pare rau s-o spun, eu unul nu-l pot citi pe Goma!". (In paranteza fie spus: am inceput si eu cindva sa citesc romanul Fric al lui Agopian - n-am reusit nicicind sa-l citesc pina la capat...) Ei bine, dupa ce citisem declaratiile acestea provocatoare ale lui Agopian, mi-am zis scurt: ia sa verific eu chestia asta. Si m-am dus pe la anticariatele de pe Lapusneanu si-am intrebat de ceva de Goma. Culmea este ca prima carte pe care am gasit-o si-am putut-o cumpara cu 10 lei a fost si singura ce i-a aparut lui Goma inainte de 1989 in Romania ceausista: "Camera de alaturi", Editura pentru Literatura, Bucuresti 1968. Cartea de debut, deci. Un volum de proza scurta. Carte care, de-ar fi fost sa ramina singura, si tot il legitima pe Paul Goma drept autor adevarat macar prin citeva proze - intimplator cu "miza" (conditie necesara, dar nu si suficienta) si realmente bine scrise (indeplinind astfel si conditia esteticului). Si ma gindesc aici la "Ceea ce nu se spune" ori la "O, ce veste minunata...", in cea din urma, ca sa vezi!, toti cei care-l pot, totusi, citi pe Paul Goma putind citi si "ca problema a grea e cum te duci acum cu adevarul cine ti-l crede de ce doamne de ce barbosule cum devine cu dreptatea aia a matale..." (subl. M.A.). In concluzie, asta-i miza: sa cauti mereu adevarul, sa incerci mereu sa-l respecti, sa-ti pese mereu de ceea ce-i drept si nedrept, iar sentimentul dreptatii sa-ti fie calauza inclusiv in viata (mai ales)... Nu, nu putem fi mereu drepti si sa avem intotdeauna adevarul de partea noastra - dar un scriitor de constiinta are datoria sa nu inceteze sa-si doreasca fara-ncetare acest lucru. Iar daca o va face, asta se va vedea intr-un fel sau altul si in ceea ce scrie. Aproape garantat. Garantat aproape suta la suta doar daca este si un scriitor bun. 17/07, 10:59, postat de Pavel Gusti E foarte usor (ba chiar aproape inevitabil) sa ajungi frustrat, scriitor fiind in zilele noastre. Unii isi consuma frustrarile cu oarecare decenta. Altii ba - si de-ar fi doar Dl. Agopian. De unde îi va fi venind lui Agopian încrâncenarea, râca, boala pe mine? Iat o tain pe care nu m gr besc s o dezleg. În urm cu un an-doi m mai mu case el de cur în Ca a-vencu - aiurea, t p l gos, f r strop de umor, într-o produc ie-emana ie-dejec ie despre care ai fi jurat c este un crâmpei din crea ia - în proz - a lui Adrian Copilul Minune. Prietenul care-mi trimisese textul, crezuse c` e scris de un prètin al manelistului na ionale, T.Morar, creatur utemist cu grad de sergent( ), eu, f r s verific, lam crezut - dar, surpriz : la coad , într-o parantez , semna, cine?: “ t.Agopian”! C ci pentru de ce, nene Anghelache? Pentru c ci Armeanul, ca i Ovreiul, când el este prost, el este bou,-derage, f r nuan e (sic). * Acum aflu c Ilie N stase avea/are gradul de general. De ce nu?, vorba lui Barb neagr . În care caz ce grad o fi avînd iriac: mare al?
70