană, numită și dietă semi-vegetariană, axată pe alimente vegetale, cu includerea limitată sau ocazională a cărnii? Nicidecum. Sau sunt un flexitarian pe invers. Uneori, mă abțin de la consumul produselor de origine animală. Acest „uneori” înseamnă că nu

țin seama de nicio definiție sau periodicitate - de exemplu, unii consideră că un flexitarian nu consumă carne sau pește cel puțin o zi pe săptămână. Cum menționam la început, consum ce vreau și când vreau. Sunt un soi de vegetarian, dar nu anunț asta de cum pătrund într-o încăpere, ca să afle toți cei prezenți din prima că eu sunt deosebit și am atitudine. Practica strictă de a mă abține de la consumul de carne sau orice alt țesut animal m-ar califica drept vegetarian, doar că asta se întâmplă atât de rar, încât nu merit acest nume. Și nu sunt un bigot carnivor, nici vreunul vegan - nu mă deranjează să știu că la preparatul meu fără carne a fost folosită untură de origine animală. Nu sunt nici „woke”. Nu m-am făcut brusc conștient de drepturile animalelor și nici nu sunt gata să mă leg cu lanțuri ca să protestez față de criza climatică.

Atunci, oare sunt semi-vegetarian? Poate pescetarian? Da, însă un pescetarian ovolacto-vegetarian care nu ezită să revină la carne nu săptămâna viitoare, nu după luna „veganuarie”, nu la finalul unui ciclu de post intermitent și chinuitor care amestecă slăbitul cu mâncatul. Ci fix când am poftă. Sunt un pescetarian care bagă fructe proaspete și congelate, legume crude și gătite, cereale integrale, nuci și semințe, leguminoase, pește și fructe de mare ca șalăul, somonul, bibanul, păstrăvul, scoicile și creveții. Dar nu programatic, ci exact când mi se năzare. Nu știu ce sunt, dar mănânc bine, e ok așa?

6 locuri unde mănânci mici buni

Fie că ești fan al clasicului mic cu muștar și pâine sau cauți reinterpretări moderne ale preparatului care face legea pe grătarul românesc, un lucru e sigur: micii sunt o instituție culinară națională.

Iată 6 locuri din țară unde-i poți încerca într-o zi de primăvară cu soare.

București

Terasa Obor

 Str. Ziduri Moși, Piața Obor

 0721.986.897

Întreabă unde se mănâncă cei

mai buni mici din oraș și 9 din 10 oameni îți vor spune că la Terasa Obor. De-a lungul vremii. acest loc și-a construit un adevărat renume, fără să și-o ia în cap. Vin aici să mănânce mici de la suporteri din galeriile de fotbal până la intelectuali sau politicieni, iar turiștii sunt nelipsiți de la cozile kilometrice care se fac aici în weekend.

Brașov

Ceasu' Rău

 Iuliu Maniu 56

 0723.297.993

Timișoara

Ceasu’ Rău e un restaurant renumit printre brașoveni și sunt mulți care vin aici mai ales atunci când li se face poftă de mici. Îți sugerăm să le urmezi exemplul mai ales atunci când ți se deschide apetitul pentru preparatele la grătar. Bineînțeles, vei găsi și alte feluri de mâncare în meniu.

Cluj

Roata Făget

 Drumul Sfântul Ioan

 0743.555.935

Restaurantul și terasa de vară de aici sunt puncte de atracție pentru iubitorii de preparate tradiționale ardelenești, dar și de preparate din carne de vânat. Unde mai pui că acest local, cu o istorie de peste un deceniu, se află în aerul curat al pădurii Făget.

Restaurant Nora

 Bd. Dâmbovița 40

 0256.218.204

Cu specific tradițional românesc, sârbesc și internațional, restaurantul Nora are o ofertă bună când vine vorba despre preparatele la grătar. De asemenea, micii de aici ar fi printre cei mai buni din oraș, un lucru confirmat de mai mulți timișoreni.

Iași

Berăria Veche

 Sărărie 212  0232.464.632

Într-un Iași tot mai cosmopolit, uneori ai nevoie și de puțină simplitate. Exact asta găsești și la acest local, iar mâncarea este ca la mama acasă. Micii te așteaptă aici indiferent de data calendaristică.

Constanța

Pui pe jar

 Oborului 46  0735.784.784

Chiar dacă numele locului pune puiul pe primul loc, aici se gătesc mult mai multe lucruri. În acest loc, grătarul e rege, iar jarul nu face discriminări – pe lângă puii rumeniți, micii ies de pe grătar suculenți, aromați și cu o crustă rumenă care îi face greu de ignorat. face micii greu de ignorat.

De la Munte la Mare

Vacanțe pe Calea Sergiana!

Din toamnă până-n prima lună de vară, Sergiana e una dintre ţintele pentru vacanţele la munte, în jurul Braşovului. Asta înseamnă că din septembrie până-n mai, inclusiv, multe zile de vacanţă urmează Calea Sergianei sau fac popas la câte-o gazdă Sergiana, în Centru’ Vechi sau În Poiană, ori la Râşnov.

La Braşov, în Ţentru’ Vechi, de cum cobori în Chimniţă la Sergiana, afli de ce acestui loc i se spune că e Capitala Bucătăriei Ardeleneşti. Iar asta înseamnă că oriune ai şede şi orice ai gusta, te vei simţi bine printre Bunătăţuri din Ardeal.

Tot Bunătăţuri găseşti dacă urci spre Poiana Braşov şi ajungi la Stâna Turistică. Aci îi fain dacă şezi în Casa Mare, ori în altă odaie, da' ca-n grădină nu-i nicăieri aşa bine. Iar de șezi la masa noastră în zi de sărbătoare, nu o să uiți curând ce bine ai petrecut!

Când cobori din Poiană spre Râşnov, înainte să intri în oraş, ajungi la Sub cetate. E al treilea loc în care păşeşti ca într-o poveste. Căci aici, la poalele dealului pe care cetatea încă stă de strajă şi veghează asupra oraşului, locul păstrează ceva din farmecul vremurilor cu domniţe şi cavaleri. Doar că acum, vitejii oşteni şi jupâniţele lor sunt în Bucătărie şi vă poftesc la Bunătăţuri, doar sunteţi pe Calea Sergianei.

Străjerii mai lasă sculele câteodată...

Dacă-i porţia prea mare, punem la pachet, nu-i supărare!

Dacă grătaru-i generos, şi legumele-s potrivite! În Grădină, când încă fumegă munţii și pădurea...

Dumicatu’ stropchit bine lunecă precum pe şine!

Casa Mare pentru oaspeţi e mereu gătită!

De mult i s-o dus vestea Chimniţei din Ţentru’ Vechi

Porţiile se pot face la masă!

Dacă porc nu e, nu-i petrecere!

Din Iunie însă, Calea Sergianei ajunge până la Mare, la Neptun, pentru că Sergiana descalecă la Calul Bălan. Pentru trei luni.

SERGIANA & ZILE ȘI NOPȚI

Aşa, vacanţele la Neptun au gust de Bunătăţuri şi parfum de Vinuri de Soi, căci la Calul Bălan, în fiecare vară, de când e Sergiana gazdă, meşteri podgoreni aduc Vinurile Verii, cu tot cu poveştile lor crescute din soare şi ţărână.

Însă întotdeauna, Bucătăria e cea care vă primeşte cu braţele deschise şi vă pune la masă. Iar asta înseamnă că Bunătăţurile încep cu mâncăruri tradiţionale, ardeleneşti şi dobrogene, împreună cu altele care ţin tot de gustul românesc. Ele sunt completate cu reţete alese de te miri de pe unde, dar Toate Bune şi Gustoase!

Zilele de vacanţă la Calul Bălan au negreşit gust de Bunătăţuri. Serile însă fură un strop din magia cerului înstelat. Nu ai cum să ştii asta dinainte, dar ajunge să te bucuri de ce îţi oferă acest loc minunat, de la atmosfera caldă, prietenoasă cu care te întâmpină, continuând cu mâncarea bună şi apropierea de stele. Iar asta nu se poate spune altfel decât aşa: Calul Bălan e locul pentru Vacanţe de Poveste.

Toate-s Bune şi Gustoase!

Seri magice la Calul Bălan

Slană, Afumături Cârnaţuri, adică Startere Ardeleneşti!

Întâmpinare, în loc de Bun Venit! Vin şi poveşti din soare şi ţărână

Slănini, vă ordon să treceți

Dunărea!

n 2023, după niște multe zeci de zile petrecute în Balcani, scriam, tot în această rubrică, despre cum Serbia câștigă detașat o potențială competiție cu naționala noastră de țuici și alte distilate. Azi, din păcate, scorul devine 2-0 pentru vecini, după o altă confruntare imaginată, de data asta miza fiind slănina. Dar ne antrenăm și sperăm că performanțele nu se vor lăsa așteptate.

Cum despre prima partidă am scris deja (căutați în arhiva revistei articolul Balcani vs. România, războiul pe țuici: 1-0) nu o să mai insist. În ceea ce privește porcul și toate preparatele care ne umplu șpaisul (cămara, beciul ș.a.m.d.), la nivel declarativ pare că nu ne bate nimeni. „Nu e pasăre ca porcul” sună a slogan de țară explicativ pentru obiceiurile noastre culinare. De pus imediat sub logo-ul brandului gastronomic autohton. Cel puțin pe timpuri, nu puteai numi o casă gospodărie dacă gazdele nu aveau și câteva „table” de slană. Însă, în jurul nostru, toți vecinii se laudă cu slăninile lor. La final de iarnă, la Kačarevo, lângă Belgrad, are loc, din 1998 încoace, Slaninijada, un imens târg dedicat porcilor. Munți de jumări și dealuri de slănini fac cu ochiul potențialilor mușterii. Pentru cei obișnuiți cu târgurile noastre, peisajul pare din visul unui gurmand cu multă imaginație.

În februarie, la invitația lui Mircea Groza, am fost la Șamșud în Sălaj, la SlanăFest. E primul eveniment sub egida acestui brand la care particip, ele fiind organizate și în ClujNapoca, Brașov, Borsec, Macău, Merești, Sfântu Gheorghe sau Miercurea Ciuc. E mult mai mic decât ce văzusem în Serbia, dar la fel de însuflețit. Merită toți bani, care - trebuie să recunosc - nici măcar nu au fost mulți, deși am plecat cu traista plină cu de toate. Pe Aleea Beciurilor – o potecă cu dependințe în care se conservă tot felul de „porcării” lumea e

adunată ca la urs. Ești poftit peste tot cu pălinci, cârnați ori slănuri de degustat. În spate, feriți de ochi curioși, juriul profesionist acordă premii celor mai gustoase preparate. Te învârți buimac, sedus de diferite mirosuri: șorici afumat, jumări clocotinde, plăcinte. E bine.

Și nu doar că a fost bine anul ăsta! Cred că anul viitor o să fie și mai și. E loc mult de crescut, iar potențial există cu carul. Merită chiar și dacă ești din București ori Craiova. Personal, am descoperit multe specialități locale de care nu aveam habar, am „bârfit” salamurile și ciorba de varză direct cu producătorii, am băut vreo câteva țoiuri de pălincă înainte de ora 9 dimineața și am avut grijă să fac saftea câtorva localnici pricepuți și foarte de treabă.

P.S. Vă rog mult, nu mai confundați slănina (clisa) cu șunca! Șuncă e jambon, slana-i grăsime.

P.S.S. Kačarevo e în Banatul sârbesc și nu trebuie să treceți Dunărea, dar nu las geogra a să strice un titlu bun.

Ce nu vindecă whisky-ul, n-are leac

Cu această zicere de origine necontrolată, să celebrăm Ziua Mondială a Whisky-ului, care, dacă nu curge, pică în luna mai.

Potrivit calendarelor oficiale sau mai puțin oficiale, naționale ori internaționale, luna mai are numeroase zile de băut. Cititorii acestei rubrici vor fi remarcat că, după ce am inaugurat metoda infailibilă de a bea cu calendarul, ne concentrăm lunar asupra zilelor în care se dă dezlegare la udătură pentru gâtlejuri antrenate și ceruri ale gurii rafinate. Dar, în luna mai, o licoare strașnică dă la o parte toate celelalte băuturi de pe masă (mă rog, la noi, asta să i-o spună lui mutu’ de armindeni, când scăldăm în bere puntea de grătare pe care, în 2025, ne-o facem, mai pe cinstite, mai pe nașpa, între 1 și 4 mai). Vorbim despre Ziua Mondială a Whisky-ului, care, din 2012 încoace, e celebrată în mai bine de 30 de țări datorită unui ochelarist, Blair Bowman, care avea pe atunci 21 de ani, era din Edinburgh și făcea studii hispanice la Universitatea din Aberdeen.

Ziua asta are hashtag, #worldwhiskyday. Pică în a treia sâmbătă a lunii mai - dacă socotim limpede, adică pe sec, în luna mai, a treia sâmbătă va fi în a 17-a zi. A fost recunoscută de Parlamentul scoțian. A fost sărbătorită pe șapte continente. Vă propun câteva vorbe de duh despre whisky, care să vă însoțească fiecare ciocnire de pahar. Nu înainte, desigur, de a vorbi puțin despre paharele de whisky. Cel mai frecvent întâlnit e paharul, să-l numim clasic, de înălțime medie, cu linii drepte și cu o bază groasă. Are o deschidere largă, pentru a putea fi adăugate cu lejeritate cuburi de gheață - trebuie să știți că originea expresiei „whisky on the rocks” e scoțiană și trimite la străvechiul obicei de a se răci băutura introducânduse pietre de râu. Degustătorii profesioniști preferă paharele în formă de lalea sau cele care au siluetă rotunjită, deoarece concentrează aroma și o canalizează direct spre nasul consumatorului. Șiacum, citatele colecționate și-napoi la lume date.

„Nu există whisky rău. Există doar unele whisky-uri care nu sunt la fel de bune ca altele” - Raymond Chandler

„Dragostea face lumea să se învârtă? Deloc. Whisky-ul o face să se învârtă de două ori mai repede”

- Compton MacKenzie

„Sunetul ușor al whisky-ului care cade într-un pahar - un interludiu muzical plăcut” - James Joyce

„Purtați întotdeauna un flacon de whisky în caz de mușcătură de șarpe și, în plus, purtați întotdeauna un șarpe mic” - W.C. Fields

„Fericirea înseamnă să ai un mușchi în sânge, o sticlă de whisky și un câine, care să mănânce mușchiul în sânge” - Johnny Carson

„Prea mult din orice e rău, dar prea mult whisky bun abia de-i suficient” - Mark Twain

„Whisky-ul e soare lichid” - George Bernard Shaw

„Spune-mi ce marcă de whisky bea Grant. Aș vrea să trimit un butoi din el celorlalți generali ai mei”

- Abraham Lincoln

6 terase cu bere bună

De câțiva ani, România a început să producă beri artizanale foarte interesante și, din punct de vedere al calității, mult peste cele industriale de pe piață. Așa că iată 6 terase din țară unde poți să bei o bere bună la soare.

București

Ground Zero Taproom

 Toma Caragiu 3

 0742.642.749

Ground Zero este una dintre primele beri artizanale din București, foarte apreciată

și care are un taproom chiar în buricul târgului, la Universitate. Așa că ai ocazia să le încerci sortimentele aici - de exemplu, noul lager Deranj, lansat în aprilie. Au și mâncare de bar, care să meargă perfect cu berea.

Brașov

Aftăr Stube

 Grigoraș Dinicu 2

 0731.919.919

Aftăr Stube are un meniu plin de beri artizanale. În serile de weekend e tot timpul atmosferă, iar multe dintre mese sunt ocupate de brașoveni ieșiți cu prietenii la bere. Aici, Csíki Sör și Berea Czell se simt ca la ele acasă.

Cluj

Blériot

 B-dul 21 Decembrie

1989 nr. 18

 0758.350.625

Numele cafenelei vine de la Louis Blériot, aviator și inginer francez care în 1909 a efectuat primul zbor complet deasupra unei întinderi mari de apă. Dar localul este renumit printre clujeni și pentru numărul mare de beri artizanale din meniu (în jur de 100), așa că dacă vii aici însetat există riscul de a pleca în „zbor”.

Timișoara

Bereta Taproom

 Mărășești 12  0744.616.705

Bereta Taproom este pub-ul berii artizanale cu același nume, originară din Timișoara. Așadar, vei găsi aici nu doar bere timișoreană artizanală proaspătă, dar și tot felul de surprize plăcute, rezultate în urma experimentelor pe care le fac berarii de la Bereta cu tot felul de soiuri de hamei și alte nebunii.

Iași

Beer Zone

 Alexandru Lăpușneanu 16  0761.239.673

Pentru bere bună în Iași, Beer Zone este cu siguranță locul în care trebuie să mergi. Aici au peste 200 de sortimente de bere și 24 de beri la draught. Bineînțeles, vei găsi aici și foarte multe dintre berile craft românești.

Constanța

Zig Zag Pub

 Mircea cel Bătrân 4  0770.245.518

Acesta este unul dintre barurile preferate de microbiștii constănțeni, pentru că aici se transmit cele mai importante meciuri de fotbal, pe care le poți viziona alături de multe sortimente de bere internaționale sau locale. Un motiv în plus să treci pe aici e că, pe 5 aprilie, Zig Zag Pub împlinește 10 ani de existență.

TEXT DE CEZAR DELI-IORGA

Arome de mai în pahar, când cocktailul devine o poezie dulce

Deși luna mai încă nu s-a lăsat convinsă să aducă doar raze calde și cer senin, natura pare hotărâtă să-și urmeze cursul. În ciuda vremii schimbătoare, orașul se colorează treptat în nuanțe delicate, iar cireșii și corcodușii își fac simțită prezența cu flori fragile, dar pline de promisiune. E genul acela de atmosferă în care simți nevoia de ceva nou și proaspăt –chiar și gusturile noastre se schimbă odată cu sezonul. Așa că... let them drink cake in May! Să vorbim, prin urmare despre cocktailuri care se apropie mai mult de un desert reinventat: dulci, jucăușe și surprinzătoare, numai bune pentru zilele leneșe de mai.

„Life is uncertain. Eat dessert first.” - Ernestine Ulmer

GOLDEN CaDiLLaC Golden Cadillac a avut un impact semnificativ mai ales printre iubitorii de cocktailuri retro, fiind deosebit de popular în anii ’70, când Galliano era regele băuturilor alcoolice. Lichiorul italian, creat în 1896, dintr-o rețetă ce includea anason stelat, ienupăr, lavandă, scorțișoară și vanilie, a contribuit la cocktailuri celebre, precum Harvey Wallbanger și Fuzzy Navel. Astăzi, Galliano nu mai este atât de des întâlnit în baruri, dar merită să cumpărați o sticlă pentru nostalgia vremurilor apuse pentru a prepara un Golden Cadillac.

Este un cocktail ușor de pregătit, iar cele trei ingrediente folosite și combinate cu Galliano sunt crema de cacao albă și smântâna lichidă cu gheață, care vor fi strecurate ulterior într-un pahar. Dacă vreți un plus de rafinament, puteți orna suprafața cu ciocolată proaspăt rasă. Rezultatul este un cocktail parfumat si stylish, cu arome de vanilie, ciocolată și anason, iar lichiorul Galliano va adauga o complexitate neașteptată pentru o băutură care arată ca un desert într-un pahar.

TOBLERONE

Batoanele de ciocolată din copilărie Toblerone au fost inventate în Elveția, în 1908. Acestea sunt făcute din ciocolată cu lapte, nougat, migdale și miere, fiind un desert favorit al iubitorilor de ciocolată. Dacă doriți să simțiți gustul copilăriei în pahar, vă puteți crea o băutură inspirată din acest sortiment de ciocolată, grație unei noi rețete de cocktail Toblerone. Are o combinație de arome de nuci și cremă și e perfect pentru a fi savurat după o cină în familie. Acesta include trei lichioruri: Kahlúa, produs în Mexic din rom, zahăr și cafea arabica, Frangelico, un lichior italian cu aromă de alune de pădure, și Baileys, cunoscutul lichior irlandez. Crema și siropul de miere se adaugă pentru a oferi o textură mai bogată și o dulceață aparte, în timp ce marginea paharului poate fi presărată cu fulgi de ciocolată. Această interpretare lichidă a clasicului baton de ciocolată vă poate oferi ocazia de a „bea desertul” fără a vizita raionul de dulciuri. Pregătiți acest alcool dulce și îmbietor după cină sau ori de câte ori pofta de dulce devine irezistibilă.

BaNaNa SPLiT Un alt cocktail apetisant, numai bun de degustat în această perioadă este Banana Split, o băutură cu adevărat delicioasă, care aduce în pahare gusturile clasice ale desertului favorit al multora. Acesta combină cu succes gustul dulce al bananei coapte cu nota catifelată a înghețatei de vanilie și savoarea ciocolatei topite.

coapte

cremos și consistența fină îl fac o alegere ideală pentru momentele de relaxare,

Pentru a crea o variantă de cocktail unică, se adaugă rom alb, lichior de banane și un strop de cremă de cacao, care intensifică gustul bittersweet. La final, se completează cu frișcă și câteva bucăți de banană sau căpșună proaspătă. Aspectul său cremos și consistența fină îl fac o alegere ideală pentru momentele de relaxare, iar gustul său tonic reamintește de zilele calde și plăcute ale primăverii.

Tiramisu White Russian Tiramisu White Russian este o reinterpretare a celebrului cocktail White Russian, aducând un strop de savoare italiană prin infuzia de espresso și crema de mascarpone. Combinând vodka, lichiorul de cafea și smântâna de mascarpone, obținem o notă mai sweet și catifelată, perfectă pentru un răsfăț de dimineață sau seară în luna mai. Espresso-ul intens echilibrează aromele bogate, iar crema de mascarpone adaugă o textură unică, amintind de desertul autentic italian.

adaugă pudră

Pentru a-i da un plus de eleganță, se adaugă pudră de cacao sau ciocolată rasă pe deasupra, transformând acest cocktail într-un desert lichid excelent pentru orice ocazie. Dacă sunteți în căutarea unui răsfăț plin de savoare, acest Tiramisu White Russian va depăși orice așteptare!

Grasshopper Grasshopper, cu alura sa fină și echilibrată, este un simbol al eleganței în baruri și terase. Cu o combinație fină de lichior de mentă, lichior de ciocolată albă și smântână, oferă un gust intens, dar subtil, ce aduce în prim-plan o armonie perfectă între dulce și mentolat.

Potrivit și fresh pentru o seară relaxantă de mai, se poate transforma într-o alegere sofisticată pentru o întâlnire cu prietenii sau o cină în aer liber. Textura sa tandră și prospețimea mentolată îl fac un companion excelent pentru serile calde, iar culoarea sa verde vibrantă îi conferă o notă de prospețime vizuală care va atrage privirile. Recomand cu încredere acest cocktail în luna mai, fiind desăvârșit pentru a marca începutul unei veri pline de momente speciale. Savurați-l cu stil, alături de cei dragi, și lăsați-vă purtați de gustul său memorabil!

Pe lângă deserturile în pahar propuse mai sus, puteți degusta și alte băuturi delicioase, cum ar fi Espresso Martini, Irish Cofee, Pina Colada, Amaretto Sour, Mudslide.

Karpaten susține capitolul LIFESTYLE din Zile și Nopți.

VIAȚA CA VACANȚĂ!O

karpaten.ro

DESiGN

INTERVIU ANCA BÂRLEAN

Limbajul corpului în argint

Capitolul Lifestyle este susținut de FaSHiON

MODA ca VIBRAȚIE - Foto editorial fashion mai 2025

Mai, luna „ROMÂNIEI” autentice

De ce oare această cea mai frumoasă lună a anului este considerată „naţională”?! Poate pentru că alegerile prezidenţiale reprezintă acum cel mai important eveniment, inclusiv în lifestyle-ul autohton, pe lângă sau împreună cu economia, politica, socialul în sine… ei bine, ne aflăm într-un cross-point în care toate jocurile se pot decide în acest MAI cu totul special.

Evenimentele de lifestyle ale lunii încep pe 12 mai, în Radisson Blu, cu evenimentul caritabil al lunii, dedicat celor ce au învins boala secolului, cancerul - „DREAM’S BALOON” -, ajuns la a patra ediţie anuală. Acesta reuneşte o serie de personalităţi medicale şi artistice, alături de un număr remarcabil de astfel de învingătoare. La ediţia din mai şi-au anunţat prezenţa, cu momente dedicate, artiştii Ozana Barabancea, Nico şi Alma Nicole. Colecţiile de fashion invitate sunt: Denis Predescu, Andreea Corvin (colecţie prezentată exclusiv de foste paciente) şi cele de copii semnate de Lempika şi Mon Bebe. Va fi o seară unică a empatiei, sprijinului reciproc şi frumosului feminin... de orice vârstă.

Al doilea mare eveniment al lunii este renaşterea proiectului, unic în sine, de aducere împreună a universului modei cu cel al operei, prin seara de lifestyle „OPERAFASHION”, din data de 19 mai. În puţin cunoscutul, dar superbul Muzeu al Operei Naţionale Bucureşti va avea loc o ediţie specială a AVANPREMIERE, cu tema „ROMANIAN

COUTURE 2.0”, în care o să-şi prezinte

colecţiile de această dată o parte dintre cei mai inspiraţi designeri români în zona de couture a spectrului modei. Printre ei: ZESTAL / REVAS COUTURE / MAAM WITH LOVE / BLACK SHEEP / CARMER / RALUCA SOARE. Se anunţă o seară unică de fashion de înalt calibru în poate cea mai simbolică instituţie culturală a ţării alături de Ateneul Român: Opera Naţională Bucureşti.

Luna se va încheia în zona de lifestyle cu „ROMANIAN DESIGN WEEK” de la Iaşi, unde profesiile creative îşi dau mâna într-un maraton de două săptămâni de modă, arhitectură, muzică şi design, în perioada 16-25 mai. Tema este „DESIGN TOMORROW TODAY”! Cele trei seri de fashion sunt coordonate de Irina Schrotter – care a reînviat Romanian Fashion Week –, al cărui Director Artistic am avut onoarea să fiu timp de 11 ani. Majoritatea Universităţilor de Modă din România, alături de un număr de 30 de designeri îşi vor prezenta colecţiile în festival. Listele se stabilesc încă, dar o să fim acolo şi vă ţinem la curent. Să avem cu toţii un MAI inspirat!

Descoperă

cele mai

iubite destinații de vacanță pentru vara 2025

„O dată pe an, călătorește undeva unde nu ai mai fost înainte!” Dalai Lama

Vara se apropie cu pași repezi, iar primele raze de soare ne fac deja să ne gândim la concediu și la momente pline de răsfăț pe malul mării. Pentru sezonul de vară 2025, Karpaten Turism a pregătit o serie de zboruri charter către destinații impresionante, pline de viață, cu tradiții fascinante și activități pentru întreaga familie. Descoperă cele mai iubite destinații de vacanță și începe o nouă aventură alături de Karpaten Turism!

Turcia | Cum știți deja, Turcia a fost cea mai iubită destinație de vară! În următoarea ta vacanță poți descoperi o Turcie aparte, în care vei fi fascinat de peisajele inedite: de la „Palatul de bumbac” din Pamukkale la „Valea iubirii” din Capadocia și superbele lanuri de bumbac până la râurile repezi de munte ideale pentru rafting. Farmecul Turciei rurale este oferit și de ospitalitatea localnicilor.

Coasta de la Marea Mediterană este presărată de stațiuni și resorturi de lux, unde fiecare dorință devine realitate. Fie că preferi un hotel adults only sau vrei să te bucuri de vacanță

alături de cei mici, în stațiunile din Antalya sigur vei găsi locul ideal pentru tine. Hotelurile te așteaptă cu o gamă largă de servicii și activități, de la jocuri la piscină sau pe plajă la spectacole cu muzică live sau pachete de relaxare în centrele SPA. Prețurile pornesc de la 309 Euro/ persoană, pentru sejururile de 7 nopți în Antalya, de la 229 Euro/ persoană pentru circuitele în Cappadocia și de la 439 Euro/ persoană pentru sejururile de 7 nopți în Bodrum!

Grecia | Pasionații de cultură și istorie vor putea explora siturile arheologice, dar și să se bucure de plajele superbe și de preparatele culinare delicioase. Tarifele pentru Grecia, pentru sejururi de 7 nopți, pornesc de la 349 Euro/ persoană pentru Creta și Rhodos, de la 339 euro/ persoană pentru Corfu, de la 359 Euro/ persoană pentru Zakynthos, de la 389 Euro/ persoană pentru Kos și de la 559 Euro/ persoană pentru Santorini.

Turcia

Egipt | Hurghada și Sharm El Sheikh sunt două destinații din

Egipt ce pot fi vizitate indiferent de sezon.

Primăvara te lași încălzit de razele soarelui pe plaja hotelului, vara pornești într-o aventură subacvatică pentru a te răcori, toamna este ideală pentru a vizita, iar în timpul iernii te poți relaxa în centrele SPA! Tarifele pentru

Egipt pornesc de la doar 359 euro/ persoană și pachetele charter includ: transport cu avionul, cazare 7 nopți cu regimul de masă ales, taxe de aeroport, transferuri locale și asistență turistică în limba română.

Tunisia

|

Fermecătoarea Tunisie se numără printre destinațiile

anul 2025. Cei dornici să exploreze deșertul Sahara, să viziteze obiective turistice unice și impresionante, să se relaxeze pe plaje cu nisip fin sau să se răsfețe cu preparate culinare delicioase pot rezerva un pachet de 7 nopți cu tarife ce pornesc de la 359 Euro/ persoană.

Spania

|

Sezonul de vară 2025 aduce noutăți pentru destinația

Spania: prima noutate este lansarea zborurilor charter către Mallorca din orașele: Craiova, Iași, Oradea și Timișoara, ajungând astfel la un total de șapte orașe cu zboruri charter către această destinație. A doua noutate: zboruri directe din București către insula Gran Canaria. Tarifele pentru un sejur de 7 nopți pornesc de la doar 419 euro/ persoană pentru Costa Brava, de la 429 euro/ persoană pentru Costa de Sol, de la 469 euro/ persoană pentru Costa Blanca, de la 679 euro/ persoană pentru Mallorca sau Tenerife și de la 559 euro/ persoană pentru Gran Canaria.

Portugalia

| Această țară este destinația ideală pentru iubitorii de preparate din fructe de mare proaspete, vinuri cu un buchet unic, dar și pentru cei pasionați de cultură sau sporturi nautice. Un sejur cu 7 nopți de cazare în cosmopolita capitală Lisabona pornește de la 829 Euro/ persoană, iar pentru un sejur unic în Madeira, de la 759 Euro/ persoană.

foto: karpaten.ro

Portugalia

Spania Egipt

Parfumul lunii MAI:

DIVANCHÉ

by PUREDISTANCE, prin

MNote de bază: ambroxan, ambretta, răşină benzoică, muşchi alb

Note de mijloc: gardenie, tuberoză, sambac şi Champaca de India

Note de vârf: mere presate, ananas şi Para

Povestea a început în Tokyo, metropola în care spiritualitatea are întotdeauna o reflectare deopotrivă în artă şi în realitate. Prin urmare, ca bază a acestei arome „edenice” a fost aleasă gardenia japoneză, considerată cea mai apropiată de această idee de aromă angelică de către însăşi SACHI, „Regina Parfumurilor” din Ţara Soarelui Răsare.

De aici, esenţa de gardenie japoneză a fost trimisă la Paris, unde Natalie Feisthauer – creatoarea casei

ai este definită drept autentica lună de primăvară deplină şi tocmai de aceea, ca simbol aromatic, am ales un parfum rar şi cu totul special: „DIVANCHÉ” by Puredistance, Paris. Acesta a fost conceput pornind de la interogaţia spirituală... care ar putea fi „Parfumul Îngerilor”?

a nobilă.

Puredistance Perfumery –a continuat explorarea şi combinaţiile spre această ţintă nobilă. A rezultat

DIVANCHÉ – un cuvânt inventat pentru a sugera starea de graţie pe care o ai în faţa aromei asociată instantaneu Edenului –, parfum definit printr-o aromă pură, elegantă, rafinată şi luxuriantă, care generează o impresie de sofisticare unică.

DIVANCHÉ – un cuvânt aromei printr-o care generează o impresie

Spirits Award, mai:

Sir Edmond – Bourbon Vanilla Infused Gin prin ROBESCU 14

Continuăm seria ginurilor multipremiate în ultimii ani, inclusiv în 2024, cu unul dintre cele mai originale şi surprinzătoare dintre acestea, „Sir EDMOND –Bourbon Vanilla Infused Gin”, o creaţie olandeză, obţinută într-o distilerie veche, a cărei origine se regăseşte în anul 1777.

Sir Edmond este singurul gin din lume cu un JURNAL al poveştii sale, „The Flamingo Journal - O călătorie de la sămânţa de vanilie la ginul magic”, care e o combinaţie încântătoare de umor şi aventură, de Jules Verne şi Commedia dell’arte. Conform acestui jurnal, „cheia” ginului botanic inovator este Bourbon Vanilla, o aromă unică, iubită deopotrivă de parfumieri şi bucătari celebri, o aromă aproape universal îndrăgită.

Bourbon Vanilla reprezintă chintesenţa insulelor Madagascar şi Réunion, denumite în epoca colonială şi „Bourbon Islands”, aici fiind spaţiul de maximă intensitate a aromei...

www.zilesinopti.ro

polenizarea florilor de vanilie fiind făcută manual, floare cu floare. Este nevoie, prin urmare, de ani buni până la prima recoltă autentică, după care această vanilie este introdusă într-un complex şi îndelungat proces de infuzare, alături de ienupăr de Macedonia, rădăcină de angelica de Groenlanda, scorţişoară din China, cardamon de Guatemala şi ghimbir din Nigeria... rezultând un autentic „gin al întregii lumi”! Analiza aromei rezultate este asemănătoare complexităţii creării unui parfum de nişă sau fine dining-ului de nivelul stelelor Michelin.

Practic, toată istoria lui Sir Edmond a început în anii 1800, prin obsesia pentru vanilie a lui Mr. Edmond Albius, un fost sclav pe plantaţii, în onoarea căruia a fost denumit acest celebru gin. El a introdus, de fapt, polenizarea manuală în insule, cu rezultate fantastice, şi de atunci, povestea a ajuns în vestita distilerie olandeză şi apoi la noi prin poate unul dintre cele mai neobişnuite şi excentrice ginuri din lume, un adevărat „Rege al Cocktail-urilor”!

ANCA BÂRLEAN

Limbajul corpului în argint

Cu o pregătire artistică solidă la UNARTE și o formare tehnică riguroasă la Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage, Anca Bârlean și-a rafinat stilul și a reușit să aducă un suflu proaspăt în designul de bijuterie contemporană. Pasiunea pentru creație a început în 2017, din dorința de a realiza piese care să reflecte identitatea și sensibilitatea proprie. În colecția sa recentă, Body Language, artista explorează fluiditatea formelor lichide „înghețate” în metal prețios, provocând percepțiile despre materialitate, emoție și identitate. Inspirate din natură, cu forme organice și contraste neașteptate, piesele sale devin o formă subtilă și personală de exprimare artistică, un limbaj vizual al corpului și al sufletului.

Ce te-a determinat să începi să creezi bijuterii

în 2017 și cum s-a transformat această pasiune

în principalul tău mod de exprimare artistică?

Am fost dintotdeauna pasionată de ideea de a-mi crea propriile accesorii și făceam asta adeseori combinând elemente diferite de la mai multe bijuterii sau alte materiale pe care le aveam la îndemână, deoarece bijuteriile pe care le găseam atunci în magazine nu mi se păreau că mi se potrivesc sau că mă inspiră. La un moment dat, am descoperit că există și alt tip de bijuterie și că

pot urma niște cursuri pentru a învăța cum pot realiza și eu piesele pe care până atunci le aveam doar în imaginaţie.

Cum te influențează natura și formele sale în procesul tău de design?

Îmi place să folosesc forme organice, asimetrice și, în general, sunt atrasă de complexitatea și diversitatea structurilor pe care le pot găsi în natură, fiecare având un caracter aparte, pe care vreau să îl imprim și pieselor mele.

Colecția ta, Body Language, este o combinație între forme fluide și metalul permanent. Ce te-a inspirat să explorezi acest contrast între lichid și metal?

De multe ori mă simt inspirată atunci când observ întâmplător diferite elemente și forme care apar spontan, dar îmi rămân întipărite în memorie. Așa mi-a venit și ideea pentru această colecţie, în care am încercat să captez apectul fluid într-un material rigid, care își păstrează forma precum argintul. Îmi place să mă joc cu diferite contraste, iar contrastul

dintre ceva fluid, cu o formă în continuă schimbare și metalul solid și durabil mi se pare foarte interesant și reprezentativ pentru dinamica vieții, în care există un flux constant de schimbări, dar totuși, ca oameni, tindem să fim atrași și de ideea de permanenţă, atemporalitate.

Cum ai descrie procesul de creație al bijuteriilor din colecția Body Language? Este un proces spontan sau controlat?

Această colecţie a venit din nevoia de a crea ceva spontan, puţin mai experimental. Atunci când mi-a venit ideea nu știam iniţial la ce să mă aștept, dar tocmai genul acesta de proces mi se pare foarte intrigant, pentru că te adaptezi pe parcurs, în funcţie de direcția în care evoluează procesul și așa apar tot felul de idei noi.

Spui că formele „lichide” sunt înghețate în argint, rezultând modele unice. Cum ai reușit să imortalizezi aceste forme efemere și să le transformi în bijuterii?

Pentru această colecţie am experimentat

Pentru această colecţie am experimentat mult cu ceară topită și felul în care pot picura acest lichid pentru a crea niște forme cât mai interesante. După aceea am folosit aceste modele pentru a le transpune în argint și apoi am urmat mai multe procese de finisare pentru a-i da acest aspect cât mai fluid.

Fiecare piesă din colecția Body Language are o formă „neprevăzută”. Cum decizi ce să adopți pentru fiecare bijuterie în parte și ce vrei să transmită aceste forme despre persoana care le poartă?

Pentru această colecţie am realizat zeci de forme

finală. Toate arătau ca mici simboluri

și prototipuri până am ajuns la forma finală. Toate arătau ca mici simboluri pe care le combinam și le modificam în funcție de tipul de piesă pe care o aveam în minte și felul în care urma să se așeze pe acea parte a corpului. Sunt niște piese pentru cei care doresc să poarte ceva mai atipic, care sunt atrași de designul contemporan, de linii curgătoare și forme organice. Cred că o persoană care ar purta aceste bijuterii este creativă, deschisă la schimbare, care preferă să fie neîngrădită de reguli rigide și își lasă creativitatea „să curgă”.

care preferă să fie neîngrădită de reguli rigide

În opinia ta, ce înseamnă „limbajul

În opinia ta, ce înseamnă „limbajul corpului” în contextul acestei colecții?

Cum crezi că bijuteriile pot exprima emoții sau stări prin formele și simbolurile pe care le poartă?

Cum crezi că bijuteriile pot exprima pe

Cred că bijuteriile sunt o formă de artă „purtabilă” și asta mă atrage cel mai mult la aceste obiecte, faptul că le poți avea mereu cu tine, pot evoca diferite amintiri sau stări pe care le poți accesa mai ușor prin intermediul lor.

Cred că bijuteriile sunt o formă de artă care le poți accesa mai ușor prin intermediul lor.

Cred că purtând bijuterii poți explora mai bine

Cred că purtând bijuterii poți explora mai bine subtilităţile limbajului non-verbal și poţi evoca anumite stări atât ale propriei persoane, cât și ale celor din jur.

Cum îți vezi evoluția în designul de bijuterii pe termen lung?

În viitor aș vrea să continui să explorez atât tehnicile tradiţionale de realizare a bijuteriilor, cât și metode mai moderne de design 3D și să combin aceste tehnici pentru a realiza ideile pe care le am. Este un domeniu în care se poate experimenta mult și descopăr zilnic noi idei sau metode pe care vreau să le încerc. la

FASHION

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

MODA ca VIBRAŢIE

Am explorat în editorialul ales pentru luna mai starea de imaterial, de mişcare, de vibraţie, care transformă MODA şi creaţiile specifice acesteia în tablouri vivante, în stări de oscilaţie apropiate mai degrabă de metafore vizuale decât de mainstream. Am dublat totul printr-o transformare în tonuri de sepia a tuturor cadrelor, dându-le astfel şi o stare de atemporal, care accentuează experimentul nostru.

Foto: Cristian Păduraru / Modele: Nicoleta Tupea şi Monica Drăguţ / Creaţii: Antonia Nae / Art Director: Alin Gălăţescu

Conexiune şi inovare. ING HUBS

ÎDESIGN/

ntr-un context global, interconectarea devine esenţială pentru dezvoltarea continuă a tehnologiei, iar arhitectura spaţiilor de lucru joacă un rol central. Designul modern al hub-urilor susţine flexibilitatea, creativitatea şi conectivitatea prin spaţii deschise, zone de relaxare şi tehnologii integrate. Acestea stimulează colaborarea interculturală şi fluidizarea comunicării internaţionale. Astfel, arhitectura nu doar că reflectă dinamismul industriei IT, ci contribuie activ la eficienţa echipelor şi la crearea unui mediu propice inovaţiei globale.

Proiectul de arhitectură și design ING HUBS a fost premiat în această toamnă în cadrul concursului de arhitectură „Nature Paths”, din cadrul celei de-a 7 ediții a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6 2024. Autorii, arh. Ciprian Rășoiu și arh.Tudor Vlăsceanu au creat spațiile interioare ale hub-urilor ING pentru a reflecta nevoile reale ale echipelor, asigurând un mediu de lucru modern, flexibil și colaborativ. Prin integrarea zonelor deschise, a tehnologiei avansate și a elementelor care susțin bunăstarea angajaților, designul contribuie activ la eficiență operațională și inovare.

Elevația și fluiditatea informează arhitectura interioară. O serie de deschideri pentru placa de podea și conexiuni precise creează o experiență fluidă în întreaga clădire cu cinci etaje. Vizitatorul este eliberat de monotonia înălțimii constante și ridicat de verticalitatea selectivă.

Profitând de această porozitate în sus, o serie de spații se reunesc pentru a forma un organism distinct, unul care ocupă inima clădirii. Acest cluster servește ca o joncțiune în jurul căruia se învârt majoritatea activităților de birou. Familia de spații care formează acest organism interior reprezintă obiecte curioase menite să surprindă și să inspire privitori. Camerele discrete de focalizare pentru o singură persoană se află lângă spații de

întâlnire neașteptate cu înălțime dublă, iar o scară spinală mare amplasată în diagonală peste clădire este ajutată de căi discrete între etajele învecinate.

Zona de intrare este ascunsă departe de principalele bulevarde învecinate și se află într-o piață mică, adăpostită. Recepția este primul spațiu pe care îl întâlnești atunci când intri în clădire și acționează ca o legătură vizuală între intrarea publică și grădina luxuriantă, privată, care se află în spatele acesteia.

Spațiul de înălțime dublă este dominat de o piesă monumentală de artă mozaic creată de artistul Vlad Nancă. Alegerea mozaicului ca tehnică de reprezentare indică uniformitatea dorită între Artă și Arhitectură și adaugă un alt strat de profunzime și mesaj la prima interacțiune a vizitatorului cu spațiul de lucru.

Auditoriul este un spațiu conceput pentru a găzdui evenimente mari și a fost echipat cu toate dotările necesare. Poate găzdui până la 130 de persoane, fără a lua în calcul locurile aferente micului cafe-bar din foaier.

Pentru a atinge această capacitate, proiectarea a trebuit să elibereze orice structuri de susținere care se aflau sub tribună prin construirea a două grinzi de ferme supradimensionate care se sprijină doar în patru puncte în întreaga încăpere. Aceste

DESIGN/ ARHITECTURĂ

elemente sunt lăsate expuse ca o modalitate de a-și exprima importanța și frumusețea în cadrul schemei mai mari de design a auditoriului. Prin această abordare, vizitatorii vor putea aprecia atât funcționalitatea, cât și atracția estetică la intrarea în structură.

Scara străbate întreaga clădire în diagonală. Lată și asemănătoare unei tribune la baza sa, se îngustează treptat pe măsură ce urcă la etajele superioare și ajunge să-și servească doar scopul funcțional: conectarea diferitelor niveluri ale clădirii. Această scară mare poate fi văzută drept coloana vertebrală a acestui spațiu de birou; nu numai că oferă o modalitate ușoară pentru ca oamenii să se deplaseze între niveluri, dar crește probabilitatea unor întâlniri întâmplătoare.

Oamenii care trec la parter se pot trezi salutându-i pe cei de deasupra lor la etajul 5; s-ar putea să nu se intersecteze altfel și acest lucru dă naștere unui sentiment de posibilitate și de unitate în interiorul unui spațiu atât de mare.

Toate sălile de întâlnire fac parte din grupuri de categorii mai mari. Camerele cu capacitate diferită se aliniază cu nevoile diferite pe care le pot avea ocupanții, de la camere cu o singură persoană până la cele care pot găzdui 12 persoane. Fiecare dintre etajele superioare (de la 1 la 5) are acces la camere neconvenționale. Calitatea surprinzătoare a acestor spații –nevizibile din exterior – este că au înălțimea dublă față de alte săli de ședințe standard, cu diverse tavane înclinate.

Aceste zone unice de întâlnire se despart de mediul tradițional de birou; ele permit momente de refugiu în care cineva poate scăpa de liniar și se cufundă într-o atmosferă complet diferită - una în care creativitatea și productivitatea pot atinge noi culmi.

Spațiul de birouri este împărțit în două zone distincte: grupul de săli de întâlnire și zona de lucru din jur. Aceasta din urmă a fost concepută pentru a fi flexibilă și ușor de reconfigurat și adaptat la schimbările tipice pentru o organizație agilă precum ING Hubs România.

Toate elementele de design, bancurile de lucru personalizate și infrastructura de susținere au fost create folosind o abordare modulară – ajustările pot fi făcute rapid și ușor, dacă devin necesare. La fel ca un decor de

laborator, materialele de finisare utilizate în spațiu subliniază funcționalitatea fără a renunța la calitățile plăcute din punct de vedere estetic. Aceste caracteristici se reunesc pentru a crea un mediu de birou care nu numai că arată impresionant, dar promovează productivitatea prin flexibilitate.

Aceste zone de relaxare devin deosebit de importante la locul de muncă, deoarece oferă pauzele necesare din rutina zilnică și oferă rezidenților șansa de a se reseta și de a se reîncărca. Această tranziție între muncă și petrecere a timpului liber este fără întreruperi, fără bariere fizice între ele; în schimb, există o conexiune vizuală neîntreruptă, care face ca tranziția să se simtă fără efort.

Pentru a puncta această schimbare de atmosferă, anumite elemente de design au fost integrate pentru a evoca un cadru mai casual: covoare de pluș pentru confort sub picioare, aranjamente invitante cu piese de mobilier confortabile, precum canapele sau fotolii –încurajând oamenii să se adune în conversație –, culori luminoase și plante. care adaugă vitalitate mediului. Cu aceste tranziții subtile, persoanelor le este mai ușor să se relaxeze în pauze, în timp ce se simt în continuare conectați cu spațiul lor de lucru.

Spațiile exterioare ale zonei de lucru sunt proiectate pentru a fi la fel de funcționale și plăcute din punct de vedere estetic ca și interiorul. Grădina perenă este concepută pentru a fi un peisaj viu, în continuă schimbare, care va arăta și va fi experimentat diferit de-a lungul anotimpurilor. Plantele au fost selectate atent atunci când au fost alese pentru a recrea un mediu local autentic.

Există, de asemenea, câteva terase mici unde oamenii se pot relaxa și se pot bucura în aer liber, împreună cu o terasă mare pe acoperiș, care oferă vederi uimitoare la orizontul orașului de pe banchetele sale perimetrale din lemn. Este o zonă pentru relaxare și oferă oamenilor posibilitatea de a încorpora momente de conectare cu natura în ziua lor chiar în vecinătatea spațiului lor de lucru.

Autori: arh. Ciprian Rășoiu, arh.Tudor Vlăsceanu

Cireșe

de mai și ținute pentru vară

FCe purtăm în sezonul estival?

renezia ce are în vedere forma corpului este amplificată de clișeul arhicunoscut despre silueta care ar trebui definită din ianuarie „până la vară”, iar la aceasta din urmă se adaugă problema tuturor sezoanelor, marca tuturor anotimpurilor, semnalată cu o întrebare simplă, dar ușor generatoare de anxietate: „Cu ce mă îmbrac?”. Ah, și pe cât de simplă pare întrebarea, pe atât de complexe sunt tenebrele și răspunsurile ei. Se observă în rândul caselor de modă un interes accentuat pentru nostalgia anilor apuși, subiect pe care l-am aprofundat în articolul dedicat trendurilor de primăvară, dar și pentru sustenabilitate. Pentru vară, le adăugăm acestora influențele marine, care și-au ocupat un loc în istoria estivală încă de când Gabrielle Chanel își petrecea verile pe Coasta de Azur, implementând celebrul imprimeu marinăresc. Și ce merge mai bine cu dungile marinărești decât o geantă din paie? Dar la geanta de paie oare ce se potrivește? Și revenim, deci, la întrebarea de la care am plecat, căreia ne dorim să îi oferim un răspuns în rândurile ce urmează. Altfel spus, astăzi ne ocupăm cu ce ne îmbrăcăm vara aceasta.

ei. de marine, ocupat

implementând celebrul imprimeu marinăresc. Și ce merge mai bine cu dungile marinărești la

Tehnologie de purtat

parte a marilor colecții de modă.

Se poate să fie un trend controversat, dar pare că avansul tehnologic se impune și în materie de fashion. Dispozitivele cu inteligență artificială integrată, precum trackerele de fitness, care pot oferi recomandări privind sănătatea, productivitatea, calitatea somnului devin din ce în ce mai populare în rândul accesoriilor. De la ceasuri la inele, ochelari inteligenți sau haine echipate cu senzori ce monitorizează temperatura corporală, tehnologia pare că își intră din ce în ce mai mult în drepturi, devenind colecții de modă.

Ladies and gents: DUNGI!

numite și

Dicționarul de încălțăminte cuprinde termeni precum: papuci, teniși, sandale, pantofi de tip peep toe, kitten heel, stiletto, Mary Janes, mules și mulți alții ce merită a fi aduși în discuție. Pentru vara aceasta, sandalele cu talpă groasă, chunky, revin în tendințe oferind un echilibru între confort și stil. Designeri precum Miu Miu propun modele diverse, ce se potrivesc atât ținutelor casual, cât și celor elegante.

Romantism și lejeritate

Materialele ușoare se cristalizează în fuste și rochii fluide, ideale pentru temperaturile pe care le intuim și, mai mult sau mai puțin, în funcție de preferințe, le așteptăm.

Astfel că tulle-ul, mătasea și dantele sunt principalele materiale în colecțiile de vară, ce aduc tușe romantice, dar și lejere ținutelor estivale. Vă amintiți ce scriam mai sus despre gențile din paie? Fie ele rotunde sau de tip coșuleț, dansează un tango de excepție alături de rochii, so you can give them a try.

Make it retro!

Dacă tot ne plimbăm de la romantism la nostalgie, trecem în revistă și sfera retro. Accesoriile cu influență retro, precum bijuteriile statement, de dimensiuni mari, de exemplu cerceii asimetrici, brățările late sau colierele supradimensionate, devin elementul cheie, match-ul ideal pentru aerul diafan instaurat de tușele romantice ale rochiilor. La nivelul accesoriilor, ochelarii vintage inspirați din anii ’60 sau ’70 aduc și ei o nuanțare, păstrând nostalgia vremurilor prezentă.

Vestitul model marinăresc se încadrează în categoria acelor must have în garderobă. Elementele marinărești sunt prezente și în colecțiile de anul acesta, imprimând ținutei un aer relaxat și sofisticat. Paletei clasice specifice acestui imprimeu – bleumarin, alb și roșu intens – i se adaugă anul acesta tonuri pastelate de albastru, verde sticlă sau chiar bej nisipiu pentru revitalizare. Regăsim sezonul acesta nu doar tricourile clasice cu dungi, ci și rochii maxi, topuri oversized și pantaloni palazzo în aceeași tematică.

Vara

pastelate de albastru, verde sticlă sau

lui 2025 în culori

Paleta cromatică asociată verii are, de cele mai multe ori, un aer optimist, ludic. Anul acesta, culorile sunt tușele complementare pentru materialele ușoare ce domină sezonul estival. Astfel, regăsim romantismul și la nivel cromatic, nuanțele de roz pudră, galben unt se îmbină cu nuanțele reci ale dungilor marinărești. „Mocha Mousse”, numită de Pantone culoarea anului, situează marourile în centrul cromaticii, aceste nuanțe regăsindu-se inclusiv în sezonul estival. Rochiile midi maro stau pe același podium cu arhicunoscutele modele albe și negre, făcându-le o oarecare concurență.

stația gustului unui număr mare de persoane.

și în gara voastră, nu uitați că

Așadar, fie că sunteți fane ale tehnologiei – atât de pasionați încât ați purta-o, guess what, you can do it!, fie că vreți tușe retro, romantice, nostalgice, trendurile estivale ale acestui an, par o plimbare lungă cu un tren ce anunță oprirea în stația gustului unui număr mare de persoane. Și totuși, dacă acest tren nu ajunge și în gara voastră, nu uitați că fiecare are propriul stil, iar tendințele sunt doar o sursă în plus de inspirație, nu un task obligatoriu din categoria TO DO. Și cum stilul este o modalitate de a spune cine ești fără să vorbești, vă încurajăm să o faceți!

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

Mercedes-Benz BUCHAREST FASHION WEEK

A doua ediţie a MB-BUCHAREST FASHION WEEK a avut loc în aceeaşi atmosferă excelentă a Sălii Tronului din Palatul Regal, aleasă, ca la ediţia precedentă, drept locaţie principală a evenimentelor din calendar şi a strălucit printr-o organizare impecabilă, oaspeţi străini (mai ales italieni) remarcabili şi front-row-uri autohtone de primă mână şi în număr mare.

În prima zi am degustat show-ul excelent livrat de cei de la NISSA. Depăşind aparenţele de reţea de magazine mainstream, au dovedit, din nou, că stau excelent şi la capitolul colecţie creativă şi show de modă, având adusă o armată de modele internaţionale şi chiar un influencer de nivel mondial, pe LEONIE HANNE. Salvând o nouă sală - Hala Laminor - de la banalitatea ei industrială prin transformarea sa într-o excelentă locaţie, viabilă oriunde în lume, au avut o seară de vis cu acelaşi front-row de excepţie ca şi la prima ediţie. Am remarcat reinterpretarea casei pentru unele dintre cele mai importante trenduri ale sezonului: Blană / Lenjerie / Masculin look / Monocromii / Asimetrii / Rochiibijuterie / Noua senzualitate... la fel în domeniul accesoriilor, numeroase şi foarte grafice. Mi-au plăcut make-up-ul discret şi hair styling-ul rafinat. Bravo!

În a doua zi, show-ul privat VOL „Vestiare d’Un Oiseau Libre” a recâştigat pentru evenimentele de modă o fostă uzină electrică din Dealul Filaretului. Pe un frig crunt şi surprinzător, colecţia a fost foarte curajoasă. Sunt de remarcat modernitatea trendurilor reflectate, calitatea intrinsecă a creaţiilor, materialele de înaltă calitate, atmosfera generală şi starea profesională de „oriunde în lume” emanată de întreaga seară. Respect!

Din show-urile din calendarul de bază, în acea zi am mai remarcat: modernitatea de un minimalism şi de o destructurare remarcabile de la LITOVSKA – Ukraina / amploarea colecţiei, eleganţa şi pasiunea absolută pentru drapaje în toate formulele imaginabile de la RHEA COSTA / consecvenţa estetică, starea de modernitate, nonşalanţa fresh, detaliile surprinzătoare, atemporalul şi poesisul tuturor propunerilor, alături de muzica simfonică ce le însoţeşte mereu, din poate cea mai reuşită colecţie a zilei, CARMEN SECĂREANU. Cu un plus şi pentru câinele „invitat” la final pe podium.

ROMEO GIGLI a fost cumva special guest-ul zilei, brandul italian fiind unul cu istorie şi pedigree de decenii, maestrul Gigli fiind una dintre figurile iconice ale istoriei modei. Colecţia prezentată a fost una ce părea mai degrabă de cruise, dar decentă şi cu subtilităţi estetice de remarcat. Povestea lor pare că ar continua cu succes. Ziua a fost încheiată de colecţia ANNA RADU, mai spre zona de couture, cu multe rafinamente de croială şi de detaliu, poate prea apropiată estetic de colecţiile Schiaparelli, al căror fan pare că este.

Din ultima zi a ieşit clar în evidenţă show-ul AMI AMALIA, cu multe accente conexe: femeie însărcinată, flori imense şi bebeluş pe podium, dar şi prin numărul mare de persoane publice care au fost la prezentare. Este de remarcat că un brand exclusiv de tricotaje poate să aducă atâta bucurie şi pozitivism pe scenă şi în public, nu numai prin culorile pastelate şi fresh ale produselor, ori găselniţele de croială, cât mai ales prin aerul de fericire, de sărbătoare plenară al tuturor modelelor şi, implicit, al spectatorilor. A fost wow!

A urmat un alt show de couture, M MARQUISE, care s-ar fi potrivit poate mai mult unei prezentări de seară decât uneia de dimineaţă, dar a fost clară direcţia de eleganţă asumată, de rafinament şi de dorinţă de creştere specifică unui brand românesc de succes. KATA SZEGEDI din Ungaria a fost decentă, câteva soluţii tehnice inovatoare arătând liniile de evoluţie, de laborator, ale casei. MURMUR a încheiat pentru mine lista celor remarcaţi prin show-ul cu cea mai mare presiune a publicului din toate zilele, renumele brandului recomandând mai degrabă un eveniment privat în cadrul BFW. Sperăm că se va întâmpla în viitor. În rest, aceleaşi direcţii creative, aceleaşi accente speciale care au făcut renumele casei. Aştept cu nerăbdare o schimbare mai mare de poziţionare şi de estetică, ce sunt convins că sunt accesibile colectivului de creaţie. Notă: au creat şi o prezentare ulterioară, cu circuit închis, în noul Hotel Corinthia din Bucureşti, după BFW, iar finalul a fost marcat printr-o cină intimă cu 40 de invitaţi, sub egida MANOKHI x ELLE x CHIARA FERRAGNI Party.

Una peste alta, a fost o ediţie reuşită, de impact, cu multe programe auxiliare.

Cu speranţa că aria celor prezenţi se va mări şi se va diversifica, cele câteva certitudini au făcut din această a doua ediţie a MB-BUCHAREST FASHION WEEK un eveniment de referinţă, cu siguranţă cel mai important event de fashion din luna martie.

Felicitări Roxana Voloşeniuc & Team... povestea continuă!

Foto: MB-BFW / Alin Gălăţescu

POVEȘTI DE SUCCES

Când ne gândim la design, ne vin în minte forme, culori și estetică. Când ne gândim la chimie... poate nu tocmai același lucru. Și totuși, în Timișoara la FABER, cele două se întâlnesc întrun laborator de idei, unde designul devine catalizator pentru industrie, educație și comunitate. Cu un program curatoriat de Martina Muzi și susținut de o rețea de colaboratori interdisciplinari, FABER devine spațiul unde se amestecă procese industriale, materiale emergente și povești cu impact. În interviul de față, Diana Caducenco ne vorbește despre ce înseamnă să creezi design în (și pentru) industrie, cum se construiesc punți între ingineri și artiști, dar și ce învață Timișoara din propriul său trecut.

Cum reimaginează FABER relația dintre chimie, comunitate și creație

Cum ați descrie programul de design pe care îl desfășurați în 2025 la FABER? Ce elemente noi sau inovative aduceți în acest context, comparativ cu anul trecut?

Programul de design de la FABER, curatoriat de Martina Muzi, își propune să devină un spațiu de reflecție, experiment și dialog între design și alte domenii – fie că vorbim despre industrie, educație sau comunitate. Dacă anii trecuți am investigat industriile automotive și textilă, anul acesta ne îndreptăm atenția către un sector mai puțin explorat în acest context: industria chimică. Noutatea constă tocmai în această direcție –ne dorim să aducem în prim-plan procese, materiale și perspective care rareori intră în contact cu designul contemporan, dar care contribuie la diferite scări la viața noastră zilnică.

Continuăm să creăm colaborări interdisciplinare între cercetători, designeri, mediul academic și fabrici, iar rezultatele se vor materializa printr-o expoziție, o publicație, o școală de vară, un festival și o serie de evenimente conexe. În același timp, încercăm să creștem relevanța internațională a programului prin participări la evenimente-cheie cum a fost participarea în cadrul platformei Alcova, de la Milan Design Week.

Tema programului actual este industria chimică. Ce v-a determinat să alegeți acest sector și ce așteptări aveți de la colaborările cu fabricile din domeniu?

Am ales industria chimică pentru că a fost una dintre industriile cele mai importante din

Timișoara, alături de cele automotive, textilă și agroalimentară. Cercetarea condusă de Norbert Petrovici în 2023, în cadrul programului Bright Cityscapes, dezvoltat împreună cu Universitatea Politehnica Timișoara, a dezvăluit că industria chimică a fost unul dintre motoarele strategice ale economiei României, mai ales începând cu anii ’70, când a devenit o prioritate națională pentru modernizare industrială. În Timișoara, investițiile masive din perioada comunistă au dus la formarea unor lanțuri productive complexe, iar fabrici precum Solventul au legat orașul de rețele internaționale. În plus, și situl unde se află acum FABER a fost parte dintr-o platformă industrială din sectorul chimic (Fabricile Unite de Ulei și Săpun, cunoscute apoi sub numele de Azur) – un context care adaugă o rezonanță specială explorării acestei industrii. Astfel, ne dorim să înțelegem impactul economic, social și ecologic al acestei industrii, care sunt posibilele provocări și în ce mod designul poate interacționa și oferi noi perspective. Ne interesează să explorăm cum pot fi transformate procesele și materialele specifice industriei chimice în proiecte de design relevante. Așteptările noastre sunt legate în principal de consolidarea unor punți și limbaje

de colaborare – ne dorim să facilităm întâlniri între designeri, ingineri, cercetători, fabrici, care pot duce la colaborări reale și, de ce nu, la produse, servicii sau soluții inovatoare.

Ce rol are colaborarea între designeri și industrii tradiționale, cum ar fi cea chimică, în dezvoltarea designului contemporan?

Colaborările de acest tip sunt esențiale pentru viitorul designului și al industriei. Ele extind granițele creative și tehnologice și aduc un nivel nou de complexitate și relevanță în proiectele de design. În plus, ne dorim ca aceste colaborări să aibă și un impact concret – economic, social sau ecologic. Această abordare interdisciplinară poziționează designul nu doar ca o modalitate de a crea, ci și ca o lentilă prin care putem observa și interacționa cu patrimoniul industrial al Timișoarei, dar și în legătură cu ce se întâmplă la nivel global. Designul este acum văzut ca o parte esențială a realității productive a orașului, o forță prin care putem explora cultura locală, tehnologiile emergente și provocările contemporane. Industria – inclusiv cea chimică –oferă un teren fertil pentru astfel de investigații.

Ce așteptări aveți de la publicul care va vizita expozițiile din acest an și ce mesaj doriți să transmiteți prin participarea la evenimente de renume?

Ne dorim un public curios și deschis – care să fie interesat de procese, de întrebări și de context. Mesajul nostru este că designul are puterea de a construi punți între domenii, de a face vizibil ce este invizibil și de a genera conversații care contează. Prin participările noastre la evenimente internaționale și locale vrem să contribuim la consolidarea unei rețele de design relevant, conectat și responsabil.

Jocuri care te aduc mai aproape de sezonul estival

Vara se apropie cu pași repezi, iar dacă luna mai este specifică pregătirilor pentru vacanță, iată o listă de jocuri care să vă introducă, de asemenea, în ambientul sezonului estival:

Just Dance Now - Este o variantă gratuită a iubitului joc, fiind nevoie doar de un laptop/ PC și smartphone-urile celor care doresc să danseze. Este perfect pentru petreceri, având posibilitatea de a alege dintre cele mai îndrăgite melodii ale momentului.

Tetris - Culorile vii și stilul de joc au devenit deja clasice, iar faptul că poți să te joci pe mai multe platforme, inclusiv pe console vechi sau noi, îl face un must-have în așteptarea verii sau chiar în viitoarea ședere pe șezlong, la plajă, sub adierea plăcută a vântului.

Zuma - Stârnește nostalgie printre multe generații, iar principiul simplu și relaxant al jocului îl face atractiv indiferent de vârstă. Pe deasupra, peisajele exotice și dinamice, alături de nuanțele vibrante te fac să visezi la o vară cu cer senin, în care să savurezi cocktailuri delicioase.

Wii Sports Resort - Multitudinea de sporturi de vară pe care le poți simula în joc te pregătește de viitoarele activități de practicat în aer liber, variind de la tenis de plajă, volei sau golf, toate desfășurându-se pe o insulă însorită și plină de vegetație.

Forza Horizon 5 - Este un joc de curse ce are loc în Mexic, în care pot fi admirate peisaje incredibile, precum plaje tropicale, păduri sălbatice, deșerturi aride, zone montane sau orașe mexicane. Cine știe, poate acestea vor fi sursa de inspirație pentru viitoarea vacanță?

ești

Plants vs. Zombies: Garden Warfare - Plantele se înfruntă cu zombie într-o variantă 3D, cu o formulă asemănătoare cu Call of Duty. Fie că ești în capătul unei echipe sau al alteia, jocul evocă zilele de vară prin provocările și amuzamentul pe care le aduce.

R.E.P.O. - Este o apariție recentă în peisajul jocurilor,, cu multă vizibilitate pe Youtube, fiind un joc horror cooperativ online cu o tentă amuzantă datorită modului de colaborare, care conduce la situații haotice, și a personajelor pe care jucătorii le controlează, ce au expresii faciale exagerate și ironice.

Luna mai este o punte între două sezoane, unul de tranziție și altul canicular, astfel, nu uitați să vă hidratați corespunzător în timp ce vă bucurați de jocurile menționate. Iar dacă vă jucați afară pe consolă, nu uitați de SPF!

FESTIVAL

Festivalul Internațional al Muzicii de Cameră aduce zeci de artiști și muzică pentru toate vârstele

EVENIMENTE

Ce faci vara asta în Brașov?

Uite ce nu ar trebui să ratezi în vara anului 2025

ZILE ȘI NOPȚI RECOMANDĂ

listă de locații recomandate de Zile și Nopți și, totodată, locurile unde poți să găsești REVISTA NOASTRĂ.

Brașov Brașov

Salut, Brașov!

Adina CHIRVASĂ

Redactor-șef

Zile și Nopți Brașov

ZAcea zi de MAI…

ilele orașului și Junii Brașovului au trecut deja și pare că urbea se animă tot mai mult pentru a intra în atmosfera festivalieră din sezonul estival. Mai avem până atunci, inclusiv de trecut prin alegeri prezidențiale (care nu sunt în Duminica orbului, dar au mai fost alegeri în mai…). Nu intrăm în opțiuni politice, noi vă propunem câteva opțiuni culturale pentru care merită să ieșiți din case la ceas de seară.

Deschidem lista cu evenimentul din 8 mai, de la O’Peter’s Pub, atunci când Sarmalele

Reci ne invită să scriem istoria împreună și să contrazicem titlul albumului „Țara te vrea prost”. Poate schimbăm istoria viitoare… La Centrul Multicultural al Universității

Transilvania (de la Rectorat), în 10 și 11 mai, suntem așteptați cu un spectacol nou-nouț, în care brașovenii au ceva de spus. „Aerul ca un pepene roșu” cuprinde două dintre textele dramaturgului brașovean Mihai Ignat, iar spectacolul poartă semnătura regizorală a brașovencei Lorena Zăbrăuțanu. Sunt două monodrame, care puse în oglindă, și-au amplificat una alteia sensurile, profunzimile și au proiectat altele noi. În ce mod, rămâne să vedem fiecare și să ne tragem propriile concluzii.

Tot în mai, la Brașov se face auzită muzica de cameră, grație zecilor de artiști invitați și a programelor pe care ni le propun, în cadrul celei de-a 44-a ediții a Festivalului

Internațional al Muzicii de Cameră, eveniment emblematic pentru oraș ce va avea loc între 13 și 18 mai și care se constituie ca o punte între generații, culturi și gusturi, dat fiind că vom avea parte de lucrări de la baroc și clasicism la jazz, muzică experimentală și tradiție folclorică.

Continăm tot pe linie muzicală și amintim de concertul Timpuri Noi, din 16 mai, de la Rockstadt, iar în 22 mai, pentru iubitorii genului, tot la Rockstadt ajung cei de la Partizan.

În mai avem șansa să îi ascultăm live pe pianista de origine română, Mara Dobresco și actorul și regizorul francez Volodia Serre, într-un spectacol cu muzică de J. S. Bach și extrase din textele filosofului român Emil Cioran. „Bach chez Cioran, une tragédie angélique” este programat în 19 mai, la Filarmonică, în cadrul unui turneu unic în România.

Lista poate continua cu oricare alt eveniment fie dintr-o instituție de stagiune din oraș sau de la un pub în care la spre seară se aude muzică live. Fiecare poate completa o zi perfectă, rezumată în timp cu „Și toate au fost grozave în acea zi de mai”…

Puzzle Punks Brașovlocul în care uiți de telefon

„ Play! Socialise! Have fun!” este principiul după care se ghidează cei de la Puzzle Punks Brașov, care cred că viața merită trăită cu joacă, râsete și povești memorabile. Așa că îți propun povești în care să intri pentru a le descifra misterele, însă nu cu lacăte și cheițe, ci cu mecanisme ingenioase, tehnologie și puzzle-uri. Și îți mai oferă și o serie variată de jocuri de societate în anti cafeneaua de la înălțime, la propriu, pentru că-i găsești în Centrul Civic, în blocul cu CAS-ul (pe Mihail Kogălniceanu nr. 11, Bl. C1, Et 8). Am stat de vorbă cu Bogdan și Ciprian Dăscălescu, creatorii acestui concept, pentru a afla mai multe. Iată ce a ieșit.

Ce vă diferențiază față de alte concepte similare?

Jocurile noastre escape room nu sunt despre găsit chei și deschis lacăte. Am spus „adio” clasicului și am ales automatizări, mecanisme ingenioase și puzzle-uri care se leagă natural de poveste. Atmosfera e cu adevărat captivantă, iar surprizele apar constant – genul de experiență care îți rămâne în minte mult timp după. În plus, avem o anti-cafenea de board games – un spațiu unic în Brașov, cozy și primitor, unde poți să te joci, să lucrezi sau să pierzi timpul într-un mod care te reprezintă pe tine.

De ce ați ales ca inspirație „Game of Thrones” și „Pirații din Caraibe”?

Am ales Game of Thrones ca inspirație pentru unul dintre escape room-urile noastre pentru că sunt un fan declarat al serialului – și pentru că locuiesc în Dubrovnik, orașul unde au fost filmate multe dintre scenele emblematice. A fost firesc să aduc puțin din magia Westerosului și în Brașov, printr-o poveste captivantă cu alchimie, pericol și o cursă contracronometru pentru a salva orașul. Pe de altă parte, Pirații

din Caraibe a fost o alegere gândită special pentru a atrage familii cu copii. Este o aventură plină de umor, mister și atmosferă de comori ascunse, perfectă pentru cei mici, dar și suficient de inteligentă și bine construită pentru a-i captiva și pe adulți. Am vrut să avem o experiență care să vorbească atât spiritului de joacă, cât și dorinței de a explora împreună, ca echipă.

„Imersiv”, „automatizat” și „puzzle-uri integrate în poveste” – puteți explica aceste concepte în poveștile jocurilor propuse?

Sigur! De exemplu, în Save King’s Landing, inspirat de Game of Thrones, intri în laboratorul unui vrăjitor, unde trebuie să găsești o poțiune magică (wildfire). Decorul te transpune într-o lume magică, construită cu atât de multe detalii încât simți că te-ai întors în timp, în Evul Mediu. Inițial, nu știi ce obiect din cameră este parte din puzzle, dar pe parcurs, descoperi cum acestea se leagă între ele și cum trebuie să le folosești pentru a rezolva misterul. Iar mecanismele automate îți oferă senzația că ai descoperit ceva magic, real. Fiecare puzzle are sens în firul narativ, de parcă ai trăi într-un episod al unui serial epic. În jocurile noastre, ești parte din poveste,

cuprins total de atmosferă și misiune, lucru care la final îți dă o satisfacție enormă.

De ce anti-cafe? Ce propune ea publicului?

Am ales conceptul de anti-cafenea pentru că un astfel de loc lipsea cu desăvârșire din peisajul din Brașov – un oraș frumos, dar care nu oferă multe opțiuni pentru socializare de calitate în afara barurilor sau mall-urilor.

Anti-cafeneaua noastră este un spațiu unic unde nu plătești ce consumi, ci timpul petrecut: în prețul plătit (pe oră / zi) primești acces la o colecție generoasă de board games, ceai, cafea și apă la discreție, internet rapid și o atmosferă prietenoasă, cu vedere panoramică asupra orașului, de la etajul 11.

Este locul perfect pentru geeks și pasionați de jocuri, pentru digital nomazi care vor să lucreze într-un spațiu creativ, sau pentru oricine vrea să se deconecteze de la telefon și să se reconecteze cu oameni reali. Organizăm seri tematice, quiz-uri, evenimente de socializare și seri de film care încurajează interacțiunea între participanți. Este o alternativă relaxată și smart la ieșirile clasice – un spațiu unde râsul, jocul și conversația sunt în centrul experienței. Interviul complet

îl puteți citi pe zilesinopti.ro/brasov.

Brașovul, capitala muzicii camerale,

în

mai:

Festivalul Internațional al Muzicii de Cameră

aduce zeci de artiști și muzică pentru toate vârstele

Cea de-a 44-a ediție a Festivalului Internațional al Muzicii de Cameră va transforma Brașovul, în perioada 13-18 mai, într-o veritabilă capitală a muzicii. Inițiat de maestrul Ilarion Ionescu-Galați, festivalul reunește artiști valoroși și ansambluri de prestigiu, într-o celebrare a artei muzicii în cele mai variate forme ale sale. Festivalul Internațional al Muzicii de Cameră de la Brașov propune în 2025 o ediție densă, diversă și profund conectată cu prezentul. De la mari maeștri ai trecutului la voci ale contemporaneității, de la baroc și clasicism la jazz, muzică experimentală și tradiție folclorică, festivalul devine, ca în fiecare an, o punte între generații, culturi și gusturi.

Deschiderea are loc în impresionanta Biserică Neagră, marți, 13 mai, la ora 19:00, Orchestra de cameră a Filarmonicii Brașov, sub conducerea muzicală a lui

Sebastian Tegzeșiu, alături de solistul Steffen Schlandt vor prezenta un program ce îmbină fastul barocului cu profunzimea fanteziei engleze și exuberanța temelor vechi italiene.

Miercuri, 14 mai, festivalul continuă în Sala Mare a Sălii Patria cu un dublu eveniment cameral. În prima parte, Ansamblul de suflători al Filarmonicii Brașov va interpreta lucrări semnate de Carl Nielsen și Jacques Ibert. În partea a doua, Gaudeamus Quartet va aduce pe scenă Cvartetul op. 59 nr. 2 de Ludwig van Beethoven.

De menționat este și concertul de vineri, 16 mai, de dimineață, dedicat celor mai tineri melomani. De la ora 10:00, în Sala Mare, va fi evenimentul Sonorități de geniu, cu participarea violonistului Florin Ionescu-Galați, a contrabasistului Mihai Pîntea, a pianistei Ana-Maria Negrea și a percuționistului Ovidiu Nauncef, un eveniment conceput să apropie copiii de universul muzicii clasice printr-o experiență interactivă și plină de farmec.

Tot vineri, dar seara, în prim-plan, va fi o prezență internațională remarcabilă: clarinetistul și compozitorul Ulrich Drechsler, alături de proiectul său LIMINAL ZONE – CARAMEL. Artistul va interpreta propria suită Beauty Doesn’t Ask for Attention, o lucrare care transcende granițele genurilor, oscilând între jazz, muzică de film, influențe persane și romantism est-european.

Sâmbătă, 17 mai, îi vom vedea pe scena Sălii Patria pe cei din Ansamblul de Muzică Veche „Anton Pann”, iar duminică, 18 mai, festivalul se încheie într-o notă spectaculoasă cu apariția violonistului Gilles Apap, alături de ansamblul Colors of Invention.

Gilles Apap

Ce faci vara asta în Brașov?

Uite ce nu ar trebui să ratezi

n timpul verii, Brașovul redevine o scenă culturală în aer liber, iar dacă îți pregătești deja lista cu evenimente cool și experiențe pe care vrei să le trăiești în orașul de la poalele Tâmpei, ai nimerit unde trebuie. Unde mai pui că sunt anunțate evenimente și după sezonul estival! Iată o listă cu doar câteva evenimente din oraș sau în afara lui în următoarele luni.

LYNX

Festival

Festivalul dedicat exclusiv filmului documentar și fotografiei de natură, LYNX Festival are loc între 4 - 9 iunie, la Centrul Cultural Reduta, oferind în timpul mini-vacanței de Rusalii un program pentru întreaga familie. Premiere ale unor producții fabuloase de film documentar, expoziții ample de fotografie, ateliere pentru copii sunt evenimentele ce conturează programul celei de-a III-a ediții, ce va fi deschisă de documentarul Europe - one continent, five worlds.

Săptămâna Comediei

Unul dintre cele mai îndrăgite și așteptate evenimente culturale tradiționale ale Brașovului, Săptămâna Comediei revine în perioada 30 iunie – 6 iulie, cu ediția a XII-a, la Teatrul „Sică Alexandrescu”, Cinema Astra și Cartier Coresi. Secțiunea concurs de teatru a festivalului propune șase spectacole în premieră la Brașov, ce vor fi prezentate la „Sică Alexandrescu”. Secțiunea film include 11 comedii, proiectate la Cinema Astra, iar în Cartierul Coresi vor fi organizate spectacole pentru copii, cu intrarea gratuită.

Rockstadt Extreme Fest

99 de trupe de top, 3 scene, 5 zile de metal sunt „ingredientele” principale ale celui mai tare festival de rock din țară, Rockstadt Extreme Fest, ce are loc în perioada 30 iulie – 3 august. Vestea bună este că încă se desfășoară în Râșnov. Vestea proastă este că în 2025 va fi ultima ediție în Râșnov. Organizatorii au anunțat că de anul viitor, festivalul își schimbă locația, care încă nu a fost dezvăluită, dar organizatorii promit un „frate” mai mic al festivalului la Râșnov.

Brașov Jazz & Blues Festival

Între 14 și 17 august, Brașovul vibrează din nou în ritmuri de jazz și blues, odată cu revenirea celui mai iubit festival de gen din centrul țării – Brașov Jazz & Blues Festival, ajuns anul acesta la ediția cu numărul 13. Timp de patru zile, Piața Sf. Ioan va deveni kilometrul 0 al muzicii live de calitate, cu show-uri de excepție, artiști de renume mondial și atmosferă autentică de festival urban. Ca și în alți ani, evenimentul propune evenimente conexe în mai multe zone din oraș, care urmează să fie anunțate.

Dracula Film Festival

Pe final de lună octombrie, Brașovul reintră în atmosfera… fantastică, odată cu cea de-a XIII-a ediție a Festivalului Internațional de Film Fantastic, Dracula Film Festival. Publicul se va putea delecta cu scurt și lungmetraje pe teme horror, SF, thriller, supranaturale, filme experimentale sau culte, în premieră sau avanpremieră, Q&A-uri, concerte și expoziții. Plus convenția Dracula Fantasy Con. În 2021, Dracula Film Festival a fost inclus pe lista celor mai importante 50 de festivaluri de gen din lume, top realizat de către Dread Central.

5 terase din Brașov unde putem savura… vara în pahare

Încă nu am intrat oficial în sezonul estival, dar ne bucurăm încă de temperaturile blânde ale lunii mai și deja ne gândim pe unde ne vom adăposti de căldura din miezul verii. Brașovul are o varietate de cafenele și pub-uri cu terase pline de farmec, care te așteaptă să le (re) descoperi. Iată 5 dintre acestea:

Aftăr Stube

Alecu Russo 4

Un bistro-pub & grill fresh la doar câțiva pași de Piața Sfatului, Aftăr Stube e locul perfect pentru o bere rece bună de savurat după o tură de bicicletă, alergare, drumeție și nu numai. Aveți la dispoziție probabil cea mai mare colecție de bere artizanală din Brașov și o terasă interioară, detașată de aglomerația urbană.

Juno Wine Garden

Aleea După Ziduri O destinație încântătoare, Juno Wine Garden are vinuri fine, dar și mâncăruri gustoase, cafea, beri artizanale și muzică live și cu toate vă puteți delecta într-o grădină fermecătoare, ferită de agitația centrului turistic. În plus, vă puteți bucura și de intimitatea dată de separeurile făcute în butoaie imense de vin.

Cafeteca

B-dul 15 Noiembrie 33

La doar câteva minute de centrul istoric, spre Sala Patria, veți găsi la Cafeteca acea licoare delicioasă sau îmbietoare numai bună de savurat în liniște înainte de a începe ziua de muncă. Când aveți timp, inclusiv în weekend, alegeți să stați în grădina lor, este ferită de privirea trecătorilor, cochetă și liniștită,

Millenium Pub & Café

Negoiu 14

Ascuns de ochii lumii, în apropiere de Teatrul Sică Alexandrescu, Millenium Pub & Café și-a creat deja un nume prin delicatesele care mai de care mai apetisante și băuturile speciale, dar și prin ambianța deosebită. Grădina de vară, răcoroasă şi frumos amenajată, creează un cadru intim și plăcut, ideal pentru o seară relaxantă cu prietenii.

Bistro Albert Republicii 38

Aflat într-un gang liniștit de pe strada Republicii, Bistro Albert este acel refugiu urban cochet în care puteți savura preparate meniul rafinat și băuturile reci, vă puteți bucura de răcoarea unei grădini de vară, la un pas de forfota celei mai circulate artere pietonale, dar ferit de ea.

Aftăr Stube Juno Wine Garden

Cafeteca

Millenium Pub & Café

Bistro LAbert

Restaurante din grupul Sergiana

Restaurant Sergiana

Str. Mureșenilor nr. 28

Bucătărie ardelenească. Jumări din partea casei.

Tel. rezervări: 0723.294.923

Ceasu' Rău

Str. Iuliu Maniu nr. 56

Bucătărie românească.

Tel. rezervări: 0723.297.993

Casa Tudor

Str. Avram Iancu nr. 58

Bucătărie românească și internațională.

Tel. rezervări: 0728.830.340

Stâna Turistică Sergiana Drumul de Poiană

Str. Păstorului, nr. 5, Poiana Brașov Specific românesc.

Nu-i loc mai bun decât o poiană

pentru așezat o stână. Iară dacă poiana-i Poiana Brașov, stâna nu poate fi alta decât Stâna Turistică, loc de ospețe și plăcut popas, căci de-acum, Sergiana vă poftește aci la masă. În toată zîua!

Tel. rezervări: 0726.366.147

Sub Cetate Sergiana

Strada Cetății nr. 34, Râșnov Specific românesc.

Preparate gustoase la ceaun, la grătar sau la cuptor.

Tel. rezervări: 0721.200.017

Kronburger by Sergiana Food Court AFI Brașov etajul 1 sau la intrarea în food court-ul de la Coresi Shopping Resort (afară).

Burgeri gustoși din vită Angus, porc sau pui, brânză halloumi, veggie.

Încearcă specialitățile restaurantelor Sergiana și la mall, în Coresi Shopping Resort și AFI Brașov (zona food court).

Restaurant Sergiana

Ceasu' Rău

Casa Tudor

Zile și Nopți recomandă!

Iată o listă de locații recomandate de Zile și Nopți și, totodată, locurile unde poți să găsești gratuit revista noastră.

Cultură

Centrul Cultural Reduta, Strada Apollonia Hirscher 8

Filarmonica Brașov, Bulevardul 15 Noiembrie 50A

Muzeul Casa Mureșenilor, Piața Sfatului 25

Muzeul Civilizației Urbane, Piața Sfatului 15

Muzeul de Artă, Bulevardul Eroilor 21

Opera Brașov, Strada Bisericii Române 51

Teatrul Sică Alexandrescu, Piața Teatrului 1

Mall & Cinema

Coresi Shopping Resort, Strada Zaharia Stancu 1

Cinema One Laserplex

Strada Zaharia Stancu 1

Cinema City AFI, Bulevardul 15 Noiembrie 78

Cafenele

Cafeteca Patria, Bulevardul 15 Noiembrie 33

Céline Café, Strada Crișana 6

CH9 Specialty Coffee, Curtea Honterus 9

contrast.hub, Strada Nicolae Bălcescu 10

Gloria Jean’s Coffees, AFI Brașov, Bulevardul 15 Noiembrie 78

Shake Coffee, Strada Sfântul Ioan 30

Shakespeare Coffee & Poetry

Strada Grigoraș Dinicu 1

Baruri, pub-uri

Aftăr Hours, Bloc C2, Strada Mihail Kogălniceanu 13

Aftăr Stube, Strada Alecu Russo 4

Bodegá Wine & Tapas, Strada Apollonia Hirscher 9

Kayus Lounge, Șirul Livezii 2a

O’Peter’s Irish Pub Brasov, Strada Republicii 19

Tâmplărie, Strada Grigoraș Dinicu 2

Restaurante

Albert Social Bistro, Strada Republicii 38

Artegianale, Strada Lucian Blaga 13

Artegianale, Strada Mureșenilor 27

Bella Musica, Piața Sfatului 19

Bistro de l’Arte, Piața George Enescu 11Bis

Brasserie Luther, Piața Sfatului 10

Cartofiserie AFI, Bulevardul 15 Noiembrie 78

Coresi Shopping Resort

Aft ăr Stube

O’Peter’s Irish Pub Brasov

Casa Hirscher, Strada Apollonia Hirscher 5

Casa Tudor, Strada Avram Iancu 58

Ceasu’ Rău, Strada Iuliu Maniu 56

Cucinino Pasta & Pizza Bar, Strada Diaconu Coresi 6

Dei Frati, Piața George Enescu 16

Haplea D’ale Gurii Magnolia, Strada Crișului 18

Haplea D’ale Gurii Cartier Coresi, Str. Zaharia Stancu 6E

Haplea D’ale Gurii Weiss, Strada Michael Weiss 23

Haplea D’ale Gurii zona Tribunal, Strada Iuliu Maniu 68

KronBurger, Strada Iuliu Maniu 43

Le Petit Bistro, Strada Gheorghe Barițiu 12

Millenium Pub & Cafe, Strada Negoiu 14

Mori Di Sicilia, Strada Michael Weiss 14

Next Door, Piața George Enescu 11 bis Pilvax, Strada Michael Weiss 16

Pizza Delicio, Strada Transilvaniei 21

Pizza Hot, Strada Prahova 25

Sara Gourmet Bistro & Băcănie, Strada Mihai Viteazul 6

Serenity Resort, Codlea, Drumul Județean 112A

Sergiana, Strada Mureșenilor 28

Sergiana AFI, Bulevardul 15 Noiembrie 78

Sergiana Coresi, Strada Zaharia Stancu 1

Trattoria Del Chianti, Strada Brândușelor 100

Cofetării & patiserie

Brutăria Simplu, Strada Bisericii Române 112

Brutăria Simplu, Strada Grigoraș Dinicu 2

Cofetăria Andrei Răcădău, Bulevardul Muncii 22 A

Cofetăria Andrei Tractorul, Strada 13 Decembrie

Hoteluri

Aro Palace, Bulevardul Eroilor 27

Casa Chitic, Strada Nicolae Bălcescu 13

Drachenhaus, Strada Nicolae Bălcescu 12

Gott, Strada Johann Gott 2

Hotel Belvedere, Str. Stejerișului 11, Km 2 Dr.Poieni,

Residence Hircher, Strada Apollonia Hirscher 14

Safrano, Piața Sfatului 23

Schuster Bording House, Strada Peneș Curcanul 5

Poiana Brașov

Ana Hotels, reservation-hotelsport@anahotels.ro

Hotel Alpin, reservation@hotelalpin.ro

Stâna Turistică Poiana, stanaturistica@sergiana.ro

Sura Dacilor, office@hotelbelvederebv.ro

Top Mountain, topmountain3@gmail.com

Vila Diana, rezervari@vila-diana.com

Alte locații

Frizeria Chițibuș, Strada Michael Weiss 24

Inspiratio Gift Studio, Johannes Honterus 8

Mori Di Sicilia

Le Petit Bistro