Zile și Nopți Sibiu | 1-15 iunie 2025

Salut, Sibiu

Răzvan SĂDEAN, redactor

Mulțumesc!

Inspirat de tema ediției din acest an a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, m-am gândit că poate n-ar fi rău să spunem mai des - și uneori cu voce tare - „Mulțumesc”.

Și pentru că tocmai s-au încheiat cele mai lungi alegeri prezidențiale din istoria României - căci, din noiembrie anul trecut și până în 18 mai anul curent, ne-am speriat, ne-am tot frământat, ne-am descurajat și, în cele din urmă, ne-am minunat - cred că aș spune un „Mulțumesc” sincer, repetat de 6.168.642 de ori. Fiecăruia. Tuturor celor care au făcut posibil ca țara asta să nu cadă pradă minciunii, urii și marketingului prost făcut, ci să rămână de partea celor care mai cred în - și aici mă gândesc la temele care au inspirat de-a lungul anilor FITS - Prietenie, Miracol, Frumusețe, Pasiune, Comunități, Împreună.

„Mulțumesc” și celorlalți 5.339.053 de votanți, pentru că ne-au arătat cât de fragil este tot ceea ce am construit până acum. Și că, dacă vrem să păstrăm aceste realizări, trebuie să le apărăm zi de zi, cu luciditate, curaj și implicare. Nu este un „Mulțumesc” ironic, ci unul care doare, pentru că ne reamintește că, în continuare, a fi diferit înseamnă adesea ură și diviziune, când ar trebui să însemne diversitate

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 09 (512) | 01 - 15 iunie

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu  /zilesinoptiSibiu  zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

și forță colectivă. Un „Mulțumesc” rostit cu ochii larg deschiși, nu din resemnare, ci din convingerea că doar privind adevărul incomod în față putem merge mai departe.

Într-o lume obosită de adevăruri și flămândă după senzațional și irațional, cultura rămâne una dintre puținele forme de libertate pe care nu le putem negocia. Cultura nu strigă, nu pretinde, nu arată cu degetul, dar expune - cu delicatețe sau cu forță - tot ceea ce am prefera, uneori, să ascundem: fricile, ipocriziile, singurătățile, dar și visurile, miracolul întâlnirii, puterea de a ierta, de a merge mai departe. Și în puține orașe din țară, cultura este un brand de oraș, așa cum este în Sibiu. Orașul care nu și-a abandonat niciodată vocația culturală - nici în vremuri tulburi, nici în ani „slabi” economic sau politic. Orașul în care cultura nu e ceva decorativ, ci o coloană vertebrală. A identității. A comunității.

Așa că, în iunie, când începe din nou sezonul festivalurilor, poate e momentul să ne oprim puțin și să apreciem cu adevărat ce înseamnă să trăiești într-un oraș care respiră prin cultură. Să nu luăm nimic de-a gata. Să exersăm, împreună, acest simplu, dar puternic: „Mulțumesc”.

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

SALUT SIBIU

Mulțumesc!

VIAȚA ORAȘULUI

Lacul lui Binder

SIBIENI CELEBRII

Lucian Blaga

CHESTIONAR DE #Sibiu

Anca Culachi-Rosu POIN

HIGHLIGHTS

OPINII

K-pop + artiști internaționali = o rețeă muzicală de

EDIȚIE SPECIALĂ „Venus and Mars”

STORiEs

Slănini, vă ordon să treceți Dunărea!

european

din când în când

Ce nu vindecă whisky-ul, n-are leac

FĂRĂPROGRAMARE!

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

Viața orașului...

Vara debutează în forță la Sibiu, iar în primul weekend al sezonului avem evenimente atât în Piața Mare, cât și în Piața Mică: muzică live, food truck-uri și zone de relaxare, la Sunbreak Festival, și produse bio și artizanale la Lavanda Fest. Pe strada Turnului revin petrecerile în aer liber, cu muzică, preparate și băuturi savuroase. La Filarmonică ne bucurăm de un recital de excepție la două piane, susținut de un duo adulat pe scenele internaționale. Mai multe recomandări pentru perioada 1-15 iunie, pe zilesinopti.ro/sibiu.

SunBReAK FeSTiVAL

Sunbreak Festival transformă Piața Mare din Sibiu, între 5 și 8 iunie, într-un adevărat spectacol urban. Cu artiști de top precum INNA, Paraziții, Andi Moisescu (DJ set) și Phoenix alături de Orchestra Simfonică dirijată de Remus Grama, festivalul promite patru zile de muzică live și atmosferă electrizantă pe scena principală. La Focus Stage, artiști precum K-LU, Bully, Soceron, Cipi Hampu, FunkyDrop, Calibro 45, Los Vagabondos, Alex Zara, Laztech, Iustee, Mladin, Gadjo și Manuavor aduc un val de energie alternativă, cu ritmuri electro, funk și hip-hop. Publicul se va bucura de artă stradală și performance-uri inedite marca Young Till Death și PulsaR Sibiu, food truck-uri savuroase și o zonă dedicată copiilor. Intrarea este liberă, iar vibe-ul e garantat. Vara începe, cu adevărat, la Sunbreak Festival, în inima orașului!

Piața Mică se umple de culoare și parfum de lavandă între 6 și 9 iunie, într-un festival dedicat produselor creative și micilor producători români. Peste 50 de branduri aduc delicatese culinare, cosmetice naturale, decorațiuni și colțuri foto, într-o atmosferă relaxată: intrarea e liberă.

P eTReCeRe

Strada Turnului prinde viață din nou pe 13 și 14 iunie, cu muzică, dans și preparate delicioase în aer liber. Ovidu și Doru dau startul petrecerii vineri, ora 18:00, iar sâmbătă Iulia aduce energia Nipple Tropicana - pentru două seri cu vibe-uri pozitive și distracție garantată.

Pe 7 iunie, de la ora 19:00, Filarmonica sibiană va găzdui un recital excepțional la două piane, susținut de surorile Katia și Marielle Labèque. Celebre pentru sincronizarea impecabilă și legătura artistică profundă, cele două pianiste vor interpreta lucrări de Claude Debussy, Franz Schubert, Maurice Ravel și Leonard Bernstein. Publicul sibian are ocazia de a trăi o experiență sonoră de excepție, în compania unor artiste care comunică între ele, dar și cu sala într-un limbaj muzical unic.

LAVAnDA FeST

ReCiTAL LA DOuĂ P iAne

Ce ne place și ce nu ne place la

Lacul lui Binder

După remodernizare, Lacul lui Binder a devenit un loc popular pentru petrecerea timpului liber în Sibiu. Fiind deschis doar în sezonul cald, oferă un spațiu perfect pentru relaxare și distracție în aer liber. Cu plajă, nisip, șezlonguri, zonă de îmbăiere, dar și locuri de joacă pentru copii și adulți, lacul este alegerea ideală pentru o zi de relaxare alături de familie sau prieteni. Iată câteva plusuri și minusuri.

Ne place

 Ne place că această zonă plină de potențial a fost transformată într-un loc curat, modern și bine îngrijit, cu dotări actuale: plajă cu nisip fin, șezlonguri și spații ideale pentru relaxare, la câteva minute de centrul orașului.

 Ne place că există opțiuni pentru toată familia: un loc de joacă pentru copii, terenuri de volei, locuri de joacă gonflabile pe apă, sporturi nautice - wakeboarding, schi nautic, stand up paddle boarding şi canoe.

 Ne place că zona de îmbăiere e separată de cea destinată sporturilor nautice, există salvamari, pontoane de siguranță și un sistem de supraveghere video. Apa e analizată constant pentru a garanta o calitate ridicată.

 Ne place că s-au prevăzut facilități pentru toți vizitatorii: rampe pentru persoanele cu dizabilități, grupuri sanitare adaptate și cișmele cu apă potabilă, care contribuie la un spațiu accesibil și bine echipat.

Nu ne place

 Nu ne place că nu sunt terase sau puncte de alimentație, ceea ce face dificilă petrecerea unei întregi zile în complex, iar odată intrați, vizitatorii nu pot ieși pentru a-și cumpăra alimente sau băuturi din afara zonei.

 Nu ne place că spațiul de pe plajă e destul de limitat, mai ales în zilele aglomerate. În plus, șezlongurile sunt amplasate foarte aproape unele de altele, ceea ce duce la o lipsă de intimitate pentru vizitatori.

 Nu ne place că tarifele pentru activitățile opționale, cum ar fi închirierea echipamentelor pentru sporturi nautice sau accesul la locul de joacă gonflabil, sunt destul de mari, iar asta face ca mulți vizitatori să le evite.

 Nu ne place că nu sunt suficiente zone de umbră sau locuri unde vizitatorii se pot adăposti de soare, ceea ce face experiența mai puțin confortabilă în zilele caniculare. În vârful sezonului, devine dificil de frecventat.

BIGSTER

Lucian Blaga

ecourile „corolei de minuni a lumii” la Sibiu

Acum 130 de ani, în luna mai, Lucian Blaga se năștea în Lancrăm, lângă Sebeș, localitate care, pe atunci, făcea parte din comitatul Sibiu.

Poet, eseist, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat, Blaga este considerat unul dintre cei mai importanți autori români, al cărui motto a fost: „Câteodată, datoria noastră în fața unui adevărat mister nu este să-l lămurim, ci să-l adâncim așa de mult, încât să-l prefacem într-un mister și mai mare.” Această viziune se regăsește și în cele mai celebre versurile ale sale: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / și nu ucid / cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc

/ în calea mea / în flori, în ochi, pe buze ori morminte.”

Legăturile sale cu Sibiul încep în 1914, când se înscrie la Facultatea de Teologie din oraș, pe care o va absolvi în 1917. În 1919, la Sibiu, publică volumul de versuri „Poemele luminii” (reeditat în același an la Editura Cartea Românească din București), alături de culegerea

de aforisme „Pietre pentru templul meu”, lucrări fundamentale ale operei sale.

Reîntors la Sibiu în 1940, din cauza contextului politic și a mutării Universității de la Cluj la Sibiu, unde Blaga era profesor de filosofia culturii, are o contribuție decisivă la formarea tinerelor talente din Cercul literar de la Sibiu. Tot în 1943, începe redactarea revistei „Saeculum”, dedicată artelor, filozofiei, științei și religiei, care va ajunge la opt numere între 1943 și 1944, înainte de a intra într-o pauză istorică. În 1995, revista a fost reluată de Universitatea din Sibiu, care, în același an, a primit aprobarea oficială de a-și schimba numele în Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, în semn de omagiu față de legăturile sale cu orașul și impactul său asupra culturii românești.

iulie

 19:00

 Sala Mare TNRS

 50/ 30 /10 lei

Puține locuri din lume reușesc să adune, an de an, atâta pasiune, talent și dăruire precum Sibiul, în timpul Festivalului Internațional de Teatru, care revine cu a 32-a ediție în perioada 2029 iunie. FITS a devenit un punct de întâlnire esențial pentru artiști și spectatori din toate colțurile lumii. Aici se nasc colaborări, se creează legături durabile și prind viață proiecte care depășesc granițele festivalului. În interviul de față, Constantin Chiriac, președintele FITS, vorbește despre forța recunoștinței, despre efortul de a menține accesibil festivalul pentru cât mai mulți spectatori și despre miracolul care, timp de zece zile, transformă orașul într-o scenă vie, imensă.

Constantin Chiriac

„Sunt creatori care așteaptă la rând ca să monteze la FITS și TNRS”

Dacă, pe o scenă de teatru, ați putea aduce alături toți oamenii cărora le-ați spune „Mulțumesc”, tema ediției, pentru ceea ce este FITS astăzi – cum ar arăta această „distribuție”? Ne-ar trebui, probabil, o scenă uriașă, așa cum este scena vieții, în care, deasupra, este Dumnezeu împreună cu toți cei care au plecat și de acolo, de Sus, ne veghează. Aici, jos, este scena Sibiului cu câteva zeci și zeci de scene pe care se află toți actanții care doresc să facă parte din acest Miracol! Peste o scenă uriașă, cuprinzătoare, cu toți artiștii acestei lumi și cu multitudinea publicului de pretutindeni văzut și nevăzut. Probabil că ar fi și soarele și luna, toți cei care ne protejează și, dincolo de toate, gândul bun și frumos.

Fără a ne îndepărta de tema ediției, „Mulțumesc”, menținerea prețului biletelor neschimbat pare

să fie mai mult decât un gest simbolic – un angajament real față de comunitatea locală și publicul fidel al festivalului. De ce considerați esențial să păstrați accesul la FITS cât mai accesibil pentru toată lumea?

Este un gest pentru care m-am luptat, mă lupt și mă voi lupta! Mă gândesc la tinerii, la intelectualii, la seniorii care își doresc să poată să intre la un spectacol într-o biserică, la un spectacol de dans, de teatru, de operă, de muzică. Pentru că mă pun eu, copil fiind, în postura de a râvni să intru într-o sală de teatru, neavând bilet.

FITS este, de mai bine de trei decenii, un spațiu rar în care culturi din toate colțurile lumii se întâlnesc. Într-o lume tot mai fragmentată, tensionată, cât de important credeți că devine un astfel de festival – nu doar ca eveniment cultural, ci și ca exercițiu de cunoaștere, solidaritate și empatie?

Ce poate fi mai frumos pe lume decât să poți să aduci zâmbetul, emoția și bucuria de a fi părtaș într-un act de creație?! Ce poate fi mai frumos decât să vezi cum oamenii zâmbesc, se lasă pătrunși de frumusețe, aleargă să ajungă la următoarele spectacole, sunt civilizați, solidari și, în același timp, vor să cunoască miracolul, să respecte valorile și să se simtă bine?!

După 31 de ediții încheiate, FITS s-a impus ca festivalul de cea mai mare magnitudine dedicat artelor spectacolului din România și ca un pol cultural de referință pe plan internațional. Odată atins acest nivel, spre ce noi obiective vă îndreptați atenția? În ce direcții mai vedeți potențial de creștere, perfecționare sau reinventare?

An de an veți avea multe surprize! Iată, acum facem cu o legendă a teatrului japonez, Kuranosuke Sasaki, o coproducție cu Tokyo Metropolitan Theatre, „Iona”, de Marin Sorescu, regia Silviu Purcărete, care va fi prezentată întrun turneu internațional. Acest proiect va naște alt proiect. Avem oferte să ducem „Faust” la Paris, la Varșovia, la New York, la Tokyo. Astea sunt obiective. Avem propuneri de coproducții, vin la Sibiu personalitățile care au primit o stea pe Aleea

celebrităților, de la Luk Perceval, la Éric-Emmanuel Schmitt, care vor să monteze la Sibiu. Este o veritabilă concurență. Ce important e să poți să ai o „coadă” civilizată ca la vot, așteptând să monteze la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, la Teatrul Național „Radu Stanca”, aici la Sibiu! Putem să vedem că marile valori ale lumii, nu numai că iubesc și respectă acest loc, dar că sunt cu adevărat atrase și că le este bine aici să facă împreună cu noi Miracolul.

De-a lungul anilor, FITS a reunit nume esențiale ale teatrului mondial, iar la ultimele ediții, prezența unor adevărate superstaruri din teatru, film și alte domenii artistice a amplificat și mai mult vizibilitatea festivalului și a Sibiului. Ce personalități marcante

sau companii de teatru / dans de renume se regăsesc în programul din acest an și ce surprize pregătiți publicului?

Alături de cele șapte personalități care vor primi o stea pe Aleea Celebrităților din Sibiu, actorul american Bill Murray, actriţa americană Kathleen Turner, scriitorul nigerian Wole Soyinka (laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1986), actorul japonez Kuranosuke Sasaki, coregraful belgian Alain Platel şi dramaturgul şi regizorul francez Alexis Michalik, sunt și alți mari creatori care vin la Sibiu să negociem proiecte viitoare. Vine, de asemenea, Sasha Waltz, care va deschide Festivalul anul viitor. Neil LaBute așteaptă să facem un film împreună. Deschidem o nouă filă a Festivalului cu filme cu actori și regizori de Oscar cu producători care vor să facă filme România, cu critici consacrați care vin la Bursa de Spectacole de la Sibiu să se întâlnească cu noi. Gândim sezoane împreună cu lumea arabă împreună cu parteneri consacrați, precum Théâtre de la Ville Paris sau Kennedy Center. Sunt atât de multe proiecte încât ne rugăm Celui Senin să ne țină vrednici să le putem duce mai departe, împreună cu programele de construcție a infrastructurii de care avem nevoie: noul teatru și Centrul de congrese și mai ales Fabrica de Cultură,

pe care să o aducem la cele mai bune standarde cât mai repede și cât mai eficient.

TNRS nu e doar gazda FITS, ci motorul său viu. Anul acesta, la Sibiu, a avut loc premiera unui spectacol semnat de Timofei Kuliabin, un regizor ale cărui creații au fost aplaudate la ediții anterioare. Ce spun astfel de colaborări despre felul în care FITS creează legături reale, care depășesc granițele festivalului și devin parte din viața artistică a orașului?

Anterior am menționat parteneriatul cu Tokyo Metropolitan Theatre. În același timp cu spectacolul „Iona”, echipa Secției germane pregătește o altă premieră, „Iarna” după Jon Fosse, laureat al Premiului Nobel. O delegație uriașă din Norvegia va fi prezentă la FITS și vor face o vizită ca să ne sprijine cu fonduri norvegiene pentru Fabrica de Cultură. Vrem să ducem „Iarna” lui Jon Fosse la el acasă. Wole Soyinka, laureat al Premiului Nobel, va fi prezent în Festival. În mod cert vom folosi această oportunitate pentru ca în anii viitor să ne putem bucura de creația lui, de ingenuitatea și de zona atât de specială a Africii. Luk Parceval va face un casting. Vor fi multe, multe proiecte importante, spre exemplu parteneriatul cu teatrele naționale ale Turciei, iar directoarea artistică, joacă în „Medeea” la Sibiu. Vom

face un parteneriat cu „O mie și una de nopți” împreună cu domnul Silviu Purcărete.

În acest spirit al colaborărilor internaționale și al formării de punți culturale, Festivalul Universităților de Teatru și Management Cultural aduce, an de an, la Sibiu tineri artiști și viitori profesioniști din domeniul cultural, veniți din întreaga lume. Ce importanță are această platformă în formarea noii generații și în susținerea unui dialog creativ între școlile de teatru și realitățile culturale actuale?

Nimic nu este mai important decât tânăra generație! În Programul de voluntari sunt mii și mii de tineri care aplică pentru a fi parte din Festival. Avem peste 30 de școli și universități din întreaga

lume, care vin la Sibiu cu spectacole atât de speciale în cel mai nou spațiu de joc creat la Sibiu, pe Banatului. Putem, astfel, vedea grija pe care o avem pentru tânăra generație. Când eram student, visam să pot să mă întâlnesc măcar cu mari actori ai României. Iată, tinerii din școala noastră se pot întâlni cu cei mai mari creatori din toată lumea, au șansa să facă ateliere cu ei, se bucură de cei mai mari coregrafi care vin aici la Sibiu. Pot face parte din distribuția spectacolelor TNRS, din programele pe care le dezvoltăm. Platforma Doctorală din cadrul FITS însumează aproape 50 de universități din toată lumea. Nicăieri în lume nu este o dimensiune educațională și de cercetare atât de importantă care să se îmbine cu zona de creație și cu zona de promovare, care înseamnă Bursa de Spectacole. Nu sunt vorbe mari, este cel mai complex festival din lume!

Un aspect care nu poate

fi ignorat și în vederea căruia s-au făcut eforturi tot mai mari o dată cu fiecare ediție este dimensiunea diplomatică a FITS. Cât de importantă este diplomația culturală în arhitectura FITS și în modul în care România se face cunoscută în lume prin cultură?

Anul acesta avem nu mai puțin de 16 parteneriate strategice cu cele mai puternice țări ale lumii: de la Statele Unite, la Marea Britanie, de la China, la Franța, de la Italia, la Japonia, de la Spania, la Polonia, de la Israel, la Germania, de la Austria, Argentina, Mexic, Brazilia și așa mai departe. Când ești căutat cu produsele pe care le ai de cele mai mari festivaluri ale lumii, când cele mai importante structuri de artele spectacolului îți sunt partenere, când proiectele europene, prin toți actanții care ne solicită să intrăm în aceste cooperări, ne bat la ușă, cred că este un gest de mare normalitate pe care ne-l dorim replicat la nivelul educației din România, al economiei, al politicului și la

nivelul oricărei structuri. Să fie această țară în proiecte pe picior de egalitate cu cele mai mari țări ale lumii.

Pentru cititorii acestui interviu – fie că sunt spectatori fideli ai FITS, fie că descoperă festivalul pentru prima dată –ce mesaj ați dori să le transmiteți? De ce merită să vină la Sibiu în acest an și ce le-ați spune despre atmosfera pe care o vor găsi aici?

Că tot timpul ne gândim la ei. De fiecare dată, fiecare om care ajunge la FITS este o personalitate pe care o respectăm și pentru care gândim unicitatea fiecărui spectacol. De aceea dăruim mai multe spectacole fără bilet decât cele plătite. Că au parte în locurile de cult, unde fiecare om se poate întâlni cu Domnul prin rugăciune, de un spectacol care să însemne o prelungire a frumoasei

întâlniri cu smerenia. Că avem în toate piețele publice asemenea spectacole, că toți cei care nu pot să ajungă la FITS pot urmări spectacolele online, pe sume modice, toate spectacolele pe care le transmitem online, dar și la abonamentele care sunt pe parcursul întregului an. Că tot timpul ne gândim cum să aducem spectacole cât mai diverse, cât mai valoroase și care să-i surprindă, să-i bucure și să le facă viața mai bună.

A fi sau a nu fi… timid

Circ contemporan Cirquencia

Franța, Regatul Unit, Spania, SUA, Israel, Germania

Regizat de: Guillaume Bellet

"DON'T BE SHY" explorează profunzimea conexiunilor umane și efectele excluderii asupra identității noastre.

Ce înseamnă să aparții? Cât de departe ai merge pentru a fi acceptat?

Prin această tragedie comică, publicul trăiește

contrastul dintre apropiere și singurătate, reflectat în dinamica unui grup unit și a celui lăsat în afară. Îndepărtându-ne de spectacolele convenționale cu foc, reinventăm acest element într-o formă inovatoare, integrându-l într-un spectacol de circ contemporan cu un impact profund.

foto © Yan Lavie

Infernul lui Dante

Teatru

Elementz Art

Italia

Regie și coregrafie: Alessandro Rossi și Davide Giavazzi

Faimoasa operă a lui Dante Alighieri, “Divina Commedia”, este interpretată pentru prima dată întrun stil modern de teatru de stradă de către compania

Elementz Art.

Această călătorie fascinantă și profundă aduce la viață iadul lui Dante și explorează sufletul uman—

temerile și emoțiile sale. Este un drum pe care fiecare își poate găsi răspunsurile și descoperi fragmente din propria istorie.

Lăsați-vă fermecați de seducția acestei opere fantastice și onirice, prezentată în premieră mondială la FITS 2025!

Spirala vieții

Dans aerian

Transe Express

Franța

Regia: Rémi Allaigre, Eleonore Guillemaud și Matthieu Neumann

Transe Express prezintă cea mai mare structură pe care au creat-o vreodată: o sculptură suspendată la 40 de metri, simbolizând esența vieții. Spectacolul îmbină acrobații, dans aerian și circ într-o coregrafie

verticală spectaculoasă, acompaniată de o coloană sonoră originală inspirată din operă, muzică electronică și hip-hop, voci live și percuție cu influențe atât tradiționale, cât și moderne.

Evanescent By Day / Evanescent

By Night

Instalație

Atelier Sisu

Australia, Peru

Realizat de: Atelier Sisu

Evanescent este o instalație temporară imersivă, luminosă și sonoră, care își propune să capteze conceptul de efemeritate și tranzitivitate într-o formă vizuală: bula.

Imitând calitatea eterică și magia bulelor,

Evanescent, al companiei Atelier Sisu, face apel la spiritul nostru universal ludic și la mirarea copilărească. Lucrarea încurajează publicul să considere lumea din jurul său ca un spațiu al tranzitivității și fragilității, precum cel al unei bule.

Legende povestite la înălțime

Teatru Stardust

Italia

Coregrafie: Marta Plozzer

Figuri mitice - Zeus, Medusa, Eros, Atena, Nemesis - se înalță din nou, puternice și nemuritoare, în tărâmul divin al Olimpului. Înconjurate de muze și titani, aceste ființe, jumătate umane și jumătate divine, se mișcă fără efort între realitate și mit.

Prin intermediul elementelor de aer și apă, ele își dezvăluie frumusețea, grația și prezența eternă întrun spectacol care estompează granița dintre terestru și celest.

Sub semnul dragonului

Teatru

eliXir Compagnie

Franța

Regie și coregrafie: Sylvain Gauthier

Compania eliXir împrumută din mitologie unul dintre cele mai puternice simboluri ale sale, Dragonul. Vitalitatea acestei creaturi legendare este prezentată într-un spectacol ritmat, cu coregrafii incendiare și măiestrie acrobatică. Fiind un spectacol de lumini, originalitatea scenografiei constă în utilizarea fibrei optice.

Costumele și accesoriile sunt rezultatul unei lungi cercetări realizate în colaborare cu Vulcania Park. Această creație oferă o gamă variată de efecte vizuale, fum, gheizere, jeturi de flăcări, desene de foc și jonglerii pirotehnice ce creează o simfonie explozivă.

foto

© Emilie Montarlot

Altarele păcii

Teatru

Xarxa Teatre

Spania

Regie: Leandre Ll. Escamilla & Manuel V. Vilanova

"ARA PACIS" este un spectacol grandios de teatru de stradă, ce poartă un mesaj puternic despre pace. Titlul evocă vechile altare romane de război, construite pentru a-i liniști pe zei în speranța de a asigura o pace de lungă durată - altare care, în timp, au fost reduse la cenușă de noi conflicte și credințe

schimbătoare.

Această contradicție eternă definește umanitatea: pacea ca aspirație, violența ca soluție recurentă. Prin imagini impresionante și teatru, „ARA PACIS” invită la reflecție asupra acestui echilibru delicat între război și armonie.

bAlllAd

Teatru

Compagnie bAlllAd

Franța

Regia și coregrafia: Bertrand Devendeville

bAlllAd este un spectacol neobișnuit, unde publicul devine parte din aventură, purtat de sunet și imaginație! Echipat cu căști, fiecare spectator pornește într-o călătorie magică, ghidată de Bertrand, maestrul sunetului, care transformă

spațiul din jur într-o scenă invizibilă. Fără zgomot la exterior, dar cu un adevărat festival auditiv în urechi, această experiență interactivă reinventează modul în care putem trăi un spectacol!

foto © Phil Mondon

Începând de astăzi Muzeul Național Brukenthal a lansat platforma brukenthalonline.ro. Acest site nou este un catalog online al pieselor din colecția Muzeului. Catalogul online este realizat printr-o grafică modernă și ușoară, având și un motor de căutare. Câteva sute de piese din fiecare colecție sunt încărcate în acest catalog urmând ca într-o manieră constantă catalogul să actualizat, revizuit și extins periodic. Catalogul online al Muzeului Național Brukenthal prezintă informații esențiale referitoare la operele de artă expuse de-a lungul itinerariului de vizitare, precum și a pieselor aflate în depozite. Acesta face parte din cel mai amplu proiect de digitalizare a unui muzeu din România.

Conceput și propus imediat după preluarea mandatului de manager în anul 2022, amplul proiectul a constat în realizarea unui nou site, a unui nou logo și campanie de imagine, o activitate mai intense pe platformele online

cu prezentarea pieselor, un podcast de discuții despre istoria instituției și descrierea colecției și realizarea catalogului online.

Brukunthal online este o platformă care dorește să își promoveze colecția. Este în prim pas!

Selecția reflectă amploarea și diversitatea colecțiilor Muzeului Național Brukenthal care deține în prezent una din cele mai vaste colecții muzeale din Europa cu peste 1.6 milioane de piese.

Contează Muzeele! Da, din fericire pentru angajați și publicul vizitator pentru cei care ne conduc mai puțin. După momentul ianuarie 2025 - furtul jafului din Olanda am auzit doar declarații privind protejarea patrimoniului. S-a făcut până acum ceva? Nimic. Declarații politice si atât.

Bucurați-vă până atunci de explorarea colecției Muzeului Național Brukenthal - de la unele dintre cele mai vechi obiecte create de omenire la lucrări ale artiștilor contemporani.

Mulțumesc colegilor implicați în procesul de digitalizare!

prezintă

Regina Maria la Brukenthal

Muzeul Naţional Brukenthal

Piaţa Mare nr. 4

9 mai – 6 iulie 2025

Vernisaj: 9 mai, 14:00

Carte poștală: Principesa Maria a României în balconul Castelului Pelişor Muzeul Naţional Cotroceni Cotroceni National Museum

Sibiul este în europa. Și acolo-i locul lui

Încă ne pansăm rănile după o campanie electorală

care ne-a lăsat fără vlagă. În România anului 2025, "războiul" proeuropeni vs. eurosceptici se poartă fără mănuși. Proeuropenii văd partea plină a paharuluiapartenența la o familie care ne aduce nu doar bunăstare, ci și stabilitate și securitate. Ceilalți visează la o țară care să nu mai depindă de nimeni și care să nu mai fie o "colonie" condusă de străini. În 1990, când România era - cum ar spune "suveraniștii" - pe propriile picioare, un sibian câștiga, în medie, echivalentul a ce ar fi astăzi 35 de euro. Cu o rată anuală a inflației de trei cifre, cu un vârf de 256,1 la sută în 1993, salariul se "topea" cât ai zice "RoExit". În 2000, leafa medie netă era dublă: 70 de euro. Cam cât o cină la un restaurant bun. Aderarea României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, a găsit un Sibiu ponosit, plictisit, cu perspective modeste. "Orașul pensionarilor". În mai

puțin de două decenii, bătrânul Hermannstadt și-a regăsit pofta de viață și s-a transformat dintr-un oraș industrial cu infrastructură precară într-un pol regional atractiv pentru investitori, turiști și profesioniști.

De la 300 de euro, cât era salariul mediu net în Sibiu, în 2007, un sibian câștigă astăzi în jur de 1.100 de euro. De două ori mai mult decât un locuitor al Belgradului.

Nu-i totul roz: orașul are încă o problemă cu infrastructura rutieră, se construiește, de multe ori, prost și haotic, angajații calificați tot nu sunt destui pentru a acoperi nevoile angajatorilor. Totuși, are resurse să-și continue dezvoltarea prin investiții în educație, digitalizare și inovație. Sibiul de azi are toate premisele să-și continue povestea de succes. Să mergem tot înainte, că înainte era mai bine. Oare?

FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI

după Ion Creangă

sâmbătă, 14 iunie, ora 11:00

duminică, 15 iunie, ora 11:00

+5 60 MIN

Asistent regie: Annarita De Michele | Costume: Maria Pascale | Video: Leandro Summo Sâmbătă, 7 iunie, orele 11:00 & 18:00

Duminică, 8 iunie, ora 11:00

Compania La luna nel letto

În coproducție cu Teatri di Bari și Cooperativa Crest Cu sprijinul Școlii de dans Artinscena

Scufița Roșie

Dramaturgie, regie, scenografie și lumini: Michelangelo Campanale Coregrafie: Vito Cassano

Cu dansatorii Companiei EleinaD

Claudia Cavalli • Erica Di Carlo • Francesco Lacatena • Marco Curci • Roberto Vitelli

Flori pe Scări: festivalul comunității Orașului de Jos

În perioada 7-9 iunie, Piața Aurarilor

din Sibiu devine din nou o oază urbană de relaxare și culoare, prin evenimentul Flori pe Scări - festivalul comunității Orașului de Jos. Mai mult decât un simplu eveniment, Flori pe Scări este un manifest pentru o comunitate vie, implicată și înfloritoare. Timp de trei zile, acest colț de oraș se va metamorfoza într-o grădină urbană vibrantă, cu expoziții florale spectaculoase coordonate de Ioana Nechifor, plante decorative, demonstrații florale live, ateliere dedicate atât publicului larg, cât și profesioniștilor, standuri cu flori, produse artizanale, pictură, tururi ghidate cu istoricul Răzvan Pop și un tur interactiv de descoperire a Sibiului alături de Nicoleta Ocneriu, destinat atât copiilor, cât și adulților. Evenimentul

include, de asemenea, activități caritabile, treasure hunts, discuții cu specialiști, ateliere pentru copii și adulți, picnicuri urbane și muzică live cu Mădălina Foficaș.

Flori pe Scări este o pledoarie pentru redescoperirea Orașului de Jos, o zonă istorică a Sibiului care renaște prin implicarea comunității, a antreprenorilor locali, artiștilor, artizanilor și floriștilor. Scopul festivalului este de a readuce în prim-plan potențialul Pieței Aurarilor, propunând-o ca spațiu estetic și recreativ pentru familii, localnici și vizitatori. Este un apel la implicare, la transformarea unui spațiu urban odinioară uitat, dar readus la viață prin energie creativă și colaborare. Organizatorii îi invită pe sibieni și turiști să redescopere farmecul unui Sibiu mai puțin cunoscut, dar plin de viață, creativitate și inițiativă locală.

Festivalul are loc zilnic între orele 10:00 și 22:00. Cei care aleg să participe vor experimenta nu doar frumusețea florilor și decorurilor, ci și o atmosferă comunitară autentică, care promovează schimbarea mentalităților, emoțiilor și trăirilor. Piața Aurarilor așteaptă din nou pașii, râsetele și curiozitatea celor care vor să-i descopere povestea. Mai multe informații despre program puteți afla pe facebook. com/floripescaripiataaurarilor.

www.zilesinopti.ro

POP-u P STORi es POP-u P STORi es

Game, Set, Match: Tenis și Popular Culture

După un secol de pasiune, dramă și excelență, 2025 marchează 100 de ani de istorie pe scena sportivă pariziană alături de legendarele terenuri de la Roland Garros. Sinonim cu tenisul pe zgură, povestea turneului începe în anul 1891, odată cu inaugurarea primului Campionat Francez. Destinat la început doar membrilor cluburilor franceze, Max Decugis, eroul epocii, a câștigat trofeul de opt ori, între 1903 și 1914.

Inițial modeste, evenimentele au pus bazele a ceea ce avea să devină una dintre cele mai importante competiții de tenis din lume. În 1897, turneul s-a extins pentru a include și proba de simplu feminin, câștigată de Adine Masson. Pentru că interesul creștea din ce în ce mai mult, în 1925, competiția a fost deschisă și jucătorilor din afara Franței, sub denumirea de French Open.

Totuși, jucătorii francezi au continuat să domine, inaugurând o Epocă de Aur. La feminin, Suzanne Lenglen a câștigat de șase ori, între 1920 și 1926, devenind astfel prima adevărată vedetă a acestui sport, în timp ce, la masculin, Henri Cochet, René Lacoste, Jacques Brugnon și Jean Borotra au câștigat împreună 10 titluri de simplu. Punctul culminant a fost însă Cupa Davis din 1927, care a dus la construirea unui nou stadion dedicat apărării

titlului. Această arenă avea să poarte numele lui Roland Garros, un aviator căzut în luptă în timpul Primului Război Mondial.

După o pauză cauzată de Al Doilea Război Mondial, titlul a început să fie câștigat prima dată de americani, iar apoi de australieni, Rod Laver, Ken Rosewall și Margaret Court dominând peisajul.

Dacă ne raportăm la universul Popular Culture, sportul devine nu doar o formă de divertisment, ci și un fenomen social și cultural care modelează identități, creează simboluri și generează eroi ai timpurilor noastre. Elemente ale narațiunii pot fi vizibile în majoritatea sporturilor. Ne putem orienta către wrestling, unde luptătorii se transformă în personaje de teatru, întruchipând arhetipuri atent construite de cei care orchestrează mitologia din jurul lor, box, unde trecutul și identitatea le sunt prezentate într-o manieră aproape coregrafică, până la cel mai mic detaliu, sau fotbal, când comentatorii amplifică fiecare gest al jucătorilor, creând tensiunea specifică filmelor de acțiune. Același tipar se regăsește și în tenis, ilustrând perfect noțiunea de sports entertainment.

Când tenisul a devenit un sport profesionist, în 1968, turneul a căpătat o importanță uriașă. Björn Borg (șase titluri) și Chris Evert (șapte) au controlat terenul, în timp ce stadionul a trecut printr-o serie de extinderi pentru a ajunge la cele două arene principale: Philippe Chatrier și Suzanne Lenglen. Deși francezii au opus rezistență într-un sport tot mai internațional, spaniolii au început să domine zgura începând cu anii ‘90. Arantxa Sánchez, Sergi Bruguera și Carlos Moyà au pregătit peisajul pentru Matadorul din Manacor, Rafael Nadal, devenit, alături de Roger Federer, un simbol al excelenței și longevității în tenis.

turneul într-un teritoriu aproape intangibil pentru adversari. Spaniolul a adus o nouă dimensiune în percepția publicului asupra sportului, imaginea sa, reprezentativă prin tricoul transpirat, genunchii bandajați și privirea concentrată, fiind folosită pentru a promova ideea succesului care nu vine doar din talent, ci și din efort constant. El a devenit ambasador global pentru branduri precum Tommy Hilfiger, Richard Mille sau Nike, a apărut în documentare, cărți și podcasturi, iar numele îi este frecvent asociat cu excelența, onoarea și sacrificiul.

În cultura populară contemporană, sportivii de succes capătă adesea statutul eroilor care inspiră prin fapte, nu prin puteri magice (așa cum o făceau cei mitologici). Ei sunt narați în aceeași cheie precum personajele de film, cu lupte interioare, reveniri spectaculoase după accidentări, confruntări epice și triumfuri care emoționează generații de privitori.

Supranumit Regele Zgurii, Nadal nu doar că a câștigat titlul de 14 ori, dar a transformat

Alături de Nadal, Federer și Djokovic, nu le putem uita nici pe surorile Williams. Ele au transformat tenisul, considerat cândva elitist, într-un sport iubit de o nouă generație de fani. În filmul biografic King Richard, tatăl lor (jucat de Will Smith) le antrenează pe terenuri publice din Compton, unde petreceau ore în șir exersând. Oamenii au fost atât de mișcați și motivați de povestea lor încât au ajuns să se vadă pe ei înșiși. Venus și Serena au atras atenția nu doar prin servicii puternice și atletism excepțional, ci și prin mărgelele din păr, împletiturile purtate și ținutele pe care alegeau să le îmbrace, punându-și amprenta asupra culturii pop.

Odată cu ascensiunea tenisului la mijlocul secolului al XX-lea, moda a devenit un aspect important al jocului, ajutând publicul să se identifice cu anumiți jucători. René Lacoste și Fred Perry au fost printre primii care au conceput îmbrăcăminte pentru tenis, în timp ce moda feminină a primit cel mai mare impuls de la Ted Tinling, care a rescris normele momentului. În anul 1937, tenisul a fost difuzat pentru prima dată de BBC. Odată cu anii ‘60, Wimbledon a devenit primul turneu urmărit color, introducând o etapă importantă în istoria transmisiunilor sportive. Pe măsură ce tehnologia a evoluat, a crescut și interesul publicului pentru poveștile din spatele meciurilor. Această dimensiune profund umană a sportului a fost surprinsă în numeroase documentare. Un exemplu notabil este Untold: Breaking Point, care explorează lupta jucătorului american Mardy Fish, punând accent pe sănătatea mintală în sportul de performanță, un subiect rar abordat în trecut.

Nu putem uita nici de McEnroe, care oferă o incursiune sinceră în viața legendarului John McEnroe, Strokes of Genius, care explorează una dintre cele mai intense și apreciate rivalități din istoria tenisului, dintre Roger Federer și Rafael

Nadal, Federer: Twelve Final Days, o privire asupra ultimelor 12 zile din cariera sportivului înainte de retragere, sau Nasty, favorit la Premiile Gopo, care ilustrează viața lui Ilie Năstase prin ascensiunea în topul mondial, personalitatea sa controversată și impactul asupra sportului.

În ceea ce privește spațiul cinematografic, filme precum Challengers au contribuit la creșterea interesului pentru tenis și pentru ținutele specifice sportului, create, în pelicula lui Luca Guadagnino, de Jonathan Anderson (director creativ Loewe). Amintim și de Wimbledon (2004), în care Paul Bettany și Kirsten Dunst aduc la viață doi jucători profesioniști într-o poveste desfășurată pe fundalul turneului care dă titlul filmului, Borg vs McEnroe (2017), în care urmărim finala de la Wimbledon din 1980, The Royal Tenenbaums (2001), în regia lui Wes Anderson, unde Richie Tenenbaum rămâne un simbol Popular Culture, sau Strangers on a Train (1951), un clasic marca Hitchcock.

De la marile ecrane până la podiumurile de modă, sportul vorbește despre stil, atitudine și influență. Fenomenul a devenit și mai evident anul acesta, când Jannik Sinner a fost numit ambasador Gucci, alături de Emma Răducanu, reprezentantă a casei Dior, și Carlos Alcaraz, imaginea Louis Vuitton. În ceea ce ne privește pe noi, publicația Zile și Nopți, Simona Halep a fost votată cea mai importantă personalitate sportivă a secolului al XXI-lea.

Într-o eră în care granițele dintre sport și divertisment devin din ce în ce mai fluide, tenisul rămâne o formă de afirmare a identității, un spectacol al forței și un fenomen care îmbină performanța cu puterea poveștilor.

Cei de la Netflix au acest obicei să ia câte un IP arhicunoscut care are deja la bază un fanbase considerabil de mare, să facă propria adaptare și, ulterior, să reușească incredibila performanță să îi enerveze pe toți fanii respectivi, s-o dea în bară într-un stil major și să piardă niște milioane de dolari, asta doar pentru că au vrut ei să facă ceva puțin diferit. Și asta ne aduce la subiectul de azi, Devil May Cry. Unul dintre cele mai bine vândute jocuri video ale companiei Capcom, alături de Resident Evil și Street Fighter, Devil May Cry a debutat în 2001 și de atunci s-a bucurat de un succes uriaș, având multiple sequel-uri, care au devenit din ce în ce mai bune. Cumva, însă, în afară de o mini-serie veche de vreo 15 ani, nimeni nu s-a gândit să facă vreo adaptare a jocului într-un serial sau în vreun film. Până acum.

Când am văzut că Netflix urmează să lanseze o animație de

Devil May Cry

la cei care au făcut Castlevania am fost în aceeași măsură bucuros, dar și sceptic. De regulă, în ultima vreme, bunele intenții ale producătorilor creativi care se ocupă de genul ăsta de proiecte sunt presărate de „căsuțe” care trebuie bifate și, care, din păcate, n-au nicio legătură serialul în sine: diversitate culturală când nu e cazul, casting total greșit, făcut pe alte criterii decât talentul etc. Și, deși părea aproape imposibil, „căsuțele” astea s-au regăsit și în Devil May Cry.

Povestea e foarte simplă și pare că nu prea poți să dai greș cu ea. Dante, personajul principal, este un vânător de monștri, extraordinar de priceput, dar care ar prefera să mănânce pizza și să nu facă nimic. Are o sabie uriașă, două pistoale și face din fiecare misiune o joacă personală. E un personaj în jurul căruia poți lejer să creionezi o poveste, mai ales că oamenii deja sunt obișnuiți cu el, și cât timp nu divaghezi de la source material nu prea ai cum

să dai greș, fanii sunt bucuroși și toată lumea iese bine. Eh, de data asta nu prea.

Să dăm Cezarului ce e al Cezarului, Dante e de departe cea mai bună parte din serial. Au reușit să se apropie foarte mult de varianta lui din jocurile video. Și totul părea că merge bine după primele două episoade. Problema e că Dante nu e singurul personaj principal în propria lui poveste. Nu! Ca sexul frumos să nu se simtă nereprezentat, creatorii s-au gândit că ar trebui să existe și un personaj principal feminin, Lady, care ocupă cam jumătate din screen time-ul serialului, cu o poveste care nu interesează pe nimeni și, în general, e un personaj insuportabil, care le știe pe toate și care mi-a stricat toată bucuria de a mă uita la serial. De ce? Numai ei știu. Per total, serialul nu e rău, dar mi-ar fi plăcut să fie mai mult Dante, atât! O să vină ea ziua când o să facă Netflix ceva și n-o să-l schimbe să-l facă ei mai „bun”?

Hurry Up Tomorrow

The Weeknd își încheie trilogia

muzicală cu un film manifest

Extensia cinematografică a albumului Hurry Up Tomorrow, lansat de artistul The Weeknd la începutul anului 2025, va ajunge în cinematografe pe 16 mai. Regizat de Trey Edward Shults, cunoscut pentru filmele Waves și It Comes at Night, acest Thriller psihologic electrizant spune povestea suprarealistă a unui muzician insomniac, o proiecție ficționalizată a pop-starului The Weeknd, rol pe care îl joacă însuși artistul.

Pe marele ecran, cântărețului

The Weeknd, desemnat „Cel mai popular artist din lume” de Guinness World Records în 2023, i se alătură doi dintre cei mai în vogă tineri actori ai momentului: Jenna Ortega, care a evoluat în ultimii ani de la o prințesă Disney la o regină a producțiilor Horror, și Barry Keoghan, care a cunoscut faima internațională după rolul său remarcabil din Saltburn, dar cu prezențe notabile și în The Killing of a Sacred Deer, al lui Yorgos Lanthimos, sau Bird, cel mai recent film regizat de Andrea Arnold.

devine ghidul său într-o lume în care granițele dintre realitate și vis se estompează.

și albumul, abordează subiecte precum condiția artistului, lupta interioară asociată statutului de superstar, izolarea, dependența de momentele de glorie, dar și efectele negative ale presiunii industriei și ale episoadelor dificile din carieră. Într-un interviu recent, artistul Abel Makkonen Tesfaye, cunoscut publicului sub numele de scenă

Pe scurt, The Weeknd pornește într-o călătorie existențială alături de Anima (Jenna Ortega), o prezență enigmatică și fascinantă, care

Hurry Up Tomorrow este o odisee profund emoțională, construită din imagini puternice și susținută de o coloană sonoră intensă. Pe măsură ce drumul devine tot mai introspectiv, artistul este forțat să-și confrunte propriile temeri, fragilități și dorințe. Un rol esențial în dinamica poveștii îl joacă Lee (Barry Keoghan), managerul muzicianului, un personaj ambiguu care adaugă tensiune și complexitate parcursului protagonistului.

The Weeknd, a sugerat că acest proiect ar putea marca momentul în care se desparte definitiv de acest alter ego muzical, oferind astfel un final simbolic carierei sale sub această identitate muzicală. De altfel, albumul Hurry Up Tomorrow

încheie trilogia muzicală începută cu After Hours, în 2020, și continuată cu Dawn FM, în 2022. Hurry Up

Hurry Up Tomorrow, filmul

Tomorrow este mai mult decât un film sau un album – este o călătorie în universul artistic al unui creator vizionar, care promite să rămână în conștiința publicului, amestecând imagini, sunete și emoții într-un mix memorabil.

Exorcizarea

Al Pacino, în haine de... preot

După 27 de ani de la rolul Diavolului din The Devil’s Advocate, Al Pacino se apropie din nou de genul Horror, dar, de această dată, în haine de preot, în The Ritual / Exorcizarea. Sinopsisul sună promițător: doi prelați, unul cu credința zdruncinată, Joseph Steiger (Dan Stevens), și altul care se confruntă cu un trecut zbuciumat, Theophilus Riesinger (Al Pacino), sunt nevoiți să colaboreze pentru a salva o tânără posedată, într-o serie de exorcizări ce par imposibil de dus la capăt. Povestea are rădăcini reale, scenariul bazându-se pe faimosul caz al Emmei Schmidt, una dintre cele mai documentate exorcizări din SUA. The Ritual nu este singura peliculă a regizorului David Midell pentru care acesta se inspiră din evenimente adevărate, The Killing of Kenneth Chamberlain (2019), cu care acesta a câștigat la Festivalul de Film din Austin, fiind inspirat din evenimentele ce au condus la uciderea lui Kenneth Chamberlain Sr., un veteran afro-american cu tulburare bipolară.

Dacă ar trebui să amintim toate nominalizările și distincțiile lui Al Pacino, a cărui prezenţă în film fac din Exorcizarea un must see, probabil că nu ne-ar ajunge o întreagă pagină pentru a termina, dar merită amintit Oscarul câștigat în 1993 pentru Scent of a Woman și premiile

Stevens are în portofoliu un Teen Choice Award pentru rolul din Beauty and the Beast, dar și trofeul pentru cel mai bun actor la BloodGuts UK Horror Awards pentru pelicula

The Guest. Tânăra posedată, Emma Schmidt, este jucată de Abigail Cowen (Chilling Adventures of Sabrina), iar din distribuție fac parte și Ashley Greene (Twilight) și Patricia Heaton (Beethoven), în roluri-cheie în lupta contra demonului.

În echipa de producție, alături de Midell, îi regăsim pe scenaristul Enrico Natale (The Killing of Kenneth Chamberlain), dar și pe producătorii Andrew Stevens (The Boondock Saints), Ross Kagan Marks (Walking with Herb) și Mitchell Welch (Fast Charlie). Exorcizarea va „poseda” cinematografele din 30 mai și dacă Al Pacino în sutană nu e un motiv suficient de bun, simplul fapt că povestea este bazată pe fapte reale este un argument destul de bun pentru a ajunge, chiar și din pură curiozitate, în obscuritatea sălii de proiecţie.

BAFTA pentru The Godfather și Dog Day Afternoon. Interpretul partenerului său de „ritual”, Dan Stevens, nu este un străin în ceea ce privește filmele de groază, acesta interpretând roluri precum un fost misionar în Apostle (2018) sau un exmilitar în The Guest (2014). În ceea ce privește premiile,

K-pop + artiști internaționali =

o rețetă muzicală de succes. Cum s-a ajuns aici?

Tot mai des vedem anunțuri referitoare la viitoare concerte K-pop, aflăm veşti despre cum membrii trupei BTS se întorc din serviciul militar, ascultăm zilnic hituri populare, precum APT. - Rosé & Bruno Mars sau Kiss and Make Up - Dua Lipa & Blackpink, și ne întrebăm cum artiștii K-pop au ajuns să aibă cele mai de succes colaborări ale momentului. Să încercăm să dezlegăm misterul din spatele acestui fenomen.

K-pop este un gen muzical sud-coreean de o complexitate impresionantă, pentru că îmbină mai multe curente artistice, coregrafii elaborate și o estetică vizuală aparte și a devenit popular odată cu fenomenul Hallyu, apărut ca urmare a crizei economice asiatice din 1997 și a exportului masiv de drame coreene în alte țări.

Pentru a-și revitaliza economia, Coreea de Sud a văzut o oportunitate mare de extindere și în aria muzicală, fapt pentru care a început să pregătească grupuri de tineri talentați. Țara a adoptat modelul de strategie internațională „Silicon Valley”, prin care grupurile de artiști sunt formate în funcție de dorințele publicului, iar în decursul anilor de pregătire, mulți dintre membri părăsesc trupele dacă publicul nu are o reacție pozitivă față de

Rezultatele acestor planuri nu au ezitat să apară, iar conform unui raport al Hyundai Research Institute, industria K-pop a contribuit cu aproximativ 1,7% la PIB-ul Coreei de Sud în 2018, față de 0,3% în 2009. Nu există date pentru 2025, dar se estima, la momentul realizării raportului, că în 2020 va trece de 3%. Dacă cifrele acestea nu sunt destul de convingătoare, un studiu Statista din 2023, realizat în 26 de țări, a arătat că aproape 50% dintre respondenți consideră K-pop-ul „foarte popular” în țările lor.

Astfel, revin în calcul colaborările cu artiștii internaționali, ce au contribuit, cu siguranță, la popularizarea genului. Prima colaborare notabilă a fost un remix în engleză al piesei The Boys, a trupei Girls Generation, alături de Snoop Dogg. Totuși, cea mai cunoscută colaborare, care a lansat un trend internațional în acest sens, este Boy with Luv, lansată în 2019 de BTS și Halsey. Piesa a debutat pe locul 8 în Billboard Hot 100, iar videoclipul piesei are 1,8 miliarde de vizionări pe YouTube. K-pop este un exemplu de fenomen ce a reușit să depășească granițele celor care l-au creat, ba chiar să ajungă în părțile opuse ale planetei, datorită unei strategii bine pusă la punct, atenției deosebite asupra tendințelor domeniului, colaborările cu artiștii jucând un rol la fel de esențial în popularizarea genului, ce-a ajuns să redefinească peisajul muzical

www.zilesinopti.ro

TEXT DE ALEX MUŞAT

„Venus and Mars”: McCartney, din nou în topuri

„Stând în tribunele arenei, așteptând să înceapă spectacolul”, spun primele versuri ale piesei Venus and Mars, oferindu-ne o poveste despre rock and roll și arene de concert arhipline. Lansat în mai 1975, albumul cu același nume al formației Wings reprezintă apogeul unei perioade în care Paul McCartney jonglează voios cu versuri fără sens, experimente audio, producții lo-fi, folk, rock și pop, toate însoțite de un entuziasm creativ molipsitor.

După despărțirea Beatles, McCartney nu renunță la dorința de a fi parte a unui proiect muzical bine închegat, așa că înființează Wings, o trupă al cărei prim turneu este realizat fără prea multe pregătiri, membrii formației călătorind cu o dubă pe teritoriul Angliei, oprindu-se la diverse universități și întrebând secretariatul dacă pot oferi un concert studenților în seara respectivă. Desigur, McCartney ar fi putut să călătorească

la clasa întâi, însă înghesuitul în dubă printre tobe și bagaje pare că i-ar fi adus aminte de zilele sălbatice ale trupei Beatles în Hamburg, iar organizarea fără pretenții a concertelor era cât se poate de bine-venită.

În martie 2025, Venus and Mars a fost relansat într-o versiune aniversară remasterizată, debutând pe locul 6 în topul vinilurilor din Marea Britanie, demonstrândune că lipiciul lui McCartney la public este cât se poate de neafectat de schimbările muzicale autohtone. De altfel, ultimii ani au fost fantastici pentru fanii lui Paul: în 2023, acesta a produs ultima piesă Beatles, Now and Then, în timp ce 2024 a reprezentat un an al turneelor sold-out în America Latină și Europa. Proaspăt întors de pe drum, se pare că McCartney nu părăsește topurile, mai ales că zvonurile anunță un nou album al acestuia în viitorul apropiat.

Îmbinând vodevilul prezent în piesa You Gave Me the Answer cu versurile inspirate de personajele Marvel (Magneto and Titanium Man) și arome disco (Listen to What the Man Said), Venus and Mars este colorat, jucăuș și plin de optimism, oferindu-ne un McCartney tânăr, pierdut parcă într-un magazin de muzică, gata să zdrăngăne fiecare instrument care îi iese în cale. La 50 de ani de la lansare, ajutat și de febra vinilului ce a acaparat întreaga planetă, Venus and Mars revine în preferințele ascultătorilor, ducând mai departe moștenirea artistică a unuia dintre cei mai influenți muzicieni ai ultimilor 70 de ani.

Jacob Manz este un tânăr saxofonist și compozitor german, cu disponibilități nelimitate în ce privește maniera contemporană de a ilustra jazz-ul dezvoltat în Europa. E tânăr, dar nu chiar la început. La 15 ani avea deja o bursă de Conservator, a ajuns repede în cercul celor mai buni, iar în 2024 a lansat deja cel de-al patrulea său album, un fantastic melanj creativ de influențe care definesc jazz-ul actual, mai ales în Europa. Funk, world music și o virtuozitate articulată

cu bun gust. The Answer reunește un grup de prieteni care se susțin reciproc cu pasiune și altruism, redescoperind entuziasmul și originalitatea care i-au adus împreună. Un grup cu adevărat organic, angajat total, cu minte și inimă, în plină evoluție. În demersul lui Jacob Manz întâlnim o cultură muzicală bogată, care cuprinde anvergura muzicianului de azi, incluzând și bagajul cu care s-a ajuns la acest nivel. Toți marii muzicieni de jazz oferă inspirație, apoi noile generații ne conduc în diverse alte direcții. Toate aceste aspecte sunt detaliate, dinamice și atractive pe acest album de o reconfortantă prospețime.

TEXT DE BERTI BARBERA

The Jakob Manz Project The Answer

© Thomas Kiehl

Jakob Manz

Slănini, vă ordon să treceți

Dunărea!

n 2023, după niște multe zeci de zile petrecute în Balcani, scriam, tot în această rubrică, despre cum Serbia câștigă detașat o potențială competiție cu naționala noastră de țuici și alte distilate. Azi, din păcate, scorul devine 2-0 pentru vecini, după o altă confruntare imaginată, de data asta miza fiind slănina. Dar ne antrenăm și sperăm că performanțele nu se vor lăsa așteptate.

Cum despre prima partidă am scris deja (căutați în arhiva revistei articolul Balcani vs. România, războiul pe țuici: 1-0) nu o să mai insist. În ceea ce privește porcul și toate preparatele care ne umplu șpaisul (cămara, beciul ș.a.m.d.), la nivel declarativ pare că nu ne bate nimeni. „Nu e pasăre ca porcul” sună a slogan de țară explicativ pentru obiceiurile noastre culinare. De pus imediat sub logo-ul brandului gastronomic autohton. Cel puțin pe timpuri, nu puteai numi o casă gospodărie dacă gazdele nu aveau și câteva „table” de slană. Însă, în jurul nostru, toți vecinii se laudă cu slăninile lor. La final de iarnă, la Kačarevo, lângă Belgrad, are loc, din 1998 încoace, Slaninijada, un imens târg dedicat porcilor. Munți de jumări și dealuri de slănini fac cu ochiul potențialilor mușterii. Pentru cei obișnuiți cu târgurile noastre, peisajul pare din visul unui gurmand cu multă imaginație.

În februarie, la invitația lui Mircea Groza, am fost la Șamșud în Sălaj, la SlanăFest. E primul eveniment sub egida acestui brand la care particip, ele fiind organizate și în ClujNapoca, Brașov, Borsec, Macău, Merești, Sfântu Gheorghe sau Miercurea Ciuc. E mult mai mic decât ce văzusem în Serbia, dar la fel de însuflețit. Merită toți bani, care - trebuie să recunosc - nici măcar nu au fost mulți, deși am plecat cu traista plină cu de toate. Pe Aleea Beciurilor – o potecă cu dependințe în care se conservă tot felul de „porcării” lumea e

adunată ca la urs. Ești poftit peste tot cu pălinci, cârnați ori slănuri de degustat. În spate, feriți de ochi curioși, juriul profesionist acordă premii celor mai gustoase preparate. Te învârți buimac, sedus de diferite mirosuri: șorici afumat, jumări clocotinde, plăcinte. E bine.

Și nu doar că a fost bine anul ăsta! Cred că anul viitor o să fie și mai și. E loc mult de crescut, iar potențial există cu carul. Merită chiar și dacă ești din București ori Craiova. Personal, am descoperit multe specialități locale de care nu aveam habar, am „bârfit” salamurile și ciorba de varză direct cu producătorii, am băut vreo câteva țoiuri de pălincă înainte de ora 9 dimineața și am avut grijă să fac saftea câtorva localnici pricepuți și foarte de treabă.

P.S. Vă rog mult, nu mai confundați slănina (clisa) cu șunca! Șuncă e jambon, slana-i grăsime.

P.S.S. Kačarevo e în Banatul sârbesc și nu trebuie să treceți Dunărea, dar nu las geografia să strice un titlu bun.

Mâncând european

Cât de european – sau oriental – știm să mâncăm? Și cât de bine vor descoperi oaspeții noștri gusturile locale atunci când ne vor trece pragul? Bucătăria sud-transilvăneană e o poveste culinară în care se împletesc numeroase influențe culturale, reflectând istoria și diversitatea acestei regiuni aflate la granița dintre Est și Vest. Analizând rețete vechi, monografii și cărți de bucate, am identificat 11 influențe gastronomice distincte în farfuria transilvăneană. Cele mai pregnante provin de la popoarele care trăiesc sau au trăit aici: români, sași, maghiari

și rromi – influențe eminamente europene, cel puțin în ultimul mileniu. Mai departe, gusturile s-au îmbogățit prin contribuția unor comunități mai mici, dar semnificative: evreii, armenii și landlerii. Rețetele lor s-au adaptat ingredientelor locale, dând naștere unor preparate inedite.

Din sudul Europei, influențele grecești și turcești au ajuns până la noi prin comerț și transhumanță, aducând cu ele condimente, tehnici de gătit și o viziune aparte asupra gustului. Le regăsim în preparate care ne definesc azi identitatea culinară – de la sarmale și ciorbe, la telemea sau tocane.

Secolul XIX și începutul secolului XX au adus influențele rusești și franțuzești – opuse ca stil, dar ambele europene. Ele au pătruns prin curtea regală și apoi prin restaurantele socialiste, lăsând urme adânci în gastronomia urbană. Borșul rusesc și salata de boeuf franțuzească au devenit ambele parte din meniul de sărbătoare. În total, vorbim de 8 influențe europene și 3 orientale. Un echilibru savuros, cu identitate puternică, poate chiar una dintre cele mai interesante combinații culinare din Europa. Iar dacă e să vorbim despre supe și ciorbe, suntem, fără îndoială, în top.

Vegan din când în când

Nu există o denumire

pentru opțiunile mele culinare de carnivor

înrăit, care nu mă

împiedică să savurez o

Shaorma No Pork.

Mănânc ce vreau, când vreau, cum vreau. Nu postesc niciodată - și mă bucur că trăiesc într-o societate suficient de liberă ca să nu dau socoteală pentru asta. Sunt carnivor, prea tributar convingerii că vreun preparat vegetal ar putea egala vreodată gustul și mirosul unuia de origine animală. Însă am o relație deschisă cu mâncarea și dispus mereu să dau o șansă produselor fără carne să-mi zdruncine prejudecata că porcul, vita sau puiul pot fi detronate.

Ceea ce mă sperie, cu adevărat, e imagologia opțiunilor alimentare. În Lumea Nouă și tot mai frecvent în Lumea Veche, ascensiunea extremei drepte își vâră nasul în farfuria omului. Dreapta consideră consumul de carne drept o probă de masculinitate, în timp ce veganismul este caracterizat ca fiind feminin. Sunt, cumva, „Soy Boy”? Îmi trădez genul dacă înfulec cu poftă o Shaorma No Pork de la Sara Green - locul de unde comand mâncare de Sărbători în ultimii ani - și mă bucur de bucățelele de soia texturată, de salata verde, prazul, castraveciorii murați, cartofii la cuptor, salata de varză mixtă, sosul de usturoi, mixul de condimente, de sarea neiodată și piper, totul cuprins de lipie cu maia și făină integrală?

Țin o dietă flexitariană, numită și dietă semi-vegetariană, axată pe alimente vegetale, cu includerea limitată sau ocazională a cărnii? Nicidecum. Sau sunt un flexitarian pe invers. Uneori, mă abțin de la consumul produselor de origine animală. Acest „uneori” înseamnă că nu

țin seama de nicio definiție sau periodicitate - de exemplu, unii consideră că un flexitarian nu consumă carne sau pește cel puțin o zi pe săptămână. Cum menționam la început, consum ce vreau și când vreau. Sunt un soi de vegetarian, dar nu anunț asta de cum pătrund într-o încăpere, ca să afle toți cei prezenți din prima că eu sunt deosebit și am atitudine. Practica strictă de a mă abține de la consumul de carne sau orice alt țesut animal m-ar califica drept vegetarian, doar că asta se întâmplă atât de rar, încât nu merit acest nume. Și nu sunt un bigot carnivor, nici vreunul vegan - nu mă deranjează să știu că la preparatul meu fără carne a fost folosită untură de origine animală. Nu sunt nici „woke”. Nu m-am făcut brusc conștient de drepturile animalelor și nici nu sunt gata să mă leg cu lanțuri ca să protestez față de criza climatică.

Atunci, oare sunt semi-vegetarian? Poate pescetarian? Da, însă un pescetarian ovolacto-vegetarian care nu ezită să revină la carne nu săptămâna viitoare, nu după luna „veganuarie”, nu la finalul unui ciclu de post intermitent și chinuitor care amestecă slăbitul cu mâncatul. Ci fix când am poftă. Sunt un pescetarian care bagă fructe proaspete și congelate, legume crude și gătite, cereale integrale, nuci și semințe, leguminoase, pește și fructe de mare ca șalăul, somonul, bibanul, păstrăvul, scoicile și creveții. Dar nu programatic, ci exact când mi se năzare. Nu știu ce sunt, dar mănânc bine, e ok așa?

Alergare și ciclism pe Dealul Dăii, la Duathlon Offroad

Aria Sibiu organizează Duathlon Offroad by Wieneberger, un eveniment unic pentru Sibiu, care oferă o oportunitate plăcută și energizantă de a face mișcare, printr-o competiție care combină alergarea și ciclismul offroad.

Persoanele care se află în căutarea adrenalinei sunt așteptate să se înscrie la Duathlon Offroad by Wieneberger 2025. Competiția se va desfășura în data de 7 iunie, pe Dealul Dăii. Competiția dispune de trei probe, dintre care una e dedicată copiilor. Duathlon Offroad Individual e prima probă și presupune parcurgerea următoarelor distanțe: 3.5 km alergare, urmați de 15 km cu bicicleta MTB offroad şi, la final, 3.5 km alergare. Cea de-a doua probă e Duathlon Offroad Ștafeta, în care alergătorul parcurge traseul de 3.5 km, predă ștafeta ciclistului care parcurge traseul MTB de 15 km cu bicicleta, iar apoi ciclistul îi predă ștafeta din nou alergătorului. Cea de-a treia probă e Duatlon Kids, pe offroad exclusiv: o cursa distinctă pentru copiii între 6 și 14 ani care presupune parcurgerea unui traseu, în funcție de categoria de vârstă, respectiv 6-9 ani și categoria 10-14 ani.

„Ace Oro” continuă la FC Hermannstadt până în 2027

FC Hermannstadt și fundașul dreapta Alexandru Oroian au ajuns la un acord pentru prelungirea contractului până în vara anului 2027. Înțelegerea anterioară urma să expire la sfârșitul lunii iunie, iar tânărul era dorit de Dinamo, însă clubul sibian a decis să mizeze în continuare

pe serviciile fotbalistului în vârstă de 24 de ani. Născut la Varşovia şi trecut pe la academia lui Arsenal, Oroian a debutat în fotbal la UTA Arad, echipă la care a evoluat între 2019 şi 2021, după care a ajuns la Sibiu. Până acum, Alexandru Oroian a înregistrat opt goluri în 112 meciuri pentru Hermannstadt. În sezonul recent încheiat, a bifat 22 de apariții în tricoul echipei antrenate de Marius Măldărășanu: 16 în Superligă și 6 în Cupa României. Deși nu a reușit să înscrie, a contribuit cu un assist. Conform site-urilor de specialitate, valoarea de piață a jucătorului este estimată la 450.000 de euro. Clubul sibian a anunțat oficial prelungirea contractului pe pagina de Facebook: „Oro rămâne la noi! Alexandru «Ace» Oroian a semnat astăzi prelungirea înțelegerii contractuale cu FCH pentru următoarele două sezoane.”

1 an de Aria Aqua Park

– Valuri de bucurie, emoție și mii de zâmbete

Sibiu, 1 iunie 2025 – Aria Aqua Park împlinește 1 an de la deschidere! Un an în care am creat nu doar un spațiu modern dedicat apei și mișcării, ci o adevărată destinație pentru familie, relaxare și distracție.

Deschis de Ziua Copilului, Aria Aqua Park a devenit într-un timp record locul în care generații întregi se întâlnesc sub același acoperiș – fie că vorbim de joacă și tobogane, recuperare medicală în apă sau seri de relaxare sub luminile ambientale ale piscinelor.

Cu peste 150.000 de vizitatori și sute de evenimente și activări organizate, ne uităm în urmă cu recunoștință și mândrie. Pentru că tot ce am construit în acest an a fost posibil doar împreună –cu susținerea partenerilor, a clienților noștri fideli și a unei echipe dedicate.

MOMENTE-CHEIE:

• Ora de Sport în Apă

Un proiect unic, în parteneriat cu Primăria Municipiului Sibiu și școlile locale, prin care elevii

au beneficiat lunar de mișcare în apă sau în sală. Educație prin sport, adaptată generației de azi.

• Tobogane, joacă și distracție în familie

Atracțiile acvatice au fost în centrul atenției! Timp de un an, am adunat mii de momente memorabile.

• Campanii tematice: Late Swim & Family Time

Am reinventat serile la piscină prin campania Late Swim – seri cu acces redus, atmosferă relaxantă și muzică ambientală – și am adus familia în primplan prin Family Time, cu reduceri și experiențe create special pentru părinți și copii.

• Tombole, giveaway-uri și surprize

Zeci de clienți fericiți au plecat acasă cu premii consistente în urma campaniilor organizate – de la abonamente gratuite și vouchere de relaxare, până la parteneriate inedite cu branduri locale.

• Parteneriate strategice

Aria Aqua Park este astăzi un nume puternic în peisajul sibian datorită colaborărilor cu instituții publice, școli, universități, asociații sportive și branduri care împărtășesc aceleași valori: sănătate, comunitate și inovație.

Ne așteaptă un sezon nou, cu și mai multă energie, evenimente speciale, campanii inedite și experiențe care transformă fiecare zi petrecută la Aria Aqua Park într-o amintire frumoasă. Mulțumim tuturor celor care au făcut parte din acest prim an!

Fie că ați venit pentru distracție, pentru sănătate sau pur și simplu pentru o pauză binemeritată –voi ați dat sens și culoare acestui spațiu.

La mulți ani, Aria Aqua Park! Un an de poveste. Mii de zâmbete, iar ce urmează e și mai spectaculos.

1 AN DE BAZINE NOI

Conexiune și inovare. ING HUBS

ÎDESIGN/

ntr-un context global, interconectarea devine esențială pentru dezvoltarea continuă a tehnologiei, iar arhitectura spațiilor de lucru joacă un rol central. Designul modern al hub-urilor susține flexibilitatea, creativitatea și conectivitatea prin spații deschise, zone de relaxare și tehnologii integrate. Acestea stimulează colaborarea interculturală și fluidizarea comunicării internaționale. Astfel, arhitectura nu doar că reflectă dinamismul industriei IT, ci contribuie activ la eficiența echipelor și la crearea unui mediu propice inovației globale.

Proiectul de arhitectură și design ING HUBS a fost premiat în această toamnă în cadrul concursului de arhitectură „Nature Paths”, din cadrul celei de-a 7 ediții a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6 2024. Autorii, arh. Ciprian Rășoiu și arh.Tudor Vlăsceanu au creat spațiile interioare ale hub-urilor ING pentru a reflecta nevoile reale ale echipelor, asigurând un mediu de lucru modern, flexibil și colaborativ. Prin integrarea zonelor deschise, a tehnologiei avansate și a elementelor care susțin bunăstarea angajaților, designul contribuie activ la eficiență operațională și inovare.

Elevația și fluiditatea informează arhitectura interioară. O serie de deschideri pentru placa de podea și conexiuni precise creează o experiență fluidă în întreaga clădire cu cinci etaje. Vizitatorul este eliberat de monotonia înălțimii constante și ridicat de verticalitatea selectivă.

Profitând de această porozitate în sus, o serie de spații se reunesc pentru a forma un organism distinct, unul care ocupă inima clădirii. Acest cluster servește ca o joncțiune în jurul căruia se învârt majoritatea activităților de birou. Familia de spații care formează acest organism interior reprezintă obiecte curioase menite să surprindă și să inspire privitori. Camerele discrete de focalizare pentru o singură persoană se află lângă spații de

întâlnire neașteptate cu înălțime dublă, iar o scară spinală mare amplasată în diagonală peste clădire este ajutată de căi discrete între etajele învecinate.

Zona de intrare este ascunsă departe de principalele bulevarde învecinate și se află într-o piață mică, adăpostită. Recepția este primul spațiu pe care îl întâlnești atunci când intri în clădire și acționează ca o legătură vizuală între intrarea publică și grădina luxuriantă, privată, care se află în spatele acesteia.

Spațiul de înălțime dublă este dominat de o piesă monumentală de artă mozaic creată de artistul Vlad Nancă. Alegerea mozaicului ca tehnică de reprezentare indică uniformitatea dorită între Artă și Arhitectură și adaugă un alt strat de profunzime și mesaj la prima interacțiune a vizitatorului cu spațiul de lucru.

Auditoriul este un spațiu conceput pentru a găzdui evenimente mari și a fost echipat cu toate dotările necesare. Poate găzdui până la 130 de persoane, fără a lua în calcul locurile aferente micului cafe-bar din foaier.

Pentru a atinge această capacitate, proiectarea a trebuit să elibereze orice structuri de susținere care se aflau sub tribună prin construirea a două grinzi de ferme supradimensionate care se sprijină doar în patru puncte în întreaga încăpere. Aceste

DESIGN/ ARHITECTURĂ

elemente sunt lăsate expuse ca o modalitate de a-și exprima importanța și frumusețea în cadrul schemei mai mari de design a auditoriului. Prin această abordare, vizitatorii vor putea aprecia atât funcționalitatea, cât și atracția estetică la intrarea în structură.

Scara străbate întreaga clădire în diagonală. Lată și asemănătoare unei tribune la baza sa, se îngustează treptat pe măsură ce urcă la etajele superioare și ajunge să-și servească doar scopul funcțional: conectarea diferitelor niveluri ale clădirii. Această scară mare poate fi văzută drept coloana vertebrală a acestui spațiu de birou; nu numai că oferă o modalitate ușoară pentru ca oamenii să se deplaseze între niveluri, dar crește probabilitatea unor întâlniri întâmplătoare.

Oamenii care trec la parter se pot trezi salutându-i pe cei de deasupra lor la etajul 5; s-ar putea să nu se intersecteze altfel și acest lucru dă naștere unui sentiment de posibilitate și de unitate în interiorul unui spațiu atât de mare.

Toate sălile de întâlnire fac parte din grupuri de categorii mai mari. Camerele cu capacitate diferită se aliniază cu nevoile diferite pe care le pot avea ocupanții, de la camere cu o singură persoană până la cele care pot găzdui 12 persoane. Fiecare dintre etajele superioare (de la 1 la 5) are acces la camere neconvenționale. Calitatea surprinzătoare a acestor spații –nevizibile din exterior – este că au înălțimea dublă față de alte săli de ședințe standard, cu diverse tavane înclinate.

Aceste zone unice de întâlnire se despart de mediul tradițional de birou; ele permit momente de refugiu în care cineva poate scăpa de liniar și se cufundă într-o atmosferă complet diferită - una în care creativitatea și productivitatea pot atinge noi culmi.

Spațiul de birouri este împărțit în două zone distincte: grupul de săli de întâlnire și zona de lucru din jur. Aceasta din urmă a fost concepută pentru a fi flexibilă și ușor de reconfigurat și adaptat la schimbările tipice pentru o organizație agilă precum ING Hubs România.

Toate elementele de design, bancurile de lucru personalizate și infrastructura de susținere au fost create folosind o abordare modulară – ajustările pot fi făcute rapid și ușor, dacă devin necesare. La fel ca un decor de

laborator, materialele de finisare utilizate în spațiu subliniază funcționalitatea fără a renunța la calitățile plăcute din punct de vedere estetic. Aceste caracteristici se reunesc pentru a crea un mediu de birou care nu numai că arată impresionant, dar promovează productivitatea prin flexibilitate.

Aceste zone de relaxare devin deosebit de importante la locul de muncă, deoarece oferă pauzele necesare din rutina zilnică și oferă rezidenților șansa de a se reseta și de a se reîncărca. Această tranziție între muncă și petrecere a timpului liber este fără întreruperi, fără bariere fizice între ele; în schimb, există o conexiune vizuală neîntreruptă, care face ca tranziția să se simtă fără efort.

Pentru a puncta această schimbare de atmosferă, anumite elemente de design au fost integrate pentru a evoca un cadru mai casual: covoare de pluș pentru confort sub picioare, aranjamente invitante cu piese de mobilier confortabile, precum canapele sau fotolii –încurajând oamenii să se adune în conversație –, culori luminoase și plante. care adaugă vitalitate mediului. Cu aceste tranziții subtile, persoanelor le este mai ușor să se relaxeze în pauze, în timp ce se simt în continuare conectați cu spațiul lor de lucru.

Spațiile exterioare ale zonei de lucru sunt proiectate pentru a fi la fel de funcționale și plăcute din punct de vedere estetic ca și interiorul. Grădina perenă este concepută pentru a fi un peisaj viu, în continuă schimbare, care va arăta și va fi experimentat diferit de-a lungul anotimpurilor. Plantele au fost selectate atent atunci când au fost alese pentru a recrea un mediu local autentic.

Există, de asemenea, câteva terase mici unde oamenii se pot relaxa și se pot bucura în aer liber, împreună cu o terasă mare pe acoperiș, care oferă vederi uimitoare la orizontul orașului de pe banchetele sale perimetrale din lemn. Este o zonă pentru relaxare și oferă oamenilor posibilitatea de a încorpora momente de conectare cu natura în ziua lor chiar în vecinătatea spațiului lor de lucru.

Autori: arh. Ciprian Rășoiu, arh.Tudor Vlăsceanu

Cireșe

de mai și ținute pentru vară

Ce purtăm în sezonul estival?

complexe sunt tenebrele și răspunsurile ei. Se observă în rândul caselor de modă un interes accentuat pentru nostalgia anilor apuși, subiect pe care l-am aprofundat în articolul dedicat trendurilor de primăvară, dar și pentru sustenabilitate. Pentru vară, le adăugăm acestora influențele marine, care și-au ocupat un loc în istoria estivală încă de când Gabrielle

Chanel își petrecea verile pe Coasta de Azur, implementând celebrul imprimeu marinăresc.

Și ce merge mai bine cu dungile marinărești decât o geantă din paie? Dar la geanta de paie oare ce se potrivește? Și revenim, deci, la întrebarea de la care am plecat, căreia ne dorim să îi oferim un răspuns în rândurile ce urmează. Altfel spus, astăzi ne ocupăm cu ce ne îmbrăcăm vara aceasta.

Tehnologie de purtat

Se poate să fie un trend controversat, dar pare că avansul tehnologic se impune și în materie de fashion. Dispozitivele cu inteligență artificială integrată, precum trackerele de fitness, care pot oferi recomandări privind sănătatea, productivitatea, calitatea somnului devin din ce în ce mai populare în rândul accesoriilor. De la ceasuri la inele, ochelari inteligenți sau haine echipate cu senzori ce monitorizează temperatura corporală, tehnologia pare că își intră din ce în ce mai mult în drepturi, devenind colecții de modă.

Dicționarul de încălțăminte cuprinde termeni precum: papuci, teniși, sandale, pantofi de tip peep toe, kitten heel, stiletto, Mary Janes, mules

Ladies and gents: DUNGI!

atât ținutelor casual, cât și celor elegante.

Romantism și lejeritate

Materialele ușoare se cristalizează în fuste și rochii fluide, ideale pentru temperaturile pe care le intuim și, mai mult sau mai puțin, în funcție de preferințe, le așteptăm. Astfel că tulle-ul, mătasea și dantele sunt principalele materiale în colecțiile de vară, ce aduc tușe romantice, dar și lejere ținutelor estivale.

Vă amintiți ce scriam mai sus despre gențile din paie? Fie ele rotunde sau de tip coșuleț, dansează un tango de excepție alături de rochii, so you can give them a try.

Make it retro!

Dacă tot ne plimbăm de la romantism la nostalgie, trecem în revistă și sfera retro. Accesoriile cu influență retro, precum bijuteriile statement, de dimensiuni mari, de exemplu cerceii asimetrici, brățările late sau colierele supradimensionate, devin elementul cheie, match-ul ideal pentru aerul diafan instaurat de tușele romantice ale rochiilor. La nivelul accesoriilor, ochelarii vintage inspirați din anii ’60 sau ’70 aduc și ei o nuanțare, păstrând nostalgia vremurilor prezentă.

Vestitul model marinăresc se încadrează în categoria acelor must have în garderobă. Elementele marinărești sunt prezente și în colecțiile de anul acesta, imprimând ținutei un aer relaxat și sofisticat. Paletei clasice specifice acestui imprimeu – bleumarin, alb și roșu intens – i se adaugă anul acesta tonuri pastelate de albastru, verde sticlă sau chiar bej nisipiu pentru revitalizare. Regăsim sezonul acesta nu doar tricourile clasice cu dungi, ci și rochii maxi, topuri oversized și pantaloni palazzo în aceeași tematică.

Vara

lui 2025 în culori

Paleta cromatică asociată verii are, de cele mai multe ori, un aer optimist, ludic. Anul acesta, culorile sunt tușele complementare pentru materialele ușoare ce domină sezonul estival. Astfel, regăsim romantismul și la nivel cromatic, nuanțele de roz pudră, galben unt se îmbină cu nuanțele reci ale dungilor marinărești. „Mocha Mousse”, numită de Pantone culoarea anului, situează marourile în centrul cromaticii, aceste nuanțe regăsindu-se inclusiv în sezonul estival. Rochiile midi maro stau pe același podium cu arhicunoscutele modele albe și negre, făcându-le o oarecare concurență.

Așadar, fie că sunteți fane ale tehnologiei – atât de pasionați încât ați purta-o, guess what, you can do it!, fie că vreți tușe retro, romantice, nostalgice, trendurile estivale ale acestui an, par o plimbare lungă cu un tren ce anunță oprirea în stația gustului unui număr mare de persoane. Și totuși, dacă acest tren nu ajunge și în gara voastră, nu uitați că fiecare are propriul stil, iar tendințele sunt doar o sursă în plus de inspirație, nu un task obligatoriu din categoria TO DO. Și cum stilul este o modalitate de a spune cine ești fără să vorbești, vă încurajăm să o faceți!

Horoscop

Apar diverse ocazii de a face deplasări, de a rezolva diverse documente sau de a comunica mai mult decât de obicei, în funcție de specificul activității tale profesionale. Dacă ți-ai propus să găsești un nou loc de muncă, s-ar putea să fii convocat la interviuri.

Pe de o parte devii mai ambițios; pe de altă parte, îți asumi un rol sau o funcție peste puterile tale. Este posibil să fii vizat de niște măsuri arbitrare ale șefilor sau să te gândești că este momentul să faci demersurile necesare pentru a revendica anumite drepturi.

Urmează o perioadă în care unii îți contestă competența profesională. Nu este exclus să fii criticat excesiv, să ți se caute defecte ori să ți se reproșeze că nu respecți anumite proceduri. Ar fi bine să fii gata să îți demonstrezi calitățile.

Te poți aștepta la o activitate intensă, poate chiar febrilă, cu multă muncă sau sarcini de îndeplinit, dar toate acestea nu sunt de natură să te pună în dificultate, pentru că ești capabil să le faci față.

Relațiile cu autoritățile sau cu superiorii au și ele nevoie de atenție și de diplomație în această perioadă. Este posibil, de exemplu, să ai șefi noi sau să survină o situație care nu le permite șefilor să fie la fel de înțelegători ca până acum.

Atenție sporită la eventualele manifestări de revoltă, crize de autoritate sau accese de independență. La nevoie, ca să eviți inflamarea atmosferei la locul de muncă, ai face bine să îți aduci aminte că ești capabil să fii foarte diplomat.

Dai dovadă de conștiinciozitate în tot ce faci, dar și de creativitate. Este în interesul tău să faci chiar și lucruri care crezi că nu sunt în responsabilitatea ta ori care ți se par prea umile pentru pregătirea sau experiența pe care le ai.

Te poți aștepta la o perioadă cu spor în muncă, cu noutăți destul de importante și chiar cu oameni noi în colectivul de lucru sau colegi pe care trebuie să îi inițiezi, dacă tu ai mai multă experiență ori pregătire.

Parcurgi o perioadă intensă în plan profesional, care te solicită mai mult decât de obicei și în care este necesar să arăți ce poți cu adevărat și să dai dovadă de ingeniozitate și inventivitate. Este în interesul tău să te adaptezi rapid la eventualele schimbări ale condițiilor de muncă.

Te simți oarecum frustrat pentru că beneficiile și recompensele nu sunt la înălțimea așteptărilor tale. S-ar putea, de exemplu, ca unele Fecioare să se gândească să pună bazele unei afaceri pe cont propriu.

Relațiile de muncă au șanse să fie plăcute și atmosfera promite să fie destul de relaxată, astfel încât poți să ai realizări frumoase dacă ai spirit de echipă și ești dispus să îți ajuți colegii la nevoie. Ai grijă să nu reduci ritmul și să nu devii comod, chiar dacă te pregătești să intri în concediu.

Ai relații cât mai bune cu cei din colectivul în care muncești, chiar dacă unii colegi sunt mai greu de mulțumit. Este vremea să dovedești că ai simțul umorului și să te străduiești să comunici cât mai limpede și mai relaxat.

Berbec Capricorn

Vărsător

Pești

Balanță

Scorpion

Săgetător

Rac

Taur Leu

Fecioară

Gemeni

Anca este o creatoare pasionată de natură, iar prin proiectele realizate împreună cu soțul ei, la Primitiv Entertainment, împărtășește bucuria picturii cu cei pasionați de frumos.

DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Este un oraș liniștit, înconjurat de natură, cu multe evenimente culturale și creative, ideal pentru familii.

TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ

ÎN SIBIU Muzeul în aer liber ASTRA merită o plimbare pe care o poți face la pas sau cu bicicleta prin Pădurea Dumbrava, Lacul Binder și Târgul de vechituri care se ține în fiecare zi de duminică în zona Obor.

UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL Sibiu

Guitar Meeting

ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Plimbările în natură, mai ales că în oraș sunt multe parcuri frumoase, dar din orice cartier se poate ajunge foarte ușor și pe malurile recent modernizate ale râului Cibin. În plus, pădurea este la doi pași de oraș.

UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE SIBIULUI Tarhonul pus în ciorbă. Mi se pare ceva specific Sibiului, nu am întâlnit acest „obicei” culinar în alte zone.

CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O GĂSEȘTI Personal iubesc să gătesc acasă, cu familia și prietenii, dar când vine vorba de dulciuri, clar Rawissima, atelierul cu deserturi raw-vegane al Ramonei.

CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE SIBIULUI Mă

bucură faptul că oamenii din Sibiu sunt foarte activi și în fiecare zi văd familii cu bicicleta, adulți care aleargă, copii pregătiți să meargă la sport.

UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI VEDEA TOT ORAȘUL

Parcul Belvedere

SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE REVITALIZATE

Turnul Pielarilor, mai multe clădiri din centrul istoric care sunt în prag de dărâmare, mai ales pe străzile Mitropoliei și Alba Iulia, și care adaugă un aspect de nepăsare față de arhitectura orașului.

FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE SPIRIT A SIBIULUI Viață tihnită!

SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Un brand de oraș, cred. Sunt multe întâmplări și locuri frumoase în oraș, dar ar trebui puse sub o formă mai coerentă.

SOUNDSCAPE FESTIVAL

21 IUNIE 2025

portal village sibiel

10:00 – sesiune qi gong în natură

12:00 – plimbare sonoră cu maria balabaș

13:30 – dj lejer’s vinyl sound worlds

16:30 – mădălina pavăl & band –live concert

19:00 – soare staniol live performance

20:00 – dj lejer’s vinyl sound worlds

sponsor: partener:

20:30 – performance cu isabela haiduc

22:00 – plimbare sonoră nocturnă cu maria balabaș

Acces complet: activități, ateliere, concerte bilete: