POP-UP STORiEs: CĂLĂTORIND ÎN TIMP PRIN POP(ULAR) CULTURE | FILM PREMIERELE LUNII | POINT OF VIEW ARTA CINEMATOGRAFICĂ INTERVIU CU RADU JUDE | PERFORMING ARTS INTERVIU CU GEORGIA WILKINSON | DIALOGURI FĂRĂ NOTE INTERVIU CU LARS KUTSCHKE | PE GUSTUL NOSTRU | GURMAND | POVEȘTI DE SUCCES | MIXOLOGY | FASHION | ARHITECTURĂ | FASHION EVENTS ROMANIAN FASHION WEEK 2025 | VIDEEO GAMES
Proiect finanţat de:
Primăria Municipiului Brașov
Partener:
editorial
Ioan BIG, publisher
MPrivire pe festivalurilorhartade muzică din iulie
arile festivaluri de teatru şi film, FITS şi TIFF, au marcat luna trecută încheierea sezonului performativ şi intrarea în cel al vacanţelor estivale, asociat îndeobşte cu migraţia consumatorilor de experienţe culturale spre festivalurile de muzică. O privire din exterior asupra dispsersiei acestora pe harta ţării pe parcursul lunii iulie arată că, din fericire, avem fiecare dintre noi, indiferent de posibilităţi sau preferinţe personale, suficiente opţiuni încât mijlocul verii să fie unul memorabil. Cu toate acestea, peisajul festivalier nu e la fel de bogat ca în anii trecuţi, fapt explicabil prin contextul impredictibil, care a amplificat riscurile inerente pe care le presupun organizarea unor evenimente destinate unei mase mari de public şi a determinat fie abandonuri temporare, ca WTF-Way Too Far Rock Festival de la Vama Veche, care a fost amânat pentru 2026, fie îngheţarea precaută a unor demersuri de creştere, precum concentrarea în două zile a programului ARTmania (25-26 iulie), de la Sibiu, cu Dream Theater şi Extreme headlineri, faţă de cele trei din 2024.
Trăgând linie din punct de vedere cantitativ, diminuarea trendului inflaţionist festivalier ce a definit perioada post-pandemică pare a avea consecinţe pozitive în decantarea ofertei de evenimente, în favoarea celor care s-au impus în mod natural ca branduri de festival, ca urmare a faptului că sunt proiectate şi manageriate de enităţi cu expertiză profesională validată în timp, capabile a se adapta la schimbările de context, indiferent că ne gândim la Gărâna Jazz (10-13 iulie), ARTmania, Electric Castle,
Rock la Mureş (11-12 iulie, Periam), JAZZx sau Rockstadt Extreme Fest (Râşnov, 30 iulie-3 august). Într-un context socioeconomic puțin încurajator, magnetismul acestor branduri le menţine coagulat fanbase-ul şi astfel a fost posibilă relocarea Neversea (4-6 iulie) la Bucureşti, de exemplu, sau investiţia în capete de afiş nu tocmai ieftine în zona lor muzicală, precum ASAP Rocky (Beach, Please!, Costineşti, 9-13 iulie), Justin Timberlake (Electric Castle, Bonţida, 16-20 iulie), Keb’ Mo’ (Open Air Blues Festival, Brezoi, 22-27 iulie) sau Jason Derulo (Young Island Festival, Bacău, 31 iulie-3 august).
Pe de altă parte, în cazul unor festivaluri cu obiective comunitare, dar dedicate unui public mai nişat, deschiderea autorităţilor locale în a le susţine pare a fi fost important (unde nu a mai existat au apărut “găuri negre”), iar asta e sesizabil mai ales în cazul jazz-ului, pentru că, altfel, probabil nu am mai fi avut parte de tradiţionalele JAZZx (4-6 iulie) la Timişoara, de Buzău Sounds of Jazz Festival (4-5 iulie) sau de JazzUP (17-21 iulie) la Constanţa. Dincolo de acestea, e îmbucurător faptul că, în pofida condiţiilor neprielnice, încă apar sau totuşi rezistă festivaluri tinere şi promiţătoare ca ID evenimenţial, ca Praetorian Gates (4-5 iulie) de la Alba Iulia sau Folk Bun (18-19) de la ferma Homorâciu (Prahova), cel din urmă ca alternativă la Brezoi Folk Festival (4-6 iulie), din Vâlcea, şi, de asemenea, că se perpetuează trendul festivalurilor care, plecând de la muzică, oferă experienţe de lifestyle mai consistente, precum clujencele Zaiafet pe lună (Luna de Jos) şi MOX Outdoor Experience (Valea Drăganului), programate, ambele, între 3 şi 6 iulie. Cu alte cuvinte, avem suficiente pretexte incitante de a ieşi din urbea noastră luna aceasta... resurse şi disponibilitate ne mai trebuie.
IulIe 2025
www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti
ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE
ISSN 2559-172X
Apare gratuit, lunar. Nr. 7 (585) - Iulie 2025
Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Craiova Iași, Timișoara.
Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro
Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro
Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro
Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro
Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro
EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi
EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro
EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu
EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro
EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro
EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro
Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.
Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro
ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.
Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A
Autori & contributori
IOAN
BIG PuBlISHeR
Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Director artistic al Brașov Jazz & Blues Festival.
AlIN GĂlĂȚeSCu SeNIOR eDITOR
Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.
GRuIA DRAGOMIR SeNIOR eDITOR
Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licenţă despre influenţa culturii americane asupra literaturii române.
E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...
AleX MuȘAT ReDACTOR
Alex Mușat este toboșar și absolvent al secţiei de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.
HORIA GHIBuȚIu ReDACTOR ClAuDIA AlDeA ReDACTOR
MĂDĂlINA leFTeR ReDACTOR
Studentă a Facultăţii de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.
Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puţin din tot ce înseamnă artă.
Delia este jurnalistă și face selecţia de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spaţiul teatral și festivalier.
Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.
La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și „pop-up” stories.
Contributori
Ioana Aldea
Berti Barbera
Alexandra Bujeniţă
Ștefan Iancu
Adina Barbălată
Răzvan Sădean
Cosmin Dragomir
Ruxandra Păduraru
Cezar Deli-Iorga
Costinela Caraene
Adriana Sohodoleanu
Monica Felea
Ștefan Chiriţescu
Liviu Mereuţă
Alexandru Ciucă
Teodora Constantinescu
Laura Ducu
POP-UP STORiEs:
PAGINA 13-15
Călătorind în timp prin Pop(ular) Culture
POVEŞTI DE SUCCES
PAGINA 75-75
ONE BEER LATER
Revoluția berii artizanale
în doze limitate
Capitolul FILM
PAGINA 17
TEODORA BRATU:
Festivaluri de film de avut în vedere vara aceasta
PAGINA 19
Premierele lunii
PAGINA 20
Jurassic World Rebirth
PAGINA 23
Dreams - Jurnalul primei
iubiri
PAGINA 25
Cine nu e gata
PAGINA 27
Facă-se Voia Ta!
PAGINA 29
Ştiu ce-ai făcut astă-vară
PAGINA 30-31
Cei 4 fantastici: Primii pași
PAGINA 32-33
INTERVIU: „Bring Her Back” / „Să o aduci înapoi”
PAGINA 35 POINT OF VIEW: „Blackberry”
Călătorind în timp prin Pop(ular) Culture | În iulie 1985, premiera Back to the Future a redefinit genul science fiction...La 40 de ani de la prima aventură a lui Marty McFly, ideea continuă să ne fascineze
Capitolul ARTĂ
SUSȚINUT DE
PAGINA 37
TEODORA BRATU: CHRIS
WARE. Complexitatea umană explicată prin desene
PAGINA 38-39
FESTIVAL: SoNoRo Musikland
PAGINA 40-41
ARTA CINEMATOGRAFICĂ: Interviu RADU JUDE
PAGINA 43
IN MEMORIAM: Erik Satie
PAGINA 44-45
PERFORMING ARTS: Interviu
GEORGIA WILKINSON
PAGINA 46-47
TEATRU: IDEO IDEIS 20 DE ANI
PAGINA 48-49
ART (Hi)STORIES: Moştenirea lui JUNG în spaţiul culturii pop
PAGINA 50-51
ARTIȘTI URBANI
Capitolul MUZICĂ
PAGINA 53
ADINA BARBĂLATĂ: Cum influențează muzica experiența de gaming?
PAGINA 54
PREMIERĂ: THE STORY OF 1900
PAGINA 55
MUZICĂ NOUĂ
PAGINA 56-57
DIALOGURI FĂRĂ NOTE: LARS KUTSCHKE
PAGINA 58-59, 60
REMEMBER: Like a Rolling Stone, Live Aid, la 40 de ani
PAGINA 61
OMUL CU DISCURILE
Jurassic World Rebirth | O renaștere cinematografică între nostalgie, inovație și dileme etice
GEORGIA WILKINSON - “Inima mea aparține musicalurilor”
LARS KUTSCHKE -Portretul unui chitarist împlinit creativ
Capitolul EAT & DRINK
SUSȚINUT DE
PAGINA 63
ȘTEFAN CHIRIȚESCU:
Grecia, dar altfel: 4 vinuri pe care nu le-ai băut, dar o să le ții minte
PAGINA 64
GURMAND: Sushi, pe gustul nostru
PAGINA 65
TOP Eat: 6 restaurante grecești din țară
PAGINA 66-67
SERGIANA: Vara-i o
Sărbătoare cu Bunătăţuri, Bere Rece şi Vinuri de Soi!
PAGINA 69
PE GUSTUL NOSTRU: În
Oltenia, țestul e fruncea
PAGINA 70
Drink: Rom de vară
PAGINA 71
TOP Drink: 6 terase cu o priveliște deosebită
PAGINA 72-73
MIXOLOGY: Vara aceasta, ciocolata trece de la desert la pahar
Capitolul LIFESTYLE
SUSȚINUT DE
PAGINA 77
ALIN GĂLĂŢESCU: IULIE, luna vacanţelor, dar nu în fashion!
PAGINA 78-79
DESTINAȚII: Vacanța ta de vis pe Riviera turcească
PAGINA 80-81
AWARDS: Parfumul lunii iulie & Spirits award, iulie 2025
PAGINA 82-83
DESIGN: Interviu cu VINH LÊ
PAGINA 84-86
FASHION: VREMEA
MIRESELOR CĂLĂTOARE
PAGINA 87-89
ARHITECTURĂ:
Valorificarea invizibilului urban Gheorghe
PAGINA 90-91
TRAVEL: O călătorie în jurul Mediteranei
PAGINA 93-97
FASHION EVENT: ROMANIAN FASHION
WEEK 2025
PAGINA 98
VIDEO GAMES: De ce preferăm jocurile single-player în 2025?
Sergiana, la Munte şi la Mare - Vara-i o Sărbătoare cu Bunătăţuri, Bere Rece şi Vinuri de Soi!
În iulie 1985, premiera Back to the Future a redefinit genul science fiction pentru o nouă generație, readucând în prim-plan o temă prezentă în imaginarul colectiv cu mult înaintea anilor ‘80: călătoria în timp. La 40 de ani de la prima aventură a lui Marty McFly, ideea continuă să ne fascineze, alimentând fantezii despre schimbarea trecutului și dorința de a explora viitorul.
Pornind de la teoria fizicianului David Deutsch, potrivit căreia călătoria în timp nu implică modificarea propriei istorii, ci deplasarea într-o realitate alternativă în care evenimentele pot evolua fără a genera paradoxuri, seria Back to the Future poate fi interpretată ca o analiză a modului în care alegerile personale influențează destinul.
Înainte ca tema călătoriei în timp să fie
abordată în cinematografie, Charles Dickens a explorat o idee similară în 1843, prin A Christmas Carol. Deși nu reprezintă o călătorie temporală așa cum o înțelegem în prezent, povestea oferă o formă simbolică de deplasare în timp, prin intermediul spiritelor care poartă protagonistul prin fragmente din trecut, prezent și viitor. Aventura îl ajută să înțeleagă consecințele acțiunilor sale, deschizând calea pentru noi reprezentări ale conceptului.
Interpretarea SF a călătoriei în timp devine populară odată cu H.G. Wells, care ilustrează, în Mașina timpului (1895), cum fenomenul ar putea fi realizat prin mijloace mecanice.
Scriitorul își folosește invenția ca instrument narativ pentru a explica implicațiile sociale, politice și filosofice ale evoluției umane, alături de maniera în care percepem și ne raportăm la trecerea timpului.
Cu toate acestea, cu opt ani înainte de apariția operei sale, autorul spaniol Enrique Gaspar publica El Anacronópete („Cel care zboară înapoi prin timp”). Romanul, redescoperit în 1999 de un club spaniol de fani science fiction, descrie o mașinărie cu ajutorul căreia personajul principal călătorește prin diverse epoci istorice, oprindu-se în cele din urmă chiar în momentul creației.
După aceste prime reprezentări, conceptul a început să fie explorat în variante tot mai diverse. Un exemplu este ideea „modernilor” care merg în trecut pentru a remodela lumea conform valorilor contemporane, motiv ilustrat în romanul A Connecticut Yankee in King Arthur’s Court, publicat de Mark Twain, în 1889. Povestea urmărește aventurile unui american din secolul al XIX-lea care ajunge în lumea medievală, în timpul domniei regelui Arthur, și își folosește cunoștințele pentru a încerca să revoluționeze societatea prin introducerea unor inovații, precum electricitatea sau armele de foc.
Un alt exemplu este turismul temporal, prezent în A Sound of Thunder (1952), de Ray Bradbury, unde cursul istoriei este schimbat definitiv după ce, în timpul unei expediții de vânătoare de dinozauri, un membru al echipei calcă accidental o insectă preistorică.
În cinematografie, unul dintre primele proiecte care sugerează ideea călătoriei în timp aparține regizorului Willis O’Brien. The Ghost of Slumber Mountain (1917) redă o secvență în care protagoniștii descoperă o oglindă asemănătoare unui obiectiv. Obiectul le permite să vadă un moment preistoric în care dinozaurii se luptă între ei. Chiar dacă nu implică o reală călătorie în timp, scurtmetrajul propune ideea accesului vizual direct la trecutul îndepărtat.
Adaptarea Connecticut Yankee din 1921 introduce o serie de convenții specifice genului science fiction. Printre acestea se numără celebrul grandfather paradox: dacă te-ai întoarce în timp și ți-ai ucide bunicul înainte ca tatăl sau mama ta să fie concepuți, ți-ai împiedica nașterea, ceea ce ar face imposibilă călătoria în timp care a declanșat acțiunea. Cel mai cunoscut exemplu al acestui paradox apare în seria Terminator, unde funcționează ca un mecanism narativ prin care protagoniștii preiau controlul asupra propriului destin.
În 1960, George Pal aduce pe marele ecran The Time Machine, folosind călătoria în timp ca pretext pentru a explora imposibilitatea de a rupe ciclurile violente care definesc istoria omenirii. Protagonistul, un inventator dornic să scape dintr-o epocă marcată de suferință, pornește într-o călătorie spre un viitor îndepărtat. Acolo, el descoperă că violența persistă, în ciuda progresului tehnologic, ajungând la concluzia că natura umană rămâne, în esență, neschimbată.
Această viziune asupra prezentului devine un motiv recurent în cinematografia SF, mai ales în filmele care abordează tema călătoriei în timp. În pelicula Time After Time, din 1979, personajul H.G. Wells (Malcom McDowell) rostește următoarea replică: „De ce viitorul? Pentru că acolo nu vor mai fi războaie, nici crime, nici sărăcie, nici boli!”.
Astfel, călătoria în timp devine și un mijloc prin care privitorii sunt eliberați de realitate. Aici, escapismul funcționează ca un refugiu estetic și emoțional: publicul se identifică cu personajul capabil să depășească limitele timpului care îngrădește experiența umană, explorând realități necunoscute, confruntânduse cu dileme existențiale și influențând cursul istoriei.
Extinderea tematicii călătoriei în timp, care a coincis cu perioada Războiului Rece și a Războiului din Vietnam, sugerează dorința oamenilor de a evada din momentul istoric în care își duc existența, viitorul devenind un simbol al speranței.
Planet of the Apes (1968) folosește călătoria în timp pentru a sugera caracterul inevitabil al istoriei. Deși tehnologia avansează rapid, filmul prezintă o societate profund stagnată din punct de vedere moral, în care ies la suprafață cele mai întunecate laturi ale naturii umane. Astfel, progresul tehnologic se dovedește insuficient în a corecta tendințele distructive ale omenirii.
Revoluționând genul SF prin perspectiva sa optimistă, Back to the Future propune eroi care folosesc călătoria în timp pentru a influența în mod pozitiv viețile celor din jur, tehnologia devenind un instrument al binelui. În universul lui Marty McFly, analiza greșelilor din trecut permite reconstrucția viitorului
În aceeași linie tematică, Groundhog Day (1993) oferă o perspectivă inedită asupra timpului, propunând nu o călătorie în diverse momente istorice, ci o repetare continuă a aceleiași zile. Personajul principal, prins într-o buclă temporală, este obligat să retrăiască la nesfârșit aceleași evenimente. Filmul devine astfel o meditație asupra dezvoltării personale și sensului existenței, sugerând că adevărata valoare a vieții nu constă în noutate, ci în modul în care ne raportăm la prezent.
Succesul seriei a deschis drumul pentru filme precum Sue Got Married (1986) sau and Ted’s Excellent Adventure unde călătoria în timp devine un mijloc de introspecție, maturizare și redescoperire de sine.
raportăm la prezent.
de necontrolat, iar
Explorarea viitorului poate funcționa ca un mecanism prin care regizorii încearcă să controleze ceea ce, prin natura sa, este de necontrolat, iar dorința de a anticipa ce urmează să se întâmple reflectă nevoia umană de stabilitate într-o lume adesea imprevizibilă și haotică.
În încheiere, amintim pelicula La Jetée (1962), o poveste narată în întregime prin fotografii statice, în care personajele trăiesc pe un Pământ devastat de un Al Treilea Război Mondial. Supraviețuitorii se refugiază în subteran, unde experimentează călătoria în timp în speranța de a se salva, chiar dacă acțiunea lor intervine când este deja prea târziu.
Călătoria în timp devine, astfel, o metaforă puternică a conștientizării impactului acțiunilor noastre și o lecție despre responsabilitatea de a modela viitorul, nu doar de a rememora trecutul.
responsabilitatea de a modela viitorul, nu doar de a rememora trecutul. . Succesul seriei a precum Peggy (1986) sau Bill (1988), unde călătoria în timp devine un mijloc redescoperire de sine.
Festivaluri de film de avut în vedere vara aceasta
De la filme independente la producții premiate internațional, următoarea perioadă pregătește surprize pe placul tuturor. Festivalurile de film întind covorul roșu și îmbină cinematografia cu peisaje și locații speciale, reunind localnicii, cinefilii, dar și curioșii. Iată unde mergem la film în această vară.
Prima oprire este la Ceau, Cinema!, dedicat cinematografiei europene şi care va avea loc la Timișoara, în perioada 16-20 iulie. Mai multe cinematografe sau spaţii alternative vor prezenta în jur de 40 de filme, împărţite în diverse secţiuni, dedicate peliculelor realizate de cineaşti locali sau internaționali, retrospective, documentare sau producții pentru copii. În pauzele de film, spectatorii sunt invitați să participe la ateliere, dezbateri, masterclass-uri, întâlniri cu cineaşti, expoziţii sau lansări de carte. Şase filme europene de ficţiune care au ca temă centrală criza relaţiilor de familie şi care au avut premiera mondială la cele mai mari festivaluri fac parte din competiţia celei de-a 12-a ediţii a festivalului. Peliculele vin din Austria, Cehia, Germania, Italia, Lituania și Polonia și vor concura pentru trofeul Ceau, Cinema! „Răzvan Georgescu” şi premiul publicului.
În perioada 8 – 24 august mergem la Festivalul de Film și Istorii Râșnov, ajuns la cea de-a 17-a ediție. A apărut din dorința de a celebra un capitol important al cinematografiei locale și internaționale, creând în același timp un spațiu pentru teme al căror impact rămâne relevant, indiferent de moment. Rezultatul este un eveniment unic în peisajul cultural românesc, unul care inspiră reflecție și emoție, stârnește curiozitatea, informează și invită la dezbateri asupra întrebărilor care contează. Așa cum și-a obișnuit deja publicul fidel, festivalul va reuni peste 50 de proiecții de film, 20 de proiecte artistice, 60 de invitați speciali, 50 de artiști și 30 de studenți bursieri la Școala de Vară pentru tineri, de această dată sub tema „(Anti)sistem”.
masterclass-uri, întâlniri cu cineaşti, expoziţii sau lansări de carte. Şase an, evenimentul din Deltă este urmat de Retrospectiva ANONIMUL, care
Cea de-a XXII-a ediție a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL se va desfășura în perioada 11 – 17 august, la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării, în Complexul Green Village și Green Dolphin Camping. Programul ANONIMUL cuprinde două competiții de scurtmetraje, românești și internaționale, precum și proiecții de film de lungmetraj, urmate de întâlniri și dialoguri între cineaști și public. În fiecare an, evenimentul din Deltă este urmat de Retrospectiva ANONIMUL, care are loc în București, unde filmele proiectate se bucură de prezența unui alt public numeros.
Jurassic World Renașterea
PREMIERA 4 IULIE
Titlu original: Jurassic World Rebirth
Regia: Gareth Edwards
Cu: Scarlett Johansson, Rupert Friend, Jonathan Bailey, Mahershala Ali
Gen: Acțiune, Aventuri, SF, Thriller
Durata: 134 de minute
Distribuit de: Ro Image 2000
Premieră în România: 4 iulie 2025
Super-Charlie
PREMIERA 11 IULIE
Titlu original: Super-Charlie
Regia: Jon Holmberge
Cu: Silas Strand, Sven Björklund, Ulla Skoog, Tuva Novotny, Johan Rödin, Orlando Wahlsteenl
Gen: Animație, Familie
Durata: 80 de minute
Distribuit de: Cay Films
Premieră în România: 11 iulie 2025
Știu ce-ai făcut astă-vară
PREMIERA 18 IULIE
Titlu original: I Know What You Did LastSummer
Regia: Jennifer Kaytin Robinson
Cu: Madelyn Cline, Chase Sui Wonders, Jonah Hauer-King, Tyriq Withers, Sarah Pidgeon
Cu: Ane Dahl Torp, Anne Marit Jacobsen, Selome Emnetu, Silje Breivik, Ella Øverbye
Gen: Dramă
Durata: 110 minute
Distribuit de: Bad Unicorn
Premieră în România: 4 iulie 2025
Superman
PREMIERA 11 IULIE
Titlu original: Superman
Regia: James Gunn
Cu: Nicholas Hoult, Isabela Merced, David Corenswet, Rachel Brosnahan
Gen: Acțiune, Aventuri
Durata: 129 de minute
Distribuit de: Vertical Entertainment
Premieră în România: 11 iulie 2025
Cine nu e gata
PREMIERA 16 IULIE
Titlu original: Thunderbolts*
Regia: Florin Anghel
Cu: Ioana Budu, Daniela Nane, Andreea Chirițescu, Loredana Groza, Raresh DiMo e Gen: Comedie, Romantic Durata: 117 de minute
Distribuit de: Demiourgos Holdings
Premieră în România: 18 iulie 2025
CEI 4 FANTASTICI: PRIMII PAȘI
PREMIERA 25 IULIE
Titlu original: The Fantastic Four: First Steps
Regia: Matt Shakman
Cu: Pedro Pascal, Vanessa Kirby, Joseph Quinn,Ebon Moss-Bachrach
Gen: Acțiune, Aventuri, SF
Durata: 130 de minute
Distribuit de: Forum Film România
Premieră în România: 25 iulie 2025
Dolby Atmos
Dolby Atmos
Dolby Atmos
O renaștere cinematogra că între nostalgie, inovație și dileme etice
PSupraviețuitorii trăiesc în regiuni tropicale
e 4 iulie, franciza Jurassic Park revine pe marile ecrane cu „Jurassic World Rebirth”, un lm care promite să îmbine magia originalului din 1993 cu o viziune contemporană asupra aventurii și științei. Așa cum sugerează și titlul, va vorba despre o nouă eră, o nouă echipă, dar aceleași super reptile înfricoșătoare, poate ceva mai periculoase de această dată. La cinci ani după evenimentele din „Jurassic World: Dominion”, planeta a devenit în mare parte ostilă dinozaurilor. Supraviețuitorii trăiesc în regiuni tropicale izolate, unde climatul le este favorabil.
Scarlett
În acest context, Zora Bennett ( Johansson), expertă în operațiuni sub acoperire, este angajată de o companie farmaceutică pentru a conduce o misiune secretă: colectarea materialului genetic de la cele mai mari trei specii de dinozauri de pe uscat, mare și aer, în scopul dezvoltării unui medicament revoluționar. Echipa sa este completată de paleontologul Dr. Henry Loomis (Jonathan Bailey) și liderul de teren Duncan Kincaid (Mahershala Ali). Împreună, pătrund pe insula interzisă Île Saint-Hubert, un fost centru de cercetare InGen, unde descoperă nu doar dinozauri supraviețuitori, ci și experimente genetice eșuate, precum Distortus rex – un mutant cu șase membre, ce pare mai mult un T-Rex proiectat de H.R. Giger (mintea genială din spatele designului pentru „Alien”).
Regizorul Gareth Edwards („Rogue One”, „Godzilla”) aduce o abordare vizuală distinctă, optând pentru filmări pe peliculă de 35mm și locații reale în Thailanda, Malta și Marea Britanie, pentru a recrea atmosfera primului film din serie. Scenariul este semnat de David Koepp, autorul originalului „Jurassic Park”, care revine în franciză după aproape trei decenii. Muzica filmului este compusă de Alexandre Desplat, colaborator anterior al lui Edwards, care a înregistrat coloana sonoră cu o orchestră de 105 instrumentiști și un cor de 60 de voci la Abbey Road Studios din Londra, inspirându-se parțial din compozițiile lui John Williams, iar distribuția filmului include, pe lângă Johansson, Bailey și Ali, actori precum Rupert Friend, Manuel Garcia-Rulfo, Luna Blaise, David Iacono și Audrina Miranda. Această echipă diversă promite să aducă o nouă dinamică în universul Jurassic.
În centrul intrigii se află promisiunea dezvoltării unui medicament revoluționar – o speranță pentru milioane de oameni, dar și o potențială armă pentru corporațiile care tratează viața ca pe o marfă. Folosirea ADNului dinozaurilor nu mai este acum un simplu act de mirare științifică (cum era prezentat mai mult în prima parte), ci un instrument economic și geopolitic. Filmul ridică întrebări tulburătoare: Dacă am putea salva vieți folosind genele unei specii dispărute, ar trebui s-o facem? Unde se termină știința și unde începe sacrilegiul? Și care ar fi consecințele pe termen lung?
O poveste despre știință
și supraviețuire
Dincolo de efectele speciale amețitoare, această parte a francizei continuă să exploreze teme actuale și tulburător de reale, precum etica în cercetare științifică, manipularea genetică și consecințele imprevizibile ale interferenței umane în cursul natural al vieții. Într-o eră în care ingineria genetică a depășit deja frontierele ficțiunii și CRISPR nu mai e un termen rezervat laboratoarelor, „Jurassic World: Renaşterea” se transformă într-o alegorie cinematografică despre lăcomie mascată sub pretextul
Așadar, „Jurassic World: Renaşterea” își construiește tensiunea nu doar prin colți și gheare, ci și prin aceste dileme morale subtile, dar profunde. Odată cu introducerea Distortus rex – o creatură care nu ar fi trebuit niciodată să existe – filmul devine un avertisment clar despre hybrisul uman. Acest monstru, o combinație de genă, algoritm și aroganță, întruchipează exact ceea ce Mary Shelley intuia în Frankenstein: frica de creațiile noastre scăpate de sub control.
Într-o lume unde dinozaurii devin simultan relicve ale trecutului și chei potențiale pentru viitorul medicinei, „Jurassic World Rebirth” provoacă publicul să reflecteze asupra echilibrului fragil dintre progres și responsabilitate. Spectatorii se vor delecta cu efectele speciale și imaginile spectaculoase, dar vor pleca acasă și gândindu-se la lucruri mai profunde, cum ar fi când devine inovația profanare și dacă vom putea să supraviețuim atunci când natura ne va cere socoteală pentru toate experimentele făcute „pe pielea ei”.
Cu alte cuvinte, „Jurassic World: Renaşterea” se anunță a fi o combinație reușită între acțiune palpitantă, efecte vizuale impresionante și o poveste profundă, care respectă moștenirea seriei originale, aducând în același timp o perspectivă proaspătă. Pentru fanii francizei și noii veniți deopotrivă, această producție promite o experiență cinematografică memorabilă. progresului.
DREAMS
PRIMEI IUBIRI
SCRIS ȘI REGIZAT DE DAG JOHAN HAUGERUD
„Dreams - Jurnalul primei iubiri”
Despre vis și dorinţă, prin ochii unei adolescente de 17 ani
Regizorul norvegian Dag Johan Haugerud propune anul acesta o serie de filme care vorbesc despre iubire. Dreams. Sex. Love. Așa se numește trilogia, care a putut fi văzută anul acesta la TIFF și care reunește perspective diferite asupra celui mai râvnit sentiment al omenirii: iubirea. Fiecare dintre aceste filme funcționează la fel de bine și separat, și împreună cu celelalte două.
O să ne oprim asupra lui Dreams, adus în cinematografele din România de către Bad Unicorn, sub titlul Jurnalul primei iubiri. Câștigător al Ursului de Aur la Berlinale, filmul este o perspectivă feminină, văzută prin ochii unei adolescente de 17 ani, iar întrebările pe care regizorul le aduce pe ecran sunt legate de percepție. Cât dintr-o poveste de dragoste este întâmplare și cât este imaginație? Cât este sentiment de atracție și cât este nevoia noastră de a fi văzuți, auziți și îmbrățișați?
Pe scurt, povestea filmului o are în centru pe Johanne, o adolescentă de 17 ani din Oslo, care trăiește o primă iubire tumultoasă și plină de întrebări.
www.zilesinopti.ro
doar cuvintele pe care Johanne le înșiruie într-un jurnal, o adevărată bucată de literatură de mare valoare, cât și relațiile dintre trei generații de femei: adolescenta, mama și bunica fetei. Dialogurile dintre ele, modul diferit de a percepe aceeași lume, dorința de înțelegere și acceptare fac din Dreams un film extrem de valoros și senin, cu o perspectivă blândă și care taie diferențele de vârstă sau educație.
Refugiul și-l găsește în scris, într-un jurnal în care realitatea se împletește cu dorința și personajele devin idealuri. Se dovedește a fi foarte talentată, iar familia o încurajează să-și transforme jurnalul într-un roman. Când povestea ei intimă devine publică, Johanne este nevoită să despartă amintirile de ficțiune și să accepte realitatea. Interesante în film nu sunt
Din 4 iulie îl puteți găsi în cinematografe și vi-l recomandăm ca fiind unul dintre cele mai bune alegeri pentru un film de vară! Ne vedem la cinema!
P„Cine
nu e gata”
O tragicomedie românească despre burnout, coaching și schimbare forțată
entru unii, corporația înseamnă stabilitate și validare. Pentru alții, este doar o cușcă bine iluminată. Victoria Lungu, fost director de HR, decide să evadeze din acest ecosistem aparent sigur și să-și reinventeze viața, nu doar pe a ei, ci și pe a altora. Cu forța! Cine nu e gata, debutul în lungmetraj al regizorului Anghel Aron Florian, e o tragicomedie inteligentă despre burnout, iluzia salvării și nevoia de control, adaptată după romanul omonim al Iuliei Nani.
Actrița Ioana Budu interpretează cu subtilitate și intensitate rolul Victoriei, un personaj care trece de la epuizare la misiune. Sătulă de pasivitatea mediului corporatist, Victoria își asumă un nou rol: career coach cu metode proprii. Doar că metodele încalcă toate codurile: șantaj, manipulare, interogatorii, chiar răpiri. Clienții nu sunt ghidați, ci forțați să se schimbe. Povestea alternează între trecutul profesional al Victoriei și prezentul ei tot mai instabil, construind portretul unei femei care dorește să repare lumea, dar riscă să o detoneze. Victoria nu este doar un personaj excentric, ci o reflexie dureroasă a unei societăți care cere performanță neîntreruptă,
fără întrebări și, mai ales, fără timp de procesare. În spatele intențiilor de „bine”, filmul ascunde o meditație amară despre limitele empatiei și fascinația contemporană pentru controlul celorlalți.
Regizorul Anghel
Aron Florian propune o estetică provocatoare, cu tușe stilistice inspirate de Lynch și Villeneuve, dar filtrate printr-un realism românesc dur și ironic. Cine nu e gata este un film care îndrăznește să fie neliniștitor, autoironic și profund actual. Într-un peisaj în care cinema-ul social pare să repete formule, Florian aduce un aer proaspăt și destabilizator. Despre
povestea primului său film, regizorul spune că „este o antiteză stilistică între fabula cronologică a unei căderi și sujet-ul fragmentat al unei renașteri violente”. Regia nu caută realismul plat, ci construiește o lume ușor decupată de real, în care absurdul și familiarul se suprapun subtil. Distribuția susține impecabil construcția acestui univers în care realitatea alunecă în absurd. Alături de Ioana Budu apar Oltin Hurezeanu, Oana Marcu, Paul Diaconescu, Loredana Groza sau Daniela Nane.
Prezentat deja în cadrul târgului cinematografic Marché du Film de la Cannes, filmul se pregătește de lansarea oficială în cinematografele din țară pe 16 iulie. Cu un subiect extrem de actual, o formă care nu se conformează și o voce regizorală clar conturată, Cine nu e gata e unul dintre cele mai promițătoare titluri ale verii.
„The End”
Aflat la debutul său în lungmetrajul de ficțiune într-o carieră de trei decenii, pigmentată de două nominalizări la Oscar pentru film documentar, Joshua Oppenheimer ne propune o poveste post-apocaliptică despre o familie de bogătași care supraviețuiește după vreo 25 de ani de la producerea dezastrului planetar într-o mină de sare transformată într-o locuință luxoasă... poveste incitantă, dincolo de ineditul premisei, prin cel puțin două aspecte. Primul este acela că avem de-a face cu un musical, la al cărui OST și-a adus contribuția Marius De Vries, producător și compozitor al unor succese precum La La Land, Moulin Rouge! sau Nina, iar doilea că tandemul de protagoniști este unul stelar, fiind alcătuit din multipremiații Tilda Swinton (Michael Clayton, Snowpiercer,
We Need to Talk About Kevin) și Michael Shannon (Nocturnal Animals, Revolutionary Road, Take Shelter). Cuplul are un băiat născut în buncărul alimentat de combustibili fosili - interpretat de George MacKay, cunoscut din drama de război 1917 - și își duce existența apatic și nostalgic după vremurile trecute înconjurat de ceva personal casnic, până când în microlumea sa apare din exterior o tânără de care inocentul june este pe cale să se îndrăgostească. Asta readuce la suprafață amintiri dureroase
legate de cei pe care au trebuit să îi abandoneze și dileme personale referitoare la modul în care ar trebui tratată intrusa.
The End se relevă ca un film despre sfârșituri care nu se sfârșesc, despre forța distructivă a înstrăinării prin autoizolare, dar și despre capacitatea de a reveni la căldura umană prin intermediul emoțiilor împărtășite. Filmat cu tușe suprarealiste de către apreciatul DoP Mikhail
Krichman (Leviathan, Silent Souls, Loveless), acest musical alternează monoloage care frizează absurdul - dat fiind contextul cu totul apartecu dialoguri cântate ce dau impresia de Fantasy sau momente care amintesc de operă, menite a amplifica disonanța dintre narativul general de familie, construit pe regret și vinovăție, și prospețimea născută din infuzia emoțională apărută inopinat din exterior.
Alegerea lui Oppenheimer de a spune povestea prin muzică nu face ca acest film să fie pe placul tuturor, fiindcă nu beneficiază de decoruri sau coregrafii sofisticate precum cele cu care producțiile hollywoodiene ne-au obișnuit, însă, cu toate acestea, merită cu certitudine a fi încercat de către cinefilii cu deschidere față de forme originale de expresie, întrucât este improbabil că ar putea lăsa indiferent pe cineva. The End se lansează în cinematografele noastre din data de 18 iulie.
Opoveste de groază pe care o ştim... sau nu? Vara lui 2025 readuce pe marile ecrane o legendă a genului slasher: I Know What You Did Last Summer. Lansarea în cinematografele din România, sub titlul Ştiu ce-ai făcut astă-vară, va avea loc pe 18 iulie, iar filmul promite să readucă tensiunea, misterul și oroarea care au transformat seria într-un fenomen Pop culture. De la originalul din 1997, această franciză a bântuit generații întregi. În 2025, secretele ies din nou la suprafață, mai periculoase ca niciodată.
Noul I Know What You Did Last Summer din 2025 încearcă să resusciteze franciza, mizând pe nostalgie, dar venind și cu elemente de noutate ce reliefează problemele cu care se confruntă publicul tânăr. Producția este o combinație între stilul vizual glossy al anilor '90, dar cu teme adaptate anxietăților specifice societății actuale. La cârmă o avem pe Jennifer Kaytin Robinson (Do Revenge, Someone Great), regizoare cunoscută pentru abilitatea de a îmbina drama cu ironia acidă, emoția și tensiunea. Ea duce mai departe moștenirea lăsată de filmele apărute anterior (I Know What You Did Last Summer – 1997, I
Still Know What You Did Last Summer – 1998) și încercările ulterioare de a resuscita franciza (I'll Always Know What You Did Last Summer – 2006, serialul Amazon din 2021).
Distribuția este un mix de actori tineri și nume consacrate: Jennifer Love Hewitt și Freddie Prinze Jr. revin în rolurile iconice ale lui Julie James și Ray Bronson, alături de vedete ale noii generații, precum Madelyn Cline, Chase Sui Wonders, Sarah Pidgeon și Jonah Hauer-King. Împreună, aduc un suflu fresh unei povești ce pare condamnată să se repete. Intriga se concetrează pe o întâmplare petrecută la ani buni după evenimentele
prezentate în filmul original: un nou grup de adolescenți face greșeala de a ascunde un accident teribil, fără să știe ce blestem aduce acest gest. Julie și Ray, marcați de traumele trecutului, sunt atrași din nou într-un joc mortal, în care niciunul nu este pregătit pentru ceea ce urmează. Ce aduce nou acest capitol? Filmul explorează teme actuale, precum presiunea social media, cancel culture și modul în care vina poate fi amplificată într-o lume digitală unde nimic nu mai rămâne ascuns. Atmosfera este mai întunecată, tensiunea mai intensă, iar morala e clară: trecutul nu poate fi îngropat. Dacă ți-e dor de suspansul pur al Horror-urilor clasice sau vrei să vezi cum trecutul se răzbună în era modernă, I Know What You Did Last Summer este filmul pe care nu ai voie să-l ratezi în această vară. Cine scapă cu viață de data asta?
ÎSuperputeri și familie: combo-ul care redefinește universul
n Cei 4 fantastici: Primii pași, Marvel oferă o reinterpretare îndrăzneață a începuturilor uneia dintre cele mai iubite echipe de supereroi din universul său, plasând acțiunea într-o realitate alternativă cu un aer retro-futurist, inspirat de estetica anilor ’60. Povestea urmărește patru astronauți care, în urma unei misiuni spațiale, intră în contact cu energii necunoscute ce le
transformă radical existența. Din simpli oameni de știință și exploratori, devin protectori ai umanității, confruntându-se cu o amenințare de proporții cosmice.
Galactus, entitatea devoratoare de lumi, se apropie de Pământ, iar Silver Surfer, vestitorul său tăcut
și enigmatic, aduce vestea sfârșitului. Într-un moment de criză planetară, Reed Richards (Pedro Pascal), Sue Storm (Vanessa Kirby), Johnny Storm (Joseph Quinn) și Ben Grimm (Ebon MossBachrach) trebuie să învețe cum să-și folosească noile puteri, dar mai ales cum să rămână uniți. Filmul mizează nu doar pe spectacol vizual și confruntări explozive, ci și pe dimensiunea emoțională a poveștii, în special în jurul cuplului Reed–Sue, care se pregătește să devină părinți într-un univers pe cale de dispariție.
Superputerile - motorul acțiunii spectaculoase
Fiecare membru are puteri unice, care îi transformă într-o forță de neoprit. Reed Richards, Mr. Fantastic, își poate întinde și deforma corpul în orice formă, iar geniul său științific îl face liderul echipei. Sue Storm, Invisible Woman, poate deveni invizibilă și crea câmpuri de forță invizibile, folosite atât ca armură, cât și ca armă. Johnny Storm, impulsivul Human Torch, se înfășoară în flăcări și zboară, manipulând focul pentru a-și proteja familia și planeta. Iar Ben Grimm, The Thing, este fortăreața echipei, cu un trup de piatră, forță supraomenească și o inimă loială.
Familia - arma secretă împotriva apocalipsei
Dar filmul nu este doar o luptă epică pentru salvarea Pământului. Este și o bătălie intimă pentru păstrarea legăturii dintre ei. Reed și Sue sunt nu doar lideri, ci și parteneri de viață. În mijlocul acestui haos, se pregătesc să devină părinți. Sarcina lui Sue adaugă o dimensiune emoțională profundă: când totul pare să se destrame, ei luptă pentru o viață care abia începe. Dragostea, devotamentul și ideea de familie devin cele mai puternice arme împotriva destinului impasibil.
Această dimensiune intimă adaugă profunzime poveștii și echilibrează scena unor confruntări epice cu momente de vulnerabilitate și speranță. Familia devine astfel un simbol al rezistenței, iar curajul nu este doar despre puteri supraomenești, ci și despre decizia de a rămâne împreună atunci când totul pare să se destrame.
Starurile care dau viață legendelor Marvel
Povestea lor prinde viață cu ajutorul unei distribuții inspirate, care reușește să transmită atât forța, cât și umanitatea din spatele fiecărui personaj. În rolul lui Reed Richards, liderul vizionar al echipei, Pedro Pascal aduce o combinație remarcabilă de inteligență, carismă și profunzime emoțională. Actorul chilian care a cucerit Hollywood-ul a devenit un nume de referință după rolurile sale din seriale precum The Last of Us, The Mandalorian și Narcos. Pascal conduce cu naturalețe o distribuție solidă, care îi cuprinde și pe Vanessa Kirby, Joseph Quinn și
Ebon Moss-Bachrach.
Kirby o aduce pe Sue Storm la viață cu un amestec de sensibilitate și forță. Actrița s-a impus în cinematografia internațională prin rolul din Pieces of a Woman, care i-a adus premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de la Veneția, precum și nominalizări la Oscar, BAFTA și Globurile de Aur. Joseph Quinn, devenit fenomen global odată cu Stranger Things, este un Johnny Storm plin de energie și spirit. Ebon Moss-Bachrach, recompensat cu un Emmy pentru prestația din seria The Bear, aduce o combinație ideală de duritate și umor în rolul lui Ben Grimm. Împreună dau contur unei povești care promite să relanseze universul Fantastic Four cu emoție autentică și spectaculozitate cinematografică.
Regizorul Matt Shakman, cunoscut pentru seriale apreciate, precum WandaVision și Game of Thrones, aduce filmului o viziune clară, care echilibrează acțiunea spectaculoasă cu momentele intime ale poveștii. Experiența sa în combinarea elementelor fantastice cu emoțiile personajelor conferă filmului un echilibru perfect între grandios și profund, oferind publicului o experiență cinematografică memorabilă și autentică.
Filmul Cei 4 fantastici: Primii pași va ajunge în cinematografele din România pe 25 iulie, iar entuziasmul fanilor Marvel este în creștere. Cu o combinație atractivă de acțiune spectaculoasă, emoție autentică, o atmosferă vizuală captivantă și Pedro Pascal în centrul poveștii, filmul promite să ofere o experiență cinematografică memorabilă. Fanii așteaptă cu sufletul la gură să vadă cum se vor contura „primii pași” ai acestei familii extraordinare din universul Marvel.
„BRING
HER BACK”
Interviu cu regizorii Danny & Michael Philippou
După hit-ul lor de debut Talk to Me, australienii Danny și Michael Philippou revin pe marile ecrane cu cel de-al doilea film regizat de ei, Bring Her Back, în care aflăm povestea fraților Andy (Billy Barratt) și Piper (Sora Wong), sora lui, o fată cu deficiențe de vedere. Ei sunt preluați de către o mamă adoptivă excentrică, dar aparent iubitoare, Laura (Sally Hawkins, dublă nominalizată la Oscar), însă Andy și Piper descoperă că Laura și băiatul orfan pe care-l are în grijă (Jonah Wren Phillips) nu sunt ceea ce par a fi: Laura încă jelește moartea fiicei sale și ascunde un secret terifiant, mai tulburător decât orice și-ar putea imagina cei doi frați.
Gemenii Danny și Michael Philippou au debutat pe YouTube cu o serie de scurtmetraje de mare succes pe canalul lor, RackaRacka. Trecerea la filme de lungmetraj a venit cu succesul filmului Talk to Me, care a avut premiera la Festivalul Sundance în 2023 și a devenit în scurt timp unul dintre cele mai apreciate horroruri indie ale deceniului, aducându-le o mulțime de noi admiratori.
Care a fost sursa inițială de inspirație pentru Bring Her Back?
Danny Philippou: Sora prietenului nostru este nevăzătoare și, într-o zi, a vrut să meargă singură cu autobuzul. Membrii familiei s-au opus, le era teamă pentru ce s-ar putea întâmpla, însă ea își dorea foarte tare să devină independentă și încerca să le spună în acest mod. De aici ne-a venit inspirația pentru Bring Her Back și în toată perioada cât am lucrat la scenariu am discutat mult cu ea. La un moment dat, am întrebat-o dacă și-ar dori să poată vedea, dar răspunsul ei a fost că nu, pentru că așa cum se cunoaște pe sine, nu e bine să vadă tot ce este urât în lume. Mi s-a părut o observație foarte inspirată și m-am străduit să păstrez această idee în film.
Sally Hawkins strălucește, pur și simplu, în acest film. N-am mai văzut-o niciodată făcând așa ceva.
DP: Am fost încântați de faptul că
am lucrat cu Sally. Aveam nevoie de o actriță puternică, iar Sally a reușit în toate rolurile ei (Blue Jasmine, The Shape of Water) să dea viață unor personaje foarte puternice, autentice, reale.
MP: Dar, în același timp, diferite între ele.
DP: Am fost ambii foarte bucuroși că ea avea să joace în filmul nostru horror un rol negativ. Ea a citit scenariul, i-a plăcut foarte mult și, drept urmare, ne-am întâlnit pe Zoom…
MP: A fost o întâlnire grozavă! Sally este o tipă cu picioarele pe pământ şi a văzut nuanțe ale personajului pe care nu le mai observase nimeni până atunci. De la Zoom-ul acela ne-am dat seama că ar fi nemaipomenită în rolul Laurei, dar nu ne venea să credem, totuși, că ar putea și accepta rolul. Dar ea a spus „Da” și a urmat o experiență grozavă, pentru că am lucrat împreună extraordinar de bine.
Talk to Me și Bring Her Back sunt filme de gen centrate pe pierderi personale profunde. Asta e ceva care rezonează cu voi, personal?
DP: 100%. Experiența personală e parte integrantă din tot fluxul de creație, adică ne exorcizăm pe noi înșine, într-un fel, vorbind despre experiențele astea. Se pot explora într-un film horror teme care, altfel, sunt incomode…
Chiar înainte să începem producția am pierdut un prieten de familie foarte apropiat și pentru că eram deja pe set, nu am putut procesa mâhnirea pe care o simțeam, așa că acele emoții s-au revărsat în film, cumva, și l-au schimbat, în sensul că unele scene care erau mai intense au devenit foarte triste… Da, Bring Her Back este un film mai personal, mai vulnerabil decât Talk to Me.
Filmul include material „found footage” stilizat, disconfortabil, legate de un ritual ce sugerează latura supranaturală a lui Bring Her Back. E o mitologie la care se face doar aluzie...
DP: Ca și la Talk to Me, ne-am jucat și am creat o mitologie proprie. Avem volume întregi care descriu toată istoria din spatele poveștii din film –ritualul, cum a apărut înregistrarea, cine sunt cei din film. Am avut discuții multe cu actorii despre amănuntele astea, iar publicul vede unele aluzii
„Bring Her Back” / „Să o aduci înapoi” va avea premiera naţională pe 1 august.
w ww.zilesinopti.ro
la tot ce știm noi că s-a întâmplat anterior, deci toate elementele sunt acolo.
MP: E vorba și de un alt fel de a procesa pierderea cuiva drag. Laura are filmările cu toate aniversările fiicei sale și vedem apoi felul ei neobișnuit de a-i jeli dispariția prin faptul că vrea s-o aducă înapoi. Aceste detalii sunt în film şi totul e explicat, doar că nu explicit.
Cum ați abordat componenta gore și celelalte momente șocante ale filmului?
DP: Ne străduim să abordăm fiecare scenă cât mai practic posibil. Ne punem întrebarea: cum putem să filmăm ceva ce n-am văzut cu ochii noștri niciodată? Fiecare astfel de scenă e o provocare, dar ne și inspiră în același timp.
MP: De asemenea, sunetul este un element foarte important. Scena cu Andy și Oliver din bucătărie este foarte realistă tocmai datorită efectelor sonore.
Vă impuneți niște limite? Tăiați ce vi se pare că întrece măsura?
DP: Sigur că filmăm mai mult decât rămâne în ce se vede pe ecran, dar tăiem scene nu neapărat din cauza efectelor sau a sângelui etc, ci pentru a păstra ritmul acțiunii. Este vorba doar de eficiență.
Cu ce vreți să rămână publicul după Bring Her Back?
MP: Eu sper că va fi o experiență extraordinară pentru public și că vom depăși așteptările oamenilor, sper că ei vor simți ceva surprinzător atunci când intră la filmul nostru. Mai sper, de asemenea, că oamenii vor dori să revadă filmul…
DP: Pentru mine, scopul este acela de a face filme cu care oamenii să simtă o legătură, vreau ca personajele noastre să fie reale, veridice.
„Blackberry” sau de cât de sus poţi să cazi
Dacă ar veni la mine cei de la Letterboxd și m-ar întreba care sunt cele patru filme care îmi plac mie cel mai mult, mi-ar fi foarte simplu să răspund. În capul listei ar fi The Social Network (2010, r. David Fincher). E ceva aproape shakespearian să vezi cum se creează un imperiu de la 0, fie el și într-o eră digitală, cum trădările sunt cu atât mai mari și prieteniile, de fapt, aproape că nu există. Încă de când l-am văzut, am tot căutat filme similare, care abordează mai mult sau mai puțin aceleași teme. Și acum câteva seri, încercându-mi norocul pe mult prea îmbâcsitul Netflix, am dat de Blackberry (2023).
După cum îi spune și numele, filmul spune povestea nașterii și a inevitabilei morți a unuia dintre cele mai mari branduri de telefoane din lume: Blackberry și a oamenilor din spatele lui. Undeva la finalul anilor ’90, Mike Lazaridis (interpretat de Jay Baruchel) și Doug Fregin (jucat de regizorul Matt Johnson), doi ingineri pasionați, vin cu o idee revoluționară: un aparat care să combine telefonia, email-ul și mesajele instantanee într-un singur dispozitiv portabil. Ideea lor atrage atenția lui Jim Balsillie (Glenn Howerton), un om de afaceri agresiv și ambițios, care
transformă start-up-ul stângaci într-o companie evaluată la miliarde de dolari. Totul se schimbă însă în momentul în care Apple face marele anunț:
lansarea primului model de iPhone, ce avea să marcheze moartea lentă, dar sigură a Blackberry-ului.
Deși, pe alocuri, pelicula reușește tangențial să surprindă niște momente cheie la un nivel relativ similar cu filmul cu care inevitabil l-am comparat, din păcate, nu are grandoarea și nici miza atât de bine scoase în evidență. Acolo unde The Social Network sapă mai adânc în relațiile inter-umane ale co-fondatorilor businessului, Blackberry doar bifează sau nici măcar nu are curajul de a propune ceva mai mult decât un nivel de suprafață.
Ce mi-a plăcut a fost stilistica în care regizorul a ales să abordeze filmul, fiind undeva la granția dintre ficțiune și documentar, camera de mână și iluminarea naturală oferă un aer autentic și imediat. Îi lipsește însă tușa aceea adusă de scenariul briliant al lui Aaron Sorkin și adesea fix când ai crede că se ajunge la ceva mai puternic, se trece la o nouă secvență. E cumva nedrept să judec filmul prin comparație cu etalonul The Social Network, având în vedere că acesta din urmă e considerat unul dintre cele mai bune filme ale ultimilor 20 de ani, dar totuși mi-e imposibil să nu o fac.
Per total, filmul e unul bun, stă în picioare și de sine stătător l-aș numi chiar un succes. Prin comparație, însă, pare mai mult o joacă. Una bună, dar ceva mai ușoară, fără vreun pic de Shakespeare.
zilesinopti.ro/arta-cultura
Vodafone sustine capitolul
Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.
ARTA CINeMATOGRAFICĂ
RADU JUDE | “Cinema-ul ar trebui lăsat liber și recunoscut în toate formele lui”
Capitolul Artă & Cultură este susținut de
PeRFORMING ARTS
GEORGIA WILKINSON | “Inima mea aparține musicalurilor”
CHRIS WARE. Complexitatea umană explicată prin desene
Încă de la începutul secolului XX, comics-urile au fost tratate ca o artă vizuală, un mediu folosit nu doar pentru umor, dar și pentru a exprima idei, de a spune o poveste sau de a prezenta un punct de vedere. Poate e ușor să te pierzi printre desene, culori și personaje comice, dar comics-urile sunt doar o altă dovadă că limbajul înseamnă mai mult decât ceea ce putem exprima prin cuvinte. Îți poți găsi o voce distinctivă, te poți juca cu simboluri, motive, teme și imagini, folosind ambiguitatea, ironia sau profunzimea. Dacă Barcelona se află pe lista ta de destinații de vacanță în această vară, trebuie să faci o vizită și la Contemporary Culture Centre pentru Drawing is thinking, o nouă retrospectivă a operei iconicului grafician american Chris Ware, deschisă până pe 9 noiembrie.
Chris Ware desenează sau, după cum spune el, scrie cu viniete încă de când era mic. A experimentat și a inovat limbajul și narațiunea benzilor desenate de-a lungul vieții sale. De la caietele de schițe la copertele iconice de pe prima pagină din The New Yorker și până la cele trei lucrări esențiale ale sale: „Jimmy Corrigan”, „Building Stories” și „Rusty Brown”. A devenit cunoscut nu doar pentru limbajul său meticulos și emoționant, dar și pentru ilustrațiile sale pline de detalii și stilul unic care pune în prim-plan teme precum emoțiile, rasismul, consumerismul și contradicțiile vieții americane.
„Dacă nu desenezi, ar trebui să o faci. [...] pentru că este ceva ce faci pentru tine, prin descoperi cum te simți în interior. Te poți surprinde cu acea linie și cu acel mod special de a crea ceva pe pagină care se întoarce la tine”, recomandă Chris Ware vizitatorilor.
Drawing is Thinking ne invită în universul creativ al unui artist influențat de originile benzii desenate, de muzica ragtime și de arhitectură, de aspectele cele mai politice și incomode ale vieții de zi cu zi, care a povestit cu brio emoțiile umane. Desenul este un mod de a gândi deoarece ne conectează cu gândul și cu memoria. Expoziția se încheie cu un spațiu de creație colectivă inspirat de una dintre cele mai emblematice lucrări ale lui Chris Ware, „Building Stories”, transferând povestea în Barcelona, unde pereții sunt acoperiți de un imens storyboard format din viniete goale. Oricine poate desena întâmplări, amintiri, vise sau detalii și să ia parte la construcția unei povești bazate pe tehnicile lui Ware.
SoNoRo Musikland, festivalul care a crescut precum Făt-Frumos din povești
FFestivalul va începe în Sibiu, cu un Concert de Deschidere (4 iulie) la Forumul Democrat al Germanilor din oraș, în Sala Oglinzilor, spațiu care impresionează prin arhitectura sa rafinată, oglinzile mari care dau numele sălii și candelabrele spectaculoase. Festivalul va continua cu Prieteni și companioni (5 iulie), pe Esplanada Filarmonicii de Stat Sibiu, situată pe cea mai frumoasă stradă din oraș, Hungarian Rhapsody (6 iulie), la Biblioteca Județeană ASTRA din Sibiu, prima bibliotecă publică a românilor din Transilvania (1869). În aceeași zi avem şi Constelația Amadeus la Biserica Parohială Romano-Catolică „Sf. Treime”, construită de iezuţi între anii 17261733, în spiritul barocului timpuriu vienez. Pe 7 iulie, în Salonul de Muzică al Muzeului Național Brukenthal, cel mai vechi muzeu
estivalul SoNoRo Musikland, dedicat tradițiilor și patrimoniului orașului Brașov și satelor de pe Colinele Transilvaniei, s-a dezvoltat extraordinar în doar șapte ani de existență. Spre deosebire de ediția anterioară, când au fost 13 concerte în 9 zile, SoNoRo Musikland este programat în perioada 4-19 iulie și propune publicului anul acesta 23 de evenimente, dintre care 16 concerte, două jam sessions și 5 concerte pentru copii, reunite sub brandul SoNoRo Kids. În plus, festivalul va include orașul Sibiu și Copșa Mare. 23 de artiști renumiți în mediul internațional și două orchestre (Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu și Orchestra SoNoRo Strings) se vor afla pe scenele concertelor.
din România, inaugurat oficial în 1817 și care de atunci a avut o activitate neîntreruptă, este programat concertul De pe străzile Vienei adunate, iar pe 8 iulie, în apropierea Sibiului, publicul este invitat la Copșa Mare pentru concertul Nobilmente, de la Biserica fortificată din acest sat menționat pentru prima dată întrun document în 1283, construită în secolul al XIV-lea ca o bazilică romană cu trei nave, iar mai târziu transformată într-o biserică gotică timpurie cu clopotniță. Din acea zi, SoNoRo Musikland se mută în satele de pe Colinele Transilvaniei. Melodia perfectă este titlul concertului de la Biserica fortificată din Cincu, un sat care a fost unul dintre scaunele și sediile administrației săsești din Transilvania. Construcția bisericii Sfânta Maria, o bazilică romanică cu trei naosuri și piloni, a început în prima jumătate a secolului
al XIII-lea, aceasta ieșind în evidență cu turnul său de peste 49 de metri.
Joi, 10 iulie, festivalul revine cu concertul
Amoroso la Biserica fortificată din Saschiz, construită între 1492 și 1525, în stil gotic târziu și care face parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1999, iar pe 11 iulie avem
Sturm und Drang la Biserica fortificată din Meșendorf, realizată în stil gotic timpuriu, în secolul al XIV-lea, cu turn vestic şi cor poligonal. Primul jam session al festivalului va avea loc la Meșendorf Gasthaus, ansamblu de case de oaspeți cu o arhitectură elevată, urmat de al doilea, pe 12 iulie, la Critz Cross, o veche casă săsească din satul Criț. Aventura sonoră în sate va continua cu Summer Dreams pe 13 iulie, în șura de la Viscri 125, un alt ansamblu superb de case săsești tradiționale, restaurate cu grijă și respect față de istorie. Înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO, Viscri este unul dintre puținele vestigii rămase lumii care oferă experiența satului tradițional cu biserici fortificate. Pe 14 iulie, publicul va audia concertul Legende în Biserica fortificată din Codlea, care datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, fiind cea mai mare biserică fortificată din Țara Bârsei.
De marți, 15 iulie, festivalul se mută în Brașov, iar primul concert de aici se intitulează Con spirito și va avea loc la Muzeul de Artă Brașov, înfiinţat în anul 1949 ca secţie a Muzeului Regional. SoNoRo Strings, SoNoro Dreams este concertul de pe 16 iulie, de la Biserica Evanghelică Sfântul Bartolomeu – cel mai vechi monument de arhitectură din Brașov, fiind construit în 1223, în stil gotic timpuriu. Concertul From Saint Tropez to Rio este programat pe 17 iulie, în Cetatea Făgărașului, unde primele ştiri documentare care atestă existenţa cetăţii de piatră sunt din 1455, iar Variațiunile inimii va avea loc pe 18 iulie, în Brukenhalle din Brașov – fosta reședință de vară a familiei Brukenthal din Șcheii Brașovului, un exemplu remarcabil al arhitecturii baroce transilvănene din secolul al XVIII-lea. Festivalul se va încheia cu Musikland - Finale! de pe 19 iulie, la Bastionul Țesătorilor – celebrul turn de apărare care a aparținut breslei țesătorilor de in, construit la începutul secolului XV, cu o arhitectură unică în sud-estul Europei.
Am lăsat spre final concertele SoNoRo Kids. Astfel, organizatorii festivalul îi invită pe copii să descopere momente din viața de zi cu zi, precum micul dejun alături de Mozart, ora de dans cu Tchaikovsky, cântatul în orchestră prin Simfonia Copiilor de Haydn, grădina zoologică prin Carnavalul Animalelor de Saint-Saëns și iubirea prin Für Elise, de Beethoven. Concertele sunt programate la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” din Sibiu (5 iulie), Copșa Mare (8 iulie), Meșendorf Gasthaus (10 iulie), Viscri 125 (12 iulie) și Forumul Democrat al Germanilor din Brașov (16 iulie). Accesul la toate concertele este liber, în baza unei rezervări pe www. musikland.sonoro.org.
RADU JUDE
“Cinema-ul ar trebui lăsat
recunoscut în toate formele lui”
Prin multitudinea de registre în care poate fi interpretat, de la comedie neagră cu accente satirice la dramă socioeconomică ce speculează pe marginea substantivismului lui Polanyi, Kontinental ’25, cel mai recent lungmetraj al multipremiatului cineast Radu Jude (Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii, Aferim!, Babardeală cu bucluc sau porno balamuc) reprezintă, fără îndoială, unul dintre jaloanele cinematografiei româneşti de anul acesta. Filmat în doar câteva zile cu un iPhone, Kontinental ’25 pare a lărgi şi mai mult spectrul de explorare artistică al lui RADU JUDE, unul deja ieşit din comun, dacă avem în vedere documentarul ‘found footage’ alcătuit din reclame româneşti post-comuniste Opt ilustrate din lumea ideală, nominalizat la Gopo 2025, la clin d’oeil-ul la adresa lui Andy Warhol, Sleep #2, proiectat la TIFF, care utilizează imagini din livestream înregistrate timp de un an calendaristic, sau la viitorul Dracula, ce va avea premiera la noi probabil în toamnă, în care AI-ul joacă un rol important. Drept urmare, ne-am propus să aflăm de la reputatul cineast câteva detalii despre modul în care îşi defineşte ariile de interes artistic şi se raportează la dinamica cinematografiei contemporane.
De la criza imobiliară până la cea de conștiință, noul tău film, Kontinental ’25, vorbește în esenţa sa despre felurite crize, așa că încep prin a o aduce în discuție pe cea traversată actualmente de cinema, a cărei existenţă ai punctat-o şi tu în mai multe rânduri. Din punctul tău de vedere, trăim o criză a cinema-ului ca formă de cultură de masă, deci una cu substrat economic sau o criză a artei cinematografice?
În primul rând, cred că cinema-ul, ca artă - să-i spunem aşa, cu toate că e un cuvânt care nu mi se pare foarte potrivit -, a fost dintotdeauna în criză, încă din momentul apariției. A început să fie considerat o artă, după care a apărut filmul sonor, care a provocat un tip de criză, apoi a venit televiziunea, deci un alt tip de criză, care a fost urmată de internet şi platformele de streaming, ce au provocat alte tipuri de criză cinemaului, iar cea mai recentă și, probabil, una dintre cele mai zdravene este cea de-acum... care este legată, pe de o parte, de rețelele sociale gen TikTok sau Instagram, unde, în cazul imaginilor în mișcare, putem spune că există un tip de cinema popular și, pe de altă parte, de imaginile AI, care sunt abia la început, dar care aruncă din nou cinema-ul - și nu numai cinema-ul - într-un nou tip de criză. Şi, ca în orice fel de criză, sunt mai multe atitudini pe care le poți avea. Sigur, poţi alege să te văicărești și să spui: ‘Vai de mine și de mine, ce se întâmplă? S-a terminat!’, pentru că, într-adevăr, cinema-ul nu mai înseamnă arta aia din anii ‘50, când cineva ca [Alfred] Hitchcock era, după cum îl numea Jean-Luc Godard, “cel mai mare creator de forme al secolului XX”, nu mai înseamnă nici momentul în care milioane de oameni văd același
www.zilesinopti.ro
film proiectat mare într-o sală de cinema şi nu mai înseamnă niciun documentar ca Shoah [multipremiatul film de 9 ore din 1985 al lui Claude Lanzmann despre Holocaust – n.r.], care poate să schimbe mentalități. Pe de altă parte, singura șansă este să ne adaptăm sau să integrăm această criză în dezvoltarea mai departe a cinema-ului, iar eu cred că asta trebuie făcut. Din acest punct de vedere, sunt foarte mulți critici și colegi de-ai mei care sunt circumspecți atunci când eu spun că, de exemplu, pe TikTok poți găsi lucruri de o mare, mare, mare calitate cinematografică, de o mare calitate artistică, dar şi antropologică, documentară sau avangardistă. Mi se pare că există o legătură între estetica de TikTok și începutul cinema-ului, fiindcă suntem ca în perioada lui Lumière, numai că, în loc de o cameră pe peliculă, ai un telefon mobil cu aplicațiile sale, aşa cum există şi una cu Avangarda, în sensul în care, dacă te gândești la filmele Fluxus, care, multe dintre ele, erau niște glume foarte elaborate și extrem de scurte, pe TikTok poți găsi de multe ori același tip de umor, îndrăzneală estetică și așa mai departe... iar dacă deschid TikTok-ul sau Instagramul și găsesc acolo lucruri mai inteligente, mai amuzante, mai tâmpite sau mai puternice ca document decât orice film de cinema, înseamnă că avem o problemă, că suntem într-o criză pe care habar n-am cum o vom rezolva. Fiecare cineast încearcă în felul său, dar primul pas este să recunoști că e un moment de cotitură, un moment de criză.
La tine, această recunoaștere transpare, pentru că ai folosit iPhone-ul la Kontinental ‘25, WebCam-ul pentru Sleep #2 si AI-ul în experimentalul Beginnings. Ce îți amorsează, de fapt, căutările?
Sunt foarte deschis și atunci mă preocupă lecțiile istoriei cinema-ului, dar și lecțiile avangardelor istorice, în care întotdeauna o artă - iar cinema-ul nu face excepție - a avut de câștigat prin a se lăsa hibridizată de fel de fel de alte discipline. Și mai e o chestiune aici… eu am avut și am un raport, nu conflictual, dar relativ tensionat cu ceea ce numim industria de cinema. Adică îi aparțin, bineînțeles, dar, în același timp, am și o perspectivă critică asupra sa, iar unul dintre lucrurile pe care dintotdeauna le reproșez acestei industrii este dimensiunea asta de a se închide în sine și de a nu permite intrarea “amatorilor”, de a-i ține la poartă, pe când avangarda nu a avut niciodată această problemă. [...]
Kontinental
Foto - Raluca Munteanu
Foto - Silviu Gheție
Spiritul lui ERIK SATIE
Compozitorul Erik Satie a fost un fel de enigmă. Dacă l-ai fi oprit pe străzile din Montmartre ți-ar fi povestit probabil despre dieta sa formată doar din alimente albe, despre cele peste 100 de umbrele pe care le avea, dar pe care nu le folosea niciodată, despre cum și-a fondat propria religie sau cum a scris o piesă cu instrucțiunea de a o repeta de 840 de ori... sau poate ți-ar fi povestit despre creațiile sale muzicale.
Criticii i-au catalogat opera drept prea simplă, melodiile prea rudimentare, dar muzica lui Satie a fost întotdeauna coerentă în felul ei, explorativă și lipsită de grabă. Nu încerca să uimească, încerca să te facă să simți ceva. Iar pentru cei care ascultau cu atenție, muzica lui rămânea ca amintirea unui vis. 1 iulie marchează 100 de ani de la moartea acestuia și poate este un moment bun pentru a înțelege mai bine cine a fost el și care a fost impactul lăsat asupra artei.
Artistul s-a născut într-o familie modestă din Honfleur, un oraș de coastă din Normandia. De la o vârstă fragedă, Satie a arătat o aptitudine pentru muzică
și a devenit evident că avea o perspectivă unică asupra acestei forme de artă. Educația sa muzicală a început la Conservatorul din Paris, dar curând a devenit dezamăgit de structura rigidă a instituției și a rezistat aderării la regulile tradiționale de compoziție. O rezistență care i-a marcat întreaga carieră.
Pentru criticii săi, lucrări precum Gymnopédies (1888) și Gnossiennes (1890) nu aveau armoniile dense și strălucirea tehnică găsite în lucrări romantice ale vremii. Ceea ce le-a lipsit, însă, a fost revoluția liniștită care se desfășura în aceste piese rare, meditative. Departe de a fi simplistă, muzica
lui Satie a fost o respingere intenționată a dramei exagerate a lui Wagner sau a exceselor de virtuozitate ale lui Liszt.
Una dintre cele mai îndrăznețe idei ale sale a fost „musique d'ameublement”, adică „muzică de mobilier”, menită să nu fie ascultată cu atenție, ci să dispară în fundal și să formeze atmosfera. Ideea melodiilor ca prezență ambientală a sfidat așteptările tradiționale și a anticipat apariția genurilor de decor decenii mai târziu. La fel de distinctiv a fost și umorul lui Satie, cu titluri precum Three Pieces in the Shape of a Pear sau Flabby Preludes for a Dog. Și-a tratat lucrările cu umor și absurditate, invitând publicul să abordeze muzica sa cu spirit ludic și o minte deschisă.
„Sunt în favoarea muzicii pe care nu o ascultăm în mod deliberat, muzica care creează o atmosferă”. Nu a fost doar o filozofie, dar o revoluție tăcută. Lucrările lui Satie nu erau menite să concureze cu lumea din jurul lor, erau menite să trăiască alături de ea, să fie coloana sonoră a gândurilor nespuse și a emoțiilor trecătoare.
GEORGIA WILKINSON
“Inima mea aparţine musicalurilor”
Cel mai iubit musical din lume, The Phantom of the Opera, de Andrew Lloyd Webber, care s-a jucat la București în luna iunie, a reprezentat un eveniment special nu doar prin anvergura producţiei multinaţionale, dar şi prin faptul că performerii au fost chiar cei din spectacolul din West End. Asta în mare, fiindcă o excepţie notabilă a constituit-o soprana GEORGIA WILKINSON, interpreta rolului Christine Daaé, una dintre cele mai frumoase voci pe care le-a dat Australia în ultimii ani, cea mai tânără câștigătoare a premiului Opera Scholar of the Year, ca studentă la Conservatorul din Melbourne, iar ulterior și a prestigioasei competiţii Herald Sun Aria, fondată cu 100 de ani în urmă, printre ale cărei premiante se numără personalităţi legendare precum Kiri Te Kanawa și Marjorie Lawrence. Era anul în care Georgia Wilkinson, care impresionase încă de la debutul său ca profesionistă în Masterclass, în 2014, era distribuită la Victorian Opera în producţii de operă importante, Parsifal și Alice Through the Opera Glass, dar și în musicalul Jekyll & Hyde. Din acel moment, de fapt, parcursul ei artistic a devenit tot mai strâns asociat cu musicalul, pentru că inclusiv în perioada lockdown-ului a fost aleasă ca parteneră de scenă pentru staruri precum Michael Ball sau Rachel Tucker în proiectul rămas onhold Do U Hear the People Sing?, iar după aceea au urmat Sleeping Beauty și The Wizard of Oz la Victorian Opera, astfel încât nu a fost surprinzător că, în 2022, a devenit Christine în The Phantom of the Opera la Sydney, în producţia Opera Australia, iar apoi și-a asumat personajul alături de experimentaţii artişti londonezi în turneul care a purtat-o pe întreg globul, inclusiv în România.
Georgia, se vede clar că te simți foarte confortabil jucând rolul Christinei, aşa că prima întrebare are două părți: cât din Georgia cea adevărată vede publicul pe scenă şi cât din Christine rămâne în tine după ce se încheie spectacolul?
Este o întrebare foarte interesantă, pentru că, din punct de vedere tehnic, fiecare actriță care interpretează rolul Christinei sau, de fapt, orice actor care interpretează un anume rol, spune aceleași replici sau cântă aceleași versuri și note ca toţi ceilalţi şi atunci, cel puţin teoretic, ar trebui să sune identic. Bineînţeles, nu se întâmplă asta, pentru că avem experiențe de viață diferite, iar acestea influențează modul în care facem lucrurile, așadar, ceea ce dă spectacolelor caracterul foarte special, cred eu, este tocmai interpretarea personajelor de către actori diferiţi. Mi se pare minunat la această montare faptul că, având două actrițe care împart rolul [Christine Daaé este interpretată în cadrul The Phantom of the Opera World Tour 2025 fie de către Georgia Wilkinson, fie de Bridget Costello - n.r.], poți asista la aceasta două seri la rând și vei vedea astfel două interpretări diferite ale Christinei. După cum spuneam, structura de bază a rolului va fi aceeași, dar, fără îndoială, vor exista diferențe semnificative în cadrul acesteia, deoarece, chiar dacă poate nu sunt în măsură să apreciez dacă sau cât din Georgia cea adevărată
www.zilesinopti.ro
puteţi vedea pe scenă, în schimb e limpede că voi, ca spectatori, vedeți alegerile pe care eu le-am făcut pentru a compune rolul şi care, desigur, constituie o reprezentare a cine ce sunt eu, a ceea ce am trăit și a felului în care înțeleg eu lumea și oamenii. Invers, când părăsesc scena, cred că iau foarte puțin din Christine cu mine şi cred că aşa este mai sănătos pentru mine. Fantoma este asociată cu lucruri foarte întunecate, iar personajul Christine trece prin multe şi cred că dacă aș lua povara asta cu mine înapoi în realitate, m-ar apăsa... așa că, pentru mine, funcționează foarte bine să las această încărcătură emoţională în urma mea, la teatru, atunci şi când nu mă aflu pe scenă, sunt doar eu, Georgia.
În istoria ta personală, musicalurile au jucat întotdeauna un rol important, așadar, este firesc să te întreb... cum a început povestea ta de dragoste cu acest personaj?
A început când am interpretat rolul Christine în ceea ce noi, în Australia, numim Pro-Am, adică într-o producție profesionistă pentru amatori, pe când aveam vreo 18 ani. La vremea aceea, eram foarte preocupată de studiul operei, așa că m-am gândit că, probabil, era singura șansă pe care o aveam să interpretez acest rol, pe care eu îl adoram încă din copilărie. După aceea, șase sau șapte ani mai târziu, am fost distribuită ca dublură pentru Christine într-o altă montare, tot în Australia, dar nu am apucat să joc, fiindcă a fost o serie de reprezentaţii de numai o lună, iar eu nu am avut vreo oportunitate să urc pe scenă... şi, din nou, m-am gândit că probabil asta a fost tot şi nu se va mai ivi vreo altă ocazie. Din acest motiv, când am primit telefonul în care mi s-a oferit rolul în această producție internaţională, pur şi simplu am fost șocată. M-am simțit incredibil, incredibil de norocoasă! [...]
PAGINA 45
The Phantom of the Opera (Georgia Wilkinson & Nadim Naaman) Foto - Giulia Marangoni
The Phantom of the Opera (Georgia Wilkinson si Dougie Carter) Foto - Giulia Marangoni
IDEO IDEIS 20 de ani care au pornit cu un vis al unor adolescenţi din Alexandria
La începutul anilor 2000, un grup de adolescenţi din Alexandria călătorea prin ţară la diferite festivaluri de teatru. S-au întrebat atunci cum ar fi să organizeze chiar în oraşul lor din sudul ţării un festival de teatru pentru liceeni. Alexandria de atunci nu avea nici teatru, nici cinematograf, iar scena Casei de Cultură era folosită drept salon de nunţi. Cultura şi dezvoltarea personală erau noţiuni asociate cu Bucureştiul, cel mai apropiat oraş în care puteai să vezi un spectacol de teatru sau un film.
Ideea din spatele Ideo Ideis a venit în vara lui 2005, într-un tren care îi ducea de la Bacău la Bucureşti pe Alex Ion şi Andreea Borţun. Au ajuns la Marcel Iureş, care i-a susţinut, i-a încurajat, şi care a devenit preşedinte de onoare al festivalului. La momentul respectiv, afişele lipite prin Alexandria i-au făcut pe locuitori să creadă că „au venit sataniştii în
oraş”. Afişul includea un craniu şi făcea trimitere la Hamlet, însă la vremea aceea, teatrul era mai mult o curiozitate într-un oraş de provincie.
Au urmat ani care s-au succedat cu viteză şi care au transformat Ideo Ideis într-un fenomen. Trupa de adolescenţi care mergea pe la festivaluri prin ţară a alcătuit coloana vertebrală a echipei de organizare a Ideo Ideis. După prima ediţie, o parte
dintre participanţi au creat o conexiune atât de puternică cu Ideo şi Alexandria, încât au continuat să vină an de an în echipa festivalului.
După primele 10 ediţii, Ideo Ideis devenise nu doar o oază de normalitate în sudul ţării, ci şi un reper pentru adolescenţi. Prezenţa unor mentori precum Cătălin Ştefănescu, Vlad Zamfirescu, Medeea Marinescu, Marius Manole sau Andi
www.zilesinopti.ro
Vasluianu a creat o concurenţă foarte puternică la înscrieri. Toţi tinerii pasionaţi de teatru îşi doreau să treacă măcar o dată pe la Alexandria. Iar din această competiţie fantastică au ieşit la iveală tineri actori, acum foarte apreciaţi şi cunoscuţi.
Însă Ideo Ideis nu a contribuit doar la formarea unor actori de succes, ci şi la dezvoltarea personală a unor tineri care au devenit medici de succes,
psihologi, manageri în companii sau publicitari. Nume precum cele ale actorilor Ada Galeş, Carol Ionescu, Vlad Bălan, Silvana Mihai, Doina Teodoru trebuie să fie puse lângă dr. George Enescu, Sivia Ciubotaru sau Simina Zidaru.
Prin seria de ateliere de teatru şi de arte alăturate, prin conexiunea fantastică formată între mentori şi adolescenţi, prin sprijinul tuturor trainerilor şi al invitaţilor care au ajuns în Alexandria, s-a creat un spaţiu de creştere pentru mii de adolescenţi. Din 2006 până azi, peste 6000 de adolescenţi au făcut parte din Fenomenul Ideo Ideis. Mai mult de 1000 dintre ei au venit din comunitatea din Alexandria şi au crescut odată cu festivalul.
Mulţi ani la rând lucrurile au continuat în aceeaşi formulă, până când Alex Ion şi Andreea Borţun, cei doi co-directori ai Ideo Ideis, au decis că este momentul să se retragă şi să-şi urmeze alte visuri. A fost doar una dintre marile încercări prin care a trecut festivalul. Din fericire, mulţi dintre tinerii adolescenţi formaţi în jurul programului de voluntariat Ideo Ideis au făcut pasul spre echipa de organizare.
În ultimii ani, Ideo Ideis a dezvoltat proiectele conexe, precum Capsulele Ideo Ideis, prin care o mică parte din Festival ajunge în câteva oraşe din România pentru o experienţă comprimată de educaţie alternativă. Proiectul dedicat comunităţii din Alexandria, Laboratorul Ideo Ideis, a început să organizeze evenimente pe tot parcursul anului, dedicate oamenilor din oraş şi din localităţile alăturate.
Atelierele Ideo Ideis au început să ofere la Bucureşti cursuri de dezvoltare personală pentru adulţi şi copii. În fine, Dialogurile Ideo Ideis, pornite în acest an, își propun să dezbată teme actuale legate de adolescenţii din România şi viitorul lor.
Fiecare parte din Ideo Ideis îşi propune să răspundă unei nevoi, iar necesitatea unor astfel de proiecte pare să fie la fel de actuală ca în acea zi de vară din 2005 în care a început totul.
Ediţia cu numărul 20 a Ideo Ideis are loc între 31 iulie şi 5 august la Alexandria, iar tema ediţiei este „Oamenii ne fac să continuăm”.
PAGINA
AMoștenirea lui JUNG în spaţiul culturii pop
Cu toate că lucrările lui C.G. Jung au avut cel mai mare impact în psihologie, moştenirea sa ideatică poate fi cel mai pregnant întâlnită în variile forme de expresie ale culturii de masă, mai ales prin arhetipurile care o jalonează, indiferent că ne gândim la Gandalf din Lord of the Rings sau Dumbledore din Harry Potter, la inspiraţia asumată de către trupa de K-pop BTS pentru albumul Map of the Soul: Persona, la călătoria arhetipală a lui Luke Skywalker în saga cinematografică Star Wars sau la franciza niponă de jocuri video SF/Fantasy lansată în anii ‘90, Xeno, care încorporează concepte din scrierile lui Jung, Freud şi Nietzsche. Altfel spus, o mare parte a omenirii a fost şi continuă să fie expusă ideilor sale în societatea modernă, fără a fi neapărat familiarizată cu Civilizaţia în tranziţie ori Simboluri ale transformării.
niversarea a 150 de ani de la naşterea fondatorului psihologiei analitice, Carl Gustav Jung (18751961), pe 26 iulie, ne reaminteşte că ruptura acestuia de Freud l-a condus la elaborarea unui sistem personal de interpretare psihanalitică bazat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentală a omului şi că, în 1955, atunci când a apărut pe coperta revistei Time, devenise un veritabil icon în Pop culture, concepte precum ‘arhetip’, ‘inconştient colectiv’ sau ‘sincronicitate’ dovedindu-se atractive pentru un spectru foarte larg de artişti, esteţi şi gânditori, de la expresionistul abstract Jackson Pollock sau suprarealistul Salvador Dalí până la coregrafa Martha Graham, cineastul Federico Fellini sau scriitorul Hermann Hesse. www.zilesinopti.ro
C.G. Jung şi-a dezvoltat progresiv propria alternativă la metoda maestrului său Freud, iar un rol esenţial în acest proces l-a avut studiul rolului arhetipurilor în literatură, astfel încât, în anii ‘20-‘30, a analizat scrieri precum Hiawatha al lui Longfellow, Ulysses al lui James Joyce sau poezia lui William Blake, dând astfel un imbold implicit criticilor de specialitate pentru a interpreta textele în parametri de intertextualitate şi psihologie. În trena lui, de exemplu, C.S. Lewis, autorul Cronicilor din Narnia, a publicat în 1942 eseul Psihanaliza şi critica literară, iar Christopher Booker a folosit în 2004 psihologia jungiană pentru interpretarea unor poveşti ca Flautul fermecat, Cenuşăreasa sau Odiseea. Numărul mare al autorilor influenţaţi de ideile lui Jung ne obligă a ne limita aici la doar câteva exemple: Virginia Woolf, Samuel Beckett, James Joyce, Herman Melville, Eugene O’Neill, T.S. Elliott. De la basmele Fraţilor Grimm până la fanteziile moderne ale lui Lewis şi Tolkien, destule scrieri supuse interpretării din perspectiva lui Jung au ajuns filme şi, de aici, în memoria
Letter From an Unknown Woman, 1948 (Max Ophuls)
Lord of the Rings (Gandalf - Ian McKellen)
colectivă, iar influenţa sa e detectabilă în cinema încă de acum (aproape) un secol, de la clasice precum A Star is Born, unde întâlnim conceptul de autorealizare vs. umbră, şi Letter From an Unknown Woman (cu umbra lui Joan Fontaine
mai noi, precum Prometheus, al lui Ridley Scott, ce poate fi văzut ca o parabolă care întreţese noțiunile de mituri colective şi dezvoltarea sinelui, sau Vanilla Sky, remake-ul lui Abre Los Ojos, unde ‘persona’ devine instrument narativ principal. Un caz aparte în cinema îl constituie iconoclasta animaţie Heaven and Earth Magic din 1962, un statement realizat din cutout-uri din ziare ce ne vorbeşte despre pătrunderea mitologiei comune în inconştientul colectiv, iar asta ne apropie de legătura lui Jung cu artele vizuale în general (Picasso, Magritte, Rothko & Co.), ideile sale influenţând major mișcarea suprarealistă, de la ceasurile lichide ale lui Dalí până la explorarea simbolisticii viselor a lui Max Ernst. Indiferent de mediul de expresie - de la suprarealism la arta digitală -, teoriile lui Jung rezonează deopotrivă la nivel individual şi colectiv, iar susţinerea unui dialog între conştient şi subconştient a reprezentant constant o preocupare pentru creatorii din ultimele decenii. Inclusiv în muzică,
reprezentând personificarea fricii de a fi respinsă sau ignorată), trecând prin operele de artă 8 ½, Satyricon şi Giulieta şi spiritele, ale lui Fellini (interpretarea viselor, analiza egoului), Alejandro Jodorowsky (conceptul de mitologie colectivă din The Holy Mountain), Stanley Kubrick (dualitatea umană din Full Metal Jacket) sau Ingmar Bergman (Fragii sălbatici, Persona), până la producţii
fie şi dacă am rămâne în memorie doar cu Aladdin Sane al lui David Bowie, care se declarase încă din ‘67 jungian prin modul de raportare la manifestările subconştientului, cu psiho-experimentele ce au creat filosofia muzicală a trupei The Grateful Dead în epoca “Acid Tests” sau cu includerea lui Jung pe coperta Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band, faimosul album Beatles.
În 1931, C.G. Jung scria: “O mare operă de artă este ca un vis; în ciuda aparentei sale evidențe, ea nu se explică singură și nu este niciodată fără echivoc. Un vis nu spune niciodată: ‘Ar trebui’ sau: ‘Acesta este adevărul’. El prezintă o imagine în același mod în care natura permite unei plante să crească, iar noi trebuie să tragem propriile concluzii”.
La 150 de ani de la naşterea lui Jung, merită, poate, să redescoperim cartea sa Omul modern în căutarea sufletului, fiindcă avem cu toţii nevoie să visăm în continuare şi să privim înspre suflet, mai ales în acest context atât de problematic, iar arta ne va fi mereu de ajutor.
The Holy Mountain, 1973 (Alejandro Jodorowsky)
Carl Jung Foto - MUBI
Carl Jung Foto - Kedem Auction House
Searching for the Fourth Dimension, 1979 (Salvador Dali) Foto - Amazon
LlAuRA CĂCIulAN
„Un tatuaj reușit transmite emoție și deschide perspective diferite”
aura Căciulan are 26 de ani, vine din Giurgiu, dar de aproape un deceniu și-a găsit locul în ritmul alert al Bucureștiului. E genul de persoană care nu poate sta locului nici când se odihnește – mereu cu mâinile ocupate, fie că meșterește accesorii, citește sau aleargă prin parc. În lumea tatuajelor, Laura e mai mult decât un artist: e o poveste în mișcare și își lasă amprenta pe pielea oamenilor la Lauds Tattoo Studio.
Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor? A fost o alegere spontană sau ceva planificat în timp?
A fost destul de funny, pentru că nu am plănuit niciodată să tatuez, nici măcar nu m-am gândit. Desenez de când mă știu, dar tot timpul am fost în categoria de „nu am știut ce o să fac cu viața mea”, pentru mine, indiferent ce aș fi făcut, important era să desenez. Am început să tatuez în urma unui anunț pe Facebookun salon din București își căuta desenatori care nu aveau nicio cunoștință în mediul tatuajelor pentru a-i modela cât mai ușor, dacă pot spune așa. Am început când eram în clasa a XII-a și, în prezent, tatuez de opt ani jumătate.
Ai o formare artistică clasică sau ai învățat totul din practică? Cum ți-ai defini stilul personal ca tattoo artist? În ceea ce privește formarea artistică, am făcut câțiva ani cursuri de grafică și pictură la Școala Populară de Arte din Giurgiu, totul a fost mai mult practică. Am încercat un an la Facultatea de Arhitectură
„Ion Mincu”, doar că nu m-a prins, îmi izola foarte mult partea artistică și am renunțat. Stilul meu de tatuat este unul diversificat, mă plictisesc foarte repede și îmi trebuie mereu câte ceva nou sau cât mai multă diversitate. În timp, am încercat mai multe stiluri, până mi l-am conturat cât mai mult pe al meu, în prezent fac
colaje, ceea ce presupune un mix de mai multe stiluri întrun singur tatuaj.
Ce înseamnă pentru tine un „tatuaj reușit”? Doar tehnic sau și emoțional?
Un tatuaj reușit, din punctul meu de vedere, este acela care transmite emoție și care deschide perspective diferite pentru fiecare privitor în parte. Acele tatuaje, de obicei, sunt mai complexe și sunt îmbinarea dintre conexiunea artist-client, originalitatea designului care reiese, iar mai apoi intervine și tehnica.
Ai vreo poveste de client care ți-a rămas în minte și pe care o porți cu tine?
O poveste nu foarte lungă, care îmi vine în momentul acesta în cap, este un tatuaj făcut... pentru bunicul sau, mai degrabă zis, „tataie”.
Eram într-o seară cu un prieten afară, a doua zi era Sf. Gheorghe, el se ducea la Fetești, de unde și e, pentru a-și celebra bunicul. Din vorbă în vorbă, mi-am dat seama că era supărat și agitat că n-a apucat să-i cumpere nimic. Mi-am amintit că aveam aparatul de
tatuat acasă și câteva materiale pentru că urma să plec într-un schimb de experiență, i-am propus să-i scriu „La mulți ani, tataie!”, super spontan a spus da. Pentru a fi și mai personal, l-am pus să scrie pe o foaie, pentru a folosi fix scrisul lui, și în felul ăsta, a doua zi i-a făcut unul dintre cele mai frumoase cadouri lui tataie, până la lacrimi chiar.
Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?
Dacă iei totul baby steps, chiar dacă ai emoții, ai controlul mai mare asupra a ce faci. Au fost lucrări de-a lungul anilor care m-au panicat, dar luând totul pas cu pas, mi-a mai redus din frică pe parcurs. Pot spune: primul meu portret, primul meu tatuaj de dimensiuni mari, aproape un spate întreg, de asemenea, și primul meu cover-up — cumva, lucrurile pe care le făceam pentru prima oară. Chiar dacă principiul era același ca în desen și îl știam,
fiind gândul că e pentru prima dată pe piele, și nu pe hârtie, îmi dădea emoții.
Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj?
Un sfat pentru o persoană care își face primul tatuaj este să fie cât mai deschisă la sugestiile artistului, să-și facă bine research-ul și să aleagă întotdeauna un artist tatuator, pentru a fi o colaborare cât mai bună și safe, din punct de vedere al originalității designului — asta dacă doresc un tatuaj unic.
Ce obstacole ai întâmpinat în parcursul tău ca tattoo artist și cum le-ai depășit?
Ca în majoritatea domeniilor, am întâmpinat piedici în ceea ce privește oamenii din jurul meu: de la prieteni, familie, colegi. Nu am fost foarte încurajată de oamenii din jurul meu - aici mă refer la familie și prieteni - la început de drum și chiar și după. Am avut mereu obiceiul să-mi ascult instinctul
și să fac lucrurile fără să le gândesc foarte mult, în ideea că m-am dus după cum am simțit, ghidată mai mult de emoții, iar în felul ăsta consider că m-am împlinit singură cât să-mi dau curaj să continui, să fie totul bine. Fac ce cred că mi-aduce fericirea pe moment și, de cele mai multe ori, se transformă într-o fericire constantă, care se duce și pe viitor.
Cum vezi evoluția industriei de tatuaje în România? Ce s-a schimbat în ultimii ani?
Mi se pare că industria de tatuaje în România a evoluat semnificativ în ultimii ani. Mai ales mentalitatea oamenilor în ceea ce privește tatuajele. Deschiderea începe să fie cât mai mare și la noi, iar ușorușor, începem să gândim cât mai mult out of the box. Diversitatea este cât mai mare în ceea ce privește stilurile de tatuat - dacă în 2016-2017 era încă mentalitatea de „trebuie să știi să faci de toate și să faci de toate”, acum artiștii au mai multă libertate de a alege și libertatea de a se axa pe direcțiile stilurilor alese.
Cum influențează muzica experiența de gaming?
În gaming, muzica poate fi privită din două perspective: coloana sonoră creată special pentru joc și melodiile preferate ale jucătorului, adunate într-un playlist.
Ambele perspective arată că muzica are un rol mult mai accentuat decât ne-am aștepta, pe care îl vom explora sumar în rândurile ce urmează.
Un studiu Deloitte Insights, realizat în 2021, arată că Gen Z ascultă muzică în timp ce se joacă în procent de 42% și caută melodiile din soundtrack spre a le asculta ulterior într-o porporție de 34%. Cât de mult este ascultată muzica în timpul jocurilor video se reflectă și în numărul de playlist-uri dedicate, contabilizate de platforma Chartmetric până la numărul 8.000, cu titluri precum „Top Gaming Tracks” sau „Power Gaming” care adună milioane de urmăritori. În publicația Spotlight este menționat raportul Luminate, făcut în 2024, ce analizează preferințele de consum muzical, iar genurile preferate de gameri includ Rock (52%) și Hip-hop (40%), depășind semnificativ media preferințelor generale ale publicului.
Fie că suntem atașați de un soundtrack sau de playlist-ul personal, muzica are o contribuție în crearea unei experiențe imersive, la amplificarea emoțiilor și oferă momente autentice, cu amintiri și trăiri unice. Un boss battle fără o melodie intensă nu va intriga pe nimeni, la fel cum nici un moment emoționant din joc nu va fi la fel de sugestiv fără o piesă gravă, solemnă. Chiar dacă jucătorii preferă propriul playlist, acesta are un rol însemnat în performanța lor în joc: conferă motivație, determinare, concentrare și entuziasm.
Importanța coloanei sonore în gaming este recunoscută și în cadrul premiilor acordate în industrie, existând o secțiune dedicată celor mai memorabile melodii din jocuri şi chiar premiile Grammy au inclus în palmares categoria „Best Score Soundtrack for Video Games and Other Interactive Media”. În 2025 a câștigat acest premiu jocul „Wizardry: Proving Grounds of the Mad Overlord”. Pentru că se pune atât de mare preț pe acest aspect, dezvoltatorii de jocuri colaborează constant cu compozitori celebri pentru a transpune autenticitatea universului virtual sub forma muzicii.
acest a transpune autenticitatea universului și fel performanța și doză exaltare necesară pentru o sesiune captivantă de gaming.
Muzica în contextul jocurilor video nu trebuie considerată a fi de fundal: aceasta modelează emoții, face orice bătălie memorabilă, dând acea doză de pasiune și exaltare necesară pentru o sesiune captivantă de gaming.
Wizardry: Proving Grounds of the Mad Overlord
THE STORY OF 1900. A JAZZ SUITE
Un absolut must listen & see
Și dacă am lăsa doar muzica să ne ducă în miezul vieții, frumuseții, iubirilor, furtunilor interioare, universului plutitor al lui 1900, pianistul de pe ocean? Și dacă universul lui ne-ar învălui ca într-un cocon, iar în spațiul ăsta ne-ar face să simțim răsuflarea fiecărui personaj din viața sa, trăirile sale, provocările sale? Și dacă, la un moment dat, prinși în povestea lui, nu am mai simți granițele dintre lumea noastră și fantezia absolută a lui
Alessandro Baricco – el însuși muzician, care a imaginat o viață de pianist trăită pe ocean?
Ștefan Stoianovici
Și dacă șase muzicieni ar reuși performanța de a suna întocmai ca unica, inimitabila, ATLANTIC JAZZ BAND din povestea lui Baricco, în versiune contemporană? Cu toate aceste și dacă? în minte a apărut ideea creării unei suite pentru sextet de jazz și recitator, în trei acte, pe structura poemului simfonic, pornind de la textul Novecento al lui Baricco. Dar fără (mult) text. Doar muzică. Și magia unei scenografii create printr-un design de videoproiecții.
Povestea lui Novecento va încăpea într-un album de jazz, The Story of 1900. A Jazz Suite, iar începând cu luna august va deveni experiență vie pentru oricine nu va rata concertele de la Sibiu, Brașov, Iași și București. O producție a Teatrului Apropo, The Story of 1900. A Jazz Suite este o călătorie muzicală în care jazzul organic al lui Ștefan Stoianovici (muzician cu două premii pentru cea mai bună compoziție) și designul de video-proiecții al lui Andrei Cozlac (creator cu două premii UNITER pentru video-mapping) devin un întreg și oferă o perspectivă unică asupra poveștii lui 1900, pianistul de pe ocean
Șase muzicieni, un artist video un recitator și o provocare
Sextetul oferă o multitudine de posibilități în materie de aranjament. Doi suflători și o chitară pot reda convingător un pachet de tip Big Band. Toate combinațiile parțiale ale ansamblului mare pot fi explorate – să zicem un trio sau chitara cu pianul. Adăugăm efectele extinse, dar și efecte digitale ce transformă soundul instrumentelor și obținem o mică orchestră de jazz.
Textul lui Baricco, redus la un libret și recitat în scurte interludii, este un personaj extra-muzical, ce adaugă dramaturgie și potențează coerența parcursului muzical. Proiecțiile se nasc complementar odată cu muzica, fiind un element ce traduce vizual complexitatea poveștii.
Ladies and Gentlemen, meet the team: Ștefan Stoianovici (compoziție, pian), Paolo Profeti (saxofon), Sergiu Bivol (trompetă), Bogdan Tănase (chitară), Adrian Flautistu (contrabas), Gabi Matei/ Cristian Florea (tobe), Vlad Udrescu (recitator), Andrei Cozlac & Radu Martin (design video), Romulus Boicu (grafică), Ștefan Săcuiu (lumini), Costinela Caraene (producător, manager de proiect).
Ce ascultăm în luna iulie
Luna aceasta ascultăm swing cântat de unul dintre marii creatori ai serialelor animate americane, ne delectăm cu un nou material discografic al legendarului Van Morrison și dăm play unor duete surprinzătoare, realizate de figuri importante ale muzicii ultimelor decenii.
Seth MacFarlane
Lush Life: The Lost Sinatra Arrangements
După ce a creat seriale TV de succes, precum Family Guy, American Dad!, sau The Cleveland Show, parodiind cultura pop americană, consumerismul și scena politică, Seth MacFarlane revine cu cel de-al nouălea material discografic, în care aranjamente orchestrale create special pentru Frank Sinatra prind o nouă viață, într-o interpretare modernă, plină de șarm și energie. Într-adevăr, de la vocea personajului animat Peter Griffin până la Sinatra e cale lungă, însă MacFarlane ne demonstrează din nou dragostea față de epoca de aur a jazz-ului american, aducând un tribut binemeritat regretatului Ol’ Blue Eyes.
Van Morrison Remembering Now
În 1968, Van Morrison influența o întreagă generație de cantautori cu Astral Weeks, albumul ce îmbina în mod original muzica pop cu folk-ul progresiv. În 1970, LP-ul Moondance îl plasa în galeria marilor cantautori ai secolului trecut, cu piese precum Into the Mystic sau Caravan. 60 de ani mai târziu, Morrison ne prezintă o nouă creație proprie, după o perioadă în care s-a axat pe albume de coveruri și reînregistrări ale propriilor cântece. Este posibil ca noul material să nu se surprindă atât de mult, însă la aproape 80 de ani, cantautorul irlandez încă dă dovadă de entuziasm și inspirație, căci Remembering Now nu se abate de la stilul pe care acesta l-a consacrat în ultimele decenii.
Barbra Streisand
The
Secret of Life: artners, Volume Two
Bob Dylan, Ariana Grande, Seal, Tim McGraw, Hozier, James Taylor, Sting, Josh Groban, Mariah Carey și Paul McCartney sunt artiștii care o însoțesc pe Barbra în cea mai recentă aventură discografică. O continuare a albumului din 2014, Partners, Volume Two ne prezintă piese clasice ale muzicii americane, precum
The First Time Ever I Saw Your Face sau The Very Thought of You, îmbinate cu cântece mai actuale, precum Fragile (Sting) sau My Valentine (Paul McCartney), interpretate în manieră proprie, alături de nume legendare ale muzicii ultimilor ani. Așa cum ne-a obișnuit, Barbra își etalează din plin talentele eclectice și ne demonstrează încă o dată că vârsta nu reprezintă decât un simplu număr.
LARS KUTSCHKE
Portretul unui chitarist împlinit creativ
Revenirea chitaristului
german Lars Kutschke pe scena Braşov Jazz & Blues Festival (1417 august) este una cu o semnificaţie aparte, întrucât marchează şi lansarea noului său disc, Braşov Tales, o filă de jurnal muzical ce reflectă deopotrivă ataşamentul pentru un oraş a cărui comunitate de melomani l-a adoptat cu multă căldură şi ampla experienţă acumulată de-a lungul anilor în multiplele sale incursiuni de explorare în Jazz, Blues, Gospel şi Soul. Dincolo de faptul că i-a co-produs şi compus lui Sharrie Williams trei albume, toate nominalizate la Blues Music Awards, sau că a cântat în deschidere la Buddy Guy chiar în clubul acestuia, Legends, LARS KUTSCHKE, format în tinereţe ca instrumentist de Jazz la Dresda, Rotterdam şi New York, nu poate fi etichetat simplist ca muzician de Blues, cu toate că acesta îi e cel mai aproape de suflet. Este suficient să amintim că în 2005, când devenea director muzical al trupei lui Sharrie, cu care a cântat Gospel-Blues în peste 40 de ţări, Lars Kutschke îşi lansa, împreună cu Alberto Marsico şi Gio Rossi, primul albumul de Jazz sub titulatura SoundsVille şi că, în următoarele două decenii, a fost implicat inclusiv în proiecte de muzică simfonică, teatru şi film, Pop sau... Rock, întrucât, din 2019, este membru în legendara trupă est-germană de Blues-Rock Keimzeit. Drept urmare, i-am propus să prefaţăm prin cuvinte, şi nu prin note, „poveştile din Braşov” pe care ni le va cânta în festival.
Lars, ai baleiat cu succes în carieră diverse stiluri muzicale într-o mare varietate de proiecte, de la A la Z, literalmente, de la Alphaville la Zagreb Philharmonic Orchestra, dar Blues-ul pare să rămână eterna ta pasiune. Cum se explică această fidelitate a ta față de Blues?
În primul rând, nu a fost nepărat dorinţa mea să cânt în toate aceste stiluri, iar asta s-a întâmplat pentru că trebuie să-mi câștig existența. Datorită faptului că știam să citesc partituri și m-am format într-un mediu apropiat muzicienilor de factură clasică, am primit de-a lungul anilor
propuneri foarte diverse şi la o parte dintre ele am răspuns afirmativ, însă adevărul este că regret uneori că nu sunt ca prietenul meu Kirk [chitaristul american de Blues Kirk Fletchern.r.] sau alți muzicieni de Blues care și-au urmat doar visul. Pe de altă parte, asta mi-a oferit posibilitatea să explorez o arie mai întinsă, doar că mai puțin în profunzime, poate, şi regret asta deseori, pe mine atrăgându-mă dintotdeauna la Blues faptul că-l găsesc în fiecare gen muzical care îmi place. Este prezent în Jazz, este prezent chiar și în Hip-hop şi chiar dacă asculți Madonna, cea mai „albă” dintre toate artistele, vei găsi acolo puțin Blues. Acest element comun m-a fascinat întotdeauna şi prima dată nici măcar nu puteam să-i dau un nume, adică nu puteam să spun că e vorba de Blues. De exemplu, eu am fost fan Prince în copilărie și tocmai asta a fost prima mea revelaţie, că muzica lui era plină de Blues, dar eu nici măcar nu știam ce înseamnă asta, până când nu am aflat de unde provine. De asta, pentru mine, Blues-ul rămâne cel mai important element şi pot să mă bucur la maxim de un solo al lui B.B. King chiar dacă îmi plac Sibelius sau John Coltrane. Pur și simplu, Bluesul îmi „vorbește” într-un mod personal şi, ca atare, nu putem vorbi de o alegere conştientă în acest caz, din moment ce trezeşte în mine emoţie de fiecare dată, oriunde l-aş regăsi.
Cu vreo 10 ani în urmă, nu erai foarte optimist în privinţa Blues-ului, despre care spuneai că a ajuns dominat de „minţi conservatoare” şi că şi-a pierdut din prospeţime, ca formă de expresie artistică. Care este percepția ta actuală asupra stării acestuia?
Este o întrebare foarte bună. Poate că afirmația
mea era justificată la acea vreme, dar acum trebuie să recunosc că lucrurile s-au schimbat. Există o nouă generație care ține Blues-ul în viață, sunt niște artiști tineri minunați care fac lucrurile să se întâmple şi aduc un suflu nou în acest gen muzical în clipa de față, iar eu nu pot decât să sper că vor fi ascultați. Spun asta pentru că ceea ce îmi place în locurile din Europa de Est în care se cântă Blues, cum este Braşovul în România, este că publicul pare a fi ca o familie, adică toată lumea, inclusiv copiii şi tinerii, manifestă o mare deschidere, pe când atunci când, de exemplu, cânt cu Sharrie Williams în Anglia sau în SUA, publicul este format în principal din persoane în vârstă, ceea ce mă îngrijorează... deci problema asta e sesizabilă tot mai puternic cu cât mergi mai spre vest şi, de altfel, mi se pare că se manifestă inclusiv în muzica clasică. De aceea, eu cred că sarcina artiștilor de Blues mult mai tineri decât mine este să mențină relevanța acestui gen muzical, pe care să-l facă să aparţină secolului
XXI. Adică nu poți să interpretezi piesele lui
Etta James mai bine decât ea însăşi sau nu poți să cânţi ca Buddy Guy mai convingător decât o face chiar el, deci este nevoie ca peisajul să fie îmbogăţit cu lucruri noi, dar care să rămână fidele rădăcinilor muzicii afro-americane. E important să fie o mișcare în sensul ăsta şi mă bucur să văd că sunt semne că aceasta există. [...]
Lars Kutschke & Sharrie Williams @ Brașov Jazz & Blues Festival
Like a Rolling Stone piesa care a schimbat drumul rock-ului
Îmuzicale: Like a Rolling Stone
n vara lui 1965, Bob Dylan lansa o piesă care avea să zguduie nu doar topurile, ci și temeliile industriei . Acum,
după 60 de ani, este mai clar ca niciodată că nu vorbim doar despre un hit, ci despre un moment de cotitură, un act de rebeliune artistică ce a deschis porți noi pentru ce poate însemna muzica rock
de astăzi.
Festival
fost huiduit de puriști, dar ,
Newport Folk Festival cu chitara electrică, a Like a Rolling Stone lansată în iulie 1965, deja demonstrase că Bob Dylan renunțase la rigorile folkului tradițional. Piesa e un amestec de blues, rock și poezie urbană, iar textul, o cronică acidă a decăderii sociale și personale, era departe de ce difuzau
personale, era departe de ce difuzau radiourile la acea vreme.
scurte și versuri simpliste, versuri precum: rolling stone?”
Într-o perioadă dominată de refrene Like a Rolling Stone venea cu șase minute de furie lucidă, fără compromisuri, cu „How does it feel / To be on your own / With no direction home / Like a complete unknown / Like a – un refren ce avea să devină manifestul celor rătăciți
Highway 61 Revisited este al șaselea album de studio al cântărețului Bob Dylan, lansat în august 1965, de Columbia Records.
PAGINA
într-o Americă în schimbare. Pe plan tematic, cântecul a fost perceput ca un atac direct la adresa clasei de mijloc americane și a ipocriziei sociale, mesaj ce a rezonat profund cu publicul tânăr din anii '60.
Piesa s-a strecurat pe locul 2 în Billboard Hot 100 și a devenit rapid un simbol al contraculturii. Pentru artiști, era dovada că versurile puteau conta cu adevărat, că o piesă putea fi mai lungă decât standardul de trei minute și totuși să fie un succes.
Mai mult,
The Beatles, Bruce Springsteen, Patti Smith, Jimi
piese asupra propriilor cariere.
Like a Rolling Stone a deschis ușa pentru rock-ul intelectualizat, în care mesajul devenea la fel de important ca melodia. The Rolling Stones, The Beatles, Bruce Springsteen, Patti Smith, Jimi Hendrix – toți aveau să recunoască influența acestei piese asupra propriilor cariere. Like a Rolling Stone a redefinit, așadar, forma cântecului rock, dar și rolul artistului. Dylan devenea mai mult decât un cântăreț: un cronicar al epocii sale, un poet al neînțelegerilor sociale și existențiale.
disecată și omagiată la nesfârșit. În 2004, Stone Magazine o piesă din toate timpurile actualizat, continua să se afle printre primele.
În anii ce au urmat, piesa a fost reinterpretată, disecată și omagiată la nesfârșit. În 2004, Rolling o desemna drept cea mai bună , iar în 2021, în topul actualizat, continua să se afle printre primele. De la cluburile de folk din Greenwich Village la stadioanele pline din Europa, Like a Rolling Stone a rămas un imn al celor care nu se mai regăsesc în reguli, al celor care caută, rătăcesc și refuză să tacă.
reguli, al celor care caută, rătăcesc și refuză să tacă. Rolling Stone
Un detaliu mai puțin cunoscut despre Like a este că piesa a pornit, de fapt, de la o poezie scrisă de Bob Dylan, care se întindea pe 10 până la 20 de pagini. Frustrat și obosit de turneele din acea perioadă, Dylan a început să scrie versurile ca o formă de descărcare emoțională, fără gândul de a le transforma inițial într-un cântec. Doar ulterior, în timpul sesiunilor din studioul Columbia Records, textul a fost rafinat și adaptat pe muzică. La primele sesiuni muzicale a participat producătorul Tom Wilson, același care îl sprijinise pe Dylan în albumele sale anterioare și care a contribuit la definirea sunetului revoluționar al acestei înregistrări, deși piesa a fost semnată de Bob Johnston pe partea de producție.
Un detaliu mai puțin cunoscut despre Like a Rolling Stone este că piesa a pornit, de fapt, de la o poezie scrisă de Bob Dylan, care se întindea pe 10 până la 20 de pagini.
mod neașteptat, s-a alăturat sesiunii de înregistrare. Deși nu fusese invitat oficial să cânte, Kooper s-a strecurat în studio și a adăugat acele acorduri de orgă distinctive, care aveau să devină semnătura sonoră a cântecului. Interesant este și faptul că
Like a Rolling Stone a fost primul single al lui Dylan lansat de Columbia Records care s-a bucurat de un succes comercial imens la nivel internațional, în ciuda scepticismului inițial al radiourilor față de lungimea piesei.
Dacă la lansare piesa a stârnit scandal și dezbateri aprinse între fanii folk tradiționaliști și noii adepți ai sunetului său electric, mai târziu, Like a Rolling Stone a fost inclusă în Grammy Hall of Fame și a intrat în arhiva sonoră a Bibliotecii Congresului SUA, recunoașteri ale valorii sale culturale și istorice. Deși titlul piesei a fost adesea interpretat ca o referință la trupa The Rolling Stones, Dylan a susținut că nu există vreo legătură intenționată. În timp, cântecul a fost reinterpretat de numeroși artiști, printre care Jimi Hendrix, The Rolling Stones și chiar Green Day. În 2014, manuscrisul original cu versurile piesei a fost vândut la licitație pentru o sumă record, de peste 2 milioane de dolari, confirmând importanța sa nu doar muzicală, ci și istorică.
sesiunilor din studioul Columbia participat producătorul Tom Johnston pe partea de producție. O contribuție esențială la sound-ul unic al piesei a
O contribuție esențială la sound-ul unic al piesei a venit din partea lui Al Kooper, un muzician care, în
www.zilesinopti.ro
Cu privire la impactul pe care l-a avut asupra muzicii de azi, structura narativă complexă, vocea abrazivă, refrenul inconfundabil – toate au fost împrumutate de generații întregi. Trupe de indie rock, folk alternativ, chiar și hip hop-ul politic au preluat din spiritul piesei: acel amestec de sinceritate crudă și revoltă împotriva normelor.Cum ar fi să nu fi existat? Fără Like a Rolling Stone, poate că muzica rock ar fi rămas mai mult timp prizonieră în convențiile radio. Poate că versurile ar fi avut nevoie de mai mulți ani pentru a deveni literatură. Cert este că Dylan, cu acel refren ce mustește de ironie amară, a oferit muzicii un drum nou. Like a Rolling Stone a fost și rămâne o lecție despre libertatea creativă. O piesă care, la 60 de ani de la lansare, continuă să inspire artiști și ascultători deopotrivă.
Live Aid, la 40 de ani
DUrmărite în direct de 1,9 miliarde de oameni, în 150 de țări, concertele ce au pus în mișcare toată lumea bună a muzicii pop-rock de ambele părți ale Atlanticului au fost create de Bob Geldof și Midget Ure cu scopul de a strânge fonduri pentru ajutorarea oamenilor din Etiopia ce sufereau în urma foametei din perioada 1983-1985, lui Phil și celor de la Queen alăturânduli-se Status Quo, Sade, Sting, Paul Young, U2, Dire Straits, The Who, Elton John și Paul McCartney la Londra și Black Sabbath, Judas Priest, The Beach Boys, Santana, Madonna, Mick Jagger și Bob Dylan în Philadelphia. În plus, în cadrul concertului din Statele Unite, Led Zeppelin s-au reunit pentru prima oară după moartea bateristului John Bonham, din 1980, deși chitara dezacordată a lui Page și vocea răgușită a lui Plant au cam scandalizat fanii și au transformat concertul în „cea mai proastă reuniune din istorie”. De altfel, atât de mult au ajuns membrii formației să își deteste prestația, încât au și blocat publicarea acesteia pe DVD-ul lansat în 2004. Pe de altă parte, peste Ocean, mini-concertul de 20 de minute al celor de la Queen a rămas întipărit în mentalul colectiv drept una dintre cele mai bune prestații rock din istorie, căci în timp ce conaționalii lor au tratat cu oarecare lejeritate participarea la masivul eveniment, cei patru și-au etalat forțele fără rețineri, plimbând publicul prin interpretări energice ale unor cântece precum Bohemian Rhapsody, Hammer
ebutul filmului Bohemian Rhapsody (2018) ni-l prezintă pe Freddie Mercury în dimineața zilei de 13 iulie 1985, tunzându-și mustața, punându-și ochelarii de soare și urcând în limuzina ce avea să-l ducă pe stadionul Wembley. În autobiografia sa, Not Dead Yet (2016), Phil Collins descrie și el primele momente ale dimineții, căci planul său nu era doar să cânte pe stadionul londonez, ci să se suie într-un avion Concorde, să ajungă în timp util pe stadionul JFK din Philadelphia și să concerteze și acolo, în cadrul aceluiași eveniment.
to Fall sau We Are The Champions. Ce-i drept, neavând la dispoziție luxul probelor de sunet și confruntându-se cu constante probleme tehnice, mulți dintre artiști au oferit performanțe perisabile, fapt ce l-a transformat pe Mercury în vedeta de necontestat a Live Aid-ului. Cât despre Phil Collins, spre frustrarea muzicienilor și criticilor care îl considerau omniprezent pe radio și TV, acesta nu numai că ajuns la timp de la Londra la Philadelphia, interpretânduși propriul recital, dar a și îmbrățișat postura de toboșar al primei reuniuni Led Zeppelin. Astfel, la 40 de ani de la aceste concerte marcante, ne aducem aminte de Live Aid, evenimentele care au adus împreună întreaga lume muzicală a anilor ’80, stând la baza multiplelor evenimente caritabile ulterioare.
Când mai mulți muzicieni de jazz cu experiență cumulată și istorie comună se întâlnesc în studio, fără repetiții sau concerte pregătitoare, e posibil să rezulte un produs cu nume, dar de rutină, fără impact real. În cele din urmă, albumele noastre preferate sunt cele care ne impresionează prin starea pe care o transmit, iar asta nu se poate întâmpla dacă muzicienii vin ca la birou. La prima întâlnire, M.T.B., bazat pe Brad
Mehldau, Mark Turner și Peter Bernstein, a înregistrat în 1994 un album intitulat „Consenting Adults”, apărut abia în 2000, cu un masiv succes printre cunoscători. 2024 a însemnat anul reunirii și dovada că cine se aseamănă se adună și trebuie să continue, pentru a sfida rutina. M.T.B., la care s-au alăturat basistul Larry Grenadier și bateristul Bill Stewart, a înregistrat „Solid Jackson”, un recital intens, concentrat în expuneri de geniu muzical, care confirmă poziția acestor muzicieni în peisajul jazz-ului actual. Toți ascultă, nimeni nu cântă doar pentru el, ambianța concentrează excelență. Legătura este naturală, formată din muzicieni care interacționează social cântând exact ce le place. După 30 de ani de la prima întâlnire, totul e intact, iar asta nu poate să ne aducă decât un album impecabil, fără nicio măsură de complezență.
dar altfel: 4 vinuri pe care nu le-ai băut, dar o să le ții minte
Hai s-o spunem pe-aia dreaptă: Grecia e deja în ADN-ul vacanțelor noastre. Fie că-ți place să hoinărești pe străduțe din Naxos sau să stai cu burta la soare în Halkidiki, ai șanse mari să fi bifat deja niște gyros, niște tzatziki și, evident, o carafă cu vin alb rece care curge prea bine pe sub soarele mediteranean.
Dar dacă ai chef măcar o dată să ieși din reperele de meniu de pe plajă și să faci un pas spre ce înseamnă cu adevărat vinul grecesc, am pentru tine patru recomandări care nu se găsesc în duty free, dar merită căutate cu harta în mână (sau cu Google Maps în buzunar, realist vorbind).
Malagousia – vinul care îți parfumează serile
Pe vremuri, nimeni nu-i dădea vreo șansă. Uitat prin viile din nord, Malagousia a fost adus înapoi în scenă de un domn pe nume Gerovassiliou și slavă cerului că s-a întâmplat asta! Dacă-ți plac vinurile albe aromate, dar nu siropoase, aici e raiul tău: flori albe, caise, puține ierburi – totul într-un echilibru care merge perfect cu pește, cu brânzeturi de-ale lor sau cu o seară leneșă, fără nicio agendă. Pont: dacă ești prin Salonic, mergi direct la crama Gerovassiliou. Au și muzeu de tirbușoane, dacă vrei un pic de cultură între două pahare.
Xinomavro – un roșu serios, cu structură și poveste
Xinomavro e genul ăla de vin care îți spune ceva și după al treilea pahar. Nu e „easy going”, dar tocmai de-aia merită încercat. Seamănă pe alocuri cu un Pinot Noir dus la sală – are aciditate, are tanin, are ceva măsline și roșii uscate pe fundal. Dacă te aventurezi pe lângă Naoussa, îți recomand
Domaine Dalamára – o cramă mică, de familie, care face vinuri sincere, fără fasoane. Perfect cu musaca, miel la cuptor sau orice mâncare grecească pe care ai vrea s-o iei mai în serios.
Assyrtiko – nu doar Santorini, dar și dincolo
Assyrtiko e deja superstar în insule, dar ce nu știe toată lumea e că se face excelent și pe continent. E un vin sec, cu o aciditate care-ți dă chef de viață și cu o mineralitate care te duce, fără GPS, înapoi la mare. Dacă îl bei alături de calamari prăjiți, viața începe brusc să aibă sens. În zona Drama, crama
Ktima Biblia Chora îl face așa cum trebuie: cu grijă, cu structură, cu acel ceva care îți cere încă un pahar.
Moschofilero – genul de alb care te face să zâmbești fără motiv
Când e cald afară, iar tu vrei doar ceva ușor, aromat, fără complicații, dar făcut cu pricepere, Moschofilero e ce trebuie. Floral, sprinten, cu un strop de prospețime care merge minunat cu humus, dolmades sau chiar o salată cu pepene și brânză sărată. Caută-l prin Peloponez, la crama
Tselepos, unde Moschofilero e rege și degustările sunt fix cât trebuie: relaxate, dar memorabile.
Noroc și vacanță plăcută!
Sushi, pe gustul nostru
De Ziua Internațională a Sushi-ului, am petrecut cu sărbătoritul atât de apreciat
în România. Pe care l-am mâncat.
Hai, că am avut un 18 iunie memorabil: mi-am petrecut Ziua Internațională a Sushi-ului, alături de jurnaliști și influenceri, la un atelier culinar creativ organizat de Glovo împreună cu Enjoy Sushi. Mi-am preparat eu însumi sushi sub comanda lui Chef Alexandru Cebotari. Simpaticul moldovean e un maestru cu experiență de 20 ani în segmentul bucătăriei japoneze de tip sushi, de la care am învățat nu doar cum să faci niște combinații delicioase cu somon, ton, icre de pește zburător, orez, wasabi, cremă de brânză și ce mai încape acolo, ci și cât e de complicat ceea ce pare simplu: să cunoști ingredientele, să respecți dozajul, să te bucuri de sushi. Pe care, ca să parafrazez un scheci faimos al lui Horațiu Mălăele, l-am mâncat. Dar la întâlnirea cu pricina nu mi-am satisfăcut doar pofta de gurmand, ci și pe cea de informație relevantă în ceea ce privește obiceiul de consum al sushiului la noi. Așa am aflat că acest tip de preparat e din ce în ce mai popular la noi, indiciu clar că gusturile românilor s-au diversificat, nerămânând cantonate în zona tradițională. Conform unui comunicat de presă care citează Glovo, platforma multi-categorie care oferă acces la o varietate mare de produse, „România ocupă primul loc în Europa de Sud-Est la cererea de sushi în ultimele 12 luni. De altfel, în această perioadă, consumul de sushi a înregistrat o creștere semnificativă, România fiind una dintre cele mai dinamice piețe din regiune pentru acest tip de preparat”.
Potrivit sursei citate, „pentru al treilea an consecutiv, 14 februarie – Ziua Îndrăgostiților a fost ziua cu cele mai multe comenzi de sushi din România, cu aproximativ 60 de porții de sushi pe oră. Românii au comandat porții semnificative de sushi și pe 8 martie (Ziua Femeii). Analiza arată că ora 19.00 este momentul de vârf al comenzilor de sushi în România, iar vineri, sâmbătă și duminică sunt zilele în care consumul se află în creștere. În medie, într-o zi de weekend se înregistrează o creștere de 21% față de o zi de lucru. În București, Cluj-Napoca, Iași, Brașov și Constanța se plasează cele mai multe comenzi pentru sushi. Cea mai mare comandă individuală de sushi din România a fost înregistrată în Capitală, având o valoare de peste 2.300 lei. Tot din București provine și cel mai activ utilizator Glovo în 2025, în ceea ce privește cererea de sushi, care a comandat peste 400 de porții de sushi în doar 12 luni. Între tipurile de sushi, Maki rămâne preferatul românilor: una din două porții comandate a fost Maki, ceea ce îl face lider detașat în top. Următoarele tipuri preferate sunt: Nigiri, Inari, Sashimi și Uramaki. Când vine vorba despre combinațiile de ingrediente, somonul rămâne în frunte, urmat de crema de brânză și creveți, folosiți atât în rulouri, cât și în tempura”.
6 restaurante grecești din ţară
Dragostea pentru bucătăria mediteraneană trece ușor granițele Greciei și ajunge în marile orașe ale României prin restaurante care îmbină aromele autentice, ospitalitatea caldă și decorul inspirat de insulele elene. Dacă visezi la o escapadă culinară în stil grecesc (dacă încă n-ai apucat să-ți iei doza de Grecia direct de la sursă), îți prezentăm 6 restaurante din țară unde te poți bucura de preparate tradiționale și un strop din spiritul Greciei.
București
Kvala
Louis Pasteur 63
0726.731.663
Situat într-o zonă liniștită din Capitală, Kvala aduce în farfurie gusturi grecești autentice fără vreo reinterpretare modernă. Meniul variat, atmosfera relaxată și designul contemporan cu accente mediteraneene îl fac locul ideal pentru o cină în stil elen.
Brașov
Hopaa
Egretei 1
0790.988.911
Hopaa este o tavernă modernă care îți oferă o experiență culinară autentic grecească. Cu preparate gătite după rețete tradiționale și o ambianță primitoare, te face să te simți ca într-o vacanță pe litoralul grecesc.
Cluj
Thessaly Greek Taverna
Bld. 21 Decembrie
1989 120
0743.310.032
Thessaly aduce în Cluj parfumul și savoarea regiunii omonime din Grecia. Cu un meniu bazat pe ingrediente proaspete, brânzeturi fine și pește savuros, restaurantul e o destinație ideală pentru iubitorii de bucătărie mediteraneană.
Iași
Zorbas
Sărărie A14
0755.701.553
Zorbas este un colț de Grecia în Iași, unde mâncarea delicioasă, muzica tradițională și decorul rustic creează o atmosferă caldă și prietenoasă. Este locul perfect pentru o masă relaxantă în familie sau o seară grecească autentică.
Timișoara
Stavros Bucate
Grecești
Vasile Pârvan 13
0723.294.041
Stavros este recunoscut în
Timișoara pentru preparatele sale savuroase și porțiile generoase. Aici vei găsi totul, de la souvlaki suculent până la deserturi grecești rafinate, într-un decor inspirat de tavernele de pe litoralul egeean.
Constanța
Nikos Greek Taverna
Bld. Tomis 109
0721.777.750
Cu influențe elene puternice, Nikos Greek Taverna este un reper gastronomic în
Constanța. Locația sa, aproape de mare, completează perfect preparatele cu specific grecesc și atmosfera relaxată specifică litoralului.
Sergiana, la Munte și la Mare
Vara-i o Sărbătoare cu Bunătățuri, Bere Rece și Vinuri de Soi!
Iulie e Luna lu’ Cuptor, fără nicio aluzie însă, în fiecare vară, din iulie, la Sergiana se coc Zile de Sărbătoare. Chiar mai multe decât în alte luni. Mai întâi, de 22 de ani, în iulie sărbătorim Restaurantul Sergiana din Strada Mureşenilor, cel care a dobândit renumele de Capitală a Bucătăriei Ardeleneşti. Din 2003, Restaurantul Sergiana demonstrează că exprimarea identităţii locale într-un astfel de business este o carte câştigătoare. Dacă până atunci locaţiile din oraş se mărgineau să împrumute culoare de la imagini cu Braşovul la început de secol XX, secondate de sifoane, ţoiuri şi fiare de călcat, Sergiana s-a exprimat trasând o linie clară de la pereţi până în farfurii, trecând prin reţete, prezentarea personalului şi a preparatelor în meniu.
De mulţi ani, acest restaurant menţine Sergiana pe podiumul naţional al restaurantelor tradiţionale în topul Horeca Awards, iar dimensiunea sa internaţională l-a transformat într-unul dintre reperele identitare ale Braşovului. 22 de zile vom sărbători restaurantul ardelenesc, iar asta înseamnă 22 de zile cu concursuri, premii pe Facebook şi Instagram, cadouri surpriză în restaurant şi evenimente speciale.
Suntem români, suntem ardeleni şi aparţinem Țării Bârsei, aşa se poate rezuma Conceptul Sergiana. Iar oaspeţii restaurantului îl percep în acest mod, clar şi fără efort, indiferent dacă ne referim la vechea sau actuala locaţie.
Mai multe nu vă spunem acum, dar, ca întotdeauna, vă recomandăm să ne urmăriţi pe Facebook, Instagram şi www. sergiana.ro ca să nu rataţi niciun moment special al Aniversării 22.
SERGIANA & ZILE
Aruncând o privire
scurtă spre August, zărim alte două
aniversări: Ceasu’ Rău
împlineşte 26 de Ani, în timp ce Casa Tudor, 22. Cu siguranţă, şi în acest an, la Casa Tudor, prezentările şi degustările de vinuri vor fi momentele centrale ale aniversării, la fel ca anul trecut. Dar acestea sunt subiecte pentru următorul număr al revistei.
Dar asta nu e tot, pentru că referindu-ne în continuare la toate restaurantele
Sergiana Horeca, vara va fi o sărbătoare a berii continuă pe care o vor împărţi mărcile Ursus şi Peroni. Asta înseamnă că fiecare săptămână va aduce alte promoţii. Pare greu de crezut? Vă asigur că aşa va fi, iar argumentul imbatabil este colaborarea dintre bucătăriile noastre şi Ursus Breweries.
Aşa că, la capitolul meniu, nu mai adaug altceva, în schimb, vă anunţ că prietenii noştri podgoreni au lansat deja
Vara, fără o vacanţă la mare, nu e vară, aşadar Sergiana vă dă întâlnire la Neptun, la Calul Bălan. Cu aşa gazdă, prima certitudine e că şi la mare, vara are Gust de Bunătăţuri. Dar cu asta v-aţi obişnuit deja, 2025 fiind al patrulea sezon pe care îl petrecem pe litoral.
două runde de prezentări din programul Vinurile Verii. Mai mult, calendarul acestor întâlniri este stabilit pentru întreaga vară. Dacă aveţi podgorii preferate, iar o întâlnire cu vinuri de soi poate fi un motiv ca să ajungeţi la Calul Bălan într-o anumită zi, iată calendarul programului Vinurile Verii pentru luna iulie.
În Oltenia, ţestul e fruncea
La inițiativa platformei We Are Romania/You are welcome, inițiatoarea și organizatoarea mai multor concepte gastronomice (dezbateri, conferințe, festivaluri) cu scopul promovării gastronomiei românești în interiorul și în afara țării, pe 1 iunie a avut loc, la Craiova, o primă discuție cu reprezentanți ai diferitelor instituții reprezentative din regiune despre promovarea identității gastronomice oltenești.
Oltenia, pe diferite hărți culinare (cea a PGL-urilor, cea a rutelor gastronomice din programul România Atractivă sau cea a producătorilor locali certificați de Ministerul Agriculturii), este aproape invizbilă. De mulți ani, regiunea își cam dă cu prazul în zaibăr și nu reușește să profite de atuurile indubitabile pe care le posedă. Cârnatul oltenesc, de exemplu, este un produs de carmangerie care este recognoscibil la raft doar datorită numelui imprimat pe ambalaj, nicidecum unor caracteristici clare. Pentru mine, acest cârnat este o enigmă culinară: observ că ar trebui să fie lung și subțire și cam atât. Nu-s dumirit din ce cărnuri se face, ce condimente se folosesc, cât
sau dacă se afumă ș.a.m.d. Îi lipsește o minimă standardizare (precum la Salamul de Sibiu), o coerență a producătorilor și chiar o protecție/certificare măcar națională, dacă nu și europeană. La fel stă treaba și cu cârnatul Trandafir care, la rându-i, pare specific zonei. Nici cu zaibărul nu stăm prea bine și pare că am epuizat podiumul gastronomic. Dacă intrăm mai adânc în problemă o să găsim pâinea mințită sau în foi ori tarta de Băilești. Dacă insistăm, putem culege rețete de zacuscă cu praz și șiraguri cu raci de vândut prin băcănii.
Însă, poate cel mai bine conturat exemplu gastronomic al întregii regiuni este țestul (țăstul): „obiect de lut ars sau de fontă, de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă” (DEX). Înscrierea întregului univers din jurul țestului în Patrimoniul Imaterial
UNESCO nu ar trebui să ne dea bătăi de cap. Știu că înseamnă proceduri și un dosar stufos, dar știu că există o multitudine de surse care pot fi citate și care să dea dimensiunea acestui demers. De la dovezile arheologice care arată că țestul e folosit în această zonă din cele mai vechi timpuri la practici ceva mai recente, ba chiar contemporane. Gătitul la țest încă este un obicei pe care îl putem răgăsi prin gospodării, nu doar în reconstituiri culinare. Mai mult, tradiții și obiceiurile simbolice sunt corelate inclusiv de facerea țestului, nu doar de rețetarul aferent procesării termice.
Momentan, am format un grup de lucru și de lobby și am inițiat demersurile. E un proces de lungă durată, de slow cooking, dar cu șanse enorme de reușită. În cazul în care doriți să participați (și credeți că puteți aduce plusvaloare) nu ezitați să îmi scrieți: cosmin.dragomir@gastroart.ro
Rom de vară
În iulie, ziua de băut rom pică în a doua sâmbătă a lunii. Să ne aplecăm nițel asupra acestei licori magice.
În continuarea trecerii pe răboj a zilelor de consumat alcool din cadrul metodei de băut cu calendarul, care nu exclude băute responsabile și-n alte zile, vă rog să notați în calendar data de 12 iulie, care pică în mod tradițional în a doua sâmbătă din a doua lună de vară.
Toată lumea cu o gură și cu acces la Internet știe care e treaba cu orice distilat alcoolic obținut din suc fermentat de trestie de zahăr, asociat cu Caraibele, dar care azi e produs din Scoția și Africa până în Hawaii. Vara, romul se varsă într-o miriadă de combinații tropicale, de la Daiquiri, Mojito, Piña colada și Cuba libre până la o bunătate pe care „Forbes” a găsit-o în restaurantul Bottino din New York, unde echipa localului a creat un cocktail cu rom jamaican, prosciutto San Daniele de la mama lui, pepene galben dulce ca ziua de leafă și câțiva stropi de lămâie care să stingă arșița și să completeze gustul umami din pahar.
Știu din presa internațională că în 1943, un muzician calypso pe nume Rupert Grant, cu numele de scenă Lord Invader, era indignat că soldații americani beau „Rum and Coca-Cola” și foloseau „dolarii yankei” pentru a curta (sau cumpăra) femeile locale. Așa s-a născut unul dintre primele mari succese muzicale despre rom, piesa în stil calypso „Rum and Coca-Cola”, cu versurile lui Grant și linia melodică unei clasice martinicane,
„L'Année Passée”. Actorul Morey Amsterdam și câțiva complici au „împrumutat” melodia, i-au schimbat din versuri, Andrew Sisters au interpretat-o, iar BBC a interzis-o, căci menționa un produs comercial, alcool și prostituție. Ce destin, marcat parcă de băutură nemăsurată!
Știu însă din presa română că romul te scoală din morți, așa cum reiese dintr-un pasaj publicat în „Voința națională”, în aprilie 1898, în articolul intitulat „Îngropat, desgropat, viu sau mort?”: „Pentru mine, el nu este mort; este pur şi simplu adormit. ÎI păzesc şi, îndată ce va face vr’o mişcare, am să’l iau în braţe şi’i torn pe gât un păhăruţ de rom cald şi zaharat”. Românii cunoșteau romul încă de la 1895, potrivit articolului unui anume Gheorghe Munteanu, publicat în „Voința națională”, sub titlul „La ce visează Cuba”, dar încă de pe atunci aveau carențe de cultură generală: „Românul când aude de Cuba formulează aproximativ această asociație de idei: Rom de Iamaica, țigări de foi de Cuba. Precizarea locului geografic pe care îl ocupă Cuba devine mai dificilă. Undeva prin America Centrală. În cazuri fericite știe că țara de care se leagă indispenzabil spirale de fum și arome de tutun, este o țară insulară. Paralel românul bineînțeles se revoltă când un englez adresează o scrisoare pentru România astfel: X.Y. București (Bulgarie)” . Dacă bem rom de atunci, hai să nu ne batem joc de tradiție tocmai în iulie!
6 terase cu o priveliște deosebită
Fie că ești în căutarea unui loc romantic la apus, a unui cadru spectaculos pentru o ieșire cu prietenii sau pur și simplu vrei să te bucuri de o masă bună cu o priveliște de neuitat, România are câteva terase care îți taie respirația. De la vârfurile montane din Poiana Brașov până la faleza mării în Constanța, iată șase terase din marile orașe ale țării unde panorama face parte din experiență.
București Linea/Closer To The Moon
Calea Victoriei 17
0757.824.298
O terasă urbană spectaculoasă, situată pe acoperișul unei clădiri istorice din inima Capitalei. Linea oferă o priveliște superbă asupra centrului vechi, acompaniată de cocktailuri creative și un decor elegant, modern.
Brașov
Stâna Turistică
Str. Păstorului, nr. 5, Poiana Brașov
0726.366.147
O oază rustică la poalele munților, Stâna Turistică îmbină farmecul tradițional românesc cu o panoramă spectaculoasă asupra pădurilor din Poiana Brașov. Ideală pentru relaxare după o zi de drumeții.
Cluj
Berăria Klausen
Burger
Regele Ferdinand 22 0751.023.748
Situată în centrul orașului, această terasă panoramică oferă o vedere superbă asupra Clujului vechi și a Someșului Mic. Pe lângă priveliște, te așteaptă o selecție excelentă de beri artizanale și preparate savuroase.
Iași
Blue Acqua
Șoseaua Arcu 78 0752.992.993
O terasă cochetă și plină de verdeață, Blue Acqua impresionează prin designul său modern și atmosfera relaxantă. Perfectă pentru cine în doi sau seri liniștite cu prietenii.
Timișoara
Sky Rooftop
Coriolan Brediceanu 10
0770.422.816
Situată deasupra
orașului, Sky Rooftop
oferă o perspectivă urbană spectaculoasă și un ambient rafinat. Este locul ideal pentru a admira
Timișoara la apus, într-un decor cosmopolit, cu muzică bună.
Constanța
Bacaro Port
Port Tomis
0743.183.990
Cu o vedere directă spre mare și iahturile din port, Bacaro este una dintre cele mai frumoase terase de pe litoral. Atmosfera mediteraneană, preparatele din pește și briza mării completează perfect experiența.
www.zilesinopti.ro
Vara aceasta, ciocolata trece de la desert la pahar
Pe 7 iulie, de Ziua Internațională a Ciocolatei, arhicunoscutul ingredient se poate consuma în cele mai spectaculoase forme. Nu mai vorbim doar despre prăjituri, torturi sau înghețata clasică din congelator, ci despre cocktailuri (ne)obișnuite, inventive, răcoritoare, în care ciocolata joacă rolul principal.
Începem cu ceva elegant: Chocolate Negroni care sunt fani ai Negroni-ul clasic vor fi surprinși de această variantă. Se păstrează amestecul de gin, Campari și vermut, dar în ecuație apare și un sirop de ciocolată neagră infuzat cu portocală.
Chocolate Negroni-ul se servește într-un pahar scurt, cu gheață și o felie de portocală caramelizată.
Pentru cei care vor un cocktail ceva mai sofisticat, există Chocolate Old Cuban. Varianta cu ciocolată a acestui cocktail presupune un mix echilibrat de rom brun, sirop de ciocolată neagră, mentă proaspătă și șampanie. Gustul? Răcoritor, dar cu o urmă discretă de ciocolată care va rămâne pe papilele noastre gustative.
Chocolate Boulevardier este pentru cei care vor un cocktail ceva mai tare, dar care au și poftă de ciocolată. Rețeta păstrează mixul clasic de whiskey bourbon, vermut și Campari, dar adaugă lichior de ciocolată neagră pentru un plus de profunzime. Se servește într-un pahar de tip cupă, cu o felie de grapefruit arsă.
Nu putem ignora Frozen Aztec Mocha. Inspirat din rețetele vechilor civilizații sudamericane, acest cocktail combină ciocolata neagră topită cu tequila, lichiorul de cafea, laptele de cocos și multă gheață zdrobită. Pentru ornare, se presară chilli și scorțișoară deasupra.
Iubitorii de băuturi instagramabile și de ciocolată cu mentă ar trebui să încerce Grasshopper. Acesta se face cu lichior de mentă, lichior de ciocolată albă, frișcă lichidă și nucșoară rasă. După ce îi vei vedea culoarea, o să înțelegi de ce vei simți impulsul să-i faci o fotografie. Îți spunem doar atât, e spectaculoasă! Nici iubitorii de roz nu au fost uitați, întrucât o altă versiune de Grasshopper se numește Pink Squirrel, iar în loc de lichior de mentă, pentru preparare, se folosește lichior de căpșune.
Bushwacker este cocktailul pentru toți cei care apreciază ciocolata și romul. Pe lângă rom, ne trebuie: lichior de cafea, lichior de ciocolată neagră, lapte, cremă de cocos și nucșoară. Bushwacker este genul de cocktail care are nevoie, pe lângă amestecarea în shaker cu gheață a tuturor ingredientelor, de gheață pisată în paharul în care se servește, pentru a avea un gust și mai răcoritor.
Un alt nume care atrage imediat atenția? Dirty Snowball. Un mix de lichior de ciocolată albă, lichior de cocos, smântână lichidă și vodka, puse în blender alături de gheață până când întreaga combinație ajunge la consistența unui frappe. Se servește cu fulgi de cocos prăjiți și o bomboană de ciocolată pusă pe marginea paharului.
Margarita este pe toate listele de cocktailuri potrivite pentru vară, așa că nu aveam cum să nu includem și o variantă cu ciocolată. Pentru cei care doresc să comande această versiune a celebrului cocktail, Black Mole Margarita se numește, iar pentru cei care își doresc să îl prepare acasă, aveți nevoie de: mezcal, lichior Cointreau, suc de lime, sirop de ciocolată și portocale, lichior de ciocolată, apă minerală și o felie de lime pentru decor.
Încheiem cu ceva wow: Death by Chocolate, pentru care avem nevoie de vodka, lichior de cafea, lichior de ciocolată, înghețată de ciocolată, frișcă, sirop de ciocolată și gheață pisată. Death by Chocolate se poate transforma ușor în desertul vedetă al oricărei petreceri, mai ales dacă invitații sunt printre cei care nu se satură niciodată de ciocolată.
Fie că alegem o rețetă clasică reinterpretată sau un cocktail creativ servit la barul preferat, merită să experimentăm cu ciocolata dincolo de tabletele clasice sau deserturi. Ziua Internațională a Ciocolatei poate fi ocazia perfectă de a încerca și a descoperi, de ce nu?, un nou cocktail preferat.
Revoluția berii artizanale în doze limitate ONE BEER LATER
Într-o lume dominată de bere industrială, One Beer Later a apărut ca o provocare curajoasă, plină de pasiune și creativitate. Fondată în 2017, la Buzău, de francezul François-Xavier D'hollander, berăria artizanală a crescut din dorința de a aduce gusturi autentice și experiențe memorabile iubitorilor de bere. Fondatorul ne povestește despre începuturi, provocări, inovații și despre cum o bere poate spune o poveste – una care începe, poate, cu... „una și încă una, beer later”.
Cum a apărut One Beer Later? Și cine sunt oamenii din spatele acestui brand?
One Beer Later s-a născut la Buzău, în 2017, dintr-o dorință simplă: să împărtășim cu alți pasionați berile pe care le iubim profund, folosind cele mai bune ingrediente posibile. Este rezultatul a 20 de ani de pasiune pentru bere, începută pe băncile unei școli de berărie și continuată de-a lungul unei vieți dedicate acestui univers. Suntem trei persoane care dăm viață acestei aventuri. Elena, în București, se ocupă de o parte din vânzări. Robert, mâna mea dreaptă la berărie, este indispensabil în fiecare zi, fie că este vorba de producție sau de livrări. Cât despre mine, mă ocup de fabricarea berii, de crearea rețetelor, precum și de aprovizionarea cu materii prime și echipamente. Fiecare contribuie cu pasiune și angajament.
Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit?
Principalul nostru obstacol rămâne distribuția: să convingem suficient de multe baruri să-și deschidă meniul către berea craft, pentru a asigura viabilitatea economică a afacerii noastre. Încercăm, de
asemenea, să ne facem un loc în festivalurile de muzică – un domeniu pentru care suntem bine echipați – dar aceste evenimente sunt aproape întotdeauna blocate de contracte de exclusivitate cu mărcile mari.
Care este impactul pe care vă doriți ca businessul vostru să-l aibă?
Vrem să readucem zâmbetul pe fețele iubitorilor de bere. Să facem uitată perioada în care toate berile aveau același gust, fără suflet și caracter. Fiecare lot este o invitație de a redescoperi bogăția gustului, de a reînnoi emoția simplă a unei beri bine făcute. Aceasta este misiunea One Beer Later.
Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada de activitate?
Cu timpul, am înțeles un lucru esențial: să faci o bere excelentă
nu e suficient. Chiar dacă e bine lucrată, complexă, echilibrată... dacă nu este bine prezentată, riscă să treacă neobservată. E o realitate predată în școlile de afaceri și regăsită în toate cărțile de marketing, dar pe care o realizezi cu adevărat doar experimentând-o pe teren. Mult timp, ne-am concentrat toată energia pe producție: alegerea celor mai bune ingrediente, perfecționarea fiecărei rețete, îmbunătățirea continuă a proceselor. Dar am neglijat un aspect la fel de crucial: modul în care berea se povestește, vizual și emoțional. De aceea, am inițiat un rebranding complet în 2025. Am refăcut întreaga noastră identitate vizuală, pentru a corespunde mai bine cu ceea ce suntem astăzi și cu ceea ce dorim să transmitem. Noile noastre etichete sunt mai curate, moderne, îndrăznețe, rămânând în același timp fidele spiritului nostru artizanal. Ne reprezintă mai bine și ne permit să ne distingem mai clar pe rafturi și în frigidere!
Ce ne puteți spune despre produsele voastre?
De exemplu, care e cel mai ciudat sau special sortiment pe care-l aveți?
Cea mai rară bere a noastră este una puternică, maturată timp de cinci ani în butoaie de stejar care au conținut Cognac, Bourbon sau Scotch. Este un proces complex, costisitor, dar fascinant: fiecare butoi imprimă gustului propria sa poveste. Cea mai fructată? New England IPA „La Vie en Hops”, cu o etichetă roz ușor de recunoscut. Nu adăugăm niciun fruct – totul provine din hamei. Mango, fructul pasiunii, soc... este o explozie de arome. Cea mai populară? Czech Lager: clasică, dreaptă, dar cu mai multă amărăciune și corp
www.zilesinopti.ro
decât o bere industrială. Iar pentru iubitorii de amărăciune, Classic American IPA a fost mult timp apreciată doar de străini. Dar și românii încep să o aprecieze, și asta este încurajator. IPA a deschis calea către o nouă cultură a berii.
Ce urmează pentru One Beer Later? În ultimii doi ani, am lucrat mult pentru a ne dezvolta oferta și a explora noi teritorii, rămânând fideli exigenței noastre de calitate. Suntem deosebit de mândri că am lansat o bere artizanală fără alcool printre cele mai puțin dulci de pe piața românească. Este o Hazy IPA cu un profil aromatic bogat și fructat, care se distinge clar de ceea ce se găsește de obicei în universul fără alcool. În aceeași direcție de explorare, am dezvoltat și o gamă de sucuri artizanale concepute cu ingrediente naturale, fără coloranți artificiali și cu un conținut redus de zahăr. Printre ele, Magma Kola a devenit un adevărat favorit. Amintește de marile cola clasice, dar cu o identitate mai complexă, mai autentică. Iar apele noastre tonice, și ele puțin dulci, sunt bine primite, în special de amatorii de cocktailuri. Dar viitorul One Beer Later se conturează mai ales în jurul creativității și edițiilor limitate. Am decis să propunem în fiecare trimestru două beri unice, produse o singură dată, gândite ca experiențe gustative efemere. Aceste ediții speciale vor fi disponibile în doze de aluminiu, precum și la draft în câteva baruri partenere. Începând cu sfârșitul lunii iunie, vom lansa două noi New England IPA în ediție limitată. Vor fi distribuite în baruri specializate din București, Cluj, Brașov, Iași... și sperăm să le facem cunoscute cât mai curând și în alte orașe din țară.
Karpaten susține capitolul LIFESTYLE din Zile și Nopți.
VIAȚA CA VACANȚĂ!O
karpaten.ro
DeSIGN
VINH LÊ: Povești purtabile despre curaj: VINH LÊ, un bijutier între lumi
Capitolul Lifestyle este susținut de FASHION VREMEA MIRESELOR CĂLĂTOARE - Cele mai numeroase povești de „încântat miresele”
IULIE, luna vacanțelor, dar nu în fashion!
În mentalul colectiv, adevărata lună de vacanţă a anului – cea optimă, nu cea „oficială”, de la job, generalizată – este IULIE, nu însă şi în lumea fashion-ului de la noi şi internaţional. Încă din secolul XIX, luna iulie este dedicată Săptămânii Modei haute couture de la Paris. În 2025, aceasta e programată a se desfăşura între 7 şi 10 ale lunii şi este o ediţie cu totul specială, în cadrul său demarând o multitudine de schimbări la nivelul conducerilor creative ale marilor case de modă, un fenomen de o amploare nemaîntâlnită în istoria recentă. Prin urmare, toţi ochii vor fi aţintiţi către Paris, capitala autentică a Fashion-ului.
În acest timp, la noi în ţară se produc două fenomene. Primul îl reprezintă „blocarea” tuturor atelierelor de producţie şi creaţie cu viitoarele colecţii de Mirese, fiind un moment de tranzit între valurile de perioade optime ale nunţilor, valuri care se conturează, de altfel, în fiecare an. În plus, designerii români se pregătesc şi pentru marile târguri de nunţi de la Barcelona şi New York de la începutul toamnei, august fiind o lună „moartă” pentru producţie.
Un alt fenomen este revelarea către public, inclusiv de către designerii români, a noilor colecţii de „intersezon”. Ca vârfuri de exprimare, acestea au show-ul anual „SUMMER FASHION GALA” 2025 de pe 1 iulie, organizat în marele amfiteatru de la Veranda Mall din Bucureşti, însă, alături de Summmer Fashion Gala are loc un alt tip de
eveniment, în egală măsură devenit tradiţional în România, „POOL FASHION SHOW”, care se va întâmpla pe 9 iulie, ca de fiecare dată, în Diamond Pool. Dacă în primul vor fi admirate colecţiile de Resort / Cruise 2025, în cel de-al doilea or să fie vizionate colecţiile de Vacanţă propuse de creativii de la noi pasionaţilor de modă, ambele fiind certificate ca autentice succese de public şi media deopotrivă, aducând astfel piaţa românească la acelaşi nivel de reprezentare şi creativitate cu marile centre occidentale ale modei.
În paralel, abundă
târgurile de creaţii vestimentare peste tot în ţară (dar cu precădere pe litoral), în aşteptarea marii „pauze” adusă de luna august în tot ceea ce înseamnă sistemul modei româneşti şi internaţionale.
Vacanța ta de vis pe Riviera turcească
Antalya, perla Rivierei turcești, te întâmpină cu o combinație magică între istoria milenară și frumusețea naturală de neuitat. Iar când soarele apune peste ruinele antice ale orașului
Perge și se reflectă în apele turcoaz ale golfului Antalya, înțelegi de ce această destinație a cucerit inimile călătorilor încă din timpul împăratului Hadrian.
Acest paradis mediteranean, unde munții Taurus se întâlnesc cu apele turcoaz ale Mării
Mediterane, oferă o experiență de vacanță completă - de la plajele cu nisip fin și apa cristalină la vestigiile antice ale civilizației romane și otomane care păstrează încă secretele trecutului. Cu peste 300 de zile însorite pe an, o gastronomie rafinată și o ospitalitate legendară, Antalya reușește să îmbine perfect relaxarea pe plajă cu aventura culturală, transformând fiecare moment al sejurului într-o amintire de neuitat.
Vacanța cu gașca de prieteni
Antalya este destinația ideală pentru o vacanță plină de distracție alături de gașca de prieteni. Cu plaje spectaculoase, cluburi de noapte vibrante și o gamă largă de activități în aer liber, orașul oferă combinația perfectă între relaxare și aventură. Zilele pot fi petrecute pe plajele din Lara, unde puteți practica sporturi nautice precum jet ski, parasailing sau banana boat. Pentru cei pasionați de explorare, o excursie cu jeep safari în Munții Taurus sau o
drumeție până la cascadele Duden adaugă un strop de adrenalină. Seara, Antalya prinde viață cu petreceri pe plajă, baruri cu muzică live și cluburi faimoase, unde distracția continuă până în zori.
Vacanța în doi
O vacanță în doi în Antalya este definiția escapadei romantice perfecte: plaje cu nisip fin și ape turcoaz, cine la lumina lumânărilor pe terase cu vedere la mare și apusuri spectaculoase, care par special create pentru îndrăgostiți. Pe lângă relaxarea la un resort de lux all-inclusive, cu masaje în cuplu și piscine infinity, puteți explora orașul vechi Kaleiçi, plin de farmec, cu străduțe pietruite și clădiri otomane restaurate. O plimbare cu telecabina până pe vârful Tünektepe oferă o panoramă impresionantă asupra Rivierei turcești, ideală pentru fotografii memorabile. Pentru iubitorii de aventură, snorkelingul, scufundările sau chiar o zi într-un parc acvatic sunt opțiuni pline de adrenalină. Seara, o croazieră romantică cu iahtul, cu muzică live și cina servită la bord, încheie perfect o zi petrecută în doi în acest colț de paradis.
foto: karpaten.ro
Vacanța cu cei mici
O vacanță în Antalya alături de cei mici este o adevărată aventură de familie, plină de bucurie și descoperiri. Stațiunile de pe Riviera turcească sunt extrem de prietenoase cu familiile, oferind facilități speciale pentru copii, precum piscine cu tobogane, mini cluburi, spectacole interactive și meniuri adaptate celor mici. Plajele cu intrare lină în mare sunt perfecte pentru joacă în siguranță. Puteți explora împreună Acvariul din Antalya – unul dintre cele mai mari din Europa – sau puteți petrece o zi plină de distracție în parcuri tematice, precum The Land of Legends, un adevărat paradis pentru copii, cu rollercoastere, parade și spectacole. Iar seara, după o zi plină, întreaga familie se poate bucura de spectacole de animație sau filme în aer liber, creând amintiri calde și vesele, care vor rămâne cu voi mult timp după ce vacanța s-a încheiat.
Indiferent dacă visezi la o escapadă romantică în doi, o aventură memorabilă cu gașca de prieteni sau o vacanță plină de distracție alături de cei mici, Antalya are tot ce îți dorești: peisaje spectaculoase, activități diverse și ospitalitate de cinci stele.
Alături de Karpaten Turism, vacanța ta începe fără griji – poți alege pachetul ideal cu zbor direct din cele 15 orașe din România, beneficiind de cazare 7 nopți cu regimul de masă ales, transferuri locale și asistență turistică în limba română.
Parfumul lunii IULIE:
EAU D’AZUR de Veronique Gabai
prin ELYSEE Perfumery
Eau d’Azur este un parfum plin de lumina soarelui și senzualitatea Mediteranei, îmbinând structura unei eau de cologne cu persistența unui parfum.
O prospețime intensă, de durată, de neuitat, care rămâne pe piele ca o îmbrățișare caldă.
O inovație olfactivă surprinzătoare.
„Te afli pe Riviera franceză! Côte d’Azur într-o sticlă! Plimbă-te de-a lungul coastei mediteraneene, sub cerul albastru, simte aroma florilor de portocal purtată de briza blândă, lavanda care crește pe colinele de deasupra mării și notele lemnoase care te invită la o pauză plăcută la umbra lor… acesta este mirosul magiei! Scufundă-te în albastrul mării și al cerului - în acel sentiment de bucurie, iubire și fericire specific vacanțelor de vis”.
NOTE
Note de top: Bergamotă, Lavandă, Cardamon, Olibanum, Mosc
Note de mijloc: Neroli, Floare de portocal, Note marine, Tarhon
Note de bază: Ambră, Lemn de cedru, Olibanum, Vetiver
HSpirits Award, iulie:
HUSTLE – Fine Botanical Gin prin ROBESCU 14
USTLE – Fine Botanica
Gin, propunerea noastră din luna iulie este o aromă made in UK cu adevărat unică... „făcut de femei pentru femei”. Acesta este creat de un tandem mamă-fiică pornind de la studii aprofundate privind gusturile în materie de gin ale femeilor, o extindere de public-țintă care s-a dovedit benefică pentru noua creație, HUSTLE fiind multipremiat internațional încă de la lansare.
Mai mult, HUSTLE este ginul cu cea mai mare contribuție financiară în campaniile care privesc susținerea femeilor și copiilor cu probleme, dar și a celor care militează împotriva traficului de persoane. Inclusiv designul sticlei și al ambalajelor este unul cult, reprezentând rezultatul unui studiu de estetică ce a derivat în final din vizualurile anilor ’20.
Amestecul botanic al acestui gin este, la rândul său, singular: ienupăr + rădăcină de stânjenel + busuioc + cardamon + pară + coriandru + un ingredient secret, care nu a fost descoperit până în clipa de față. Rezultatul este un gin perfect pentru zilele călduroase de vară, soft, plin de povești gustative și de mister. Pe scurt, avem de-a face cu un gin britanic din noua școală de creație, una din ce în ce mai surprinzătoare și mai sofisticată.
www.zilesinopti.ro
DESIGN
Povești purtabile despre curaj:
Povestește-ne puțin despre copilăria ta și cum ai intrat în contact cu lumea artei. A existat un moment sau o lucrare anume care ți-a confirmat că designul de bijuterii este calea ta?
asta e chemarea mea – expresia de sine prin artă. Formele prin care o fac cresc, se transformă odată recent
De când mă știu am creat lumi în care mi-am explorat imaginația. Când eram mic colecționam niște dinozauri în miniatură și descopeream lumi în jurul meu prin care să-i plimb: în ghivecele de bonsai ale bunicii, în lanurile de orez în care am copilărit în Vietnam, pe șantierele de construcții care au devenit azi cartierele orașului Saigon. Miam petrecut primii ani liber și curios în natură, un spațiu sigur, în care mi-am hrănit imaginația. Și cred că joaca a fost primul meu act artistic. După care a fost desenul, desenam încontinuu la școală, acasă, peste tot. Primele mele desene au fost tot cu dinozauri. Am știut dintotdeauna că voi fi artist, chiar unul bun. Asta nu s-a schimbat niciodată. Nu cred că să fac bijuterii e chemarea mea pură, cred că în prezent asta e cea mai potrivită formă prin care pot să mă exprim autentic. Și cred că asta e chemarea mea – expresia de sine prin artă. Formele prin care o fac cresc, se transformă odată cu mine. Până recent a fost ceramica. Îmi place să cred că după niște ani de căutat prin lut, am găsit metalele prețioase – la propriu și la figurat.
VINH LÊ
Bun bijutier între lumi
ijuteriile lui Vinh Lê sunt fragmente de poveste, puncte de întâlnire între culturi, spații și emoții. Crescut într-o familie vietnameză, înconjurat de natură și de spiritul ludic al copilăriei, apoi forțat să se adapteze unei Americi fragmentate, Vinh își poartă experiențele și revelațiile cu o sinceritate rară. Arta lui vine din memorie și din lucrurile mici – o nucă găsită în grădina bunicilor, o piesă de Monopoly rătăcită pe o stradă din New York, o textură de scoarță atinsă într-o plimbare tăcută. Bijuteriile lui spun discret, dar ferm: curajul are multe forme, iar una dintre ele poate fi purtată.
Cum ai ajuns de la New York în România și cum a intrat bijuteria în viața ta?
Relația mea cu America e una foarte complicată. După copilăria și adolescența petrecute în Vietnam, am devenit imigrant ilegal în America, fără voia mea. Mi-am petrecut jumătate din viață într-o comunitate mică din Midwest (Vestul Mijlociu), unde toată minoritatea vietnameză exista în jurul saloanelor de unghii. Așa mi-am început și eu experiența în America și a fost o cale lungă să ajung înapoi la mine. Pe la 25 de ani mi-am dat seama – sau mi-am amintit - că arta
e singura cale și m-am înscris la un program de licență în sculptură la Western Michigan University. Acolo am urmat timp de un an un curs de bijuterie, în paralel cu ceramică, sculptură, performance. Am început să lucrez bijuterii doar câțiva ani mai târziu, când dragostea m-a purtat la New York. În New York am învățat multe despre curaj și despre a-mi asuma cine sunt, dar deja în anul 2024 situația politică din America a creat un climat în care nu mă mai simțeam în siguranță nici acolo. Împreună cu partenera mea –care devenise, între timp, soția mea și care locuia în România – am decis să ne încheiem relația la distanță și, pentru mine, să încep un alt capitol după experiența din America. M-am mutat în România chiar în ziua de Crăciun, cu câteva săptămâni înainte ca Trump să devină președinte, s-au aliniat toate planetele. În România am crezut că voi face ceramică, dar s-a întâmplat să găsesc mai repede un banc de lucru pentru bijuterii decât un studio de ceramică. Și acum pot doar să mă bucur că s-a întâmplat așa.
Cum ți-ai descrie stilul și filosofia estetică?
Încă îmi descopăr propriul stil. Un element important e joaca – nu ca o lipsă de seriozitate, dar cu spontaneitate și prezență. Cred că datorită istoriei mele personale și pentru că mi-am dorit întotdeauna să-mi păstrez vie identitatea vietnameză, îmbin natural stilul estic cu cel vestic. Mă interesează activ simbolistica bijuteriilor antice asiatice –multe dintre ele ajunse astăzi în colecțiile marilor muzee din capitalele vestice. Ce ar însemna recuperarea lor fizică și spirituală?
Viața mă inspiră încontinuu. O nucă pe care am găsit-o în grădina bunicilor prietenei mele a răspuns cumva dorului de casă pe care-l simțeam în acel moment. Înainte de asta, a fost o căsuță de Monopoly pe care am găsit-o pe străzile din New York. Dintr-o dată, le-am văzut împreună într-un obiect. Nu ca un răspuns pentru ce simțeam, mai degrabă ca o întrebare despre ce înseamnă acasă. La mine, inspirația chiar apare de peste tot, de multe ori mă surprinde.
Ce ți-ai dori să simtă oamenii care îți poartă bijuteriile?
Vreau ca oamenii care-mi poartă bijuteriile să se simtă curioși. Curioși despre tehnica și efortul care stau în spatele unui obiect, dar mai ales pentru povestea care e în spatele său. Nu vreau să-i impresionez pe oameni, vreau să-i mișc în direcția naturală a curiozității lor. Sper întotdeauna că oamenii care interacționează cu arta –indiferent cine e autorul – înțeleg că în spatele oricărei expresii personale e mult curaj. [...]
Citiţi interviul complet cu VINH LÊ pe www.zilesinopti.ro
Text de ALIN GĂLĂŢESCU
VREMEA MIRESELOR CĂLĂTOARE
Iulie este prima lună autentică de evadare... la nivel planetar, iar “miresele” - acest gen aparte de iubitoare de modă de înaltă clasă - sunt uneori cele mai mari exploratoare. Cele mai numeroase povești de „încântat miresele” sunt realizate acum direct în țara viselor exotice ale acestora. Noi nu am făcut rabat de la dorința lor de locuri speciale, îndepărtate, pline de mister și de spații neobișnuite.
Am creat, prin urmare, acest editorial unic în BALI – „Țara Templelor Fericirii” - împreună cu fotograful CRISTIAN FLORIGANȚĂ, creațiile magistrale semnate NATALIA VASILIEV
WEDDING COUTURE și expresivul și experimentatul model de mirese RALUCA ELENA COJOCARU, stabilită chiar acolo. A fost magic!
Valorificarea invizibilului urban
În contextul urban actual, presiunea dezvoltării în centrele istorice aduce în prim-plan o dilemă importantă: cum putem răspunde nevoilor contemporane fără a compromite valorile arhitecturale și identitatea acestor zone sensibile? Una dintre cele mai eficiente soluții este recuperarea spațiilor neutilizate din construcțiile existente, o strategie sustenabilă care pune în valoare ceea ce deja avem, în loc să adăugăm construcții noi în țesuturi urbane deja suprasolicitate.
Poduri neamenajate, pivnițe uitate, anexe nevalorificate sau interioare compartimentate ineficient pot deveni resurse valoroase pentru extinderea sau adaptarea funcțională a clădirilor, fără a le altera forma sau a perturba echilibrul urban. Aceste intervenții, dacă sunt făcute cu sensibilitate și discernământ, pot aduce un plus de viață și funcționalitate, contribuind totodată la conservarea caracterului autentic al fondului construit.
Păstrarea arhitecturii valoroase nu este un act de nostalgie, ci o alegere responsabilă, care recunoaște calitățile deja demonstrate ale construcțiilor istorice: durabilitate, adaptabilitate, materialitate locală, integrare în peisajul cultural. Intervențiile realizate în volumele existente, în loc să creeze noi discontinuități, contribuie la o dezvoltare armonioasă, reversibilă și coerentă.
Mai mult decât o soluție practică, această abordare este o declarație de respect față de oraș, de istoria sa și de comunitățile care îl locuiesc. Recuperarea spațiilor uitate ne permite să construim viitorul fără a șterge trecutul, să aducem confort și funcționalitate fără a distruge autenticitatea.
O dezvoltare urbană matură nu înseamnă densificare forțată, ci regenerare inteligentă. Prin intervenții discrete și atent integrate în arhitectura existentă, putem păstra echilibrul vizual și istoric al centrelor urbane, menținând totodată atractivitatea și viabilitatea acestora în fața provocărilor contemporane.
DESIGN/ ARHITECTURĂ
Arhitectul restaurator este, în esență, un explorator al valorii ascunse în clădirile aparent comune, reușind să identifice „extraordinarul în ordinar”. El descoperă potențialul ascuns al construcțiilor care, deși pot părea obișnuite la prima vedere, au trecut testul timpului prin durabilitate și adaptabilitate, devenind astfel expresii autentice ale sustenabilității vernaculare.
Rolul său nu este doar acela de a conserva, ci de a insufla o nouă viață acestor structuri –uneori prin menținerea formei inițiale, alteori prin adaptări subtile sau intervenții mai profunde, dar întotdeauna cu respect pentru identitatea și autenticitatea locului. Proiectul de față reflectă tocmai această abordare echilibrată și conștientă, oferind un exemplu de bună practică și lansând, totodată, o invitație la reflecție și discernământ în tratarea patrimoniului construit.
Intervenția asupra clădirii din Brașov, de pe strada Castelului numărul 66 a fost realizată cu sensibilitate și grijă, utilizând materiale și tehnici tradiționale, în spiritul unei continuități firești între trecut și prezent. Spațiile au fost reorganizate și echipate cu instalații moderne, astfel încât să răspundă cerințelor de confort ale vieții contemporane, fără a compromite caracterul istoric al imobilului.
Un accent deosebit a fost pe punerea în valoare a meșteșugului tradițional, evidențiind contribuția esențială a meșterilor care, de-a lungul generațiilor, au asigurat durabilitatea și expresivitatea acestei clădiri. Un exemplu elocvent este transformarea podului într-un spațiu de locuit, care oferă perspective ample către Tâmpa și scoate în evidență rafinamentul structural al șarpantei.
Lumina naturală și ventilația au fost gândite cu mare atenție, inspirându-ne din soluțiile inteligente ale arhitecturii tradiționale, care răspundeau în mod firesc nevoilor de trai și condițiilor climatice.
Considerăm că proiectul evidențiază atenția acordată detaliului arhitectural, chiar dacă, în unele cazuri, anumite soluții propuse nu au putut fi implementate integral. Cu toate acestea, ele au fost riguros analizate, desenate și gândite, exprimând convingerea că fiecare intervenție asupra patrimoniului trebuie să fie nu doar tehnică, ci și profund culturală.
Autoarea proiectului, Silvia Demeter-Lowe, arhitect cu experiență de aproximativ 30 de ani în domeniul arhitecturii sustenabile și al restaurării arhitecturale, a realizat numeroase proiecte care au primit recunoaștere atât la nivel național, cât și internațional în cadrul anualelor și bienalelor de arhitectură.
O călătorie în jurul
Mediteranei:
Destinaţii
inedite de descoperit vara aceasta
Sète, Franța | Adesea numită „Veneția
Languedocului”, Sète este un orășel-port din sudul Franței. Departe de imaginea iconică a Rivierei, orașul are o identitate maritimă autentică și un aer boem care nu e de pus în vitrină, ci de retrăit zi de zi. Canalele care îl traversează nu sunt doar romantice, ci și funcționale, creând legături între mare, port și oameni. Orașul a fost sursă de inspirație pentru artiști ca Paul Valéry, iar astăzi rămâne un centru cultural activ, cu festivaluri și tradiții precum luptele nautice joutes, care nu s-au pierdut în fața turismului de masă. Bucătăria locală — cu fructe de mare proaspete și influențe mediteraneene — e la fel de autentică precum atmosfera piețelor și, desigur, a portului. Aici nu veniți doar să vă relaxați pe malul mării, ci să înțelegeți cum arată o Mediterană în care cotidianul și cultura se împletesc firesc, pe fundalul unui port care a fost mereu deschis lumii.
TKaş, Turcia | La prima vedere, Kaş pare un orășel mic și tihnit, cu străduțe pietruite și case albe cocoțate pe stânci, dar sub această liniște aparentă se ascunde un nucleu cultural vibrant. Fost port antic grec și roman, Kaş păstrează în aer ecoul civilizațiilor trecute, iar ruinele amfiteatrului elenistic sunt doar începutul poveștii. Localnicii sunt în mare parte pescari, artiști și iubitori ai naturii, care au reușit să păstreze un echilibru rar între turism și autenticitate. Aici, scufundările în apele cristaline nu sunt doar un sport, ci o modalitate de a explora comorile subacvatice ale Mării Mediterane, inclusiv siturile de epave și peșterile marine. Festivalurile de muzică și târgurile de artizanat adaugă și ele o viață culturală specifică, fiind o destinație potrivită unde tradiția și modernitatea coexistă.
he summer is in the air! Dacă încă nu v-ați ales destinația pentru vacanța de vară, poate e momentul să ieșiți din obișnuință și să descoperiți noi lumi. Bazinul Mediteranei ascunde orașe care nu sunt mereu pe primele pagini ale ghidurilor turistice, dar care vă pot oferi tot ceea ce căutați: plaje cu ape limpezi, gastronomie locală, istorie vie și acel sentiment de descoperire. De la țărmurile Franței până la coasta nord-africană, fiecare loc are povestea sa și o atmosferă specială — uneori boemă, alteori exotică sau surprinzător de modernă. Am selectat pentru voi cinci destinații care merită să fie pe radarul vostru vara aceasta. Sunt locuri cu o istorie îndelungată și un farmec atemporal care vă va transforma vacanța mult visată într-o amintire de prețuit peste ani.
Limassol este al doilea oraș al Ciprului, din apele căruia, mitologia greacă ne spune că a ieșit zeița frumuseții, Afrodita. Port comercial aglomerat al Mediteranei, Limassol are și o îndelungată tradiție culturală, derivată și din istoria în care un loc îl are și Richard Inimă de Leu, dar și otomani sau bizantini. Orașul găzduiește numeroase festivaluri, iar segmentul culinar reflectă, la rândul său, istoria țării, așa că în farfurie veți găsi influențe cipriote, grecești și levantine, ce fac din fiecare masă o experiență aparte. Viața de noapte este una dinamică, iar promenada merită parcursă și zi, și noapte. Are un aspect exotic, grupuri de sculpturi, peluze verzi și rînduri de palmieri.
Alexandria, Egipt | Alexandria
este mai mult decât un port, este o metropolă complexă care leagă lumea arabă de vestul Mediteranei printr-un trecut încărcat de istorie și un prezent plin de viață. Fondat de Alexandru cel Mare, orașul este un mozaic urban unde ruinele greco-romane stau alături de clădiri din perioada otomană și blocuri moderne. Biblioteca din Alexandria, simbol al cunoașterii antice, renaște astăzi ca un centru cultural inovator, reflectând spiritul său cosmopolit. Străzile aglomerate, bazarurile pline de mirodenii, cafenelele unde se discută politică și literatură, toate sunt parte din pulsul unui oraș care nu s-a oprit niciodată din schimbare. Alexandria este locul unde contrastele coexistă — între vechi și nou, influențe estice și vestice, tradiție și avangardă — creând o dinamică urbană mereu vie.
Bizerte, Tunisia | Portul Bizerte, cel mai nordic oraș al Africii, poartă amprenta unei istorii lungi, de la fenicieni și romani până la dominația franceză modernă. Orașul își păstrează șarmul prin portul tradițional, cu o medină veche, în care străduțele înguste și colorate sunt animate de bazarurile autentice. Aici e de trăit și văzut influența culturală a Magherbului — influențe arabe, berbere și europene, toate reflectate în arhitectura diversă, dar și în viața cotidiană. Pescarii aduc zilnic captura, iar piața de pește devine inima orașului, înconjurată la rândul său de cochetele cafenele în care aromele de mentă și cardamom însoțesc poveștile localnicilor. În Bizerte, timpul pare că stă în loc. Îți dă răgaz să observi și să te lași prins în amestecul de vechi și nou, de arome, culori și limbi. Nu te copleșește cu atracții, dar rămâne cu tine, dacă știi să vezi frumusețea discretă a lucrurilor reale.
Aceste destinații mediteraneene vă oferă mult mai mult decât plaje și soare, vă oferă povești autentice, culturi vibrante și peisaje care inspiră. Vara aceasta, ieșiți din tiparele obișnuite și lăsați-vă purtați de farmecul acestor colțuri fascinante, care vă vor face să reveniți mereu cu dor.
La Iași a avut loc ediția din acest an a ROMANIAN FASHION WEEK – în cadrul unei excelente noi reiterări a ROMANIAN CREATIVE WEEK – cu o sumă de expoziții conexe absolut extraordinare, net superioare de această dată Romanian Design Week, eveniment care s-a desfășurat în aceeași perioadă (aiurea) în București.
Timp de 10 ani am făcut Direcția Artistică a RFW și apoi, după aproape un deceniu de pauză, am coordonat artistic revenirea acestui festival la viață. De atunci au trecut încă 3-4 ediții, dar acesta o să-mi rămână întotdeauna apropiat de suflet.
Ediția 2025 a fost grupată pe trei secțiuni, RFW NEW WAVE / RFW ACADEMIA / RFW CONSACRAȚI, care au beneficiat de locații emblematice din Iași: Sala „Pașilor Pierduți” (Universitatea „Gheorghe Asachi”), Palatul Culturii și podiumul central, labirintic, din Grădinile Pallas. Excelente toate aceste zone de show-uri!
Sunt multe de spus despre această ediție, dar prefer să las BEST OF-ul (alcătuit cu dificultate) să demonstreze viziunea designerilor români talentați în 2025. Este de remarcat însă abundența de tineri creatori, ce au constituit majoritatea... poate chiar prea mulți în raport cu numărul celor „consacrați”.
S-au evidențiat colecțiile de avangardă – în spiritul lui Rick Owens – ca fiind cele mai reușite. O mențiune specială pentru colecția Irinei Schrotter, care a închis RFW cu o excelentă familie de creații expresive și coerente în spiritul casei, cu un plus la pozitivitatea asumată a personajelor.
Așteptăm cu interes și mare atenție ediția de anul viitor a ROMANIAN FASHION WEEK și noile nume ce vor fi revelate, alături de cele care or să câștige mai multă notorietate între timp. Povestea merge mai departe. Respect!
De ce preferăm jocurile single-player în 2025?
Vorbim adesea despre cât de importantă este conectarea cu ceilalți, dar nu trebuie să uităm despre cât de necesară este și deconectarea de la constrângerile sociale de zi cu zi. Nevoia noastră de a evada din cotidian este vizibilă în mai multe aspecte, mai ales prin gaming. Deși ne-am gândi că acesta este atât de atractiv prin componenta sa de multi-player, se pare că există o cerință tot mai mare pentru jocurile single-player. La începuturile jocurilor video, modul solo era singura posibilitate din cauza limitărilor tehnologice. Odată cu dezvoltarea internetului, jocurile de cooperare au devenit populare, ba chiar un mod de validare socială: cine nu intra în lobby rămânea pe dinafară și în viața reală, unde se discuta cu mare pasiune despre meciurile avute împreună. Preferința pentru jocurile multi-player și-a atins apogeul în pandemia de COVID-19, când, în imposibilitatea întâlnirilor fizice, gaming-ul a devenit o modalitate de socializare abordată și de persoane care nu s-au jucat vreodată până atunci. Și, cu toate acestea, cum este posibil ca în 2025, nu la mult timp după carantină, preferințele să se inverseze?
utilizatorii
Steam se orientează tot mai mult spre jocuri PvE (Player
Un sondaj din 2023, realizat de compania MIDiA Research, arată că 53% dintre gameri preferă jocurile singleplayer, iar conform unui raport GAM3S.GG, utilizatorii platformei vs Environment), în detrimentul celor PvP, indicând o preferință clară pentru experiențele solitare.
În baza sondajelor și a felului în care ritmul vieții devine tot mai accelerat, motivele pentru care preferințele s-au schimbat sunt:
timpul: nu rămâi în urmă față de nimeni, nu aștepți să găsești alți coechipieri;
controlul: fără alte persoane care să decidă, fără schimburi de replici acide atunci când cineva eșuează;
intimitatea și escapismul: libertatea deciziilor, poveștile impresionante și profunde devin mult mai apreciate, în detrimentul competitivității.
După ce restricțiile pandemiei au fost eliminate complet și viața a revenit la normal, se pare că jocurile single-player au devenit tot mai cerute, având în vedere numărul mare de apariții din această categorie, acestea devenind și preferatele publicului. Titluri precum:
Black Myth: Wukong, Silent HIll 2 (remake), Final Fantasy VII Rebirth nu numai că au devenit foarte cunoscute, dar și premiate în cadrul The Game Awards. Astfel, într-o lume care impune necesitatea conexiunilor, preferința pentru jocurile single-player nu este inexplicabilă, ci întemeiată pe nevoia de refugiu, ritm propriu și flexibilitate.
devin mult mai apreciate, în detrimentul apariții din această categorie, acestea devenind și preferatele publicului. Titluri precum: refugiu, ritm propriu și flexibilitate.
MuZICĂ
Vara muzicală a Brașovului: ce ne propun instituțiile din oraș în stagiunea în aer liber
FeSTIVAl
Brașov Jazz & Blues Festival 2025
ReCOMANDĂRI
Zile și Nopți recomandă!
O listă de locații recomandate de Zile și Nopți
Brașov BrașovBrașov
Adina CHIRVASĂ
Redactor-șef
Salut, Brașov! Iulie pe note culturale în Brașov
Zile și Nopți Brașov
La Brașov pare că întreg anul își trece zilele în așteptarea lunilor de vară în care ne bucurăm nu doar de soare, ci și de evenimente culturale multiple, din care avem fiecare ceva de ales. În iulie, orașul, dar și județul se transformă într-o scenă deschisă, iar muzica, teatrul și dansul prind viață în piețe, la bastion, în săli de concert sau biserici fortificate. Așa încât, dacă nu ți-ai făcut încă planurile pentru luna asta, ce-ai spune de un city break, în care să îți rezervi un loc (sau mai multe) la spectacolul pe care îl oferă stagiunea estivală a orașului (și județului)?
Luna începe în forță – prima săptămână este „rezervată” de comedie, pentru că avem parte de cea de-a 12-a ediție a Săptămânii Comediei până în 6 iulie, inclusiv.
Apoi, Opera Brașov dă tonul serilor în Piața Sf. Ioan, cu spectacole de înaltă ținută, la care accesul este liber. Deschiderea o face concertul „Operă și operetă” (5 iulie), un colaj de arii celebre, urmat de un spectacol coregrafic (6 iulie), dar spectatorii sunt așteptați și la „From Napoli to Broadway” (12 iulie) - o călătorie sonoră de pe malurile Mediteranei până în luminile New Yorkului. Nici cei mici nu sunt uitați: pe 13 iulie, „Aventuri cu domnul Goe” aduce umorul lui Caragiale în aer liber, cu personaje pe care nu le uiți ușor. Părinții și bunicii știu deja.
Tot în Piața Sf. Ioan – dar nu numai, Filarmonica Brașov își continuă propria stagiune estivală, cu momente de neuitat și artiști speciali. Dacă preferi ritmurile jazzului, ai întâlnire cu Alexandru Anastasiu și Power Vibes, pe 19 iulie. La final de lună, și ritmurile
Bourbon Jazz Unit sunt de trecut în agenda de ieșit în oraș.
Teatrul „Sică Alexandrescu” este și el în prag de închidere a stagiunii oficiale, iar în cele două săptămâni cu spectacole, brașovenii și turiștii se vor bucura de piese din actualul repertoriu, de la „Crize”, de Mihai Ignat (9 iulie) la „Prins în plasă”, de Ray Cooney (11 iulie) și clasicul „Mincinosul” de Goldoni (12 iulie).
Tot în iulie ne bucurăm și de două concerte din seria Organ Nights la Biserica Neagră: în 19 iulie, cu Maria Luisa și Eduard Antal, iar în 26 – cu Amalia Erdos. Sonoritățile muzicii clasice vor răsuna și în cetăți și biserici din Țara Bârsei, o dată cu evenimentele din cadrul Musica Barcensis, care are programate concerte în fiecare duminică din iulie în câte o localitate din județ: la Sânpetru, Hărman, Vulcan și Cristian.
Să nu uităm de SoNoRo Musikland, ediția a VII-a, care din 9 iulie își face simțită prezența în Cincu, iar de marți, 15 iulie, se mută în Brașov. Aici, primul concert va avea loc la Muzeul de Artă, apoi la Biserica Evanghelică Sfântul Bartolomeu și va ajunge și la Cetatea Făgăraș – un motiv în plus pentru a vizita singura cetate din regiune care nu a fost niciodată cucerită. Festivalul se va încheia în 19 iulie, la Bastionul Țesătorilor – obiectiv care pe parcursul verii, de altfel, se transformă în Bastionul Artiștilor.
În final, mai spunem doar atât: în aer liber nu ai nevoie de cravată sau rochie de seară pentru a asculta o arie celebră. E suficient doar să fii prezent și să te bucuri.
Vara muzicală a Brașovului: ce ne propun instituțiile din oraș în stagiunea în aer
liber
În iulie ieșim din sălile instituțiilor de cultură și ne delectăm cu acordurile rafinate ale muzicii clasice în aer liber, în Brașov. Două instituții de prestigiu ale orașului, cu concerte sold-out în întreaga stagiune 2024-2025, ne propun un program estival de neratat, atât în Piața Sf. Ioan, dar și în locuri emblematice ale orașului. Bonus: majoritatea evenimentelor sunt cu acces gratuit. Plătești doar dacă vrei să stai pe scaune în Piața Sf. Ioan, de exemplu.
Filarmonica BrașovVariațiuni estivale pe teme clasice, jazz și baroc
Filarmonica a început seria de concerte în aer liber încă din 26 iunie, când a răsunat, între altele, impetuosul „Bolero” al lui Ravel. Însă stagiunea estivală a Filarmonicii continuă până la toamnă, într-un calendar dens ce împletește în acorduri de muzică simfonică, baroc, jazz, tango, improvizație sau chiar folclor urban. Toate acestea în interpretarea unor artiști de top: muzicieni consacrați, ansambluri internaționale și nume îndrăgite ale scenei românești. De bifat în calendar!
Astfel, după evenimentele de iunie, un moment aparte al lunii iulie va avea loc pe 19, în Piața Sf. Ioan, unde publicul va putea asculta un concert susținut de Alexandru Anastasiu și ansamblul Power Vibes – o demonstrație de virtuozitate și expresivitate pe vibrafon, cu sonorități ce pendulează între jazz, clasic și experimental.
Tot în Piața Sf. Ioan, la finalul lunii iulie, atmosfera se va încălzi cu ritmurile Bourbon Jazz Unit, într-un concert plin de savoare și energie.
Luna august aduce colaborări internaționale. Pe 2 august, sâmbătă, la Sala Patria, va concerta prestigiosul Wrocław Baroque Ensemble, sub conducerea muzicală a dirijorului Andrzej Kosendiak. Repertoriul baroc va răsuna într-o interpretare autentică, de o precizie stilistică și o sensibilitate aparte.
Urmează o serie de concerte estivale desfășurate în aer liber, în Piața Sf. Ioan: pe 9 august – Tangotic, un omagiu adus pasiunii și melancoliei tangoului; pe 10 august – Koszika & The HotShots, cu un amestec de jazz, world music și energie urbană.
Sâmbătă, 23 august, urcă pe scenă trupa Trei Parale, aducând sonorități din muzica veche românească, într-o seară de folclor autentic și descoperiri muzicale. A doua zi, duminică, la Bastionul Țesătorilor, NSCooEnsemble propune un eveniment dedicat centenarului Gică Petrescu – „O viață dedicată cântecului”, o incursiune în patrimoniul muzical românesc al secolului XX.
Finalul lunii august va avea o atmosferă jazzistică: pe 28 august, Irina Sîrbu și Trio Jazz vor oferi o seară elegantă și relaxantă, urmată pe 29 august de Atheneum
Brass Quintet – suflători de marcă și un repertoriu versatil.
Sâmbătă, 30 august, soprana Iana Novac se va alătura Orchestrei Filarmonicii Brașov pentru un concert în aer liber, care promite momente de forță vocală și emoție, într-un program rafinat și captivant.
Stagiunea estivală se va încheia la începutul lunii septembrie, cu seri dedicate tangoului și folclorului – o încheiere firească pentru o vară muzicală care traversează stiluri, epoci și emoții.
Opera Brașov - povești sonore sub cerul liber
Opera Brașov dă startul stagiunii
estivale 2025 în Piața Sf. Ioan în
5 iulie și va propune melomanilor, brașoveni și turiști o serie de spectacole gratuite, pline de rafinament, emoție și culoare. Astfel, până în 31 august, publicul este invitat să se bucure de un program variat, unde vocile spectaculoase ale soliștilor instituției, energia corpului de balet și pasiunea teatrului muzical se întâlnesc în povești sonore numai bune de filmat. Și de ascultat, desigur! Dar să le luăm pe rând:
Deschiderea oficială are loc sâmbătă, 5 iulie, cu spectacolul: „Operă și operetă”, o selecție din cele mai îndrăgite arii, duete și momente corale, într-o formulă ce va sta sub bagheta dirijorului Traian Ichim. Soliști de marcă, orchestra și corul Operei Brașov vor transforma seara într-o veritabilă sărbătoare lirică.
Duminică, 6 iulie, scena din Piața Sf. Ioan aparține mișcării și expresiei corporale, cu „Live Coregrafia”, un spectacol de balet ce pune în valoare artiștii Operei Brașov în coregrafii semnate de Valentina Mirică, Miruna Moldoveanu, Alexandru Fotescu și Teodor Pătrașcu. Un melanj între clasic și contemporan, susținut live la pian de Valentin Vasilache.
Sâmbătă, 12 iulie, suntem invitați într-o călătorie muzicală de la Napoli la Broadway cu spectacolul „From Napoli to Broadway” – o colecție spectaculoasă de canțonete italiene, musicaluri americane și momente corale, sub conducerea dirijorului Mircea Holiartoc.
Mai departe, luna august aduce două seri de excepție. Pe 30 august, trei voci impresionante din Iași – „Trei Tenori Ieșeni”: Andrei Fermeșanu, Florin Guzgă și Andrei Apreotesei – vin la Brașov pentru un spectacol de forță și rafinament, acompaniați de Orchestra Operei Brașov sub bagheta dirijorului invitat Daniel Jinga. De neratat!
Duminică, 13 iulie, copiii, dar și părinții sau bunicii (cu acordul copiilor, bineînțeles) sunt așteptați la ora 11:00 pentru o porție de umor și poveste cu spectacolul „Aventuri cu domnul Goe”, o adaptare scenică jucăușă după celebra schiță a lui I.L. Caragiale.
Duminică, 31 august, stagiunea estivală se încheie cu recitalul „Armonii de August”, susținut de cvintetul vocal Anatoly. Cinci voci, un singur suflet muzical – într-un concert a cappella care promite o seară caldă, elegantă și memorabilă.
Intrarea este liberă la toate spectacolele Operei – un dar estival pentru publicul fidel, dar și pentru toți cei care descoperă farmecul muzicii în aer liber.
Fie că sunteți melomani convinși, turiști curioși sau trecători fermecați, Piața Sf. Ioan vă așteaptă cu emoție, lumină și spectacole de înaltă ținută artistică.
Brașov Jazz & Blues Festival 2025
Patru seri de muzică în inima orașului
În perioada 14–17 august, Brașovul devine, din nou, capitala jazz-ului și blues-ului din România. Cea de-a XIII-a ediție a Brașov Jazz & Blues Festival aduce în Piața Sfântul Ioan o selecție atent curatoriată de artiști internaționali și români, pentru patru seri de concerte live în aer liber, într-o atmosferă vibrantă.
Accesul la eveniment se face exclusiv pe bază de bilete sau abonamente, disponibile pe biletebrasov.ro. Până la 1 august, abonamentele costă 425 de lei, iar biletele de o zi – 125 de lei. După această dată, prețurile vor crește.
Platonic Band & Friends
Un concert aniversar, cu prieteni adevărați
Deschiderea oficială a ediției din acest an este marcată de un moment cu totul special: Platonic Band & Friends, joi, 14 august, de la ora 18:30, în Piața Sf. Ioan. Este mai mult decât un concert – este o sărbătoare a muzicii și a prieteniei.
Platonic Band revine la Brașov într-o formulă extinsă, într-un eveniment ce celebrează 30 de ani de activitate a trupei, zece ani de prezență constantă în cadrul Brașov Jazz & Blues Festival și, nu în ultimul rând, lansarea albumului „Geometry Of Creation”. Cu riff-uri solide, măsuri ritmice elaborate, solouri memorabile și o doză autentică de emoție, trupa condusă de Nicu Patoi promite o experiență muzicală complexă și electrizantă. Pe scenă vor urca alături de el: Berti Barbera, Adrian Ciuplea și Răzvan „Lapi” Lupu, dar și invitați speciali din țară și străinătate – Sharrie Williams, Lars Kutschke, Till Sahm, Sebastian Burneci, Ciprian Parfene și Mihai Ardelean
Brașov, Piața Sf. Ioan 14-17 august 2025
Programul festivalului este structurat astfel:
Joi, 14 august
Platonic Band & Friends (RO)
Curtis Salgado (SUA)
Vineri, 15 august
Piskorczyk Magic Magda (Polonia)
Philip Lassiter (SUA / Olanda)
Sâmbătă, 16 august
Sharrie Williams (SUA / Germania)
Zac Harmon (SUA)
Duminică, 17 august
David Ronaldo & The Dice (Belgia)
Mihai Ardelean. (Belgia)
Sari Schorr (SUA)
Curtis Salgado Vocea legendară din spatele „The Blues Brothers” vine la Brașov
Magda PiskorczykMagic
„Vocea neagră în costum alb”
Primul headliner internațional al ediției
2025 este Curtis Salgado, muzician emblematic al scenei blues americane, a cărui voce l-a inspirat direct pe John Belushi în crearea celebrului
personaj din filmul e Blues Brothers. Cu o carieră impresionantă și un palmares care include 13 premii Blues Music Awards, Salgado este considerat de NPR „un artist iconic cu o voce uriașă”.
Curtis Salgado va urca pe scena din Piața Sf. Ioan în seara de joi, 14 august, într-un concert care se anunță memorabil. Artistul vine la Brașov cu două noi trofee câștigate în 2025 la Blues Music Awards:
– Soul Blues Album pentru „Fine By Me”
– Soul Blues Male Artist
Născut în 1954, Salgado este un compozitor prolific, vocalist și instrumentist de primă clasă. De-a lungul timpului, a colaborat cu formații ca Roomful of Blues, Nighthawks sau The Stilettos, și a influențat generații de muzicieni, printre care și Robert Cray, cu care a avut un parteneriat de lungă durată.
Albumul „Fine By Me” este cea mai recentă dovadă a versatilității sale artistice – un disc care explorează blues-ul cu influențe de soul, gospel, jazz (în special din New Orleans), R&B, funk și rock’n’roll-ul anilor ’50.
Indiferent de stilul abordat, piesele sale poartă o amprentă personală distinctă, intensă și autentică, ce reușește să miște publicul. Carisma scenică, forța emoțională a interpretării și experiența acumulată într-o carieră de peste patru decenii îl fac pe Curtis Salgado unul dintre cei mai captivanti artiști ai scenei blues contemporane.
Vineri, 15 august, scena din Piața Sf. Ioan o va găzdui pe Magda „Magic” Piskorczyk, una dintre cele mai expresive și complexe artiste ale scenei muzicale europene. Cu o voce profundă, un timbru inconfundabil și o prezență magnetică, Magda reușește să creeze o punte autentică între blues, jazz, gospel, soul și world music.
Supranumită în Franța „vocea neagră în costum alb”, artista poloneză s-a remarcat prin interpretările sale live pline de pasiune, energie și umor, dar și prin versatilitatea instrumentală și prin modul sincer în care se conectează cu publicul.
A fost nominalizată de trei ori la premiile Fryderyk – echivalentul polonez al premiilor Grammy – pentru albumele Magda Live, Afro Groove și Mahalia. De-a lungul carierei, a cântat alături de nume legendare, precum Bob Margolin sau Billy Gibson, a fost de nouă ori desemnată Vocalista Anului și a ajuns semifinalistă la International Blues Challenge din Memphis, SUA – una dintre cele mai importante competiții de blues din lume.
Stilul său unic, intens și original este în același timp rafinat și visceral – o combinație rară ce o face să fie considerată una dintre vocile definitorii ale blues-ului european contemporan.
Philip Lassiter
Groove exploziv,
energie pură
Tot vineri, 15 august, publicul din Piața Sf. Ioan va avea parte de un show cu adevărat exploziv: Philip Lassiter, trompetist, compozitor și aranjor de clasă mondială, urcă pe scena Brașov Jazz & Blues Festival.
De 11 ori câștigător al premiilor Grammy, Lassiter este un nume de referință în funk, jazz și soul
contemporan. A fost liderul secțiunii de suflători și aranjor pentru Prince & The New Power Generation, iar colaborările sale includ artiști precum Kirk Franklin, Ariana Grande, Timbaland, Roberta Flack și mulți alții. În 2023 a lansat albumul Raw in Amsterdam, un tur de forță care îi confirmă nu doar virtuozitatea instrumentală, ci și talentul de frontman și compozitor. Piese ca „Repent” (alături de Durand Bernarr, artist NPR Tiny Desk), „Purple” (un omagiu emoționant pentru Prince, cu saxofonista Candy Dulfer) sau „Bump the Man” (cu influențe latino și Beatles și un mesaj social asumat) definesc stilul său eclectic, plin de nerv și rafinament.
Sharrie Williams & Lars Kutschke Band
„The Princess of Gospel Rockin’ Blues” revine acasă
Sâmbătă, 16 august, scena Brașov Jazz & Blues Festival este ocupată de una dintre cele mai iubite prezențe din istoria evenimentului: Sharrie Williams, însoțită de Lars Kutschke Band. Supranumită „The Princess of Gospel Rockin’ Blues”, Sharrie revine în Piața Sf. Ioan cu promisiunea unui show plin de energie, emoție și… câteva surprize pentru fanii din România. Originară din Michigan, SUA, Sharrie Williams este o voce emblematică a blues-ului internațional, cu o carieră strălucită care a adus-o pe scenele marilor festivaluri din Statele Unite și Europa. Publicul brașovean o cunoaște deja și o consideră de-a casei – nu e o exagerare să spunem că Brașovul este pentru ea o a doua casă.
Prezență constantă la festival de-a lungul anilor, Sharrie este recunoscută pentru intensitatea interpretării, carisma scenică și stilul care îmbină cu naturalețe blues-ul, soul-ul și gospelul. Alături de Lars Kutschke, chitarist și producător de top în blues-ul european, și trupa sa, artista aduce în fiecare concert o doză puternică de emoție și autenticitate.
Zac Harmon
Pentru prima dată în România!
Un nume nou pe scena Brașov Jazz & Blues Festival, dar cu o rezonanță majoră în lumea blues-ului internațional: Zac Harmon urcă pentru prima dată pe o scenă în România, sâmbătă, 16 august, aducând cu el vocea bluesului american modern.
Originar din Jackson, Mississippi – orașul natal al unor legende ca Elmore James sau Muddy Waters – Zac Harmon a crescut înconjurat de muzică. Tatăl său, primul farmacist afro-american înregistrat în oraș, era prieten cu B.B. King și Little Milton, iar la 16 ani, Zac cânta deja pe scenă alături de Sam Myers.
După o perioadă de succes la Los Angeles ca producător, compozitor și muzician, colaborând cu nume ca Michael Jackson, Troop, Karyn White sau Black Uhuru (pentru un album nominalizat la Grammy), Harmon s-a întors la rădăcinile sale muzicale și a ales drumul bluesului.
Lansarea albumului Live at Babe & Ricky’s Inn (2003), urmată de e Blues According to Zacariah, i-a adus premiul pentru Cel mai bun debut la Blues Music Awards în 2006. Iar în 2022, albumul As Long As I Got My Guitar a fost desemnat Cel mai bun album soul blues al anului.
Pe scenă, Zac Harmon este magnetic. Fie că a cântat pentru trupele americane în Irak și Kuwait, fie în locuri spectaculoase precum poalele Piramidelor din Egipt, show-urile sale se remarcă prin emoție, virtuozitate și autenticitate. Sound-ul său combină cu naturalețe blues-ul clasic cu soul, funk, gospel și reggae, într-un amestec inconfundabil care electrizează publicul.
România
Zac Harmon vine pentru prima dată în România și promite la Brașov un concert memorabil, un adevărat tur de forță muzicală.
în
David Ronaldo & The Dice
Southern rock cu spirit european
Duminică, 17 august, publicul din Piața Sf. Ioan va face cunoștință cu un sound rar întâlnit pe scenele din România: southern rock autentic made in Belgium. Trupa David Ronaldo & The Dice vine pentru prima dată la Brașov Jazz & Blues Festival și promite un concert plin de vibrație, groove și atitudine.
Formația este construită în jurul carismaticului David Ronaldo, muzician belgian cu origini artistice profunde – face parte din renumita familie Circus Ronaldo, alături de care a susținut spectacole pe scene din întreaga lume.
Fondată în 2019, trupa a lansat deja patru albume de studio și un album live, toate sub eticheta Fandango Music. Muzica lor este puternic ancorată în tradiția Southern rootsrock, iar vocea răgușită și recognoscibilă a lui David a devenit semnătura sonoră a formației.
Compozițiile variază de la blues dens și melancolic la piese funky și ritmate, în care duo-ul de chitariști Verbinnen–Lekenne oferă un dialog instrumental plin de nerv, susținut impecabil de secțiunea ritmică formată din Hans și Ilse. Totul este completat de sunetul bogat al orgii Hammond, care adaugă profunzime și consistență întregului set.
Prezenți frecvent pe scenele din Belgia și la festivaluri internaționale, David Ronaldo & The Dice au atras atenția prin energia live și stilul lor coerent, cu accente Americana și roots-rock. La Brașov, ei aduc un vibe sudist, filtrat prin sensibilitatea rock europeană – o combinație ce promite să încânte.
Sari Schorr
Vocea care aprinde ultima seară de festival
Duminică, 17 august, în închiderea oficială a celei de-a XIII-a ediții Brașov Jazz & Blues Festival, pe scena din Piața Sf. Ioan urcă o prezență vocală de excepție: Sari Schorr, artista din New York cu una dintre cele mai impresionante voci ale bluesrockului contemporan.
Cu un timbru puternic, răscolitor și o prezență scenică magnetică, Sari Schorr și-a croit drum pe scena internațională colaborând, de-a lungul timpului, cu Eric Burdon, Carly Simon, Taj Mahal, Warren Haynes sau Keb’ Mo’. Inițial, a activat ca backing vocalist pentru Joe Louis Walker și Popa Chubby, dar traiectoria ei s-a schimbat radical odată cu întâlnirea providențială cu Mike Vernon – legendarul producător britanic (Eric Clapton, John Mayall, David Bowie), care a revenit din retragere pentru a-i produce albumul de debut, A Force of Nature (2016).
Cu un repertoriu propriu în mare parte, Sari a devenit în scurt timp un nume de referință în blues-ul urban modern, comparată frecvent de fani și critici cu Janis Joplin sau Tina Turner, datorită intensității emoționale și forței vocale remarcabile.
În 2020, albumul Live in Europe a reconfirmat energia sa electrizantă în concert, iar LP-ul Never Say Never (2018) a întărit poziția sa ca una dintre cele mai relevante voci ale blues-rockului american actual.
Brașovul o primește în premieră, întrun concert care promite nu doar o demonstrație vocală spectaculoasă, ci și o închidere memorabilă de festival.
un concert care promite nu doar o spectaculoasă, ci de
Restaurante din grupul Sergiana
Restaurant Sergiana
Str. Mureșenilor nr. 28
Bucătărie ardelenească. Jumări din partea casei.
Tel. rezervări: 0723.294.923
Ceasu' Rău
Str. Iuliu Maniu nr. 56
Bucătărie românească.
Tel. rezervări: 0723.297.993
Casa Tudor
Str. Avram Iancu nr. 58
Bucătărie românească și internațională.
Tel. rezervări: 0728.830.340
Stâna Turistică Sergiana Drumul de Poiană
Str. Păstorului, nr. 5, Poiana Brașov Specific românesc.
Nu-i loc mai bun decât o poiană
pentru așezat o stână. Iară dacă poiana-i Poiana Brașov, stâna nu poate fi alta decât Stâna Turistică, loc de ospețe și plăcut popas, căci de-acum, Sergiana vă poftește aci la masă. În toată zîua!
Tel. rezervări: 0726.366.147
Sub Cetate Sergiana
Strada Cetății nr. 34, Râșnov Specific românesc. Preparate gustoase la ceaun, la grătar sau la cuptor.
Tel. rezervări: 0721.200.017
Kronburger by Sergiana Food Court AFI Brașov etajul 1 sau la intrarea în food court-ul de la Coresi Shopping Resort (afară). Burgeri gustoși din vită Angus, porc sau pui, brânză halloumi, veggie.
Încearcă specialitățile restaurantelor Sergiana și la mall, în Coresi Shopping Resort și AFI Brașov (zona food court).
Restaurant Sergiana
Ceasu' Rău
Casa Tudor
Mall & Cinema
Coresi Shopping Resort, Strada Zaharia Stancu 1
Cinema One Laserplex
Strada Zaharia Stancu 1
Cinema City AFI, Bulevardul 15 Noiembrie 78
Cafenele
Cafeteca Patria, Bulevardul 15 Noiembrie 33
Céline Café, Strada Crișana 6
CH9 Specialty Coffee, Curtea Honterus 9
contrast.hub, Strada Nicolae Bălcescu 10
Gloria Jean’s Coffees, AFI Brașov, B-dul 15 Noiembrie 78
Shake Coffee, Strada Sfântul Ioan 30
Shakespeare Coffee & Poetry
Strada Grigoraș Dinicu 1
Baruri, pub-uri
Aftăr Hours, Bloc C2, Str. Mihail Kogălniceanu 13
Aftăr Stube, Strada Alecu Russo 4
Bodegá Wine & Tapas, Strada Apollonia Hirscher 9
Kayus Lounge, Șirul Livezii 2a
O’Peter’s Irish Pub Brasov, Strada Republicii 19
Tâmplărie, Strada Grigoraș Dinicu 2
Restaurante
Albert Social Bistro, Strada Republicii 38
Artegianale, Strada Lucian Blaga 13
Artegianale, Strada Mureșenilor 27
Bella Musica, Piața Sfatului 19
Bistro de l’Arte, Piața George Enescu 11Bis
Brasserie Luther, Piața Sfatului 10
Cartofiserie AFI, Bulevardul 15 Noiembrie 78
Casa Hirscher, Strada Apollonia Hirscher 5
Casa Tudor, Strada Avram Iancu 58
Ceasu’ Rău, Strada Iuliu Maniu 56
Cucinino Pasta & Pizza Bar, Strada Diaconu Coresi 6
Dei Frati, Piața George Enescu 16
Haplea D’ale Gurii Magnolia, Strada Crișului 18
Haplea D’ale Gurii
Cartier Coresi, Str. Zaharia Stancu 6E
Haplea D’ale Gurii Weiss, Strada Michael Weiss 23
Haplea D’ale Gurii
Strada Iuliu Maniu 68
KronBurger, Strada Iuliu Maniu 43
Le Petit Bistro, Strada Gheorghe Barițiu 12
Millenium Pub & Cafe, Strada Negoiu 14
Mori Di Sicilia, Strada Michael Weiss 14
Next Door, Piața George Enescu 11 bis
Pilvax, Strada Michael Weiss 16
Pizza Delicio, Strada Transilvaniei 21
Pizza Hot, Strada Prahova 25
Sara Gourmet Bistro & Băcănie, Strada Mihai Viteazul 6
