Zile și Nopți București | Octombrie 2025 by Zile si Nopti

„Timpul

este cea mai lungă distanţă dintre două experienţe”

editorial

Despre zile şi nopţi la ceas aniversar

Ioan BIG, publisher

Aspirând să devină o călăuză de încredere a pasionaţilor de Pop culture prin amalgamul de experienţe urbane, revista

Zile şi Nopţi a apărut pentru întâia oară în luna octombrie a anului 2000 şi, după un parcurs jalonat de provocări dintre cele mai diverse, iată că am ajuns să celebrăm un sfert de secol de existenţă în spaţiul de going out şi, implicit, de conexiune strânsă şi nemijlocită cu cititorii noştri. Asemenea prilejuri aniversare ne sunt de folos în primul rând pentru a ne reaminti că, de 25 de ani, indiferent de crizele pe care le-a traversat societatea noastră, am avut mereu despre ce şi pentru cine să scriem, că experienţele incitante şi publicul interesat de acestea sunt cele care ne oferă bucurie şi ne motivează să mergem mai departe cu Zile şi Nopţi, iar acest ‘va urma’ este, din punctul nostru de vedere... o certitudine.

Poate că a vorbi cu asemenea siguranţă despre viitor pare hazardat într-un prezent care se arată atât de neliniştitor - război, extremism, austeritate -, în care situaţia artelor şi a culturii pare mai precară ca oricând, însă determinarea noastră nu trebuie pusă pe seama lipsei de realism, fiindcă este alimentată de aceste experienţe ale trecutului, a celor 25 de ani din existenţa noastră, cu bune şi rele, la care ne întoarcem frecvent cu gândul. Dacă e să ne referim doar la aniversările Zile şi Nopţi, de exemplu, acestea s-au nimerit mereu în timpi definiţi de contexte la fel de problematice ca cel actual: în 2010, bucuroşi fiind că am supravieţuit cumva Marii Depresiuni, am “sărbătorit” pe fondul seriei dure de măsuri de redresare economică post-recesiune, inclusiv tăierile salariale masive,

“Știri deprimante, toate dările cresc, cresc Lumina, telefonul, gazul, apa se scumpesc” [2000, Cargo, piesa “Bagă-ţi minţile în cap”]

asociate cu blocajele politice şi ineficienţa luptei anticorupţie, iar după aceea, în 2020, aniversarea ne-a fost umbrită de faptul că s-a consumat în plină pandemie, într-o lume grav perturbată economic şi social, cu revista noastră distribuită cu sprijinul partenerilor care îşi livrau produsele la domiciliu.

Cu toate acestea, Zile şi Nopţi a continuat să-şi găsească drumul spre cititori fără sincope, indiferent de conjunctură, iar asta s-a datorat eminamente faptului că viaţa urbană, deşi fluctuantă ca dinamică, şi-a menţinut în permanenţă efervescenţa. De exemplu, tot luna aceasta vom avea parte de ediţiile aniversare ale unor festivaluri din varii zone de expresie artistică, precum fotografia (Bucharest Photofest) sau teatrul (Festivalul DbutanT), care fiecare împlinește 10 ani de existenţă, apoi filmul (Animest), muzica de cameră (SoNoRo) sau arta video şi sunetul experimental (Simultan), toate ajunse deja la ediţia XX, ca să nu mai vorbim de longevivul Festival Naţional de Teatru/FNT, de 35 de ani reper fundamental în peisajul performativ naţional, iar acest tip de evenimente culturale, prin rezilienţă, ne dau un plus de încredere că vor exista şi în viitor numeroase propuneri culturale sau artistice potenţial interesante şi, prin intermediul Zile şi Nopţi, ne vom îngriji ca cele mai relevante să continue să ajungă la public. Pentru că, parafrazând o replică a lui Tennessee Williams din Menajeria de sticlă, noi credem că timpul este cea mai lungă distanţă dintre două experienţe şi că experienţele cu potenţial de memorabilitate sunt cele care transformă, de fapt, zilele şi nopţile cotidiene în... ZILE ŞI NOPŢI.

Lucrurile bune au nevoie de timp.

Povestea noastră a început în România, în 2010, din pasiunea pentru croitoria masculină. De atunci, trăim o călătorie remarcabilă alături de o echipă minunată.

Le mulțumim tuturor celor care ne-au fost și ne sunt alături în acești 15 ani de existență. Recunoștința noastră se îndreaptă către clienții care ne-au oferit și continuă să ne ofere încrederea lor. Prezența și loialitatea lor ne inspiră să evoluăm și să învățăm zi de zi.

Suntem și vom rămâne un brand românesc, cu viziune și deschidere internațională. Vă invităm să ne ﬁți alături în următorii 15 ani de excelență.

Showroom în București. Cluj-Napoca. Iași. Timișoara. Brașov

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE

MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar. Nr. 10 (588) - Octombrie 2025 Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Craiova Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Tibi Oprița, tibi.oprita@zilesinopti.ro site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Autori & contributori

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Director artistic al Brașov Jazz & Blues Festival.

eDitOr

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

Alex Mușat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și „pop-up” stories.

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Alexandra Bujeniță Ștefan Iancu

Adina Barbălată

Răzvan Sădean

Cosmin Dragomir

Laura Cozmîncă

Cezar Deli-Iorga

Andrei Tudose

Adriana Sohodoleanu

Bianca Roiu Ștefan Chirițescu

Liviu Mereuță

Mădălina C. Diaconu

Valentin Moraru

Andrada Dincă

POP-UP STORiEs:

SUSȚINUT DE

PAGINA 21-23

Consumul de Pop culture în

secolul XXI

Capitolul FILM

PAGINA 25

IOAN BIG: Actorul-cult

MICHAEL BERRYMAN, omagiat la Dracula Film Festival

PAGINA 26-27

EXCLUSIV: Interviu cu ANAMARIA VARTOLOMEI

PAGINA 28-29

Premierele lunii

PAGINA 31 - Avatar: Calea Apei

PAGINA 33 - După apocalipsă

PAGINA 34-35 - TRON: ARES

PAGINA 37 - Falcon Express

PAGINA 39 - Gașca de la Drept

PAGINA 41 - Roofman: Hoţul de pe acoperiş

PAGINA 43 - DA

PAGINA 44-45 - The Black Phone 2

PAGINA 47 - După vânătoare

PAGINA 49 - Springsteen:

Eliberează-mă de nicăieri

PAGINA 51 - Moartea domnului

Lăzărescu - aniversare 20 de ani

PAGINA 53 - Depeche Mode: M

PAGINA 55 - Chainsaw Man

The Movie: Reze Arc

PAGINA 57 - Dintotdeauna tu PAGINA 59- Bugonia

PAGINA 61- Dracula

PAGINA 62-63

INTERVIU: GABRIEL

SPAHIU

PAGINA 69

POINT OF VIEW:

„The Beach”- după 25 de ani

PAGINA 12-19 | SUPLIMENT

PAGINA 64-67 | SUPLIMENT DRACULA FILM FESTIVAL 2025

Capitolul ARTĂ

SUSȚINUT DE

PAGINA 71

TEODORA BRATU: Haos și culoare în America secolului XX

PAGINA 72-73

TEATRU: Interviu cu regizorul

RADU AFRIM

PAGINA 74-75

PERFORMING ARTS:

Festivalul SoNoRo la a XX-a ediție

PAGINA 77

BD: Perfect 10 / 10 Perfect

PAGINA 78-79

OPERĂ: Interviu cu soprana

JENNIFER HOLLOWAY

PAGINA 80-81

ARTĂ & ŞTIINŢĂ: Realități alternative co-create de Artiști și cercetători în fața crizei climatice

PAGINA 82-83

BODY ART: NOT BOB

Capitolul MUZICĂ

PAGINA 85

IULIANA CIOCÎRLAN: Robbie Williams, Britpop și un concert intim la Camden

PAGINA 86

ALBUM: TAYLOR SWIFT

PAGINA 87

MUZICĂ NOUĂ

PAGINA 88-89

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: HINAKO OMORI

PAGINA 90-91

OST: Rechini, cortine de duș, exorcizări și... multă muzică

PAGINA 93

OMUL CU DISCURILE

ANAMARIA VARTOLOMEI - “Forța filmului este de a stârni întrebări din ce în ce mai profunde”

25 DE ANI

POP CULTURE ÎN ROMÂNIA | 25 DE ANI DE ZILE ȘI NOPȚI

JENNIFER HOLLOWAY- „Opera te poate face să înţelegi altfel condiţia umană”

HINAKO OMORI - „Când compun, mă gândesc la lumea în care există muzica mea”

Capitolul EAT & DRINK

PAGINA 95

ȘTEFAN CHIRIȚESCU:

Vinuri ascunse: soiuri pe care nimeni nu ți le-a servit (dar ar trebui)

PAGINA 96

GURMAND: Ce-am mâncat în ultimul sfert de veac

PAGINA 97

TOP Eat: 6 restaurante cu un brunch delicios

PAGINA 98-99

SERGIANA: Din nou, Octombrie bogat, la Sergiana

PAGINA 101

PE GUSTUL NOSTRU: Manifest gastronomic împotriva violenței de orice fel

PAGINA 102

Drink: Anul și băutura

Amintiri & gâlgâiri, din țară și de afară: la 25 de ani de „Zile și Nopți”, licori sorbite în fiecare an scurs de la apariția acestui ghid

PAGINA 103

TOP Drink: 6 cafenele în care să-ți începi diminețile răcoroase

PAGINA 104-105

MIXOLOGY: Toamna în pahar: Cocktailuri aromate pentru zile aurii

POVEȘTI DE SUCCES

PAGINA 106-107

GINGER SOCIETY

Capitolul LIFESTYLE

PAGINA 109

ALIN GĂLĂŢESCU:

Octombrie, luna de 'elită' a anului

PAGINA 110-111

DESTINAȚII: Kenya

Paradisul tropical unde plaja întâlnește safariul

PAGINA 112-113

AWARDS: Parfumul lunii octombrie & Spirits award, octombrie 2025

PAGINA 114-115

DESIGN: Interviu cu ISABELLE AZAÏS

PAGINA 116-120

FASHION: Sărbătoare

Couture la „FERMA DACILOR”

PAGINA 121-123

ARHITECTURĂ: Golurile

orașului: Recuperarea spațiilor uitate pentru comunitate

PAGINA 124-125

TRENDS: Un minut să-mi pun cerceii!

PAGINA 127-129

FASHION EVENT: “PRIVÉ FASHION EVENT” Iaşi 2025

PAGINA 131

VIDEO GAMES: Halloween în gaming: jocuri video cu adevărat înfricoșătoare

PAGINA 132-133

CRUFTS 2025: GiovanaFrumusețea desăvârșită a rasei Cocker Spaniel Englez

Sergiana - Din nou, Octombrie bogat, la Sergiana

GURMAND: Ce-am mâncat în ultimul sfert de veac

FASHION: Sărbătoare Couture la „FERMA DACILOR”

DESIGN/

Golurile orașului: Recuperarea spațiilor uitate pentru comunitate

SUSȚINUT DE

25 de ani de Zile și Nopți – 25 de ani de cultură urbană

În octombrie 2025, Zile și Nopți împlinește 25 de ani de existență. Lansată în 2000, ca un ghid de timp liber și cultură urbană, revista a crescut împreună cu publicul său, devenind un reper pentru evenimentele, artiștii și poveștile care au conturat viața culturală a României. În acest sfert de secol, am scris despre mii de concerte, spectacole, târguri și expoziții, am prezentat sute de festivaluri și am urmărit pas cu pas cum muzica, filmul și toate celelalte forme de expresie artistică și culturală s-au transformat.

Pentru a marca aniversarea, am lansat o campanie națională prin care am invitat publicul să își exprime preferințele și să decidă ce a însemnat cel mai mult în acești ani din perspectiva culturii de masă. Timp de trei luni, cititorii Zile și Nopți au votat online în trei dintre cele mai populare categorii – muzică, film și festivaluri – alegând reperele care le-au marcat viețile și care au rămas în memoria colectivă.

Rezultatul este un clasament al celor mai iubite piese românești, filme și festivaluri din ultimii 25 de ani. Mai mult decât niște topuri, aceste liste sunt o oglindă a ultimului sfert de secol cultural, o hartă afectivă a preferințelor publicului și a felului în care am crescut împreună cu artiștii și evenimentele despre care am scris.

Zile și Nopți a fost martor și partener al acestor transformări. De la primele cluburi și concerte alternative la apariția marilor festivaluri și consacrarea filmului românesc pe scena internațională, am documentat și am adus mai aproape de public tot ce a contat. Acum, la aniversarea a 25 de ani, privim înapoi cu bucurie și recunoștință: cultura urbană românească are repere solide, iar publicul alege care sunt poveștile ce rămân și care merită duse mai departe.

Echipa Zile și Nopți

25 DE ANI DE POP CULTURE ÎN ROMÂNIA

topul votat de public

Între 1 iunie și 31 august 2025, campania aniversară Zile și Nopți a colectat și voturile cinefililor.

La categoria „Film”, au participat 7.290 de persoane, alegând dintre producțiile care au marcat cinematografia românească după anul 2000. Rezultatul surprinde un mix de titluri premiate la marile festivaluri, drame sociale și povești care au rămas vii în memoria spectatorilor.

Filantropica (2002)

Metronom (2022)

Comedia amară regizată de Nae Caranfil rămâne cel mai iubit film românesc post2000, un portret ironic și lucid al tranziției din anii ’90 și începutul de nou mileniu.

Anul nou care n-a fost (2024)

Debutul lui Alexandru Belc, premiat la Cannes, plasează adolescența și dorința de libertate în anii ’70 pe fundalul unui regim opresiv.

Un pas în urma serafimilor (2017)

Cel mai recent titlu din top, filmul lui Radu Jude, premiat la festivaluri internaționale, abordează tema memoriei colective și a felului în care trecutul recent continuă să modeleze prezentul.

Moartea domnului Lăzărescu (2005)

Filmul lui Daniel Sandu, inspirat din experiențele proprii, dezvăluie culisele dure și abuzurile dintr-un seminar teologic ortodox.

California Dreamin’ (Nesfârșit) (2007)

3 8

Capodopera lui Cristi Puiu, câștigătoare a premiului „Un Certain Regard” la Cannes, a impus Noul Val românesc pe scena mondială și a rămas un reper al realismului dur.

Moromeții 2 / 3 (2018 / 2024)

Continuările semnate de Stere Gulea readuc în prezent puterea literaturii clasice, construind o punte între generații și oferind un portret cinematografic puternic al satului românesc.

4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007)

Ultimul film al lui Cristian Nemescu, lansat postum, a emoționat publicul și a câștigat Premiul „Un Certain Regard” la Cannes, rămânând un simbol al unei cariere întrerupte prea devreme.

De ce eu? (2015)

49 5 10

Cu un Palme d’Or la Cannes pentru Cristian Mungiu, filmul a devenit simbol al cinemaului românesc contemporan, tratând frontal un subiect tabu al anilor ’80: avortul ilegal.

Regizat de Tudor Giurgiu, filmul inspirat din cazul procurorului Cristian Panait ridică întrebări incomode despre corupție, justiție și presiuni politice.

Eu când vreau să fluier, fluier (2010)

Debutul lui Florin Șerban, premiat la Berlin, este o poveste intensă despre limitele libertății, spusă din interiorul unui penitenciar.

25 DE ANI DE POP CULTURE ÎN ROMÂNIA

topul votat de public

Între 1 iunie și 31 august 2025, Zile și Nopți a invitat publicul să voteze piesele românești care au marcat ultimul sfert de secol. 7.582 de persoane au răspuns campaniei, iar rezultatul arată cât de diversă și puternică este scena muzicală autohtonă.

O-Zone – Dragostea din tei (2003)

Hitul care a cucerit planeta și a intrat în istoria pop-ului mondial. Refrenul „Numa, numa iei” a transformat o trupă din Republica Moldova într-un fenomen global.

Cargo – Dacă ploaia s-ar opri (2003)

Partizan – Fata mea este model (2002)

Un cântec ironic, cu mesaj social și sound alternativ, care a intrat rapid în cultura urbană și rămâne emblematic pentru scena indie românească.

Șuie Paparude – Pentru inimi (2004)

Balada rock care a trecut proba timpului. La fiecare concert Cargo, publicul cântă versurile la unison, confirmând statutul piesei de clasic al genului.

Holograf – Să nu-mi iei niciodată dragostea (2000)

Un cântec de dragoste care a dominat începutul de mileniu și a consolidat popularitatea trupei Holograf.

Voltaj – 20 (2001)

Un imn al tinereții începutului de ani 2000. Mesajul direct și energia piesei au făcut din „20” o declarație de libertate.

VUNK feat. Antonia – Pleacă (2011)

Colaborarea cu Antonia a dus trupa VUNK în topurile pop-rock ale anilor 2010 și a dat unul dintre cele mai fredonate refrene ale deceniului.

Piesa care a scos muzica electronică din underground și a dus-o în mainstream. „Pentru inimi” e și azi cartea de vizită a trupei.

Vama – Perfect fără tine (2013)

Un single transformat într-un imn cântat de public la fiecare apariție live. Piesa a rămas definită de sinceritatea mesajului și forța emoțională.

Luna Amară – Gri dorian (2004) Reper al rockului alternativ românesc. În 2025, când trupa clujeană împlinește și ea 25 de ani, „Gri dorian” continuă să fie cea mai recognoscibilă piesă din repertoriul său.

49 5 10

B.U.G. Mafia – Cine e cu noi (2002)

Hip-hop autentic, cu mesaj direct și atitudine, piesa a consolidat statutul

B.U.G. Mafia ca voce a străzii și simbol al unei generații.

25 DE ANI DE POP CULTURE ÎN ROMÂNIA

topul votat de public

Între 1 iunie și 31 august 2025, campania aniversară Zile și Nopți a invitat cititorii să-și aleagă festivalurile preferate. La această categorie au votat 7.143 de persoane, conﬁrmând faptul că România a devenit în ultimul sfert de secol o destinație importantă pe harta marilor evenimente culturale și muzicale.

Untold

Rockstadt Extreme Fest

Devenit rapid unul dintre cele mai mari festivaluri din Europa, Untold a transformat Clujul într-o capitală a muzicii electronice și a atras sute de mii de fani din întreaga lume.

FITS – Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu

Cel mai mare festival de metal din Europa de Est, o adevărată comunitate care a crescut an de an și a pus România pe harta circuitului internațional al genului.

Beach, Please

Unul dintre cele mai importante festivaluri de artele spectacolului la nivel global, FITS aduce an de an la Sibiu companii de teatru, dans și circ din toată lumea.

TIFF – Transilvania International Film Festival

Primul și cel mai mare festival dedicat ﬁlmului din România, TIFF a devenit un reper regional pentru cinema-ul de autor și pentru descoperirea de noi voci.

Electric Castle

Cu mixul său unic de muzică și atmosferă, desfășurat pe domeniul Castelului Banffy din Bonțida, festivalul a redeﬁnit experiența live și spiritul liber al generației tinere.

Festivalul George Enescu

Fenomenul festivalier al noii generații. În doar câțiva ani, a devenit cel mai important eveniment de trap și hip-hop din Europa.

Summer Well

Festival boutique cu atmosferă relaxată, Summer Well aduce anual pe Domeniul Știrbey artiști internaționali din zona indie, alternative și electro.

Brașov Jazz & Blues Festival

9 5

Cel mai prestigios eveniment de muzică clasică din România și unul dintre cele mai importante la nivel internațional, unind tradiția cu excelența artistică.

Un festival urban cu o identitate aparte, care a reunit pe scena sa nume de referință din jazz și blues și a transformat Brașovul întrun reper cultural.

ARTmania

Desfășurat la Sibiu, festivalul a devenit sinonim cu cultura rock și metal, dar și cu parteneriate internaționale de anvergură, ﬁind primul din România inclus în rețeaua European Metal Festival Alliance.

Descarcă aplicația

POP-UP StOries POP-UP StOries

Consumul de Pop culture în secolul XXI

Atunci când vorbim despre cultura populară a secolului XXI, este imposibil să trecem cu vederea marile inovații tehnologice din ultimele decenii ale secolului trecut. În anii ‘80 și ‘90, apariția și răspândirea computerului personal, a internetului, a telefoniei mobile și a jocurilor video au transformat radical modul în care oamenii comunică, lucrează și se distrează.

Televiziunea prin cablu, alături de canalele de muzică și divertisment, precum MTV, au creat primele forme de consum cultural globalizat, generând simboluri și tendințe care traversau rapid granițele. Noile tehnologii au anticipat universul digital de astăzi, în care cultura populară reflectă preocupările, preferințele și aspirațiile oamenilor din întreaga lume.

Scriitorul american Jeﬀrey Eugenides teoretiza că oamenii au încetat să fie cu adevărat oameni în anul 1913, când Henry Ford a introdus linia de asamblare. Un prim moment în care industrializarea și standardizarea au schimbat relația dintre individ și societate, inaugurând o cultură de masă în care produsele, ideile și experiențele devin repetabile și accesibile publicului larg. Privind în urmă, putem spune că istoria culturii online a început să prindă contur în 1994, odată cu apariția primului blog. Patru ani mai târziu, Larry Page și Sergey Brin lansau motorul de căutare Google, care avea să schimbe fundamental modul de accesare și organizare a informației. În 1999, Blogger a adus o nouă schimbare, oferind utilizatorilor posibilitatea de a-și crea propriile spații virtuale și de a publica gratuit conținut personal. La începutul lui 1993, pe internet existau 50 de

Steve Jobs prezintă iMac – 1998

pagini web. La finalul anului, numărul lor ajungea la 500. În prezent, vorbim despre 4,2 miliarde.

Inovațiile tehnologice nu doar că au democratizat accesul la exprimare, dar au introdus și primele elemente definitorii pentru ceea ce avea să devină social media. Tot atunci începea să se contureze și ideea identității digitale, iar oamenii învățau să fie atenți la imaginea pe care o proiectează online: cine sunt, cum se exprimă și, cel mai important, cum aleg să se prezinte în fața celor care privesc prin intermediul ecranului.

Potrivit lui Roger Clarke, identitatea online poate fi înțeleasă, pornind de la teoriile lui Jung, prin conceptul de digital persona: o mască pe care fiecare utilizator o afișează în fața celorlalți. Masca nu este fixă, ci se adaptează permanent în funcție de context, nevoi și interacțiuni.

Dacă ne-am întoarce în timp, la primele zile ale divertismentului, am observa o diferență uriașă în ceea ce privește raportarea oamenilor la mass-media. La început, marile studiouri de cinematografie, companii de producție și edituri controlau modul în care poveștile erau distribuite. Filmele erau văzute la cinematograf, televiziunile, ca unice surse de transmisie, aveau un program pe care privitorul trebuia să îl respecte, podcastul era emisiunea auzită la radio, iar tiparul era singura formă de comunicare în print.

Prin urmare, cel care intra în contact cu orice formă de Popular culture accesa anumite „ferestre de timp” (Anne Zeiser). Audiența se afla la o distanță relativ mare de creatorii

și protagoniștii narațiunilor, precum actorii sau artiștii care erau văzuți în reviste, în fotografii publicate în presă sau la evenimente, limitându-se la statutul de spectator.

În Era Digitală, datorită internetului și rapidității cu care putem transmite și accesa informația, acest lucru s-a schimbat. Filmele și serialele pot fi văzute oricând prin intermediul platformelor de streaming, foarte mult conținut s-a mutat pe YouTube, unde oricine poate posta videoclipuri, iar odată cu apariția social media, fenomenul s-a extins pe Facebook, Instagram și TikTok.

Creatorii de conținut au devenit noile celebrități pe care le putem urmări, în această nouă etapă, zi și noapte. Fenomenul, cunoscut ca „The Maker Revolution”, reprezintă momentul în care puterea s-a mutat în mâinile spectatorilor deveniți, în Web 2.0, creatori. Toate produsele Pop culture pot fi accesate, în Lumea Digitală, prin multiple gadgeturi, precum laptop, telefon, tabletă, ochelari VR, ceas sau consolă, din orice loc (acasă, în metrou, la muncă, la școală), formându-se fenomenul „TV Everywhere”.

Dacă înainte oamenii citeau, priveau și ascultau poveștile marilor industrii media, acum, prin cultura DIY (Do It Yourself), fiecare individ are posibilitatea de a-și spune propria poveste exact cum își dorește, primind feedback în timp real și construind, în același timp, noi comunități în fiecare zi.

Pierre Bourdieu susținea că Popular culture reprezintă un joc social al distincției. Prin urmare, unul dintre rezultatele alegerilor pe care le facem în privința formelor de cultură populară pe care le consumăm este acela de a ne diferenția de ceilalți.

Larry Page și Sergey Brin, fondatorii Google

Kevin Systrom, fondatorul Instagram

Poziția noastră în cadrul ierarhiilor sociale depinde, astfel, de afișarea unor gusturi culturale, maniere și comportamente considerate „potrivite”. Deși avem impresia că ne exprimăm autentic autonomia atunci când ne declarăm preferința pentru anumite produse Popular culture, este important să recunoaștem că alegerile sunt, în mod inconștient, modelate de forțe sociale prin care exprimăm atât apartenența la un grup, cât și diferențierea față de altele.

Gusturile noastre, fie că vorbim despre alegerea unui artist de pe Spotify, despre un serial urmărit pe Netflix sau despre un brand ori o carte afișate pe Instagram, devin semne prin care ne poziționăm în raport cu ceilalți. A urmări Game of Thrones sau Squid Game, a fi Swiftie sau BTS ARMY, sau a participa la un concert virtual în Fortnite nu înseamnă doar consum cultural, ci și asumarea unei identități recunoscute în interiorul comunităților globale. Ele nu reflectă doar preferințe personale, ci și o rețea de asocieri simbolice care ne plasează într-un anumit „spațiu” al ierarhiilor culturale.

Fragmentarea Popular culture în multiple subculturi digitale (de la comunități de gaming până la grupuri de Reddit sau Discord) nu anulează logica distincției, ci o multiplică. Nu mai trăim într-o realitate marcată de o singură cultură dominantă, ci de o multitudine, fiecare cu propriile coduri de apartenență și excludere. Alegerea unei platforme, a unui stil vizual (coquette, old money, cottagecore, coastal grandmother, barbiecore) sau a unui tip

de conținut devine un gest de diferențiere recunoscut și validat în interiorul comunității.

Această „democratizare a gustului” nu elimină însă raporturile de putere: algoritmii platformelor, promovarea mascată a produselor, logica vizibilității și economia atenției continuă să privilegieze anumite forme de conținut și voci, consolidând noi ierarhii.

Exemplele culturale care au marcat începutul secolului XXI sunt relevante pentru această dinamică. Lansarea seriei Harry Potter pe marele ecran și, mai târziu, extinderea universului Marvel au redefinit modul în care publicul consumă povești colective, transformând francizele în experiențe globale. În același timp, seriale precum Breaking Bad, The Big Bang Theory sau cel mai recent Wednesday au fost transformate în limbaje comune ale internetului, generând meme-uri, dezbateri și trenduri.

Ascensiunea TikTok din timpul pandemiei, cu dansurile virale și provocările sale, a demonstrat că spațiul digital nu mai este doar un mediu de difuzare, ci o scenă principală a culturii populare. Chiar și jocurile de realitate augmentată, cum ar fi Pokémon GO, au generat comunități care interacționează fizic și digital, consolidând dinamici de grup și norme sociale.

cu dansurile virale și provocările sale, a demonstrat că spațiul digital nu mai este doar norme sociale. OctOmbrie

Cultura populară de început de secol XXI poate fi, astfel, simultan globală, fragmentată, diversă și extrem de codificată, redefinind identități și influențând felul în care oamenii înțeleg realitatea contemporană.

Jocul calamarului - Netflix

Jenna Ortega în serialul Netflix Wednesday

Actorul-cult MICHAEL BERRYMAN, omagiat la Dracula Film Festival

Acordarea în fiecare an a cel puţin unui titlu onorific de Conte Dracula a devenit o tradiție la Dracula Film Festival, iar printre cei care au primit trofeul, celebraţi astfel pentru realizările lor memorabile în spaţiul filmului fantastic, se numără regizorii Lamberto Bava, Enzo G. Castellari şi Ruggero Deodato, actriţa Debbie Rochon, producătorul şi directorul de imagine Vlad Păunescu, maestrul efectelor speciale Sergio Stivaletti şi actorul Armand Assante.

Unul dintre trofeele “Contele Dracula” va merge în 2025 către unul dintre cei mai cunoscuţi actori americani din cinematografia Horror & Fantasy, cu care se identifică încă din anii ’70, de la clasicul The Hills Have Eyes, al lui Wes Craven. Este vorba despre MICHAEL BERRYMAN, ale cărui trăsături inconfundabiledatorate faptului că s-a născut cu o afecţiune genetică rară, displazie hipohidrotică - au marcat vizual peste 100 de producţii cinematografice şi de televiziune, în cei 50 de ani de carieră pe care îi aniversează anul acesta şi vor fi celebraţi în cadrul ediţiei a XIII-a a festivalului, în perioada 29 octombrie-2 noiembrie.

Eyes Part II, Michael Berryman a apărut prima oară pe ecran în 1975, într-un Actioner rămas obscur, Doc Savage: The Man of Bronze, dar s-a făcut remarcat, în schimb, în rolul pacientului devenit legumă ca urmare a electroşcurilor, în Zbor deasupra unui cuib de cuci al lui Milos Forman. Figura lui ieşită din comun l-a făcut ideal pentru a întrupa tot felul de personaje stranii, astfel încât, pe parcursul anilor, a jucat inclusiv în SF-uri pentru adolescenţi, de felul lui Weird Science, episoade din serialele X-Files şi Z Nation sau franciza Star Trek, ori în videoclipuri muzicale precum Smokin’ in the Boys Room, al trupei de hardrock Mötley Crüe.

Cu jumătate de secol în urmă, înainte de a crea iconicul personaj Pluto în filmul lui Craven, la care a revenit apoi în sequel-ul The Hills Have

Antologice rămân însă apariţiile sale asociate cu Horror-ul şi Fantasy-ul adult, aşa că merită amintite aici repere precum The Barbarians (1987), al lui Ruggero Deodato,

The Crow (1994), unde era ghidul lui Brandon Lee în lumea celor vii, The Lords of Salem (2012), lungmetrajul lui Rob Zombie, sau pastişa britanică Shed of the Dead (2019). În cadrul festivalului de la Braşov va fi proiectat, în premieră naţională, cel mai nou Horror în care joacă legendarul actor, Ever After (2025), despre un grup de lunatici însetaţi de sânge care îşi închipuie că sunt personaje din basme celebre. În care dintre acestea îl vom recunoaşte pe Michael Berryman? Rămâne de văzut... la Dracula Film Festival.

ANAMARIA VARTOLOMEI

Evenimentele de lansare în cinematografele noastre a filmului regizat de Teodora

Ana Mihai, Jaful secolului, propunerea României la Oscar, ne-au oferit prilejul reluării unui dialog cu o stea a cinematografiei europene, actriţa Anamaria Vartolomei, demarat în 2022, când a câştigat prestigiosul premiu César la categoria ‘tânără speranţă’, pentru interpretarea din L’événement a lui Audrey

“Forța filmului este de a stârni întrebări din ce în ce mai profunde”

Diwan. Între timp, datorită rolurilor în care a impresionat prin talent şi versatilitate în producţii precum Contele de Monte Cristo, Being Maria sau Mickey 17, statul ei s-a modificat din ‘emergent’ în ‘consacrat’, ANAMARIA VARTOLOMEI (n. 1999) fiind deja o veterană a platourilor de filmare la numai cei 26 de ani ai săi, dacă ne reamintim că a debutat încă din 2011, în Mica prinţesă a Evei Ionesco. Pentru a ajunge la viitoarele ei proiecte, drama L'intérêt d'Adam, care s-a lansat recent în Franţa şi, mai ales, serialul Merteuil, inspirat de celebra carte Legături primejdioase şi pe care vom ajunge să-l vedem în curând pe HBO, am început prin a sta de vorbă, firesc, despre cel mai interesant film al momentului, Jaful secolului, scris de Cristian Mungiu, care atinge o multitudine de teme de o acută actualitate, printre care clivajul est-vest, migraţia, receptarea artei şi statutul femeii într-o societate de sorginte patriarhală.

Jaful secolului, 2025

Anamaria, personajul tău este oarecum o enigmă, în sensul că pleacă la drum ca o tânără naivă şi vulnerabilă, dar, pe parcurs, dovedește o capacitate remarcabilă de recuperare emoțională și câștigă mult în stăpânirea de sine. Cum te-ai raportat la Natalia şi care crezi că sunt trăsăturile ce o definesc?

Aș spune că este un personaj lucid, poate cel mai lucid dintre cei patru, şi e un punct de ancorare destul de solid, nu doar al lui Ginel [soţul ei, interpretat de Ionuţ Nicolae - n.r.], dar şi al script-ului, pentru că, într-un fel, ea ne ține pe noi, ca spectatori, ancoraţi în emoția realităţii. Este o femeie puternică, cu toate că tace la început, pentru că așa a fost învățată, dar încearcă să se emancipeze și să se elibereze din acest sistem patriarhal, care ajunge până și în intimitate. Asta o dovedește acea scenă între Ginel și ea, unde vedem cum, încă o dată, până și în intimitatea ei, este dominată de bărbat, doar că ea, încetul cu încetul, încearcă să se emancipeze și asta și reuşeşte. În ce mă priveşte, eu nu mă simt neapărat apropiată de ea, fiindcă Natalia e o persoană care pleacă capul mai mult decât mine, care acceptă unele

lucruri într-o mai mare măsură decât aș fi acceptat eu, însă e un personaj, totuși, care rezonează de o manieră destul de personală, fiindcă m-am raportat mult la mama mea, aşa cum mi-am imaginat-o când a ajuns în Franța şi făcea menaj, lucrând și ea ca orice străin care, până la urmă, încearcă să-și construiască un nou început în altă țară. Nu am trecut însă orizontul foarte tare, pentru că, să fiu sinceră, nu e un personaj chiar atât de complicat, aşa că nu a necesitat din partea mea o pregătire anume înainte de a filma. Singura mea preocupare majoră a fost aceea de a reuși să șterg urma de accent francez pe care o am atunci când vorbesc românește, iar pentru asta am beneficiat, bineînțeles, de ajutorul lui Cristian şi al Teodorei [Cristian Mungiu şi Teodora Ana Mihai, scenaristul şi, respectiv, regizoarea filmului Jaful secolului - n.r.]. Mi-a fost puțin greu cu asta, dar a fost interesant să lucrez cu Cristian pe accent și, într-un fel, a fost pentru mine un challenge

Dacă-mi amintesc bine, ai avut ocazia să vorbești în română şi în Contele de Monte Cristo...

Da, numai că acel film a fost realizat după Jaful secolului și nu este un film complet în limba română, deci nu se întâmplă ca acesta în România şi nici nu are un personaj evident român, pentru că și personajul meu de acolo, Haydée, era plecată în străinătate de când era încă un copil. Prin urmare, dacă în Contele de Monte Cristo s-ar fi simţit vreo urmă de accent

francez în replicile pe care le spuneam în română nu era o mare problemă...

A fost mai provocator să scapi de acest accent în română sau în engleză, cum a fost cazul atunci când ai filmat cu Robert Pattinson SF-ul Mickey 17?

Nu mi se pare că am accent francez când vorbesc engleză, dar, oricum, Bong Joon Ho [regizorul lui Mickey 17, câştigător de Oscar şi Palme d’Or în 2019 pentru Parasiten.r.] nu mi-a cerut să am accent american sau englezesc... lui îi convenea așa cum vorbeam eu. Desigur, am făcut o pregătire cu un dialect coach, pentru ca accentul meu să fie cât mai american posibil, dar n-am avut nicio altă presiune legată de asta, decât cea pe care mi-o puneam eu însămi. În cazul acestor filme, pentru realizatorii lor era ok orice fel de accent aş fi ales şi atunci m-am exprimat ca și cum aș vorbi eu, natural, pe când în filmul românesc, presiunea a fost mult mai serioasă şi reală, pentru că nu aveam dreptul la accent... pur şi simplu, nu ar fi făcut sens ca acesta să se audă în poveste. [...]

Avatar: Calea Apei PREMIERA 3 OCTOMBRIE

Avatar: The Way of Water

James Cameron

Zoe Saldana, Kate Winslet, Sam Worthington

Acțiune, Aventuri, Fantastic, SF

192 de minute

Forum Film România 3 octombrie 2025

Charlie și puiul de cangur PREMIERA 3 OCTOMBRIE

Kangaroo

Kate Woods

Rachel House, Brooke Satchwell

Comedie N/A

Ro Image 2000 3 octombrie 2025

Gașca de la Drept PREMIERA 10 OCTOMBRIE

Gașca de la Drept

Mihaela Aniței

Tudor Cucu-Dumitrescu, Ileana Puiu

Comedie, Dramă

72 de minute

Ro Image 2000 10 octombrie 2025

Roofman: Hoțul de pe acoperiș PREMIERA 10 OCTOMBRIE

Roofman

Derek Cianfrance

Channing Tatum, Kirsten Dunst Crimă, Dramă 126 de minute

Ro Image 2000 10 octombrie 2025

The Black Phone 2 PREMIERA 17 OCTOMBRIE

The Black Phone 2

Scott Derrickson

Ethan Hawke, Mason Thames

Horror

114 minute

Ro Image 2000 17 octombrie 2025

DA PREMIERA 17 OCTOMBRIE

Yes

Nadav Lapid

Ariel Bronz, Efrat Dor Dramă

150 de minute

Bad Unicorn 17 octombrie 2025

După apocalipsă PREMIERA 3 OCTOMBRIE

Afterburn

J.J. Perry

Samuel L. Jackson, Dave Bautista, Comedie, Dramă, Horror, SF

105 minute

InterComFilm Distribution 3 octombrie 2025

Tron: Ares PREMIERA 10 OCTOMBRIE

Tron: Ares

Joachim Rønning

Jared Leto, Gillian Anderson Acțiune, Aventuri, SF

119 minute

Forum Film România 10 octombrie 2025

Mame tinere PREMIERA 10 OCTOMBRIE

Jeunes mères

Jean-Pierre & Luc Dardenne

India Hair, Claire Bodson Dramă

105 minute

Independența Film 10 octombrie 2025

Falcon Express PREMIERA 10 OCTOMBRIE

Pets on A Train

Jean-Christian Tassy, Benoît Daffis

Damien Ferrette, Hervé Jolly, Kaycie Chase Acțiune, Animație 99 de minute

CAY Films 10 octombrie 2025

După vânătoare PREMIERA 17 OCTOMBRIE

After the Hunt

Luca Guadagnino

Julia Roberts, Andrew Garfield Crimă, Dramă, Thriller 139 de minute

InterComFilm Distribution 17 octombrie 2025

Doamne, ce noroc! PREMIERA 17 OCTOMBRIE

Good Fortune

Aziz Ansari

Keanu Reeves, Seth Rogen

Acțiune, Comedie 98 de minute

Ro Image 2000 17 octombrie 2025

Dolby Atmos

Sketch PREMIERA 17 OCTOMBRIE

Sketch

Seth Worley

Tony Hale, D'Arcy Carden

Comedie, Fantastic, Horror

93 de minute

CAY Films

17 octombrie 2025

Good Boy PREMIERA 24 OCTOMBRIE

Good Boy

Ben Leonberg

Larry Fessenden, Arielle Friedman

Comedie, Horror, Thriller

72 de minute

Bad Unicorn

24 octombrie 2025

How to Save the Immortal PREMIERA 24 OCTOMBRIE

How to Save the Immortal

Roman Artemyev

Daniel Barnes, Jordan Worsley

Animație, Aventuri, Fantastic

76 de minute

Ro Image 2000

24 octombrie 2025

Chainsaw Man - The Movie: Reze Arc PREMIERA 31 OCTOMBRIE

Chainsaw Man - Reze Arc

Tatsuya Yoshihara

Kikunosuke Toya, Reina Ueda

Acțiune, Animație, Thriller

100 de minute

InterComFilm Distribution

31 octombrie 2025

Dracula PREMIERA 31 OCTOMBRIE

Dracula

Radu Jude

Șerban Pavlu, Gabriel Spahiu

Comedie

170 de minute

Independența Film

31 octombrie 2025

Dintotdeauna tu PREMIERA 31 OCTOMBRIE

Regretting You

Josh Boone

Mckenna Grace, Dave Franco

Dramă

100 de minute

Ro Image 2000

31 octombrie 2025

Springsteen: Eliberează-mă de nicăieri PREMIERA 24 OCTOMBRIE

Springsteen: Deliver Me from Nowhere

Scott Cooper

Jeremy Allen White, Stephen Graham

Dramă

120 de minute

Forum Film România

24 octombrie 2025

Moartea domnului Lăzărescu PREMIERA 28 OCTOMBRIE

Moartea domnului Lăzărescu

Cristi Puiu

Luminița Gheorghiu, Ion Fiscuteanu Comedie, Dramă 153 de minute

Forum Film România

23.09.2005 / relansat: 24.10.2025

Depeche Mode: M PREMIERA 24 OCTOMBRIE

Depeche Mode: M

Fernando Frías Depeche Mode Film-Concert

99 de minute

PANNONIA ENTERTAINMENT

28 octombrie 2025

Zooapocalipsa PREMIERA 31 OCTOMBRIE

Night of the Zoopocalypse

Ricardo Curtis

David Harbour, Gabbi Kosmidis

Animație, Comedie, Horror 91 de minute

CAY Films

31 octombrie 2025

Bugonia PREMIERA 31 OCTOMBRIE

Bugonia

Yorgos Lanthimos

Emma Stone, Jesse Plemons

Comedie, SF

120 de minute

Ro Image 2000

31 octombrie 2025

Avatar: Calea Apei

revine pe marele ecran ca warm-up pentru „Fire and Ash”

James Cameron e genul de regizor care nu știe să facă nimic „mic”. Când alții îți vând sequel-uri reciclate cu trei efecte CGI, el vine și-ți arată cum arată de fapt un blockbuster făcut cu obsesia unui demiurg. Avatar: Calea Apei, filmul care a ținut planeta lipită de ecrane în 2022 și a încasat peste 2,3 miliarde de dolari, se întoarce în cinematografele din România luna aceasta. Și nu oricum, ci în 3D, HFR și IMAX, adică fix formatele care-ți dau senzația că poți să-ți faci pluta pe oceanul digital al Pandorei. La noi, filmul a debutat cu peste 6,3 milioane de lei într-un singur weekend și a devenit campionul absolut al box office-ului. Practic, dacă nu l-ai văzut atunci, acum e momentul să-ți răscumperi păcatele cinefile.

Povestea începe la un deceniu după evenimentele primului Avatar. Jake și Neytiri au acum copii, ceea ce înseamnă că miza a crescut și pericolele s-au multiplicat. Nu mai e vorba doar de salvarea unui trib, ci de supraviețuirea unei familii. Cameron îi pune în situații-limită, iar tu,

spectatorul, trăiești totul cu impresia că ești și tu membru onorific al clanului Sully. Și da, partea vizuală e în continuare cea mai puternică armă. Universul subacvatic e atât de detaliat încât riști să-ți cumperi o mască de snorkeling la ieșirea din cinema. Triburile noi, creaturile marine și paleta de culori creează senzația că ai intrat într-un muzeu viu, dar unul făcut de un regizor care are acces direct la visul lui Poseidon. Distribuția este un alt atu: Sam Worthington și Zoe Saldaña duc povara emoțională cu naturalețe, Sigourney Weaver demonstrează că vârsta e

doar o cifră atunci când ești Na’vi, iar Stephen Lang continuă să fie tipul pe care iubești să-l urăști. La capitolul „guest stars”, Cameron îi aduce pe Kate Winslet (reîntâlnire Titanicstyle) și pe Cliff Curtis, care oferă un pic de exotism în ecuație. Adevărata miză a acestei relansări este însă Avatar: Fire and Ash, programat pe 17 decembrie. Practic, „Calea Apei” e încălzirea, preludiul, recapitularea necesară ca să intri în sală pregătit pentru noul episod. Dacă în 2022, James Cameron ne-a scufundat în adâncurile Pandorei, acum ne pregătește să vedem ce se întâmplă când focul și cenușa vin să dea peste cap echilibrul universului. Așa că, începând cu 3 octombrie, ia o pauză de la Netflix & chill și plănuiește o seară de cinema & wow... Cameron te așteaptă!

DDave Bautista în căutarea Giocondei După apocalipsă

upă ce o erupție solară masivă distruge emisfera estică a Pământului, lipsită de tehnologie, omenirea se regăsește întrun complet haos. Printre conflictele sângeroase și bătăliile intense, Jake, un fost militar devenit vânător de comori, primește misiunea de a merge în Europa şi de a pune mâna pe una dintre cele mai mari opere de artă ale lumii... Mona Lisa. Pe parcursul aventurii sale nu lipsite de umor, protagonistul va avea de ales între două tabere, cea care aspiră la libertate şi o alta care vrea puterea absolută, urmărind să stăpânească viitorul. Ce va alege? În Afterburn apocalipsă), veți asista la întorsături de situație senzaționale și lupte tensionate odată cu premiera filmului, din data de 3 octombrie

Regizorul acestei dinamice comedii post-apocaliptice este J.J. Perry, apreciat pentru activitatea sa de actor, cascador și coordonator de scene de acțiune, cu multă experienţă şi în regia unor producţii precum Bloodshot, F9: The Fast Saga sau The Dark Tower. Distribuția este compusă din Dave Bautista (Jake), cunoscut pentru rolurile sale din filme precum Gardienii Galaxiei sau Dune, Olga Kurylenko (Drea, partenera sa de luptă), revenită în atenţia publicului prin apariția în Thunderbolts, Samuel L. Jackson (Valentine, lider al rezistenței), popular mai

www.zilesinopti.ro

(După .

experiența sa de fost luptător profesionist, pregătindu-se intens pentru scenele de luptă corp la corp, iar Olga Kurylenko a lucrat pe partea de coregrafie și cascadorii, fiind obișnuită cu roluri care cer agilitate și rezistență. De asemenea, este de ținut cont că Afterburn a fost gândit ca un proiect cu miză internațională, nu doar o adaptare de nișă după o bandă desenată, fiind produs de companii cunoscute pentru blockbustere și filme de succes la Hollywood (francizele Fast & Furious ş I Know What You Did Last Summer). Cu o lume plină de dinamism, personaje remarcabile și acțiune palpitantă, După apocalipsă promite o experiență incitantă și un început de octombrie plin de adrenalină.

Ce face atmosfera filmului

de benzi desenate cu acelaşi Red

ales pentru rolul din franciza Avengers,și Kristofer Hivju (Game of Thrones), într-un rolcheie, care adaugă intensitate poveștii. Ce face atmosfera filmului să fie și mai autentică este că Afterburn provine din seria de benzi desenate cu acelaşi titlu, publicată de către 5 Comics, autorii acesteia implicându-se personal în dezvoltarea proiectului, iar pregătirea sa a traversat mai multe etape până la finalizarea în detaliu a scenariului şi a distribuţiei finale. Dave Bautista a adus în rol

distribuţiei finale. Dave Bautista a adus în rol

ViAță Vs simUlARe

Pe 10 octombrie, lumi paralele și

neonul digital se întorc pe marile

ecrane cu Tron: Ares. Nu se vrea a fi doar un film, ci mai mult o invitație de a păși într-un univers unde granițele dintre om și algoritm se dizolvă, unde fiecare fascicul de lumină și fiecare reflexie devin semne ale puterii, libertății și ale fragilității noastre în fața tehnologiei. În această continuare a francizei Tron, marele ecran nu mai este doar o fereastră către o poveste, ci o poartă către o realitate care are propria sa viață digitală, gata să te prindă și să te poarte într-o călătorie pe care nu o vei uita, mai ales în contextul realității în care trăim acum și care e din ce în ce mai marcată de AI.

acțiune, ci o experiență cinematografică aproape tactilă în care simți pulsul lumilor digitale, tensiunea dintre oameni și cod. Distribuția secundară, cu Greta Lee și Evan Peters, adaugă straturi neașteptate poveștii – fragmente de umanitate și ambiție, fragmente care te fac să vezi în Tron: Ares nu doar un film SF, ci o meditație despre control, liber arbitru și identitate.

Și apoi e muzica. Nine Inch Nails, cu sunetul lor industrial, aproape palpabil, transformă fiecare scenă într-un dans între lumină și întuneric, între calm și haos. Coloana sonoră nu e doar acompaniament, ci personaj în sine, care șoptește și uneori strigă, ghidându-ne prin labirintul digital. Cam la fel s-a întâmplat și în Tron din 2010, când Daft Punk a rupt cu coloana sonoră pentru acea parte a francizei. Cu siguranță Tron: Ares nu e pentru toată lumea. Dar e pentru cei cărora le place să se aventureze și să se piardă în universurile jocurilor video sau în alte realități inter-computere și înțeleg aceste lumi virtuale care, după cum vedem, ajung să influențeze din ce în ce mai mult realitatea palpabilă. Dacă te afli printre aceștia, pregătește-te: pe 10 octombrie, lumina neonului te va prinde și te va conduce într-o călătorie pe care nu o vei uita

Jared prezentat, dar de fapt este o formă de viață care

Ares, interpretat de Leto, e doar un program digital. Cel puțin așa e prezentat, dar de fapt este o formă de viață care își caută propriul sens, o ființă prinsă între cod și emoție, între luptă și descoperire. Alături de Athena (Jodie TurnerSmith), o prezență la fel de enigmatică, Ares navighează printr-un univers unde fiecare decizie poate rescrie realitatea. Regizorul Joachim

în alte realități inter-computere și înțeleg aceste realitatea o curând.

să ne Amintim GeneZA

Tron spatele în aveau și lightcycle-uri

Rønning nu ne oferă doar

În 1982, cînd Disney lansa primul , publicul nu era încă pregătit pentru ceea ce însemna o veritabilă revoluție vizuală. Era vremea ecranelor verzi fosforescente, a primelor jocuri arcade și a visului digital abia schițat în laboratoare universitare. Steven Lisberger a imaginat atunci un univers paralel, ascuns în spatele calculatoarelor, în care programele aveau chipuri și emoții, iar luptele cu discuri și cursele pe lightcycle-uri transformau recele limbaj binar într-o mitologie technomodernă.

Protagonistul, Kevin Flynn (Jeff Bridges), un programator rebel și vizionar, era absorbit în lumea digitală de un sistem opresiv condus de Master Control Program. Dintr-o dată, realitatea și virtualitatea se topeau într-o aventură deopotrivă ludică și existențială. Ceea ce pentru spectatorii de atunci părea o poveste stranie, aproape de neînțeles, astăzi poate fi citită ca o premoniție lucidă: ce înseamnă să fii captiv într-o rețea? Cine deține puterea asupra informației? Și unde se sfârșește omul când începe programul?

Deși primit cu rezerve la momentul premierei, Tron a devenit în timp un film-cult, pentru că a spart barierele convențiilor cinematografice și a deschis drumul către o nouă estetică, respectiv cea a pixelilor transformați în poezie vizuală. Mai mult decât un spectacol SF, era o metaforă despre libertatea individuală, despre curajul de a sfida un sistem și despre fragilitatea noastră în fața unei lumi artificiale care, încet-încet, avea să devină realitatea cotidiană.

Al doileA testAment

Au trecut aproape trei decenii până când universul digital imaginat de Lisberger a fost redeschis în Tron: Legacy (2010). Dacă filmul original fusese pionieratul vizual al unei ere, continuarea semnată de Joseph Kosinski a devenit un spectacol al perfecțiunii tehnologice, o frescă de lumini și sunete care a redefinit ce

înseamnă imersiunea cinematografică.

De această dată, povestea se mută asupra lui Sam Flynn (Garrett Hedlund), fiul lui Kevin, un tânăr nonconformist, rătăcit între furia de a-și fi pierdut tatăl și tentația unui sistem pe care nu îl înțelege pe deplin.

Descoperind portalul către Grid, Sam se trezește într-o lume mult mai sofisticată și mai întunecată decât cea pe care o cunoscuse generația tatălui său. Acolo îl întâlnește pe Kevin Flynn, prizonier de zeci de ani într-un exil autoimpus, și pe CLU, dublura digitală care, creată pentru perfecțiune, devine tiranul unei lumi virtuale fără fisuri.

Dincolo de spectacolul vizual hipnotic – secvențele cu lightcycle-uri redesenate, arhitectura minimalistă, geometria rece și superbă a spațiilor – Legacy a adus ceva ce filmul din 1982 nu avusese: melancolia. Era un film despre relația tată-fiu, despre greutatea moștenirii și despre întrebarea dacă tehnologia ne eliberează sau ne înlănțuie și mai tare.

Tron: Legacy nu a fost doar o continuare, ci o meditație despre ce înseamnă să creezi o lume și să pierzi controlul asupra ei, despre tentația perfecțiunii și prețul ei. A deschis drumul pentru ceea ce Tron: Ares promite să ducă mai departe: un univers în care lupta nu mai e doar între om și program, ci între viață și simulare.

Haos pe șine și eroi cu patru lăbuțe

PREMIERĂ

și, mai ales, autodepășirea.

Toamna aceasta, pe marile ecrane ajunge o nouă comedie animată, plină de aventură și drăgălășenie, care va prinde atât la copii, cât și la părinți. Falcon Express, o producție franceză realizată de talentații Benoît Daffis și JeanChristian Tassy, este o poveste care combină suspansul unui thriller cu farmecul inconfundabil al animalelor haioase. În centrul acțiunii se află Falcon, un raton viclean și ingenios, care alături de gașca sa de hoți plănuiește o lovitură. Ceea ce ar fi trebuit să fie o acțiune ca oricare alta, se transformă într-un adevărat haos atunci când grupul de animale este răpit. Simpaticele infractoare se trezesc prizoniere într-un tren scăpat de sub control. Pare o misiune imposibilă, mai ales că trenul se îndreaptă direct spre un dezastru, iar planul este pus la cale de un bursuc răzbunător, pe nume Hans. Singura lor speranță este o alianță improbabilă: Falcon trebuie să facă echipă cu un câine polițist, Rex, pentru a salva situația.

Regizat de Benoît Daffis și Jean-Christian Tassy, Falcon Express se înscrie perfect în tradiția filmelor de animație cu animale umanizate și aventuri colective, fiind o producție marca studioul francez TAT. Echipa din spatele filmului, cu o experiență vastă în producții pentru copii, a creat o operă

vizuală cu o estetică plină de viață și bogată în culori, ce reușește să captiveze. Dincolo de acțiunea plină de adrenalină, filmul este o sursă de mesaje pozitive, explorând teme precum spiritul de ajutor reciproc, inventivitatea și, mai ales, autodepășirea. Răsturnările de situație se împletesc cu umorul, iar momentele de suspans sunt perfect echilibrate pentru publicul tânăr, fără a pierde din intensitate. Filmul, care amintește de stilul vizual și umorul din Zootopia sau

The Secret Life of Pets, se adresează copiilor de peste 6 ani, dar cu siguranță va fi savurat de toată familia. Așadar, fie că ești un copil fascinat de eroi curajoși sau un părinte care caută o poveste cu substanță, Falcon Express oferă o experiență cinematografică completă și extrem de distractivă. Cu o animație plină de viață și personaje cu personalități distincte, vocile energice ale actorilor francezi

Damien Ferrette, Kaycie Chase și Hervé Jolly reușesc să dea o notă unică acestei aventuri. Dincolo de goana nebună a trenului și de răsturnările de situație, Falcon Express este o poveste despre curaj, prietenie și despre cum a face bine poate veni din cele mai neașteptate locuri. O producție perfectă pentru o evadare distractivă, pe marile ecrane începând din 10 octombrie.

GAȘCA DE LA DREPT

în prietenie

Filmele despre studenție sunt rare în cinema-ul românesc, iar cele care reușesc să redea autentic ritmul, fricile și umorul acelei vârste sunt și mai puține. Gașca de la Drept, debutul în lungmetraj al Mihaelei Aniței, umple exact acest gol: o poveste despre prietenie, alegeri grele și maturizare forțată, spusă cu prospețime și fără falsă nostalgie. Cu un scenariu semnat de Emanuel Pârvu – cunoscut pentru Trei kilometri până la capătul lumii, multipremiat internațional în 2024 –filmul ajunge în cinematografe din 10 octombrie și aduce în prim-plan o generație care încearcă să-și găsească locul, uneori chiar și sensul.

Mihaela Aniței, cunoscută anterior în mediul artistic pentru activitatea sa în teatru și pentru scurtmetrajele premiate în festivaluri studențești, reușește cu acest prim lungmetraj să atingă o zonă delicată, dar relevantă: cum se coagulează prieteniile în mediul universitar și cât de fragil este echilibrul între empatie și instituționalizare.

Filmul urmărește viața unui grup de șapte studenți la Drept – Ana, Ema, Teo, Gabi, George, Simion și Tedy – uniți

www.zilesinopti.ro

de prietenie și experiențele intense ale vieții de campus. În centrul poveștii se află Gabi, un tată tânăr care își crește singur fetița bolnavă de fibroză chistică, o afecțiune gravă ce necesită tratamente costisitoare. Încercând săși finalizeze studiile și, în același timp, să fie un părinte responsabil, Gabi devine, fără să știe, motorul unui plan de solidaritate pus la cale de colegii săi. Ei încearcă să-l ajute să-și amâne examenul de licență și să-i susțină financiar copilul, dar inițiativa lor se lovește de rigiditatea sistemului universitar.

Conflictul izbucnește când Cosmin, colegul pedant și autosuficient, care se consideră „avertizor de integritate”, dă totul pe față și transformă situația într-un caz de presupus fals în acte. Tedy, rebelul grupului, ajunge țapul ispășitor, iar Simion – colegul și prietenul său – îi sare în apărare, asumându-și rolul de avocat improvizat în fața Comisiei de Etică, într-un moment plin de emoție și responsabilitate.

Departe de clișeele comediilor studențești, Gașca de la Drept propune un echilibru matur între comedie și dramă, între situații pline de haz și crize cu miză umană. Filmul nu idealizează, dar nici nu cade în cinism, ci păstrează prospețimea unei vârste în care greșelile nu sunt doar lecții, ci și catalizatori de umanitate. Distribuția este formată din actori tineri, cărora li se alătură nume consacrate, precum Adrian Titieni, Daniela Nane și Andi Vasluianu.

Roofman: Hoțul de pe acoperiș

Cât de mult poți ascunde trecutul, înainte ca el să-ți distrugă prezentul?

Noul film al regizorului Derek Cianfrance, cunoscut pentru Blue Valentine și The Place Beyond the Pines, conturează povestea reală a unui bărbat care trăiește pe muchia subțire dintre ilegalitate și umanitate, împletind această dramă cu o poveste neașteptată de dragoste. Cu o distribuție de excepție, în care îi regăsim pe Kirsten Dunst, Channing Tatum și Peter Dinklage, Roofman a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de Film de la Toronto și va ajunge în cinematografe pe 10 octombrie.

Roofman:Hoţul de pe acoperiş spune povestea reală a carismaticului Jeﬀrey Manchester, un fost rezervist în Armata Americană, care după o serie de eșecuri personale și financiare, ajunge să devină cunoscut publicului larg pentru jafurile neobișnuite pe care le comite: pătrunde prin acoperiș în zeci de restaurante McDonald’s, o metodă care i-a adus porecla „Roofman”.

Filmul se concentrează pe perioada dificilă de după evadarea din închisoare, când Jeﬀ (Channing Tatum), se ascunde timp de șase luni într-un magazin Toys „R” Us.

Acolo, viața îi oferă o nouă șansă printr-o relație neașteptată cu Leigh (Kirsten Dunst), o mamă singură cu două fiice. Dragostea lor devine nu doar un refugiu emoțional, ci și o provocare continuă, deoarece trecutul întunecat și consecințele acțiunilor lui Jeﬀ amenință să destrame visul lor comun pentru o viață liniștită și normală. Pe măsură ce legătura dintre ei se adâncește, filmul explorează tema iertării, speranței și lupta pentru a găsi lumină chiar și în cele mai întunecate momente.

a fost o dublă o provocare. Actorul a trebuit să slăbească 30 de kg pentru a se apropia de adevărata poveste a personajului și să înfrunte temeri personale, printre care și colaborarea cu Kirsten Dunst, pe care o consideră o actriță remarcabilă: „Tot ce a făcut până acum m-a fascinat”, mărturisește el. În plus, Tatum a dezvăluit că, acum 15 ani, a refuzat rolul principal din Blue Valentine, pe care l-a preluat ulterior Ryan Gosling, pentru că se simțea terifiat de intensitatea emoțională a personajului.

Mai mult decât un simplu Thriller despre jafuri și evadări, Roofman este o introspecție în sufletul unui om ce caută să se regăsească. Filmul dezvăluie conflictele interne și fragilitatea unui personaj care, deși trăiește în afara regulilor sociale, nu renunță la speranța unei vieți mai bune. Pe măsură ce povestea se desfășoară, spectatorul este invitat să reflecteze asupra alegerilor care ne modelează destinul și asupra felului în care trecutul ne poate urmări la

Tatum, rolul lui Jeﬀ

Pentru Channing Tatum, rolul lui Jeﬀ

trecutul ne poate urmări la fiecare pas.

les films du bal & chi-fou-mi productions prezintă

efrat dor ariel bronz naama preis

Ce faci atunci când ești pus în fața unei realități cumplite?

Continui să-ți trăiești viața cum o făceai până atunci sau încerci să faci o schimbare?

Cu această dilemă morală importantă se confruntă personajele lui Nadav Lapid, în cel mai recent film al său, Da!. Încă de la premiera sa în secțiunea Directors’

Atunci când nu

poți

să mai ignori realitatea

Fortnight de la Cannes, filmul a fost considerat controversat pentru subiectul pe care îl abordează și modul direct prin care regizorul a decis să spună povestea. Ironia și cu morbiditatea ajung să se împletească periculos în viața personajelor noastre, care se găsesc într-o situație mai mult decât dificilă: să găsească un echilibru într-o societate care susține cu bucurie un genocid.

Y și soția sa, Yasmine, sunt protagoniștii din prisma cărora descoperim această realitate sinistră.

Fiind artiști la bază - Y cântă și compune muzică de jazz, iar Yasmine dansează - cei doi soți participă ca animatori la diverse petreceri ale bogătașilor israelieni pentru a-și câștiga traiul. Însă Y nu este încântat de aceste prestații josnice pe care trebuie să le facă și de sărăcia în care trăiește cu soția și copilul său și își dorește o schimbare. Și o oportunitate unică pare să i se ivească: Y este rugat să compună un nou imn, o melodie optimistă pentru a inspira mândrie națională în urma atacurilor teroriste Hamas,

care au avut loc pe 7 octombrie 2023. Dar în procesul său de creare, Y ajunge la realitatea înfiorătoare, aceea că realizarea acestui imn nu reprezintă doar o trădare a principiilor lui de artist, dar și o distrugere a empatiei și umanității sale.

Nadav Lapid nu este un străin al poveștilor controversate. Regizorul este cunoscut pentru operele sale care critică frecvent ultranaționalismul israelian și strânsa legătură dintre identitatea israeliană cu sionismul. Într-un interviu cu publicația Deadline, Lapid a spus despre film că este „despre artă și sensibilitate învinse de vulgaritate, brutalitate,

putere și bani; ceea ce vedem peste tot în lume. [...] Până la finalul filmului observi că nu este vorba doar de un subiect, ci despre realitatea din acest moment. Totul este conectat. Tel Aviv este conectat la războiul din Gaza, iar partidele din Tel Aviv sunt conectate cu bombele din Gaza. Nu poți vorbi despre unul fără să vorbești despre celălalt, mai ales dacă vrei să vorbești despre oameni”.

Da! este un film care nu se sfiește în a arăta toate laturile urâte ale unei societăți care se complace în petreceri și propagandă. Iar Nadav Lapid folosește această ocazie pentru a atrage atenția asupra acestor probleme, pentru că am ajuns într-un punct în care realitatea nu mai poate fi ignorată, iar minciunile nu mai înșală pe nimeni. Descoperă și tu acest film incredibil de puternic în cinematografe, din 17 octombrie!

The Black Phone 2

Sequel-ul care ne ține cu sufletul la gură și receptorul la ureche

The Grabber trebuia să fie dispărut. Mort într-un subsol, masca sfărâmată, genul de final din care nu te mai întorci. The Black Phone își închisese bucla curat, ca o poveste șoptită la un foc de tabără: un copil supraviețuiește, monstrul nu. Cortina cade. Și totuși, iatăne, patru ani mai târziu, privind spre The Black Phone 2... dar, înainte de a intra în subiectul și discuția despre acest sequel, să ne reamintim un pic despre ce era vorba în prima parte, care a avut premiera în toamna lui 2021.

Finney Shaw avea atunci 13 ani și o viață obișnuită pentru un orășel american din anii ’70: școală, bullying, familie… nimic special. Până când a apărut The Grabber. Un tip mascat care răpea copii. Și nu era un mit, era realitate. Într-o noapte, Finney dispare. Este aruncat într-un subsol întunecat și izolat. Pereți goi, frig, nimic care să-ți țină de cald sau companie. Singurul lucru ciudat: un telefon negru cu disc. Deconectat. Fără ton.

Dar el totuși sună. Și din el se aud tot felul de voci… victimele lui Grabber. Sunt morți și cu toate acestea vorbesc și vor să-l ajute cumva.

La început, Finney e speriat. E normal. Dar treptat, el învață ce să facă, mai ales că vocile îi spun ce să facă și cum să supraviețuiască, cum să înfrunte monstrul. Totul e despre răbdare, istețime și puțin noroc. Tensiunea e sufocantă, ca o senzație de claustrofobie, mai ales că fiecare

pas greșit poate fi ultimul. În ciuda acestui lucru, planul de evadare începe să se contureze, iar finalul (confruntarea cu Grabber) e o cursă contra cronometru, dar și contra fricii. Finney supraviețuiește, dar nu iese întreg. Trauma rămâne. Telefonul negru? Rămâne și el, dar ca un simbol al răului care nu moare atât de ușor.

Un aspect puțin știut este că ideea pentru The Black Phone a apărut din adaptarea nuvelei scurte cu același nume, scrisă de

Joe Hill, fiul celebrului Stephen King. Filmările principale au început în februarie 2021, cu un buget de 16–18 milioane de dolari, și s-au încheiat în luna următoare. A ajuns în cinematografele din SUA, după mai multe amânări, pe 24 iunie 2022 și a devenit un succes neașteptat la box office, cu încasări globale de 161,4 milioane de dolari. De asemenea, filmul a primit recenzii în general pozitive din partea criticilor, care au lăudat

prestațiile actoricești, dar au fost împărțiți în privința conceptului. Având în vedere că a avut încasări de 10 ori mai mari decât bugetul, era absolut de așteptat ca totul să se transforme într-o franciză. Așa am ajuns în acest moment, în care ne pregătim pentru premiera celei de-a doua părți.

Al doilea telefon negru

Suntem tot în anii ’70, dar copiii au crescut - Finney, purtând încă povara de care nu scapi așa ușor la 14 ani, și Gwen, mai isteață, mai puternică, cu vise sângeroase și vedenii pe care nu le înțelege. Subsolul lasă loc unei noi scene: Alpine Lake, o tabără pierdută în pădure,

îngropată în zăpadă și tăcere. Un loc unde coșmarurile au mai mult spațiu să răsune. Și da, Ethan Hawke se întoarce. Nu în carne și oase (cadavrul lui Grabber nu se ridică din pământ), ci ca altceva. Mai rece. Masca revine și ea, nu ca simplu costum, ci ca relicvă-fantomă. Regizorul

Scott Derrickson este din nou la cârmă, iar de această dată plasează telefonul negru, odinioară prins de peretele unui subsol, într-o cabină telefonică de suprafață.

Primul film a funcționat pentru că era mic, sufocant, terifiant prin simplitatea lui. Un băiat, o cameră, un om cu o mască. Acum suntem invitați într-un teritoriu mai amplu - bântuiri, viziuni, genul de escaladare supranaturală care ori ridică o poveste la rang de mit, ori o scufundă în spectacol. Ce promite

Derrickson este altceva: nu doar fantoma lui Grabber, ci și unda de șoc de după. Ne arată cum copiii care scapă de monstru ajung să descopere că supraviețuirea e ea însăși un fel de bântuire. Trauma nu dispare când se termină filmul. Ea persistă, sunând ca un telefon în întuneric.

Poate că The Black Phone 2 nu vrea să rescrie finalul pe care îl aveam deja. Poate că vrea să ne spună cum arată, de fapt, finalurile - haotice, neterminate, scurgându-se în capitolul următor, fie că vrem sau nu. Așadar, telefonul negru sună din nou pe 17 octombrie și, dacă filmele de groază ne-au învățat ceva, este că cineva va răspunde întotdeauna.

După succesul Call Me by Your Name și Challengers, Luca Guadagnino ne transpune într-o zonă cel puțin la fel de tensionată, de această dată în inima mediului academic, în cea mai nouă peliculă a sa, After the Hunt (După vânătoare). Cineastul ne propune o poveste despre prietenie, loialitate și dileme morale, în care Alma Imhoﬀ (Julia Roberts), profesoară de filosofie la Yale, este prinsă într-o situație delicată atunci când o studentă, Maggie (Ayo Edebiri), îl acuză pe Hank (Andrew Garfield), coleg de catedră și prieten apropiat, de hărțuire sexuală. Alma devine, astfel, nu doar martor și mediator, ci și parte a unui conflict care îi reamintește de propriul trecut – unul care, odată dezvăluit, ar putea să îi zdruncine complet reputația.

După vânătoare

Drama care pune la încercare

prietenia și etica

Distribuția este, fără exagerare, una de top. Julia Roberts revine pe marile ecrane, după succese precum Erin Brockovich,pentru care a primit un premiu Oscar, sau Pretty Woman, oferindu-ne un personaj complex, care, deși pare că are viața în ordine, are câteva secrete tulburătoare.

Andrew Garfield, cunoscut pentru rolul lui Spider-Man, are aici o prestație de excepție, prezentându-ne un personaj carismatic, dar și vulnerabil,

iar Ayo Edebiri ne surprinde cu rolul lui Maggie și ne demonstrează versatilitatea ei artistică, trecând de la comedie la dramă fără efort. Din distribuție fac parte și Michael Stuhlbarg, cunoscut pentru rolurile sale din Call Me by Your Name și The Shape of Water, precum și Chloë Sevigny, asociată cu Boys Don’t Cry și American Horror Story. La fel de impresionantă este și echipa din spatele camerelor. Scenariul poartă semnătura Norei Garrett, cunoscută pentru modul în care abordează teme puternice și relevante, inclusiv

cele legate de mișcarea #MeToo, reușind să creeze personaje complexe și situații tensionate. Producția este coordonată de Brian Grazer, premiat cu Oscar pentru A Beautiful Mind și cunoscut pentru implicarea sa în filme de succes precum Apollo 13 sau 8 Mile, și Luca Guadagnino, care își asumă dublul rol de regizor și producător, supraveghind fiecare aspect al filmului pentru a se asigura că viziunea sa artistică este reflectată cu succes în întreaga producție. După vânătoare se anunță una dintre premierele de neratat ale toamnei, abordând o temă sensibilă, cu momente de tensiune și reflecție asupra alegerilor morale și va putea fi vizionat în cinematografe începând cu 17 octombrie.

PAGINA

“Springsteen: Eliberează-mă de nicăieri”

Omul, dincolo de muzică

La începutul anilor ’80, Bruce Springsteen era deja un superstar al muzicii, întrucât discuri precum Born to Run, Darkness on the Edge of Town şi, mai ales, The River, ajuns #1 în topul Billboard, se vânduseră în milioane de exemplare pe toate meridianele, înainte ca artistul să împlinească vârsta de 30 de ani. Practic, avea lumea la picioare şi, totuşi, în toamna lui 1982, s-a retras în căsuţa lui izolată dintr-un cătun din New Jersey şi a înregistrat următorul album, Nebraska, de o manieră indie-folk, singur în dormitor, folosindu-se de un magnetofon cu patru piste. Câţi tineri ajunşi pe culmile gloriei şi expuşi tentaţiilor acesteia s-ar fi comportat ca un pionier al trendului DIY şi, mai ales, ce l-a motivat pe cel supranumit de fanii săi “The Boss” să caute din nou simplitatea exprimării individuale? Poate vom afla unele răspunsuri din drama

biografică scrisă şi regizată de Scott Cooper, autorul unui alt film memorabil despre muzica americană, Crazy Heart (2009), mai ales că Springsteen: Deliver Me From Nowhere are girul total al celebrului cantautor, care a vizitat în repetate rânduri platourile de filmare şi l-a urmărit îndeaproape pe cel ales să-l interpreteze, la rândul său binecunoscut în spaţiul Pop culture, Jeremy Allen White, multipremiat pentru rolul principal din serialul The Bear. Bazat pe cartea din 2023 a unui specialist în biografii, Warren Zanes, fost responsabil cu programele publice în cadrul Rock and Roll Hall of Fame and

Museum, Deliver Me From Nowhere, care va avea premiera la noi pe 24 octombrie, se anunţă a fi un Biopic extrem de interesant tocmai datorită faptului că încearcă să definească personalitatea lui Springsteen şi criza lui de identitate din acea perioadă doar prin intermediul unui episod limitat temporal şi, drept urmare, nu trebuie să ne aşteptăm la un soi de “Greatest Hits”. Plus că White n-are deloc o sarcină uşoară să-l întrupeze pe idolul rock al clasei muncitoare americane, aşa că a trebuit să ia lecţii serioase pentru a fi credibil atunci când cântă... Born in the USA. Tânărul actor beneficiază însă de o distribuţie-suport remarcabilă, din care fac parte Jeremy Strong, ca manager al lui Springsteen, alături de Stephen Graham (serialul Adolescence) şi Gaby Hoﬀman (serialul Transparent), în rolurile părinţilor muzicianului. Dată fiind expertiza dovedită a cineastului Scott Cooper în asemenea proiecte de suflet, nu există mari îndoieli că Springsteen: Eliberează-mă de nicăieri ne va oferi un studiu de caracter profund, care va face să merite incursiunea noastră în sala de cinema.

„MOARTEA DOMNULUI LĂZĂRESCU”

Filmul cult al lui

Cristi Puiu revine în cinema după 20 de ani

La 20 de ani de la premieră, Moartea domnului Lăzărescu, al doilea lungmetraj al lui Cristi Puiu, revine pe marele ecran. Această relansare nu este doar o ocazie aniversară, ci și o invitație la reevaluarea unui film esențial pentru cinemaul românesc post-2000, redescoperirea sa de către o nouă generație de spectatori și un prilej de a reflecta dacă, între timp, s-au produs schimbări reale în sistemul medical. Acest film cult reintră în cinematografe începând cu 24 octombrie.

La momentul lansării, în 2005, Moartea domnului Lăzărescu a stârnit reacții puternice, nu doar prin stilul său realist și observațional, ci și prin luciditatea cu care expunea mecanismele impersonale și adesea cinice ale sistemului medical românesc. Povestea unui bătrân bolnav, plimbat dintr-un spital în altul în căutarea unui tratament care nu mai vine, a devenit o oglindă incomodă a unei realități pe care mulți o știau, dar nu avuseseră ocazia să o vadă transpusă cu atâta acuratețe în cinema. Filmul transforma experiențele personale –frustrante, umilitoare, dureroase – în reflecție colectivă, scoțând

în evidență nu doar limitele infrastructurii medicale, ci și indiferența sistemică, pierderea empatiei și vulnerabilitatea omului în fața instituțiilor. Forța producției stă și în interpretările

remarcabile ale actorilor: Ion Fiscuțeanu, Luminița Gheorghiu și Doru Ana, care ne-au părăsit între timp, dar și Monica Bârlădeanu, Dorian Boguță, Dragoș Bucur, Mimi Brănescu și mulți alții.

Realizat cu un naturalism care-l apropie de cinema-ul documentar, caracterizat prin planuri lungi, cadre fixe și o estetică lipsită de orice cosmetizare, filmul s-a impus rapid pe scena internațională. A câștigat Premiul secțiunii Un Certain Regard la Festivalul de Film de la Cannes, în 2005, și a fost distins cu peste 30 de premii internaționale. Recunoscut atât pentru calitățile sale cinematografice, cât și pentru curajul de a expune un sistem aflat în colaps, filmul a primit nominalizări la European Film Awards pentru „Cea mai bună regie” și „Cel mai bun scenariu”, confirmându-și astfel importanța în contextul cinematografiei europene a începutului de secol XXI.

După două decenii, Moartea domnului Lăzărescu rămâne o creație relevantă, un manifest despre empatie, fragilitate umană și neasumarea responsabilităților sociale. Dincolo de toate, este o invitație la compasiune față de aproapele nostru. Relansarea sa este și un gest simbolic, care recunoaște influența durabilă asupra cinematografiei românești și felul în care înțelegem societatea în care trăim.

în stil Depeche Mode Día de los Muertos

După ce a avut premiera în iunie, la Tribeca Festival, filmul-concert Depeche Mode intitulat „M” va rula în sfârșit pe ecranele din toată lumea, inclusiv în România. „M” este mai mult decât o simplă înregistrare a unui concert, este un material ce documentează legăturile dintre viziunea trupei asupra vieții și cultura mexicană a morții. Festivitățile prilejuite de „Día de los Muertos” pe stil Depeche încep în cinematografele din Capitală și marile orașe pe 28 octombrie. Filmat cu ocazia celor trei spectacole susținute de trupă în Mexico City, în cadrul turneului mondial „Memento Mori” (2023) și regizat de Fernando Frías, „M” marchează explorarea unui nou teritoriu mistico-creativ de către Depeche Mode, formație aflată sub influența pierderii, un an mai devreme, a membrului fondator Andy Fletcher. În acest context, albumul și turneul omonim au avut o tematică morbidă fățișă – coroane mortuare, cranii – în deplină armonie cu tradițiile mexicane, care nu se rezumă doar la a-i plânge pe cei trecuți „dincolo”, ci le

asigură neuitarea prin cântece, versuri, petreceri cu cranii viu colorate – simbol nu doar al morții, ci și al trecerii spre altă viață, al

Ce incearcă să redea „M” prin imagini nu e doar un simplu concert Depeche Mode, ci practic un amalgam de idei, sentimente, versuri și muzică, toate aparent simple, dar cu straturi multiple și extrem de complexe, profunde. Regizorul mexican a mizat pe un material ce alternează imagini de concert cu elemente ce țin de cultul morții în tradiția populară locală. Rămâne de văzut ce și cum i-a reușit. Oricum, fanii care așteaptă de zeci de luni un material video oficial din turneu se vor bucura, indiferent de rezultat.

Totodată, cu „M”, Depeche Mode îmbrățișează inevitabilul pas spre altceva. Care nu se știe dacă și ce va fi. Se știe doar că melodia ce rulează la finalul producției se numește „In The End” și e una dintre cele patru nelansate pe ultimul album. Ce mesaj transmite rămâne de văzut. E cortina de final sau speranța într-o altă viață?

Un coșmar animat cu... Chainsaw Man The Movie: Reze Arc

Anul acesta, situația stă puțin diferit în privinţa Halloweenului, care a fost întotdeauna sezonul demonilor, monștrilor și al creaturilor ce apar în noapte, pentru că Chainsaw Man - The Movie: Reze Arc ia cu asalt cinematografele începând din 31 octombrie și aduce stilului gore o latură inspirată direct din inima animațiilor japoneze. Cu demoni care îți zâmbesc și te fac să îi simpatizezi, teroarea pare mai puternică, mai personală și mai greu de evitat.

Filmul are la bază manga „Chainsaw Men”, de Tatsuki Fujimoto, serializată începând cu sfârșitul anului 2018. Povestea îl urmărește pe Denji, un adolescent ghinionist care se contopește cu un câine-diavol numit Pochita și devine vânător de demoni într-o lume în care monștrii, violența, trădarea și alianțele ciudate sunt la ordinea zilei. În 2022, povestea primește o adaptare anime, produsă de MAPPA („Attack On Titan” / 2013-2023, „Jujutsu Kaisen” / 2020 - ), regizată în primul sezon de Ryū Nakayama („Jujutsu Kaisen 0” / 2021). Așa

am înțeles mai bine lumea lui Denji, responsabilitățile și datoriile sale, transformarea în Chainsaw Men, lupta alături de Public Safety Devil Hunters, apariția demonilor în lumea oamenilor și personajele complicate cu justificări ambigue, precum Makima.

Noua producție este o continuare directă a sezonului 1 și explorează capitolele cunoscute

în manga ca și „Reze Arc” sau „Bomb Girl Arc”. Viața haotică a lui Denji ia o întorsătură neașteptată când o întâlnește pe Reze, o fată misterioasă care pare să-i ofere genul de relație normală

și tandră pe care nu credea că o mai poate experimenta în lumea lui. Însă, nu te lăsa păcălit de ceea ce pare povestea unei idile trecătoare, căci Reze are în plan să răpească inima personajului nostru într-un mod mai mult decât metaforic.

În timp ce Denji luptă pentru a supraviețui, Tokyo devine scena unei confruntări violente între vânătorii de demoni și noi inamici devastatori, cu Reze prinsă în mijlocul acțiunii. Întâlnirea lor se transformă într-o confruntare mortală, cu bătălii explozive, tensiune, răsturnări de situație și o animație spectaculoasă, caracteristică MAPPA.

Dintotdeauna tu

Între pierdere și iubire

Într-o toamnă care promite să aducă emoții intense pe marile ecrane, Dintotdeauna tu (Regretting You) se anunță a fi mai mult decât o simplă adaptare a bestseller-ului semnat de Colleen Hoover. Filmul, care va avea premiera pe 31 octombrie, urmărește drama intimă dintre Morgan și fiica ei, Clara, ale căror vieți sunt zdruncinate după un accident tragic care le răstoarnă universul familiar și le pune față în față cu o serie de secrete dureroase. În acest context, pierderea, trădarea și iubirea adolescentină se întrepătrund, conturând o poveste despre reconstrucție și redescoperirea legăturilor familiale (și nu numai).

Ce diferențiază această ecranizare de restul este atenția meticuloasă pentru autenticitate: adolescenții din poveste sunt interpretați de actori de vârsta personajelor, o alegere rară în Hollywoodul autohton, care reușește să surprindă perfect vulnerabilitatea și emoțiile crude ale unei vârste marcate de confuzie și dorință de apartenență. Chimia deloc forțată între Mckenna Grace, Mason Thames și restul distribuției transformă fiecare scenă într-un schimb fluid și

natural de emoții, indiferent că e vorba de momente tensionate, flirt sau scene ușor umoristice. Allison Williams, Dave Franco, Scott Eastwood și Willa Fitzgerald completează tabloul, dând viață unui univers în care fiecare personaj jonglează cu ușurință între dramă și umor, în timp ce producătorii și scenarista Susan McMartin se asigură că adaptarea păstrează esența romanului, adăugând totodată mici surprize, care fac filmul accesibil și pentru cei care nu sunt familiari cu cartea.

Regizorul Josh Boone, cunoscut pentru adaptările emoționante precum The Fault in Our Stars, aduce fără doar și poate experiența și sensibilitatea necesare pentru a păstra sufletul romanului intact, lucru care crește așteptările cinefililor și cititorilor înrăiți de pretutindeni. Acesta reușește să îmbine, astfel, gravitatea dramei cu momente pe alocuri amuzante, amintindu-ne că viața nu e niciodată doar alb sau negru. Decorurile suburbane aparent idilice și momentele aparent banale, precum o petrecere aniversară, un dialog în bucătărie sau un schimb de priviri pe un leagăn, ascund tensiuni și adevăruri care, odată dezvăluite, fac ca întreaga poveste să pulseze de emoție. Adaptarea păstrează esența romanului, dar adaugă subtilități vizuale și improvizații ale actorilor, transformând filmul într-un fel de ritual colectiv pentru spectatorii care au trecut prin adolescență și au învățat, simultan, să iubească și să piardă.

BUGONIA

Delir conspiraționist marca Yorgos Lanthimos

De la Dogtooth, filmul care i-a adus recunoaștere internațională și premiul Un Certain Regard la Cannes, până la The Lobster, primul său proiect cu distribuție hollywoodiană și punctul de cotitură în filmografia sa, și mai recentul Poor Things, premiat cu patru Oscaruri, regizorul grec Yorgos Lanthimos a devenit un nume sinonim cu cinema-ul provocator și straniu, un cinema care nu face altceva decât să sondeze felii de realitate la care, de multe ori, preferăm să nu ne uităm. Cel mai nou film al său, Bugonia, intră în cinematografele din România pe 31 octombrie

transformă treptat într-un comentariu incisiv despre lumea contemporană.

, muza

„Nu e chiar atât de multă ficțiune în film. Multe dintre lucrurile pe care le vedeți reflectă lumea reală. Când spui distopie, te gândești de obicei la un viitor în care civilizația s-a prăbușit. Dar aici vorbim despre ce se întâmplă acum. Oamenii trebuie să aleagă drumul corect, altfel nu știu cât timp ne mai rămâne, cu tot ce se întâmplă în lume: tehnologie, AI, războaie, schimbări climatice, și cu felul în care refuzăm să acceptăm realitatea, în care ni s-a tocit sensibilitatea”, a declarat Lanthimos. Emma Stone împărtășește această viziune:

„Filmul reflectă momentul actual al lumii noastre și e povestit într-un mod pe care eu îl consider cu adevărat fascinant și emoționant, amuzant, nebunesc și plin de viață”. Bugonia este o reflecție incomodă, dar lucidă asupra lumii în care trăim. Cu umor negru, tensiune și o doză de absurd bine calibrată, filmul reconfirmă ceea ce deja

Filmul a avut premiera mondială în cadrul Festivalului de Film de la Veneția, atrăgând imediat atenția printr-o nouă transformare radicală a actriței Emma Stone regizorului și protagonista filmului. Lanthimos și Stone formează unul dintre cele mai prolifice duo-uri regizor-actor ale momentului, Bugonia marcând a patra colaborare consecutivă între cei doi, după The Favourite, Poor Things (rolul care i-a adus un trofeu Oscar) și Kinds of Kindness. Inspirat dintr-un film sud-coreean cult (Save the Green Planet!, 2003), Bugonia pornește de la o premisă absurdă, dar deloc neverosimilă în epoca internetului și a teoriilor conspiraționiste care circulă cu viteza unui click: doi tineri obsedați de conspirații o răpesc pe CEO-ul unei mari corporații, convinși că aceasta este, de fapt, un extraterestru venit să distrugă planeta Pământ. Ce pare inițial o farsă sau o metaforă grotescă, se

știm: Yorgos Lanthimos este una dintre cele mai relevante și originale voci ale cinema-ului actual.

o farsă sau o metaforă grotescă, se fascinant și emoționant, amuzant, dintre cinema-ului actual.

www.zilesinopti.ro

N„Dracula”

Lumea (lui Radu Jude) e un vampir

u avem de unde şti cât de mare fan Smashing Pumpkins este Radu Jude, dar se pare că şi pentru el... “World is a vampire”, după cum ne cânta Billy Corgan, cu 30 de ani în urmă. Este limpede că cel mai recent film al său, Dracula, n-are legătură cu istoria şi asta doar privind posterul construit în jurul unei salate de boeuf cu fața lui Vlad Țepeș, dar nici cu esenţa gotic-romantică din fantezia literară a lui Bram Stoker, din moment ce premisa e aceea că făuritorul de poveşti menit a scoate din impas creativitatea umană este AI-ul. Mai degrabă se poate presupune că pe iconoclastul cineast, cunoscut pentru filmele sale incomode, provocatoare și experimentale, precum Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii sau Tipografic Majuscul, îl interesează explorarea “vampirismului” prezent în variate forme la bipezii care compun societatea contemporană dintr-o perspectivă semiotică. Lumea întreagă e un... vampir.

Mai concret, Dracula este un lungmetraj de tip omnibus alcătuit din 14 capitole, unite de dorinţa unui regizor anonim, care, disperat să-şi salveze noul proiect de film cu vampiri, apelează la AI pentru a-l scoate din pana creativă, iar aceasta îl inundă cu diverse variaţiuni îndoielnice, în care regăsim de

la povești de dragoste la satire politice, de la fabule porcoase până la montaje de arhivă, ce trimit cu o ireverenţă savuroasă clin d’oeil-uri la o eclectică colecţie de repere (pop) culturale, o “salată de boeuf” în care simţim ceva gust din Dreyer, Murnau sau Coppola, dar şi din Wittgenstein, Beckett sau... Karl Marx. Cu atâta sânge, sex și salivă, Dracula, care va fi lansat în cinematografe pe 31 octombrie, va fi cu certitudine greu de îngurgitat,

mai ales de către cei cu stomace încărcate cu prejudecăţi, dar la fel de sigur este că nu va lăsa indiferent pe nimeni dintre cei care îşi vor asuma experienţa vizionării sale. Parodie absurdă, eseu vizual și manifest artistic violent în același timp, Dracula se relevă ca un hibrid care ironizează mitul vampirului, precum și obsesiile și contradicțiile prezentului, dar, dincolo de asta, după cum ne-a mărturisit chiar Radu Jude, “este mult mai mult despre plăcerea de a face cinema și despre plăcerea de a vedea povești și chiar povești proaste, cum s-ar spune, pulp, povești lipsite de valoare, dar care, sper eu, capătă un anumit farmec”. Nu ne rămâne decât să vedem cu ochii noştri ce poveşti ‘supercomerciale’ propune softul AI regizorului, dar şi cum se încheie relaţia dintre Vampira, modelul OnlyFans, şi Sandu, fostul pacient de la psihiatrie, pe străzile localităţii transilvane în

care s-a născut...

Vlad Ţepeş.

PGABRIEL SPAHIU

“Fiecare dintre noi suntem virtuali Dracula”

Publicul te-a văzut anul acesta pe marile ecrane mai întâi ca homeless în Kontinental ’25, iar acum revii în atenţie ca interpret al unui pseudo-vampir. Cum ai devenit Dracula?

De fapt, mai întâi a fost Dracula, pe care l-am filmat la Sighișoara, şi abia apoi am făcut Kontinental ‘25. Era primăvară, parcă, atunci când m-a sunat Jude ca să-mi spună că are un scenariu cu Dracula și m-a întrebat dacă mă interesează, fiindcă s-a gândit la mine și, cumva, şi-ar dori să joc, ceea ce

PAGINA 62

INTERVIU DE IOAN BIG

e 30 octombrie, în seara de dinaintea lansării sale în cinematografele din România, cel mai recent lungmetraj al lui Radu Jude, Dracula, va fi proiectat în avanpremieră în cadrul Dracula Film Festival (29 octombrie-2 noiembrie), dat fiind faptul că festivalul de la Braşov îl omagiază anul acesta, prin acordarea titlului onorific de ‘Conte Dracula’, pe reputatul actor GABRIEL SPAHIU (Moartea domnului Lăzărescu, Hârtia va fi albastră, Anul Nou care n-a fost), a cărui filmografie de peste 100 de titluri este jalonată de repere din spaţiul “cinema fantastique”, de la rolurile jucate la finele anilor ’90 în producţii de felul Horror-ului Phantom Town sau a Western-ului SF Aliens in the Wild, Wild West până la cele din 2025, care abia urmează să aibă premiera, precum Fantasy-ul american The Legend of Ochi sau Mystery-Drama lui Andrei Epure, Nu mă lăsa să mor, şi, evident, controversata comedie Horror Dracula. Care, în mod natural, a reprezentat punctul de plecare într-un dialog în care ne-am propus să aflăm de la GABRIEL SPAHIU inclusiv unele detalii despre cum a evoluat în timp colaborarea cu Radu Jude, în urma căreia s-au născut personaje memorabile, precum cele din Toată lumea din familia noastră, Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, Aferim! sau recentul Kontinental ’25.

pe mine m-a flatat şi atunci bineînţeles că i-am zis că da. Mai ales că, pentru mine, de fapt, e un fel de continuitate, adică eu joc cam același lucru, știi? E după cum m-a prezentat Jude la Berlin jurnaliștilor de la conferința de presă... „acest veșnic muribund”. Iar atunci

Kontinental '25

Foto © Raluca Munteanu

când i-am zis: ‘Băi, trebuie să mai joc repede la tine, că o să mor dracului!’, el mi-a răspuns: ‘Stai liniștit, ne îngropi pe toți. Tu pari muribund, dar nu mori niciodată!’. Deci, cumva, aşa se leagă imaginea lui despre mine cu cea a homeless-ului, care s-a dus apoi şi în Kontinental, fiindcă tot atunci mi-a zis că mai are un scenariu, pe care ar vrea să îl filmăm la Cluj, pentru care nu are însă bani... abia mai târziu s-a asociat cu Saga [compania de producţie Saga Film - n.r.] și pentru realizarea acestui al doilea film. Pe scurt, cam asta e povestea.

www.zilesinopti.ro

Spui că te-a flatat faptul că

Radu Jude ţi-a propus să fii în Dracula, dar ce ți-a trecut prin minte atunci când ai aflat ce ai de jucat în mod concret?

Radu m-a flatat fiindcă s-a gândit la mine și că m-a ales... şi cred că o asemenea propunere ar fi o bucurie pentru orice actor, dar asta a fost înainte ca eu să fi citit scenariul. Când l-am parcurs, cumva m-am speriat, fiindcă e un scenariu total atipic. Norocul meu a fost acela că, în perioada aia, eu reciteam o carte care mie îmi place foarte mult, se numește Barbarii, scrisă de un italian, Alessandro Baricco, și, cumva, stilul scenariului, adică genul ăsta de colaj, e foarte mult în spiritul a ceea ce susţine Baricco că ar face tânăra generație, care are o anume frică să caute în profunzime. Asta îmi redă mie colajul ce compune filmul, această frică de a căuta în profunzimi și faptul că o informație are valoare atâta timp cât îți dă posibilitatea de a te fugi de la ea înspre alte informații. Precum click-uirea de site-uri... click, fug mai departe! Citesc puțin, fug mai departe... până

la urmă, aşa, arborescent mi se pare că e şi filmul lui Jude, iar asta m-a făcut să-mi dau seama atunci că este foarte modern gândit ca structură. Iar povestea personajului meu, cu toate că este ușor la limita absurdului - ceea ce mie îmi place -, mi se pare foarte posibilă, adică, nu numai că mi se potrivește, dar eu sunt unul dintre Dracula. Fiecare dintre noi, cei care trăim, suntem virtuali Dracula - mă refer la Dracula din filmul lui Jude -, adică niște homeless mai

mult sau mai puțin concreți. Da, suntem niște homeless ai vieții, personaje nevoite să facă mereu tot felul de compromisuri și care încearcă să fugă de rahatul din jur, pe care îl descoperă la un moment dat căutând ceva absurd... frumusețea. Ăsta este idealul personajului meu, care, până la urmă, se regăsește în fiecare dintre noi.

De ce crezi că ar merita să merg pentru asta la cinema?

Eu cred că nu ai cum să te duci la acest Dracula și să ieși de acolo la fel cum ai intrat în sală. Cred că filmul ăsta provoacă o schimbare în toată lumea care îl vizionează. Deci, dacă vrei să fii provocat, să ai un eveniment, să se nască niște noi repere în tine, ca spectator, merită să te duci la filmul lui Jude... te duci pentru o experiență umană foarte importantă. Dracula este un film care scrijelește pe tine cumva și nu te lasă neschimbat. [...]

Citiţi interviul complet cu GABRIEL SPAHIU pe www.zilesinopti.ro

"Dracula" (r: Radu Jude), 2025

Artwork: Fernando Dagnino

Invitați de marcă în juriu la DRACULA FILM FESTIVAL

La ediţia din acest an a Dracula Film Festival (29 octombrie - 2 noiembrie), juriul competiţiei de lungmetraje în cadrul căreia 10 filme vor concura pentru marele premiu al festivalului de la Braşov, Dracula Trophy, este alcătuit din trei personalităţi remarcabile din industria cinematografică:

KONSTANTINOS KOUTSOLIOTAS

(Canada/Grecia), Preşedinte juriu

Regizor, DoP şi expert în efecte vizuale

Artistul vizual şi cineastul KONSTANTINOS

KOUTSOLIOTAS are în palmares numeroase premii primite pentru modul în care a reuşit constant să creeze punţi între storytelling-ul de factură clasică şi experimentul cinematic, între rădăcinile sale culturale naţionale şi influenţele moderne care definesc spaţiul global Fantasy/Horror. Propriile sale filme - Minore, The Winter, The Fear of Looking Up - pot fi caracterizate ca “transfrontaliere”: suficient de sălbatice pentru a şoca, destul de muzicale pentru a fermeca şi întotdeauna puse în scenă cu multă pasiune! Referitor la VFX, e suficient să amintim colaborările cu Guillermo Del Toro (Frankenstein, Cabinet of Curiosities, Nightmare Alley) sau participarea la realizarea X-Men, Guardians of the Galaxy şi 300.

IONUŢ GRAMA (România), Actor

De la debutul său nominalizat la premiile UNITER în 2007, IONUŢ GRAMA a jucat în peste 35 de spectacole de teatru în România și în montări după Shakespeare în Polonia și Cehia. A apărut prima oară pe marile ecrane în 2005, în Return of the Living Dead: Rave to the Grave, iar filmografia sa cuprinde actualmente un număr semnificativ de roluri în producţii din spectrul Fantasy/Horror:

şi, nu în ultimul rând, The Visitor, care i-a adus în 2016 premii de interpretare în festivalurile americane Fright Night, Horrorant şi Louisville Film Festival. Nu e doar actor de teatru şi film, dar și de voice-over, Ionuț și-a împrumutat vocea personajelor din producții Marvel, Disney sau Dreamworks.

ROBERTO D’ANTONA (Italia), Regizor, scenarist, producător şi actor

Cu zeci de premii câştigate în festivalurile de profil din postura de regizor, actor sau producător, ROBERTO D’ANTONA a atras atenţia publicului încă de la începutul anilor 2010 prin originalitatea cu care abordează cinematografia de gen şi stilul foarte personal al storytelling-ului. Fondator al companiei L/D Production, Roberto a creat şi a jucat în producţii foarte apreciate, precum Dylan Dog - Il Trillo del Diavolo, The Wicked Gift, Road to Hell, Caleb şi Hidden, care combină ingredientele Horror şi Thriller cu emoţiile umane fundamentale în poveşti dezvoltate de-a lungul timpului pentru cinema (The Last Heroes), televiziune (The Reaping) sau web (Johnny) şi care l-au impus ca una dintre cele mai dinamice voci din cinematografia italiană contemporană.

Filmele nominalizate pentru DRACULA TROPHY

Prezentate în premieră naţională în cadrul ediţiei din acest an a Dracula Film Festival, cele 10 lungmetraje nominalizate pentru Dracula Trophy se numără printre cele mai aşteptate proiecţii programate în cadrul festivalului, deoarece definesc cinematografia de gen în 2025 prin marea varietate a formelor de expresie ale fanteziei adulte.

LILY’S RITUAL

(Spania, 2025, r: Manu Herrera)

Echinocţiul de toamnă. Patru prietene se avântă într-un ritual iniţiatic de completare a cercului celor patru elemente ale naturii, doar că ceea ce începe ca un exerciţiu de magie albă se transformă în ceva diabolic, a cărui ţintă este nou venita în cvartet, Lily, ce nu are idee că scopul era, de fapt, altul şi că era necesar un sacrificiu în acest captivant Horror supranatural

PARALLEL CONSEQUENCES

(Brazilia, 2025, r: Gabriel França & CD Vallada)

H0101N (SUA, 2024, r: Luca Canale B.)

O femeie se trezeşte fără amintiri. Ştie doar că e cetăţean a UK-ului chinezesc, capitala nou formatei EurAsia, iar din găurile negre ale memoriei sale încep să tot apară vise urâte. Titlul acestui Actioner distopic trimite la termenul “holon” - subîntreg stabil într-o ierarhie - şi este inspirat deopotrivă de Anime-uri precum Neon Genesis Evangelion sau VG-uri ca Metal Gear.

THE KRAMPUS RISES

(Italia/Spania/SUA, 2025, r: Andrea Dalfino)

Trei cupluri se relaxează într-o cabană din Dolomiţi, iar una dintre femei, căzută într-o peşteră, consumă fără să vrea o inimă nepământeană şi se transformă ea însăşi într-un coşmar... precum Krampus, o creatură care îi ameninţă nu doar pe tineri, ci întreaga comunitate. Folk Horror-ul lui Dalfino merge inventiv pe linia miturilor şi tradiţiilor din Alpi, evitând clişeele hollywoodiene.

Abordare originală a conceptului de multivers, acest Thriller SF ne arată într-o manieră minimalistă, dar foarte dramatică, pericolele ce se ascund în folosirea unei maşini a timpului. Trei prieteni se judecă unul pe celălalt pentru evenimente ce încă nu s-au produs, dar nu sunt improbabile, în timp ce discută pe marginea relaţiei dintre ei, deseori... cu arma în mână.

APOLLON BT DAY

ATHENA BY NIGHT (Turcia, 2024, r: Emine Yildirim)

Ghost Story existenţial multipremiat în festivaluri, Apollon by Day..., regizat de apreciata cineastă Emine Yildirim, spune povestea unei orfane cu capacităţi de medium, care, ajunsă la maturitate, pleacă pe coasta Mediteranei în căutarea mamei care o abandonase, însoţită de fantomele unui revoluţionar marxist, a unei preotese din antichitate şi a unei prostituate.

EVER

AFTER

(SUA, 2025, r: Laszlo Illes)

În acest Dark Fantasy cu accente Horror care beneficiază de aportul unor superstaruri ale genului (Malcolm McDowell, Michael Berryman, Bonnie Aarons, Kane Hodder), un grup de tinere ajunse

într-o vilă izolată descoperă că pădurea din jur este terenul de joacă al unor localnici ţăcăniţi, însetaţi de sânge, care îşi închipuie că sunt personaje din basme clasice.

PIG THAT SURVIVED FOOT-AND-MOUTH DISEASE

(Coreea de Sud, 2024, r: Bumwook Hur)

Remarcabila animaţie coreeană are ca protagonist un porc rămas în viaţă doar prin puterea voinţei după contractarea bolii gură-mânăpicior, care e convins că trebuie să devină uman pentru a supravieţui în continuare, indiferent de costuri. În acelaşi timp, un dezertor se refugiază în codru pentru a se reconecta cu sinele animal, iar cele două destine se întretaie... violent.

LABYRINTH

(SUA, 2025, r: Ryuhei Kitamura)

Noul film al regizorului nipon Ryuhei Kitamura (Versus, The Midnight Meat Train) este un pur Horror generat de violenţa fizică ce se naşte din interacţiunea unor persoane selectate aparent aleatoriu pentru a fi puse la încercare într-un labirint al ispăşirii păcatelor. Din distribuţie fac parte actori cu nume sonore, precum Chris Klein (Rollerball) sau Mekhi Phifer (Dawn of the Dead).

SASYQ (Kazahstan, 2025, r: Yerden Telemissov)

Cea mai aparte prezenţă în selecţia din 2025 a DFF, această dramedie SF este şi una dintre cele mai savuroase, putând fi privită ca o interpretare ludică a poveştii din E.T., doar că ceva mai adultă prin teme, dat fiind faptul că protagonistul ce reprezintă omenirea în întâlnirea de gradul III nu este un copil, ci un pensionar alcoolic şi singuratic, vânat de birocraţii cărora le strică imaginea.

A WWII FAIRY TALE (UK, 2025, r: Stewart Buck & Stephane Piter)

Subtitlul acestui documentar, Making of Michael Mann's The Keep, este explicit, dar nu mulţi au văzut, fie şi în forma sa ciopârţită - de la 210’ la 96’ -, acest filmcult din 1983, despre un grup de nazişti care eliberează o entitate supranaturală dintr-un vechi castel din Carpaţi. Realizarea lui The Keep a fost un coşmar în sine, presărat de şicane ale producătorilor, decese şi accidente la filmări, astfel încât A WWII Fairy Tale este realmente un must see pentru cinefili.

The Beach

După 25 de ani

La trecerea în noul mileniu abia învățam să vorbesc și stăpâneam cât de cât mersul în două picioare, care era pe atunci o abilitate nou dobândită. În paralel, undeva departe, la mii de kilometri distanță, noul star de cinema al Hollywood-ului, care tocmai furase inimile tuturor fetelor cu rolul din Titanic și mai târziu cu vorbele dulci ale lui Romeo, Leonardo DiCaprio, colabora cu regizorul britanic Danny Boyle la filmul ce avea să se numească The Beach. Timpul a trecut, cariera lui DiCaprio a explodat odată cu întâlnirea cu Martin Scorsese, iar eu am început să mă uit la filme. Și, uite cum, într-o seară, undeva prin școala generală, în timp ce ar fi trebuit să învăț pentru a nu rămâne corigent la chimie, eu făceam tot posibilul să ajung la zi cu filmografia tânărului blond care luase cu asalt cinematografia mondială și care părea că face filme mai repede decât apuc eu să le văd. În seara cu pricina, după mai multe eșecuri absolut admirabile din partea mea de a învăța că Na2SO4 este același lucru cu sulfatul de sodiu, am dat de The Beach.

ferită de ochii lumii, impactul pe care l-a avut povestea atunci asupra mea m-a făcut să aleg să scriu azi despre el, la aniversarea de 25 de ani a revistei.

Deși departe de vreo capodoperă, țin minte că filmul a reușit performanța de a mă lua de pe scaunul meu de birou și de a mă arunca direct în Thailanda, acolo unde se întâmplă acțiunea. Ce-i, drept, aș fi dat orice să fac schimb cu Leo (sau Richard, după cum se numește personajul lui în film) și să îl las pe el să dea test la chimie în locul meu. Ideea unei plaje ascunse, undeva departe pe o insulă, unde eroul nostru ajunge mai mult sau mai puțin din greșeală era rețeta perfectă pentru tânărul din mine care căuta scăpare. Deși apoi filmul capătă o notă ușor ciudată odată cu apariția Tildei Swinton și a sectei ei ciudate care locuia pe insula respectivă,

Sunt mai multe filme celebre care au avut premiera în anul respectiv, în 2000, poate chiar altele mai bune și mai emblematice, de la Memento la American Psycho sau Snatch, pe care le-am văzut cam în aceeași perioadă în care laptop-ul meu servea drept o fereastră către o altă lume și era plin până la refuz cu filme, dar, cumva, The Beach a fost primul care mi-a venit în minte când m-am gândit la acest an atât de important în istoria noastră recentă. Peste niște ani, într-o seară, filmul era la televizor și am zis să-l revăd. Deși îl priveam cu alți ochi, ochii cuiva care trecuse peste sute de alte filme, ceva din magia serii în care l-am văzut prima dată și sulfatul de sodiu care striga din foile caietului de chimie s-au păstrat și l-am revăzut cu plăcere. Cine știe, poate peste alți 25 de ani o să fie la fel. Sau mă duc în Thailanda. Că la chimie sigur nu mai învăț.

zilesinopti.ro/arta-cultura

Vodafone sustine capitolul

Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.

teAtrU

RADU AFRIM „Teatrul este o muncă de echipă și te reinventezi în funcție de cel cu care lucrezi”

Capitolul Artă & Cultură este susținut de OPerA

JENNIFER HOLLOWAY „Opera te poate face să înțelegi altfel condiția umană”

Haos și culoare în America secolului XX

În 2025, Muzeul Thyssen din Madrid, Spania, vine cu un nou dialog exploziv între două personalități puternice ale artei americane: Jackson Pollock și Andy Warhol. Deși, în aparență, vorbim despre două figuri opuse, expoziția nu se limitează la a pune alături expresionismul abstract și pop art-ul, ci mai degrabă surprinde preocupările și obsesiile artistice, precum și pasiunile comune, cum ar fi conceptul de spațiu, noțiunea de fundal și figură și camuflajul ca temă centrală în opera lor. Warhol, Pollock and other American spaces ne așteaptă în perioada 21 octombrie 2025 - 25 ianuarie 2026.

Fascinația lui Andy Warhol pentru Jackson Pollock este binecunoscută. Dintr-o anumită perspectivă, aceasta provenea din obsesia unui colecționar, Warhol dorea să dețină una dintre lucrările lui Pollock, dar la un nivel mai profund, reflecta preocupările artistice comune ale celor doi, ambii artiști experimentând cu spațiul și formate de mari dimensiuni. Warhol avea un obicei de a omagia, dar și parodia stilul expresionist abstract consacrat al lui Pollock, poziționând în același timp Pop Art-ul ca un nou capitol care provoca moștenirea lui Pollock de autoexprimare brută. Această fascinație a fost legată și de faimă și tragedie. Moartea notorie a lui Pollock într-un accident de mașină, în 1956, l-a marcat pe Warhol, devenind

sursă de inspirație pentru seria „Death and Disaster”. Dar odată ce vezi lucrările celor doi în aceeași galerie, descoperi că Jackson Pollock nu a fost întotdeauna un maestru al abstractului, iar Warhol nu a fost un artist preocupat exclusiv de reprezentări indiferente ale temelor banale din cultura

populară. La jumătatea drumului între abstracție și figurație, amândoi au propus, în felul lor, o reimaginare a conceptului de spațiu și a utilizării acestuia ca un mod de a disimula realitatea. A fost într-o anumită măsură un proiect autobiografic pentru artiști care au lucrat cu repetiția, serialitatea și abstracția ca modalitate de a arăta noi moduri de a privi lumea în care trăiau. În expoziția Warhol, Pollock and other American spaces, pe lânga selecția de lucrări care aparțin lui Warhol și Pollock, se vor regăsi și opere ale altor artiști din aceeași perioadă care au abordat teme similare și au folosit arta abstractă ca mecanism de căutare a unui loc pe care îl pot numi al lor într-o societate în care nu se pot regăsi.

RADU AFRIM

„Teatrul este o muncă de echipă și te reinventezi în funcție de cel cu care lucrezi”

Ajuns la a 35-a ediție, Festivalul Național de Teatru, produs de UNITER, ce va avea loc la București, în perioada 17-26 octombrie, are pentru întâia oară în compoziție un artist asociat, iar acesta este unul dintre cei mai originali şi valoroşi creatori din teatrul contemporan european: RADU AFRIM. În ultimii ani, FNT a pus accentul pe o structură modulară, iar prezența regizorului şi dramaturgului RADU AFRIM în această postură completează inițiativa de integrare a fluxului de noi direcții în acest concept, prin libertatea pe care artistul o are de a propune la rândul său un modul care să se plieze pe intențiile și sensibilitățile sale creative. Drept urmare, publicul va putea vedea în festival trei dintre spectacolele sale recente, care alcătuiesc un mic puzzle dramaturgic extrem de interesant, fiindcă Zi de bucurie (Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași) reprezintă punerea în scenă a unei piese de teatru a unui autor scandinav, Teatro Lúcido la malul infinitului (Teatrul de Stat Constanța) este conceput în baza scenariului scris de Radu Afrim după texte din literatura română contemporană, iar Casa dintre blocuri (Teatrul Național Târgu-Mureș – Compania „Tompa Miklós”) este un spectacol născut integral din imaginaţia şi inspiraţia lui Radu Afrim. Dialogul cu reputatul artist pe marginea acestora a fost pentru noi un privilegiu, mai ales că a avut şi o conotaţie aniversară, pentru că, tot în anul 2000, când Radu Afrim a absolvit Facultatea de Teatru, specializarea regie, se năştea şi revista noastră, Zile şi Nopţi.

Tema aleasă pentru ediţia FNT din acest an este ‘Te privește!’. Din postura de spectatori, noi o vom regăsi, probabil, într-un fel sau altul, în mixul de spectacole selectate, dar în ceea ce te priveşte, în calitate de artist asociat, cum v-aţi raportat la acest îndemn?

Eu nu am hotărât împreună cu curatorii această temă, dar mi s-a părut o idee ok, simplă, directă, şi atunci am gândit pentru spectacolul de deschidere un exerciţiu pornind de la această propunere: ‘Te privește!’. Nu m-am oprit doar la ochiul spectatorului, ci m-a interesat ochiul artistului deschis asupra lumii. Te privește politica. Te priveşte ecologia, te privește noua ordine mondială, te privește lumea frumoasă sau schimonosită în care suntem obligați să lucrăm și să trăim. Sunt zile în care mă gândesc că am luat-o în direcţie greşită. Sunt zile în care îmi zic că e ok. Actorul e privit de lumea în care trăiește - atâta cât îşi permite - lumea care, cel mai adesea, se află în afara sălii teatrului. E important ca lumea care intră într-un teatru să vadă lumea din afara teatrului. O vede mai clar decât dacă n-ar intra în teatru. Dacă i se oferă un pic de invizibil, cu atât mai bine.

Referitor la spectacolul de deschidere a FNT, ne puteţi da unele indicii despre semnificația titlului? Fiindcă Gro(o)ve poate încorpora mai multe sensuri, de la “pâlcul” cu posibile sensuri sacre până la “simțământul” produs de modul de sincronizare ritmică...

E adevărat. Eu am vrut să-i zic doar 'grove', dar Andrea Gavriliu a zis să mai pun un 'o' între paranteze. Sunt curios şi eu ce va ieşi. Orice, dar nu ceva crispat. Întrebarea cu care ar trebui să iasă spectatorul de la showul de deschidere ar fi: cât e de legitim sau cât e de moral să-ţi vezi de viaţa ta, de bucuriile şi plăcerile tale şi, mai mult, ca artist să te raportezi la sufletul tău în context socio-politic cumplit de distorsionat faţă de aşteptările tale. Mai concret, cum să facem să stăm liniştiţi într-un fotoliu în sala mare a TNB măcar o oră juma' cât ţine acest show. Şi cum să ascultăm hipnotizaţi nişte piese muzicale alese de mine, pe propria răspundere :) Cât e abandon şi cât e luciditate aici? Cu Gro(o)ve e posibil să fi găsit balanţa ideală între cele două. [...]

Citiţi interviul complet cu RADU AFRIM pe www.zilesinopti.ro

“Casa dintre blocuri”, Foto © Sándor Bereczky

“Zi de bucurie”, Foto © George Popovic

“Teatro Lúcido la malul infinitului” Foto © Andrei Văleanu

Festivalul SoNoRo, la a XX-a ediție: „Rapsodia Română”

Festivalul Internațional de Muzică de Cameră SoNoRo împlinește 20 de ani de existență și propune publicului o ediție aniversară, în perioada 31 octombrie - 16 noiembrie, în București și Cluj-Napoca, ediție care va cuprinde 18 concerte, două SoNoRo Talk și 60 de artiști. Ajuns la ediția a XX-a, Festivalul SoNoRo a devenit o stare de spirit și un mod de viață.

„Rapsodia Română” – tema acestei ediții – celebrează publicul SoNoRo și pe toți cei care au contribuit la clădirea acestui vis dedicat muzicii de cameră din România.

„Rapsodia Română este o celebrare a spiritului, a poveștilor, a râurilor, a ritmurilor, a umorului, a forței, a inventivității, a creativității, dar, cel mai important, este o celebrare a dragostei noastre pentru țara care găzduiește SoNoRo în fiecare an și ne face pe toți să ne simțim un pic mai români de fiecare dată când ne întoarcem aici pentru a face muzică împreună”, ne-a spus Diana Ketler, cofondatoare și directoarea artistică a festivalului.

Cu nonconformism și inovație, SoNoRo a inclus de-a lungul timpului și celelalte arte, infuzând programele muzicale cu perspective din arhitectură, film, fotografie, literatură, psihologie, dans și teatru și stimulând în acest mod creativitatea ascultătorului. Teme precum Un ballo in maschera, New Worlds, Love Unlimited, Up!, Bridges, The Dreamers, La muse et le poète, Hide & Seek, Side Eﬀects, DaDa, Pasărea măiastră, Dreamtigers, Orient Express, On the Couch și Ex libris au adus în peisajul muzicii de cameră din România contexte diferite și multă exprimare ludică, schimbând modul tradițional de receptare a mesajului muzicii clasice. Festivalul va începe vineri, 31 octombrie, cu un Concert de deschidere – Între cer și pământ, un program care include lucrări de Arvo Pärt, Felix Mendelssohn Bartholdy, George Enescu și Gabriel Fauré, dar concertul care celebrează cei 20 de ani de existență ai Festivalului SoNoRo este

intitulat chiar Happy Birthday SoNoRo! și este programat sâmbătă, 1 noiembrie, la Palatul Bragadiru, fiindsusținut de Amsterdam Klezmer Band. Muzica acestui grup este un amestec vibrant de klezmer, balcanic, ska, jazz, gipsy, oriental și hip-hop. În peste 25 de ani, acest grup de muzicieni din Amsterdam a devenit un fenomen renumit la nivel internațional, care a lansat 18 albume, a creat coloane sonore pentru filme și documentare, dar și o academie care îi poartă numele. Duminică, 2 noiembrie, sunt programate trei concerte: Out of the Box 1: Antene, la Centrul Național de Artă „Tinerimea română”; Out of the Box 2: Între rânduri, la ARCUB – Hanul Gabroveni, Sala Mare și Out of the Box 3: DaDa Revisited, la Clubul Expirat. Luni, 3 noiembrie, festivalul continuă în

Sufrageria Regală de la Muzeul Național de Artă al României cu un concert intitulat Cântec de dragoste, iar marți, publicul este invitat la Palatul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, unde va avea loc concertul Borderlands. Miercuri va avea loc primul concert de la Ateneul Român, intitulat Antologia inocenței, iar joi, SoNoRo revine în

Sufrageria Regală a MNAR pentru concertul Scenes from the Barricades. În ultimele zile din București, în această ediție a festivalului, sunt programate următoarele concerte: vineri, 7 noiembrie, Harta imaginației (Biserica Evanghelică C.A. București), sâmbătă, 8 noiembrie, Poarta sărutului (Ateneul Român), iar duminică, 9 noiembrie, Toate pânzele sus!, la Institutul Cultural Român, plus întâlnirea

SoNoRo Talk: Dor și dar, la ARCUB – Hanul Gabroveni.

De marți, 11 noiembrie, festivalul se mută în Cluj-Napoca, unde publicul local este invitat la Pavilionul Tinerilor din Parcul Feroviarilor, la concertul Un val și o aripă, urmat a

„Vă invităm într-o călătorie cu 20 de concerte, în București și Cluj-Napoca, în care vom fi însoțiți de Constantin Brâncuși, Nichita Stănescu și dadaiști, inspirați de Delta Dunării, Muntenia, Ținutul Secuiesc și Moldova, de cântece de leagăn și compozitori români precum George Enescu, Ciprian Porumbescu, Mihail Jora, Dinu Lipatti, Dan Dediu, Anatol Vieru și Stan Golestan, împreună cu marile nume internaționale ale muzicii de cameră”, a declarat Răzvan Popovici, cofondatorul și directorul executiv al Festivalului SoNoRo.

doua zi de Timpul ca lumină, la Biserica Evanghelică Luterană, iar joi, de Antologia inocenței, la Biserica reformată cu două turnuri, un concert susținut de violistul Răzvan Popovici, de pianista Diana Ketler și de Orchestra de cameră Franz Liszt. În ultima parte a festivalului, în weekendul 14-16 noiembrie, sunt programate Țara ritmului, la Casa Boema (vineri), SoNoRo Talk: Dor și dar la Clubul Oberjin și concertul Nani, nani, la Casa NUMAÀ (sâmbătă), iar ediția aniversară a Festivalului SoNoRo se va încheia duminică seara, cu concertul Borderlands, la Universitatea Babeș-Bolyai, în Sala Auditorium Maximum.

Artiștii invitați la această ediție a Festivalului SoNoRo sunt, ca întotdeauna, nume importante ale scenelor internaționale, dintre care enumerăm câteva: violoniștii Mihaela Martin, Alexander Sitkovetski, Ioana Cristina Goicea, Barnabás Kelemen și Erik Schumann; violiștii Georgy Kovalev și Blythe Teh Engström ; violonceliștii Justus Grimm, Frans Helmerson și Andrei Ioniță ; pianiștii Cristian Budu, Alexander Lonquich și Andrei Vieru; ansamblul MoldoDuo și mezzosoprana Roxana Constantinescu.

Detalii despre ediția XX a Festivalului SoNoRo sunt disponibile pe: festival.sonoro.org

Perfect 10 / 10 Perfect

Tema noii ediții

a

Olimpiadei de Benzi Desenate

În 2026 se vor împlini 50 de ani de la primul „10 Perfect”, obținut de Nadia Comăneci, la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976. Olimpiada de Benzi Desenate va dedica cea de-a VI-a ediție a concursului multiplei campioane olimpice și performanței sale care a schimbat modul de afișare a notelor obținute de gimnaști la toate competițiile naționale și internaționale. Până la „Perfect 10 / 10 Perfect”, tabelele de marcaj ale competițiilor de gimnastică nu erau concepute pentru a afișa nota 10.00. Din acest motiv, la momentul respectiv, 18 iulie 1976, scorul Nadiei Comăneci a fost afișat 1.00, ducând la o confuzie generală până când crainicul sălii a informat publicul că gimnasta a obținut un 10 perfect, o premieră mondială.

Start-ul Olimpiadei BD va fi dat în luna octombrie. Elevi de toate vârstele, de la 7 la 18 ani, sunt invitați să realizeze o pagină de bandă desenată în tehnici la alegere - nu se acceptă desenele realizate pe computer - inspirându-se din performanța mai sus amintită și vor avea la dispoziție mai multe luni pentru a-și definitiva lucrările. Data de predare a benzilor desenate este la finalul lunii martie 2026, iar luna aprilie va fi dedicată jurizării, urmând ca rezultatele câștigătorilor să fie anunțate câteva săptămâni mai târziu. Gala de premiere va fi organizată la Casa Olimpică din București. Cele mai bune lucrări vor fi expuse la Muzeul Sportului din Capitală și la alte instituții culturale din țară și de peste hotare. Participarea este gratuită și deschisă elevilor din țară și din diaspora, iar detaliile și regulamentul vor fi afișate pe facebook: Olimpiada de Benzi Desenate.

„Dragi copii, vă doresc mult succes la Olimpiada de benzi desenate. Este a șasea ediție și abia aștept să văd creativitatea, autenticitatea și spiritul de competiție. Sunt onorată să aud că tema din acest an este Perfect 10, care onorează primul 10 istoric de la Montreal. Succes, numai bine și aștept să văd expoziția. Mulțumesc frumos!”, este mesajul transmis de Nadia Comăneci către toți elevii care vor participa la Olimpiada BD, al cărei poster este realizat de către eleva de liceu Mălina Nicolescu. Desfășurat sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, acest eveniment este inițiat de Mihai Ionuț Grăjdeanu, autor și profesor de benzi desenate, sub egida Comitetului Olimpic și Sportiv Român și a Academiei Olimpice Române.

TEXT

JENNIFER HOLLOWAY

„Opera te poate face să înțelegi altfel condiția umană”

Printre numeroasele evenimente care au făcut memorabilă ediţia din acest an a Festivalului George Enescu s-a numărat, fără îndoială, spectacolul-concert susţinut de Orchestra Simfonică WDR din Köln, dirijată de Cristian Măcelaru, cu opera Salome a lui Richard Strauss, având-o ca interpretă a rolului titular pe una dintre cele mai valoroase soprane de pe scena lirică contemporană, JENNIFER HOLLOWAY, care a urcat pe scena de la Sala Palatului după ce impresionase publicul de la Bayreuth ca Sieglinde, în Die Walküre şi se pregătea deja să îi dea viaţă Elsei von Brabant, în noua montare a operei Lohengrin, semnată de multipremiatul regizor Damiano Michieletto, ce va avea premiera în noiembrie, la Teatro dell’Opera din Roma. Despre evoluţia ei de la roluri lirice în travesti, precum Cherubino (Nunta lui Figaro) sau Idamante (Idomeneo), la partiturile ultra-dramatice din operele lui Wagner, petrecută pe parcursul celor 20 de ani de când a câştigat competiţia organizată de Metropolitan Opera National Council, ne-am propus să stăm de vorbă cu Jennifer Holloway plecând chiar de la Salome, fiindcă personajul din controversata adaptare a piesei lui Oscar Wilde de către Strauss a devenit un companion constant pe parcursul ei performativ de top din ultimul deceniu.

Jennifer, începem cu Salomeea, datorită faptului că pare a fi în continuare rolul tău favorit. Cum s-a născut, de fapt, ataşamentul tău faţă de protagonista operei lui Richard Strauss?

Privind în urmă, trebuie să spun că primul meu rol în opera Salome nu a fost cel titular, căci am fost mai întâi Pajul Irodiadei într-o producţie în care Gerhard Siegel era Irod [reputatul tenor s-a aflat pe scenă alături de Jennifer Holloway şi în concertul din cadrul Festivalului George Enescu de anul acesta - n.r.], iar Salomeea a fost interpretată de marea soprană Nina Stemme, care e un idol al meu. Am avut astfel privilegiul să o urmăresc îndeaproape şi să

foto © Simon Pauly

Festivalul George Enescu, 2025 | foto © Andrei Gîndac

observ cum îşi construieşte personajul, foarte diferit de abordările pe care le văzusem eu până atunci în versiunile, să le spunem, tradiţionale, fiindcă, bineînţeles, eram deja familiarizată cu Salome, dar numai din postura de spectator. Nina Stemme, care posedă o voce incredibilă şi o tehnică uluitoare, are un fel extraordinar de a conferi forţă textului şi de a întrupa personajele pe care le interpretează, impresionând de fiecare dată prin feminitatea sa puternică atunci când urcă pe scenă. Îmi amintesc foarte bine că, încă din primele momente când am ascultat-o - deci, practic, de la prima mea apariţie în această operă [era anul 2010, la Teatro Real din Madrid, în regia lui Robert Carsen - n.r.] -, mi-am dorit să o joc la rândul meu pe Salomeea, fiindcă partitura vocală are ceva special şi muzica este fascinantă... Strauss fiind unul dintre compozitorii mei preferaţi.

În primii ani ai carierei tale, într-adevăr, ai fost asociată îndeobşte cu roluri de mezzosoprană în operele lui Mozart şi

Handel, după care aveau să urmeze Bellini şi Verdi...

Prin urmare, am realizat încă de atunci că vreau şi pot interpreta foarte bine rolul principal, ba, mai mult, a reprezentat pentru mine şi o revelaţie în privinta diversităţii paletei de roluri pe care le-aş putea aborda, după cum bine ştii, eu începând ca mezzosoprană.

Probabil că tocmai din acest motiv mi-a rămas pregnant în memorie un moment în care pregăteam un rol, nu mai ştiu exact care anume, şi i-am spus profesoarei mele de atunci că îmi doresc să o interpretez pe Salomeea, iar ea n-a fost prea entuziasmată.

Ei bine, întâmplător, acea conversaţie a noastră a rămas înregistrată odată cu lecţia respectivă şi am putut să-i amintesc de ea după câţiva ani, iar profesoara mi-a mărturisit că, la vremea respectivă, nu crezuse absolut deloc în capacitatea mea vocală de a susţine acest rol. Iată că, ulterior, s-a dovedit că mi s-a potriveşte de minune, iar eu continui să cred că personajul în sine e unul cu totul special, libretul este extrem de profund, iar muzica, în tandem cu versurile, are o forţă colosală! Cred că, după acea primă experienţă cu opera lui

Strauss trăită pe scenă alături de Nina, atunci când am abordat eu însămi personajul, l-am putut modela şi am putut da mai departe ceea ce Salomeea îmi spune mie, personal. Chiar dacă, evident, nu aveam cum să trec prin experienţele pe care le trăieşte această femeie, eu sunt o persoană empatică, atentă la oamenii din jurul meu, mereu receptivă la emoţiile lor şi acesta e, probabil, principalul motiv pentru care am dobândit convingerea intimă că povestea Salomeei, una a suferinţei umane, trebuie şi merită spusă din nou şi din nou. [...]

The Baltic Opera Festival, 2025 | foto © concerti.de

Wiener Staatsoper, 2025 foto © Vienna State Opera

Societatea noastră se confruntă cu transformări profunde, care au loc cu rapiditate peste tot în jur, însă de multe ori, la scale care depășesc capacitatea percepției umane - de la procesele metabolice ale bacteriilor la efectele agriculturii asupra biodiversității pe parcursul a sute sau mii de ani ori impactul emisiilor invizibile de metan în criza climatică. Astfel de manifestări ample, denumite hiperobiecte (fenomene complexe care eludează capacitățile noastre de percepție), împing umanitatea către noi moduri de a explora realitățile care ne înconjoară, pentru a naviga prin aceste schimbări. Limitările dintre ceea ce cunoaștem și ceea ce simțim, dintre ceea ce vedem și ceea ce ne imaginăm, dintre ceea ce auzim și ceea ce ascultăm devin tot mai permeabile, provocându-ne să dezvoltăm noi moduri de a genera cunoaștere.

Ce noi realități descoperim atunci când știința se deschide către explorările senzoriale ale artei? Cum pot procesele microbiologice, prin care anumite bacterii descompun produșii petrolieri, să devină modalități pentru redefinirea relațiilor noastre cu entități non-umane care navighează realitatea folosind cu totul alte principii decât cele umane? Cum să ne raportăm altfel la orașele pe care le locuim, dacă începem să le privim, dar mai ales să le ascultăm, din perspectiva păsărilor? Și cum să facem accesibile cauzele și efectele transformărilor climatice, provocate de acumularea efectelor invizibile ce rezultă din activitatea umană de-a lungul a numeroase generații, de la agricultură la industria petrolieră? Rolul artei, atunci când chestionează paradigme științifice, redevine unul critic, care generează noi forme de cunoaștere sensibilă ce pot contribui la crearea de sens pentru schimbările din jurul nostru.

Într-un astfel de context, proiectul art-science

Otherwise Residency, dezvoltat de Asociația

Culturală Marginal, propune o abordare radicală, explorând cum putem depăși rolul artei ca simplu traducător de concepte științifice, pentru a deveni un partener în producția de cunoaștere, prin colaborare interdisciplinară. Artiștii implicați în proiect au lucrat alături de echipe de cercetare de la Institutul de Biologie București și de la 2Celsius, investigând diferite fațete ale crizei climatice, pornind de la patru proiecte de cercetare științifică și generare de politici publice: studiul rezilienței plantelor (Laura Cinti și dr. Roxana Nicoară), bacterii cu potențial biotehnologic pentru bioremediere (Sabina Suru alături, de dr. Simona Neagu și dr. Mihaela Stancu), bioacustică și poluarea fonică urbană (Ida Hiršenfelder și cercetătoarele Andreea și Mihaela Ciobotă) și emisiile fugitive de metan (Andreea Săsăran, alături de Mihai Stoica și

Theophile Humann).

În cadrul acestor demersuri, artiștii au participat activ la procesele de cercetare, de la analiza literaturii de specialitate la vizite de lucru pe teren și în laboratoarele de la Institutul de Biologie. După o primă etapă de imersiune în proiectele de cercetare, artistele au trecut printr-o fază de reflecție și interpretare a experiențelor lor, urmată de etapa experimentală și de producție, care propune noi proiecte artistice ce abordează impactul societal al cercetării științifice.

Rezultatul acestui proces inovativ de colaborare va fi prezentat public într-o expoziție, care va avea loc în luna octombrie, la Atelier 030202 din București, marcând astfel punctul culminant al rezidenței. Expoziția urmărește să fie mai mult

decât o simplă prezentare de lucrări - este o invitație la a privi urgențele climatice prin sunete, texturi și metafore, nu doar prin cifre și date. Prin punerea în prim-plan a artei ca spațiu de analiză critică, Otherwise Residency contribuie la misiunea Marginal de a facilita contexte în care alăturarea unor domenii aparent diferite poate deschide noi perspective. Arta, ca spațiu de analiză critică și tensiune constructivă între diferite moduri de cunoaștere, poate oferi o înțelegere mai profundă și mai nuanțată a realității. Otherwise Residency se încheie nu cu o concluzie, ci cu o întrebare deschisă: cum putem aborda, ca societate, barierele aparent rigide dintre noi și lumea mai-mult-decât-umană în care coexistăm? Dacă trecem dincolo de datele brute și implicațiile evidente, putem să descoperim noi povești despre reziliență, să navigăm hărți emoționale ale poluării din jurul nostru și să ascultăm mai cu atenție urgențele tăcute ale lumii în care trăim? Expoziția din octombrie este doar un punct de pornire pentru o conversație colectivă, un spațiu în care putem descoperi nu doar ceea ce ne separă, ci momente fragile de conectare, în care diviziunea aparentă dintre modul uman și cel non-uman de a percepe lumea devine mai permeabilă, deschizând un spațiu de dialoguri și rezonanțe neașteptate.

ANDREI TUDOSE este curator și manager cultural, care cultivă dialogul critic în colaborările artă-știință-tehnologie. Proiectele lui propun publicului experiențe accesibile, care urmăresc o înțelegere mai profundă a problematicilor actuale legate de ecologia mediului și cea a tehnologiei.

NOt bOb

„Tatuajul este un proces foarte intim între mine și

clienții

mei”

NOT BOB (Bob Prințescu) este un tattoo artist pasionat și foarte apreciat, are 36 de ani și este născut și crescut în București. Dincolo de arta tatuajelor, el este tată, graﬃti artist și practicant de BJJ, iar pasiunea pentru caligrafie îl conduce uneori spre canvas-uri unice. El ne-a povestit mai multe despre începuturile spontane în tatuaje, procesul său creativ și provocările întâlnite în parcursul său artistic.

Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor? A fost o alegere spontană sau ceva planificat în timp?

În cazul meu a fost ceva foarte spontan. Aveam un vecin care tatua și care mă lua cu el peste tot, de fiecare dată când avea o lucrare. În perioada aia, luai probabil și câteva beri cu tine atunci când mergeai la cineva acasă (asta în cazul în care nu te aștepta omul oricum pregătit). Într-una dintre zile, în timp ce lucra, și-a dat seama că poate consumase prea multe și a decis că ar opri ședința acolo, dar cel ce se tatua își dorea foarte tare să îl termine. În momentul următor, tipul i-a propus să continui eu, că e ceva ce aș putea face. Mi-am pus mănușile pe mâini și i-am dat bice.

Ai o formare artistică clasică

sau ai învățat totul din practică?

Nu am o formare clasică. Am căutat întotdeauna să mă înconjor cu oameni mult mai buni decât mine, de la care să învăț. Am avut acel head start

în graffiti, deci cumva era de așteptat că urma să mă îndrept spre multă culoare, dar în rest, a fost studiu propriu și dorința de a fi mai bun decât am fost ieri.

Ce înseamnă pentru tine un „tatuaj reușit”? Doar tehnic sau și emoțional?

Pentru mine sunt clar ambele. Asta e genul de tatuaj pe care îl fac și pe care vreau să-l duc mai departe. Sunt trei calități pe care le urmăresc în fiecare lucrare: tehnică, body placement și originalitate. Consider că doar fiind original, reușește să transmită emoție purtătorului și, în același timp, privitorului. Tatuajul este un proces foarte intim între mine și clienții mei.

Cum reușești să transformi o idee vagă a clientului într-o operă de artă personală? Sincer, nu știu cum să răspund la această întrebare. Îmi petrec o mare parte a timpului pe internet privind tatuaje. Atunci când vine un client să îmi ceară

ceva anume, aproape că îl văd din prima. După care încep să finisez acea idee pe tabletă sau direct pe corp.

Ai vreo poveste de client care ți-a rămas în minte și pe care o porți cu tine?

Da, întotdeauna povestesc despre același tip căruia i-am acoperit ceva pe braț când încă lucram în Berlin. A început și a continuat ca orice alt cover-up, dar abia când a venit la control am cunoscut un alt om. De când l-am văzut ieșind de la metrou, era tot un zâmbet. A venit, mi-a mulțumit încontinuu și mi-a recunoscut în momentul acela că el nu își mai dăduse tricoul jos la mare de aproximativ șapte ani. Că ura să se vadă în oglindă și că acum este o plăcere și se mândrește cu el peste tot. Ba chiar a continuat să îmi spună că fusese discuția principală la masa de Crăciun a familiei și că nici ceilalți nu își puteau da seama unde era cel vechi.

Care este partea preferată a procesului: schițarea, tatuarea propriu-zisă, reacția clientului?

Sunt toate adunate. Tatuajul este o experiență de la primul salut până la ultimul punct.

Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj?

Să vină hotărât și asumat. Astfel devine și procesul mai plăcut și chiar și noi, tatuatorii, înțelegem mai bine ce își dorește fiecare în parte.

Asta, și să își caute artistul perfect pentru ce știe că vrea.

Ce obstacole ai întâmpinat în parcursul tău ca tattoo artist și cum le-ai depășit?

forumuri întregi pe seară ca să îmi găsesc răspunsul perfect la întrebarea din capul meu, iar a doua zi, când puneam în aplicare totul, parcă mi se deschidea o ușă nouă. Tocmai de aceea încă folosesc aparate clasice, pe bobine.

O foarte mare problemă de la început au fost aparatele și faptul că nu prea exista cineva care să-mi explice exact ce face fiecare șurubel. A trebuit să caut informație atâta cât exista atunci pe internet. Parcurgeam

Cum vezi evoluția industriei de tatuaje în România? Ce s-a schimbat în ultimii ani?

Ca orice alt lucru care ajunge în mainstream, se întâmplă două lucruri. Crește și scade în același timp. Greu de explicat cum văd asta. În mare, consider că tatuajul este ceva filtrat și rafinat pe parcursul a mii de ani, iar foarte mulți artiști noi nu doresc să cunoască partea asta și tradiția din spate. A apărut și acest consumerism exagerat și echivalentul a ceea ce în modă se numește „fast-fashion", lucru care nu face decât să dilueze ceea ce cândva era magic pentru mine.

Robbie Williams, Britpop și un concert intim la Camden

Pentru Robbie Williams, 2025 pare să fie mai mult decât un an de simple lansări muzicale. Se împlinesc trei decenii de la plecarea din Take That, un moment ce i-a schimbat cariera, i-a oferit libertatea de care avea nevoie pentru a explora genurile muzicale care îl atrăgeau la acel moment, dar și care i-au propulsat cariera solo.

Cel mai nou album al său, Britpop, nu vine doar ca o simplă colecție de piese, acesta fiind gândit ca un omagiu adus epocii în care Williams a crescut și s-a format: anii ’90, momentul în care Britpop-ul domina. În interviurile recente, artistul se raportează la acest album cu mândrie: „există niște influențe <<britanice>> și cu siguranță și niște influențe <<pop>> – sunt extrem de mândru de acest proiect”. Britpop este un album cu piese compuse alături de nume importante din rock/ pop-ul britanic, precum Tony Iommi, chitaristul de la Black Sabbath, Chris Martin, solistul trupei Coldplay, dar și fostul său coleg de trupă, Gary Barlow.

Până la lansarea oficială, amânată pentru februarie 2026, fanii au avut deja ocazia de a asculta trei single-uri de pe acest album. Rocket are un aer rock puternic și reprezintă colaborarea cu Tony Iommi, Spies duce ascultătorul într-o zonă de introspecție, dar păstrează atmosfera specifică anilor ’90, iar cea mai recentă piesă, Human, este realizată împreună cu duo-ul mexican Jesse & Joy și

adaugă sensibilitate viitorului album. Poate cel mai interesant și așteptat gest menit să promoveze Britpop este concertul pe care Robbie Williams îl va susține la Dingwalls, Camden Town, Londra, pe 9 octombrie. Acesta e anunțat ca fiind cel mai mic concert cu bilete vândute din întreaga sa carieră... modul lui Williams de a demonstra că muzica nu se măsoară în dimensiunea mulțimii, ci în forța emoției transmise.

Alegerea locației este intenționată: Camden a fost epicentrul Britpopului, iar întoarcerea sa acolo, într-un cadru intim, sugerează dorința artistului de a-și împărtăși muzica fără cenzură. La acest eveniment, publicul va asculta integral atât Life Thru A Lens, albumul său de debut solo din 1997, cât și noul Britpop. Astfel, noul album și concertul din Camden pot fi văzute ca felul prin care Williams își arată maturitatea artistică și explorează nostalgia în propria carieră, oferindule fanilor care l-au urmărit, l-au iubit și i-au fost aproape timp de trei decenii o experiență în care trecutul și prezentul se întâlnesc.

DTaylor Swift ne prezintă (cum e) The Life of a Showgirl

e aproape două decenii, Taylor Swift redefinește muzica pop și country prin transpunerea propriilor trăiri în melodii de succes. Toamna aceasta, artista revine cu un nou album, The Life of a Showgirl, iar momentul merită sărbătorit cu un playlist Taylor Swift. Deși a devenit cunoscută abia în 2008–2009, povestea lui Swift începe în 2006, cu albumul omonim Taylor Swift, unde piese precum Tim McGraw și Teardrops on My Guitar conturau deja stilul său personal: un amestec de muzică country și povești emoționale despre dragoste și maturizare.

Fearless (2008) a transformat-o într-un fenomen global. Love Story și You Belong with Me au fost și sunt hit-uri cu care rezonează generații întregi, albumul câștigând multiple premii Grammy. În 2010, cu

Speak Now, Swift a explorat introspecția cu piese precum Back to December. Albumul a demonstrat abilitatea ei de a construi povești complexe prin melodiile sale, aducând un plus de maturitate stilului cu care își obișnuise până atunci fanii.

Red (2012) a fost probabil unul dintre cele mai persona-

le și experimentale albume ale sale, cu hit-uri ca All Too Well, albumul combinând stilurile country, pop și indie. 1989 (2014) este albumul în care artista s-a concentrat apoi asupra stilului pop, iar Blank Space și Style au combinat autoironia cu estetica sofisticată a pop-ului new wave.

Reputation (2017) ne-a adus piese precum Look What You Made Me Do, care arătau discrepanțele dintre viața publică și cea privată a artistei, combinând pop-ul experimental cu mesaje despre presiunea pe care media o are asupra artiștilor, iar prin Lover (2019), Swift a celebrat optimismul și iubirea matură. Piesa de titlu, alături de The Archer, au adus o atmosferă retro și romantică, arătând un moment de echilibru emoțional în viața artistei. În 2020, cu Folklore și Evermore, a adoptat un stil indie-folk, Cardigan și Willow explorând nostalgia, dar și povești despre iubirea pierdută într-un registru muzical la fel de captivant, după care Midnights (2022) a reprezentat un album muzical de tip jurnal al gândurilor și nesiguranțelor artistei, cu hit-uri precum AntiHero. The Tortured Poets Department (2024) ne arată curajul lui Swift de aexplora teme mai profunde, cu piese precum „The Tortured Poets Department” care explorează introspecția și autoanaliza, iar acum, cu The Life of a Showgirl, Taylor Swift pare pregătită să deschidă un nou capitol. Albumul promite o combinație de povestiri personale, continuând evoluția ei artistică, iar cei interesați îl pot asculta începând cu 3 octombrie.

Ce ascultăm în luna octombrie

În luna aceasta ascultăm revenirea surprinzătoare a unei trupe semi-fictive, ne delectăm cu noile explorări ale lui David Byrne și descoperim revival-ul muzicii Britpop.

Spinal Tap The End Continues

Spinal Tap, formația semi-fictivă de heavy metal formată de comedianții Michael McKean, Christopher Guest și Harry Shearer, cunoscută pentru falsul documentar din 1984, This Is Spinal Tap, revine în forță cu chitare nervoase și versuri kitschoase, gata să ne introducă din nou în lumea giumbușlucurilor industriei muzicale. Coperte de album realizate greșit, obiecte de decor nefuncționale și consumul excesiv de substanțe interzise... iată câteva dintre elementele ce parodiază industria de divertisment și pretențiozitatea trupelor rock, de data aceasta cei patru oferindune un album-soundtrack în care sunt însoțiți inclusiv de Paul McCartney sau Elton John. Dacă nu l-ați auzit vreodată pe Paul cântând o piesă despre fursecuri și prăjituri, acum e momentul.

David Byrne Who is the Sky?

Legendarul și mereu surprinzătorul David Byrne revine cu cel de-al nouălea material discografic, însoțit de ansamblul muzical Ghost Train Orchestra. Aranjamentele simfonice completează perfect bizareriile lui Byrne, care îi invită pe LP și pe St. Vicent (cu care a mai colaborat și în 2012, pe albumul Love This Giant), Haley Williams, de la Paramore, și pe Tom Skinner (The Smile). ,,Everybody’s going through the changes”, ne cântă David pe piesa Everybody Laughs, dar ce-i drept, Byrne rămâne constant în dragostea sa față de experimente diverse, care aduc împreună arte vizuale și eclectice genuri muzicale.

Suede Suede

Formația care a ajutat propagarea mișcării Britpop în anii ’90 revine cu materialul discografic cu numărul zece, descris drept ,,post-punk și gothic rock cu teme ce țin de mortalitate și deconectare modernă”. Albumul, care se pare că reprezintă partea a doua a unei trilogii ,,alb-negru” începute în 2022 cu materialul Autofiction, a debutat pe locul 2 în UK Albums Chart și a fost foarte bine primit de criticii de specialitate. Produs de Ed Buller, Antidepressants este paranoic și întunecat, aruncând critici la adresa societății moderne, fără însă a-și pierde mica doză de optimism. Așadar, nu ne rămâne decât să-l ascultam și noi capcoadă, fie în format fizic, fie pe platforme de streaming.

HINAKO OMORI

Când compun, mă gândesc la lumea în care există muzica mea

Dincolo de starurile artei fotografice invitate în cadrul ediţiei aniversare a Bucharest Photofest, una dintre cele mai interesante prezenţe se relevă a fi cântăreaţa şi compozitoarea de muzică electronică Hinako Omori, care creează peisaje sonore imersive prin înregistrări binaurale, instalații multi-canal și combinații de sintetizatoare ambientale și voce. Stabilită cu familia la Londra încă de la 3 ani, artista japoneză a făcut cunoştinţă cu sonorităţile electronice ascultând trupa gemenilor Dreijer, The Knife, însă, treptat, influenţele s-au cristalizat firesc în spaţiul muzicii ambientale nipone, de la Hiroshi Yoshimura până la Joe Hishaishi, iar inspiraţia a venit din concepte precum imersia în pădure sau terapia prin sunete.

Hinako, ce intenționezi să propui publicului în concertul tău de la Bucharest Photofest?

Va fi o muzică în linia lui “a journey...” sau mai degrabă una “in full bloom”?

Pentru a ajunge la nivelul deplinei libertăţi în experimentele sale sonore, HINAKO OMORI, care, de exemplu, a folosit pentru LP-ul din 2022, A Journey..., tehnologiile 3D spaţiale & binaurale din Real World Studios, al lui Peter Gabriel, a acumulat o bogată experienţă ca muzician de studio sau turneu pentru artişti precum Ellie Goulding sau James Bay. Am fost curioşi să aflăm cum se autodefineşte în clipa de faţă Hinako - care va concerta la Bucureşti pe 10 octombrie -, ţinând cont că ultimul ei album, Stillness, Softenss..., este mai accesibil publicului larg prin căldura pe care accentele Pop o aduc compoziţiilor instrumentale, de obicei abstracte şi profund conceptualizate.

De fapt, ceea ce voi prezenta va fi ceva complet nou, dar, pe de altă parte, cred că va reprezenta într-un fel și o continuare a primelor mele două discuri. În esenţă, îl abordez ca pe un set care să reflecte trei albume şi abia aștept să împărtășesc publicului din muzica mea nouă. Cred că atunci când lucrez la ceva, este foarte sănătos pentru mine să fiu ancorată în prezent, să trăiesc acel moment

și să pot propune celor din jur deopotrivă ceva inedit și lucrări care, poate, le sunt familiare. Dincolo de asta, mai e şi faptul că e prima dată când vin să cânt în România propria mea muzică, așa că sunt foarte onorată și entuziasmată că voi avea posibilitatea să interacționez cu oamenii din București.

foto

© Hinako Omori FB

Formarea ta a început încă din copilărie, cu pianul, deci ai fi putut urma o carieră în muzica clasică sau pe scena Pop-Rock, pentru că, de foarte devreme, ai cântat în session-uri cu artiști precum KT Tunstall sau Ed O'Brien de la Radiohead. Ce te-a făcut să continui în muzica electronică, inclusiv prin studiul procesării sunetului la universitate?

Este o întrebare bună, dar la care nu știu să răspund... altfel decât că ascult doar de ce-mi dictează instinctul și inima. Când m-am apucat să cânt la pian, știam că vreau asta încă de când eram foarte mică, iar părinții mei m-au susținut cu multă bunătate, ajutându-mă cu lecții de pian clasic... doar că, atunci când ești tânăr, ai o natură rebelă, astfel încât, chiar dacă-mi plăcea muzica clasică - pe care am ajuns să o respect și să o admir mult mai mult acum -, am început repede să-mi doresc să încerc ceva nou şi diferit de ceea ce mi se spunea să fac. Cred că ce conţinea programa de muzică era o pălărie cam mare pentru mine la vârsta aceea și, din cauza asta, simţeam imboldul de a încerca alte lucruri, așa că, atunci când am mers la facultate, am optat pentru studiul ‘tehnologiei sunetului’, cum se numea pe atunci, despre care presupuneam că avea de-a face într-o mare măsură cu procesul de înregistrare a muzicii, dar și, eventual, cu muzica electronică. Mi-am deschis atunci ochii pentru a explora mai atent această cale, care mi-a oferit oportunități sporite de a

merge şi mai departe în a-mi crea propria muzică. Faptul că am dobândit experiență în înregistrarea sunetului mi-a permis să experimentez mai mult acasă cu microfonul și să pot compune muzică neîngrădită, în loc să fiu nevoită să merg la un studio și să o fac doar în spațiul acestuia, într-un interval de timp predefinit. Cu alte cuvinte, cred că acea parte de formare în şcoală mi-a deschis plaja de posibilităţi pentru a experimenta în voie în propriul meu spațiu și timp.

Cum a început însă povestea de dragoste cu muzica ambientală japoneză, în special cu filosofia care stă la baza creaţiei acesteia, tu petrecându-ţi anii formativi într-un mediu occidental?

www.zilesinopti.ro

Oarecum natural, dragostea mea pentru muzica japoneză a început datorită părinților mei. Mama asculta mult Ryuichi Sakomoto și Joe Hisaishi pe când eu eram copil şi țin minte că ne uitam foarte des la filme produse de Studio Ghibli. Altfel, crescând în Marea Britanie, nu aveam acces atât de ușor la muzica japoneză, pentru că, la vremea aceea, nu existau servicii de streaming, iar singura cale prin care o puteam obţine era cea a CD-urilor pe care le cumpăram când călătoream în ţara mea de origine şi, de exemplu, îmi plăcea felul în care Sakamoto se bucura de muzica pe care o compunea și cum aceasta mă făcea să simt anumite emoții care proveneau din folosirea armoniei în melodiile sale. Cred că de acolo a pornit totul. [...]

Citiţi interviul complet cu HINAKO OMORI pe www.zilesinopti.ro

Rechini, cortine de duș, exorcizări și... multă muzică

La jumătatea anilor ’70, compozitorul american John Williams i-a interpretat regizorului Steven Spielberg tema principală a filmului Jaws, folosindu-și doar două degete în registrul grav al pianului. „Cred că glumești”, i-a spus Spielberg, însă odată interpretate de orchestră, cele două note au reușit să ne facă îngroziți de rechini, deși sunt șanse mai mari să fim omorâți de dopurile de șampanie, de automatele de cafea, de paturi sau de nuci de cocos. De-a lungul anilor, diverși compozitori de muzică de film ne-au pătruns mințile, experimentând cu muzică simfonică, muzică electronică, sound design, rock și sintetizatoare, modelându-ne frica de dușuri, păpuși, clovni, baloane și mașini de scris.

în registrul acut în scena crimei din duș. În acest unei

Cooptarea compozitorului Bernard Herrmann de către regizorul Alfred Hitchcock a dus la crearea unora dintre cele mai influente soundtrack-uri din istoria cinematografiei, mai ales dacă ne gândim la clasicele Vertigo (1958), North by Northwest (1959) sau Psycho (1960). Inspirat de estetica romantismului, Herrmann folosește motive repetate, își tratează în mod brutal orchestra și extinde palierul armonic pentru a da viață personajelor lui Hitchcock, alternând momentele de respiro cu intervenții violente ale orchestrei. Totodată, inspirat de decizia lui Hitchcok de a filma Psycho în albnegru, Herrmann limitează paleta sonoră folosind doar o orchestră de corzi, realizând o scriitură în registrul acut în scena crimei din duș. În acest caz, întipărirea scenei în mentalul colectiv se realizează și cu ajutorul muzicii, iar dacă trasul cortinei de duș ne aduce până și cea mai mică anxietate, atunci ar trebui să îi mulțumim duo-ului HitchcockHermann pentru crearea unei noi fobii în rândul publicului cinefil. Demn de menționat este și faptul că Herrmann a fost printre primii compozitori care au folosit thereminul pentru a sugera zborul unui OZN, creând coloane sonore nu doar pentru filmele lui Hithcock, cât și pentru pelicule precum The

Day the Earth Stood Stil (1951), Cape Fear (1962) sau Journey to the Center of the Earth (1959).

La mare distanță de limbajul lui Herrmann se află rockul progresiv al anilor ’70, o muzică ce inspiră prin complexitate ritmică, melodică și armonică, oferind spațiu de joacă și experimentare muzicienilor. În anii ’70, atunci când rockul progresiv își atinge apogeul creativ, filmele giallo își lasă amprenta asupra culturii din Italia, îmbinând misterul cu scene de violență și substraturi erotice. În mod surprinzător, acompaniamentul acestora se realizează adesea cu ajutorul chitarelor electrice și a seturilor de tobe, căci formații precum Goblin însoțesc sângeroasele crime din Profondo Rosso (1975) și Suspiria (1977) cu măsuri compuse, sintetizatoare, arome gotice și solo-uri de mare virtuozitate. Nici Tenebrae (1982) nu se lasă mai prejos, deși coloana sonoră tinde să se apropie de zona muzicii electronice, fără însă a părăsi zona muzicii chitarelor

fost cu măsuri compuse, sintetizatoare, arome gotice și

să se apropie de zona muzicii electronice, fără însă a părăsi zona muzicii chitarelor electrice.

Mike Oldfield creativ

Experimentele cu muzica electronică l-au făcut faimos și pe un foarte tânăr Mike Oldfield, care își lansează în 1973 albumul de debut, Tubular Bells, un rollercoaster creativ unde acesta mânuiește fiecare instrument. La scurt timp după lansare, regizorul William Friedkin se împiedică

de album în biroul unui manager și decide să folosească tema principală pe coloana sonoră a noului său film, The Exorcist. Dacă Friedkin a declarat că hipnotizantul motiv repetitiv al sintetizatorului se simte precum o „mână rece pe spatele gâtului”, atunci este clar că această mână ne însoțește de peste jumătate de secol, transformând experimentul lui Oldfield întruna dintre cele mai influente coloane sonore din istoria cinematografiei horror. „No synthesizers”, scriau Queen pe copertele primelor albume, dorind să le spună fanilor intrigați de dominația noilor instrumente că toate sunetele de pe discuri sunt oldschool, create de instrumente „reale”. Dacă muzicienii erau speriați de noile universuri sonore, atunci nu e de mirare că Friedkin a decis să folosească instrumentele pentru a ne înspăimânta și mai tare, oferind o nouă însemnătate experimentelor lui Oldfield.

Revenind la aplecarea lui John Williams către zona muzicii culte, se pare că și regizorul Stanley Kubrick și-a manifestat interesul pentru folosirea compozitorilor clasici în filmele sale, fie că vorbim despre 2001: A Space Odyssey (1968) sau The Shining (1980). Inspirat de

romanul lui Stephen King, prezintă degraderea mentală a lui Jack Torrance, însoțită de muzica unor compozitori est-europeni, precum Béla Bartók, György Ligeti sau Krzysztof Penderecki. Nefiind compuse în mod special pentru coloana sonoră a filmului, „Lontano” (Ligeti), „The Awakening of Jacob” (Penderecki) și „Muzică pentru coarde, percuție și celestă” (Bartók) capătă o noua însemnătate în rândul cinefililor, acompaniind în mod straniu noile apucături bizare ale personajului interpretat de Jack Nicholson.

că universul personajelor din filmele horror ar fi fost mult mai sărac fără prezența artei sunetelor violente, gata mereu de a ne oferi noi fobii. noi fobii. (Bartók) capătă o noua însemnătate în rândul

Desigur, compozitorii de muzică de film au născocit mereu noi modalități de a ne speria, mai ales dacă ne gândim la cântecele din folclorul

Era nevoie de un muzician precum

improvizației

Michael Mayo pentru a primi o definiție actualizată a armonizării vocale și a improvizației cu stil. După succesul cu „Bones”, primul său album, Mayo aprofundează limbajul jazzistic pentru o abordare personală a unor teme cunoscute și câteva piese proprii curajoase, alături de mentorul Herbie Hancock și producătorul Eli Wolf. Iar dacă pe primul album, talentul i-a fost sensibil estompat de bucle și suprapuneri, pe albumul lansat

spre finele anului trecut, „Fly”, muzica este mai directă, mai concentrată pe calitățile artistului și cu un repertoriu mai unitar. Întregul album este un exemplu ideal de talent

perfect concentrat pe scopul muzical, acela de a oferi calitate, noutate și surpriză. Susținut de un supergrup format din pianistul Shai

Maestro, basista Linda May Han Oh și bateristul Nate Smith, Michael Mayo își manifestă deplin unicitatea. „Fly” îi oferă centrul scenei, unde armoniile și improvizațiile vocale sunt surprinzătoare, moderne și eficiente. Era nevoie, după cum spuneam, de un asemenea exemplu în care talentul este modelat într-o formă ideală.

un asemenea exemplu în care talentul este

michael mayo „Fly”

foto

© Lauren Desberg

TEXT DE ŞTEFAN CHIRIŢESCU

miXOLOGY

Toamna în pahar | Cocktailuri aromate pentru zile aurii

Capitolul Eat & Drink este susținut de

Pe GUStUL NOStrU

COSMIN DRAGOMIR | Manifest gastronomic împotriva violenței de orice fel

Vinuri ascunse: soiuri pe care nimeni nu ți le-a servit (dar ar trebui)

Te-ai gândit vreodată că lumea vinului are camere secrete? Nu numai podgorii celebre, ci parcele atât de mici sau varietăți atât de uitate, încât ai nevoie de un pașaport special pentru a le găsi. Pornim acum pe urmele lor. OctOmbrie 2025

Grk (Korčula), o enigmă croată cu gust de mare. Imaginează-ți: nisip, briză, o cramă minusculă, de unde iese doar o cantitate de vin cât să încapă într-o valiză. Grk, cultivat aproape exclusiv pe insula Korčula, dă vinuri albe, uscate, cu aciditate tăioasă și un ușor amar final. Dacă vrei ceva autentic, Grk e locul în care terroir-ul devine personaj principal.

Din Slovenia vine Zelen, o bijuterie verde, acidă, vegetală, făcută de producători mici care experimentează fermentații și maturări inventive. Vinurile sunt sprintene, cu note de măr verde și ierburi, perfecte pentru cine vrea un pahar „altfel”.

Nascetta (Langhe), supraviețuitoarea piemonteză. Un soi alb care aproape a dispărut între nebuloasele Barolo-ului. Nascetta a fost readusă la viață de câțiva viticultori din Novello: delicată, florală, cu citrice și o mineralitate care te face curios de proveniența fiecărei frunze. Nu se găsește la colț de stradă, dar merită vânătoarea prin magazinele online.

minuscule, la nord de Barolo. Lejer, proaspăt, dar cu o identitate puternică, genul de vin care îți spune: „nu trebuie să fii voluminos ca să fii memorabil”.

Brancellao (Galicia), misterul Atlanticului. Din colinele umede ale Galiciei, Brancellao oferă vinuri roșii cu aer de mare și note florale discrete. Nu e pentru mase sau un simplu vin de masă, mai degrabă pentru cei care vor să simtă Atlanticul în sticlă.

Pelaverga (Verduno), piper și căpșună în porție mică. Pelaverga e un roșu subțire, parfumat, cu note de piper și fruct roșu; crește pe suprafețe

Ojaleshi (Georgia, Samegrelo) – aromă de poveste caucaziană. Georgia e leagănul vinului; Ojaleshi e una dintre rămășițele acelei moșteniri: roșu, condimentat, uneori făcut în mod tradițional în vase de lut, o experiență care îți amintește că vinul este o poveste primordială.

De ce să le cauți? Pentru că fiecare dintre aceste soiuri este o poveste pe care nu ți-o spune oricine. Sunt produse în loturi mici, fac parte din patrimoniul local și, cel mai important, te fac curios, iar curiozitatea e motorul oricărei degustări memorabile. În plus, ele salvează biodiversitatea viticolă: cu cât le bei, cu atât le ajuți să supraviețuiască.

Ce-am mâncat în ultimul sfert de veac

La aniversarea publicației „Zile și Nopți”, o selecție de mâncăruri din ultimii 25 de ani de care-mi amintesc cu poftă.

 2001 crêpes cu pui, ciuperci și whiskey, la taverna belgiană Waterloo, care dăinuie pe Traian de 25 de ani.

 2002 ciolan de porc cu fasole, la restaurantul

La Mama, probabil, în Delea Veche, dacă nu cumva în fostul local din Piața Alba Iulia.

 2003 pastramă de oaie cu mămăliguță, la Izvorul Rece, local cu aer comunist, închis între timp pe motiv de consolidare a clădirii.

 2004 cotlete de miel la cuptor, la Taj de pe lângă Marriott, primul restaurant indian din orașul în care trăiesc de peste 56 de ani.

 2005 rață pe varză, la Harbour, zona Amzei, alt local pe care-l regret, pentru că era fix pe gustul meu.

 2006 mititei la Caru'cu bere, încă îi cred cei mai buni din oraș.

 2007 sandviș vegetarian de la Organic is Orgasmic, o tarabă din Mercat de la Boqueria, Barcelona.

 2008 rump steak vită Argentina, cartofi, chimichurri, sos alio olio, salată verde, adică Las Pedroneras, la Lente Arcului.

 2009 aripioare de pui marinate, la White Horse, unul dintre localurile mele favorite încă din 1996.

 2014 ardei copt, marinat cu ulei de măsline și plante aromatice, toast, brânză de capră, la Escargot Bistro, făcut de Exarhu, elogiat de Hădean, devorat de mine.

 2015 sandviș Crocque Madame, în pâine integrală cu maia, la Simbio, care tocmai ajunsese pe Negustori din Centrul Vechi.

 2016 Medovik, la Zexe Brasserie, o prăjitură reinterpretată de cel mai școlit și mai bun patiser din oraș, Ana Consulea.

 2017 calamari și caracatiță la grătar, cu ardei gras, paella de legume și fenicul, la The Artist, spațiu al fiței culinare.

 2010 gălușcă cu prune, la Grădina Verona, îi ajungea un gomboț chiar și unui gurmand ca mine.

 2011 miel marinat cu oțet, ceapă, boia, muștar și sofran, adică Lamb Vindaloo la Haveli. Rămâne un pisc culinar pakistanezo-indian.

 2012 Deconstructed Eton Mess, un desert savuros, în Woking, Anglia, la McLaren Technology Centre.

 2013 gogoși cu brânză, alune, miere și struguri Muscat, la botul calului,într-o podgorie din insula grecească Samos.

 2018 spaghete negre cu somon proaspăt, fenicul, icre negre și usturoi, la Stadio Atrium, pe când frecventam cu sârg parterul clădirii Union.

 2019Galletto alla Valtellina (cocoșel de munte), la Don Vito, loc decent, cu terasă ca lumea.

 2020 sardine cu ardei copți, la Voila, unde se vede mâna neîntrecutului Chef și povestitor culinar Radu Dumitrescu.

 2021 tahine marocane și cuș-cuș, la Samsara foodhouse din Cluj, unde am ajuns la fiecare vizită în oraș, chiar și în anul II de pandemie.

 2022 cârnați de casă la Băcănia veche de pe Dacia, făcuți chiar în casă de inimosul și dedicatul Marius Tudosiei.

 2023 tagliatelle de spanac cu creveți, la Dei Frati Brașov. Concurență mare în Brașov, dar frații mi-au furat inima.

 2024 Khao Kha Moo (ciolan de porc), la Tom Yum, super-local thailandez de pe Calea Victoriei.

 2025 ceviche, la Luz Cafe, de-acum fost local de pe Calea Victoriei, unde am tot savurat gustul bucatelor peruane.

6 restaurante cu un brunch delicios

Brunch-ul a devenit deja ritualul preferat al multora dintre noi: o masă relaxată, între mic dejun și prânz, savurată în locuri cu atmosferă plăcută și meniuri creative, dar mai ales instagramabile. Fie că ești în București, Cluj, Timișoara sau la malul mării, găsești restaurante care transformă brunch-ul într-o experiență de neratat. Am selectat șase dintre ele, numai bune pentru dimineți leneșe sau weekenduri cu prietenii.

București Erbario

 Nicolae Haralambie 30

 0731.144.159

Într-o casă interbelică restaurată cu atenție și înconjurată de plante, Erbario e un colț de liniște verde în mijlocul orașului. Locul e gândit ca o mică grădină botanică urbană, unde cafeaua de specialitate se completează cu un meniu de brunch sezonal. Vei găsi preparate fresh, inspirate de anotimp și gătite cu multă atenție la detalii.

Brașov Omelett

 Mureșenilor 16

 0722.373.090

Omelett este locul unde brunch-ul se concentrează în jurul preparatelor cu ou, reinterpretate creativ. Atmosfera prietenoasă și meniul divers fac din această cafenea-restaurant o oprire obligatorie pentru cei care își încep diminețile în centrul Brașovului și vor să savureze ceva consistent și gustos.

Cluj Cimbru

 Decebal 37  0732.043.710

Cimbru este un restaurant unde brunch-ul primește o notă de fine dining prin conceptul de Author Cuisine. Aici meniul se schimbă constant, în funcție de inspirația echipei, iar fiecare vizită aduce combinații surprinzătoare și gusturi memorabile. Așadar, Cimbru e o alegere excelentă pentru cei care apreciază gastronomia la nivel de artă.

www.zilesinopti.ro

Timișoara Garage Cafe

 Palanca 2

 0771.373.268

Garage Cafe este mai mult decât un simplu loc pentru cafea și brunch. Proprietarii își prăjesc singuri boabele, asigurându-se că fiecare ceașcă e plină de personalitate și savoare. Brunch-ul vine în completarea băuturilor de specialitate, iar atmosfera prietenoasă face ca acest loc să fie o adevărată sursă de energie și idei bune.

Iași Bindu

 Ion C. Brătianu 36

 0753.869.371

Bindu este un bistro modern, cu un meniu versatil și prietenos cu vegetarienii sau veganii. Poți să vii pentru un brunch rapid în timpul săptămânii sau pentru o masă relaxată în weekend. Printre vedete se află preparatele „meatless meat” – burgeri cu chiftea din mazăre, crispy strips din pleurotus sau chiar mici fără carne, toate gândite pentru a oferi alternative delicioase și sănătoase.

Constanța Luna Bistro

 Ilarie Voronca 8  0748.251.118

Luna Bistro este un proiect de familie cu meniu creat în jurul ideii de #lovelyhealthyfood. Fondatoarea, Nela Pricop, și soțul ei, antrenorul de fitness Dani Grigore, au construit un spațiu unde brunch-ul este sănătos și echilibrat, fără să piardă din savoare. Dacă vrei să mănânci bine și sănătos la malul mării, Luna Bistro e destinația ideală.

Din nou, Octombrie bogat, la

Sergiana

Aniversarea Sergiana AFI va fi capul de afiş al lunii Octombrie. Asta nu doar pentru că Vorbim de aniversarea unuia dintre Restaurantele

Sergiana Horeca, ci pentru că anul acesta avem de-a face cu o suită de evenimente, practic, o adevărată campanie, ce va ţine o lună întreagă.

Concursul VOUCHERUL 2 X NOTA DE PLATĂ va porni la 1 Octombrie, iar câştigătorul va fi desemnat prin tragere la sorţi abia la 1 Noiembrie! Toţi oaspeţii noştri din Octombrie sunt potenţiali câştigători, iar pentru asta nu trebuie decât să completeze un formular electronic, în care să înscrie – CORECT – numărul notei lor de plată. Pentru un norocos, premiul va avea o valoare de două ori mai mare decât nota!

Însă, acesta nu va fi singurul concurs! Aşa cum v-am obişnuit, Facebook şi Instagram vor deveni, la rândul lor şi la vremea lor, arene de întrecere pentru Voi. Dar asta nu înseamnă că părăsim restaurantul, locul în sine, cu Mesele şi Orele Voastre Norocoase! Pentru că vor fi zile în care 5 Mese, în 5 Momente Diferite vor fi NOROCOASE şi generoase. Asta înseamnă că ocupanţii locurilor respective vor primi un cadou surpriză. Vă mai spun că finalul va fi dedicat puştanilor şi picilor. La fel ca anul trecut, Sergiana nu se lasă până nu românizează Haloween-ul! Vom fi din nou pregătiţi să primim cum se cuvine cetele care vor veni să ne sperie. Dar, pentru că la Sergiana colindatul spăimos de la sfârşit de Octombrie se numeşte Hallovrig, îi aşteptăm cu Bunătăţuri de la Brutăria noastră din Poiana Mărului: colaci, plăcinţi şi COVRIGI!

pregătiţi colaci, plăcinţi şi COVRIGI!

SERGIANA & ZILE ȘI NOPȚI

Bineînţeles că Ziua Naţională a Gastronomiei şi a Vinului Românesc va ocupa un întreg sfârşit de săptămână, din 3 în 5 Octombrie. Veţi afla totul – la timp! - urmărind paginile noastre de Facebook, sau Instagram şi site-ul www.sergiana.ro. Până atunci, încredinţaţi că un restaurant nu înseamnă doar pereţi, mese şi mâncare, iată două fotografii cu o parte dintre colegii noştri de la AFI, bucătari şi ospătari. Aşa puteţi descoperi ingredientul secret, nescris în meniu, care face mâncarea gustoasă şi atmosfera prietenoasă: indiferent de cât de ocupaţi sunt, oamenii ăştia nu uită să glumească, râd şi se bucură ori de câte ori împart un strop de veselie cu ceilalţi.

Dar Octombrie

va fi special şi pentru celelalte restaurante din Grup. Dacă am pomenit deja

Ziua Naţională a Gastronomiei şi a Vinului Românesc, ne repetăm doar ca să vă încredinţăm că cele trei zile pe care le alocăm acestui eveniment – 3 – 5 Octombrie – vor avea câte ceva special în fiecare dintre restaurantele noastre.

Oktoberfest fără Sergiana nu se poate! Şi în acest an a fost la fel, iar asta însemnă că în standurile noastre aţi găsit Bunătăţuri româneşti, alături de Bratwurstul bavarez, din nou produs la Poiana Mărului! Au mai rămas câteva zile în care vă puteţi bucura de toate acestea, alături de bere rece şi spumoasă.

Tot în Octombrie îl vom Sărbători pe Sfântul Dumitru, iar asta înseamnă că toate paginile restaurantelor Sergiana Horeca vor găzdui o nouă rundă a concursului Dar din Calendar, în timp ce, pornind de la calendarul popular, toţi bucătarii noştri se vor întrece să vă ademenească cu mâncăruri din oaie, miel şi berbec, câtă vreme la Stâna Turistică noaptea va fi iarăşi luminată de Focul lui Sumedru. Va fi cu siguranţă încă un Octombrie bogat la Sergiana!

Manifest gastronomic împotriva violenței de orice fel

La noi și „bătaia se mănâncă”, iar la același raion lexical am identificat câteva zeci de alte expresii care exprimă violență, amenințări sau stări ce preced iminente agresiuni. Și care conțin elemente gastronomice: de la „te fac pilaf” la „îți dau borșul pe nas”, de la „îți sparg fasolea” la „te frăgezesc ca pe șnițel”. De aici pleacă noul proiect pe care, împreună cu o mână de oameni de bine, îl pritocim de ceva timp.

ce va fi?

Un manifest gastronomic împotriva violenței de orice fel. O trecere de la „pe muzica mea îți poți bate nevasta” la „cu această rețetă îți poți răsfăța nevasta!”. Plecăm de la materia primă furnizată de folclorul culinar și o transformăm în ingredientele unei campanii sociale complexe cu enorm de multe declinări. Cosiderăm că dacă doar fasolea sau frișca se bat, o să avem nu doar o lume mai bună, ci și mult mai gustoasă.

Donăm cea mai mare parte din profit unor ONG-uri care au dovedit în ultimii ani că luptă cu succes cu flagelul violenței. Atât numele lor, cât și criteriile de selecție vor fi comunicate transparent înainte de a începe monetizarea propriu-zisă a proiectului.

ce ne propunem?

Pe termen scurt și mediu: un site dedicat, o carte multidisciplinară care pornește de la aceste expresii, o campanie de video-uri de educație socială, evenimente gastronomice ș.a.m.d.

Suntem foarte la început, iar acest text este un preambul al lansării oficiale a proiectului. Momentan, știm că o să ni se alăture voluntar câțiva chefi, grupe de studenți de la diferite facultăți, dar și alți specialiști în diverse domenii. Lucrăm la partea concretă – site, strategie de comunicare, parteneriate media și suntem în căutarea altor voluntari, dar și a partenerilor și sponsorilor. Profit de ocazie să îi rog pe toți cei care vor să se implice să îmi scrie pe cosmin.dragomir@gastroart.ro. Sunt sigur că găsim câte ceva de făcut pentru oricine dorește să se implice. De la cercetare la un simplu share, totul ajută.

Aș dori să mai lămuresc un aspect important: ideea a venit de la o cercetare gastronomică, în care am redescoperit expresia: „a face pe cineva ciulama”. În aceeași dimineață citisem știrea despre cel de al 29-lea femicid din acest an. Așa s-a născut conceptul: din dorința de mă implica într-o campanie socială împotriva violenței, dar care să plece din domeniul la care mă pricep cel mai bine - gastronomia. Statistica este înfiorătoare, iar în ultimele zile/săptămâni/luni, lumea parcă a luat-o razna. Suntem înconjurați de atât de multă violență și ură, încât nici mâncarea nu ne mai priește: ori ne rămâne în gât, ori pică greu la stomac, așa că e timpul să ne implicăm și să credem în #mâncareNUbătaie.

Proiect inițiat de Cosmin Dragomir & Anca Duma , Diana Popescu, Mihnea Dumitru, Dragoș Vasile și derulat prin Asociația Curaj Înainte.

Anul și băutura

Amintiri & gâlgâiri, din țară și de afară: la 25 de ani de „Zile și Nopți”, licori sorbite în fiecare an scurs de la apariția acestui ghid.

 2001 bere Silva brună la Grand Maguy, un spațiu cu iz cultural care a fost cândva pe Mătăsari.

 2002 bere Ciuc brună la Cafeneaua Actorilor, unde mergeam vineri după serviciu și citeam „Dilema veche”.

 2003 bere la draft, nu mai știu de care, în pahare de plastic, stând pe băncile alea bune cu acoperiș din lemn.

 2004 sangria băută dintr-un ulcior cu artificii, la o terasă din Palma de Mallorca, pe acordurile antediluviene ale hitului „Volare”.

 2005 Leffe brună, că e mai bună decât toate, cel puțin așa mi s-a părut mereu la taverna belgiană de pe Traian, Waterloo.

 2006 cocteil sofisticat, preparat de un mixolog la Super Paradise Beach Club din Mykonos. Da, acceptau și clienți hetero.

 2007 vin local, băut la un revelion ratat petrecut în restaurantul tradițional cu program de fado Timpanas din Lisabona.

 2008 Franz Landtmann Kaffee, la restaurantul vienez omonim: long double espresso shot, brandy, lichior de cafea și frișcă.

 2009 sangria la vadră, pe plaja Barceloneta, într-o vacanță plină cu de toate în Barcelona.

 2010 Amalfi la English Bar, cocteil mediteranean cu gin și lichior amintind de coasta italiană, sorbit la cel mai renumit bar bucureștean.

 2011 ceai turcesc negru, de mi-au țiuit urechile, băut în Piața Taksim din Istanbul, o experiență plină de pitoresc.

 2012 Metaxa, la un hotel de lux din insula Samos, dar și la fabrica din Pireu, la un an după lansarea spirtoasei Metaxa de 12 stele.

 2013 bere Guinness, în cartierul londonez

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

SoHo, obișnuindu-mă cu ideea că dispar nu doar fumatul, ci și ieșitul din pub cu paharul.

 2014 bere La Mort Subite, băută în cantități nerecomandat de mari la o terasă din Piața Mare bruxelleză.

 2015 palincă la Conacul Drahneilor din Ruscova, Maramureș, spațiu de poveste din cel mai apropiat loc de unde se agață harta-n cui.

 2016 Negroni Sbagliato, băut la Camparino Bar, Galleria Vittorio Emanuele II, Milano. Un cocteil apărut din greșeală.

 2017 compot la Kompot, restaurant care nu cred că mai există, pe malul Niprului, la Kiev.

 2018 Pasqua Prosecco Spumante Brut în vechiul studio Rock FM, mai țin minte eticheta, căci am citit multe în patru ani.

 2019vin roșu Sfăditele de la Castel Mimi, Republica Moldova. Un cupaj Fetească Neagră –Rară Neagră maturat cel puţin 12 luni.

 2020 cocteil de gin Scapegrace cu tonic San Pellegrino, portocală și salvie, sus, la DESCHIS Gastrobar.

 2021 vin Fetească Albă sec de la Gramma Wines, din inima Moldovei, la domiciliu, că era al doilea an pandemic.

 2022 bere Tiltott Csíki Sör în Muzeul etnografic ASTRA din Sibiu, rasă după două felii de pită cu unsoare de porc, cârnați și ceapă verde.

 2023 berea casei la Caru'cu bere, București, în compania minunatului povestitor Niculae Mircea, nepotul fondatorului.

 2024 Blue Butterfly Matcha la Omelett, unde revin la fiecare vizită în Brașov.

 2025 Cicha Morada, la Luz Cafe, București. Ce păcat că oaza peruană a tras obloanele! Îmi vor lipsi Yul și răcoritoarea din porumb mov.

6 cafenele în care să-ți începi

diminețile răcoroase

Când diminețile devin mai răcoroase, o cafea bună e cel mai plăcut mod de a începe ziua. Din București până la Constanța, îți propunem șase cafenele de specialitate unde nu doar băutura contează, ci și atmosfera, poveștile din spatele boabelor și oamenii care fac din fiecare ceașcă o experiență.

București Rewind

 Șos. Iancului 60

 0747.034.333

Rewind este un record café-bar aflat pe Șoseaua

Iancului 60, unde cafeaua de specialitate se combină cu pasiunea pentru muzică. Aici găsești sunete atent curatoriate, băuturi fine și o atmosferă relaxată, numai bună pentru a-ți începe ziua cu energie și un vibe urban cool departe de agitația din centrul orașului.

Brașov BO Coffee Shop

 Apollonia Hirscher 10

 0722.660.808

Iași Jassyro

 Ștefan cel Mare 1C

 0747.771.771

Jassyro nu e doar o cafenea, ci și un mic hub al pasionaților de cafea de specialitate. Barista de aici sunt mereu gata să-ți spună povești despre originea boabelor și metodele de preparare, așa că fiecare vizită se transformă într-o experiență educativă și delicioasă. Dacă alegi un to go, vei pleca nu doar cu un flat white excelent, ci și cu o poveste nouă în buzunar.

BO Coﬀee Shop e un mic refugiu pentru iubitorii de cafea de specialitate din Brașov. Cu un design minimalist și prietenos, locul îmbină gustul intens al cafelei cu liniștea unei dimineți în centrul istoric. Este genul de cafenea unde fiecare ceașcă te invită să mai rămâi câteva minute în tihnă, mai ales că priveliștea spre Tâmpa e minunată de aici.

Cluj Roots Urban Tastery

 Alexandru Vaida Voevod 16

 0770.701. 939

În Cluj, Roots Urban Tastery aduce un concept care combină cafeaua de specialitate cu o bucătărie urbană creativă. Atmosfera modernă și prietenoasă face ca acest loc să fie perfect atât pentru un cappuccino de dimineață, cât și pentru un mic dejun sănătos care să-ți dea energie pentru întreaga zi.

www.zilesinopti.ro

Timișoara

Ovride Specialty Coffee

 Lucian Blaga 6

Ovride e un nume deja cunoscut printre iubitorii de cafea de specialitate din Timișoara. Aici, diminețile capătă gust cu un espresso aromat sau un mic dejun light, însoțite de poveștile barista-ului despre cafea și originea ei. Este unul dintre acele locuri care îți dau energie și chef pentru întreaga zi doar intrând pe ușă.

Constanța Nativo Specialty Coffee

 Mircea cel Bătrân 109

La malul mării găsești Nativo Specialty Coﬀee – un spațiu luminos, cu un aer relaxat și cu boabe de cafea atent selectate. Este cafeneaua care aduce comunitatea iubitorilor de cafea din Constanța împreună și locul perfect unde să începi dimineața cu un espresso sau un V60 pregătit ca la carte.

Toamna în pahar: Cocktailuri aromate pentru zile aurii

Când ne gândim la anotimpul toamnă, o mulțime de imagini se conturează imediat: frunzele arămii care foșnesc sub pașii trecătorilor, seri mai răcoroase, festivaluri de toamnă, plimbări prin oraș și momente cozy petrecute cu prietenii. Atmosfera blândă, dar ușor misterioasă a lunilor de toamnă – mai ales în octombrie –merită însoțită de băuturi care să încălzească spiritul și să completeze culorile sezonului. Și ce poate fi mai potrivit decât un cocktail elegant, cu arome de mere, scorțișoară, dovleac sau note fine de condimente? Hai să descoperim cele mai savuroase cocktailuri de toamnă, perfecte de degustat în următoarea perioadă. TEXT

PUmPKiN SPice mArtiNi

APPLe ciDer mULe

Este un cocktail colorat și festiv care evocă perfect atmosfera liniștită a toamnei. Dacă doriți o seară relaxantă acasă, cu aromele sezonului din octombrie, trebuie neapărat să încercați stilatul Pumpkin Spice Martini. Aspectul său este unul elegant și sofisticat, iar gustul său bogat se datorează combinației de lichior de dovleac, vodcă și note de scorțișoară și nucșoară. Culoarea sa caldă și portocalie amintește de frunzele arămii care cad în acest timp al anului. Pentru a decora frumos băutura, se poate adăuga un strop de frișcă deasupra și un baton mic de scorțișoară pe marginea paharului. Acest cocktail celebrează farmecul și confortul toamnei în cel mai delicios mod.

„Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză este o floare”. – Albert Camus

Acest cocktail a devenit extrem de apreciat în sezonul de toamnă datorită combinației perfecte dintre aromele de mere și ghimbir. Popular în majoriratea barurilor moderne, Apple Cider Mule aduce un twist estival clasicului Moscow Mule, folosind cidru de mere, în loc de combinația dintre vodcă și lime. Numele său sugerează atât prospețimea fructului, cât și energia revigorantă a băuturii, făcându-l alegerea ideală pentru serile răcoroase de octombrie. Dacă veți îmbina vodca cu cidrul de mere, sucul proaspăt de lime și puțin sirop de ghimbir, veți obține un echilibru plăcut între dulce, acrișor și picant. Pentru un plus de efect vizual și aromă, adăugați felii de mere și un baton de scorțișoară, care vor stiliza frumos băutura și îi vor accentua imaginea de toamnă.

AUtUmN

SANGriA

Este un cocktail vibrant și plin de aromă, care surprinde perfect esența toamnei. Dacă doriți să aduceți acasă o atmosferă caldă și prietenoasă, Autumn Sangria este alegerea desăvârșită. Aspectul său este bogat și colorat, iar gustul său fatal este dat de combinația armonioasă între fructele de sezon – merele, perele, rodiile – și vinul roșu sau alb, completate de note subtile de scorțișoară și cuișoare. Pentru un plus de stil, decorați paharul cu felii de mere, felii de portocală sau boabe de rodie, care vor evidenția atât frumusețea, cât și aromele băuturii. Acest cocktail va transforma orice întâlnire într-o experiență plină de căldură și savoare autumnală.

SPiceD PeAr cOLLiNS

bLOOD OrANGe NeGrONi

Pentru ocaziile speciale vă recomand acest cocktail elegant și aromat. Combinația surprinzătoare dintre gin, vermut dulce și Bitter Orange vă va încânta plăcut simțurile olfactive, dar mai ales vizuale datorită nuanței calde, portocaliu-aurii a băuturii. Vă asigur că vă veți îndrăgosti iremediabil de aromele complexe, ușor amărui, care evocă perfect farmecul boem al toamnei. De obicei, garnish-ul este opțional, dar dacă vreți ca invitații să remarce cât de sofisticată este această băutură, tot ce trebuie să faceți este să ornați paharul cu o felie subțire de portocală.

Ajungem la finalul miniseriei de recomandări pentru cocktailuri și momente romantice de toamnă cu un alcool ce combină note fructate și seducătoare. Pe lângă aromele dulci și delicate ale perei, regăsim și ingredientele bittersweet, precum scorțișoara, ghimbirul și un strop de miere. Pentru obținerea acelei culori aurii, specifice tematicii autumnale, dar și a unui mix armonios care vă va încălzi sufletul și va crea o atmosferă de poveste, se adaugă suc proaspăt de lămâie și apă minerală carbogazoasă. Acest Spiced Pear Collins este alegerea perfectă pentru serile răcoroase de toamnă, oferind un taste plăcut, rafinat și o notă subtilă de eleganță romantică.

Pe lângă mixurile de mai sus, puteți explora și alte cocktailuri de toamnă care surprind aromele și atmosfera sezonului, precum margarita, cranberry mule sau pear & ginger.

www.zilesinopti.ro

spiced apple

GINGER SOCIETY

Cum se transformă ghimbirul într-un obicei românesc modern

Pandemia a schimbat regulile jocului pentru mulți antreprenori, dar pentru Ginger Society a fost momentul zero al unei idei transformate în business. De la primele rețete testate în Belgia la consolidarea unui brand pe piața românească, Ginger Society dovedește că pasiunea, focusul și perseverența pot transforma un produs de nișă într-un brand cu potențial internațional. Am stat de vorbă cu Radu Alexandroaia, owner Ginger Society, pentru a afla mai multe despre această nișă.

Cum a apărut Ginger Society? Cum ai ajuns la acest concept?

Povestea Ginger Society a început în 2020, când contextul social s-a schimbat radical și, forțați, am reușit să ne amintim și de noi. Dintr-o dată nu ne mai grăbeam la birou, nu mai stăteam în trafic și am început să înțelegem cât de importanți

suntem. De la 7–8 espresso/ zi, 10 ore la birou și alte câteva petrecute în trafic, dintr-o dată aveam timp să mă gândesc și la cum ar arăta viața altfel. O perioadă, obiceiurile au continuat, dar mi-am dat seama că, în lipsa unui context social care să le susțină, cantitatea de cafea nu îmi făcea bine deloc și am redus-o la una, maxim două pe zi, dar parcă îmi lipsea energia. Am început să citesc despre alternative sănătoase pentru un boost de energie, iar ghimbirul a fost cel care mi-a atras atenția. Am consumat o perioadă variantele disponibile în piață și am simțit o diferență, dar ceva totuși lipsea și mă tot întrebam cum ar fi să poți consuma o cantitate mai mare de ghimbir, dar, în același timp, să nu deranjeze și să fie delicios. După mai multe căutări și recomandări am găsit în Belgia un start-up care prepara tot felul de smoothie-uri pentru corporații, dar care dăduse faliment din cauza pandemiei. Aveau totuși linia de producție, know-how-ul și dorința de a face altceva. Ne-am cunoscut, am discutat mai multe variante și, după multe încercări, am reușit să avem o primă rețetă de care eram pe deplin satisfăcuți. Astfel a luat naștere GingerJack, un shot de ghimbir puternic (48% ghimbir), dar foarte bine echilibrat și delicios, care după trei ani a dus la nașterea Ginger Society. După ce am început să-l producem, am trecut la faza de promovare și distribuție. Eu, în România, partenerii mei, în Belgia. La început, toată lumea era reticentă și zicea că nimeni nu va plăti pe un

produs de acest gen, deoarece este extrem de nișat și preferă să își cumpere ghimbir să îl facă acasă. Trei ani ne-am plimbat prin locații, am făcut degustări, am fost parteneri la evenimente de nișă, până când, în sfârșit, oamenii au înțeles diferențele și până când înființarea Ginger Society a fost un pas natural, pentru a extinde portofoliul de produse pe bază de ghimbir.

Spune-ne un lucru mai puțin știut despre Ginger Society. Un lucru puțin știut este faptul că Ginger Society este, de fapt, un singur om care încearcă să construiască o comunitate a oamenilor iubitori de ghimbir.

Povestește-ne despre produsele Ginger Society și prin ce se deosebesc de celelalte de pe piață, de concurență.

Ginger Jack & Curcuma Jane sunt cele două variante de shoturi de ghimbir, cu un procent ridicat de ghimbir (48%), lime, lămâie, mentă și o infuzie de plante, pe care le poți bea ca atare sau le poți dilua. The Ginger People este un brand australian cu o experiență de peste 30 de ani în producția produselor de ghimbir. BottomsUP este gama de soft drinks a The Ginger People și, spre deosebire de produsele cu arome/extracte de ghimbir, noi avem suc de ghimbir pe care chiar îl vezi în sticlă. Tot de la The Ginger People ai tot felul de variante pe care le poți folosi acasă: concentrate 100% (ghimbir sau turmeric), sirop de ghimbir pentru deserturi, gem de ghimbir, ghimbir tocat și ghimbir pentru sushi. Toate

www.zilesinopti.ro

aceste produse sunt bio și îți ușurează viața dacă vrei să incluzi ghimbirul în dieta ta zilnică. În plus, de la The Ginger People avem și Gin-Gins, brandul de bomboane nr. 1 în lume.

Cât de greu a fost să ajungi cu produsele în meniul localurilor din țară sau în magazine?

Cu siguranță nu este ușor.

Cu siguranță nu este ușor. Atât zona de HoReCa, dar și lanțurile de magazine preferă brandurile comerciale, cunoscute și care au bugete de marketing generoase. Avem foarte multe povești pe baza cărora o să râdem peste ceva ani.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă afacerea voastră?

Sper ca în curând, Ginger Society să devină o comunitate dinamică pentru cei care își doresc un stil de viață echilibrat. Ne dorim să aducem alături de noi antrenori de fitness, nutriționiști, sportivi, astfel încât să găsești oricând o informație sau suport pentru planurile tale legate de wellbeing. Vrem să facem din ghimbir un obicei românesc modern. Să fim ingredientul care schimbă vibe-ul unei zile obișnuite.

Care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o din perioada în care ai dezvoltat acest brand?

Focusul e superputerea. Când am rămas fideli produselor de calitate, samplingului și partenerilor potriviți, am crescut. Când am încercat să fim „de toate pentru toți”, ne-am diluat. Uneori, „nu”-ul spus la timpul potrivit îți protejează gustul și brandul.

Miercurea Ciuc — și să de calitate, samplingului și încercat să fim „de toate pentru toți”, ne-am diluat. Uneori, potrivit îți protejează deschidem uși în câteva

Ce planuri ai pentru

Ginger Society pentru restul anului?

Vrem să consolidăm orașele unde deja

Vrem să consolidăm orașele unde deja am prins rădăcini — București, Brașov, Cluj, Miercurea Ciuc — și să deschidem uși în câteva locuri-cheie noi. Un alt target important este să listăm produsele în cel puțin un lanț de magazine cu acoperire națională.

listăm produsele în cel puțin un lanț de magazine cu acoperire națională.

PAGINA 107

Karpaten susține capitolul LIFESTYLE din Zile și Nopți.

VIAȚA CA VACANȚĂ!O

karpaten.ro

DeSiGN ISABELLE AZAÏS | Înnobilează plasticul și provoacă conștiința

Capitolul Lifestyle este susținut de FASHiON FOTO EDITORIAL FASHION | Sărbătoare Couture la „FERMA DACILOR”

Octombrie, luna de „elită” a anului

Niciodată până acum, luna octombrie nu a fost mai încărcată de evenimente remarcabile şi de premiere. În 2025 trăim un moment de climax creativ şi organizatoric. Internaţional, luna începe în cel mai spectaculos mod, cu PARIS FASHION WEEK Spring-Summer 2026, între 1 şi 7 octombrie, cu cea mai aşteptată ediţie din acest secol, plin de nume noi la marile case de modă şi, în calendarul oficial, ca new entry.

Intern, octombrie înseamnă, în primul rând, aniversarea a 25 de ani de existenţă a revistei „ZILE ŞI NOPŢI”, sărbătorită în perioada 4-6 octombrie printr-o serie întreagă de evenimente interesante. În domeniul meu, va fi celebrată cu o nouă ediţie - a 38-a! - a celui mai longeviv show de fashion conceptual din RomâniaSOIREES DE LA MODE -, în acelaşi minunat Intercontinental Athenée Palace, gazda noastră de peste 14 ani. Tema acestei ediţii e una legată direct de aniversare: „25 de ani de Istoria Modei, 2000-2025”.

La doar două zile distanţă, în premieră, începe în cadrul aceleiaşi excelente ROMANIAN CREATIVE WEEK, prima prezenţă recentă a Romanian Fashion Week în Bucureşti, care se va petrece în marile studiouri ale TVR, pe 8 şi 9 octombrie, şi se anunţă ca fiind o sărbătoare a modei româneşti. Apoi, pe 15 octombrie, în cadrul remarcabilei Gale „NU EXISTĂ NU SE POATE” a Andreei Marin, de la Palatul Parlamentului, vor avea loc, de asemenea, o serie de momente de fashion interesante, tema aleasă pentru întregul eveniment fiind „Regina MARIA”.

Tot atunci ia startul şi ediţia de toamnă 2025 a aşteptatului Mercedes-Benz BUCHAREST FASHION WEEK, care se va desfăşura în perioada 15-18 octombrie, Bucureştiul asumându-şi din nou rolul unei scene de referință, conectată direct la pulsul internațional al modei. Tema ediției: Cultural heritage in fashion. A bridge between tradition and innovation. În premieră, MBBFW va găzdui colecţiile tinerilor designeri cuprinşi în programul NEXT GENERATION.

Pe 23 octombrie, vom sărbători împreună noul film al unei formaţii iconice inclusiv pentru lumea modei, „M by DEPECHE MODE”, iar pe 29 ale lunii, Regina Maria este omagiată grandios, la 150 de ani de la naşterea sa, cu o gală aparte, a cărei deschidere va fi făcută printr-o mare prezentare de modă coordonată de mine în foaierul

Ateneului Român, colecţia mixând creaţiile unei multitudini de designeri români inspiraţi de stilul şi estetica Reginei. Se anunţă astfel o lună magnifică, în care moda şi stilul se află în primplan. Ţinem aproape!

Kenya Paradisul tropical unde plaja întâlnește safari-ul

Descoperă magia Kenyei alături de Karpaten Turism - pachete de vacanță de la doar 1149 Euro/ persoană!

Cu o experiență de peste 30 de ani în organizarea de vacanțe de neuitat, Karpaten Turism aduce mai aproape de tine o destinație extraordinară, care îmbină perfect relaxarea tropicală cu aventura africană autentică. Kenya te așteaptă în perioada decembrie-februarie, când temperaturile perfecte și vremea însorită creează condițiile ideale pentru o escapadă memorabilă. Prin parteneriatul cu HiSky, călătoria ta devine și mai convenabilă, cu zboruri charter directe din București, eliminând escale obositoare și aducându-te rapid în inima acestui paradis african.

Aventura în sălbăticie:

Parcurile Tsavo

Parcurile Naționale Tsavo Est și Tsavo Vest sunt adevărate bijuterii ale naturii, oferind experiențe incredibile de safari cu o faună diversă, care îți va tăia respirația. Aceste obiective, care formează cel mai mare complex de parcuri naționale din Kenya, îți oferă șansa unică de a vedea The Big Five: Leul maiestuos, Leopardul misterios, Rinocerul impunător, Elefantul înțelept și Bivolul masiv, alături de zebre, hiene și maimuțe, care fac din fiecare safari o aventură de neuitat.

Itinerariul safari-ului începe cu zborul din București spre Mombasa, urmat de o aventură de trei zile prin parcurile Tsavo. Vei experimenta sesiuni de safari dimineața devreme și dupăamiază, când animalele sunt cel mai active, cazându-te la lodge-uri autentice africane, precum Ngutuni Lodge și Salt Lick Safari Lodge. Fiecare zi îți oferă întâlniri noi cu fauna sălbatică în habitatul său natural, iar după această experiență extraordinară te așteaptă patru zile complete de relaxare la plajă.

Plaje de vis de pe coasta kenyană

Coasta kenyană completează perfect experiența cu plaje uimitoare cu nisip alb, care se întind pe kilometri întregi. Aceste plaje nu doar că sunt perfecte pentru relaxare, ci oferă și condiții excepționale pentru sporturi nautice - de la snorkeling și diving la kitesurfing și pescuitul în largul oceanului.

Apele cristaline ale Oceanului Indian ascund o barieră de corali spectaculoasă, ce găzduiește o biodiversitate marină extraordinară. Aici vei descoperi sute de specii de pești tropicali, broaște țestoase maiestuoase, delfini jucăuși, rechini mici de recif și alte vietăți marine exotice.

Tu unde pleci în vacanță?

Ce fel de vacanță îți

dorești?

Karpaten Turism oferă două opțiuni excelente:

Pachete de sejur doar la plajă - pentru relaxare completă în cadrul tropical perfect, cu 7 nopți de cazare în resorturile din zona Mombasa.

Pachete combinate, cu sejur și safaridestinația unică pentru iubitorii de plajă, pasionații de safari și cei care caută un amestec de relaxare și aventură. Acest itinerariu de 9 zile combină perfect 3 zile de safari cu 4 zile de relaxare la ocean, oferind o experiență completă a tot ce are mai bun Kenya de oferit.

Sezonul perfect bate la ușă, așa că nu mai sta pe gânduri – rezervă-ți locul în paradisul kenyan și pregătește-te pentru aventura vieții tale!

Pentru a-ți face vacanța și mai ușor de planificat, Karpaten Turism îți oferă zboruri charter HiSky directe din București cu destinația Mombasa, în perioada decembrie-februarie. Astfel, ajungi rapid și comod în Kenya, fără bătăi de cap cu escale sau schimburi de zboruri. Pachetele, care pornesc de la 1149 euro/persoană, includ tot ce îți trebuie pentru o vacanță de neuitat: cazare în resorturi de top cu tipul de masă ales, transferuri locale și asistență turistică în limba română. Fie că ești în căutarea unei aventuri palpitante cu prietenii, a unei escapade romantice de neuitat sau dorești să experimentezi ceva complet nou și exotic, Karpaten Turism îți garantează o experiență extraordinară în Kenya, fără griji și cu un raport excelent calitatepreț.

foto: karpaten.ro

Parfumul lunii OCTOMBRIE:

VVETIVERIA

by Ormonde Jaine

prin ELYSEE Perfumery

NOTE:

Note de vârf: piper Timur, salvie, ienupăr, lime de Sicilia;

etiverul este unul dintre acele ingrediente atemporale care nu părăsește niciodată cu adevărat conștiința colectivă a culturii parfumeriei. Ceea ce face însă periodic este să intre și să iasă din penumbră. VETIVERIA by Ormonde Jaine (Londra), un parfum unisex lansat cu mare succes în 2025, îl aduce însă pe deplin în lumina reflectoarelor în această compoziție romantică și nostalgică, inspirată de Indonezia exotică, dar şi de lumea urbană modernă în care trăim, savurând amintirile speciale ale trecutului.

Note de mijloc: ghiocel, lavandă, iasomie, portocală;

Note de bază: vetiver, licheni, rockrose, boabe de tonka

VETIVERIA este o celebrare vibrantă a celei mai elegante ierburi a naturii. Înrădăcinat în esența pământului, parfumul se deschide cu un potop exuberant de lime siciliene, înviorat de piperul Timur, vivace și aromat, potențat de salvie și ienupăr. „Inima” îi înflorește cu un amestec de ghiocei și lavandă, delicatețea lor netezind contururile acestei compoziții îndrăznețe. VETIVERIA etalează bogăția vetiverului împletită cu mușchiul verde și căldura cremoasă a boabelor de tonka.

VETIVERIA se va adresa cu adevărat celor care se bucură de parfumuri al căror farmec amintește de coloniile vintage - se pare că nostalgia este la mare căutare în parfumerie în acest moment. Parfumurile care au un stil sau o tușă vintage par mai populare ca niciodată - referințele la parfumurile din trecut sunt acum foarte cool, iar Ormonde Jayne demonstrează că simte pulsul momentului. VETIVERIA creează parcă un personaj șic, elegant și vorbește despre un sentiment de rafinament și calitate, o abordare de tip „less-is-more” ce denotă multă încredere, specifică anului 2025

Spirits Award, octombrie:

WOLFPACK BARREL-AGED Gin

Ca gin „aniversar” am ales una

dintre cele mai noi şi mai rare creaţii româneşti, un spirit multipremiat internaţional, excelentul

WOLFPACK Barrel-Aged Special Edition, de la deja renumita distilerie „Măgura Zamfirei”.

WOLFPACK BARREL-AGED

dintre cele mai speciale tipuri de gin pentru că este mixat cu arome de rom, fiind învechit timp de 12 luni în butoaie de stejar american, folosite în prealabil la maturarea romului, care servesc unei mixări perfecte între notele botanice şi influențele dulci și exotice ale acestuia.

Aged

naturală și complexă de culoarea chihlimbarului, distilată cu ienupăr, dude albe, vanilie, malț de orz caramelizat, roșcove și flori de portocal, care reușește să echilibreze perfect prospețimea ginului cu profunzimea aromelor de vanilie, caramel şi lemn aromat. Această combinație de arome creează un gust echilibrat și memorabil, ideal pentru momentele speciale.

Pe scurt, WOLFPACK Barrel-Aged este un gin care respiră eleganță și echilibru, fiind învăluit în note fine de iarbă, lemongrass și mere uscate, cu acea tuşă subtilă care aminteşte de rom. Gustul continuă cu accente de vanilie și flori, completat de o căldură condimentată, care lasă loc spre final unui ton astringent de ienupăr uscat, bine definit. Rezultatul e o băutură de tip nou, un mix sofisticat de lumi gustative unice, complex, rafinat, surprinzător, aromat şi intens – potrivit atât pentru cocktailuri, cât şi pentru băut simplu. Este o băutură exclusivistă ce redefinește standardele ginului premium. Acest gin excepțional devine o alegere perfectă pentru cunoscătorii de gin care apreciază rafinamentul și inovația.

www.zilesinopti.ro

Barrel

Gin este o băutură

Bijuteria

Rca manifest: ISABELLE AZAÏS Înnobilează plasticul și provoacă conștiința

ecunoscută pentru estetica sa colorată, Isabelle AZAÏS lucrează exclusiv cu materiale reciclate, pe care le reimaginează și le valorifică. Îmbinând moda cu activismul, creațiile sale reflectă probleme contemporane, cu fantezie și optimism. A fost premiată de către Romanian Jewelry Week în cadrul Venice Design Week, iar între 1 și 5 octombrie, își prezintă colecția la București, la Biblioteca Națională a României. ISABELLE AZAÏS „înnobilează” deșeurile din plastic. Seria de bijuterii „corali mutanți” a fost creată pentru a atrage atenția asupra problemei pungilor de plastic care ajung prea des în oceane. Artista imaginează o ficțiune în care cele mai mici forme de viață din viitor vor folosi mărgelele noastre din plastic pentru a-și reconstrui habitatul. Viața va continua, poate într-un mediu prea toxic pentru oameni și animale, dar va continua și fără noi. Coralii mutanți cristalizează un discurs atât fantezist, cât și serios, optimist și cinic.

Explică-mi pasiunea ta pentru bijuterie.

microparticulele ajung în lanțul trofic. Am creat o ficțiune în care microorganismele vor construi corali mutanți folosind milioanele de particule de plastic suspendate în oceane.

Ce înseamnă pentru tine să „înobilezi” deșeurile din plastic?

Bijuteria contemporană este pentru mine o formă de sculptură care se poartă pe corp. Sunt obiecte care îmbogățesc corpul și sufletul. Ele intră în dialog, iar una dintre primele întrebări care apar este: „Din ce este făcută?”.

sculptură care se poartă pe corp.

Cum a apărut ideea seriei „coralilor mutanți” și ce mesaj transmite?

Pentru generația noastră, poluarea cu plastic este strâns legată de poluarea marină, deoarece reprezintă una dintre căile prin care

marină, deoarece reprezintă

Este un joc, o provocare să redau viață unor materiale considerate fără valoare. Urmăresc visul alchimistului de a transforma plumbul în aur. Iar aurul este deseori asociat cu bijuteria.

plumbul în aur. Iar aurul este deseori asociat cu bijuteria.

socială: să schimbăm modul în

Eu văd ce alții nu văd. Trezesc potențialul ascuns al deșeurilor. Este o chestiune de percepție socială: să schimbăm modul în care privim ceea ce este aruncat prea ușor.

Cum echilibrezi estetica jucăușă și colorată cu tema gravă a poluării oceanelor?

gravă a poluării oceanelor?

veninoasă, toxică, precum ciupercile frumoase, dar

Discutarea unui dezastru

Frumusețea poate fi uneori veninoasă, toxică, precum ciupercile frumoase, dar otrăvitoare. Mesajele despre mediu nu trebuie să inducă doar anxietate. Discutarea unui dezastru prin intermediul unei bijuterii creează un contrast interesant. Sublimă contradicțiile timpului nostru.

www.zilesinopti.ro

Care a fost cea mai mare provocare în realizarea pieselor „corali mutanți”?

Să navighez estetica kitschului fără a cădea complet în ea. Nu schițez nimic în prealabil; las întâmplarea să intervină atunci când asamblez modulele pre-tăiate. Trebuie să reziști tentației de a face ceva „drăguț” și să găsești o frumusețe mai brută.

Cum influențează lucrul exclusiv cu materiale reciclate procesul creativ?

Este o vânătoare de comori perpetuă. Refolosirea este un exercițiu intelectual și am un mușchi bine antrenat pentru asta!

Ce poveste vor transmite coralii mutanți despre viitorul vieții pe Pământ? Împărtășesc o viziune

destul de pesimistă despre viitorul planetei, dar cred în capacitatea de adaptare a ființelor vii. Este păcat că așteptăm un dezastru pentru a reacționa cum trebuie. Cauza ecologică pare că a fost rapid măturată din arena politică, dar cu siguranță va reveni violent, ca un bumerang.

Cum se va raporta publicul de la Romanian Jewelry Week la piesele tale?

de la Romanian Jewelry Week sedus

Cum poate bijuteria contemporană să acționeze ca formă de activism?

Bijuteriile, la fel ca medaliile, pot conține simboluri, culori care le leagă de o cauză sau de o comunitate. Omul politic

Madeleine Albright spunea că își alegea cu grijă broșele pentru a transmite idei pe care nu le putea exprima direct. Vreau să cred că purtarea unei bijuterii extraordinare este un micro-act

extraordinare este un micro-act politic.

Aș vrea ca publicul să fie surprins și sedus de ideea de a face lucrurile altfel. Să reziste șocului, să deschidă alte câmpuri ale imaginației, să încurajeze nașterea altor valori, să se îndepărteze de speculația metalelor prețioase, să oprească extragerea aurului și a diamantelor.

speculația metalelor prețioase, să oprească extragerea aurului

Ce a însemnat premiul ROJW de la Venice Design Week?

Week?

în atelier. Este o încurajare, un

Este mereu important să primești feedback, reacții la munca pe care o faci singur, în atelier. Este o încurajare, un combustibil pentru a continua.

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

Sărbătoare Couture la „FERMA DACILOR”

Am ales de această dată pentru marcarea creaţiilor iconice ale noului sezon un contrapunct grafic, astfel încât am plasat ţinutele arty ale casei „CARMEN ROATA” în universul superb-pastoral, cu accente moderne şi inedite, al FERMEI DACILOR.

Ca director artistic, am selectat modele atemporale pentru viziunile particulare ale designerului – VIORICA NEAGU şi FLORENTINA GHILA -, iar fotografiile au fost semnate de ELIZA MATEI TUTURIGA.

Rezultatul a fost o poveste de comuniune cu natura şi arhitectura non-urbană, în care accentele Couture îşi găsesc surprinzător şi osmotic locul, firescul frumosului aflat într-un dialog autentic.

Golurile oraşului: Recuperarea spaţiilor uitate pentru comunitate

Oraşele nu sunt doar colecţii de clădiri, străzi şi pieţe; ele includ şi o reţea de spaţii reziduale, de cele mai multe ori trecute cu vederea. Acestea apar sub forma unor terenuri înghesuite între clădiri, a colţurilor de infrastructură neintegrată sau a parcelelor abandonate, care îşi pierd funcţionalitatea şi identitatea. Cu toate că nu sunt percepute ca parte a vieţii urbane, ele constituie un potenţial semnificativ pentru comunităţile din proximitate.

Studii urbanistice arată că un procent important din suprafața orașelor europene este reprezentat de asemenea goluri spațiale, estimate la 10 până la 15 la sută din totalul suprafeței publice. În lipsa unei întrețineri, aceste spații devin zone aride și neatractive, locuri prin care trecem mecanic, fără să le acordăm atenție. Totuși, ele pot fi resurse prețioase pentru locuitorii care au nevoie de proximitate: copii, vârstnici, adolescenți sau familii care își desfășoară activitatea zilnică la scara mică a cartierului.

Recuperarea acestor spații presupune un proces de revalorizare colectivă, prin care comunitatea își redescoperă orașul și își revendică dreptul la utilizarea și transformarea lui. Atunci când locuitorii își asumă spațiile publice și semipublice, acestea devin locuri vii, capabile să genereze interacțiune și apartenență. Chiar și intervențiile minimale, precum instalarea unui obiect de mobilier urban, plantarea unui copac sau realizarea unei picturi murale, au capacitatea de a transforma radical percepția asupra locului.

Pentru a susține acest proces, este necesar un instrument de mapare accesibil atât specialiștilor, cât și cetățenilor, care să facă vizibile aceste spații reziduale și să faciliteze prioritizarea lor. Un astfel de instrument ar fi valoros pentru comunități, pentru administrația publică și pentru arhitecți, devenind în același timp o bază de date utilă în urmărirea și documentarea dezvoltării în timp a fenomenului. În acest context, conceptul de acupunctură urbană devine relevant. Inspirat de practica medicală tradițională chineză, termenul desemnează intervențiile punctuale, de mici dimensiuni, care, aplicate strategic, pot genera efecte de anvergură asupra întregului organism

DESIGN/ ARHITECTURĂ

urban. O bancă amplasată într-un colț până atunci neutilizat poate stimula întâlniri cotidiene între vecini. O instalație ludică, oricât de modestă, poate anima spațiul pentru copii și adolescenți. O grădină comunitară, chiar și de mici dimensiuni, poate consolida coeziunea socială și sentimentul de apartenență.

Numeroase cercetări și exemple practice arată că micro-intervențiile participative aduc beneficii multiple. Ele reduc percepția de nesiguranță, stimulează interacțiunile între locuitori și diminuează gradul de vandalism. În plus, contribuie la îmbunătățirea calității mediului urban prin introducerea de vegetație care temperează insulele de căldură, prin mobilitate pietonală mai prietenoasă sau printr-o estetică accesibilă și incluzivă. În această direcție, un ghid de primă intervenție ar putea oferi comunităților locale și autorităților repere clare despre cum pot activa un spațiu neutilizat prin gesturi minime, dar eficiente, evitând risipa de resurse și stimulând implicarea directă a locuitorilor alături de profesioniști.

Experiența unor orașe europene confirmă că astfel de gesturi au efecte multiplicatoare. Parcări dezafectate transformate în spații de joacă, terenuri abandonate reconfigurate ca grădini comunitare sau pasaje pietonale activate prin artă urbană sunt doar câteva dintre formulele de succes. În România, tot mai multe inițiative civice explorează direcția acupuncturii urbane, fie prin intervenții temporare, fie prin amenajări de durată, implicând locuitorii în procesul de decizie și de întreținere. Identificarea timpurie a acestor spații, corelată cu o strategie de intervenție etapizată, deschide posibilitatea atragerii de fonduri externe și a implicării specialiștilor, oferind atât resursele, cât și expertiza necesare pentru a răspunde problemelor specifice fiecărui loc.

Privite din această perspectivă, golurile urbane nu mai reprezintă simple disfuncționalități ale orașului, ci resurse latente, capabile să genereze valoare socială, culturală și ecologică. Transformarea lor nu este doar o chestiune de design

PAGINA

urban, ci și o practică de responsabilizare colectivă, prin care comunitățile își cultivă identitatea și își construiesc spațiile de viață cotidiană.

Astfel, recuperarea spațiilor uitate prin gesturi de acupunctură urbană ne arată că orașul nu este o structură statică, ci un organism viu. Fiecare intervenție atentă, oricât de mică, ajută la echilibru și la frumusețe, demonstrând că din fragmente aparent lipsite de valoare se pot naște locuri autentice, relevante și profund umane.

Colectivul BAZA realizează intervenții urbane cu impact social și cultural semnificativ, orientate spre reactivarea spațiilor insuficient utilizate din oraș și transformarea lor în resurse comunitare. Prin aceste demersuri, aceștia contribuie la formarea unei comunități multidisciplinare active, care susține dezvoltarea unui București mai deschis, inovativ și incluziv.

„Firul roșu al exemplelor ilustrate este îmbunătățirea prin mijloace mici și întrebări mari a spațiului cotidian. De la locuri de parcare

www.zilesinopti.ro

transformate în mobilier de stat la podețe care te ajută să traversezi în siguranță acolo unde administrația a uitat să repare, de la o scară care unește o piață cu o galerie cu arcade, a căror legătură fusese demolată prin ecranările din anii '60, la îmblânzirea unei piețe prin mobilier, de la obișnuit la neașteptat - un mod de a-ți schimba perspectiva văzând sau experimentând o canapea pneumatică gigantică sau un oraș în miniatură, un fost kombinat, ale cărui opere abandonate devin comori ce îi repopulează parcarea, transformând-o în galerie de artă. Arhitectura înseamnă interacțiune, poveste, schimbare, întrebare, vis, confort - îți dă ceea ce nu știai că ai nevoie. Și, mai presus de orice, o joacă. Noi ne jucăm. Cu seriozitate. Baza. Deschidem orașul”.

Credite: Matei Niculescu, The Institute, Claudiu Popescu, arh. Mihai Ciobanu, Roald Aron, arh. Alexandru Belenyi, arh. Maria Duda.

Un minut, să-mi pun cerceii!

Accesorii care se fac remarcate

în colecția toamnă-iarnă

CNever-Ending belts

ând ne gândim la anotimpurile reci, vizualizăm mai degrabă haine groase, straturi și fulare, umbrele și botine decât coliere, cercei, pălării sau curele. Acestea din urmă rămân, însă, o completare a ținutei, chiar și atunci când vremea de afară îți inspiră mai mult poftă de ceai decât de accesorii. Pentru colecția toamnă-iarnă, case de modă precum Miu Miu, Chloé, Valentino - și lista mai marilor fashionului poate continua - ne demonstrează că sezonul arată mai bine atunci când este accesorizat. De la o bogată colecție de pălării și genți până la gulere de blană și curele care par că nu se mai termină, acest sezon își propune mai mult ca oricând să fie chic. Drept urmare, ne dorim să vă introducem în universul rece și accesorizat al acestui sezon, oferindu-vă inspirație și încurajându-vă, ca de fiecare dată, să vă jucați cu piesele din garderobă, să experimentați și să găsiți ce vi se potrivește.

Până și Rapunzel ar fi geloasă dacă ar vedea curelele din acest sezon, care parcă fac concurență pletelor blonde și lungi ale prințesei. Considerate un accesoriu de bază în garderobă, curelele, fie ele strânse în talie sau lăsate să cadă de-a lungul picioarelor, conferă dinamism și atitudine ținutei. În timp ce Saint Laurent propune noduri din satin, fixate în talie, Michael Kors aduce dramatism prin curele lungi din piele, care atrag privirile. Cu un dublu rol, practic sau decorativ, cureaua poate fi purtată peste rochii sau paltoane și rămâne în topul preferințelor pentru a face sezonul rece mai mult decât cozy.

Cum să-mi aranjez eșarfa?

Trecând de rolul lor funcțional, eșarfele pot fi purtate în numeroase feluri: tip bandană, pe gap, la gât, peste palton sau cardigan, prinse cu o curea în talie. În sezonul acesta, însă, imprimeurile sunt cele care dau un suflu nou ținutei: tartanul și carourile clasice își păstrează titlutatura de „icon”, dar sunt reîmprospătate cu accente de roșu aprins, verde smarald, linii grafice sau motive futuriste, ce completează îndeosebi ținutele minimaliste. Ca de fiecare dată, însă, vă reamintim importanța echilibrului: o eșarfă cu imprimeu ce iese în evidență va fi piesa centrală a unui outfit simplu, monocrom, în timp ce modelele discrete, în culori neutre, vin în completarea ținutelor deja încărcate vizual. ce modelele discrete, în culori neutre, vin în completarea

O

pereche de mănuși, vă rog!

Mănușile, atât de prezente în rândul prințeselor Disney, cât și în peisajele de iarnă sunt piese statement, ce completează cu eleganță ținutele. Modelele lungi, tip operă, din piele sau din satin, adaugă dramatism și rafinament ținutelor de seară. În contrast, modelele scurte sau medii se potrivesc outfiturilor de zi, oferind o notă chic. Culorile clasice: negru, maro sau gri coexistă cu accentele vibrante de burgundiu, verde smarald sau roșu aprins, ideale pentru a oferi o pată de culoare ținutei.

Sus pălăria!

Tu ce ai în geantă?

De-a lungul timpului, pălăriile și căciulile și-au pierdut popularitatea de care obișnuiau să se bucure. Sezonul toamnă-iarnă 2025, însă, propune o gamă largă de accesorii pentru cap, ce combină confortul cu stilul, oferind numeroase variante de purtare și de completare a ținutelor. Pe lângă modelele clasice, precum beretele sau pălăriile de tip pillbox, se evidențiază și căciulile din blană, pe care majoritatea le găseam în dulapul bunicii și le purtam creând diverse povești în jurul lor. Pe aceeași linie stilistică a căciulilor, se adaugă modelul clasic, beanie, pe care îl găsim în diverse nuanțe pastelate de albastru, maro, roz, gri. Sunt adesea apreciate pentru versatilitatea lor, dar și pentru pata de culoare pe care o aduc ținutelor.

quirky, gențile promovate în acest sezon sunt elementul surpriză al

O nouă zi, o nouă sau aceeași geantă. Funcționalitatea și designul jucăuș și inovator s-au cristalizat sezonul acesta în diverse modele neobișnuite de genți. Vivienne Westwood propune o geantă de tip cușcă, evocând estetica vintage a modelului iconic semnat Birkin, iar Thom Browne surprinde cu o geantă în formă de animal de pluș, bucurându-ne copilul interior. La Louis Vuitton observăm reinterpretarea clasicului coș cu un design modern, în timp ce la Rabanne se adaugă o notă de avangardă cu forme geometrice și detalii metalice. Denumite și quirky, gențile promovate în acest sezon sunt elementul surpriză al ținutelor, redirecționând privirea asupra lor.

Așa cum putem observa, sezonul toamna-iarnă 2025 marchează o explozie de creativitate la nivelul accesoriilor, întărind caracterul dual al acestora: funcționalitatea și expresivitatea estetică. Astfel, ele nu sunt doar simple completări ale ținutelor, ci adevărate declarații ale personalității purtătorului, care transformă o ținută simplă în aparență, într-o experiență vizuală creativă. Vă sfătuim să ieșiți din zona de confort și să experimentați cât mai mult, căci surprizele, după cum puteți observa, apar de pe ce podium ne așteptăm mai puțin.

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„PRIVÉ FASHION EVENT” Iaşi 2025

Cea de-a noua ediţie a show-ului „PRIVÉ FASHION EVENT” - a treia în România, celelalte având loc la Chişinău - a avut loc într-un cadru foarte arty, pe marea terasă a PALLAS Iaşi. Acest eveniment special de fashion este iniţiat de către

VIORELA DIMICI, ajutată de Alina Cosoi.

În show-ul din estul ţării şi-au expus creaţiile 16 designeri români şi din Republica Moldova, câteva prezentări fiind de-a dreptul strălucitoare. Pe lângă designul creativ al set-up-ului, am remarcat calitatea modelelor - multe din Republica Moldova -, make-up-ul excelent şi o parte dintre colecţii: Tudor Halaţiu, Miau by Clara Rotescu, By Sobol, Contradraft, Ramelle, Maison Yvonne şi Maison Chouchou. Invitat special a fost brandul spaniol Duly Romero. Felicitări!

Halloween în gaming: jocuri video cu adevărat înfricoșătoare

Colindatul de Halloween nu este neapărat abordat și în țara noastră, dar, totuşi, te poți bucura de macabra sărbătoare chiar în casa ta. Nu este nevoie să stai cu lumina închisă, să invoci spirite sau să faci rugăciuni… asta doar dacă nu ești pasionat de lumea paranormală. Așa că fie că ai un ritual dedicat ocaziei sau doar vrei să-ți petreci seara într-un mod atipic, am pregătit o listă cu recomandări de jocuri de groază:

the Quarry este un joc narativ în care deciziile tale pot însemna diferența dintre viață și moarte pentru un grup de adolescenți blocați într-o tabără de vară. O să simți că te uiți la un film horror la care în sfârșit poți avea implicare directă, în care ești, simultan, regizor și actor.

the Dark Pictures Anthology este tot o serie de jocuri narative ce oferă povești independente, fiecare bazată pe mituri și legende locale terifiante. Jocul te provoacă să explorezi alegeri morale și consecințe neașteptate, în care viteza de reacție și analiza profundă sunt puse în antiteză.

Amnesia rămâne una dintre cele mai intense serii de jocuri horror. Fără arme și fără posibilitatea de a riposta, singura ta șansă este să fugi sau să te ascunzi. Cu toate că este o serie veche, întunericul, sunetele stranii și sentimentul constant că ești vânat creează o anxietate greu de egalat.

remothered: tormented Fathers aparține genului horror psihologic, în care joci rolul unei femei ce investighează dispariții misterioase. Casa imensă și întunecată în care te afli devine un labirint plin de pericole, în care ești urmărit necontenit de creaturi bizare, ba chiar dezgustătoare.

Dead by Daylight este perfect pentru a fi jucat cu prietenii: un ucigaș trebuie să vâneze patru supraviețuitori, iar aceștia trebuie să colaboreze pentru a scăpa de moarte. Este un joc al adrenalinei, oferind distracție și tensiune concomitent.

resident evil 7: biohazard este un joc dificil pentru cei sensibili cu inima. Povestea te introduce într-un conac haotic, plin de secrete și de persoane care îți vor moartea. Perspectiva la persoana întâi intensifică senzația de claustrofobie și de teamă pură, iar calitatea înaltă a jocului te va face să regreți că tehnologia este atât de avansată.

este atât de avansată.

Prin urmare, fie că preferi povești narative pline de suspans sau confruntări directe cu sprite și monștri ostili, aceste titluri sunt perfecte pentru a transforma Halloween-ul într-o experiență terifiantă, fără a pregăti din avans un costum.

GIOVANA

Frumusețea desăvârșită a rasei Cocker Spaniel Englez

Există câini care cuceresc inimile prin devotament, energie sau farmec jucăuș. Și există câini care reușesc, în același timp, să impresioneze arbitri internaționali, crescători de renume și iubitori de animale din întreaga lume. Giovana, o femelă Cocker Spaniel Englez, în vârstă de patru ani și jumătate, reunește toate aceste calități.

Un palmares impresionant

Giovana este Campioană Internațională și are în spate o listă impresionantă de titluri: Junior Romania Champion, Romania Champion, Cum Laude Romania Champion, Slovenia

Champion, Croatia Champion, Montenegro

Champion & Grand Champion, Macedonia

Champion & Grand Champion, Bosnia and Herzegovina Champion & Grand Champion, Moldova Champion & Grand Champion, Kosovo Champion & Grand Champion, Serbia

Champion & Grand Champion. Pe scurt, campioană în nouă țări

În pedigree-ul său apare numele Covenant

SEDUCTION, dar pentru cei apropiați, ea este pur și simplu Giovana, câinele care a redefinit perfecțiunea standardului rasei. Crescută de Alina Lincu și aparținând canisei Covenant, Giovana provine din părinți campioni internaționali – Five O’Clock Dance Clint și Five O’Clock Dance Indira at Covenant – și a demonstrat încă din primii ani că are o genetică de excepție.

Pe lângă aceste titluri, Giovana a strălucit în competiții de anvergură, unde s-a remarcat printre sute sau chiar mii de câini din toate rasele:

8 x Best in Show

1 x Best in Show – locul 3

6 x Supreme Best in Show

O performanță care ar face cinste oricărui crescător sau handler, dar care pentru stăpâna ei, Nicoleta Mitișor, înseamnă mai mult decât trofee: înseamnă bucuria de a împărți viața cu un câine absolut special.

Cru s 2025 –visul oricărui handler

în ring este o confirmare a valorii, dar și o declarație de dragoste pentru rasa pe care a ales să o promoveze prin canisa Covenant.

În martie 2025, Giovana a ajuns pe scena celui mai prestigios concurs chinologic din lume, Crufts, desfășurat la Birmingham, Marea Britanie. A fost selectată printre primele opt femele din cele 36 înscrise în clasa de arbitraj, confirmânduși statutul de star internațional.

„Giovana este considerată perfectă în lumea chinologică, conform standardului rasei. Dar pentru mine, perfecțiunea ei stă în bucuria zilnică pe care mi-o oferă”, mărturisește Nicoleta.

Pregătirea pentru Crufts a însemnat luni de muncă alături de Brîndușa Gheorghiu, arbitru chinologic și antrenoare pasionată, care a reușit să pună în valoare atât frumusețea fenotipică a Giovanei, cât și temperamentul său echilibrat.

„Am obținut atenția și concentrarea ei pe termen lung, poziționarea corectă și eliminarea anxietăților. Giovana are un bagaj genetic de nota 20 și o stăpână care știe să îi ofere tot ce are nevoie. Rezultatele se văd în ring”, spune Brîndușa.

Mai mult decât un câine de show

Dincolo de trofee și diplome, Giovana este o cățea plină de viață, afectuoasă și inteligentă, un companion iubit și răsfățat. Pentru Nicoleta Mitișor, fiecare apariție

O stea care continuă să strălucească

La doar patru ani și jumătate, Giovana are deja un palmares care o plasează în galeria marilor campioni ai lumii chinologice. Cu o frumusețe clasică, un temperament echilibrat și o relație specială cu stăpâna ei, viitorul promite noi reușite și, cu siguranță, multe aplauze.

Giovana nu este doar un câine de show. Este dovada vie că frumusețea, caracterul și iubirea pot merge mână în mână – iar atunci când se întâlnesc, rezultatul este cu adevărat extraordinar.

bucureȘti aLiVe ucureȘti aLi e bucureȘti aLiVe ucur ti aL Ve

 Premiere  CLIN D’OEIL: Radu Iacoban  Jurnal de bucureștean  Bucharest

Photofest  Festivaluri  Program FNT  DESIGN  HoReCa | 5 locuri nou deschise în București  Povești din București  La șosea  BISCUIT.RO  FitBucurEști  Art Expo  Pentru cei mici  SUNTELE ORASULUI pag. 140 cLiN D’OeiL: Prin teatru cu RADU

foto © Andrei Gîndac

Salut, bucurești!

LOctombrie, vârf de sezon pe scenele bucureştene

a prima vedere, poate că afirmaţia din titlu ar părea exagerată, dar o simplă baleiere a programului de evenimente live din locaţiile uzuale ale Capitalei, fie acestea de teatru, muzică sau dans, ne creează repede o senzaţie neobişnuită de... preaplin. De exemplu, dacă ar fi să vorbim de sunetele oraşului şi am pune laolaltă cântările programate cu o frecvenţă crescută în Hard Rock Cafe, Quantic, Control sau The Pub, luna asta nu ne-ar mai rămâne nicio seară în care să ne bucurăm, la propriu, de linişte. Sigur că nu toată lumea ascultă absolut orice, dar nici nu suntem singuri pe lume, mai ales când ne propunem să ieşim din casă, iar asta implică şi concesii făcute celor apropiaţi în materie de gusturi, inclusiv testatul experienţei QFest, chiar dacă ascultăm Nicole Cherry, sau ciulitul urechii la armoniile vocale Blue Noise, deşi poate ne-am simţi mai în largul nostru pe mixurile lui Kanine.

Până la urmă, nu inflaţia de concerte - inclusiv cele din festivaluri extrem de diferite ca factură, de la RADAR până la SoNoRo - este cea care face atât de dificilă navigarea în mareea de opţiuni de going out ale amatorilor de experienţe culturale, cât... teatrul. Seria de festivaluri de profil, prin multitudinea şi varietatea de spectacole inedite pe care le propune spectatorilor în octombrie, începând chiar din prima săptămână (Undercloud, Festivalul Teatrelor Maghiare, Săptămâna Teatrului Rom)și continuând, între 17 și 26 ale lunii, cu Festivalul Naţional de Teatru/FNT, creează un palier de interes distinct, suplimentar faţă de aşteptările, oricum mari, asociate premierelor de debut de stagiune în teatrele bucureştene.

În următoarele zile, de exemplu, vor avea primele reprezentaţii montări precum Tristețe și bucurie în viața girafelor, în regia lui Irisz

Kovacs, la Teatrul Excelsior, Lirda, de Leta Popescu, la Teatrul de Comedie, sau Apus de soare, o producţie originală a Asociaţiei Efectiv, pusă în scenă de Matei Lucaci-Grünberg la Centrul Cultural Lumina, în condiţiile în care mulţi dintre noi încă nici nu am apucat să prindem bilete la spectacolele lansate în septembrie care au generat deja un buzz semnificativ, precum Macbeth, montarea Silviei Costa de la Odeon, Un tramvai numit dorinţă (Centrul Cultural Lumina), prima producţie a companiei fondate de Andrei Huţuleac, comedia neagră Colibri cu Florin Piersic Jr. şi George Constantinescu, de la Teatrul de Artă, Ne cerem scuze pentru disconfortul creat, „nebunia” dramaturgică site-specific a lui Radu Iacoban de la Teatrul Mic, Nunta lui Decebal, în care Matei Lucaci-Grünberg pune un pui de dac să cânte Springsteen la Teatrelli, Marele cutremur (Teatrul Dramaturgilor Români), cu Ana Ciontea imperială în personajul creat de Lavinia Branişte, sau Comedia erorilor, în care Adrian Nicolae şi Tudor Cucu-Dumitrescu se dedublează la Nottara.

La toate acestea, în octombrie, se adaugă şi alte premiere notabile din spaţiul artelor performative pe care nu le putem trece cu vederea, precum cea a operei Carmen de la ONB, în regia Adei Hausvater Lupu, sau a unor spectacole prezentate la CNDB, precum The Choreography of Water, semnat de coregrafa Simona Deaconescu, artista vizuală Ioana Vreme Moser și artista sonoră Simina Oprescu, si TriluREELu, de Alexandra Mihaela Dancs și Vlad Benescu. Concluzia? Timp să avem şi dispoziţia necesară, că motive de ieşit prin Bucureşti luna aceasta sunt mai mult decât suficiente.

Ioan BIG, publisher

20+ spectacole văzute în 2025

Un bilanț al spectacolelor pe care le-am văzut anul acesta până acum, în ordinea preferințelor mele.

1. Morții nu mai mănâncă iaurt (r. Tiago Rodrigues, NTGent). Altceva! Teatru cum poți vedea în România doar într-un festival internațional.

2. Casa dintre blocuri (r. Radu Afrim, Compania Tompa Miklós, Teatrul Național Târgu Mureș). Prin idee, text, regie, scenografie, distribuție, a devenit de la premieră spectacolul anului la noi.

3. Proorocul Ilie (r. Botond Nagy, TNB). Lectură regizorală fecundă a fanatismului religios și a condiției umane. Viu discutat, puțin înțeles.

4. Zi de bucurie (r. Radu Afrim, Teatrul Național Iași). Tandrețe reflectată printr-un glob de discotecă. Mi-a luat ochii.

5. Iona (coord. r. Victor Ioan Frunză). Lari Giorgescu, Adrian Nour și Lucian Maxim transpun nemaipomenit ce a vrut să ne zică Marin Sorescu.

6. Ecce homo (r. Tamás Farkas și Ernő Tapasztó, Teatrul Trei Scaune–Háromszék). Tablourile pictorului Mihály Munkácsy prind viață.

7. Otravă (r. Toma Dănilă, unteatru). Cum ne desparte moartea și cum ne apropie apoi - într-o montare mișcătoare.

8. Orașul cu fete sărace (r. Radu Afrim, Teatrul Național Iași). Cum face teatru Afrim se știe, cum citește din Tudoran, seduce.

9. Șapte minute după miezul nopții (r. Bobi Pricop, Excelsior). Rămâi în cap cu teatrul senzorial al lui Bobi Pricop, regizorul și povestitorul urechilor tale.

10. Onirius (r. Gigi Căciuleanu, Art Production Foundation, Gigi Caciuleanu Romania Dance Company și Les Ateliers Nomad). Minunată descriere - un spectacol visat de Gigi Căciuleanu!

11. Cineva are să vină (r. Chris SimionMercurian, ARCUB). Soții Ofelia Popii și Ciprian Scurtea descifrează cu har spațiile dintre rânduri.

12. Tomcat (r. Vlad Bălan, Excelsior). Dacă ar exista un plânsometru care să înregistreze reacțiile publicului, ar fi un spectacol de cinci lacrimi.

13. Toto (r. Bobi Pricop, Masca). Cum ar caracteriza spectacolul câinele din curtea teatrului: „ce tare complicați lucrurile, voi, oamenii!”

14. Secundar (r. Alexandra Badea, TNB). Un thriller psihologic demn de cea mai importantă scenă.

15. Jurnal de România (r. Carmen Lidia Vidu, Masca). O demascare fără precedent a abuzurilor din teatru.

16. Reminsicencia (r. Malicho Vaca Valenzuela). „Zoom” tandru și complex pe rămășițele vieții simple din Santiago de Chile.

17. Panică (r. Dorin Boca, Teatrul Coquette). Spectacol mare, cu râs sănătos, de la un teatru micuț.

18. Micul prinț (creație colectivă, Asociația Goong). Un tandem actoricesc de zile mari: Lari Giorgescu - Oana Pellea.

19. Moroi și păpădii (r. Gavril Pătru, TNB). Pitorești ipostaze ale felului oltenesc de a fi, de la sacru la profan, de la înmormântare la nuntă.

20. Cum vă place (r. Andreea Lucaci, Bulandra). Dacă ăsta e viitorul în materie de regie și actorie, prefer trecutul.

21. Antiportret de familie (r. Alex Bogdan, Prestige Art Production). Punct ochit, punct lovit: toate ingredientele unei comedioare bulevardiere de succes.

„Casa dintre blocuri" (r: Radu Afrim)

RADU IACOBAN

“Apelez mereu la capacitatea actorului de a fi imersat în timpul performance-ului”

Radu, îţi propun să începem chiar cu titlul spectacolului, fiindcă Ne cerem scuze pentru disconfortul creat implică o certitudine, nu o presupunere. De ce erai sau erați atât de siguri că veți avea de ce să vă cereți scuze?

Noul spectacol al regizorului şi dramaturgului Radu Iacoban, Ne cerem scuze pentru disconfortul creat, care a avut recent premiera la Teatrul Mic, reprezintă una dintre cele mai originale şi incitante propuneri făcute publicului în ultima vreme, fiindcă acesta este încurajat, prin natura conceptului, să treacă dincolo de convenţia teatrală şi să-şi augmenteze propriul statut, din cel de martor care asistă la punerea în scenă a unui text dramaturgic în acela de participant la o experienţă cu caracter imersiv. Chemaţi formal în sala de teatru pentru a afla poveştile protagoniştilor unei nunţi, spectatorii dobândesc repede sentimentul că ei înşişi fac parte din cercul intim al nuntaşilor, odată ce se ridică de pe scaunul alocat şi se alătură viitorului cuplu şi apropiaţilor acestuia, devenind părtaşi ai frământărilor şi problemelor fiecăruia dintre ei, într-un inedit periplu prin spaţiile lor personale, domestice sau de lucru. Ne cerem scuze pentru disconfortul creat trebuie trăit, nu povestit, astfel încât nu am căutat să aflăm de la RADU IACOBAN despre cum e traseul pe care publicul îl are de parcurs fizic şi emoţional în teatru, ci despre locul pe care îl ocupă această experienţă aparte în parcursul său creativ, mai ales că programul ediţiei de anul acesta a FNT (17-26 octombrie) include montarea semnată de apreciatul regizor la Teatrul “Regina Maria” din Oradea a piesei Un inamic al poporului, de asemenea un spectacol în care spectatorii pot deveni participanţi activi în poveste.

În primul și în primul rând, pentru faptul că urma să îi tărăgănim pe spectatori prin tot spaţiul Teatrului Mic de pe Gabroveni, că urma să îi “deranjăm”, ca să spun așa, şi, ulterior, pentru că urma alt strat, cel sugerat de planul dramaturgic, în care aparențele erau deturnate de scene realizate și prezentate în intimitate de către cei unsprezece protagoniști. Personal, titlul a fost ales cumva pandant la ‘Atenție, cade tencuiala!’, care vine la pachet și cu răspunsul nostru mioritic: ‘Așa... şi?’. În urma lucrărilor care se mai

fac, vedem acest ‘Ne cerem scuze pentru disconfortul creat’, iar eu, ca privitor al acestui mesaj, nu știu cum să răspund, nu știu cum să-l primesc... şi atunci, probabil că undeva, în subconștient, m-am gândit la starea, hai să-i spunem virginală a spectatorului care vine la ceva de la care nu are nici o aşteptare. Ştie însă că vine la teatru, deci știe că vine la o convenție, iar eu m-am gândit cumva că da, asta vreau să-i prezint, o convenție: niște oameni care se întâlnesc cu prilejul unui context, aşa cum se întâmplă şi când merg la teatru, în acest caz contextul fiind nunta sau, mai bine zis, finalul acestei nunţi. Și atunci, cumva, mi-am zis: ‘Hai să vedem dacă funcționează acest titlu la nivel basic’. Te iau şi te plimb în mai multe părţi şi hai să vedem ce se întâmplă cu acel deranj... cum îl duci tu mai departe? Fac acest transfer înspre spectator spunând: ‘Ce faci tu cu deranjul ăsta?’. Fiind la teatru, ne dorim cumva să provocăm spectatorul, să îl scoatem dintr-un element de confort, dar titlul este, poate, şi un răspuns al meu la foarte multe spectacole de teatru în care publicul stă liniștit și la final, pentru că așa e convențional, se ridică și aplaudă, cu toate că nu e neapărat atins sau modificat într-un anumit fel.

Referindu-te la Ne cerem scuze pentru disconfortul creat, folosești în mod frecvent pluralul, ceea ce presupune o asumare colectivă şi sugerează o abordare atipică a procesului de lucru. Cum s-a construit, de fapt, acest spectacol?

Ca de obicei, a avut loc o discuție între primii doritori, adică producătorul - Teatrul Mic -, cu mine, cu scenograful Tudor Prodan și cu Aida Šošić, compozitoarea spectacolului, în

care ne-am propus să vedem ce am putea face pentru trupa teatrului, faţă de care, în ultima vreme, eu mă poziționez mai degrabă pe partea de regie. Sunt bucuros şi recunoscător pentru acest statut pe care l-am dobândit, aşa că asta e forma mea de contribuție la bunăstarea repertorială a Teatrului Mic, pe care, după primul meu exercițiu de aici ca dramaturg și regizor, Casa cu pisici, din 2015, am avut-o prin spectacole micuțe la nivel de distribuție, dar și cu spectacole à la grande, începând cu Viaţa şi moartea lui Richard 2, pe care l-am făcut cândva, prin 2017. Ca să nu mă lungesc, ideea este că, în această trupă, eu nu mă poziționez ca fiind regizor-tartor care vine și dictează lucruri, ci vin cu soluții ce pleacă de la propriile mele capacități, iar una dintre acestea e că pot să scriu şi, prin urmare, pot concepe ceva pentru membrii trupei, cunoscându-i suficient de bine încât să-mi stârnească imaginația artistică și să-i pun în niște situații dramatice importante. [...]

“Ne cerem scuze pentru disconfortul creat”, 2025 Foto © Cosmin Kleiner Stoian / Teatrul Mic

„Rave de Ravel”, un spectacol senzorial despre intensitatea muzicii și colectiv

Sub semnătura coregrafei Andrea Gavriliu, Rave de Ravel, care va avea premiera la Teatrul Masca pe 10 octombrie, se anunță un spectacol de dans care transcende granițele obișnuitului. Inspirat de celebrul Bolero al compozitorului francez

Maurice Ravel, coregrafa propune o reinterpretare scenică ce pornește de la pulsația muzicii și o transformă într-un ritual contemporan.

Atmosfera de „rave” se conturează nu doar prin dinamica mișcărilor, ci și prin modul în care energia colectivă a performerilor devine contagioasă. Publicul este invitat să trăiască acea senzație de hipnoză ritmică specifică marilor petreceri, dar transpusă într-un limbaj

coregrafic riguros și rafinat. Dinamica repetitivă a boleroului capătă valențe neașteptate: de la seducție și extenuare, până la izbucniri de forță eliberatoare. Andrea Gavriliu, cunoscută pentru modul în care îmbină teatrul cu dansul, nu construiește doar o succesiune de mișcări, ci o experiență senzorială. Spațiul se umple de corpurile dansatorilor care respiră la unison, iar muzica devine un liant ce leagă clasicul și modernul într-o singură poveste despre intensitate și abandon. Așa cum sugerează chiar titlul, Rave de Ravel nu e doar un omagiu adus compozitorului, ci și o provocare adresată spectatorului: să lase deoparte convențiile și să intre în transa colectivă a dansului.

Supernormali la Teatrelli Un „freak show” despre un adevăr ascuns

Spectacolul Supernormali abordează o temă tabu - sexualitatea persoanelor cu dizabilități -, dar propunerea regizoarei Mara Oprea este pe cât de incomodă, pe atât de necesară. Ideea spectacolului, construit la intersecția dintre comedie neagră, realism social și experiment teatral, pornește de la o întrebare esențială: cine stabilește ce este „normal” și ce nu? Pe scenă apar personaje care tulbură liniștea convențiilor sociale – de la asistente sexuale și activiști până la brutari cântăreți sau polițiști cu fetișuri. Fiecare dintre ei aduce în discuție nu doar fragmente din realitatea trăită, ci și ipocrizia unei societăți care preferă să ascundă problemele sub covor, în loc să le confrunte deschis.

Textul, adaptat de Alex Gorghedupă o piesă a lui Esther Carrodeguas, este direct, lipsit de menajamente. Acesta reflectă experiențele reale ale comunității persoanelor cu dizabilități din România, unde lipsa accesibilității și a unor politici publice coerente transformă intimitatea într-un drept aproape imposibil de revendicat. Supernormali nu caută să șocheze gratuit, ci prin adevăr. După cum spune regizoarea Mara Oprea, „este întâlnirea dintre profesioniști, studenți la actorie și persoane cu dizabilități care, pentru prima dată, împart o scenă în condiții de egalitate”.

Scenografia creată de Gabi Albu pornește de la simbolistica rampelor și a scărilor, sugerând diferențele de efort și de timp pe care le presupune același drum atunci când îl parcurgi în picioare sau dintr-un scaun rulant. Decorul devine astfel un cadru scenic ca un comentariu vizual asupra inegalităților structurale. Impactul emoțional al spectacolului este amplificat și de faptul că performerii nu se ascund în spatele unor măști teatrale, ci aduc pe scenă experiențele lor, trăirile și dilemele personale. Nicoleta Profir, de exemplu, mărturisește că repetițiile au fost „o provocare mai degrabă, decât un șoc”, tocmai pentru că situațiile prezentate reflectă realități trăite zi de zi. Pentru Titus-Alin Apostu, participarea la proiect a fost o șansă de a arăta lumii că persoanele cu dizabilități nu trebuie privite ca simple „cazuri sociale”, ci ca oameni compleți, cu dorințe și drepturi.

Dincolo de poveștile individuale, în Supernormali, care va avea premiera la Teatrelli pe 29 și 30 octombrie, 1 și 2 noiembrie, spectatorii devin martori ai unui freak show care nu caricaturizează, ci prezintă adevăruri ascunse: dorința de intimitate, nevoia de recunoaștere, dreptul la demnitate.

Premiera operei „Carmen” la Opera Națională București

În deschiderea

stagiunii 2025 –2026, pe 1, 2 și 3 octombrie, Opera Națională București prezintă premiera spectacolului de operă Carmen, de Georges Bizet, în contextul în care

întreaga lume a muzicii lirice celebrează anul acesta 150 de ani de la premiera mondială a operei, care a avut loc pe 3 martie 1875. Un veritabil manifest al pasiunii și al libertății feminine, Carmen aduce pe scena ONB o poveste captivantă despre iubire, viață, alegere și predestinare. Într-o atmosferă în care dramele personajelor se întrepătrund, spectacolul urmărește găsirea de sine tradusă în felurile diferite în care Carmen și Don José înțeleg iubirea. Povestea se derulează între dorință, atracție și voință, culminând cu un final tulburător, o reflecție asupra curajului alegerilor individuale.

Prin calitatea echipei creative care semnează punerea în scenă - regia: Ada Hausvater, scenografie: Helmut Stürmer, costume: Corina Grămoșteanu -, spectacolul, a cărui conducere muzicală îi aparține maestrului

Ciprian Teodorașcu, promite o nouă perspectivă asupra uneia dintre cele mai îndrăgite lucrări ale repertoriului liric internațional.

Ada Lupu Hausvater este o creatoare de teatru profesionistă și vizionară, în dubla sa ipostază de regizoare și director al Teatrului Național din Timișoara, recunoscută la nivel național și european prin decernarea de către Ministerul francez al Culturii și Comunicației a Ordinului

Chevalier des Arts et des Lettres, precum și prin numeroase alte premii, care cercetează în spectacolele sale universul feminin în paradigma iubirii ca manifestare superioară a alegerii și a asumării, a intelectului și a conștiinței de sine, iar în Carmen se concentrează asupra temelor sale favorite – umanitatea ca expresie și rezultantă a auto-determinării, a dorinței și a capacității omului de a fi constructorul propriei vieți și al propriei identități.

Activitatea în operă a tandemului Helmut Stürmer - Corina Grămoșteanu, ambii set designeri reputaţi în mediul teatral pentru colaborările cu regizori precum Andrei Şerban, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija sau Gábor Tompa, deşi impresionantă, rămâne mai puțin cunoscută la noi, pentru simplul motiv că multe dintre producţiile la care au lucrat au fost prezentate pe scene lirice din afara țării, precum Badisches Staatstheater Karlsruhe (Arminio), Opera Națională Slovenă din Maribor (Lady Macbeth din Districtul Mtsensk) sau Bayreuth Baroque Opera Festival (Flavio, Pompeo Magno), iar asta nu face decât să amplifice aşteptările că vom avea parte în octombrie pe scena Operei Naționale București de o viziune puternică şi contemporană asupra uneia dintre cele mai populare opere din toate timpurile.

Ada Lupu Hausvater

Helmut Stürmer

Corina Grămoșteanu

Concertul Regal Caritabil

O seară de gală la Ateneul Român pentru susținerea tinerelor talente ale României

Concertul Regal Caritabil, organizat de Fundația Regală Margareta a României, revine la Ateneul Român pe 25 octombrie 2025. Evenimentul de gală cu scop caritabil are loc în prezența Familiei Regale a României și are ca invitați personalități din lumea culturală, artiști, reprezentanți ai mediului de afaceri și ai mass-media, membri ai Corpului Diplomatic și ai societății civile, sponsori și susținători ai Fundației Regale, precum și public iubitor de artă și frumos, care se alătură pentru a susține viitorul artistic al României.

Unul dintre cele mai longevive și de succes evenimente de strângere de fonduri din România, ajuns la a 16-a ediție, îmbină tradiția, spiritul tinereții și generozitatea. Seara de gală îi va avea invitați pe scena Ateneului Român pe dirijorul David Crescenzi și Orchestra New Hope, alături de artiști de valoare pe plan național și internațional, mezzosoprana Ramona Zaharia și tenorul George Vîrban, cu participarea Corului Național Român, dirijat de Daniel Jinga. Programul muzical prezintă o selecție a unor frumoase pagini de operă și operetă, aducând emoția și frumusețea unor arii și duete celebre

extrase din creațiile compozitorilor G. Verdi, G. Bizet, P. I. Ceaikovski, C. Gounod, A. Lara și R. Chapi, în sprijinul tinerilor artiști români talentați. Concertul Regal Caritabil nu înseamnă doar o seară culturală de gală, ci și implicare socială. Fondurile obținute din vânzarea biletelor și sponsorizări vor sprijini generația 2026 de bursieri ai programului Tinere Talente, tineri muzicieni și artiști vizuali cu potențial, dar cu resurse financiare limitate.

Tinere Talente este programul național dezvoltat în anul 2009 de Fundația Regală pentru a susține noua generație de artiști români. Cu 470 de burse, mentorat și promovare au fost sprijiniți tineri cu vârsta între 14 şi 24 de ani, care studiază muzica sau artele vizuale, să-și depășească greutățile financiare și să continue să-și exprime valoarea artistică. Peste 2 milioane de euro au fost investiți până acum în viitorul artistic al României.

Astăzi, publicul și companiile au ocazia de a contribui direct la formarea unei noi generații de artiști români. România are nevoie de artă, iar tinerii artiști talentați au nevoie de noi. Concertul Regal Caritabil este locul unde muzica se întâlnește cu generozitatea, iar speranța prinde glas.

foto © Ana Arambasa

Bucharest Photofest,

ediția a zecea: o celebrare a moștenirii vizuale

Bucharest Photofest 2025 are loc între 10 și 19 octombrie, în peste 20 de spații din București - muzee, galerii, librării și spații alternative. Ajuns la a zecea ediție, festivalul reunește nume esențiale din fotografia internațională și românească și deschide un dialog interdisciplinar între fotografie, film, muzică, literatură și dezbatere.

Bucharest Photofest este o platformă culturală interdisciplinară dedicată fotografiei ca mijloc esențial de expresie artistică, reflecție critică și implicare civică. Organizat anual pe parcursul a aproximativ zece zile, festivalul propune o structură complexă de evenimente care explorează rolul imaginii fotografice în conturarea memoriei colective, a conștiinței sociale și a dialogului intercultural.

Tema de anul acesta, Legacy, propune o reflecție asupra memoriei vizuale și a moștenirii culturale într-un peisaj artistic în permanentă transformare. Ediția aniversară marchează nu doar un deceniu de existență, ci și un bilanț: confirmarea fotografiei ca instrument de cunoaștere, interogare a realității și implicare civică.

Mari nume ale fotografiei mondiale

Ediția aniversară aduce la București figuri legendare ale fotografiei mondiale: Robert Capa, co-fondator al agenției Magnum Photos, a redefinit fotografia de război printr-un umanism neînfricat, surprinzând marile conflicte ale secolului XX chiar din mijlocul haosului. Brassaï, „ochiul Parisului”, a transformat viața de noapte într-o poezie vizuală, iar André Kertész a adus o sensibilitate lirică unică, convertind cotidianul în narațiuni poetice. Martin Munkácsi a insuflat dinamism și spontaneitate în fotojurnalism și fotografia de modă, deschizând drumuri pentru generațiile viitoare, în timp ce László Moholy-Nagy, vizionar al Bauhaus, a împins fotografia spre experimente radicale, tratând-o ca pe un laborator de explorare a privirii.

Tim SmithThe Hutterites

Robert Capa

Voci contemporane

Festivalul prezintă și artiști de prim-plan ai prezentului:

 Larry Towell (Canada), una dintre cele mai distinctive voci documentare, membru Magnum Photos din 1988, cu patru decenii dedicate explorării conflictului, memoriei și marginalității.

 Tim Smith (Canada), care a documentat timp de 17 ani viața din prerie, dintre care 15 petrecuți în comunitățile hutterite – una dintre cele mai ample reprezentări vizuale ale acestei culturi.

 Dean C.K. Cox (SUA/Suedia), fotograf documentar și formator media, cu experiență în peste 50 de țări și peste un deceniu de predare la Hong Kong Baptist University.

 Hubert Hayaud (Franța/Canada), Nathalie Ericson (Suedia), Luca Berti (Italia/Danemarca), dar și editori și curatori precum Lucie Černá (Untitled Publishing House, Cehia) și Stuart Mark Smith (GOST Books, Marea Britanie), Toomas Järvet (Estonia), Ioana Cobzaru (Olanda/ România) și mulți alții.

Un rol aparte îl are Dr. Péter Baki, istoric al fotografiei și director al Muzeului Maghiar de Fotografie, cu o activitate editorială și curatorială care acoperă un spectru amplu la nivel național și internațional. Prezența sa la București aduce

o perspectivă critică și academică asupra moștenirii vizuale.

Muzică și performance

Bucharest Photofest se deschide tot mai mult către dialogul dintre arte. În acest an, partea muzicală îi aduce pe scena bucureșteană pe Hinako Omori, artistă japoneză stabilită la Londra, care creează peisaje sonore imersive prin înregistrări binaurale, instalații multi-canal și combinații de sintetizatoare ambientale și voce. Grift (Suedia) invită publicul într-o experiență de introspecție și evadare, la granița dintre poezie, melancolie și muzică.

De neratat este și prezența lui Drew McDowall (ex-Coil), figură legendară a muzicii experimentale și industriale. Artistul va susține un concert rar, un ritual sonor întemeiat pe decenii de explorări avangardiste, în care droneul, sinteza modulară și texturile electroacustice creează o lume în care sacrul și profanul se întâlnesc. Spectacolul va fi completat de un live AV performance semnat de Pedro Maia.

Festivalul pe scurt:

 10 zile de evenimente – expoziții, proiecții de film, masterclass-uri, conferințe, performance-uri  200 de artiști din peste 15 țări – nume consacrate și voci emergente

Filosofia festivalului se bazează pe convingerea că fotografia nu este doar un act estetic, ci un instrument de cunoaștere, o metodă de interogare a realității și un vehicul al participării active la viața contemporană. Bucharest Photofest funcționează ca o platformă integratoare, în care arta vizuală se intersectează cu antropologia, literatura, activismul, jurnalismul, muzica și filmul, într-un efort coerent de a reflecta complexitatea societății prin intermediul imaginii.

Ediția din acest an marchează atât o sărbătoare, cât și un moment de bilanț al unui deceniu dedicat imaginii. Mai multe detalii despre program, invitați și bilete sunt disponibile pe bucharestphotofest.ro și pe canalele oficiale de social media.

Luca Berti

Hubert

Hayaud

Hinako Omori by Yukitaka Amemiya

POVEȘTI DIN BUCUREȘTI

Asociația Parcul Natural București

Trecerea de la natura din oraș

la orașul din natură

La zece ani de la înființare, Asociația Parcul Natural Văcărești trece printr-o etapă de transformare și devine Asociația Parcul Natural București. Schimbarea de nume reflectă o viziune mai amplă și obiective extinse, care depășesc granițele Văcăreștiului și vizează protejarea altor zone naturale valoroase din Capitală. Despre această nouă direcție, dar și despre planurile de viitor ale organizației, ne-a povestit Dan Bărbulescu, directorul Asociației.

Asociația Parcul Natural Văcărești s-a transformat în Asociația Parcul Natural București. Ce înseamnă acest salt pentru voi și pentru București?

E un salt important, într-adevăr, pe care mulți îl vor privi ca utopic, deși noi credem că e realizabil — chiar dacă necesită multă muncă și schimbare de mentalități legate de natură. Practic, pentru oraș înseamnă cinci noi arii naturale urbane: Pădurea Băneasa, Pajiștea Petricani, Valea Saulei, Stufărișurile din Dobroești, Lunca Dâmboviței — adică vreo mie de hectare de spații verzi protejate pentru viața sălbatică și accesibilizate pentru oameni, cu specii diverse și peisaje naturale greu de crezut că ar putea exista într-un oraș aglomerat și poluat cum e Bucureștiul. Parcul Natural București reprezintă trecerea de la natura din oraș (Văcărești) la orașul din natură (București). Adică un oraș în

care natura e protejată și ajutată să recucerească noi teritorii, pe modelul Parcului Natural Văcărești — pentru care tot noi am parcurs toate demersurile pentru a-l înființa și proteja.

Programul „Rewilding Bucharest” protejează cinci zone-cheie ale orașului: care e povestea din spatele acestei rețele? Cum le-ați ales?

Prin prisma valorilor naturale, a speciilor și habitatelor. Ne-a interesat și potențialul lor de a fi relativ ușor accesibilizate pentru cetățeni. Asta înseamnă că am căutat în special arii naturale în proprietate publică și am făcut demersuri pe lângă autorități pentru a le proteja în parteneriat. Desigur, continuăm să observăm, să protejăm și să intervenim pentru conservarea habitatelor umede și în Parcul Natural Văcărești, chiar dacă acum e administrat de PMB printr-o structură dedicată.

Foto © Alex BusuioceanuPajiștea Petricani de sus, cu roata

Rangerii urbani au devenit coloana vertebrală a implicării comunității – ce rol joacă acești voluntari în conservarea și viața parcurilor naturale?

Recrutarea, trainingul și activitatea rangerilor urbani transformă simpli iubitori de natură în catalizatori ai schimbărilor ecologice în oraș. Prin efortul lor, zonele naturale urbane devin nu doar mai protejate, dar și mai cunoscute, accesibile, parte integrantă și vie a comunității bucureștene. E impresionant să vezi copii întâlnind pentru prima oară o pasăre neobișnuită, o broască, un șarpe, o veveriță sau un arici. E un antidot foarte bun pentru frica orășenilor de ceea ce ei numesc peiorativ „sălbăticie”. Dincolo de asta, implicarea Rangerilor Urbani în acțiuni de plantare, igienizare, în „seri de mister” despre fluturi de noapte, lilieci, descoperiri de plante sau ciuperci sau alte forme de viață alături de biologi, specialiști și influenceri duce la efecte pe termen lung, precum undele într-un lac.

broaște, libelule și păsări rare. Vizitatorii pot vedea țestoase de apă și, cu noroc, chiar vidra – un mamifer semiacvatic care nu era asociat cu Bucureștiul, dar a revenit odată cu restaurarea habitatelor acvatice. Recent, pe o pajiște urbană amenajată pe un teren abandonat din apropierea Parcului Natural Văcărești, voluntarii au observat câteva specii de fluturi și amfibieni care nu mai fuseseră văzute de ani buni în oraș, cel puțin nu în zone degradate de șantiere. Apariția lor e un semn clar că natura poate reveni acolo unde îi permitem să se regenereze. Lunca Dâmboviței, coridorul verde din sectorul 6, a devenit punct de oprire pentru stoluri de rațe sălbatice și chiar câteva exemplare de ereți roșii, care se opresc să se hrănească, oferind priveliști spectaculoase celor care se aventurează în zonă. Astfel de momente le reamintesc bucureștenilor că zonele protejate nu sunt doar „spații verzi”, ci adevărate rezervoare de viață, cu capacitatea de a ne surprinde și conecta profund cu natura, chiar și în mijlocul agitației urbane. Explorarea acestor locuri poate schimba pentru totdeauna modul în care privim orașul și ele pot inspira respect și grijă față de patrimoniul natural al Capitalei.

Cum vedeți voi Bucureștiul peste un deceniu, dacă misiunea APNB va avea succes?

Ce surprize ascund zonele pe care acum le protejați?

În Delta Văcărești, pe Pajiștea Petricani și în Stufărișurile din Dobroești, de exemplu, am găsit bazine temporare care, după ploaie, se umplu cu

Există, fără îndoială, riscul dispariției acestor zone naturale, al distrugerii, al degradării – avem exemplul Pădurii Băneasa, unde, dacă se va deschide noul drum de acces prin pădure, va avea loc o degradare galopantă, care va duce în 10-15 ani la scoaterea din circuitul forestier a zeci de hectare și tranformarea lor în zone de construcții și amenajări civile. Aici e provocarea noastră, trebuie să acționăm acum pentru a putea asigura viitorul acestor zone de natură și viitorul nostru de locuitori ai unui oraș viabil. Un alt risc e cel legat de schimbările climatice. Degradarea naturii sub influența schimbării climei e la fel de galopantă. Dacă misiunea Asociației Parcul Natural București va avea succes în următorii zece ani, Bucureștiul pe care ni-l imaginăm e acela al unui oraș transformat profund prin natură, mult mai verde, mai viu și mai conectat ecologic printr-o rețea de coridoare verzi-albastre.

8 designeri inspirați de natură, la Romanian Jewelry Week 2025

Între 1–5 octombrie, Bucureștiul găzduiește cea de-a șasea ediție a Romanian Jewelry Week, cel mai important eveniment de bijuterie contemporană din România. Peste 270 de designeri, din 40 de țări, transformă metropola într-un hub internațional al creativității, inovației și poveștilor purtate în bijuterii. Printre aceștia, o serie remarcabilă de artiști contemporani aleg să se întoarcă la esențial – natura – ca sursă de inspirație profundă, poetică, dar și plină de forță. Florile efemere, frunzele milenare, lemnul vechi de mii de ani, pietrele naturale, ritmurile ciclice ale vieții și moartea ca parte a regenerării devin temele centrale ale bijuteriilor prezentate în cadrul acestei ediții. Vă propunem să urmăriți în cadrul Romanian Jewelry Week opt designeri care transformă natura în bijuterie și o readuc înapoi în lume.

Meltinjewels

„Cherry blossom”

Colecția semnată de Anca Nanau, fondatoarea brandului

Meltinjewels, explorează simbolismul florii de cireș, emblemă a fragilității și rezilienței. Bijuteriile realizate în argint și perle surprind delicatețea petalelor, frumusețea trecătoare a vieții și renașterea perpetuă, inspirată din conceptul japonez mono no aware.

Most Precious „Physis”

Brandul Most Precious aniversează 10 ani de activitate prin continuarea colecției Physis, un omagiu adus naturii ca artist suprem. Designerul reinterpretează fiecare etapă a vieții ca o sculptură în sine, de la floare la fruct și dincolo de efemeritate, punând în valoare transformarea organică, unică și profund umană.

GI Jewellery „The Wisdom Inside”

Designerul Isabela Groza transpune în titan anodizat frumusețea și simbolismul frunzelor de ginkgo biloba. Colecția vorbește despre înțelepciune, maturitate și puterea interioară, ilustrate prin piese cu forme fluide și culori vibrante, care evocă vitalitatea naturii și eleganța trecerii timpului.

Laura Moisa – „Enchanted Realm”

Laura Moisa ne invită într-o lume magică, ascunsă în inima pădurii, unde fiecare bijuterie în argint devine un fragment dintr-o poveste fermecată. Colecția este o călătorie senzorială printr-un tărâm unde natura își dezvăluie secretele doar celor care știu să o asculte cu inima deschisă.

Cassandra Maria Iosub

„Create Create Create”

În colecția sa din 2025, Cassandra își propune să redea oamenilor încrederea și voința prin bijuterii inspirate de natură, forme feminine și pietre naturale cu puteri terapeutice. Fiecare piesă este o extensie a emoției pure și o celebrare a culorii, creativității și conexiunii personale.

NOVITAS

„Oddity of Nature”

Sub semnătura Novitas, bijuteriile Mariagiuliei Trento devin interpretări artistice ale naturii printr-o lentilă excentrică, influențate de literatură, folclor și artele vizuale. Natură reinterpretată, sculpturală, vibrantă.

Tatiana Antohi

„The Secret Garden”

Sha Jewelry, brandul creat de Tatiana Antohi, propune o colecție care păstrează în argint și aur detaliile fine ale florilor reale. The Secret Garden este o sărbătoare a frumuseții botanice, un manifest artistic care invită purtătorul să ducă cu el o parte din magia naturii.

Kenosis

„Black Oak”

Colecția Black Oak este o sinteză între natură, lux și sustenabilitate. Realizată din lemn de stejar negru fosilizat, înnobilat cu alamă și inserții epoxidice, colecția propune o viziune sofisticată asupra bijuteriei ca obiect atemporal, cu rădăcini adânci în pământ și istorie.

De 15 ani, prin Assamblage, David Sandu a creat un teren fertil pentru bijuteria contemporană, transformând Bucureștiul întrun spațiu viu al creativității, un oraș în care ideile prind contur nu doar în galerii, ci și în ateliere, huburi creative și muzee. Din 2020, Romanian Jewelry Week amplifică acest ecosistem artistic, transformând Capitala într-o masă rotundă a bijuteriei contemporane, cu expoziții în locații emblematice, de la Biblioteca Națională și Muzeul de Artă Recentă/MARe la galerii de design și spații alternative.

Intrarea la Romanian Jewelry Week 2025 este liberă în primele trei zile, iar pentru zilele de 4 şi 5 octombrie biletele sunt disponibile pe iabilet.ro. Programul complet este disponibil pe site-ul ROJW.

Expoziția NANA’S DREAM, la

Don’t F With a Dream Gallery

Don’t F With a Dream Gallery (Calea Giulești 14, etajul 4) este un nou spațiu cultural pe scena artistică națională și internațională, inițiat de artiștii Norica Popescu și Andreias Welther din necesitatea creării unei forme de protecție a viziunii artistice, a integrității și a demnității creatorului. Titlul galeriei este unul fluid. Oficial, ea funcționează sub denumirea

Don’t F With a Dream Gallery, însă litera „F” este intenționat polivalentă.

Primul eveniment al galeriei este marcat de expoziția personală a artistei Norica Popescu, curatoriată de Ana Arsinca şi care va putea fi vizitată în perioada 3-23 octombrie. Intitulată Nana’s Dream, expoziția propune o reflecție asupra felului în care identitatea se conturează prin relațiile cu persoanele dragi. „Nana” este numele de alint folosit de familie și prieteni, cei care au sprijinit-o și au însoțit-o pe Norica în parcursul ei artistic.

Expoziția reimaginează albumul de familie într-o cheie picturală ce depășește simpla consemnare biografică. Chipurile celor apropiați – mama, tatăl, bunica, sora, partenerul de viață, prietenii sau animalele de companie – devin mai mult decât modele vizuale: sunt modele de conduită, prin care artista își construiește un autoportret interior centrat pe valori precum bunătatea, blândețea, iubirea, generozitatea și recunoștința.

Norica Popescu (n. 1999, București) a absolvit Universitatea Națională de Arte din București, secția Pictură, și-a completat studiile de licență în Franța, la École Supérieure d’Art de Grenoble, iar pe cele de masterat în Italia, la Accademia di Belle Arti di Roma. Este doctorandă în arte vizuale și membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Reprezintă una dintre cele mai promițătoare voci ale artei tinere românești, având până în prezent lucrări expuse sau incluse în contexte importante din țară și din străinătate: Muzeul de Artă Recentă, Muzeul de Artă din Balcic, Muzeul de Artă Constanța, Diploma Show, Art Safari, Colecția Academiei Române sunt doar câteva exemple. Ana Arsinca (n. 1999, Pitești) este istoric și critic de artă, activând în București. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București și deține un masterat în Istoria artei și Filosofia culturii, la Facultatea de Istorie a aceleași universități. Este doctorandă în arte vizuale și membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Activitatea sa se concentrează asupra artei românești moderne și contemporane.

„Motanul încălțat”, o nouă premieră de poveste la Teatrul Ion Creangă

Luna octombrie este o lună plină la Teatrul Ion Creangă. Are loc premiera multașteptatului spectacol „Pinocchio”, în regia lui Octavian Jighirgiu, și încep pregătirile pentru un nou titlu de basm: „Motanul încălțat”, în regia lui Toma Hogea.

În zorii apariției lor, poveștile se adresau și adulților, nu doar copiilor. Scopul acestor istorisiri orale, transpuse apoi pe hârtie, era de a instrui și de a educa. Se pare că, oricare ar fi fost statutul social, mai umil ori mai nobil, încă mai era loc de lecții de viață. Natura întâmplărilor, personajele cu trăsături împrumutate de la oameni reali, imprevizibilul acțiunii și deznodământul moralizator construiau cadrul perfect pentru a ține publicul ochi și urechi. Chiar dacă au trecut sute ani de când a fost scris „Motanul încălțat”, mesajele transmise de acest text stau în picioare și azi. Și, la fel ca scopul dintâi al poveștilor, atrag atenția atât copiilor, cât și celor mai mari - să nu-ți fie teamă de provocări, să ai curaj și inițiativă, să nu uiți niciodată cine te-a ajutat, să nu subestimezi pe nimeni sunt doar o parte dintre ele. Actuala dramatizare are la bază varianta lui Charles Perrault și este o adaptare originală, ancorată în contextul zilelor noastre.

„Reîntâlnirea copiilor cu un personaj atât de îndrăgit, cum este Motanul încălțat, va aduce multă bucurie și încântare în sufletele lor. Curajul, generozitatea și umorul Motanului, însoțit de spiritul său ludic, îi vor cuceri pe loc. Va fi un spectacol plin de culoare, numere de pantomimă, proiecții animate și

momente coregrafice. Spațiul de joc modern, demn de așteptările publicului de azi, aplombul și entuziasmul interpretării actoricești sunt doar câteva dintre «ingredientele» care vor garanta succesul reprezentațiilor”, declară regizorul Toma Hogea.

Regizorul Toma Hogea

În afară de Toma Hogea, care semnează și versurile originale, din echipa de creație mai fac parte: Viaceslav Vutcariov (scenografie), Cári Tibor (muzică), Răzvan Rotaru (coregrafie), Andrei Cozlac (video design) și Ana Cebotari (antrenament vocal). Distribuția include actori ai Teatrului Ion Creangă - Marius Boboc, Ion Ionuț Ciocia, Oana Cosma, Tudor Morar, Alexandrina Halic, Camelia Andriță, Cristian Boeriu, Iulian Balan - și un student în anul IV la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, Nicolae Bulete. Premiera este preconizată la începutul lunii noiembrie, pe pagina oficială a Teatrului, www.teatrulioncreanga.ro, urmând să fie anunțate și alte detalii despre spectacol. Tot aici, găsiți și informații despre reprezentațiile „Pinocchio”, din perioada octombrie-noiembrie. Vă așteptăm la Sala Mare din str. Piața Amzei nr. 13 pentru a trăi împreună cele mai frumoase povești ale copilăriei!

O toamnă cu de toate, de la post-rock nordic la techno

Odată cu luna octombrie, scena muzicală bucureșteană devine din ce în mai animată, iar zilele acestea avem parte de un adevărat maraton de evenimente live, potrivit pentru orice gusturi muzicale: balade pop-rock, metal, techno hipnotic sau post-rock cinematic. Am selectat patru concerte de neratat, fiecare cu specificul și atmosfera lui, care ne pot transforma serile de toamnă în experiențe memorabile.

CHRIS NORMAN

Sala Palatului

8 octombrie

Pentru iubitorii de muzică retro și balade care au scris istorie, concertul lui Chris Norman aduce cu el o notă de nostalgie și eleganță. Fostul solist al trupei Smokie revine la noi cu un repertoriu ce reunește atât hiturile formației, precum Living Next Door to Alice sau If You Think You Know How to Love Me, cât și compoziții din cariera solo. Cu o voce distinctă, caldă și plină de emoție, Norman reușește să creeze un dialog intim cu publicul, transformând sala într-un spațiu al amintirilor. Genul muzical abordat îmbină pop-rock-ul britanic al anilor ’70 cu balade romantice.

OPETH

Arenele Romane 11 octombrie

Dacă îți place metalul progresiv,

www.zilesinopti.ro

concertul Opeth este highlightul lunii. Formația suedeză, activă din 1990 și considerată una dintre cele mai îndrăznețe trupe ale genului, aduce pe scenă un melanj sonor unic. Muzica lor este greu de încadrat într-o singură etichetă - progressive metal, death metal melodic, chiar și influențe folk și jazz -, iar liderul trupei, Mikael Åkerfeldt, este recunoscut pentru versatilitatea vocală. Setlistul va acoperi atât albumele clasice, precum Blackwater Park sau Ghost Reveries, cât și materiale mai recente, cu tentă experimentală.

ROBAG WRUHME

Control Club 17 octombrie

Robag Wruhme promite o noapte lungă pe scena de dans. Artistul german, asociat cu label-ul Kompakt și apreciat pentru producțiile sale minimal techno și microhouse, este recunoscut pentru set-urile care te poartă într-o călătorie sonoră hipnotică. Spre deosebire de alți DJ, orientați spre stiluri care emană o energie explozivă, Robag Wruhme construiește set-uri subtile, cu tranziții line și texturi sonore

complexe. Evenimentul face parte din seria CTRL Nights, recunoscută pentru selecția de artiști de top ai scenei electronice internaționale.

OH HIROSHIMA

Club Quantic 26 octombrie

Trupa suedeză Oh Hiroshima vine la Quantic cu un show ce își propune să cucerească prin construcții muzicale cinematice și riﬀuri puternice. Cunoscuți pentru albume precum In Silence We Yearn sau Oscillation, membrii trupei explorează un post-rock melodic, cu accente shoegaze și alternative, care creează pe scenă un univers sonor intens și introspectiv. Concertul din București are și invitați speciali: trupa AFLMSMP, un proiect românesc de post-rock/ambient care va deschide seara cu cântece experimentale.

5 locuri nou deschise în București

Scena locală de restaurante și cafenele nu stă pe loc în București. În ultimele luni, au apărut locuri noi care merită bifate – fie că vorbim despre grădini de vară transformate, bistrouri urbane sau restaurante care pun în valoare gusturi tradiționale reinterpretate. Am ales cinci dintre cele mai interesante deschideri pe care să le descoperi și tu.

Grădina Olovina

 Căpitan Gheorghe Demetriade 10

 0731.220.000

Vechiul spațiu Mercato Comunale a primit o viață nouă sub numele Grădina Olovina. Este proiectul brandului de bere artizanală Olovina, care și-a dorit un „acasă” urban pentru iubitorii de craft și relaxare. Atmosfera e de grădină de vară, cu mult verde, food truck-uri cu mâncare bună.

Zaaf

 Calea Floreasca 91 - 111  0775.585.793

Zaaf este un loc cu un aer cosmopolit, care aduce împreună un design sofisticat și un meniu atent construit pentru a cuceri gurmanzii. Spațiul este

gândit pentru seri elegante, cine rafinate și socializare într-un cadru modern. Este genul de restaurant care vrea să devină destinație, atât pentru ieșirile de zi cu zi, cât și pentru momentele speciale.

Străbun

 Calea Dudești 101A  0759.030.609

Conceptul aparține echipei din spatele Beautyfood, care de data aceasta a ales să aducă în prim-plan „bucătăria modernă înclinată în fața gustului de odinioară”. Atmosfera e primitoare, iar preparatele reinterpretate păstrează spiritul autentic al mâncării românești, dar cu o notă contemporană. Este locul unde tradiția devine inspirație pentru experiențe culinare actuale.

masa bistro

 Jean Louis Calderon 56  0732.725.256

Masa Bistro e deja un hotspot pentru brunch și cafea de specialitate. Meniul surprinde

prin combinații creative, iar atmosfera este cool. În plus, și atenția la detalii face din

Masa Bistro un loc unde vei vrea să revii des pentru o cafea, un sandviș sau pentru a lucra remote pentru câteva ore.

Antico Panino

 Hristo Botev 10  0784.232.173

Un colț de Italie autentică și-a făcut apariția pe strada Hristo Botev. Antico Panino pune accent pe simplitatea și gustul desăvârșit al sandvișurilor italienești, cu ingrediente de calitate și rețete tradiționale. Este genul de loc unde prospețimea ingredientelor și aromele clasice fac diferența, fie că treci pe grabă pentru un panino sau alegi să savurezi în tihnă, cu un espresso alături.

Papile în călătorie: restaurante etnice care transformă serile în aventură

Uneori, Bucureștiul e ca un carnet de călătorii deschis, plin de povești de prin toate colțurile lumii. Dacă simți nevoia să evadezi din obișnuit, să simți gusturi care-ți zguduie papilele sau să-ți faci o listă de „must-taste”, atunci ai aterizat unde trebuie. Capitala nu mai e de mult doar despre terasele de pe Dorobanți sau cafenelele din Centrul Vechi, ci despre o lume de experiențe culinare care așteaptă să fie descoperite. Lasă-te purtat de aromele internaționale și descoperă câteva locuri etnice în care fiecare farfurie e un bilet de avion imaginar către o nouă lume gastronomică.

Nishani

Str. General Christian Tell 26

Nishani e un colț cald de Balcani în București, cu specific aromân, unde plăcintele, tocănițele și fripturile de oaie sau vită se împletesc cu plantele aromatice locale. Aici, simplitatea și autenticitatea bucătăriei aromâne se împletesc armonios, iar fiecare fel de mâncare spune o poveste despre rădăcini și tradiție. De la Pipiriți și Ghelâ până la Pitâ, totul este pregătit cu respect și pasiune, iar mici accente moderne transformă fiecare îmbucătură într-o experiență care încântă și cele mai rafinate papile gustative.

Taverna Georgia

Str. Silvestru 3

La Taverna Georgia te simți exact cum trebuie într-un loc cu adevărat georgian: la răscrucea dintre Europa și Orient, bucătăria lor cucerește prin combinația inedită de influențe rusești și turcești, care dau fiecărui fel de mâncare o savoare inconfundabilă. Este un dans între condimente și prospețime – coriandru, mentă, usturoi, pătrunjel și brânzeturile locale fac minuni în khinkali sau în plăcintele haciapuri, cu aluat crocant și umplutură generoasă. Și dacă ești curios de alcool, vinurile lor, produse după metode milenare, completează perfect experiența, iar fiecare îmbucătură e ca o mică poveste despre podgorii ascunse și sate pitorești.

Condesa

Str. Gina Patrichi 3

Condesa te poartă direct în inima Americii Latine, cu o atmosferă vibrantă și meniuri care îmbină Peru și Mexic. Aici, fiecare farfurie e o mică poveste de descoperit – de la ceviche-ul plin de prospețime la tacos cu carne fragedă, chicharon cu Pico de Gallo sau Barbacoa cu note picante. Meniul te invită să-l savurezi încet, cu răbdare, ca pe o aventură gastronomică de neuitat. Decorul colorat și aerul relaxat fac ca fiecare vizită să devină un moment de escapadă urbană, unde simțurile se delectează și spiritul călătorește undeva departe de agitația Capitalei.

Bucătăria nepaleză este ca o paletă de culori aromate, unde fiecare fel de mâncare spune o poveste a munților și văilor din Nepal. Momos aburinde, pline de carne sau legume, curry-uri bogate și pâine naan proaspăt coaptă te întâmpină cu o armonie de gusturi cu adevărat speciale. Bucătăria nepaleză îmbină subtil influențele indiene, tibetane și chinezești, transformând preparatele într-un mic ritual al savorii: condimentele echilibrate și sosurile aromate creează texturi și gusturi care îți vor face papilele să danseze de plăcere. O experiență care te face să revii, iar fiecare vizită devine o călătorie mică în Himalaya.

MAT

Piața Amzei 13

Situat în inima Capitalei, la MAT, fiecare farfurie e o mică explozie de culoare și savoare, ce te teleportează în mijlocul unui festival stradal din Mexic. Tacos-urile, cu foi de porumb sau făină preparate pe loc, ascund combinații surprinzătoare de carne, legume sau brânzeturi, iar sosurile făcute în casă completează perfect tabloul culinar. Tortilla caldă, puțin crocantă, devine suportul perfect pentru umpluturi pline de aromă, de la Al Pastor și Asada până la variantele de pește. Totul aici se transformă într-o experiență completă: gust, culoare și atmosferă se împletesc, făcând din MAT locul ideal pentru o seară relaxată cu prietenii.

Iar dacă vrei să-ți prelungești călătoria culinară prin București, mai sunt câteva locuri care merită explorate, printre care Taverna Sârbului (Str. Tipografiilor 31), Dancing Lobster (Str. Glodeni 3) sau Mumbai (Str. Chile 3).

Isha

Str. Vasile Lascăr 81

Plastilină si șoareci în chiloți

Când am pornit treaba aceasta cu deserturile artizanale am stabilit cu Roxana că nu vom lucra torturi cu pastă de zahăr și ne-am ținut de cuvânt vreun an și ceva. Apoi am cedat, nu ispitei, ci solicitărilor. Copiii vor să vadă șoareci în chiloți roșii pe tort. Sau pe Iron Man și Spider Man făcând echipă comună pe-o felie de doboș mai ceva ca în Avengers. Și am început să ne chinuim cofetarul, fost artist plastic în cariera anterioară. Fă-o pe Angelina Balerina, Oaia, Porcul și Toporul (așa ne-am versat și noi în Minecraft), Minnie și Frozen, oh, prea-frumosul și prea bleul Frozen. Fă-i mai mici, dar respectă detaliile, uite ce bine le toarnă-n matriță mașinăria chinezească, tu de ce nu poți scoate un grad de finețe similar?!?

și Frozen, oh, prea-frumosul și prea bleul

pastă de zahăr. Vrem

la raionul de jucării. Toată

plătești mai puțin pe tort, de fapt, plătești ceea

Text scris în 2017, pe când agonizam în cofetărie sub asediul figurinelor din pastă de zahăr. Valabil și în 2025 pentru părinți, copii, cofetari și șoareci în chiloți.

au nevoie de opțiuni reale, nu doar

bat la fund ccofetari/decoratori

Noi

Cumva, eu am o mare problemă cu toată chestia asta. Pentru că tot la început am stabilit că nu vom face amandine, savarine și eclere, nu că nu-s bune, ci pentru că le fac deja alții și le fac bine. Clienții au nevoie de opțiuni reale, nu doar de plajă de prețuri. Așa și cu pasta de zahăr: sunt câțiva pe piața din România care scot din mâinile lor, autorizate și plătitoare de taxe sau nu, niște minunății absolute, care bat la fund ccofetari/decoratori cu ștaif din cele admirate străinătățuri. Noi nu suntem atât de buni la frământat pastă de zahăr, pentru că noi am ales să dăm tot ce avem mai bun gustului și aici chiar cred că

ne-a ieșit, dacă e să iau de bun feedback-ul clienților. Renunțăm, așadar, să mai facem figurine din pastă de zahăr. Vrem să vii la noi pentru că vrei un tort foarte bun, care arată decent și pe care poți pune tu singur(ă) figurinele preferate ale celui mic, din plastic, cumpărate de la raionul de jucării. Toată lumea are de câștigat, crede-ne. Ce-ți iese ție la afacerea asta? Păi, plătești mai puțin pe tort, de fapt, plătești ceea ce e cu adevărat bun de mâncat (adică delicios și nepericulos, acele ingrediente naturale premium care te-au făcut să vii la noi în primul rând). Apoi, și asta ar trebui să fie argumentul principal, îi faci un bine copilului tău luându-i de la gură o pastă de zahăr plină de E-uri și coloranți, oferindu-i în schimb o jucărie de care se va bucura până se plictisește sau o pierde.

va bucura până se plictisește sau o pierde. orele multe necesare anterior modelării acum

Noi ne reluăm rolul de căutători și cultivatori ai gustului și redăm cofetăriei orele multe necesare anterior modelării plastilinei comestibile. De acum vom insista să perfecționăm tehnici de lucru și texturi de blat, mousse sau ganache și orice altceva ce se face cu unt, frișcă, fruct sau ciocolată. Gata cu plastilina comestibilă.

insista să perfecționăm tehnici de lucru și texturi de

face cu unt, frișcă, fruct sau ciocolată. Gata cu plastilina comestibilă.

MELANIA POP, instructor

de cycling și

antrenor

personal

„Sportul trebuie practicat permanent, ca stil de viață și inclus în educația tuturor!”

Melania Pop s-a născut în Galați și locuiește în București de 17 ani. Este instructor certificat de cycling și antrenor personal la Fit4You Le Club, deținând certificările SCHWINN CYCLING INSTRUCTOR și PERSONAL FITNESS TRAINER. De 14 ani activează și ca însoțitor de bord, combinând cu pasiune și profesionalism cele două domenii care îi definesc cariera. Ea ne-a povestit mai multe despre ce înseamnă sportul pentru ea și cum a reușit prin intermediul lui să schimbe vieți.

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi antrenor de fitness?

Sportul este viața și pasiunea mea. Tatăl meu, fost atlet de performanță, mi-a oferit cea mai frumoasă copilărie. Am crescut printre sportivi, am călătorit alături de el în cantonamente sportive, m-am jucat la groapa de nisip de pe stadion și am practicat dintotdeauna ce sport mi-am dorit. Am ales volei și tenis de câmp, un sport care mi-a educat foarte mult voința și mi-a îmbunătățit considerabil anduranța. La vremea facultății, însă, am studiat Limbi Străine. Deși nu era 100% ce voiam, mi-a adus reale beneficii pe parcursul vieții. Am continuat să practic sportul, însă în sală. Astfel am descoperit clasa de cycling, spinning, cum se numea înainte. M-am îndrăgostit pe loc și am devenit nelipsită de la clase. Inevitabil, mi-am dorit să fructific pasiunea mea, iar certificarea mea ca instructor de cycling a fost inevitabilă. Apoi, cea de antrenor personal.

În afara joburilor mele în sălile de sport, am lucrat ca asistent social, traducător, asistent manager pentru o clinică medicală; am schimbat brusc macazul în 2023 și m-am înscris la Școala Superioară de Aviație Civilă;

am început să zbor ca însoțitor de zbor; astfel s-a mai născut o pasiune, iar din momentul obținerii Aatestatului de însoțitor de zbor, am îmbinat cele două pasiuni cu din ce în ce mai mare succes. Pandemia mi-a oferit exact ce îmi doream și aveam nevoie ca să mă lansez ca instructor de sport; practic, de dimineața până seara, făceam clase online ori antrenamente în parc. A fost minunat!

Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de antrenor de fitness.

Ca antrenor de fitness, poți ajuta omul din fața ta mai bine decât o face un psiholog la o ședință de terapie.

Care este cea mai importantă calitate pe care un antrenor de fitness trebuie să o aibă?

Cu siguranță, cea mai importantă calitate în acest domeniu este empatia.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?

O primă greșeală ar fi aceea de a începe sportul doar de nevoie. Sportul trebuie practicat permanent, ca stil de viață și inclus în educația tuturor! Nu este niciodată târziu să începi să faci sport, nu contează vârsta sau ocupația; nu există să nu ai timp! O altă greșeală: inconsecvența, lipsa de răbdare, practicarea exercițiilor în sală în mod incorect, fără îndrumarea personalului calificat.

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?

Rezultatele concrete și aprecierea celor cărora ajungi să le schimbi viața, uneori radical. Sau, cum îmi spun clienții mei mereu: „Când plec de la tine, sunt ALT OM”. O foarte mare satisfacție o am, de asemenea, atunci când lucrez cu copii care îmi mulțumesc mai târziu pentru ce am făcut pentru ei.

Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă antrenor de fitness?

Să aleagă acest drum exclusiv din pasiune!!!

Te antrenezi și în aer liber? Dacă da, ne poți spune câteva locuri unde-ți place să faci acest lucru și pe care le recomanzi?

Da, mă antrenez deseori și în aer liber, mai ales pentru semi-maratoanele la care obișnuiesc să mai particip din plăcere ori la antrenamentele cu clienții mei. Recomand parcurile, mai ales diminețile și la apus; este superb! Mișcarea în aer liber a devenit pentru mine o adevărată terapie, un mod de a mă reconecta cu natura și frumusețile pe care nu mai reușim să le vedem.

Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?

Românii sunt foarte puternici, când vine vorba de sport și nu le este frică de greu: dacă abia coboară scările spre vestiar, înseamnă că i-ai muncit suficient.

Zeii Olimpului au cucerit scena: Prometeu și Focul, un spectacol de neratat

La final de septembrie, Teatrul Muzical Ambasadorii a aniversat șase ani de existență printr-o premieră absolută: „Zeii Olimpului – Prometeu și Focul”, primul spectacol din România care a adus în fața publicului una dintre poveștile fondatoare ale mitologiei grecești, adaptate pentru copii și părinți deopotrivă.

În regia lui Aurelian Horațiu Bîrcă, montarea a îmbinat teatrul, muzica, scenografia și coregrafia într-un univers vizual spectaculos, ce a cucerit sala plină a Palatului Național al Copiilor. Timp 75 de minute, spectatorii au călătorit pe Muntele Olimp, au întâlnit zei și zeițe legendare – Zeus, Hera, Atena, Apollo – și au descoperit povestea curajosului Prometeu, titanul care a dăruit oamenilor focul, simbol al libertății și al progresului.

„Este primul spectacol din România care aduce pe scenă legenda lui Prometeu și întreg panteonul zeilor Greciei Antice. Am vrut să ofer publicului o experiență completă, în care teatrul, muzica și

mitologia să devină o singură poveste”, a declarat regizorul Aurelian Horațiu Bîrcă, aflat la a doua colaborare cu Teatrul Muzical Ambasadorii, după succesul „Bambi – Povestea pădurii”.

Criticii au descris producția drept „o bijuterie scenică” și „o revelație neașteptată”, subliniind forța vizuală a decorurilor, frumusețea costumelor și coerența poveștii, care a emoționat deopotrivă copii și adulți. Muzica originală și proiecțiile video au completat atmosfera, transformând miturile grecești într-o experiență teatrală vie și actuală.

„Zeii Olimpului – Prometeu și Focul” nu a fost doar un spectacol pentru cei mici, ci un musical de audiență generală, capabil să aducă împreună generații diferite în jurul unor valori esențiale: curajul, responsabilitatea și setea de cunoaștere.

Un început promițător pentru o trilogie dedicată mitologiei grecești, semnată de regizorul Aurelian

Horațiu Bîrcă, care promite să aducă

în continuare magia Olimpului pe scena teatrului românesc.

Aurelian

Horațiu Bîrcă

Cultura – puntea dintre cetățean și cetate

Se discută adesea despre cultură ca despre un domeniu „frumos, dar opțional”. În realitate, cultura este una dintre forțele esențiale care dau formă vieții cetății. Ea construiește comunități, modelează valori și creează acel sentiment de apartenență fără de care o societate nu poate fi cu adevărat vie.

Dacă instituțiile de artă sunt cele care creează experiențe, jurnalismul cultural este cel care le dă ecou și vizibilitate. Împreună, cele două devin un mecanism de respirație comună: scena aduce emoția, iar pagina scrisă o poartă mai departe. Un exemplu grăitor este parteneriatul de lungă durată dintre Opera Comică pentru Copii (OCC) și revista Zile și Nopți, ambele instituții cu peste 25 de ani de activitate. OCC are misiunea de a forma publicul de mâine, prin spectacole care îi apropie pe cei mici de operă, operetă, balet și musical, transformând prima întâlnire cu arta într-o amintire de neuitat. În același timp, Zile și Nopți informează publicul de azi, îi arată unde să caute frumosul și îl conectează la efervescența culturală a orașului.

Acest dialog între instituție și jurnalism este

un exercițiu de comunitate. Părinții descoperă în revistă recomandările care îi aduc în sala de spectacol; copiii, odată cuceriți de magia scenei, devin viitorii spectatori ai marilor săli. În felul acesta, cultura nu rămâne un eveniment izolat, ci devine un circuit al valorilor care se transmit firesc între generații.

Viața cetății nu înseamnă doar infrastructură și administrație. Ea se hrănește și din poveștile pe care le împărtășim, din emoțiile comune trăite la un spectacol, din dialogul care se naște în paginile unei reviste. Atunci când jurnalismul cultural și instituțiile artistice își unesc forțele, ele dau consistență societății. Construiesc atât un public mai informat și mai curios, cât și cetățeni mai sensibili, mai deschiși și mai implicați.

De aceea, aniversarea Zile și Nopți și parcursul de peste 25 de ani al Operei Comice pentru Copii nu sunt doar povești de succes individuale, ci un exemplu de cum cultura, trăită și spusă, poate schimba în bine întreaga comunitate.

La cât mai mulți ani împreună, în slujba publicului informat, sensibil și educat!

INSTINCTELE LUI NU DAU GRES

câinele indy în rolul principal ca

din 24 octombrie 2025 doar în cinematografe

SCANEAZĂ PENTRU PROGRAM & TRAILER

Loredana aduce „Măiastra” la Sala Palatului:

„Important este ca de fiecare dată să renasc și să aduc lucruri noi, să fiu de fiecare dată o nouă Loredana”

Concertul „Măiastra” continuă tradiția spectacolelor legendare susținute de Loredana Groza la Sala Palatului. Pe data de 8 noiembrie, de la ora 19:00, lasă-te purtat de muzică într-un show care mai mult ca sigur va fi memorabil!

Spectacolul „Măiastra” pare să fie o punte

între trecut, prezent și viitor. Ce elemente ale acestui concert crezi că vor surprinde cel mai mult publicul?

Îmi doresc ca toate elementele spectacolului să surprindă publicul. Este gândit în așa fel, încât prezentul, trecutul și viitorul să fie momente care să atragă și să inspire. Fiecare dintre aceste secvențe sunt construite să fie captivante și emoționante.

„Măiastra” este un titlu încărcat de mitologie, dar și de emoție. Ce anume din simbolul acestei păsări ai regăsit în propria ta poveste artistică?

„Măiastra” este un cuvânt magic, un cuvânt prin care simți vibrația creativității, neliniștea creatorului. Brâncuși, cel mai mare geniu artistic românesc din ultimul secol, a reușit să expună artistic acest concept de „măiastră” prin „pasărea măiastră”. Am ales acest cuvânt pentru că exprimă puterea de a renaște, puterea de a alerga tot timpul după perfecțiune. Și pentru că niciodată perfectul nu poate fi atins, această sete nu poate fi stăpânită, a face cu măiestrie ceea ce faci este o dorință pe care nu o poți renega, ca artist autentic. E o diferență între artiști și artiști care își trădează acest crez din varii motive: blazare, materiale. Un artist se naște și moare artist. Indiferent de regimuri politice, de pandemii, de orice alte efecte exterioare, artistul nu o să fie răpus. Ăsta este crezul meu în viață. A fi măiastru este dorința mea. Împortant este

procesul, indiferent de câți ani au trecut de când am făcut primul pas pe scenă, vreau să rămân la fel de fresh, să aduc celor din fața mea bucurie, fericire, o întâlnire irepetabilă cu arta și muzica, și fiecare concert să fie ceva nou, indiferent de anvergura evenimentului. Important este ca de fiecare dată să renasc și să aduc lucruri noi, să fiu de fiecare dată o nouă Loredana! Asta înseamnă „măiastra”!

Dincolo de voce, costume și spectacole epice, cine este „Măiastra” Loredana de azi?

Dincolo de toate, dincolo de luminile scenei, dincolo de har, este în continuare acea Lori din Onești, acel copil pe care-l port cu mine. Îl întreb de fiecare dată, vorbesc cu el. Cred că e cel mai important să păstrezi această relație cu copilul din tine. Sunt un om simplu, am simplificat multe lucruri din viața mea, pentru că mi-am dat seama că îți pierzi energia făcând pe placul altora. Așa îți dai seama că ai mai mult timp pentru creație, te bucuri de picătura pe care o avem aici pe pământ, noi muritorii. Chiar dacă eu caut a fi măiastră în fiecare zi, undeva știu că nu o să pot să am timp să fac tot ceea ce îmi doresc, dar drumul este important și faptul că în fiecare zi descopăr și mă descopăr, mă ajută să obțin acea măiestrie, după care tânjim toți în această viață. Atunci când cauți să fii mai bun în fiecare zi, mai adevărat și mai sincer cu tine, atunci poți spune că ai trăit o viață în iubire, armonie, plină, o viață fericită.

Festivalul Național de teatru, ediția 35

București, 17 - 26 octombrie 2025

Vineri, 17 octombrie

17.00 și 21.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Pictură Alaska de Elise Wilk

Programul spectacolelor

17.30

Teatrul Bulandra, Sala „Liviu Ciulei”

Moarte la Teatrul de Revistă de Gabriel Sandu

Traducerea: Mária Albert

Regia: Aba Sebestyén

Decorul: Beáta Sós

Costumele: Judit Dobre-Kóthay

Coregrafia: Tünde Baczó

Muzica originală: Tibor Cári

Producători: Teatrul Național Târgu

Mureș – Compania „Tompa Miklós” și

Studio Yorick

Durata: 2h (fără pauză) 12+

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză

18.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Studio #Spectacol invitat

Grădina de sticlă

după Tatiana Țîbuleac

Dramatizarea: Mariana Onceanu

Regia: Gabriel Sandu

Scenografia și light design: Miruna Croitoru

Coregrafia: Andrea Gavriliu

Muzica originală: Andrei Dinescu

Sound design: Viorel Andrinoiu

Producător: Teatrul „Stela Popescu”

București

Durata: 3h (cu pauză)

16+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

Regia: Petru Hadârcă

Scenografia: Adrian Suruceanu

Pictor costume: Stela Verebceanu

Mișcarea scenică: Oleg Mardari

Muzica originală: Valentin Lindo Strișcov

Proiecții video: Radu Zaporojan

Producător: Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Chișinău

Durata: 2h 30min (fără pauză)

14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

21.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala „Ion Caramitru” DESCHIDEREA OFICIALĂ A FNT35

Gro(o)ve

Conceptul: Radu Afrim

Coregrafia: Andrea Gavriliu

Scenografia: Cosmin Florea

Video design: Andrei Cozlac

Producător: UNITER și FNT 2025

Durata: 1h 30min

Sâmbătă, 18 octombrie

16.00 și 21.00

Teatrul Bulandra, Sala „Toma Caragiu” #Spectacol invitat

Toaca

Un spectacol de dans de: Andrea Gavriliu, Mădălina Dan, Ștefan Lupu

Luminile: Michal Stenzel

Costumele: Ilona Binarsch

Coordonare producție: Monika Zembrzycka

Producător: Polski Teatr Tańca, Polonia

Durata: 1h 40min (fără pauză) 12+

Spectacol de teatru-dans

16.00

Teatrul Masca, Sala Mare Jurnal de România

#AiciSeViseazăLaSchimbare

Textul și regia: Carmen Lidia Vidu

Scenografia: Olivia Stoica / Pinkbull

Vintage

Scenografia: Irina Chirilă

Light design: Alex Dancu

Producător: Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad

Durata: 1h 20min (fără pauză) 14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

18.30

Teatrul Național

Borchmeyer

Regia: Radu Iacoban

Scenografia: Tudor Prodan

Light design: Lucian Moga

Sound design: Aida Šošić

Producător: Teatrul „Regina Maria”

Oradea – Trupa „Iosif Vulcan”

Durata: 2h 20min (cu pauză)

14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

„I.L. Caragiale” din București, Sala „Ion Caramitru”

#Focus: RADU AFRIM

Casa dintre blocuri de Radu Afrim

Traducerea: László Sándor

Regia: Radu Afrim

Decorul: Anna Kupás

Light design: Andrei Ignat

Producător: Teatrul Masca, București

Durata: 1h 40min (fără pauză) 14+

16.00

Teatrul Mic, Sala Atelier

(Str. Constantin Mille, nr.16)

Respirații (Lungs) de Duncan Macmillan

Traducerea: Mircea Sorin Rusu

Regia: Cristian Ban

Costumele: Orsolya Moldován

Coregrafia: Blanche Macaveiu

Light design: Radu Afrim, István Ádám

Video design: Samu Trucza

Universul sonor: Radu Afrim

Sound-desing: Vince Oláh

Producător: Teatrul Național TârguMureș – Compania „Tompa Miklós”

Durata: 4h (cu pauză) 16+

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză

18.30

Teatrul Bulandra, Sala „Liviu Ciulei”

Un inamic al poporului de Henrik Ibsen

Traducerea: Radu Iacoban Adaptarea: Thomas Ostermeier și Florian

18.30

Teatrul Nottara, Sala „George Constantin” Patimile sexului frumos în Epoca de Aur (așa cum le vedem la televizor) de Selma Dragoș, Elena Morar

Dramaturgia: Selma Dragoș

Regia: Elena Morar

Decorul și Light design: Ileana Zirra

Costumele: Miruna Croitoru

Coregrafia: Teodora Velescu

Muzica originală: Cristina Juncu

Operator video: Daniel Păun

Producător: Teatrul Nottara București

Durata: 2h 20min (fără pauză)

12+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

21.00

Teatrul Metropolis, Sala Mică Aer

după Charlotte Jones, cu texte documentare de Roxana Piticari și Liliana Oprea

Traducerea: Corina Moise

Regia: Leta Popescu

Scenografia: Bogdan Spătaru

Coregrafia: Mihai Mihalcea

Light design: Vlad Lăzărescu

Sound design: Andrei Raicu

Colaj video: Irina Caraulă (Alaska)

Producător: Teatrul Metropolis București

Durata: 1h 40min (fără pauză) 16+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

Duminică, 19 octombrie

16.00

Teatrul Masca, Sala Mare Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare

Textul și regia: Carmen Lidia Vidu

Scenografia: Olivia Stoica / Pinkbull

Vintage

Light design: Andrei Ignat

Producător: Teatrul Masca, București

Durata: 1h 40min (fără pauză) 14+

Producător: Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu – secția germană Durata: 1h 15min (fără pauză) 14+

Spectacol în limba germană cu traducere în limba română (la cască)

18.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Studio #Focus: RADU AFRIM Zi de bucurie de Arne Lygre

17.00 și 21.00

Recul – Remediu Cultural (Bld. Splaiul Unirii, nr.160)

E doar sfârșitul lumii de Jean-Luc Lagarce

Traducerea: George State

Regia: Eugen Jebeleanu

Scenografia: Oana Micu

Coregrafia: Malena Silberschmidt

Muzica originală: Ovidiu Zimcea

Light design: Cristian Niculescu

Traducerea din limba franceză, regia, light design-ul și universul sonor: Radu Afrim

Scenografia: Anna Kupás

Coregrafia: Alice Veliche

Producător: Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași

Durata: 3h 20min (cu pauză) 16+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

18.30

Teatrul Bulandra, Sala „Liviu Ciulei” Un inamic al poporului

de Henrik Ibsen

Adaptarea: Thomas Ostermeier și Florian

Borchmeyer

Regia: Radu Iacoban

Scenografia: Tudor Prodan

Light design: Lucian Moga

Sound design: Aida Šošić

Producător: Teatrul „Regina Maria”

Oradea – Trupa „Iosif Vulcan”

Durata: 2h 20min (cu pauză)

14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

18.30

Teatrul Nottara,

Sala „George Constantin” Patimile sexului frumos în Epoca de Aur (așa cum le vedem la televizor)

de Selma Dragoș, Elena Morar

Traducerea: Radu Iacoban

Dramaturgia: Selma Dragoș

Regia: Elena Morar

Decorul și Light design: Ileana Zirra

Costumele: Miruna Croitoru

Coregrafia: Teodora Velescu

Muzica originală: Cristina Juncu

Operator video: Daniel Păun

Producător: Teatrul Nottara București

Durata: 2h 20min (fără pauză)

12+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

20.00

Teatrul Național

„I.L. Caragiale” din București, Sala „Ion Caramitru”

Richard al III-lea de William Shakespeare

Adaptarea: Vecsei H. Miklós

Regia: István Albu

Scenografia: Erika Márton

Coregrafia: Franciska Szabó

Producător: Teatrul de Nord Satu Mare –

Trupa „Harag György”

Durata: 3h (cu pauză)

14+

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză

21.00

Teatrul Metropolis, Sala Mică Aer

după Charlotte Jones, cu texte documentare de Roxana Piticari și Liliana Oprea

Traducerea: Corina Moise

Regia: Leta Popescu

Scenografia: Bogdan Spătaru

Coregrafia: Mihai Mihalcea

Light design: Vlad Lăzărescu

Sound design: Andrei Raicu

Colaj video: Irina Caraulă (Alaska)

Producător: Teatrul Metropolis București

Durata: 1h 40min (fără pauză)

16+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

21.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Pictură Canin

Regia: Botond Nagy

Decorul: Raul Cioabă

Costumele: Ioana Ungureanu

Muzica originală și sound design: Claudiu Urse

Light design: Cristian Niculescu

Producător: Teatrul Național TârguMureș – Compania „Liviu Rebreanu”

adaptare liberă după filmul Kynodontas, de Yorgos Lanthimos și Efthimis Filippou

Dramatizarea: Diana Nechit și Andrei C. Șerban

Durata: 1h 50min (fără pauză) 16+

Spectacol în limba română și traducere în limba engleză

ATENȚIE! Spectacolul conține limbaj licențios și scene cu impact emoțional, de violență fizică, verbală și psihică! În acest spectacol se folosesc lumini stroboscopice și fum de scenă inodor. Nu este recomandat persoanelor cu epilepsie, pacemaker, femeilor însărcinate și persoanelor cu dificultăți respiratorii.

21.30

Teatrul Mic, Sala Atelier (Str.Constantin Mille, nr.16)

Respirații

de Duncan Macmillan

Traducerea: Mircea Sorin Rusu

Regia: Cristian Ban

Scenografia: Irina Chirilă

Light design: Alex Dancu

Producător: Teatrul Clasic „Ioan Slavici”

Arad

Durata: 1h 20min (fără pauză)

14+

Luni, 20 octombrie

17.00 și 21.00

Teatrul Bulandra, Sala „Toma Caragiu” Nunta însângerată de Federico García Lorca

Regia: Hunor Horváth

Decorul: Elöd Golicza

Costumele: Zsofia Gabor

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

Coregrafia: Árpád Könczei

Muzica originală: Andrei Dinescu

Regia de film: Adrian Sitaru

Light design: Cristian Niculescu

Producător: Teatrul Național „Radu

Stanca” Sibiu – secția germană

Durata: 1h 30min (fără pauză)

Spectacol în limba germană cu traducere în limbile română și engleză

18.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Pictură

Canin

adaptare liberă după filmul Kynodontas, de Yorgos Lanthimos și Efthimis Filippou

Dramatizarea: Diana Nechit și Andrei C. Șerban

Regia: Botond Nagy

Decorul: Raul Cioabă

Costumele: Ioana Ungureanu

Muzica originală și sound design: Claudiu

Urse

Light design: Cristian Niculescu

Producător: Teatrul Național TârguMureș – Compania „Liviu Rebreanu”

Durata: 1h 50min (fără pauză)

16+

www.fnt.ro

Spectacol în limba română și traducere în limba engleză

18.00

Teatrul ACT

Don Quijote

de James Fenton, după romanul „Don Quixote”, de Miguel Cervantes

Traducerea: George State

Regia: Alexandru Dabija

Costumele: Maria Miu

Producător: Teatrul ACT București

Durata: 2h 10min (cu pauză) 12+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

19.00

ARCUB, Sala Mare

#Spectacol invitat Vicontele de Eugène Ionesco

Moldova

Durata: 1h 30min (fără pauză)

14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

20.30

Teatrul Bulandra, Sala „Liviu Ciulei”

Regina nopții de Leta Popescu

Regia: Leta Popescu

Traducerea: Vlad Russo, Vlad Zografi

Regia, scenografia și sound design: Slava Sambriș

Light design: Andrei Chirtoca

Producător: Teatrul Republican „Luceafărul”, Chișinău, Republica

Scenografia: Bogdan Spătaru

Mișcarea scenică: Elena Anghel

Muzica originală: Csaba Boros

Versurile: Oana Mogoș

Light design: Marian Tarazi

Sound design: Dan Nedelescu

Producător: Teatrul Dramatic „Fani

Tardini” Galați

Durata: 2h (fără pauză)

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

21.00

Teatrul Metropolis, Sala Mică Rătăcirea

de Doru Vatavului

Regia: Irisz Kovacs

Marți, 21 octombrie

18.00

ARCUB, Sala Mare #Spectacol invitat Vicontele de Eugène Ionesco

Traducerea: Vlad Russo, Vlad Zografi

Regia, scenografia și sound design: Slava Sambriș

Scenografia: Réka Oláh

Muzica: Alexandra Chira și Adrian Piciorea

Producător: ProTeatru Zalău

Durata: 2h (fără pauză)

16+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

Light design: Andrei Chirtoca

Producător: Teatrul Republican „Luceafărul”, Chișinău, Republica Moldova

Durata: 1h 30min (fără pauză)

14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

18.00

Teatrul Metropolis, Sala Mică Rătăcirea de Doru Vatavului

Regia: Irisz Kovacs

Scenografia: Réka Oláh

Muzica: Alexandra Chira și Adrian Piciorea

Producător: ProTeatru Zalău

Durata: 2h (fără pauză)

16+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

18.00

Teatrul Național

„I.L. Caragiale” din București, Sala „Ion Caramitru”

Lungul drum al zilei către noapte

după Eugene O’Neill

20.30

Teatrul Bulandra, Sala „Liviu Ciulei”

Regina nopții de Leta Popescu

Regia: Leta Popescu

Traducerea: Raluca Rădulescu

Un scenariu de: Roman Doljanski

Regia: Timofei Kuliabin

Scenografia: Oleg Golovko

Muzica originală: Timofei Pastukhov

Light design: Ilia Pașnin

Producător: Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu

Durata: 2h (fără pauză) 16+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

20.30

Teatrul ACT

Don Quijote de James Fenton, după romanul „Don Quixote”, de Miguel Cervantes

Scenografia: Bogdan Spătaru

Mișcarea scenică: Elena Anghel

Muzica originală: Csaba Boros

Versurile: Oana Mogoș

Light design: Marian Tarazi

Traducerea: George State Regia: Alexandru Dabija

Costumele: Maria Miu

Producător: Teatrul ACT București

Durata: 2h 10min (cu pauză) 12+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

Sound design: Dan Nedelescu

Producător: Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galați

Durata: 2h (fără pauză)

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

Miercuri, 22 octombrie

17.00 și 21.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Pictură Furtuna

de William Shakespeare

Traducerea: Ádám Nádasdy

Dramatizarea: Anna Veress

Regia: Viktor Bodó

Decorul: Hanna Erős

17.00 și 21.00

Teatrul Odeon, Sala Majestic Iona de Marin Sorescu

Regia: Silviu Purcărete

Scenografia și light design: Dragoș Buhagiar

Muzica originală: Vasile Șirli

Producători: Teatrul Național „Radu

Stanca” Sibiu și Tokyo Metropolitan Theatre

Durata: 1h 15min (fără pauză)

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

18.00

Teatrul Bulandra, Sala „Toma Caragiu” Incendii de Wajdi Mouawad

Costumele: Bori Zatykó

Muzica originală: Klaus von Heydenander

Light design: Sándor Baumgartner

Producător: Teatrul „Tamási Áron”

Sfântu-Gheorghe

Durata: 1h 50min (fără pauză) 16+

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză

Traducerea: Zeno Fodor

Regia: Alexandru Mâzgăreanu

Decorul: Andreea Săndulescu

Costumele: Alexandra Boerescu

www.fnt.ro

Muzica originală: Alexandru Suciu

Light-design: Daniel Klinger

Producător: Teatrul de Stat Constanța

Durata: 2h 30min (fără pauză) 16+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

19.00

Teatrul Mic, Sala Atelier

(Str. Constantin Mille, nr. 16) Ferma animalelor

Scenariu teatral de: Andrei Huțuleac, după „Ferma animalelor”, de George Orwell

Regia: Andrei Huțuleac

Scenografia: Maria Nicola

Coregrafia: Ștefan Lupu

Song-uri: Oana Pușcatu

Light design: Lucian Moga

Sound design: Marin Grigore

Producător: Teatrul Mic București

Durata: 2h (fără pauză) 14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

19.00

Opera Națională București Am bombardat New Haven de Joseph Heller

Traducerea: Ramona Tripa

Decorul: József Bartha

20.00

Regia: László Bocsárdi

Costumele: Anna-Aletta Lokodi

Coregrafia: Noémi Bezsán

Muzica: Magor Bocsárdi

Producător: Teatrul Național

„Lucian Blaga” Cluj-Napoca

Durata: 3h (cu pauză)

14+

Spectacol în limba română și traducere în limba engleză

19.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Atelier Orașul comoară

Dramatugia: Petro Ionescu

Regia: David Schwartz

Scenografia: Mihai Păcurar

Coregrafia: Dominik M. Iabloncic

Muzica originală: Mara Solomon

Light design și Sound design: Cătălin Filip și Alex Maftei

Producător: Reactor de creație și

experiment Cluj

Durata: 2h (fără pauză)

14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Studio

Proorocul Ilie de Tadeusz Słobodzianek

Traducerea: Luiza Săvescu și Passionaria

Stoicescu

Dramaturgia: Diana Nechit

Regia: Botond Nagy

Scenografia: Irina Moscu

Lighting și Video design: Cristian Niculescu

Muzica originală și Sound design: Claudiu Urse

Producător: Teatrul Național

„I.L. Caragiale” din București

Durata: 2h 05min (fără pauză)

Conține scene care pot afecta emoțional, limbaj licențios, scene cu conotație sexuală.

Din cauza efectelor stroboscopice și de lumină, de scurtă durată și intensitate, spectacolul nu este recomandat persoanelor cu fotosensibilitate și celor care suferă de epilepsie! În spectacol se folosește fum de scenă inodor!

18+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

*Atenție, programul poate suferi modifi cări!

Joi,

23 octombrie

17.00 și 21.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala „Ion Caramitru” Lecția de Eugène Ionesco

Traducerea: Vlad Russo și Vlad Zografi

Regia: Bobi Pricop

18.30

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Atelier

Orașul comoară

Scenografia: Oana Micu

Mișcarea scenică și muzica originală: Eduard Gabia

Light design: Dodu Ispas, Ștefăniță Rezeanu

Sound design: George Udrea

Producător: Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova

Durata: 1h (fără pauză)

14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză. Spectacol pe gradene

18.00

Teatrul Bulandra, Sala „Toma Caragiu” Incendii de Wajdi Mouawad

Dramatugia: Petro Ionescu

Regia: David Schwartz

Scenografia: Mihai Păcurar

Coregrafia: Dominik M. Iabloncic

Muzica originală: Mara Solomon

Light design și Sound design: Cătălin Filip

și Alex Maftei

Traducerea: Zeno Fodor

Regia: Alexandru Mâzgăreanu

Decorul: Andreea Săndulescu

Costumele: Alexandra Boerescu

Muzica originală: Alexandru Suciu

Light-design: Daniel Klinger

Producător: Teatrul de Stat Constanța

Durata: 2h 30min (fără pauză) 16+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

Producător: Reactor de creație și

experiment Cluj

Durata: 2h (fără pauză)

14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

19.00

Teatrul Excelsior, Sala „Ion Lucian” Mândrie și prejudecată (un fel de)

De Isobel McArthur, după romanul lui

Jane Austen „Mândrie și prejudecată”

Traducerea: Adrian Nicolae

Regia și light-design-ul: Alexandru Mâzgăreanu

19.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Studio

Trei surori

de A.P. Cehov

Traducerea: Raluca Rădulescu

Regia: Theodor-Cristian Popescu

Conceptul și scenografia: Velica Panduru

Decorul: Velica Panduru (coproducție

decor: Tukuma Works)

Costumele: Sabina Reus

Decorul: Andreea Săndulescu

Costumele: Alexandra Boerescu

Mișcarea scenică: Mariana Gavriciuc

Muzica originală și aranjamentul muzical: Alexandru Suciu

Producător: Teatrul Excelsior București

Durata: 2h 30min (cu pauză)

14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

Coregrafia: Flavia Giurgiu

Muzica originală și Sound design: Andrei Raicu

Light design: Cristian Niculescu

Producător: Teatrul Tineretului

Piatra Neamț

Durata: 2h 30min (cu pauză)

16+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

21.00

Teatrul Mic, Sala Atelier

(Str. Constantin Mille, nr.16)

Ferma animalelor

Scenariu teatral de: Andrei Huțuleac, după „Ferma animalelor”, de George Orwell

Regia: Andrei Huțuleac

Scenografia: Maria Nicola

Coregrafia: Ștefan Lupu

Song-uri: Oana Pușcatu

Light design: Lucian Moga

Sound design: Marin Grigore

Producător: Teatrul Mic București

Durata: 2h (fără pauză)

14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

Vineri, 24 octombrie

17.00 și 21.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala „Ion Caramitru” Reconstituirea

Conceptul: Catinca Drăgănescu și Ciprian Făcăeru

Textul și regia: Catinca Drăgănescu

Scenografie fizică, VR/AR & lighting design: Ciprian Făcăeru

Costume și consultant scenografie: Lia Dogaru

Regia și light-design-ul: Alexandru Mâzgăreanu

Decorul: Andreea Săndulescu

Costumele: Alexandra Boerescu

Mișcarea scenică: Mariana Gavriciuc

Muzica originală și aranjamentul muzical: Alexandru Suciu

Producător: Teatrul Excelsior București

Durata: 2h 30min (cu pauză)

14+

Traducerea: Árpád Fáy

Dramatizarea: Réka Dálnoky

Regia: László Bocsárdi

Decorul: József Bartha

Dezvoltare software Reconstituirea VR/ AR: Augmented Space Agency (Dan Făcăeru și Sabin Șerban)

Compoziția muzicală originală și sound design: Cristian Vieriu (interior 8)

Lumini: Alina Mitrache / Marian Tudorache

Sound: Emy Guran

Video: Florin Chirea

Producător: Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova

Durata: 1h 30min (fără pauză)

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză. Spectacol pe gradene

Video design-ul: András Rancz

Costumele: Izsák-Szőke

Coregrafia: Attila Bordás

Muzica originală și Sound design-ul: László Bakk-Dávid

Light design: Tamás Bányai

Producător: Teatrul „Teatrul Tamási Áron”, Sfântu-Gheorghe

Durata: 2h 40min (cu pauză)

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză În spectacol se folosesc efecte de lumină foarte puternice!

18.00

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

19.00

Teatrul Odeon, Sala Majestic NIJINSKI • Agonie și Extaz

Conceptul, regia, coregrafia, light-designul: Arcadie Rusu

Scenografia: Yasmin Asan

Muzica originală: Alexandru Suciu

Teatrul Excelsior, Sala „Ion Lucian” Mândrie și prejudecată (un fel de)

De Isobel McArthur, după romanul lui

Jane Austen „Mândrie și prejudecată”

Traducerea: Adrian Nicolae

Producător: Teatrul Odeon București

Durata: 1h 05min (fără pauză)

14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

*Atenție, programul poate suferi modifi cări!

20.30

Teatrul Bulandra, Sala „Toma Caragiu”

Lina de Alexandra Felseghi

Regia: Adina Lazăr

Scenografia: Bianca și Sabina Veșteman

Sound design: Adrian Piciorea

Producător: Teatrul „Andrei Mureșanu”

Sfântu-Gheorghe

Durata: 2h 40min (fără pauză) 16+

Spectacol în limba română cu traducere în limbile engleză și maghiară

Sâmbătă, 25 octombrie

17.00

Centrul de Teatru Educațional Replika În zori, lumina e mai aspră de Mihaela Michailov

Producător: Centrul de Teatru

Educațional Replika, în parteneriat cu ADO

Durata: 2h (fără pauză) 14+

Spectacol în limbile română și idiș cu traducere în limba engleză

17.00

Teatrul Metropolis, Sala Mare Goodbye, Lenin! de Wolfgang Becker și Bernd Lichtenberg

Regia: Radu Apostol

Scenografia: Gabi Albu

Video: Elena Găgeanu

Asistentă scenografie: Cosmina Croitoru

Coregrafia: Florin Fieroiu

Muzica originală și Sound design: Sebastian Androne-Nakanishi Light design: Radu Apostol

Regia: Adina Lazăr

Scenografia: Bianca și Sabina Veșteman

Sound design: Adrian Piciorea

Producător: Teatrul „Andrei Mureșanu”

Sfântu-Gheorghe

Durata: 2h 40min (fără pauză)

16+

Spectacol în limba română cu traducere în limbile engleză și maghiară

19.30

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Studio

Mary Stuart

adaptare de Robert Icke după Friedrich Schiller

Traducerea: Elise Wilk

Dramatizarea: Bernd Lichtenberg

Regia: Eugen Jebeleanu

Scenografia: Velica Panduru

Decorul (producție): Tukuma Works

Costumele: Carmen Secăreanu

Light design: Cristian Niculescu

Sound design: Niko Becker

Imagine video: Iustin Șurpănelu

Asistență scenografie: Maria Constantin

Producător: Teatrul Tineretului

Metropolis, București

Durata: 1h 50min (fără pauză)

16+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

19.00

Teatrul Bulandra, Sala „Toma Caragiu” Lina

de Alexandra Felseghi

Traducerea: Irina Velcescu

Versiunea scenică: Daniela Dima, regizor asociat

Regia: Andrei Șerban

Decorul: Helmut Stürmer

Costumele: Corina Grămoșteanu

Video design: Andrei Cozlac

Muzica originală: Alexei Țurcan

Light design: Cristian Niculescu

Sound design: Liviu Stoica

Producător: Teatrul Național

„I.L. Caragiale” din București

Durata: 2h 40min (cu pauză) 14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

19.30

Teatrul Evreiesc de Stat Mesia de Martin Sherman

www.fnt.ro

Traducerea: Lorena Luchian, Alexandru

Panait și Andrei Măjeri

Adaptarea și regia: Andrei Măjeri

Scenografia: Irina Chirilă

Mișcarea scenică: Daniel Dragomir

Muzica originală: Folclor sefard

Light design: Andrei Ignat, Andrei Măjeri

Producător: Teatrul Evreiesc de Stat

Durata: 1h 50min (fără pauză) 14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

20.00

Teatrul Național

„I.L. Caragiale” din București, Sala „Ion Caramitru”

#Focus: RADU AFRIM

TEATRO LÚCIDO la malul infinitului

Scenariul și regia: Radu Afrim

Include texte de: Adriana Bittel, Bogdan

Răileanu, Doina Ruști

Scenografia: Irina Moscu

Coregrafia: Flavia Giurgiu

Muzica originală: Alexandru Suciu

Light design: Cristian Niculescu

Video design: Andrei Dermengiu

Producător: Teatrul de Stat Constanța

Durata: 3h 40min (cu pauză) 16+

Coregrafia: István Berecz

Muzica originală: Dávid Mester

Producător: Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Durata: 3h (cu pauză) 12+

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză

Duminică, 26 octombrie

17.00

Regia: Attila Vidnyánszky Jr.

Decorul: Csaba Csíki

Costumele: Zsuzsanna Cs. Kiss

Coregrafia: István Berecz

Muzica originală: Dávid Mester

Producător: Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Durata: 3h (cu pauză)

12+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

Spectacol pe gradene

20.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Pictură Janovics

Dramaturgia: Nikolett Németh

Regia: Attila Vidnyánszky Jr.

Decorul: Csaba Csíki

Costumele: Zsuzsanna Cs. Kiss

Centrul de Teatru Educațional Replika În zori, lumina e mai aspră de Mihaela Michailov

Regia: Radu Apostol

Scenografia: Gabi Albu

Video: Elena Găgeanu

Asistentă scenografie: Cosmina Croitoru

Coregrafia: Florin Fieroiu

Muzica originală și Sound design: Sebastian Androne-Nakanishi

Light design: Radu Apostol

Producător: Centrul de Teatru

Educațional Replika, în parteneriat cu ADO

Durata: 2h (fără pauză) 14+

Spectacol în limbile română și idiș cu traducere în limba engleză

17.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Pictură Janovics

Dramaturgia: Nikolett Németh

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză

18.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Studio

Mary Stuart

adaptare de Robert Icke, după Friedrich Schiller

Traducerea: Irina Velcescu

Versiunea scenică: Daniela Dima, regizor asociat

Regia: Andrei Șerban

Decorul: Helmut Stürmer

Costumele: Corina Grămoșteanu

Video design: Andrei Cozlac

Muzica originală: Alexei Țurcan

Light design: Cristian Niculescu

Sound design: Liviu Stoica

Producător: Teatrul Național

„I.L. Caragiale” din București

Durata: 2h 40min (cu pauză)

14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză *Atenție, programul poate suferi modifi cări!

19.30

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala „Ion Caramitru”

#Focus: RADU AFRIM

TEATRO LÚCIDO la malul infinitului

Scenariul și regia: Radu Afrim

Include texte de: Adriana Bittel, Bogdan Răileanu, Doina Ruști

Scenografia: Irina Moscu

Coregrafia: Flavia Giurgiu

Muzica originală: Alexandru Suciu

Light design: Cristian Niculescu

Video design: Andrei Dermengiu

Producător: Teatrul de Stat Constanța

Durata: 3h 40min (cu pauză) 16+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză. Spectacol pe gradene

19.30

Teatrul Evreiesc de Stat Mesia de Martin Sherman

Traducerea: Lorena Luchian, Alexandru Panait și Andrei Măjeri

Adaptarea și regia: Andrei Măjeri

Scenografia: Irina Chirilă

Mișcarea scenică: Daniel Dragomir

Muzica originală: Folclor sefard

Light design: Andrei Ignat, Andrei Măjeri

Producător: Teatrul Evreiesc de Stat

Durata: 1h 50min (fără pauză) 14+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

21.00

Teatrul Metropolis, Sala Mare

Goodbye, Lenin! de Wolfgang Becker și Bernd Lichtenberg

Traducerea: Elise Wilk

Dramatizarea: Bernd Lichtenberg

Regia: Eugen Jebeleanu

Scenografia: Velica Panduru

Decorul (producție): Tukuma Works

Costumele: Carmen Secăreanu

Light design: Cristian Niculescu

Sound design: Niko Becker

Imagine video: Iustin Șurpănelu

Asistență scenografie: Maria Constantin

Producător: Teatrul Tineretului

Metropolis, București

Durata: 1h 50min (fără pauză)

16+

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză