Timpul, noiembrie 2009

Page 1

24 pagini, 1 leu an X, nr. 131

TIMPUL

11

noiembrie 2009

REVIST| DE CULTUR|

EDITORIAL

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I

Cerneluri GABRIELA GAVRIL

Triste]i de rubricarzi celebri

Num\r ilustrat cu lucr\ri de Felix AFTENI

Dubl\ supraveghere Scriitori germani din Rom=nia `n documente ale Stasi [i ale Securit\]ii Georg Herbstritt, Wiliam Totok

Camionul bulgar {antier sub cerul liber Dumitru }epeneag

Vertijul conjecturilor

C`nd ai c`t de c`t experien]\ gazet\reasc\, ]i-e destul de greu s\ iei `n serios multe dintre articolele `n care autorii `[i m\rturisesc lehamitea f\r\ de leac, provocat\ de aberanta realitate imediat\. Unii `[i mai rotunjesc [i ei veniturile cum pot [i, pentru c\ alte meserii le s`nt complet inaccesibile, iar scrisul pare mai la `ndem`n\, s-au pus `n slujba gazetelor (prea multe!), coment`nd ziua ce-au v\zut seara la televizor. Al]ii sper\ ca, printr-o constant\ expunere `n media, s\ capete ceva notorietate. Se [tie c\, dac\ nu e[ti „vizibil“, r\zbe[ti cu greu `n via]\. Rubricarzii rom=ni celebri au, `ndeob[te, mai multe slujbe (pl\tite de la buget, dac\ se poate…), s`nt sili]i s\ c\l\toreasc\ pe orice vreme, pentru a ne reprezenta `n lume, se jertfesc pentru binele comun, accept`nd posturi de conducere [i demnit\]i. De[i abia reu[esc s\-[i trag\ sufletul `ntre voiaje, talkshow-uri, diverse manifesta]iuni culturalpolitice sau de alt\ natur\, de[i trebuie s\ fie mereu prezen]i de-a dreapta [i de-a st`nga vreunei personalit\]i str\ine (nimerite cine [tie cum pe meleagurile noastre), de[i nu-[i precupe]esc eforturile `n a-[i sus]ine binef\c\torii [i a le propaga ideile, nu abdic\ de la menirea lor. Fixeaz\ borne morale, ap\r\ statul de ho]i, se lupt\ cu fantomele trecutului re`ncarnate, cu tic\lo[ia generalizat\ [i corup]ia, traseaz\ direc]ii clare, ne-anun]\ c\ ei cunosc calea & adev\rul. V-a]i `ntrebat `ns\, vreodat\, `n ce condi]ii vitrege `[i compun ace[ti oameni textele memorabile? De c`te ori vor fi scris m\rturisiri de credin]\ sau pagini vitriolante, n\scute din iubirea `n[elat\ pentru patrie, `ntre dou\ avioane sau trenuri, cu notesul sau laptopul pe genunchi? Cum vor fi diagnosticat, cu o deosebit\ perspicacitate, maladiile culturii actuale (rom=ne[ti [i de aiurea), `n pauzele de cafea de la conferin]ele interna]ionale sau `n vreme ce a[teptau ca vreun chelner indolent dintr-o capital\ european\ s\ le-aduc\ desertul? (continuare `n pagina 24)

Valeriu Gherghel www.timpul.ro


2

Agora

TIMPUL NOTE INUTILE

Cei care dau lec]ii de moral\ capitalismului BOGDAN C|LINESCU Vi se spune zilnic de un an `ncoace: criza economic\ actual\ se datoreaz\ lipsei de regulamente care ar fi putut s\ „`ngr\deasc\“ capitalismul. Economia [i-ar fi f\cut de cap `n lipsa paznicilor. Diagnosticul e facil [i nu rezist\ o secund\ confrunt\rii cu realitatea (nu mai insist, am mai f\cut-o `n aceste pagini). Ce m-a frapat `ns\ `n Fran]a (dar [i `n alte ]\ri) e obr\znicia cu care politicienii se dau drept salvatori ai ]\rii pe banii Statului [i vor `n acela[i timp s\ transforme capitalismul d`ndu-i lec]ii de moral\. Cine s`nt ace[ti m`ntuitori ce ne vor binele [i ne propun s\ se ocupe de problemele economice [i sociale provocate – bine`n]eles – de capitalismul s\lbatic? S`nt reprezentan]ii Statului care `[i permit orice. ~n momentul `n care scriu aceste r`nduri, Jacques Chirac, fostul pre[edinte al Fran]ei, e trimis de un judec\tor la Tribunalul corec]ional, pentru a r\spunde la acuza]ia de corup]ie [i folosire ilegal\ a banilor publici (acestea s`nt doar

dou\ dintre cele [ase incrimin\ri formulate de procuror `mpotriva lui Chirac). ~n acela[i timp se `ncheie procesul Angolagate, afacere sordid\ de v`nz\ri de arme `n Africa `n schimbul unor contracte pentru `ntreprinderi de stat din industria petrolier\. Au fost condamna]i un fost ministru de Interne, Charles Pasqua, fiul pre[edintelui François Mitterrand [i mai mul]i fo[ti consilieri de la Elysée. Fostul ministru a fost condamnat la un an de `nchisoare! Procesul a ar\tat clar c\ `n anii ’80, sub pre[edin]ia lui Mitterrand, cabinetul de rela]ii cu Africa devenise o asocia]ie de mafio]i. Mitterrand a fost de altfel implicat `n mai multe procese (corup]ie, delapidare de fonduri publice, ordin de asasinat, afacerea Rainbow Warrior etc.). Dac\ ar fi fost `nc\ `n via]\, Mitterrand ar fi p\[it dup\ Chirac spre Tribunalul corec]ional. ~n afar\ de pre[edin]i [i mini[tri, doi fo[ti prim-mini[tri (Alain Juppé [i Dominique de Villepin), numero[i deputa]i [i `nal]i func]ionari au fost condamna]i sau risc\ s\ fie, din cauza implic\rii lor `n afaceri dubioase. Actualul pre[edinte al Fran]ei, Nicolas Sarkozy, a abandonat `n ultimul moment ini]iativa de a-[i numi fiul, student de 22 ani, `n fruntea unui organism public cu un buget de aproape 2 miliarde de euro. Presiunea opiniei publice `n acest caz de nepotism a fost extrem de util\. {i, a[a cum spu-

neam, aceste persoane vor s\ dea lec]ii de moral\ capitalismului…

Acum 60 de ani, China popular\ Emisiuni, `nt`lniri intelectuale, articole `n pres\ au celebrat 60 de ani de la apari]ia Chinei populare. Intelectuali, ziari[ti, majoritatea fo[ti maoi[ti, au dialogat doct despre acest eveniment. Nu am v\zut (auzit) remu[c\ri sau analize lucide despre zecile de milioane de mor]i ale regimului comunist chinez. Mi-am reamintit `nt`lnirea cu Philippe Sollers din 1995, c`nd preg\team un studiu despre revista Tel Quel [i maoi[tii francezi. L-am `ntrebat atunci de dou\ ori pe Sollers dac\ regret\ angajamentul maoist. Mi-a r\spuns flegmatic: „C’était de la poésie…“. Reconfortant pentru victime.

Marxistul castrator Zilele trecute am avut ocazia s\ stau la un pahar de vorb\ cu un universitar canadian, André Joyal, profesor de economie la Universitatea din Québec. Mi-a citit ultima carte [i a vrut s\ m\ cunoasc\ personal. Am fost flatat de ini]iativa dumnealui, `ns\ mi-am dat seama destul de repede `n toiul discu]iei ce anume a fost la originea `nt`lnirii noastre. ~n v`rst\ de 65 ani, Joyal e un

intelectual de st`nga care `[i reneag\ ast\zi angajamentul comunist [i convingerile marxiste. A[a a [i `nceput discu]ia: „C`nd eram mai t`n\r, aveam convingeri de st`nga…“ (a se `n]elege marxist-leniniste). Ast\zi s`nt un „pragmatic“. Ce `n]elege Joyal prin „pragmatism“? Liberalismul e o catastrof\ [i capitalismul nu poate func]iona f\r\ stat. Burghezia e la putere, iar muncitorii au ob]inut drepturi gra]ie socialismului marxist. ~n]elege c\ sistemul stalinist `mi d\ „urticarie“ [i c\ critic statul, dar – totu[i – e nevoie de socialism. Am `ncercat s\-i explic c\ nu stalinismul m\ fr\m`nt\ pe mine, ci crimele comunismului `n general, c\ Marx (un „om de ac]iune“ dup\ domnul profesor Joyal) a fost un parazit care a tr\it pe spinarea unui „burghez“, Engels, c\ autorul Manifestului nu a intrat niciodat\ `ntr-o uzin\ [i c\ a fost un teoretician genocidar: s-a pronun]at pentru exterminarea mai multor popula]ii slave [i a „burghezilor“. {i, mai ales, l-am `ntrebat eu inocent, ce a]i f\cut cu „praxis-ul“ marxist, domnule profesor? Cum se face c\ toate ]\rile care au adoptat economia marxist\ s-au ruinat economic [i social? Ne-am desp\r]it f\r\ r\spuns la aceste `ntreb\ri [i cu siguran]a c\ nu ne vom revedea. De fapt, profesorul Joyal voia s\ afle cum se poate ca cineva s\ scrie o carte ce ap\r\ capitalismul [i liberalismul. Paris, noiembrie 2009

CAPRICORN

Sarcofage egiptene: iluzia arhivarului Boris Groys OVIDIU PECICAN Ideea lui Groys c\ tot ceea ce nu este profan ]ine de „arhiva cultural\“ – un substitut, `n referin]ele eseistului, nu numai pentru „muzeul imaginar“ al lui Malraux, ci [i pentru sacralitatea autoinstituit\ de autor – nu st\, desigur, `n picioare; ceea ce nu `nseamn\ c\ n-ar merita re]inut\. Dac\ arhiva ia `n primire, inventariaz\ [i, m\car `ntr-o prim\ form\, claseaz\, dovedind, astfel, c\ nu numai spiritul achizitiv [i instinctul sigur al valorii pe care le manifest\, `ndeob[te, c\m\tarii, ar trebui conchis c\ nimic viu, incandescent, pulsatil nu r\m`ne `n circuitul artistic dec`t, cel mult, ca amintire. Or, nu este deloc astfel. Chiar [i dup\ avangarde, postavangarde [i neoavangarde, ceva-ceva care s\ poarte, f\r\ dubiu, stigmatul antumului, mai str\bate – cu un frison – spa]iul artistic, aliment`nd circuitul cultural. Ca s\ transforme `ntreaga art\ `n con]inuturile unor depozite arhivistice, transform`nd actul recept\rii `n erudi]ie, triere [i de-

noiembrie 2009

mers didactic vulgarizator i-ar trebui mult mai mult dec`t poate pune la b\taie lui Boris Groys. Ar mai fi, de altfel, ceva: vorbind despre arhiv\ `n sensul men]ionat, Boris Groys nu `[i d\ osteneala nici m\car s\ fie cine [tie ce original. Un istoric al filosofiei occidentale medievale, cum este Alain de Libera, utilizeaz\ termenul `n acela[i sens figurat, de depozit virtual, `n curs de constituire, dependent `ns\ de decupajul unui autor sau al altuia. „Concep]ia noastr\ asupra istoriei nu va face... nici o concesie «mi[c\rii retrograde a adev\rului». Ceea ce ne intereseaz\ este de ordin arheologic: vrem s\ explic\m `n ce fel g`ndirea medieval\ a `nt`lnit re]eaua de concepte, de obiecte teoretice [i de probleme din care a extras problema universaliilor, ca pe una din figurile sale posibile. [...] Aceast\ carte este, prin urmare, o carte de istorie, c\ci obiectul s\u filosofic nu exist\ dec`t istoriciz`ndu-se. Ea surprinde lucrurile la `nceputul lor, `n principiu, [i `ncearc\ s\ restituie o complexitate. Nu merge la faptul istoric sau la arhiva cu o problematic\ gata constituit\, ci caut\, dimpotriv\, s\ arate constituirea sa“ (G`ndirea Evului Mediu, Timi[oara, Ed. Amarcord, 2000, p. 23). Aceea[i istoricizare a faptului – acolo, cultural – ap\rea [i la Groys, f\c`nd din lucrarea vie, `nc\rcat\ de tensiunea incertitudinii identitare (pentru c\ valorice), un fapt mort, deoarece clasat [i ierarhizat `n arhiva cultural\. La g`nditorul de limb\ francez\, desp\r]irea de prezent determina calitatea de fapt istoric tot a[a cum la Groys postumitatea

calific\ artefactul `n ordine artistic\ sau `l azv`rle `n indiferen]\ cultural\. Ce s\ `nsemne o asemenea paralel\ `ntre doi autori at`t de diferi]i? O frecventare a acelora[i topoi, `n aceea[i manier\, dar cu rezultate sensibil diferite, c`t\ vreme arhiva istoricului – fie el [i al filosofiei – r\m`ne o realitate fundamental\ a laboratorului acestuia, calific`ndu-l pentru opera]iunile urm\toare (critica istoric\, interpretarea [.a.), `n timp ce arhiva criticului de art\ [i a esteticianului ori filosofului artei trebuie `n]eleas\ `n principal ca o metafor\, unde istoricizarea, de[i are consecin]e tipologice [i axiologice, nu conduce spre o nou\ via]\ obiectul artistic, ci `i reteaz\ vitalitatea controversabil\, at`t de pre]ioas\ [i cu poten]ial revolu]ionar. ~ncercarea de a suplini ceea ce poate ap\rea drept un soi de caren]e de fond ale viziunii interpretative a lui Groys, altminteri seduc\toare prin simplitate [i atractiv\ pentru mediocrii care s-ar consola repede cu exigen]a sort\rilor `n locul celei legate de idealul creativit\]ii, se love[te, `n acest punct nodal, de un zid. ~nsu[i faptul c\ vorbe[te despre „muzeu“, v\z`nd `n el un topos central al valorific\rii artei – tocmai acum, c`nd institu]ia `[i caut\ pretutindeni `n lume solu]iile pentru a-[i atrage publicul –, este un semn c\ viitorul se afl\ `n alt\ parte. Nicic`nd muzeele nu au lansat arti[ti. Mai degrab\ spa]iile alternative, saloanele refuza]ilor, improviza]iile au fost formu-

lele de succes, dac\ prin aceasta se `n]elege achizi]ionarea de prestigiu, nu neap\rat [i de avere. Dar pentru Groys, cultura `nalt\ [i cultura joas\ nu exist\. Ele s`nt indistinct repartizate `n interiorul culturii-pur-[i-simplu. {i are dreptate s\ cread\ asta, at`ta timp c`t arhiva lui con]ine numai obiecte omologate ca opere artistice. Morm`ntul somptuos al depozitelor culturale imaginate de el sub denumirea de arhiv\ nu are cum ad\posti altceva dec`t prestigiu, halou ata[at artefactului. ~n momentul `n care acesta din urm\ ar fi atins de eclips\, harnicii lucr\tori ai arhivei l-ar evacua pe u[a din dos, `n perimetrul profanului, ne mai cont`nd dac\ `n inten]ia creatorului respectivul de[eu s-a adresat unui public cu o preg\tire mai special\ sau simplei intui]ii artistice a omului de orice condi]ie. ~ntr-un mar[ al democratiz\rii supreme a artei, `n care tabloul se a[eaz\ l`ng\ happening, iar instala]ia `nvecineaz\ plastica reprezenta]iei dramatice, arhiva [i muzeul lui Boris Groys pariaz\, nea[teptat, pe reclasiciz\ri, pe ierarhiz\ri inspirate de ideea aristocratic\ a prestigiului ca semnal social al valorii creatoare, neoferind temeiuri pentru imaginarea unei alte axiologii [i taxonomii artistice. Nu r\m`ne dec`t s\ imagin\m noi, mai departe, asemenea instrumente alternative, f\r\ care vechi concepte reciclate `n direc]ia unor noi `n]elesuri vor r\m`ne insuficient desprinse din menuetul mo[tenit al tradi]iei. www.timpul.ro


Agora

TIMPUL

3

Cazul generalului Gheorghe Marcu ca tem\ a justi]iei penale de tranzi]ie

GABRIEL ANDREESCU ~n volumul Justi]ia penal\ de tranzi]ie. De la Nürnberg la postcomunismul rom=nesc, Raluca Grosescu [i Raluca Ursachi invoc\ c`teva implica]ii ale inac]iunii juridice `n societ\]ile post-totalitare sau post-dictatoriale: descalific\ `ns\[i ideea de ordine legal\; promoveaz\ ideea c\ viol\rile sistematice ale drepturilor omului pot r\m`ne nepedepsite chiar fiind clare [i cunoscute de to]i; legitimeaz\ implicit practicile regimului responsabil pentru `nc\lcarea lor; genereaz\ o atitudine cinic\ fa]\ de institu]iile statului; aduce atingere legitimit\]ii noii guvern\ri1. Dimpotriv\, judecarea crimelor de stat genereaz\ respectul pentru institu]iile democratice [i contribuie la crearea unei culturi democratice. Rememorarea evolu]iilor rom=ne[ti din ultimii 20 de ani ofer\ o verificare impresionant\ a tezelor `naintate de autorii volumului ori preluate de ei din literatura de specialitate. Pentru a `n]elege semnifica]ia cazului rom=nesc, autoarele trec `n revist\ situa]ii dac\ nu comparabile, cel pu]in relevante: procesele de la Nürnberg, justi]ia revolu]ionar\ din Portugalia, ac]iunile `n justi]ie din Grecia, „institu]ionalizarea uit\rii“ `n Spania, situa]iile post-dictatoriale din America latin\ (Argentina, Bolivia, Chile [i Uruguay), jus-

ti]ia restaurativ\ `n Africa de Sud, evolu]ia lucrurilor `n Europa de Est, incluz`nd Germania, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Albania, }\rile Baltice, Rusia. Partea cea mai sistematic\ a cercet\rii este justi]ia penal\ de tranzi]ie din Rom=nia, sintez\ unic\ prin amploare [i capacitate de structurare. Dup\ investigarea cadrului legal al condamn\rii crimelor comunismului `n Rom=nia, au fost evaluate procesul lui Ceau[escu, al membrilor CPEx, condamn\rile pentru genocid, procesele militarilor, cele c`teva cazuri `n care, prin excep]ie, au fost date verdicte ce au reparat memoria victimelor. Principalele rechizitorii ale justi]iei penale de tranzi]ie s`nt reproduse `n cea de-a treia parte a lucr\rii. Am f\cut sumarul c\r]ii ap\rut\ sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului `n Rom=nia pentru a sugera miza apari]iei acesteia pentru to]i cei care lucreaz\ cu tema celor `nt`mplate `n ultimii 20 de ani. Elaborat\ urm`nd p`n\ la [ablon regulile cercet\rii [i stilistica exprim\rii [tiin]ifice, cartea va l\sa ceva de ad\ugat, `n ceea ce prive[te justi]ia de tranzi]ie la noi, poate doar `n domeniul nuan]elor. Iat\ c`teva `ntreb\ri posibile. S\ fi reprezentat oare procesele de tranzi]ie, `n Rom=nia, un aspect major al ac]iunilor de legitimare politic\ (una din ipotezele autoarelor), or cu adev\rat major\ [i chiar ceva mai atent regizat\ a fost politica de sustragere de la eventuale procese? Raluca Grosescu [i Raluca Ursachi noteaz\ `n c`teva r`nduri importan]a dreptului penal interna]ional `n materie. Care ar fi concluziile unei evalu\ri de autoritate a aplic\rii acestuia `n cazul gravelor `nc\lc\ri ale drepturilor omului din perioada comunist\, av`nd `n vedere actualul context constitu]ional? ~n ce m\sur\ putem distinge `ntre piedicile fal-

se [i cele reale care s-au pus [i se pun `n calea proceselor? Volumul privind justi]ia penal\ de tranzi]ie indic\ importan]a suspend\rii termenului de prescrip]ie pentru perioada de p`n\ la c\derea regimului comunist. Dar termenul prescrip]iei poate fi suspendat [i pe alte motive dec`t cel al prezen]ei unui regim criminal de la care nu te puteai a[tepta s\ se autocondamne. O motiva]ie ar fi [i p\strarea secret\ a informa]iilor relevante datorit\ leg\turilor agen]ilor statului cu poten]ialii inculpa]i, ]inerea datelor departe de cei care le-ar putea folosi pentru deschiderea unui proces. Voi da un exemplu, iar acesta nu este unul oarecare. ~ntr-un alt volum publicat tot `n anul 2009, Ion Mihai Pacepa `n dosarele Securit\]ii, Liviu }\ranu a scos la lumin\ un document aflat `n fondul Arhivei CNSAS2, [i anume Raportul generalului Marcu Gheorghe „despre ofi]erii care au tr\dat fiind `n misiune `n exterior [i e[ecul ac]iunilor de aducere `n ]ar\ a acestora“. Citez un pasaj extrem de pre]ios privitor la trecutul – asumat! – al acestui general `n retragere care tr\ie[te ast\zi confortabil `ntr-o vil\ din Bucure[ti. „~n ultimii doi ani, unitatea pe care o conduc a creat o posibilitate de a se ac]iona cel pu]in asupra unuia sau doi tr\d\tori. Am raportat acest lucru tov. Doicaru [i am cerut s\-mi dea posibilitatea s\ ac]ion\m asupra lui Marcu Ion, spre a da un exemplu pentru to]i cei care lucreaz\ `n UM 0920, s\ le piar\ pofta [i altora care n-ar fi cura]i. Dup\ c`teva zile, tov. Doicaru mi-a comunicat c\ nu s-a aprobat propunerea mea. Dup\ c`tva timp, am fost pus s\ organizez b\taia lui «Ca]a», aflat\ `n exterior“3. Generalul se laud\ c\ a dus ordinul la `ndeplinire. „Ca]a“ este numele de cod al Monic\i Lovinescu. Documentul citat reprezint\ o

prob\ clar\ a responsabilit\]ii generalului Gheorghe Marcu `n atentatul c\ruia dna Lovinescu i-a c\zut victim\ `n anul 1977. Aceast\ informa]ie nu a fost oferit\ opiniei publice p`n\ `n anul 2009. Cred c\ este o bun\ ocazie pentru conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului `n Rom=nia de a-i intenta un proces generalului Marcu; o bun\ ocazie [i pentru viitoarele cercet\ri dedicate justi]iei penale de tranzi]ie din Rom=nia. 1 Raluca Grosescu [i Raluca, Justi]ia penal\ de tranzi]ie. De la Nürnberg la postcomunismul rom=nesc, Polirom, Ia[i, 2009, p. 22. 2 ACNSAS fond Documentar, dosar nr. 3447, vol. 35, f. 416-419. 3 Liviu }\ranu, Ion Mihai Pacepa `n dosarele Securit\]ii, Editura Enciclopedic\ Bucure[ti, 2009, p. 221.

Note despre ideologie OVIDIU GACEA Discursul public din zilele noastre nu poate p\r\si tonul acuzator, c`nd vine vorba de ideologie. A caracteriza pe cineva ca fiind ideolog, `nseamn\ a-i aduce una din cele mai grave jigniri, `nseamn\ a-i atribui inten]ii din cele mai reprobabile: de a manipula, de a disimula etc. Se ridic\ `ns\ o serie de `ntreb\ri: dac\ tot ce putem spune despre fenomenul ideologiei se `nscrie numai `n sfera unei negativit\]i; dac\ locul din care vorbim `n aceast\ manier\ se sustrage oric\ror determin\ri; dac\ ideologia nu poate avea [i alte sensuri sau alte valoriz\ri; ba mai mult, dac\ acest sens negativ nu este doar unul secundar [i derivat. Paul Ricoeur, `n Eseuri de hermeneutic\, vine `n `nt`mpinarea unor astfel de `ntreb\ri. El remarc\ faptul c\ ideologia este un concept, `nainte de toate, neutru (`n a c\rui sfer\ este posibil, este circumscris [i sensul negativ). Caracterul neutru al ideologiei are `n vedere faptul c\ ea e legat\ de sau exprim\ dorin]a unui grup social de a-[i da o imagine de sine, de a-[i ob]ine identitatea de sine [i de a se integra astfel social. Fiecare om se asociaz\ unui grup, tocmai din dorin]a de a ob]ine o identitate, de a se diferen]ia de unii [i de a se www.timpul.ro

asem\na altora, de a avea un statut, o apartenen]\ (ex.: grupul celor care ascult\ muzic\ rock, al celor care `l sus]in pe B\sescu, al celor pe care nu-i intereseaz\ politica, al extremi[tilor de tot felul etc.). E o tendin]\ fireasc\ a omului plasat `ntr-o comunitate, care sus]ine apari]ia fenomenului ideologic cu aceast\ func]ie de integrare. Cum anume se manifest\ el integrator? Prin faptul c\ (re)prezint\ o gril\ de interpretare a lumii, o viziune asupra lumii (schematic\ [i simplificatoare `ns\), care u[or pot deveni credin]\ pentru un grup [i un imbold spre ac]iune. Altfel spus, o ideologie e un sistem de credin]e [i opinii (ea se situeaz\ numai la nivelul doxei, nu [i al [tiin]ei, al g`ndirii reflexive, critice). Ea poart\, cum exemplific\ Ricoeur, evenimentele fondatoare ale unui grup, le difuzeaz\, produce convingerea [i `ncrederea `n ele, `n faptul c\ ele s`nt constitutive pentru identitatea unei comunit\]i (declara]ia de independen]\ pentru S.U.A, Revolu]ia din octombrie pentru Rusia comunist\ etc.). Astfel devine transparent\ o alt\ func]ie a ideologiei: aceea de legitimare a autorit\]ii. Autoritatea e inerent\ oric\rei forme de organizare social\. Ea se manifest\ non-violent, non-represiv, doar `ncerc`nd mereu s\ se legitimeze ca autoritate printr-o ideologie, s\-[i sus]in\ revendicarea acestui rol (un lucru inevitabil [i indispensabil oric\rei autorit\]i).

Ideologiile s`nt dinamice, astfel c\ func]iile lor s`nt mereu supuse denatur\rii. De la func]ia de integrare [i cea de legitimare se poate ajunge foarte u[or la o func]ie de disimulare. ~n felul acesta se `ntrez\re[te sensul negativ, at`t de r\sp`ndit `n orice referire la fenomen. Denaturarea se produce prin `nt`lnirea dintre autoritate [i putere: o putere care vrea s\ se manifeste prin domina]ie, prin subjugarea voin]ei unor grupuri, recurg`nd la propagand\, cenzur\ [i disimulare. O putere ce caut\ s\ deformeze realitatea, propun`nd o imagine r\sturnat\ a ei (pentru a-[i impune viziunea [i pentru a ob]ine controlul). O astfel de gril\ interpretativ\ a realit\]ii dep\[e[te cu mult inten]ia oferirii identit\]ii unui grup [i dore[te s\ devin\ un cod universal, s\ devin\ manipulatoare, o credin]\ colectiv\ sustras\ criticii. Analiza lui Ricoeur, `n acest punct, red\ concep]ia lui Marx, care identific\ `n ideologie un mijloc de falsificare a realit\]ii [i de acceptare (for]at\) a ei `ntr-o asemenea form\. Pentru Marx, se realizeaz\, `n acest mod, o ruptur\ `ntre ideologie (planul ideal) [i praxis (planul real). Exemplul ce-l putem aminti aici e legat de acuza lui asupra cre[tinismului, de a fi un astfel de instrument de domina]ie, ce r\stoarn\ realitatea (r\stoarn\ raportul dintre p\m`nt [i cer) [i ne determin\ a lua imaginea aceasta drept realitate.

Problema e c\ `n acuza pe care Marx o aduce ideologiilor [i `n `ncercarea sa de a „rea[eza `n picioare pe omul care merge cu capul `n jos“, el nu se plaseaz\ `ntr-un orizont supra-uman, dincolo de orice deformare, de orice presupozi]ie. Ricoeur subliniaz\ c\ nu exist\ un grad zero al ideologiei, un loc nonideologic, din care s\ po]i vorbi. De oriunde critic\m, demasc\m [i propunem proiecte, o facem ideologic. O anumit\ gril\ interpretativ\ a lumii (cu credin]ele, opiniile [i simplific\rile ei) este mereu `n joc. A vorbi despre ideologie `n mod negativ `nseamn\ a vorbi ideologic despre ideologie. Marx, `n critica sa, ignor\ tocmai acest fond prealabil al fenomenului ideologiei, ce ]ine de caracterul s\u neutru. Sensul negativ al ideologiei a stat la baza constituirii a ceea ce s-a numit hermeneutica suspiciunii (la autori precum Marx, Nietzsche, Freud). Aceasta consta `n faptul de a privi un lucru ca ascunz`nd `n spatele lui altceva dec`t vrea el s\ arate sau s\ spun\. ~n spatele unui fenomen se afl\ altceva dec`t pretinde fenomenul ([i mai pu]in dec`t pretinde el). Se poate vorbi astfel de o voin]\ reduc]ionist\ a acestei hermeneutici: a spune c\ `n spatele fenomenelor religioase stau (doar) corporalitatea, factorii sociali, economici etc.; a spune c\ omul se reduce (doar) la latura sa libidinal\ etc.

noiembrie 2009


4

Agora

TIMPUL

Liberalism, democra]ie [i democra]ie reprezentativ\ BOGDAN C. ENACHE Contrar defini]iilor obi[nuite care descriu liberalismul ca pe o doctrin\ sau o ideologie politic\ printre altele – mai vechi sau mai noi, mai mult sau mai pu]in coerente ori respectabile –, iar democra]ia ca pe regimul politic `n care fiecare cet\]ean are un num\r de drepturi garantate, cele dou\ no]iuni desemneaz\ `n realitate dou\ filozofii politice distincte, chiar contradictorii. Liberalismul are ca valori supreme libertatea individual\ [i diversitatea, `n timp ce valorile ultime ale democra]iei s`nt egalitatea [i omogenitatea; liberalismul are ca obiectiv neutralizarea puterii politice, `n timp ce democra]ia dore[te s\ confere tuturor exerci]iul acesteia; liberalismul consider\ c\ interac]iunea liber\ a indivizilor produce, `n absen]a ingerin]elor puterii politice, o ordine sui generis, benefic\ [i auto-regulatorie, `n timp ce democra]ia sus]ine c\ ordinea social\ e necesarmente o ordine politic\; liberalismul ap\r\ societatea `n detrimentul statului, `n timp ce democra]ia dore[te s\ reduc\, ba chiar s\ anuleze, prin absorb]ie, distinc]ia stat – societate; liberalismul pune pe primul loc individul, `n timp ce `n democra]ie primatul apar]ine unui indefinibil „bine comun“… Nu numai c\ liberalismul [i democra]ia s`nt dou\ concepte cu semnifica]ii divergente, dar ele s`nt [i dou\ fenomene genetic [i istoric distincte. Dac\ democra]ia este deja o realitate politic\ la Atena `n secolul V `. Hr., liberalismul – filozofia politic\ a modernit\]ii prin excelent\ – apare abia `n secolul XVII. De[i se subliniaz\ adesea respectul pentru libertatea individual\ [i proprietate `n democra]ia atenian\, conceptul de individ [i de drepturi inalienabile asociate acestuia le erau necunoscute anticilor. L\s`nd la o parte chestiunea sclavilor [i a femeilor, exclu[i ex officio din comunitatea politic\, `n democra]ia atenian\ individul nu exist\, ci doar cet\]eanul, orice drept sau libertate de care acesta f\cea uz deriv`nd exclusiv din calitatea sa de participant la via]a politic\. ~n loc de drepturi inalienabile, democra]ia atenian\ presupune privilegii rezultate din calitatea de cet\]ean, adic\ de „co-de]in\tor“ al puterii politice. De fapt, drepturile [i libert\]ile cet\]eanului democra]iei antice rezult\ exclusiv din faptul c\, datorit\ privilegiului de a participa la via]a politic\, el alterneaz\ `ntre calitatea de guvernat [i cea de guvernant. Benjamin Constant a rezumat exemplar condi]ia cet\]eanului atenian: „…`n Antichitate, individul era, de regul\, suveran `n treburile publice, dar sclav `n toate raporturile sale private“. Acest primat al colectivit\]ii ca fundament al ordinii [i al dreptului este elementul definitoriu al g`ndirii democratice, re`nviate `n epoca modern\ de Jean-Jacques Rousseau, marele g`nditor anti-modern al modernit\]ii. Liberalismul `n schimb pleac\ de la cu totul alte premise epistemologice. Dac\ pentru Rousseau, iacobini [i tradi]ia democratic\ ce pleac\ de aici [i care se va topi `n s`nul socialismului, interesul individual este iremediabil `n conflict cu interesul general, iar ra]iunea de a fi a politicului este s\ lupte `mpotriva celui dint`i metamorfoz`nd individul `n cet\]ean – singura cale de a men]ine ordinea [i de a evita dezagregarea comunit\]ii – g`nditorii liberali sus]in existen]a unei armonii `ntre interesul privat [i cel public (ultimul nefiind dec`t o consecin]\ nea[teptat\ a urm\ririi celui dint`i); mai precis, filozofii liberali sus]in existen]a unei „ordini spontane“, a unor legit\]i [i interdependen]e armonioase `n interac]iunea indivizilor, a unor efecte benefice produse de ac]iunile individuale autointeresate [i dispersate, dar nu neap\rat [i de inten]ia indivizilor `n cauz\. Aceast\ nou\ epistemologie social\ este condensat\ `n ideea autonomiei societ\]ii, idee ce permite, ba chiar re-

noiembrie 2009

clam\ reducerea constr`ngerilor arbitrare prin care puterea politic\ blocheaz\ – inten]ionat sau incon[tient – dezvoltarea material\ [i spiritual\ a umanit\]ii. Or, anticii nu f\ceau aceast\ distinc]ie `ntre stat [i societate. Omul definit ca zoon politikon `[i `mplinea natura `n cadrul cet\]ii, cetatea fiind simultan spa]iu politic [i spa]iu social, binele individual exist`nd [i realiz`ndu-se numai `n [i prin binele colectiv. Aceea[i fuziune `ntre individ [i colectivitate, `ntre binele personal [i binele colectiv este cerut\ de Rousseau prin conceptul de voin]\ general\. Prin urmare, participarea politic\ direct\, efectiv\, concret\ este valorizat\ din perspectiva democratismului ca marc\ definitorie a naturii umane sau a existen]ei sociale a omului. ~n filozofia politic\ modern\ sau liberal\, tensiunea dintre privat [i public din g`ndirea clasic\ este `nlocuit\ cu cea dintre social [i politic. Dac\ urm\rirea binelui personal nu mai este `n detrimentul binelui comun, atunci – afirm\ g`nditorii liberali – indivizii trebuie s\ fie l\sa]i liberi s\ desf\[oare activit\]ile pe care le doresc potrivit `nclina]iilor, talentului [i priceperii fiec\ruia, iar puterea politic\ trebuie `mpiedicat\ s\ perturbe ordinea spontan\ a societ\]ii. Sistemul institu]ional construit de liberali pentru a garanta libertatea individual\ [i a limita

exerci]iul puterii politice e guvernarea reprezentativ\. O serie `ntreag\ de principii constitu]ionale menite s\ creeze mecanica institu]ional\ capabil\ s\ garanteze libertatea individual\ stau la baza guvern\rii reprezentative: drepturi imprescriptibile, domnia legii, separarea [i echilibrul puterilor [i, nu `n ultimul r`nd, responsabilitatea guvernan]ilor `n fa]a poporului. Or, op]iunea liberalilor pentru guvernare prin reprezentan]i [i nu pentru guvernare direct\ a poporului sau autoguvernare (ca `n cazul democra]iei antice) este deliberat\ [i fundamental\, justificat\ prin argumente de fond, independente de argumentul conform c\ruia dimensiunea statelor moderne [i tehnica din acel moment f\ceau imposibil\ reunirea tuturor indivizilor `ntr-o adunare legislativ\, a[a cum se `nt`mpla `n antica Atena. Chiar dac\ `n secolul XIX, la apogeul constitu]ionalismului liberal, s-ar fi g\sit, din punct de vedere tehnic, o metod\ de a reuni to]i locuitorii adul]i ai unei ]\ri `ntr-o „adunare“ care ar exprima concret no]iunea de suveranitate a poporului (s\ zicem, conecta]i cu ajutorul Internetului la un portal unde se dezbat [i se voteaz\ legile, a[a cum sus]in ast\zi unii adep]i radicali ai democra]iei prin referendum), ea nu ar fi fost `mbr\]i[at\ de g`nditorii liberali. ~n filozofia politic\ liberal\, participarea politic\ [i libertatea

Himer\ - ghips, 110x45 cm

nu se afl\ `ntr-un raport de echivalen]\, ca `n tradi]ia democratic\: participarea politic\ are o valoare secundar\, ea nu e dec`t un mijloc, scopul ultim fiind `ntotdeauna protejarea libert\]ii. Guvernarea poporului prin reprezentan]i ale[i – a c\ror putere de decizie este limitat\ de garan]ii constitu]ionale `n privin]a drepturilor individuale [i de separarea puterilor pe care ace[tia s`nt mandata]i s\ le exercite – e regimul politic ap\rat de liberali, nu guvernarea direct\ sau autoguvernarea popular\. La baza acestuia st\ Constitu]ia sau legea fundamental\ care descrie principiile generale de drept ale societ\]ii, iar ra]iunea de a fi a reprezentan]ilor din legislativ e doar de a suplini, `n probleme concrete mai complexe, prevederile constitu]ionale, adopt`nd o lege complementar\ enun]urilor constitu]ionale [i nu de a fi o ma[in\ de produs legi; `n sf`r[it, executivul are un mandat constitu]ional strict [i clar: s\ protejeze libertatea [i proprietatea indivizilor. Aceia[i viziune asupra rela]iei inegale dintre libertate [i participare politic\ explic\ sistemul de vot cenzitar sus]inut de majoritatea liberalilor de-a lungul secolului al XIX-lea. Votul `n viziunea clasic liberal\ e considerat o competen]\ `n serviciul protej\rii libert\]ii [i nu un drept. Cu toate acestea, sufragiul a fost treptat extins `n cursul secolelor al XIX-lea [i al XX-lea p`n\ la includerea tuturor cet\]enilor `n v`rst\ de cel pu]in 18 ani, iar regimul de guvernare reprezentativ\ a luat numele de democra]ie reprezentativ\ – forma modern\ de democra]ie, sintez\ `ntre g`ndirea liberal\ [i o parte din cerin]ele democratice. Criticii contemporani ai democra]iei reprezentative – sus]in\tori ai democra]iei participative sau ai democra]iei prin referendum – acuz\ o serie `ntreag\ de probleme (alienarea [i apolitismul cet\]eanului contemporan, corup]ia administra]iei publice, grupuri de interese la nivel guvernamental etc.), `ns\ pun gre[it diagnosticul c`nd condamn\ guvernarea reprezentativ\ [i solicit\ `nlocuirea acesteia, `n c`t mai multe situa]ii posibil, ba chiar complet, dac\ s-ar putea, cu referendumuri sau cu participarea sistematic\ a unor asocia]ii civice `n sfera lu\rii deciziilor politice. Simptomele, cel mai adesea corect identificate, nu corespund unei boli a democra]iei reprezentative, ci s`nt consecin]ele degrad\rii modelului politic liberal care a stat la baza sa. Alienarea cet\]eanului, corup]ia sistemic\ a administra]iei publice sau grupurile politice de interese nu pot exista dec`t acolo unde statul, contrar viziunii liberale, este un factotum, iar societatea este `n lan]uri la picioarele sale. Statul `nceteaz\, `n aceste condi]ii, s\ mai fie [i doar imperfectul arbitru garant al propriet\]ii private [i al libert\]ii individuale, devenind o aren\ `n care – dup\ formula memorabil\ a lui Frédéric Bastiat – „toat\ lumea se str\duie[te s\ tr\iasc\ pe cheltuiala a toat\ lumea“. Chiar dac\ cre[terea particip\rii politice directe, prin plebiscite, prin mecanisme de codecizie `n structuri guvernamentale pentru sindicate sau organiza]ii civice ori prin alte formule care [terg grani]a dintre societatea civil\ [i stat, creeaz\ aparen]a unei mai mari transparen]e a regimului politic [i d\ impresia unei vie]i politice efervescente, rezultul net al acestor m\suri nu este dec`t erodarea cordonului sanitar care protejeaz\ libertatea individual\ [i care previne transformarea statului `ntr-o versiune modern\ a inelului lui Gyges, la ad\postul c\ruia ia na[tere un cerc ridicol `n care fiecare `[i ]ine str`ns propriul buzunar cu bra]ul drept, iar cu bra]ul st`ng `[i revendic\ „drepturile“ asupra buzunarului celuilalt. Dac\ dorim libertate, nu trebuie s\ dorim ca statul s\ fac\ mai mult de fiecare dat\ c`nd un grup de cet\]eni, fie 51%, fie 99% din popula]ie, fie patroni, fie muncitori, dore[te un nou ajutor ori un nou „drept“ social, ci s\ veghem ca acesta s\ se limiteze doar la ceea ce ar putea constitui func]iile sale legitime: s\ protejeze via]a, proprietatea [i libertatea tuturor. www.timpul.ro


Agora

5

TIMPUL

CORESPONDEN}| DE PE TAMISA

~ntre lege [i moral\: disputa Devlin – Hart ANA-MARIA PASCAL Dac\ un anumit tip de comportament este perceput de marea majoritate drept imoral, `nseamn\ c\ el trebuie scos `n afara legii? Dac\ da, de ce – datorit\ gravit\]ii aspectului imoral, sau a autorit\]ii de care se bucur\ orice majoritate? Ce anume ne d\ dreptul s\ legifer\m `mpotriva unor fapte care nu fac nim\nui nici un r\u ([i ca atare nu constituie infrac]iuni)? Dac\ nu, `nseamn\ c\ ne-am decis s\ nu intervenim legal `n nici o chestiune care ]ine de moralitate? C\ nu ne putem imagina nici un caz `n care o ofens\ moral\ se poate transforma `ntr-una penal\? Problema rela]iei dintre justi]ie [i moralitate este, pe c`t de veche1, pe at`t de vast\. Probabil nu m-a[ fi `ncumetat s\ scriu despre ea, dac\ un coleg de la universitate nu aducea `n discu]ie, `ntr-o pauz\ de cafea, disputa dintre Lord Devlin [i filosoful H.L.A. Hart cu privire la legitimitatea legifer\rii `n chestiuni morale. Dezbaterea, celebr\ pe teritoriul anglo-saxon, a avut loc la sf`r[itul anilor ’50, `n urma public\rii unui raport asupra drepturilor homosexualilor2.

Raportul din 1957 La mijlocul secolului trecut, homosexualitatea masculin\ – spre deosebire de cea feminin\ – era considerat\, `nc\, un comportament ilegal. (Pentru o societate de tip victorian, acest lucru era la fel de normal ca [i legea `mpotriva incestului, introdus\ `n 1907, justificarea fiind, `n ambele cazuri, dorin]a de a proteja structura moral\ a societ\]ii.) ~n 1957, Comisia Wolfenden a publicat un raport `n care recomanda s\ se pun\ cap\t acestei discrimin\ri. Principalul argument al comisiei a fost c\ legea nu ar trebui s\ intervin\ `n chestiuni de via]\ privat\, at`ta vreme c`t acestea implic\ acordul deplin al participan]ilor [i nu fac r\u minorilor. Argumentul este, evident, de inspira]ie libertarian\: cu aproape un secol `n urm\ (`n 1859), John-Stuart Mill declara c\ nimic nu poate justifica o lege care limiteaz\ libertatea individual\, `n afar\ de cazul `n care exersarea acesteia ar face r\u altora (este vorba despre celebrul harm principle din eseurile despre libertate). Un comportament nu poate fi interzis prin lege doar pentru c\ este perceput ca fiind imoral. Iat\ ce se spune `n raport: „Cu excep]ia cazului `n care societatea ar `ncerca, prin intermediul legii, s\ echivaleze sfera crimei cu aceea a p\catului, legea nu trebuie s\ se amestece `n spa]iul moralit\]ii [i imoralit\]ii private“.3 ~n concluzie, recomand\rile Comisiei au fost urm\toarele: 1) s\ nu mai fie pedepsit\ prostitu]ia ca atare (`ntruc`t, dac\ are loc `ntr-un spa]iu privat, ea nu cauzeaz\ r\u nim\nui), ci numai ofertele f\cute `n public (i.e. pe strad\); 2) actele homosexuale `ntre]inute `n spa]iul privat [i cu acordul participan]ilor (de peste 21 de ani) s\ nu mai fie considerate infrac]iuni. Cineva s-ar putea `ntreba, fire[te: dac\ v`rsta minim\ legal\ pentru `ntre]inerea de rela]ii sexuale era de 16 ani, de ce Comisia a ridicat nivelul la 21 de ani pentru rela]iile homosexuale, at`ta vreme c`t nu le considera subiect legislativ?

Lord Devlin, `n numele moralei Argumentul de baz\ al Comisiei Wolfenden, acela c\ aspectul imoral nu poate justifica o prohibi]ie legislativ\, a fost contestat `n 1958 de c\tre Patrick Devlin – un judec\tor celebru care, trei ani mai t`rziu, va deveni membru al Camerei Superioare a parlamentului britanic. www.timpul.ro

Adora]ia lui Bachus - acril pe p`nz\, 200x100 cm Devlin este de p\rere c\ societatea are dreptul s\ pedepseasc\ orice act perceput drept „complet imoral“, f\r\ a trebui s\ poat\ face dovada faptului c\ respectivul comportament d\uneaz\ anumitor (grupuri de) indivizi. Devlin accept\ argumentul Comisiei cum c\ legea nu trebuie s\ se amestece `n sfera moralit\]ii private, precum [i distinc]ia `ntre infrac]iune [i p\cat, dar nu le consider\ suficiente pentru a respinge ideea oric\rei interferen]e `ntre lege [i moral\. „S`ntem cu to]ii de acord c\ legea trebuie s\ protejeze moralitatea tinerilor“ (The Enforcement of Morals, p. x), or homosexualitatea constituie o amenin]are la adresa acestei moralit\]i. Devlin pune sub semnul `ntreb\rii argumentul Comisiei c\ trebuie ([i poate fi) f\cut\ o distinc]ie clar\ `ntre actele homosexuale care corup [i acelea care nu corup (primele av`nd loc `ntre maturi care consimt `ntru totul [i `ntr-un spa]iu privat, cele din urm\ – `ntr-un loc sau de o manier\ care pot afecta moralitatea minorilor). Ca atare, abolirea infrac]iunii – recomandat\ de Comisie [i pus\ `n practic\ de Parlament – poate conduce la sporirea corup]iei tinerilor. Mai mult dec`t at`t, dac\ aplic\m principiul moralit\]ii private `n privin]a homosexualit\]ii, ce ne va opri s\ `l extindem [i asupra altor aspecte imorale considerate, `nc\ (la vremea aceea) infrac]iuni? Este vorba, fire[te, de incest, avort, bestialitate etc. Devlin se `ntreab\, de asemenea, dac\ „principiul acoper\ [i legisla]ia `mpotriva bordelurilor [i pornografiei; [i, dac\ nu, de ce nu?“ (Ib., p. 139) Practic, Devlin nu contest\ at`t concluzia Comisiei din 1957, c`t linia de argumentare pe care se bazeaz\ aceasta – anume, aplicarea principiului lui Mill cum c\ legea nu are dreptul s\ limiteze libertatea individual\ dec`t atunci c`nd exersarea acesteia ar face r\u (harm) altora. Anumite comportamente pot constitui o amenin]are real\ la adresa structurii morale a societ\]ii, f\r\ a produce un r\u imediat, demonstrabil.

Filosoful, despre drepturile minorit\]ilor H.L.A. Hart, profesor de jurispruden]\ la Oxford, r\spunde provoc\rii lui Devlin cu o carte despre folosirea dreptului penal pentru aplicarea considerentelor morale (Law, Liberty, and Morality, 1963). Hart `ncepe cu invocarea legii cu privire la sinucidere, adoptat\ de Parlamentul britanic `n 1961 – „primul act de-a lungul a cel pu]in un secol care `nl\tur\ pedepsirea penal\ a unei fapte condamnabile at`t prin lege, c`t [i de c\tre morala cre[tin\ conven]ional\“ (Prefa]\). Faptul acesta `l `ndrept\]e[te pe Hart s\ spere c\ acela[i tip de reform\ va fi aplicat, pe viitor, [i altor conduite care ]in de via]a pri-

vat\, cum ar fi avortul, homosexualitatea [i eutanasia. Pozi]ia lui Hart este una clasic liberal\: legea nu are dreptul s\ se amestece `n chestiuni de via]\ privat\, oric`t de deviante ar p\rea acestea, conform moralei populare (i.e. a majorit\]ii). Or, principala critic\ a lui Hart la adresa lui Devlin se leag\ tocmai de aceast\ asump]ie – c\ morala popular\, oricare ar fi aceea la un moment dat, poate fi luat\ drept factor decisiv `n chestiuni legislative. Consecin]a unei asemenea interferen]e a moralei majorit\]ii `n sfera justi]iei va fi `ntotdeauna sacrificarea drepturilor minorit\]ilor. Singurii care vor avea de suferit de pe urma acestui mecanism vor fi cei slabi, bolnavi, sau altminteri afla]i `n minoritate. Pe urmele lui Mill [i Tocqueville, Hart consider\ c\ „cel mai mare pericol [...] nu este faptul c\ majoritatea [i-ar putea folosi autoritatea `ntr-un mod opresiv fa]\ de minoritate, ci [...] c\ un asemenea lucru ar putea deveni normal, c\ nimeni nu l-ar considera deplorabil“ (pp. 77-78). O anumit\ moral\ nu este automat acceptabil\ [i imun\ la orice critic\ doar pentru c\ reprezint\ suma preferin]elor majorit\]ii. „Nimeni nu ar trebui s\ cread\ c\, dac\ marea majoritate sprijin\ morala popular\ [...], atunci principiile democra]iei `i cer s\ accepte impunerea cu for]a a respectivei morale asupra minorit\]ii ca fiind justificat\“ (p. 81). Aceste considerente cu privire la drepturile minorit\]ilor conduc la un al doilea punct de divergen]\ `ntre profesorul de filosofia dreptului [i judec\tor. Acesta din urm\ consider\ c\ principalul scop al legii este „protejarea sau conservarea societ\]ii“. Hart nu contest\ acest principiu, `ns\ `l consider\ irelevant `n cadrul dezbaterii de fa]\, `ntruc`t „nu exist\ nici o dovad\ c\ pentru conservarea societ\]ii ar fi necesar\ punerea `n aplicare (pe cale legal\) a moralei dominante din cadrul societ\]ii respective“ (p. 82). Dimpotriv\, conservarea ca atare a unui sistem moral ar putea d\una progresului social; Hart folose[te exemple de moralitate barbar\, precum respectarea de fric\ a regulilor, sentimente de ur\ fa]\ de cel care a gre[it [i aplicarea pedepsei ca simbol al condamn\rii morale.

Tradi]ie judiciar\ [i via]a de fiecare zi Critica lui Hart se `ndreapt\ nu doar `mpotriva pozi]iei lui Devlin, ci a unei `ntregi tradi]ii de „moralism judiciar“, care a dominat practica legal\ timp de secole. Iar argumentele sale s`nt menite s\ sprijine nu doar rezultatele Raportului Comisiei din 1957, ci `ns\[i ideea de re-

form\ a respectivei tradi]ii – `nceput\, sper\ autorul, cu introducerea legii sinuciderii, `n 1961. Principiul de baz\ al moralismului judiciar, pe care `l condamn\ Hart este acela anun]at de un judec\tor cu aproape dou\ secole `n urm\: „principiile legisla]iei noastre interzic, iar Curtea Regal\ – ca cenzor [i gardian al manierelor publice – este obligat\ s\ condamne [i s\ pedepseasc\ tot ceea ce este `mpotriva bunelor moravuri“4. Un alt exemplu men]ionat de Hart [i care ilustreaz\ acela[i `nvechit moralism judiciar este cazul Shaw v. Director of Public Prosecutions (1961). Shaw, autorul [i distribuitorul unor publica]ii pornografice, a fost acuzat [i condamnat pentru trei infrac]iuni: publicarea unui articol obscen; ob]inerea unui venit de pe urma prostituatelor care pl\teau pentru includerea `n publica]ia sa (Ladies Directory); [i conspira]ie la coruperea moravurilor publice. Iar la proces, unul dintre judec\tori a g\sit chiar de cuviin]\ s\ reitereze principiul anun]at de colegul s\u de breasl\ `n 1774 cu privire la dreptul Cur]ii Regale de a condamna faptele care pot aduce prejudicii moralei publice, chiar dac\ nu exist\ o lege cu privire la ele5. Hart, pe urmele unei `ntregi tradi]ii liberale, critic\ acest tip de practic\ judiciar\, bazat\ pe principiul dezaprob\rii morale. Pentru el, faptul (incontestabil) c\ moralitatea constituie un fundament al societ\]ii nu justific\ transformarea moralei publice `ntr-un scop `n sine, `n numele c\ruia se poate justifica orice – cu at`t mai pu]in, c`nd este vorba de principii [i decizii judiciare, care afecteaz\ at`t existen]a majorit\]ii, c`t [i a minorit\]ilor. Unul dintre comentatori se `ntreab\, totu[i, „`n c`te cazuri aplicarea practic\ a moralismului moderat (pozi]ia lui Devlin, n.n.) [i a liberalismului lui Hart va conduce la divergen]e majore“ (J.E. Penner, p. 84). Un altul (Lon Fuller, p. 133) consider\ c\, de[i neconcluzive, cele dou\ linii de argumentare ne s`nt de folos `n perena dezbatere cu privire la legiferarea moralei [i c\ alte chestiuni ar putea fi rezolvate practic prin aceea[i metod\ – supunerea la o dezbatere public\ a aspectului contencios. Referin]e H.L.A. Hart, Law, Liberty, and Morality, Oxford University Press, 1963 Patrick Devlin, The Enforcement of Morals, Oxford University Press, 1965 R.M. Dwarkin (ed.), The Philosophy of Law, Oxford University Press, 1977 Lon L. Fuller, The Morality of Law, Yale University Press, New Haven and London, 1964 J.W. Harris, Legal Philosophies, 2nd Edition, Butterworths, London, 1997 J.E. Penner (ed.), McCoubrey & White’s Textbook on Jurisprudence, Oxford University Press, 2008

1 Platon, de pild\, spune, `n dialogul Legile, c\ acestea trebuie s\ specifice „lucrurile care s`nt rele [i d\un\toare [i pe acelea care s`nt bune [i nobile“. 2 Raportul Comisiei cu privire la infrac]iunile legate de homosexualitate [i prostitu]ie, condus\ de Sir John Wolfenden: Report of the Committee on Homosexual Offences and Prostitution (Cmnd 247, London, HMSO, 1957). 3 Raportul Wolfenden, cit. `n J.W. Harris, Legal Philosophies, p. 133. 4 „Whatever is contra bonos mores et decorum, the principles of our laws prohibit and the King’s Court as the general censor and guardian of the public manners, is bound to restrain and punnish“ (Lord Mansfield, in Jones v. Randall, 1774, cit. de Hart la p. 7). 5 „Lord Mansfield [...] was asserting, as I now assert, that there is in that Court a residual power, where no statute has yet intervened to supersede the common law, to superintend those offences which are prejudicial to the public welfare“ (Lord Simonds, cit. `n Hart, p. 9).

noiembrie 2009


6

TIMPUL

Recitiri

O carte hieroglific\ DORIS MIRONESCU De[i mult mai „roman“ dec`t ~nt`mpl\ri `n irealitatea imediat\, a doua scriere a lui M. Blecher, Inimi cicatrizate (1937), este o carte deconcertant\, ce prezint\ dificult\]i de interpretare [i `n]elegere. Structura sa narativ\ pare una relativ [ubred\; personaje numeroase `[i disput\ locul central `ntr-o intrig\ ce nu reu[e[te s\ le `nglobeze pe toate; unele episoade par s\ paraziteze o serie epic\ ce le ignor\; `n cele din urm\, discrepan]ele vocii narative, care trece `n mod imprevizibil de la perspectiva avec la cea par derrière [i `napoi, contribuie mult la impresia de nea[ezare a `ntregului. E[ecul nu se datoreaz\, totu[i, influen]ei zdrobitoare a lui Thomas Mann, cum s-a sugerat, ci unor defecte naratologice pe care autorul nu a [tiut s\ le remedieze.

Emanuel [i emblemele Romanul scris de Blecher nu este unul de tip realist tradi]ional. Episoadele narate au un rost esen]ial pentru conturarea ansamblului, dar ele nu ader\ `n mod organic la o intrig\ unic\ [i bine definit\. Astfel, Inimi cicatrizate nu poate fi pur [i simplu istoria `mboln\virii [i apoi a vindec\rii t`n\rului Emanuel, evenimente care, de[i pitore[ti, nu prezint\ dec`t un interes minor, anecdotic. Esen]ial\ `n acest roman este valoarea simbolic\ ata[at\ evenimentelor, datorit\ c\reia `nt`mplarea, cu valen]e de reportaj gazet\resc, a `mboln\virii [i apoi a vindec\rii unui t`n\r student rom=n `n Fran]a se transform\ `ntr-o poveste exemplar\, cu fundal mitic. Atmosfera francez\ era una curent `nt`lnit\ `n romanul rom=nesc al anilor ’30, c`nd multe scrieri adopt\ peisaje, onomastic\ [i atmosfer\ franceze, de la existen]ialistele Fragmente dintr-un carnet g\sit de Mihail Sebastian, la trivialul Femeia s`ngelui meu de Mihail Celarianu. Se pare c\ Geo Bogza `l avertizase pe Blecher cu privire la pericolele cosmopolitismului mimetic, pentru c\ romancierul caut\ s\-l lini[teasc\ `ntr-o epistol\ pe prietenul s\u cu privire la adev\ratele sale inten]ii: „am scris totul `n a[a fel ca atmosfera s\ nu fie specific fran]uzeasc\. Este un document de valoare uman\, valabil oriunde. P`n\ [i `n c\utarea numelui personagiilor am avut grij\ ca s\ fie nume bine alese cu rezonan]\ general\“. Unul dintre numele cele mai rezonante este chiar Emanuel („cel binecuv`ntat de Domnul“, `n ebraic\). Autorul caut\ s\-[i fac\ personajele s\ ac]ioneze `ntrun cadru „general“, cu alte cuvinte s\ le aduc\ la un nivel de simbolism `nalt, `ntruchip`nd `ns\[i condi]ia uman\ `ntr-una dintre manifest\rile ei esen]iale. Inimi cicatrizate ar fi, atunci, un roman al bolii ca mod de cunoa[tere a vie]ii „din afara ei“. Personajul, desemnat prin nume ca av`nd o dimensiune simbolic\, este silit s\ petreac\ un an expiator `n „infernul“ bolnavilor de tuberculoz\ osoas\, l\s`ndu-se `ngropat `n ghips `n sanatoriul din Berck. „Aventurile“ sale vor avea un rol ini]iatic, fiecare gest [i vorb\ trebuind `n]elese `ntr-un ansamblu pe care `l putem numi hieroglific. Interpretarea amorului cu Solange func]ioneaz\ `n cadrul acestui ansamblu, reprezent`nd una dintre etapele cele mai importante ale evolu]iei de ordin „ini]iatic“ a personajului. Celelalte figuri din ro-

noiembrie 2009

man par s\ aib\ un rol de edificare simbolic\ a tramei, func]ion`nd ca embleme ale unei problematici sau ale unei `ncerc\ri de salvare existen]ial\, astfel `nc`t, cunosc`ndu-i pe Ernest, Tonio, Isa, Zed [i Quitonce, Emanuel tr\ie[te [i drama acestora, prin delega]ie. Un argument `n acest sens poate fi evidenta imobilitate a personajelor din sanatoriu. Ace[tia nu evolueaz\ deloc `n spa]iul mic care le este acordat, ap\r`nd `n doar dou\ sau trei scene cu rol exemplificator, suficiente pentru a-i l\sa s\-[i spun\ povestea [i s\-[i expun\ filosofia proprie. Quitonce este redus la nostalgia virilit\]ii sale pierdute [i la moartea `n hohote de r`s, Isa – la refugiul livresc [i la febra mistic\ [i deriva moral\ din preajma mor]ii. Fiecare dintre personaje ofer\ un set de replici extrase din experien]a lui de bolnav, `ns\ aceste replici nu `l individualizeaz\ deloc ca personaj: frazele lui Ernest despre vraja otr\vitoare care `i ]ine captivi pe bolnavi la Berck pot fi atribuite oric`nd Isei, iar cele despre sensibilitatea „cicatrizat\“ a bolnavilor veterani pot fi trecute de la Isa la Quitonce f\r\ nici o pierdere. Caracterul hieroglific al personajelor le `mpiedic\ s\-[i contureze un trecut care s\ genereze o personalitate moral\ inconfundabil\. Trecutul fiec\ruia nu aduce nimic nou `n ecua]ia bolii, unde cu to]ii figureaz\ ca m\rimi fixe: faptul c\ Isa a c\l\torit `n Orientul ~ndep\rtat sau c\ Quitonce a vizitat toate sanatoriile Europei nu le adaug\, nici nu le scade nimic din im-

portan]a lor ca personaje. Toate s`nt reduse la o singur\ tr\s\tur\, aceasta fiind suferin]a, modulat\ `n chip spectaculos, unic, datorit\ c\ruia ele cap\t\ un profil, totu[i, inconfundabil: Quitonce este paia]a uman\ de care moartea `[i bate joc p`n\ la sf`r[it; Isa `[i pierde piciorul, ignor`nd voluntar, p`n\ `n ultima clip\, gravitatea bolii, gra]ie subterfugiilor artei sau ale unui magician [arlatan; Ernest este omul-ma[in\, „minotaurul modern“ care nu se poate integra `n Parisul oamenilor s\n\to[i. Bolnavii reprezint\, astfel, un model de comportare `n boal\, un tip de asumare sau refuz al acesteia, un exemplu de existen]\ pe care boala o oblig\ s\ se pun\ pe sine `n chestiune [i astfel s\ ating\ niveluri noi de con[tiin]\ a sinelui [i de dram\ a lucidit\]ii. S\ mai ad\ug\m c\, datorit\ prezen]ei lor secven]iale `n text, personajele secundare apar ca ni[te jaloane pe drumul c\tre vindecare [i edificare interioar\ al lui Emanuel, motiv pentru care `[i pierd caracterul de eroi romane[ti. Mai exact, ele se transform\ `n ceea ce Henry James a numit „ficelles“, func]ia lor exemplificatoare `mpiedic`ndu-le s\ se desf\[oare epic. Ele s`nt ni[te apari]ii „providen]iale“ care saboteaz\ comandamentul verosimilit\]ii `n romanul realist, fiind `n acela[i timp perfect integrate ordinii „hermetice“ a Inimilor cicatrizate. Personajele-idee mineaz\ inevitabil statutul canonic al romanului blecherian, greu de situat `n seria romanului realist, asimilabil numai genu-

Vestitor - r\[in\ [i fibr\ de sticl\, patinat 90x50x35cm

lui „conte philosophique“ – privit `ns\ suficient de larg ca s\-l acomodeze at`t pe Candide, c`t [i Prostia omeneasc\. ~ntr-adev\r, drama lui Emanuel este inconsistent\ [i incomplet\ dac\ se face abstrac]ie de pove[tile paralele ale celorlal]i bolnavi. Ace[tia ac]ioneaz\ ca mentori pe drumul ini]ierii `n boal\, reprezent`nd tot at`tea moduri de a tr\i suferin]a, inaccesibile `n mod verosimil unui singur personaj. Astfel, Roger Torn [i Cora `nchipuie dragostea frustrat\ de materializare, tortura c\rnii cenzurate, ca [i fatalitatea suferin]ei din dragoste, c\ci h`rjonelile `mpiedicate de ghips ale celor doi duc la noi fistule [i la complica]ii medicale. Tonio [i Mme Wandeska figureaz\ drept o variant\ ap\sat\ de gelozie a cuplului Emanuel-Solange, cu cazuistic\ moral\ suplimentar\ [i aspira]ii spre mortificare. Quitonce reprezint\, fire[te, `nt`lnirea cu degradarea fizic\ p`n\ la alienarea de sine `nsu[i, o parodie de om `n via]\ ca [i `n moarte, a c\rui demnitate este crunt umilit\ de boal\ p`n\ la b\nuiala unei crunte ironii a divinit\]ii. Isa este alter-ego-ul cult [i artist al lui Emanuel, care `[i deghizeaz\ boala `ntr-o form\ de stranie elec]iune, recurg`nd totu[i, `n preziua exitus-ului, la procedee josnice de prelungire a propriei vie]i, tr\d`nd imposibilitatea reful\rii eficiente prin art\. Katty, irlandeza ro[covan\ `nc\rcat\ erotic din capitolul al optsprezecelea, de[i introdus\ `n scen\ `nc\ de la `nceputul romanului ca `nso]itoare a lui Solange, nu-[i g\se[te rostul `n carte dec`t atunci c`nd, cu corpul eliberat de povara ghipsului, Emanuel simte nevoia unei dezl\n]uiri panice, rezolvat\ erotic, pe iarb\, `n compania irlandezei. ~n cele din urm\, Ernest, ini]ial o c\l\uz\ a lui Emanuel `n infernul de la Berck, t\lm\citorul semnelor [i istoriilor fiec\ruia [i cel care d\ glas unor obsesii generalizate ale bolnavilor („otrava subtil\“ a ora[ului-sanatoriu, de exemplu, sau tenta]ia cobor`rii `n subuman), devine `n cele din urm\, `n spa]iul `nchis al romanului, o ipostaz\ viitoare a unui Emanuel vindecat, dar imposibil de integrat lumii celor s\n\to[i, incon[tien]i de u[urin]a cu care se poate pierde sim]ul intim al particip\rii la realitate. Nu doar pensionarii sanatoriilor din Berck au statut „hieroglific“ `n roman. Unele prezen]e secundare s`nt `nso]ite simbolic de un obiect func]ion`nd ca un rezumat al propriei identit\]i: de exemplu micu]a burghez\ Colette, cu plicurile ei de ceai. Altele apar desemnate prin tr\s\turi frapante, stranii, mai pu]in umane [i mai mult animaliere, trimi]`nd `n mod oblic la o identitate secret\, totemic\: doctorul radiolog din primul capitol „`[i freca nervos m`inile ca pentru a `ndep\rta resturile de ]\r`n\ ce-i r\m\seser\ prinse de degete c`nd `[i s\pase b`rlogul. Avea ochii mici de c`rti]\, tumefia]i, sticlind auriu `n lumina slab\“. La fel, Celina, `nso]itoarea Isei, trimite la o insect\ bl`nd\ [i binevoitoare: „~ngrijitoarea purta `ntr-adev\r o mic\ pelerin\ cafenie lustruit\ ca elitrele unei insecte. }inea m`inile pe burt\ [i le mi[ca mereu sp\l`ndu-le una pe alta ca o musc\“. Asocierea personajelor umane cu animale „totemice“ devin aproape un manierism. Dup\ doctorul-[oarece din ~nt`mpl\ri `n irealitatea imediat\, a c\rui identitate secret\ avea at`t o semnifica]ie fantastic\, c`t [i una ironic\, semnal`nd un implicit comentariu metatextual, Blecher mai inventase un brutar-[oarece `n schi]a din martie 1936, Ioni]\ Cubi]\, publicat\ postum. Dac\ nuan]a fantastic\ este aceea[i, `ncep`nd cu Ioni]\ Cubi]\ sensul acestor apari]ii alegorice migreaz\ `ncet spre un anume tezism al interpret\rii. Destinul brutarului din schi]a postum\ (dup\ moarte, acesta devenea `ntunecat la fa]\, carbonizat parc\, asemenea [oarecilor pe care se delecta s\-i incendieze `n fa]a copiilor din fa]a pr\v\liei sale) are un inevitabil www.timpul.ro


Recitiri

TIMPUL

sens moralizant, ca `n nuvelele lui Delavrancea, reu[ind totu[i desprinderea prin sugestia comunic\rii paranormale a regnurilor biologice. Este posibil ca identificarea predominant\ a ne-bolnavilor cu animale sau cu obiecte ne`nsufle]ite (doctorul Ceriez, un uria[ bl`nd cu coama leonin\; vraciul [arlatan, coco[at, `nconjurat de materii putride [i purt`nd pe g`t o plo[ni]\; directorul sanatoriului, comparat cu un mops de por]elan `mbr\cat `n frac) s\ semnaleze lipsa de acces a acestora, chiar medici speciali[ti fiind, la starea alert\ de con[tiin]\ a realului impus\ pacien]ilor de c\tre boal\, ca de o vr\jitoare rea. ~n orice caz, datorit\ acestor analogii, romanul `[i men]ine un aer hermetic, toate personajele p\r`nd a participa la nara]iune `n calitate de jaloane simbolice ale destinului protagonistului Emanuel.

Simbolismul locurilor {i peisajele din jurul Berck-ului, `n special oceanul, „filmate“ insistent, `n repetate r`nduri [i `n contexte diferite, au o asem\n\toare func]ie simbolic\. Nu decorativul, cu estetica sa primitiv\, guverneaz\ aceste preocup\ri descriptive1. Cadrul natural ritmeaz\, prin `nf\]i[\rile sale contrariant-fastuoase sau ap\s\toare, destinul lui Emanuel [i al tuturor celor din ora[ul-sanatoriu. Contempl`nd oceanul, personajul `[i regleaz\ starea de spirit, transform`nd astfel vastul element `ntr-o cutie de rezonan]\ a st\rilor intime. Astfel, dup\ ajungerea la sanatoriu, el tr\ie[te o scurt\ reverie a vindec\rii `n stabilimentul alb [i t\cut, `n fa]a imensit\]ii luminoase a oceanului: „st\tur\ m`n\ `n m`n\ privind imensa luminozitate a oceanului. Venea dinspre orizont o str\lucire l\ptoas\ ce acoperea `n dep\rtare conturul dunelor [i umbrele caselor, `nec`ndu-le `ntr-o orbitoare aureol\“. ~ns\ senza]ia de lini[te ampl\ serve[te drept un ingenios element de contrast pentru viziunea „atrocei categorii de via]\“ care i se va

7 in]\ proprie [i mijloace nea[teptate prin care [i-o poate pune `n aplicare. Realul este imprevizibil, d`nd na[tere la apari]ii [i dispari]ii spectaculoase. Alura magic\ (dar [i cea absurd\) a unora dintre fenomenele exterioare tulbur\ percep]ia realului. Emanuel are adesea mir\ri de felul acesta: „~n ce realitate mai existau dunele [i lumina cald\ a soarelui [i el Emanuel `n tr\sur\?“. Cu toat\ insisten]a lor, aceste formul\ri nu reu[esc s\ produc\ o inversare a ordinii realit\]ii comparabil\ cu aceea din crizele din ~nt`mpl\ri `n irealitatea imediat\. Nu avem de-a face nici o clip\ cu o lume b\nuit\ de alter\ri fantastice, ci doar cu un [ir de experien]e ce verific\ marginile implacabile ale materialit\]ii vie]ii. Atunci c`nd materialitatea bolii (ghipsul, pozi]ia orizontal\, imobilitatea) devine exasperant\, ea determin\ refugierea con[tiin]ei `n absurd: „Emanuel asistase la toat\ scena cu impresia vie c\ nimic nu se petrece `n realitate. De c`teva minute, exact de la cearta dintre Tonio [i Valentin, `n jurul lui toate lucrurile luaser\ un aspect ne`n]eles [i artificial“. Dar [i neverosimilele coinciden]e [i `nt`mpl\rile norocoase, precum g\sirea refugiului de la vila Elseneur, produc reac]ii de ne`ncredere `n coeren]a realit\]ii: „{tiu eu ce-i adev\rat [i ce nu `n toat\ chestia asta?“. ~n orice caz, toate aceste expresii de uimire nu ajung s\ afecteze reprezentarea universului romanesc al Inimilor cicatrizate, ele func]ion`nd doar `n interiorul con[tiin]ei lui Emanuel [i fiind relevate din punctul de vedere al lectorului ca puncte de marcaj ale evolu]iei sale interioare. „Romanul“ r\m`ne unul al personajului, iar nu al (i)realit\]ii, a[a cum fusese `n cartea din 1936.

prezenta imediat bolnavului `n toat\ diversitatea `n sala de mese. Asum`ndu-[i condi]ia de suferind, Emanuel o va alegoriza, de ast\ dat\ `n acord cu aspectul general al naturii [i al climei de toamn\, `n formele spectaculare ale dragostei sale din dune cu Solange. ~ntr-un cadru dezolant, l`ng\ oceanul care „sp\la valuri searbede cu spume galbene, le[ioase“, aman]ii „se `mbr\]i[au f\r\ entuziasm“ [i `[i `mpodobeau tr\sura cu buruieni telurice, cu miros de cadavru. Este, poate, o `ncercare de `mbl`nzire a for]elor naturii prin preluarea unui mod magic de a g`ndi lumea, asem\n\tor celui al eroului-copil din ~nt`mpl\ri. Toamna d\ ocazia unei `mp\c\ri cu elementele, prin convertirea la o sensibilitate decadent\. „Cu sufletul ostenit de frumuse]e“, Emanuel [i Solange contempl\ valurile oceanului, antropomorfizat ca `n C`nturile lui Maldoror, dar `ntr-o manier\ mai pu]in imnic\, ca pe o emblem\ a existen]ei torturate din ora[ul-sanatoriu. Marea `ntruchipeaz\ un „]esut jupuit“ `nainte de a se cicatriza, a[a cum proasp\tul bolnav Emanuel nu a atins `nc\ nivelul de apatie declarat de veterani precum Quitonce sau Isa: „asfin]itul ap\rea `nj infinite nuan]e de s`ngeros cataclism [...] S-ar fi zis c\ `n locul acela p\m`ntul ar fi fost jupuit, pentru a l\sa s\ se vad\ circula]ia lui intim\, arterele arz\toare [i teribile, prin care se scurgea `n el aur [i purpur\ incendiat\“. Aventura spiritului lui Emanuel se desf\[oar\ `ntre ace[ti doi poli: cel al naturii discordante, indiferente fa]\ de p\timirile eului (oceanul superb care acompaniaz\ sardonic fr\m`nt\rile gelosului Tonio; ]\rmul de platin\ pe care marinarii trudesc cu folos `n timp ce Quitonce `ncepe s\ moar\ pe masa de opera]ie), [i cel al naturii rezonante, care umile[te p`n\ la cap\t trupul chinuit (Quitonce este `nmorm`ntat `n mocirl\, pe moin\, sub un cer negru de c\rbune) sau, dimpotriv\, exalt\ trupul reg\sit, contur`ndu-[i astfel `ntr-o manier\ conving\toare func]ia „hieroglific\“. ~n sa-

lonul vilei Elseneur, unde eroul are impresia c\ „`[i schimb\ identitatea“, el este vegheat de „gelatinoasa aureol\“ a valurilor, fascinat de „imense pete de lumin\ [care] se topeau `n aer l\s`nd `n urma lor un contur verde [i imaterial“. ~ntre senza]ia identit\]ii schimbate [i percep]ia aureolat\ a lumii naturale exist\ o leg\tur\ ce nu mai trebuie subliniat\. De asemenea, recuperarea propriului corp de sub ghips se face `ntr-o diminea]\ superb\, iar evenimentul fericit atrage dup\ sine [i materializarea unui cadru adecvat pentru celebrarea senzualit\]ii redescoperite: voluptoasa Katty `l va conduce pe Emanuel `ntr-un loc secret, „o odaie `nalt\ de umbre. Era un adev\rat salon de verdea]\ cu un covor de iarb\ m\runt\ pe jos [i pere]ii de s\lcii fo[nitoare“. ~n cele din urm\, una dintre imaginile puternice ale c\r]ii, menit\ `n varianta manuscris\ Berck s\ `nchid\ romanul, este cea a meduzei g\site pe plaj\ de Emanuel [i care `i veste[te lucruri triste: „Era o meduz\ moart\, o enorm\ bucat\ de carne gelatinoas\ [i transparent\ cu miros acru de pe[te [i iod. Solange tres\ri `nfiorat\. Emanuel lu\ animalul `n m`n\ [i greutatea lui lipicioas\ adera straniu de piele. [...] ~l impresionase extrem de puternic cadavrul acela oceanic, ca un fel de presim]ire real\, materializat\ `ntr-o mas\ de carne umed\ [i rece“. Meduza este un semnal eficient; `n scurt timp, Isa, aflat\ `n suferin]\, moare, retez`nd astfel una dintre ultimele leg\turi cu Berck-ul ale lui Emanuel. Ca de obicei, [i moartea acestui personaj este tr\it `n con[tiin]\ de Emanuel ca un eveniment personal. Cu toate c\ `ns\n\to[irea pare s\ se apropie, eroul trece printr-un cataclism interior. ~n vis se desparte [i de Zed, ultimul prieten r\mas `n via]\ (Solange fusese deja anulat\, simbolic, `n noaptea furtunoas\ de la vila Elseneur). Ca atare, meduza semnaleaz\ un e[ec existen]ial pentru Emanuel, `n ciuda progrozei sale medicale favorabile. O atare coresponden]\ `ntre eu [i lume duce la concluzii animiste. Natura posed\ o vo-

1 Acest bizar punct de vedere este sus]inut de Gheorghe Glodeanu: „Asemenea lui Alecsandri `n pastelurile sale, M. Blecher surprinde Berck-ul [i `mprejurimile sale `n circuitul etern al anotimpurilor“. Max Blecher [i noua estetic\ a romanului rom=nesc interbelic, ed. cit., p. 74.

tice, preocupat de coeficientul de func]ionalitate a unui iaht `ntr-o competi]ie – sensul este dominant `n franceza contemporan\ care a `mprumutat [i ea (ca toate limbile romanice) cuv`ntul din englez\ (cf. TLFi, pe http://atilf. atilf.fr/tlf.htm ). {i ultimul grupaj semic, `ns\ ast\zi cel dint`i: gradul de popularitate a unui element al mass-mediei (post televizual, radiofonic, o anume emisiune etc.), sens sinonim a[adar cu impact, audien]\. Cea mai frecvent\ [i r\sp`ndit\ sintagm\ care cuprinde rom=ne[te cuv`ntul nostru este a face rating. Sub ce form\ exista (cu oarece aproxima]ie semantic\) `n limba noastr\ ratingul „evaluare“ sau „impact“ `n lumea mai veche sau foarte veche a rom=nimii? Se foloseau, pe atunci, pentru `nregistrarea a ceea ce am putea numi rating unele vorbe uitate azi, re`nviate adesea [i `n registrul evocator al limbajelor artistice: `nsemnare, nota]ie, notifica]ie, pre]uire, m\surare, pre]uial\, pre]\luire, socotin]\, socoat\, scump\tate, s\m\luire (cf. DA, DLR s.v.). Domnitorii rom=ni [i ]\rile lor `[i aveau cu certitudine factorul lor de impact `n lumea sud-est european\. Aprecierea era f\cut\ de Poarta Otoman\ sau de celelalte for]e politice centrale ale lumii de atunci. Aprecierea depindea, vremuri revolute!, [i de pungile de galbeni. Acestea puteau fi `nlocuite de negocieri ale unor aliana]e profitabile. Rar, c`nd rom=nul `[i ie[ea din fire, punea m`na pe sabie [i trecea la nuan]area indicelui de impact, `[i f\cea singur rating. Ceea ce `ncerc s\ marchez este faptul c\, `n semantica grupului de cuvinte evocatoare `n[iruite mai sus, se poate identifica cum apre-

cierea [i evalu\rile erau f\cute, `n vechime, `n func]ie de o memorie colectiv\ activ\ `n diacronia ei. Timpul istoric se r\sfr`nge `n structura lexical\ diacronic\ a acestor cuvinte. Prin compara]ie cu pre]uiala sau socotin]a, ratingul de ast\zi este complet lipsit de `n]elepciune. Sfideaz\ memoria social\. Poate [i pentru c\ acum memoria social\ este pe cale de dispari]ie. Grav se relev\ faptul c\ dispare memoria de profunzime, cea a istoriei. Dar nu numai aceasta. Dispare chiar memoria de suprafa]\, memoria imediat\, aceea care re]ine faptul petrecut acum c`teva clipite. Amintirea lucrurilor exprimate haotic alat\ieri [i aiurea f\cute ieri. Ochii care nu se v\d se uit\, spune rom=nul. ~ns\ `n ultima vreme uitarea ochilor se face instant, cu ei de fa]\. Pu[i deasupra unor guri care vorbesc contradictoriu, ochii nu mai `nseamn\ nimic. Uit ochii lui X-escu de azi, suprapun`ndu-i cu cei ai aceluia[i v\zu]i `n corela]ie cu vorbele de ieri. „Domnule X-escu, dumneavoastr\ a]i spus la ultima emisiune c\...“ face efortul de a conduce logic conversa]ia un reporter. „Nu, eu n-am spus a[a ceva“ vine r\spunsul [i se evoc\, nu rareori, `n mod nedocumentat, tenten]ios ori injurios, o confuzie. Dar de cele mai multe ori nu se produce o confuzie, pentru c\ ceea ce se nume[te pe rom=ne[te confuzie (cf. MDA I s.v.) presupune suprapunerea a dou\ elemente oarecum delimitate. ~ns\ cum po]i confunda varza cu varza [i capra cu capra? Astfel `nc`t s-ar putea spune c\ acest cuv`nt – care face titlul r`ndurilor de fa]\ – a intrat `n rela]ie de antonimie cu memorie. Cine invoc\ `n focul luptei persuasive memoria, amintirea

(bun\, rea, nostalgic\, vindicativ\, duioas\) pierde puncte substan]iale de rating. Nu mai intereseaz\ ce a f\cut sau ce a vrut un om mediatizat s\ fac\, nici ceea ce a spus respectiva persoan\ nu se mai distinge bine de ceea ce spune. Totul este ca spusa s\ reu[easc\ s\ provoace stupoare, uluial\, [oc, rictus facial, infarct cerebral telespectatorului/ radioascult\torului, `n]epenindu-l cu degetul pe butonul telecomenzii sau al radioului. De exemplu, s\ presupunem c\ eu `]i vorbesc despre frumuse]ea unor cuvinte rom=ne[ti, despre dreptul lor de a fi r\sp`ndite um\r la um\r al\turi de celelalte cuvinte ale tuturor limbilor romanice; iar tu, interlocutor vedetard sau, mai rar – dar totu[i – ziarist determinat de impactul necesar al reportajului/ show-lui t\u, din nevoia de adrenalin\ rev\rsat\ brambura peste hormonii unor existen]e derutate semantic, de dragul ratingului, `mi pui `n seam\ nespusele [i-mi r\st\lm\ce[ti aiuritor afirma]iile. Nu-]i pas\ de obrazul t\u r\sfr`nt gros `n memoria mea, nu-]i pas\ de mine, de el, de noi, de rom=nime. Trebuie s\ faci rating, s\-]i sus]ii afacerea [i interesul deci, oricare ar fi acestea. Prin urmare numai punga ta de galbeni ai traiului zilnic `]i face via]a. Exist\ o limit\ biologic\ a st\rii de stupefac]ie. Dincolo de o sum\ de tres\riri, de oripil\ri [i de `ngre]o[\ri etice, de zv`cniri uluite, de fr`ngeri logice ale `n]elegerii, organismul omenesc amor]e[te [i nu mai simte. ...[i lehamitea se `ntroneaz\ ca trend al rom=nimii. Dar despre cea mai periculoas\ [i constant\ stare a rom=nimii, despre lehamitea noastr\ cea de toate zilele, voi vorbi alt\ dat\.

FIGURINE DE STIL

Rating CRISTINA FLORESCU Despre rating, dic]ionarele limbii rom=ne, atunci c`nd `nregistreaz\ acest cuv`nt, ne spun c\ este sinonim cu apreciere, evaluare, estimare – de multe ori atunci c`nd circul\ `n cadrul variantei stilistice originare caracteristice domeniului bancar. C`nd se implic\ `n suma de limbaje ale mass-mediei, ratingul se poate `ngem\na semantic mai ales cu audien]\ ori impact (ultimul cu sens figurat, nu ne corel\m aici cu accidentele rutiere, de exemplu). Lexemul men]ionat face parte din englezismele de ultim\ genera]ie, semi-adaptate limbii. Este u[or agresiv, cu tendin]e imperialiste, fie c\ e vorba de imperiul finan]elor, fie de acela al mass-mediei. The Oxford Compact English Dictionary [i http://dictionary.reference.com trimit la verbul originar to rate („a evalua, a estima etc.“) [i tot `n aceste lexicoane se disociaz\ trei direc]ii semantice ale vorbei engleze[ti. ~n primul r`nd, etimologic, se desf\[oar\ sensurile economice, respectiv evaluarea unei anumite situa]ii financiare – nu intru `n am\nunte care pot umple lexicologic multe pagini dintr-un volum de specialitate privind limbajul financiar. Urmeaz\ sensul specific sporturilor nauwww.timpul.ro

noiembrie 2009


8

TIMPUL

Cronici din tranzi]ie

Rebarbor [i alte piese (I) ANDREEA GRINEA Volumul de debut al lui Alexandru Monciu-Sudinski (Rebarbor, 1971) reune[te dou\zeci [i una de proze, grupate de c\tre autor `n dou\ sec]iuni f\r\ titlu (primul cuprinz`nd [aptesprezece povestiri, iar al doilea patru), aparent f\r\ a fi avut `n vedere un criteriu explicit. Cu toate acestea, ordinea a[ez\rii nara]iunilor `n volum este una calculat\, altern`nd buc\]ile narative `n registrul realist (socialist) cu piese textualizante, parabole sau proze `n linia unui experimentalism existen]ialist. Titlurile alese pentru a reprezenta textele din corpusului volumului s`nt scurte, percutante [i – p\str`nd linia semantic\ deschis\ de cuv`ntul-cheie a[ezat pe copert\ – inten]ionat obscurizate: Vraf de bobine, Casa cu aristoane, Terasamentul, Telex etc. Chiar dac\ ansamblul cu titlul Rebarbor nu reprezint\ un roman modular, piesele compun totu[i un puzzle coerent, `n ciuda disonan]elor inten]ionate `ntre registrul realist, cel textualist [i acela marcat simbolic. ~n virtutea acestor deosebiri, pot fi conturate patru cicluri distincte, care polarizeaz\ nara]iunile din volum. Ciclul Pedagogului, ciclul lui Cezar, ciclul experimentalist [i cel parabolic reprezint\ categoriile pe care le propunem pentru discu]ia pe marginea textelor din Rebarbor.

„...eu, c`nd m\ uit la om, m\ g`ndesc cam a[a: m\i, ce lopat\ `n cap i-ar trebui \stuia“ Primul ciclu reune[te nara]iunile care au fost cel mai des analizate de c\tre critic\; schi]ele de aici – e drept, unele dintre buc\]ile memorabile ale volumului, prin concentrarea epic\ [i pregnan]a realismului brutal – au furnizat cele mai multe dintre observa]iile asupra literaturii lui Monciu-Sudinski. Aceast\ prim\ serie narativ\ poate fi subintitulat\ „a Pedagogului“, datorit\ personajului omonim care migreaz\ dintr-o schi]\ `n alta. „Ciclul Pedagogului“ `nsumeaz\ [ase titluri, a[ezate unele dup\ altele `n volum: Pas de vals, Vals, Disciplina, Mela, Frig, Terasamentul. Except`nd mica bijuterie parabolic\ Guliver, textele din aceast\ sec]iune s`nt printre cele mai crude, apel`nd, `n aceea[i m\sur\, la grotesc, umor negru [i, `n subsidiar, la parodia moravurilor realit\]ii socialiste, dar [i a toposurilor de sorginte „umanist\“. Prozele acestea prezint\ `nt`mpl\ri `n aparen]\ banale din via]a nomad\ a Pedagogului – personaj cu idealuri de reeducare `nalte, care trimit la realit\]i extraliterare – [i a altor reprezentan]i ai unei umanit\]i periferice: elevul de internat Ursescu, felceri]a Jeni, fata de via]\ Mela, zugravii Munteanu, Fane Omul, Bulbonea. De[i aceste proze s`nt printre cele mai narative din volum, desf\[urarea epic\ este minim\. Pas de vals red\ conversa]ia dintre elevul ho] Ursescu [i pedagogul s\u; Vals focalizeaz\ perspectiva narativ\ pe elegan]a de dans a b\t\ii `n sine; Disciplina relateaz\ o c\l\torie cu trenul spre spitalul de la centru, unde Ursescu trebuie s\ fie „operat de buboaie“. ~n Frig, Munteanu, un anti-umanist instinctiv, dar nu mai pu]in convins, o snope[te `n b\taie pe „scumpa mic\“, so]ie legitim\, care vine de departe s\-i poarte de grij\. Proza `mplete[te cruzimea [i duio[ia, ca `n paginile crude ale lui Harms, pentru a eviden]ia absurdul rela]iilor interumane: „Ai venit, murmur\ `nduio[at Munteanu [i, zv`cnind cu dib\cie

noiembrie 2009

din um\r, o izbi cu pumnul `n din]i. Ai venit, se mir\ el, lovind cu genunchiul, iar femeia icni `nc\ o dat\, aplec`ndu-se peste p`ntecele lovit. Apoi de pe coridor se mai auzir\ ni[te bufnituri [i mereu vocea mirat\ a lui Munteanu: scump\ mic\, va’ zic-ai venit!“. Terasamentul duce cruzimea spre apogeul gratuit\]ii, pentru a chema sensurile parabolei. Trei in[i be]i organizeaz\ o excursie de pl\cere `n care dau foc c`inelui Beroe, pentru a-l privi cum arde. Animalul e umanizat de toate indiciile textului – `n special, confuzia onomastic\ dintre Beroe [i personaje ca Bulbonea ori Fane, dar [i contexte emo]ionant-duioase precum „Beroe era singurul care nu era beat“; „Singurul care n-avea emo]ii era Beroe. Sim]ea ca ia parte la un fel de joc [i, chiar dac\ nu-l `n]elegea, era cu sufletul al\turi de noi“. „Semnalul lansat infinitului“ pe aceast\ cale reprezint\ nu doar un fapt atroce privit prin lentila anodinului, ba chiar a firescului, ci [i un exerci]iu de anesteziere a compasiunii fa]\ de semeni sau de sine. Nu `nt`mpl\tor personajul botezat (Fane) Omu particip\ f\r\ chef la `ntreaga opera]iune, exprim`ndu-[i rezervele: „– Da, mi-e mil\! E bine? Uite-a[a!“. Replica t\ioas\ a lui Munteanu, personajul-brut\ din textele lui MonciuSudinski, e o pledoarie pentru dezumanizare ca unic\ solu]ie de rezisten]\: „– }i-e mil\? }i s-a f\cut mil\? am strigat./ – Cui `i este mil\ i-un imbecil! Imbecilule! De noi i-a fost mil\ cuiva?/ – Nu i-a fost, strig\ Munteanu. Toarn\, Pedagogule, toarn\, ’mnezeii lui de infinit!“. Finalul pluseaz\ `ns\ gratuitatea gestului, aneantiz`nd orice urm\ de regret pentru „crima“ comis\: „– P\cat, oft\ melancolic Munteanu. S\ fi fost noapte, era mult mai frumos“. Textele `[i camufleaz\ cu grij\ `nc\rc\tura simbolic\ `n curgerea tensionat\ a nara]iunii, ca [i cum „ochiul-camer\ de luat de vederi“ al naratorului `nregistreaz\ cu `ncetinitorul situa]iile de via]\ prezentate, insist`nd pe am\nunte care cap\t\ greutate ulterior. Pas de vals, de pild\, debuteaz\ in medias res, cu o conversa]ie care aminte[te de prozele pedagogice gen Recrea]ia mare, cu pionieri prin[i asupra unei gre[eli. Perspectiva este cea a firavului elev Ursescu, chestionat cu o bl`nde]e moralizatoare („– De ce ai f\cut asta? [...] De ce, b\ie]a[...? Cum te cheam\?“) de c\tre „tovar\[ul pedagog“. Tensiunea se infiltreaz\ treptat `n aerul familiar al textului („nasturii cenu[ii ai privirii sale lic\rir\ stins c\tre mine“, „numele meu r\sun\ g\unos `n penumbra muceg\it\ a coridorului“, „izbea sec [i precis, f\r\ patim\, dar cu o deosebit\ elegan]\“), explod`nd o dat\ cu replica lui Ursescu, care implor\, „cu timbrul sincer [i clar al dezn\dejdii“, s\ fie dat pe m`na „organelor“, pentru ca furtul de care se recunoa[te vinovat s\ fie dovedit „pe baza legilor [i-a probelor, iar nu cu b\taia“. Cursul textului se schimb\ aproape imprevizibil, `n[el`nd orizontul de a[teptare instau-

rat de incipit. De asemenea, alternarea focaliz\rii scenice de la un personaj la altul, atunci c`nd fiecare `[i roste[te replica, dar [i `nt`rzierea pe unele detalii de atmosfer\ exterioar\ („eram singuri, `n tot coridorul acela str`mt [i pustiu“; „p\rea foarte simplu [...] s\ m\ pierd dincolo, `n amurgul din spatele u[ii“) imprim\ textului austeritatea elegant\ a unei `nfrunt\ri „pe via]\ [i pe moarte“. Dup\ „fenta“ pe care Ursescu reu[e[te s\ i-o joace pedagogului, al c\rui pumn „trosni cu falangele de perete“, atmosfera se relaxeaz\ brusc [i inexplicabil. Registrul conversa]iei devine familiar, pedagogul, fost profesor de box, l\ud`nd `nveselit performan]ele involuntare ale elevului Paul. Circumspect ini]ial, Ursescu se entuziasmeaz\ [i cap\t\ `ncredere `n interlocutorul s\u. ~ntre cei doi se `nfirip\ o conversa]ie cald\, prieteneasc\: „Tu cam c`te kile ai? N-ai peste cincize[apte, nu? Coco[... pentru coco[ ai avea o alonj\... mde. Ia s\ te v\d `n gard\. St`nga mai sus, sus st`nga. Picioarele dep\rtate! Dreapta relaxat\... a[a... pu]in mai deschis\. Iar acum fii atent, zise pedagogul“ – detensionat\ at`t c`t trebuie pentru ca aliniatul final s\ spulbere cu o singur\ fraz\ intimitatea dintre cei doi, ca [i utopia comunic\rii interumane: „Greu ca un drug, pumnul lui m\ izbi peste gur\“. Pregnanta fraz\ de `nchidere va deveni `n Vals, cea de-a doua pies\ a ciclului, un captatio benevolentiae insolit, care fixeaz\ dintru `nceput registrul oximoronic al nara]iunii: brutalitatea poetizant\: „Greu ca un drug, pumnul lui m\ izbi peste gur\. O flac\r\ cald\ flutur\ `n fa]a ochilor mei, dar c-un nou pumn pedagogul stinse flac\ra. [...] Atelierele [colii vuir\ stins [i prelung; prin u[a deschis\ am z\rit cerul G.A.S.-ului 8, iar `n cer, tremur`nd, turnul negru de ap\“. Estetismul prozei lui Alexandru Monciu-Sudinski reiese, de aici, cu o deosebit\ pregnan]\. Inserturile poetice, concretizate `n figuri stilistice dintre cele mai preten]ioase (compara]ii [i metafore), departe de a avea o func]ie pur ornant\, intr\ `ntr-o coresponden]\ secret\ cu tonalitatea barbar\ a discursului. Rezult\ de aici o distinc]ie a frazei care, coroborat\ cu t\i[ul de bisturiu al acesteia, are un efect devastator asupra cititorului. Nu mai pu]in, o atare formul\ discursiv\ eman\ o ironie de o subtilitate care o face aproape invizibil\, ca `n replica sc\pat\ de bruta Munteanu `n Terasamentul, `n vreme ce eroii be]i ai nuvelei parcurg un „drum al Golgotei“ inversat, ce va culmina cu sacrificarea c`inelui Beroe: „–Avanti, dolorosa! strig\ Munteanu cu m`inile-n cer“. Deturnarea intertextului sau a influen]elor de factur\ livresc\, ca [i camuflarea `nc\rc\turii simbolice prin inventarea unor ample metafore cu timbru propriu s`nt, de asemenea, procedee la care estetul Monciu-Sudinski recurge frecvent. Unul dintre cele mai semnificative exemple `n acest sens e de g\sit `n povestirea Disciplina. Descrierea rebrenian\, pe linia „tiraniei detaliului semnificativ“ [i a

simbolismului l\sat la vedere, a unei cur]i sordide purificat\ de ninsoare, cote[te spre medita]ia pe marginea „fericirii“, cuprins\ `ntr-o metafor\ de o expresivitate aparte, contaminat\ de sordid: „Tot g`ndindu-m\, `mi veni `n minte ideea c\, dac\ ar da acum cineva drumul unui porc prin curte, porcul acela, ca s\ ajung\ unde are treab\, ar fi silit s\ sape un tunel pe sub z\pad\. Apoi mi-am `nchipuit ce grozav ar fi s\ te t`r`i prin tunelul \la, de-a bu[ilea, `n urma porcului [...]. Iar la suprafa]\, cine [i-ar putea `nchipui c\ acolo, `n mijlocul cur]ii, se plimb\ sub z\pad\ un porc [i `n urma porcului Pedagogul...“. Ion Manolescu, unul dintre pu]inii exege]i ai literaturii lui Monciu-Sudinski, afirm\ cu dreptate c\ Pedagogul este numai `n aparen]\ personajul emblem\ al unei lumi abrutizate [i dezumanizate, `n care legile morale s`nt `nc\lcate sistematic. Dimpotriv\, Pedagogul este un idealist, chiar dac\ unul din [coala sofi[tilor, care expune savant dialectica b\taie/ bl`nde]e: „Eu a[ vrea s\ fiu bl`nd cu voi, nu s\ v\ bat, [...]. Numai c\ voi nu vre]i s\ m\ crede]i, iar atunci eu am s\ v\ bat; ca s\ m\ crede]i. {i am s\ v\ bat, vorbi monoton pedagogul [...], am s\ v\ bat p`n\ am s\ v\ conving c\ trebuie s\ m\ l\sa]i s\ m\ port a[a cum vreau eu; adic\ plin de bl`nde]e...“. Ca [i deratizatorul cu pince-nez din proza Guliver, care r\stoarn\ prin dictonul s\u semantica termenilor „libertate [i ra]iune“, Pedagogul vrea s\ educe, idealul pentru care `[i irose[te `nv\]\tura prin internatele din pustiul B\r\ganului fiind disciplina, asumat\ ironic prin formula reeduc\rii prin munc\: „Aveam eu un g`nd cu ei: s\-i reeduc prin munc\. S\-i pun la treab\ p`n\ le ies ochii din cap, s\-i v\d rup]i, c\z`nd de oboseal\, s\ le z\resc `n ochi lic\rirea aceea duioas\ care apare de obicei `n clipa sf`r[elii [i a resemn\rii“. Literatura lui Alexandru Monciu-Sudinski nu are o func]ie etic\ explicit\, ci una intrinsec\, prin paralela pe care o face receptorul ei cu contextul politic care a generat-o. Ca [i `n lumea lui I.L. Caragiale, a[a cum a v\zut-o B. Elvin, nu exist\ o diferen]\ de statut `ntre „victim\“ [i „c\l\u“, ambii fiind deopotriv\ vinova]i [i nevinova]i. ~n acela[i sens vorbe[te [i Ion Manolescu de „complicitatea sado-masochist\“ `ntre agresor [i victim\, singura form\ de comunicare autentic\, posibil\ `ntr-o lume `n care indivizii nu pot fi uni]i dec`t prin suferin]\. Lui Ursescu, b\taia `i induce o stare de exaltare stranie, func]ion`nd, ca [i foamea, asemenea unui narcotizant: „~ntindeam g`tul spre el, c`t mai descoperit [i c`t mai `n voia pumnilor... m\ b\tea pedagogul meu [i eram fericit ca-ntr-un ceas de be]ie“, dar [i sentimentul fraternit\]ii fa]\ de agresorul s\u: „Am r\mas a[a, oglindindu-ne ochi `n ochi, f\r\ g`nduri rele sau ur\. «Ca doi boi la acela[i jug», m-am g`ndit, «dup-o zi de trud\»“. Povestirile „crude [i insolite“ din ciclul Pedagogului, ca [i celelalte texte din volum, ascund `n subsidiar o medita]ie sumbr\. Alexandru Monciu-Sudinski parodiaz\ cu subtilitate at`t filosofia umanitarist\, c`t [i mesajul generic al textelor antitotalitare, care `nfiereaz\ „explotarea omului de c\tre om“ sau dezumanizarea `n scop ideologic, anul`nd toate atributele „nobile“ ale fiin]ei umane. Dezumanizarea devine, astfel, o stare de gra]ie a fiin]ei: „Noi... dom’ pedagog... ce s\ v\ spun? Noi nu vrem s\ fim oameni...“. Sau, `n orice caz, un orizont care nu poate fi dep\[it: „Din punct de vedere just [...] eu, c`nd m\ uit la om, m\ g`ndesc cam a[a: m\i, ce lopat\ `n cap i-ar trebui \stuia“. Mai mult dec`t o atitudine de frond\, a[a cum o vedea Irina Petra[, dezumanizarea, cu ad`ncimile ei abisale, devine `ns\[i ra]iunea de a fi a lumii textuale create de Alexandru Monciu-Sudinski. Pe aceast\ linie, autorul poate fi apropiat de un prozator precum Radu Aldulescu, care mizeaz\ `n romanele sale pe aceea[i subminare a „umanului“ `n varianta sa nobil\. www.timpul.ro


Recitiri

9

TIMPUL

Vertijul conjecturilor VALERIU GHERGHEL

Teologii medievali [i principiul antropic Ioan Petru Culianu crede c\ principiul antropic poate primi trei variante. Conform celei dint`i, lumea a fost creat\ pentru om [i omul pentru lume (e varianta biblic\, acceptat\ [i de conciliul de la Nicaea). Conform celei de-a doua, lumea este precum omul [i omul precum lumea (e varianta g`nditorilor eleni: microcosmul repet\ macrocosmul). Cea de-a treia reprezint\ o combina]ie `ntre 1 [i 2 (e varianta sus]inut\ `n iudaismul platonizant [i `n cre[tinism): omul e precum universul [i a fost creat anume pentru acest univers. Ioan Scottus Eriugena (n\scut pe la 810 [i mort pe la 877, cam `n acela[i timp cu Carol cel Ple[uv, care nu este „actualul rege al Fran]ei“!) contest\ principiul antropic prin argumentul urm\tor: dac\ `l privim pe Dumnezeu `n calitate de Ra]iune de a fi a lumii, el este ne`ndoielnic Binele; dar numai dac\ `l privim astfel. Nici Hugo din Saint-Victor (1096-1141) nu a fost mai favorabil ipotezei cutez\toare a principiului antropic. Hugo argumenteaz\ astfel: Dumnezeu nu se `nscrie `ntr-o serie cauzal\, din care face parte [i omul. El e `n afara tuturor seriilor cauzale. Voin]ei sale nu-i precede nimic: nici m\car ideea Binelui. {i, de asemenea, ea, voin]a lui, nu e justificat\ printr-o finalitate anume. ~n consecin]\, voin]a divin\ nu e dreapt\, pentru c\ s-a actualizat `n ceva drept, ci ceea ce s-a realizat e drept, tocmai pentru c\ provine din voin]a lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu are o cauz\. Este ve[nic (cf. De Sacramentis: tratatul e o vast\ summa teologic\, prin care Hugo din Saint-Victor `l anun]\ pe Thoma de Aquino). Cei mai mul]i teologi medievali ([i cei mai subtili) au sesizat pericolul accept\rii necondi]ionate a principiului antropic, care leag\ determinismul (ordinea) naturii de ordinea divin\. Rela]ia lui Dumnezeu cu Binele [i ideea de a desp\r]i ordinea Binelui de libertatea absolut\ a lui Dumnezeu, `l vor preocupa [i pe Ioan Duns Scottus (12661308). ~n fond, aceasta e gre[ala lui Aristotel, crede Ioan Duns Scottus: dac\ primul motor e cauza lumii, el face parte din ordinea/ succesiunea pe care o inaugureaz\, ca un prim termen al acestei ordini. Din Primul deriv\ o serie de consecin]e necesare. Dar Primul nu e prezent `n consecin]ele ultime. {i nici nu poate interveni `n desf\[urarea logic-necesar\ a acestor consecin]e, printr-un act liber [i gratuit, asemenea Dumnezeului cre[tin. Pentru Duns Scottus, principiul divin nu se poate c`tu[i de pu]in `nscrie `n succesiunea mundan\, el fiind cu necesitate `n afara acestei ordini ([i `n afara istoriei). Doar printr-un act cu totul gratuit [i de ne`n]eles Dumnezeu intervine `n cursul lumii (prin Crearea ei [i prin ~ntrupare). Dar dac\ Dumnezeu creeaz\ lumea `ntr-un scop definit, care ar fi omul, el nu mai f\ptuie[te liber. Ioan Duns Scottus `n]elege limpede c\, `ntr-un anume sens, principiul antropic contest\ libertatea divin\. ~n treac\t fie spus: Aristotel nu spune niciodat\ despre Principiu (primul motor, primum movens) c\ este ra]iunea de a fi a lumii, `ntruc`t, `n cazul s\u, lumea exist\ din eternitate [i nu e creat\. Mai mult: principiul aristotelic se afl\ complet `n afara lumii [i nu se intereseaz\ de ea: nici m\car nu o cunoa[te… www.timpul.ro

Descartes: ochiul divin [i ochiul omului La cap\tul Evului Mediu, Descartes (`n Medita]iile despre filosofia prim\ [i, mai ales, `n a treia medita]ie) a sus]inut o idee asem\n\toare: finalitatea Crea]iei este una intelectiv\. Crea]ia culmineaz\ printr-o f\ptur\ capabil\ s\ identifice cognitiv adev\rul. Potrivit g`nditorului francez, un Dumnezeu care n-ar fi procedat astfel `nc`t intelectul uman s\ sesizeze, treptat, structura de profunzime a lumii ([i chiar, prin argumentul ontologic, existen]a [i pozi]ia unei fiin]e eminente `n cuprinsul acestei lumi: m\ refer la Dumnezeu `nsu[i) nu ar putea fi dec`t un spirit malign (malus spiritus, spune Descartes). Dar eviden]a `ns\[i ne spune c\ o astfel de fiin]\ `n[el\toare [i rea nu este dec`t o conjectur\ provizorie. Garantul suprem al veracit\]ii intelectului uman este, fire[te, `nsu[i Dumnezeu. Oricare alt\ posibilitate (prezen]a eficient\ a unui Dumnezeu viclean) este respins\ de c\tre Descartes cu vehemen]\. ~n alte cuvinte, omul `l cunoa[te pe Dumnezeu [i nu se `n[al\ asupra Lui ([i nici asupra lumii) tocmai pentru c\ Dumnezeu `l ajut\ s\ nu se `n[ele. Dac\ omul ar gre[i `n estim\rile sale, acest fapt s-ar petrece `n pofida lui Dumnezeu [i ar ]ine doar de pervertirea liberului s\u arbitru, de o `nclina]ie nefireasc\ spre r\u. Sau, poate, de intruziunea `n universul adev\rurilor eterne a unei fiin]e opuse Arhitectului divin, care ar avea drept scop de a-l r\t\ci pe om. Sub o influen]\ malefic\, omul ar lua drept adev\r ceea ce nu e dec`t n\scocire [i aparen]\. ~ns\ acest fapt abominabil nu este cu putin]\. {i nu este cu putin]\ tocmai pentru c\ reprezint\ un episod care lipse[te ne`ndoielnic din minu]ioasa crea]ie a lui Dumnezeu. Prin urmare, veracitatea este unul din atributele Creatorului. Iar puterea de a accede la adev\r, una dintre posibilit\]ile intelectului uman. P.S. Oare tot ceea ce vede ochiul lui Dumnezeu vede [i ochiul omului? Cu aceea[i acurate]e?

Din nou despre principiul antropic: Pico della Mirandola Principiul antropic presupune c\ `ntre Creator, lume [i om exist\ o precis\ corela]ie inten]ional\. Intelectul uman constituie `ncununarea crea]iei. Cel mai adesea, teologii din Evul Mediu resping principiul antropic. Cei din Rena[tere, `n schimb, `l accept\ drept postulat. Pico della Mirandola e unul dintre ei. De exemplu, `n Despre demnitatea omului, Pico `i ofer\ o formulare precis\. Omul e situat `n v`rful crea]iei [i e culmina]ia procesului demiurgic. Dar de ce creeaz\ Dumnezeu omul? Pentru ca o minte s\ admire des\v`r[irea edificiului mundan: „Dar dup\ terminarea lucr\rii, f\uritorul dorea s\ existe cineva care s\ cerceteze cu aten]ie `n]elesul unei at`t de mari `nf\ptuiri, s\-i `ndr\geasc\ frumuse]ea, s\-i admire m\re]ia. Din aceast\ cauz\, dup\ ce toate celelalte lucr\ri au fost duse la cap\t (dup\ cum dovedesc Moise [i Timaios) s-a g`ndit, `n sf`r[it, s\ creeze omul“ (Pico, Despre demnitatea…, p.122). {i `nc\: „… [Dumnezeu] a conceput omul ca pe o lucrare cu un aspect care nu `l diferen]iaz\ [de celelalte fiin]e] [i, a[ez`ndu-l `n centrul Universului, i-a vorbit astfel: «O, Adame, nu ]i-am dat nici un loc sigur, nici o `nf\]i[are proprie, nici vreo favoare deosebit\, pentru ca acel loc, acea `nf\]i[are, acele `ng\duin]e pe care `nsu]i le vei dori, tocmai pe acelea s\ le dob`nde[ti [i s\ le st\p`ne[ti

dup\ voin]a [i hot\r`rea ta. Natura configurat\ `n celelalte fiin]e este silit\ s\ existe `n limitele legilor prestabilite de mine. Tu, ne`ngr\dit de nici un fel de opreli[ti, `]i vei hot\r` natura prin propria-]i voin]\ `n a c\rei putere te-am a[ezat. Te-am pus `n centrul lumii pentru ca aici s\ prive[ti mai lesne cele ce se afl\ `n lumea din jur. Nu te-am f\cut nici ceresc, nici p\m`ntean, nici muritor, nici nemuritor, pentru ca singur s\ te `nf\]i[ezi `n forma pe care `nsu]i o preferi, ca [i cum prin voia ta ai fi propriu-]i sculptor [i pl\smuitor de cinste. Vei putea s\ decazi la cele de jos, ce s`nt lipsite de inteligen]\; vei putea, prin hot\r`rea spiritului t\u, s\ rena[ti `n cele de sus ce s`nt divine»“ [pp.122-123]. Omul nu are, a[adar, o natur\ definit\, o esen]\. El se face pe sine. {i f\c`ndu-se pe sine `ntr-un sens benefic, ajunge s\-l admire pe divinul Arhitect al lumii. Admira]ia cu care omul prive[te f\pturile din juru-i reprezint\, astfel, culmina]ia `ntregii crea]ii. Crea]ia revine astfel la Dumnezeu...

Bibliotecile [i amenin]area califului Omar ~nc\ din Antichitate, s-a constatat c\ acolo unde exist\ c\r]i multe, acolo apare [i g`ndul distrugerii lor. C\r]ile trec, adesea, drept subversive sau s`nt considerate `n serviciul puterii despotice. Bibliotecile se situeaz\ a[adar `n inima tuturor conflictelor [i, din p\cate, reprezint\ mereu una din victimele lor. Voi prezenta c`teva episoade. De altfel, unii mistici [i religio[i au socotit c\ doar cei ignoran]i, „s\racii cu duhul“, analfabe]ii [i inocen]ii pot m`ntui lumea. ~ntr-un fel, cartea e „dublul“ omului: a-i da fac echivaleaz\ cu a ucide omul [14]. Acesta a fost [i destinul bibliotecii lui Assurbanipal, fiul regelui sumerian Senncherib. Ridicat\ `n cuprinsul palatului regal de l`ng\ Ninive, biblioteca a fost distrus\, `n 612 ante Christum, de o coali]ie format\ din o[ti venite din Babilon, sci]i [i mezi. Biblioteca adunase aproape jum\tate de milion de t\bli]e cuneiforme (ordonate sub 5000 de titluri) [19-22]. Mult mai fragile dec`t t\bli]ele s`nt, desigur, papirusurile din Egipt. Biblioteca faraonului Ramses al II-lea con]inea tot felul de c\r]i: tratate de teologie sau cu con]inut astrologic, c\r]i de vise, manuale de medicin\, relat\ri diverse... O parte a acestor c\r]i a fost distrus\ `n timpul conflictelor religioase, care au `nso]it trecerea de la cultul lui Amon la cultul lui Aton. {i `napoi la cultul lui Amon (pe la 1360-1350). Per[ii lui Cambyse au des\v`r[it distrugerea, `n 525, dup\ o `nsemnare a lui Herodot [27]. Alexandria a devenit, dup\ cum se [tie, un ora[ mitic, datorit\ savan]ilor, exege]ilor, traduc\torilor, [colilor [i num\rului c\r]ilor (care aveau, pe atunci, forma unui sul, a unui rulou). Unii au spus c\ biblioteca din Alexandria ad\postea 40.000 de c\r]i. Al]ii au vorbit de 400.000. Unii au pomenit chiar de un milion. O prim\ distrugere a avut loc, `n anul 48 ante Christum, `n timpul unui atac al trupelor lui Caesar. Dar distrugerea nu a fost voit\, ci rodul unei `nt`mpl\ri nefericite. ~n schimb, `n anul 640 post Cristum, califul Omar (581-644) a distrus-o, urm`nd un argument foarte precis [i implacabil: „Dac\ toate aceste c\r]i s`nt conforme cu `nv\]\tura din Coran, s`nt complet inutile. Dac\ sus]in altceva dec`t `nv\]\turile din Coran, s`nt v\t\m\toare [i periculoase. ~n ambele cazuri, c\r]ile se cuvin nimicite“ [41]. Din nefericire, distrugerea bibliotecilor nu s-a oprit odat\ cu inferen]a dilematic\ a califului.

P.S. ~n paranteze drepte fac trimitere la paginile c\r]ii lui Lucien X. Polastron: Livres en feu. Histoire de la destruction sans fin des bibliothèques, Paris: Gallimard, 2009, 543 p.; edi]ia `nt`i: Paris: Éditions Denoël, 2004, 430 p.

Omul cu extremit\]i negre Poligraf neobosit, practicant [i admirator al tuturor hedonismelor (`n cazul lui Michel Onfray, pluralul e, poate, la locul lui), navig`nd, adesea, `n pura gratuitate [i impertinen]\, filosoful francez [i-a f\cut din sfidarea bunului sim] [i a rutinelor mic-burgheze program de lucru ([i cheie a succesului social). ~n consecin]a acestui program, Michel Onfray a devenit scriitorul ideologic francez cu cele mai mari tiraje azi, o vedet\ mediatic\ [i academic\ impozant\, la concuren]\ cu freneticul Bernard-Henri Levy. Michel Onfray a ctitorit o Universitate particular\ (pentru mase, zice el), unde ]ine prelegeri mult admirate de un proletariat setos de luminare [i aflat `n [omaj perpetuu. Mul]imile gust\ (la propriu!) divaga]iile sale, care se `nscriu `n linia eseurilor lui Montaigne, dar f\r\ str\lucirea stilistic\ [i spiritul aceluia! {i de ce nu? Onfray reu[e[te aproape mereu s\ nu fie plictisitor, mai ales c`nd comenteaz\ cu verv\ preferin]ele culinare ale unui Jean Paul Sartre, s\ spunem, ori disputa acestuia cu Simone de Beauvoir pe tema trupului. Jean Paul Sartre – ale c\rui complexe (homo)erotice s`nt notorii – vede `n bietul trup omenesc morm`ntul [i temni]a putred\ a intelectului (`n tradi]ia orfic-platonician\), `n timp ce Simone de Beauvoir exalt\ virtu]ile [i prezen]a secret\ a sistemului nervos vegetativ. De altfel, Sartre [i-a m\rturisit `n mai multe r`nduri dispre]ul fa]\ de propriul trup [i fa]\ de propria-i ur`]enie (cu care s-a `mp\cat greu). Dar s\-l citim pe Michel Onfray: „Pornind de la cele relatate de Simone de Beauvoir despre Sartre, putem `nainta cu voio[ie pe calea `n]elegerii dieteticii sartriene. O dat\ cu echivalen]a `ntre lucrurile legate de sex [i cele ale gurii, se poate `n]elege ecoul con]inut `n fraza tovar\[ei lui de via]\, care precizeaz\: «Pe Sartre nu-l interesa `n mod deosebit actul sexual propriu-zis». ~n La force de l’age, ea scrie: «~i repro[am lui Sartre c\ `[i considera trupul un fascicul de mu[chi stria]i [i c\ [i l-a amputat de sistemul nervos simpatic». Modul `n care Sartre `[i folosea trupul tr\deaz\ f\r\ echivoc dispre]ul de sine al filosofului [i refuzul de a da curs ispitei sim]urilor. Filosoful se `nscrie – am putea spune `n pofida trupului s\u – `n tradi]ia platonician\ a suprema]iei Ideilor, a valorilor spirituale [i a dezgustului pentru trup, asimilat unui morm`nt, unei cutii malefice con]in`nd principiul de perfec]iune. Intelectual lunatic, filosoful existen]ialist evolueaz\ `ntr-o des\v`r[it\ lips\ de igien\. Nimic nu este mai `nc\rcat de semnifica]ii ca aceast\ abandonare de sine, `n voia aleatoriului materiei corupte. Anecdotele pe seama murd\riei lui Sartre vorbesc despre capacitatea lui de a uita carnea, de a o dispre]ui [i cantona `n registrul inutilului. ~n Germania, jegul [i putoarea se instalaser\ la el at`t de temeinic `nc`t biografa sa a putut scrie despre «camera-i pestilen]ial\» [i despre s\pt\m`nile petrecute f\r\ s\ se spele, c`nd i-ar fi fost de-ajuns s\ «treac\ strada [i s\ pl\teasc\ o sum\ derizorie pentru a dispune ad libitum de o baie `ntr-un stabiliment termal». [Sartre] era poreclit pe atunci «omul cu m\nu[i negre», datorit\ «extremit\]ilor sale cuprinse de jeg p`n\ la coate»“. Pasionant, nu?

noiembrie 2009


10

TIMPUL

Proz\

Fragment din romanul Camionul bulgar. {antier sub cerul liber (`n lucru) m\, m-a privit drept `n ochi [i a spus, tot `n [oapt\: – Nu eu, naratoarea…

DUMITRU }EPENEAG ~ntr-o sear\, Milena m-a `ntrebat dac\ nu vreau s\-mi citeasc\ din noul ei roman. Nu puteam s-o refuz, de[i mi-era somn [i m\ temeam ca nu cumva s\ adorm `n timpul lecturii. Am zis: grozav\ idee! Naratoarea, care e una [i aceea[i persoan\ cu autoarea, se afl\ `ntr-un castel din Italia, nu departe de Floren]a, invitat\ acolo de o marchiz\ care se credea un fel de protectoare a artelor [i a literaturii. A[a c\ nu era singura invitat\. Marchiza `[i pusese `n cap s\ contribuie la procesul de mondializare, `ns\ pe plan cultural. Era acolo [i un englez pe care `l chema James. {i un indian c\ruia i-am uitat numele. Am re]inut totu[i c\, spre deosebire de al]i scriitori indieni, acesta nu scria `n englez\, de[i vorbea perfect aceast\ limb\, ne asigur\ autoarea sau, mai precis, naratoarea care e, ca [i Milena, de origine slovac\ [i scrie `n limba francez\. Englezul e un tip destul de original care avea `n camera lui un [obolan `ntr-o cu[c\. Un fel de guzgan rozaliu. Spaima lui era c\ pisica pe care o v\zuse travers`nd peluza din fata castelului o s\-i fac\ de petrecanie protejatului s\u. Degeaba `l asigura Milena pe James c\ pisica n-avea cum s\ p\trund\ `n camera lui dac\ nu era invitat\, a[a cum era invitat\ ea, la ora cinci, s\ bea ceai. Iar cu mine nu risc\ absolut nimic, glume[te ea. Eu nici nu pot s\ m\ uit la el. La cine? `ntreab\ scriitorul englez care era probabil cu g`ndul `n alt\ parte. La [obolan. Chestia asta aproape c\ l-a jignit. N-a lipsit mult s-o dea afar\ pe slovac\. S-a st\p`nit. C`teva minute bune n-a scos nici un cuv`nt. T\ceau am`ndoi. Era evident c\ nu mai aveau ce-[i spune. Milena s-a ridicat [i a plecat. Oricum nu pe James pusese ea ochii, ci pe un irakian care era un fel de factotum `n castel: f\cea aprovizionarea cu alimente, repara instala]iile vetuste [i precare din castel etc. Se culca din c`nd `n c`nd cu buc\t\reasa. ~l chema Tarik. ~ntr-o duminec\ cu soare, o zi superb\ care punea `n valoare peisajul din `mprejurimi, naratoarea se urc\ `n camioneta lui Tarik [i pleac\ am`ndoi s\ picnicheze `n natura toscan\. – E foarte frumos. E splendid! m\ entuziasmez eu. – Chiar a[a crezi? – Peisajul toscan e o minun\]ie. Milena r\mase literalmente cu gura c\scat\. Dar nu p\ream ironic [i nici nu eram, v\ asigur, pur [i simplu fiind un sincer admirator al peisajului toscan – fusesem `n urm\ cu c`teva luni cu Marianne, nu departe de Pienza –, m-a luat gura pe dinainte. – {i te-ai culcat cu Tarik? am `ntrebat eu `n [oapt\, d`ndu-mi seama c\ nu-i pl\cuse `ntreruperea mea. N-a r\spuns imediat. A ridicat capul s\ se uite pe fereastr\, de[i nu avea nimic de v\zut `n afar\ de c`teva stele care se strecuraser\ printre nori. Era aproape miezul nop]ii. Pe ur-

noiembrie 2009

c`nd m-am trezit cu noaptea `n cap afar\ zorii abia mijeau aveam o senza]ie de bun\ stare visasem c\ scriu un roman [i totul mergea ca pe roate romanul cu camionul bulgar }vetan fluiera la volan umbrela era tot al\turi m`nerul i se termina cu un cap de cioar\ ba nu s\ fim serio[i era mai de grab\ un cap de vultur cu ciocul foarte ascu]it apoi [oseaua s-a blocat un [antier m\ rog vreau s\ spun c\ [oseaua trebuia reparat\ }vetan fr`n\ dar camionul nu se opri imediat lunec\ `nc\ vreo c`]iva metri noroc c\ a tras fr`na de m`n\ [i a reu[it s\ stopeze chiar `n spatele automobilului ro[u care se oprise probabil din cauza unei alte ma[ini care la r`ndul ei ba chiar l-a bu[it ni]el ce dracu se `nt`mpl\ a[a a cunoscut-o pe Nancy la sta]ia de benzin\ c`]iva kilometri mai `ncolo }vetan s-a oprit ca s\ verifice motorul fr`na de picior Nancy era `n automobilul ro[u a venit dup\ el [i l-a abordat direct `n englez\ bulgarul `nv\]ase engleza la liceu limba asta `l interesase mai mult dec`t alte materii se g`ndea deja s\ devin\ [ofer c`nd `l auzea Sonia se enerva bag\-]i min]ile `n cap zicea Sonia a[a c\ se descurca `n englez\ avusese ocazia s-o exerseze pe drumurile pe care le f\cea prin Europa Nancy vroia s\-i cear\ un sfat cum poate ajunge `n localitatea X n-a stat mult pe g`nduri cel mai simplu era s\-l urmeze camionul lui e destul de rapid n-o s\ piard\ timp prea mult ea era americanc\ nu englezoaic\ foarte bine }vetan se g`ndi s\-i spun\ ceva de Bu[ cu c`t\ admira]ie era privit `n Bulgaria [i nu numai `n Bulgaria dar si `n celelalte ]\ri din jur foste comuniste apoi se r\zg`ndi o v\zu nervoas\ probabil ner\bd\toare se urc\ `n cabina camionului la numai zece metri `n urma lui Nancy z`mbea de una singur\ cu sub`n]eles dup\ dou\ ore au ajuns `n X Eram la Georges et Rosy, dans`nd de mama focului tangou, c`nd Milena m-a anun]at c\ pleac\ pentru o lun\ sau dou\ `n Slovacia natal\. – Ce s\ faci acolo? Nu mi-a r\spuns imediat. Coapsa ei durdulie `mi freca p\r]ile genitale, m\ excitasem ca de fiecare dat\, probabil c\ asta `i [i pl\cea. – Vreau s\-mi caut un editor. – P\i, n-ai? – |sta pe care `l am e nemul]umit, nu mai vrea s\ continu\m tot a[a. – De ce? – Cum de ce? – De ce e nemul]umit? – E nemul]umit pentru c\ nu el are drepturile, ci Gallimard. – Se pune el cu Gallimard… – Nu se pune, dar zice c\ nu-i convine ca el s\ publice numai `n slovac\, iar Gallimard s\ beneficieze de dreptul de traducere… – P\i, e normal, doar scrii `n francez\. {i-apoi ce traducere, e[ti tradus\ [i `n alte limbi dec`t slovaca? Se uit\ la mine [i r`de. Muzica `nceteaz\. ~nc\ ne mai ]inem de m`n\. – Nu s`nt, dar poate c\ am s\ fiu… Tu, de pild\, ai putea s\ m\ traduci `n rom=n\. Am t\cut, nu [tiam ce s\ zic. ~n afar\ de cele c`teva zeci de pagini pe care mi le-a citit ea `ntr-o noapte, nu citisem nici o carte de-ale ei de la cap la coad\. Adic\ o min]isem cu neru[inare, dac\ i-am spus a[a ceva. Nu, nu cred

c\ i-am spus. Ce-i drept, am l\sat-o s\ `n]eleag\ c\ citisem. {i ce, parc\ ea m\ citise? A[a pretindea, dar nu aveam nici o dovad\. Adev\rul e c\ scriitorii nu se prea citesc `ntre ei. M-am aplecat [i am s\rutat-o pe gur\, iar ea a cooperat cu voio[ie. Pe urm\, muzica a re`nceput. ~ntr-un col] al `nc\perii, am z\rit capul unui purcel. Probabil `ns\ c\ doar mi s-a p\rut. Nancy i-a spus s\ vin\ cu ea la hotel [i camionul doar n-ai s\ dormi `n camion a spus americanca [i-l sorbea din ochi ni]el mai t`rziu `n restaurant la cin\ iar el a `ntins bra]ul pe sub mas\ [i i-a m`ng`iat coapsele e[ti gr\bit a spus ea [i era s\ se `nece cu sup\ dup\ `nc\ vreo dou\ trei `nghi]ituri a l\sat lingura jos s-a sculat de la mas\ hai vino dar el a continuat s\ m\n`nce tacticos nu eu s`nt gr\bit [i a cerut o friptur\ `n s`nge noaptea a fost lung\ [i plin\ de peripe]ii una mai agreabil\ dec`t cealalt\ nu pun la socoteal\ ejacularea precoce a camionagiului se mai `nt`mpl\ mai ales prima dat\ c\ci s-a r\scump\rat repede dup\ aceea [i nici fela]iunea `ntrerupt\ din cauz\ c\ organul bulgar p\rea s\ nu `ncap\ `n cavitatea bucal\ a americancei sau poate nu era dec`t o spaim\ ne`ntemeiat\ a acesteia care nu avea destul\ experien]\ `ns\ nu pot s\ nu semnalez c\ patul sc`r]`ia `n draci [i cei din camera vecin\ pretindeau c\ nu pot dormi [i-atunci b\teau ca ni[te apuca]i `n perete dar cum s\-i ceri lui }vetan s\ se opreasc\ tocmai acum c`nd `i era lumea mai drag\ iar Nancy ajunsese cu t\lpile picioarelor pe perete chiar `n dreptul pumnului care de partea cealalt\ lovea `n ne[tire [i f\r\ nici un efect noaptea a fost lung\ [i fiecare col]i[or al camerei a suportat trupurile `ncinse de pl\cere ale celor doi spre diminea]\ ajunseser\ `n baie Nancy se obi[nuise cu dimensiunea [i ardoarea lui }vetan prinsese gust [i ar fi fost `n stare s-o ]in\ tot a[a cine [tie c`t Din nou Marianne la telefon: – P\i ce faci, nu-mi trimi]i romanul? – Care roman? – Camionul bulgar. – Nu e roman… – M\ rog, cum vrei s\-i zici. Text… Text sub cerul acoperit de nori. Tac. M\ ia peste picior: a[a `mi trebuie! Ce nevoie aveam s\-i fac teoria literaturii. ~n primul r`nd c\ teoria o enerveaz\ `n general. Teoria chibritului, cum `i pl\cea s\ spun\. Nu m\ lua tu pe mine cu teorii de doi bani! Pentru ea, teoria era, dac\ nu d\un\toare, `n orice caz superflu\. Sub cerul acoperit de nori…Dac\ stau s\ m\ g`ndesc mai bine, nici titlul \sta nu e r\u. ~mi place. O s\ m\ mai g`ndesc… – Alo! Alo! – Da. – De ce nu r\spunzi? – Ba r\spund, dar nu m-ai `ntrebat nimic. – Ba da. Te-am `ntrebat de ce nu-mi trimi]i aiureala aia sub cerul nu [tiu cum. – }i-o trimit, dar mai am de lucrat la ea. – P\i, ziceai c\ ai nevoie de sfaturi. ~nainte de-a o sf`r[i. A[a mi-ai spus acum c`teva zile. Pe urm\ o s\ fie prea t`rziu. – Am nevoie, dar n-am rezolvat problema punctua]iei. – Ai probleme cu punctua]ia? – Totdeauna am avut probleme cu punctua]ia. – Ce fel de probleme?

– Nu m-am hot\r`t dac\ n-ar fi mai bine s\ las textul f\r\ punctua]ie… – F\r\ punctua]ie? – Adic\ unele pasaje cu [i altele f\r\. – Nu `n]eleg. Nu `n]eleg dac\ nu v\d. Trimite-l a[a cum e s\ v\d [i eu. Aici are dreptate. Literatura trebuie citit\, nu e de-ajuns s\ fie descris\, comentat\, analizat\, dac\ nu e citit\. Nu e chiar ca muzica: dac\ n-o auzi nu exist\, dar oricum… Nu-i spun de Milena, nu pentru c\ m-a[ teme de gelozia ei – a rezistat ea [i `n alte situa]ii –, dar m\ tem s\ n-o aud c\ ricaneaz\ [i m\ `ntreab\ pi]ig\indu-[i glasul: – Tu te iei drept Kafka? Ia-m\ cu tine `n camion s-a rugat Nancy [i ce-ai s\ faci cu ma[ina nu [tiu o la[i aici o trimit cu trenul la Belgrad dar eu nu merg la Belgrad [i de-acolo la Paris nu merg nici la Paris dar unde mergi nu [tiu a[tept instruc]iuni de la cine nu pot s\-]i spun de fapt nici nu [tiu cum adic\ e o voce care vine de sus la telefon nu n-are nevoie de telefon o persoan\ important\ foarte important\ ~n metrou. Discu]ie `ntre doi b\tr`ni scriitori obseda]i de periclitarea memoriei… Unul dintre ei era chel, dar `[i l\sase barb\ ca un fel de compensa]ie. Sem\na cu un politician, i-am uitat numele, e [i normal dac\ nu-l mai vedem la televizor… Poate c\ a [i murit. Vreau s\ spun politicianul. Cel\lalt scriitor avea un nod papion [i o c\ma[\ roz. }inea cu m`inile am`ndou\ o umbrel\ care avea drept m`ner un cap de papagal. I-am auzit vorbind `n metrou. Da, da, cu urechile mele i-am auzit. Vreau s\ spun c\ nu e o scen\ inventat\. – …n-ai mai publicat cam de mult. – Mda… – N-ai timp s\ scrii. ~nteleg, s\ [tii c\ [i eu… – Ba nu, am timp. Lucrez aproape `n fiecare zi. Dar nu s`nt mul]umit de ce-mi iese. – Nu e[ti numai tu `n situa]ia asta. – A[a e… dar asta nu m\ consoleaz\. M\ tem s\ nu scriu cartea aceea, `n]elegi, cartea de prisos. – Cartea de prisos oricum o scriem. ~n orice caz, nu depinde de noi. – Ce vrei s\ spui? – Vreau s\ spun c\ nu noi decidem dac\ e de prisos sau nu. {i nici care din ele… – Ai dreptate, dar recunoa[te c\ avem mai multe [anse s-o scriem acum, la spartul t`rgului, dec`t la `nceput. Prima carte nu poate fi de prisos, pentru c\ e prima. – Iar ultima, crezi, e oricum de prisos, doar pentru c\ e ultima? – Nu asta am vrut s\ spun. Discu]ia, trebuie s\ recunosc, nu mi se p\rea pasionant\. Dar ei continuau s\ vorbeasc\, iar eu vr`nd-nevr`nd `i auzeam. Doar nu era s\-mi astup urechile… Veni vorba despre memorie. – …de fric\ s\ nu uit p`n\ a doua zi diminea]a, m\ scol `n toiul nop]ii s\ notez [i pe urm\ nu mai pot s\ adorm. Ceea ce n-ar fi o nenorocire – [i-a[a dormim prea mult!... www.timpul.ro


Proz\ – S`ntem o specie obosit\, o specie de somnoro[i… – …numai c\ dup\ aceea toat\ ziua mo]\i, nu mai s`nt bun de nimic. – Eu am `ntotdeauna un carnet pe noptier\, un pix luminos, [tii, e stilou [i lantern\ `n acela[i timp. – Interesant… – ~n felul \sta n-o deranjez pe nevast\-mea. – Dormi cu ea `n acela[i pat? – Da, nu vrea altfel. Am `ncercat, dar n-am reu[it. – Ei vezi, asta nu e bine. Eu dac\ m\ trezesc, m\ apuc s\ scriu, nu deranjez pe nimeni. – {i so]ia ce zice? – Nu mai zice nimic. A murit anul trecut. – A, da. Te rog s\ m\ ier]i. – Nu face nimic. Pe Alain nu-l mai v\zusem de c`nd `[i f\cuse opera]ia. Eram acum acas\ la el. Abia vorbea. Se str\duia s\ m\n`nce. ~i era greu s\ `nghit\. Chiar [i alimentele cele mai lichide. De altfel, nu se poate spune c\ m`nca, mai mult bea, nu putea s\ mestece. ~ncercam s\ m\ prefac c\ nu s`nt impresionat. Nu-i puneam `ntreb\ri despre opera]ie. Nu mi-am dat seama c\ el tocmai despre asta ar fi avut s\ vorbeasc\. De fapt, c`t am stat la el, aproape dou\ ore, numai despre el a vorbit. {i despre boala lui. Degeaba am `ncercat eu s\ aduc vorba [i despre altceva. Din polite]e, m\ l\sa s\ vorbesc, dar se vedea bine c\ nu-l intereseaz\. Era cu mintea aiurea. Tristan era la [coal\. ~n ziua aceea, se hot\r`se s\ se duc\ el s\-l ia. I-am trimis primele pagini Mariannei. Cam devreme, a spus ea c`nd am anun]at-o la telefon c\ le va primi. Am omis, bine`n]eles, paginile `n care nu puteam s\ pun Milen `n loc de Milena. Am s\rit [i c`teva pasaje pe care le-ar fi putut socoti prea scabroase. Nu [tiu dac\ am f\cut bine… Proced`nd astfel, ascunz`ndu-i o parte din text, ce rost avea s\-i mai cer p\rerea? Acum `mi pare r\u, dar e prea t`rziu. – P\cat c\ nu ai [i tu acolo un computer cu internet. – Ce s\ fac cu el? – Am putea comunica mai u[or... Peste numai trei zile m\ sun\ din nou. – Cum? Le-ai [i primit? m\ mir eu proste[te. – Po[ta american\ e rapid\. – M\ rog... {i... ai citit? – Le-am citit, bine`n]eles. – Nu e textul definitiv. ~n]elegi? – Slav\ Domnului!... – Ce vrei s\ spui? – Uite ce e...}i-o spun `n interesul t\u. A[ vrea s\ nu te superi. – Spune o dat\! – Ar trebui s\ nu mai scrii romane. – Dar ce s\ scriu? – S\ scrii nuvele. – Am scris destule nuvele c`nd eram t`n\r. – Sau schi]e... Texte de dou\-trei pagini. Sau, [i mai bine, poeme, poeme c`t mai scurte, hai-ku-uri... – Exagerezi! – Bine`n]eles c\ exagerez. Ca s\ fiu mai conving\toare. – Dar ce-mi repro[ezi? Concret... – E plin de tot felul de repeti]ii. – Repeti]ii? – Da, da... – Asta e scriitura mea... Muzical\! Tu nu [tii? – Cred c\ exagerezi pu]in cu chestia asta, cu muzica... Vai de capul cititorului. O s\ aib\ impresia c\ cite[te mereu acela[i text. C\ se `nv`rte `n cerc... – Foarte bine. – O s\-[i `nchipuie c\ ai uitat ce-ai scris [i de aceea ai scris `nc\ o dat\. Nu se g`nde[te cititorul la muzic\... El [i-a cump\rat un roman. A dat bani pe carte pentru c\-i place literatura, nu muzica. ~n]elegi? De ce s\-l contrariezi? Dac\ vrea muzic\, ascult\ muzic\... ~[i cump\r\ discuri. Se duce la concerte. E simplu. www.timpul.ro

TIMPUL – Da, e simplu. – Romanul e o art\ a complexit\]ii, a spus marele romancier Kundera. Dar nu e muzic\... – V\d c\ [i tu te repe]i... – M\ repet ca s\-]i intre `n cap. I-am `nchis telefonul `n nas. ~nc\ o dat\. M\ duc furios `n fa]a computerului. Caut pasajele cu pricina [i [terg, de pild\, „i-a]i v\zut bicep[ii pectoralii grumazul ochii negri uleio[i pantalonul mulat pe cracii mu[chiulo[i at`t de str`m]i `nc`t organul genital `i iese puternic `n relief p\r`nd mai proeminent dec`t la al]ii femeile s`nt sensibile la aceste semne exterioare...“. Poate c\ are [i Marianne dreptate. Nu trebuie s\ exagerez. N-o s\ fac din romanul meu un fel de Bolero al lui Ravel. Nu de alta, dar ar fi o compozi]ie prea simpl\… – Ia-m\ cu tine `n Slovacia, i-am spus Milenei `n ultima noapte de dragoste petrecut\ `mpreun\ la Paris. Milena s-a uitat la mine de parc\ atunci m-ar fi v\zut pentru prima oar\. O privire care mi s-a p\rut ironic\, de[i nu s`nt sigur. Din partea mea, era ca o declara]ie de amor, dar ea a receptat-o, cum s\ zic, la propriu. Geografic. Se [i vedea probabil ap\r`nd cu mine la Bratislava: cu un scriitora[ care nu [tie nici ceha, pardon, slovaca, nici rusa. Nici m\car engleza. Ca s\ nu mai spun c\ probabil se duce `nso]it\… M-a m`ng`iat pe frunte. Mi-a spus, cu o voce bl`nd\, aproape comp\timitoare: – Alt\ dat\, dragul meu. Alt\ dat\… – Am glumit, m-am ]an]o[it eu. {i r\u am f\cut. Ar fi trebuit s\-i spun c\ a fost de fapt o declara]ie de dragoste. Dar nu i-am spus. Am t\cut. A t\cut [i ea continu`nd s\ m\ m`ng`ie pe frunte cu un gest mecanic, sim]eam palma ei din ce `n ce mai u[oar\, degetele ei din ce `n ce mai distrate. F\r\ cuvinte, ne putem deseori `n[ela. Dar nici cu cuvinte nu e `ntotdeauna bine, nu ne atingem ]inta. De pild\, ce m-o fi apucat s\-i spun: – O s\ plec [i eu la New York. `n copil\rie f\cuse pu]in balet o ducea Victor de m`n\ miercurea asta a ajutat-o `n cariera de mai t`rziu c`nd se `ncle[ta de bar\ [i `ncepea s\ se roteasc\ ag\]at\ mai `nt`i cu bra]ele am`ndou\ pe urm\ cu unul singur `i era ce-i drept pu]in fric\ la un moment dat a `ncercat un num\r mai special `[i desf\cea nasturii de la bluz\ cu o singur\ m`n\ continu`nd s\ se `nv`rte [i n-avea sutien a `ncercat dar era mult prea dificil s\ se ]in\ de bar\ [i totodat\ s\-[i desfac\ harna[amentul \sta stupid c\ci n-a `n]eles niciodat\ la ce servea iar s`nii ei bine propor]iona]i nu aveau nevoie s\ fie sprijini]i erau ca ni[te pere ceva mai mari sem\nau cu ]`]ele lui Venus din Urbino da femeia din tabloul lui Tizian l-a v\zut la Luvru da era singur\ nu cu Dupont c`nd r\m`nea doar `n chilo]i se oprea din rotire e drept c\ era [i timpul pentru c\ ame]ise se oprea [i cu `ncetineala de rigoare `ncepea s\-i scoat\ muzica `nceta toate privirile erau a]intite spre buricul ei spre bl\ni]a pe care refuzase s-o rad\ [i to]i descopereau cu `nc`ntare c`t e de neagr\ [i de stufoas\ de parc\ era barba unui pitic pitit `n fofoloanc\ Durand r`dea nervos de fiecare dat\ [i abia se ab]inea s\ nu se repead\ spre ea c`nd au ajuns la Triest Nancy `nc\ mai spera c\ vor merge `mpreun\ p`n\ la Paris de aceea `[i expediase automobilul pe calea ferat\ dar oricum nu asta era grija ei acum a[a c\ fa]\ de }vetan era numai miere [i lapte ce-i drept bl`nde]ea [i suple]ea ei erau r\spl\tite cu v`rf [i `ndesat de rigiditatea organului bulg\resc care o r\scolea p`n\ aproape c\ le[ina de pl\cere [i iat\ c\ `ntr-o bun\ zi diminea]a la hotel `n timpul micului dejun }vetan care `nfuleca de zor un c`rnat pe varz\ se opre[te din mestecat [i-i spune a[a netam-nesam m`ine plec la Alès unde plec\m nu plec\m plec numai eu

unde la Alès s\ asist la o curs\ de camioane [i eu ce fac nu [tiu Nancy nu `n]elegea ce l-a apucat a[a dintr-odat\ `[i mu[c\ buzele [i c\ut\ cu ochii chelnerul s\-i cear\ un pahar de ap\ [i ceva `mpotriva durerilor de cap dar nu v\zu nici unul disp\ruser\ cu to]ii `ntr-adev\r `n sala unde se lua micul dejun la hotelul Svevo r\m\seser\ numai ei doi [i era t`rziu desigur to]i ceilal]i clien]i se sculaser\ mult mai devreme m`ncaser\ [i plecaser\ erau oameni cu treburi cum adic\ nu [tii putem merge `mpreun\ p`n\ la Narbonne pe urm\ eu o iau spre Alès e departe Alès \sta `n sf`r[it v\zu o fat\ cu [or] roz cu p\tr\]ele verzui [i-i comand\ o sticl\ de ap\ mineral\ [i ceva pentru cap fata nu `n]elesese ultima dorin]\ a lui Nancy a[a c\ se `ntoarse z`mbitoare iar }vetan profit\ s\ cear\ o por]ie de ro[ii cu br`nz\ [i-o cafea ave]i ro[ii acolo ar\t\ fata spre masa lung\ plin\ de tot felul [i ceva pentru cap }vetan se scul\ s\-[i ia ro[iile Nancy veni dup\ el de ce nu m\ iei cu tine la Alès }vetan nu catadicsi s\ r\spund\ Nancy `[i aprinse o ]igar\ fumatul e interzis s\ fie s\n\to[i m\ `nt`lnesc cu prieteni n-am timp s\ m\ ocup de tine Un mail de la Milena: „Mi-e dor de tine“. At`t. R\spunsul meu ar fi putut s\ fie o declara]ie de dragoste `n toat\ regula. Poate c\ asta [i vroia: s\ m\ `ndr\gostesc `ntr-adev\r de ea [i-atunci `[i exagera ea `n primul r`nd sentimentele. Vorba lui Dimov (iar m\ repet…). Iar prin computer e oricum mai u[or, mai u[or [i dec`t la telefon. Am ezitat [i p`n\ la urm\ i-am trimis o fraz\ neutr\, de[i plin\ de c\ldur\ [i foarte amical\. Nu i-am scris c\ o iubesc. „{i eu te iubesc“, mi-ar fi r\spuns ea. Sau nu mi-ar fi r\spuns chiar a[a. N-am de unde s\ [tiu. Dar atunci de ce spune c\ `i e dor. De mine. C`nd m\ g`ndesc la ce-a urmat, nu pot s\ nu regret c\ avem am`ndoi computer, acest instrument rapid [i iresponsabil. Pe vremea scrisorilor trimise prin po[t\ nu s-ar fi putut `nt`mpla ce s-a `nt`mplat… C`nd ne-am desp\r]it, a fost destul de rece. Nu s`nt rece, a spus, a[a s`nt eu… Las\, o s\-]i scriu, nu-]i face griji. Sigur, [tia adresa mea, schimbaser\m deja c`teva mailuri anodine, `n leg\tur\ cu ni[te c\rti, dar nu mai mult. La Paris, f\ceam dragoste, dar nu vorbeam despre sentimentele care `nso]eau eventual gesturile menite s\ ne aduc\ acea senza]ie de pl\cere dorit\ de orice cuplu. Ar fi putut r\m`ne o simpl\ aventur\, nu speram la mai mult, mai ales c\ diferen]a de v`rst\ dintre noi e `ntr-adev\r mare. {i ce-a[ fi putut s\ sper? Probabil despre asta o s\-i scriu, dac\-i scriu. S`nt trist, n-am chef de nimic. Abia acum `mi dau seama c\ scriu rimeaz\ cu sicriu… – Ce-]i mai face slovenul? – Care sloven? – Scriitorul… Milan sau cum `l cheam\. – E din Slovacia, nu din Slovenia, am spus eu, iubitor de precizie cum s`nt. – Slovacia, Slovenia tot un drac. – Ce s\ fac\… Scrie… Cite[te… Dar ce-]i veni? – De fapt, ]i-am telefonat ca s\-]i spun c\ ]i-am trimis o fotografie `n attachment. O surpriz\. Am fost special pentru asta la un cyber-café. }i-am trimis-o de vreo dou\ zile, dar v\d c\ nu ai nici o reac]ie. Sau nici n-ai deschis computerul? – Nu l-am deschis. – {i romanul? – Acum scriu de m`n\… Adic\ iau note. Am g\sit ni[te personaje noi. Nu [tiu dac\ s\

11 le p\strez [i pe celelalte. M\ bate g`ndul s\ `ncep s\ scriu un alt roman. – Un roman de dragoste? – De ce nu? – Nici s\ nu te g`nde[ti. S`nt s\tul\ p`n\ `n g`t de romanele tale de dragoste. {tii tu ce-i aia dragoste… Egoist cum te [tiu, nu e[ti `n stare nici m\car s\-]i `nchipui. {i-apoi, i-ai promis lui Paul c\ termini mai `nt`i cu bulgarul. – Pe Paul `l doare `n cur de romanele mele. – N-o lua a[a… E[ti nedrept! V\d eu c\ nu prea e[ti `n apele tale. Deschide mai bine computerul [i uit\-te la fotografia pe care ]i-am trimis-o. N-aveam `ncotro. L-am deschis. L-am pus pe internet, am clicat pe attachement [i ce v\d: o poz\ `n care Marianne z`mbe[te cu gura p`n\ la urechi, iar l`ng\ ea o femeie mai t`n\r\ care mi se pare cunoscut\… Dar nu reu[esc s\ pun un nume sub figura ei. – Cine e? Persoana… zic eu `ncurcat. – Cum, n-ai recunoscut-o pe Laura, prietena mea din New-York? Doar ziceai c\ i-ai face a[a [i pe dincolo, at`t de tare `]i pl\cea. – I-a[ face [i-acum… – N-ai recunoscut-o? – Nu `n primul moment, de[i mi se p\rea mie c\ mai v\zusem mutri[oara asta c`ndva. Acum, sigur, o recunosc. Parc\ s-a `ngr\[at. Vreau s\ zic, la trup… S-a dezvoltat… Are s`nii de dou\ ori mai mari. – {i ce e r\u `n asta? – Nu-i r\u. M\ rog. Mie `mi plac s`nii ceva mai mici, altfel exist\ pericolul s\ se l\b\r]eze, s-o ia la vale. – Cum po]i s\ vorbe[ti a[a de s`nii fetei! Spui prostii… Laura are ni[te s`ni superbi. – E `mbr\cat\, are sutien, nu-mi dau seama… Sim]eam c\ Marianne se enerveaz\ din ce `n ce mai tare. Nu mai avea chef de b\[c\lie, de[i `ncerca s\ r\m`n\ amabil\ [i chiar glumea]\. Face un efort [i mi-o tr`nte[te pe un ton cam scr`[nit: – N-o vrei `n pielea goal\? Pe-o blan\ de leopard… – Ba da. Oricum ai privi-o, b\tr`ne]ea are [i ceva de-a dreptul ridicol. Vreau s\ spun c\ nu e numai tragic\… Impresia asta poate s\ se nasc\ [i pentru c\, de fapt, nu s`ntem preg\ti]i s-o tr\im. ~n copil\rie, de la un moment dat, adic\ dup\ ce-am dep\[it v`rsta paradisiac\, asta de obicei se `ncheie cam pe la cinci-[ase ani, pe urm\ nu facem dec`t s\ ne preg\tim pentru v`rsta adult\: mergem la [coal\, dob`ndim cuno[tin]e care nu servesc la nimic `n momentul acela (ce-i drept, nu prea servesc nici `n adolescen]\, nici, uneori, mai t`rziu…), s`ntem aproape obseda]i de maturitatea care ne a[teapt\. Dar b\tr`ne]ea? Pentru ea cum ne preg\tim? De fapt, facem totul ca s-o neg\m, vrem s\ p\rem tineri, `n plin\ form\, ne prefacem c\ nici nu exist\. Aici intervine ridicolul. „}ara arde [i baba se piapt\n\“, iat\ un proverb care, pentru mine, exprim\ [i asta: via]a se duce [i noi refuz\m s\ ]inem seama. Recunosc, modul acesta de-a g`ndi e cam simplu, dac\ nu chiar simplist. ~n definitiv, ce-am putea face? ~n jurul b\tr`ne]ii clipoce[te moartea, `not\m spre neant… Spun „`not\m“ pentru c\ ne supunem unui efort zilnic din ce `n ce mai intens. Ar fi oare mai bine s\ poz\m `n victime? S\ ne pl`ngem de diminea]a p`n\ seara? Nici de asta nu s`nt sigur. Alain e bolnav, are cancer la g`t [i, de[i se spune c\ tipul \sta de cancer nu metastazeaz\, mie cel pu]in mi se pare evident c\ nu mai are mult de tr\it. {i totu[i nu-i place s\-l comp\time[ti. Mai ales dup\ opera]ia care n-a prea reu[it trebuie c\ a suferit `ngrozitor. Iar acum, dup\ [edin]ele de chimioterapie, la fel. Dar nu se pl`nge. De altfel, nici nu vrea s\ vad\ mult\ lume. Uneori ai impresia c\ nu [i-a pierdut speran]a de-a supravie]ui bolii. Frica [i speran]a se sprijin\ una pe alta…

noiembrie 2009


12

Dosar

TIMPUL

Dubl\ supraveghere Scriitori germani din Rom=nia `n documente ale Stasi [i ale Securit\]ii GEORG HERBSTRITT WILLIAM TOTOK ~n toamna anului 1975 Securitatea, poli]ia secret\ rom=neasc\, a destr\mat „Grupul de Ac]iune Banat“ (Aktionsgruppe Banat), `n care se reuniser\ tineri scriitori de limb\ german\. Ace[tia experimentaser\ noi forme literare [i criticaser\ dintr-un punct de vedere mai mult sau mai pu]in marxist at`t tradi]iile cona]ionalilor lor germani din Rom=nia, c`t [i represiunile puterii de stat socialiste1. Acest cerc de disiden]i se reunea din nou `ncep`nd din anul 1976, cu un num\r de persoane sporit, `n cenaclul literar german existent din Timi[oara, „Adam MüllerGuttenbrunn“2, care func]iona sub egida Asocia]iei Scriitorilor. {i, cum se poate `n]elege de la sine, [i acesta era supravegheat de Securitate. ~n 1982 situa]ia se agrava din nou. Cenaclul literar „Adam Müller-Guttenbrunn“ `[i anun]a la 10 februarie 1982, `n ziarul central de limb\ german\ din Rom=nia Neuer Weg, urm\toarea `nt`lnire: „{edin]\ a Cenaclului literar Timi[oara – La urm\toarea [edin]\ a Cenaclului literar „Adam Müller-Guttenbrunn“ din Timi[oara va citi Richard Wagner noi poezii. ~n cea de-a doua parte a `nt`lnirii care va avea loc joi la ora 17 la sediul Uniunii Scriitorilor vor fi ascultate c`ntece de Wolf Biermann.“3 E foarte probabil ca acest anun] s\ fi determinat ambasada RDG de la Bucure[ti s\ protesteze la Ministerul de Externe rom=n. ~ntr-adev\r, din perspectiva RDG trebuie s\ fi p\rut o provocare s\ fie audiate `ntr-un spa]iu public dintr-o „]ar\ socialist\ `nfr\]it\“ c`ntecele celui mai renumit disident din RDG, Wolf Biermann, [i s\ mai [i anun]i acest lucru `n ziar, `n pofida cenzurii generalizate din pres\. Cenaclul literar s-a reunit `ntr-adev\r la 11 februarie. Totu[i, `nainte de aceasta scriitorului [i redactorului Horst Samson, care ini]iase seara muzical\ Biermann, i s-a cerut insistent de c\tre Comitetul Jude]ean de Partid s\ nu-[i duc\ la `ndeplinire aceast\ inten]ie. Dup\ cum `[i aminte[te Horst Samson, c`ntecele lui Biermann au fost ascultate din aceast\ cauz\ abia dup\ [edin]\, `ntr-un cerc restr`ns, `n locuin]a sa4. La prima vedere, faptul c\ seara de muzic\ Biermann a fost anun]at\ `n ziar pare o dovad\ de curaj. Dar Horst Samson nu dorise ca numele lui Biermann s\ fie men]ionat `n anun]ul din ziar. El `l rugase foarte r\spicat pe redactorul responsabil al ziarului Neuer Weg s\ nu precizeze numele, pentru a evita posibile necazuri5. Dac\ lucrurile s-au petrecut altfel numai din cauza neaten]iei redactorului sau aceasta a constituit crearea premeditat\ a unui motiv de a face vulnerabil cenaclul literar trebuie s\ r\m`n\ deocamdat\ o problem\ deschis\6. Trei luni mai t`rziu Securitatea ac]iona direct `mpotriva lui Horst Samson [i colegului s\u William Totok. La 14 mai 1982 f\cea perchezi]ii `n casele am`ndurora. Securi[tii `[i motivau ac]iunea prin protestul ambasadei RDG fa]\ de seara muzical\ Biermann. Acesta era totu[i numai un pretext, `ntruc`t de la incidentul `n cauz\ se scurseser\ deja trei luni. ~n realitate, Securitatea voia s\ confi[te caietele cu `nsemn\ri ale lui William Totok, `n care acesta `[i scrisese amintirile din timpul deten]iei din anii 19751976. Totok era membru al „Grupului de Ac]iune Banat“ [i st\tuse nou\ luni `n deten]ie preventiv\ dup\ destr\marea acestuia7. Securitatea aflase de la informatorul ei „Voicu“ c\ William Totok `i d\duse `nsemn\rile lui Horst Samson. Mai mult: `n urma unui plan am\nun]it elaborat de Securitate, „Voicu“ se oferise s\-l ajute pe Totok s\-[i aduc\ lucrurile din comuna Tom-

noiembrie 2009

natic8, unde a lucrat ca profesor p`n\ la sf`r[itul anului 1981, la Timi[oara, unde urma s\ fie angajat la ziarul Neue Banater Zeitung. La vremea respectiv\ [i „Voicu“ – care se nume[te de fapt Franz Thomas Schleich – era redactor al ziarului amintit. Spre sf`r[itul anului 1981 fusese de mai multe ori la Tomnatic, av`nd sarcina de a-l contacta pe Totok pentru a afla „ce lucr\ri literare are `n perspectiv\“ [i „s\ contacteze una din persoanele de la locul de munc\ a lui Totok prin care s\ stabileasc\ ce face acesta“9. ~n urma unei vizite la domiciliul din Tomnatic al lui Totok, „Voicu“ (Schleich) informeaz\ Securitatea pe data de 5 decembrie 1981 asupra celor constatate, relief`nd faptul c\ „pe pere]ii camerei s`nt o serie de poze ale lui Lech Walesa (conduc\torul «Solidarit\]ii» poloneze), Marx, Engels, Lenin, Stalin, Hesse (scriitor german) [i un mare poster“. Totodat\ relateaz\ c\ acesta inten]ioneaz\ s\ `ntocmeasc\ o list\ pentru Amnesty International cu cadrele didactice date afar\ din `nv\]\m`nt, `n urma depunerii cererii de plecare definitiv\ din Rom=nia10. Pe data de 25 decembrie 1981, Schleich a transportat lucrurile lui Totok la Timi[oara, fotografiind par]ial un manuscris care se afla `ntr-o cutie (a se vedea documentul nr. 3 din anex\, nota lui „Voicu“ reprodus\ aici integral), care ulterior a fost dus\ la Samson. Securitatea a fotografiat mai t`rziu `ntregul manuscris, efectu`nd [i c`teva perchezi]ii secrete la Samson pentru a se convinge c\ manuscrisul se afl\ `n acela[i loc. Din partea Securit\]ii, Schleich prime[te [i el sarcina de a verifica dac\ manuscrisul se afl\ tot la Samson11 [i dac\ acesta posed\ pe l`ng\ benzi cu Wolf Biermann [i alte c\r]i interzise scrise de disiden]i – pentru a pretexta astfel o eventual\ descindere12. Pentru a ocoli aprobarea din partea partidului necesar\ efectu\rii unei perchezi]ii la Samson, care era membru PCR, Securitatea a[tepta ca Totok s\-[i duc\ manuscrisul la domiciliul din Timi[oara. Deoarece acesta nu [i-a luat cutia, iar `ntre timp trecuser\ aproape cinci luni de c`nd poli]ia politic\ ajunsese `n posesia unui manuscris considerat extrem de ostil, tradus tot de „Voicu“13, Securitatea cere aprobarea organelor de partid14 [i regizeaz\ scenariul unei perchezi]ii la Samson, av`nd grij\ s\ nu-l deconspire pe „Voicu“. Pentru a-[i proteja informatorul, Securitatea afirma `n mod necorect c\ [i-ar fi pornit ac]iunea la ini]iativa ambasadei RDG. I-au confiscat `ntr-adev\r lui Horst Samson benzile de magnetofon cu c`ntecele lui Biermann dar numai ca pretext [i, ca din `nt`mplare, a „descoperit“ tot atunci la acesta [i `nsemn\rile lui William Totok, pe care, de asemenea, le-a confiscat. ~ntr-un raport al Securit\]ii din Timi[oara c\tre generalul-maior Aron Bordea de la Direc]ia

I din Bucure[ti se prezint\ `ntreaga ac]iune ca un succes al organelor care au reu[it s\ ridice la 14 mai 1982, „`n baza unor m\suri combinative“, „manuscrisul cu con]inut ostil intitulat «Un proiect pentru o exterminare intelectual\» semnat de Totok“, depus la „leg\tura sa pe nume Samson Horst“15. Horst Samson [i William Totok au fost interoga]i de mai multe ori `n s\pt\m`nile urm\toare la Securitate, `ns\ au fost cru]a]i de o deten]ie mai `ndelungat\. ~n anii urm\tori Securitatea [i-a sporit presiunea asupra scriitorilor nesupu[i, p`n\ c`nd ace[tia au p\r\sit, `n sf`r[it, ]ara, `n prim\vara anului 1987, [i s-au stabilit `n Republica Federal\ Germania. Reprezentantul politic cel mai influent din acel moment al minorit\]ii germane din Banat, scriitorul [i ziaristul Nikolaus Berwanger, plecase deja `n Occident din toamna anului 1984. El reu[ise p`n\ atunci `ntotdeauna s\ protejeze genera]ia de scriitori mai tineri `mpotriva represiunii statului sau cel pu]in s\ `mbl`nzeasc\ aceast\ represiune16. La pu]in timp dup\ aceste dou\ incidente din prim\vara anului 1982 f\cea o c\l\torie `n Rom=nia un colaborator neoficial (IM) al poli]iei secrete a RDG, Ministerul Securit\]ii Statului (MfS), [i vizita [i Timi[oara la `nceputul lui iunie 1982. Acest informator, „Buche“ (rom. „fag“), a fost ne`nsemnat ca scriitor, `ns\ a jucat un rol important ca func]ionar `n Uniunea Scriitorilor din RDG. Din punctul de vedere al Ministerului Securit\]ii Statului (MfS), acesta `[i dovedise loialitatea mai ales `n 1976, c`nd lui Wolf Biermann i-a fost retras\ cet\]enia, iar numero[i scriitori importan]i din RDG protestaser\ vehement `mpotriva acestui fapt. „Buche“ impunea [i `n aceast\ faz\ f\r\ gre[ linia MfS [i a contribuit mult la ac]iunile `ntreprinse `mpotriva unor scriitori cu atitudine critic\, precum Reiner Kunze17. Dup\ ce s-a `ntors din c\l\toria lui `n Rom=nia, „Buche“ i-a `ntocmit ofi]erului s\u de leg\tur\ Peter Trost un raport detaliat despre incidentele de la Timi[oara [i despre altele. Trost a realizat din aceasta o informa]ie, din care vor fi redate mai jos c`teva extrase (cf. documentul nr. 1). Acolo, cele dou\ incidente din februarie [i mai 1982 s`nt descrise din gre[eal\ ca [i cum ar avea de-a face unul cu cel\lalt. Decisiv\ este `ns\ vederea de ansamblu: „Buche“ prezenta situa]ia din Rom=nia din punctul de vedere al severului [i disciplinatului tovar\[ de partid SED (Sozialistische Einheitspartei Deutschlands – Partidul Socialist Unit al Germaniei, PSUG), povestea despre existen]a unei scene literare sigure de sine [i independente `n Timi[oara [i raporta despre spa]ii de libertate spiritual\ [i ideologic\ ce nu puteau fi puse de acord cu linia

politic\ oficial\ din RDG. Rom=nia trebuia s\ par\ din aceast\ perspectiv\ un balamuc, `n care situa]ia era de necontrolat. ~ntre altele, „Buche“ descria am\nun]it `n raportul c\tre MfS o discu]ie `n contradictoriu pe care a purtat-o cu Horst Samson `ntr-un cerc restr`ns. Aceasta `i servea drept exemplu `n ceea ce prive[te atitudinea multor scriitori de limb\ german\ din Rom=nia. ~n acest cerc, `ns\, „Buche“ nu era singurul informator. {i Securitatea era reprezentat\ acolo, prin sursa „Voicu“. Acest „Voicu“ f\cea parte din cenaclul literar „Adam Müller-Guttenbrunn“ [i era, de asemenea, ca redactor al ziarului local de limb\ german\ Neue Banater Zeitung, coleg de serviciu cu Horst Samson. Raportul lui „Voicu“ este reprodus integral `n paginile care urmeaz\ (cf. documentul nr. 2). Rapoartele celor doi informatori s`nt `n unele locuri aproape identice, `n alte locuri, dimpotriv\, fiecare se dedic\ unei teme proprii. ~n timp ce „Buche“ subliniaz\ mai degrab\ spa]iile de libertate, `n raportul lui „Voicu“ `n prim plan se afl\ presiunea la care erau supu[i scriitorii de limb\ german\ din Rom=nia. P`n\ la acest punct se deosebea percep]ia celor doi informatori, care nu [tiau nimic despre apartenen]a la serviciul secret a celuilalt. Totu[i, diferen]a esen]ial\ a constat `n modul `n care cele dou\ poli]ii secrete au prelucrat mai departe fiecare informa]ie primit\. Raportul lui „Buche“ a fost transmis mai departe c\tre Centrala MfS din Berlinul de Est, pentru a fi analizat acolo18. MfS era interesat de astfel de informa]ii pentru c\ Rom=nia era deja considerat\ `nc\ din anii [aizeci drept unul dintre alia]ii lipsi]i de `ncredere. Colaborarea dintre MfS [i Securitate se terminase `n cursul anilor [aizeci, iar Rom=nia era din punctul de vedere al MfS o „zon\ operativ\“19. Un schimb de informa]ii `ntre cele dou\ poli]ii secrete nu a avut loc; nici informa]iile lui „Buche“ [i „Voicu“ nu au fost vreodat\ aduse laolalt\. Rapoarte precum cel al lui „Buche“ au servit deci numai pentru ca MfS s\ evalueze situa]ia din Rom=nia. Raportul lui „Voicu“, dimpotriv\, a fost exploatat de ofi]erul de securitate responsabil cu aceasta pentru a se hot\r` ce m\suri trebuiau luate `n continuare. Propunerile corespunz\toare ale ofi]erului superior se g\sesc imediat sub textul raportului lui „Voicu“. Informa]iile lui „Voicu“ au constituit deci baza represiunii concrete `mpotriva lui Horst Samson [i William Totok. Superiorul ofi]erului de leg\tur\ nota cu creion ro[u drept concluzie [i directiv\ pe prima pagin\ a raportului lui „Voicu“: „Samson este un element ostil. Trebuie prelucrat cu toate mijloacele care ne stau la dispozi]ie“. Chiar dac\ ambii informatori raporteaz\ despre acela[i lucru [i despre acelea[i persoane, informa]iile date de ei difer\ totu[i nu numai `n ceea ce prive[te percep]ia lor, ci [i `n privin]a consecin]elor care au rezultat din aceasta. ~n cursul lunii martie 1983 Franz Thomas Schleich emigreaz\ `n Germania, iar Securitatea `[i pierde unul din colaboratorii de n\dejde. ~n 1985 vine `n Rom=nia `mpreun\ cu un foto-

Foto Punctul culminant din activitatea anual\ a Cenaclului timi[orean – acordarea Premiului literar Adam Müller-Guttenbrunn. Aici Horst Samson mul]ume[te pentru premiul care i s-a atribuit lui (iunie 1982). ~n imagine (de la st`nga): Eduard Schneider, Helmuth Frauendorfer, Franz Binder (Radio Timi[oara), William Totok, Horst Samson (`n picioare), Richard Wagner [i Nikolaus Berwanger. Sursa: Arhiva Horst Samson. www.timpul.ro


Dosar

TIMPUL

reporter de la revista german\ Stern, cu scopul de a scrie un reportaj despre situa]ia din Rom=nia, `n general, [i cea a scriitorilor din Timi[oara, `n special. Textul apare `n edi]ia din 17 octombrie 1985 sub titlul „Numai b\tr`nii vor s\ mai r\m`n\“20. ~n martie 1986 vine din nou `n Rom=nia [i solicit\ o `nt`lnire cu fostul s\u ofi]er de leg\tur\. Din procesul verbal redactat dup\ acest\ `nt`lnire (a se vedea documentul nr. 4) de c\tre lt. col. Nicolae P\durariu rezult\ c\ Schleich (conspirat `n acest material sub numele de „Schneider“) a primit [i o „sarcin\“ pe care a `ndeplinit-o cu acela[i zel ca [i `n anii preceden]i, c`nd [i-a semnat dela]iunile cu numele de „Voicu“. Traducerea pasajelor din limba german\: Ingrid Baltag [i Valeriu Stancu

Anexe 1. Raport al Ministerului Securit\]ii Statului / Republica Democrat\ German\ (MfS) Direc]ia XX/7 , Gera, 12 iulie 1982 Informa]ie Nr. 211/82 21

Informa]ie neoficial\ despre o c\l\torie `n Rom=nia Colaboratorul neoficial s-a aflat de la sf`r[itul lunii mai p`n\ la mijlocul lunii iunie 1982 `n Rom=nia. A avut ocazia de a purta o serie de convorbiri. ~n cele ce urmeaz\ g\sim o evaluare a partenerilor de conversa]ie: […]22

Evaluarea revistei Neue Literatur „[…] R\sfoind ni[te reviste am observat c\ exist\ o `nclina]ie c\tre outsiderii din literatura RDG-ului: Uwe Kolbe de exemplu. La o asemenea `ntrebare Hauser r\spunde c\ au fost publicate [i poezii de Lutz Rathenow23. ~n partea cultural\ a revistei se informeaz\ asupra decesului arti[tilor, asupra decern\rii premiilor [i despre alte lucruri. Se pot citi tot felul de nume necunoscute. Am c\utat `n van aici numele lui Konrad Wolf24. Revista Neue Literatur a primit ordinul s\ se arate rentabil\ p`n\ la sf`r[itul anului, altfel va fi desfiin]at\. Colaboratorii revistei nu cred c\ se poate `mplini aceast\ sarcin\, deoarece din motive de economie de h`rtie nu se poate m\ri num\rul abona]ilor. Ei s`nt de p\rere c\ astfel minoritatea german\ este [i mai mult oprimat\.“ Discu]ie `n Cenaclul Adam MüllerGuttenbrunn la Timi[oara

Evaluarea lui Nikolaus Berwanger „[…] Nikolaus Berwanger este membru al Comitetului jude]ean de partid `n Timi[oara, probabil membru al secretariatului, redactor-[ef al ziarului de limb\ german\ Neue Banater Zeitung, secretar al Uniunii Scriitorilor din Rom=nia, vicepre[edinte al Consiliului oamenilor muncii de na]ionalitate german\ din Rom=nia, un om cu foarte mare influen]\! Era politicos, [i-a ar\tat `ns\ clar atitudinea distan]at\ fa]\ de Uniunea Sovietic\ [i RDG. […]. Despre rela]ia sa cu RGD-ul, Berwanger afirm\: anganja]i ai ambasadei RDG i-ar fi repro[at c\ `ntreprinde prea multe c\l\torii `n Austria [i `n RFG, dar nu `n RDG. S-ar fi s\turat s\ explice mereu cum este cu RDG-ul [i nem]ii din Rom=nia. Ambasada RDG nu se ocup\ de germanii din Rom=nia, `ns\ afirm\ c\ cenaclul literar din Timi[oara ar fi orientat spre vest. Asta ar fi o prostie. Ei, scriitorii germani din Rom=nia, `[i dau silin]a s\ nu fie nici adep]i ai literaturii din RDG, nici ai literaturii din RFG. […]“

Evaluarea lui Samson, Horst H. Samson este poet [i redactor cultural al ziarului Neue Banater Zeitung. […] El este un t`n\r `nc\p\]`nat, foarte sigur pe sine. Cred c\ www.timpul.ro

motivul pentru acest fapt const\ `n invizibili sus]in\tori. La `nt`lnirea cu Horst Samson au participat cca. [apte persoane, cuno[tin]e ale lui Samson. Discu]ia a fost foarte edificatoare, pentru c\ reveleaz\ pozi]ii fa]\ de RDG [i literatura noastr\. ~n `ncercarea de a reda discu]ia pozi]iile ideologice ale lui Samson [i ale lui Berwanger devin foarte clare. ~n aprilie sau la `nceputul lui mai s-a `nt`mplat urm\torul lucru: `n ziarul de limb\ german\ Neuer Weg, care este distribuit `n `ntreaga Rom=nie, a fost anun]at\ o activitate a cenaclului literar din Timi[oara, la care urma s\ fie ascultate c`ntece ale lui Wolf Biermann. Se invita la acest eveniment, iar ca responsabil era men]ionat Horst Samson. O zi `nainte de eveniment Securitatea rom=n\ a venit la locuin]a lui Samson [i a efectuat o perchezi]ie. A fost g\sit un manuscris, care `i fusese `ncredin]at lui Horst Samson [i care era destinat colegului s\u William Totok. S-a ar\tat c\ erau texte ale lui Totok `ndreptate `mpotriva lui Ceau[escu. Samson a fost ridicat [i supus unui interogatoriu. Dac\ s-ar fi dovedit c\ a cunoscut con]inutul manuscrisului, Totok ar fi primit 10-15 ani de `nchisoare. ~n timpul discu]iei din timpul serii, situa]ia referitoare la Samson se prezint\ astfel. F\r\ s\ avem confirmare de la ata[atul cultural al ambasadei RDG, Günter Rieger, este clar c\ ambasada RDG a receptat anun]ul din Neuer Weg [i a informat Securitatea rom=n\, pentru a preveni seara dedicat\ lui Biermann [i pentru a lua m\suri [i a `ntreprinde anchete. Aceasta reprezint\ `ns\ un amestec `n afacerile interne ale Rom=niei. Ambasada RDG comite astfel spionaj cultural [i de aceea Berwanger are dreptate s\ nu-l primeasc\ pe ata[atul cultural Günter Rieger, care se anun]ase pentru o convorbire. ~ntr-o discu]ie despre literatura din RDG s-au cristalizat urm\toarele pozi]ii: Samson, Horst a `ntrebat dac\ mai exist\ literatura din RDG, pentru c\ cei mai buni dintre scriitori ar fi fugit: Kunert, Sarah Kirsch, Jurek Becker. Aceasta reprezint\ o pierdere substan]ial\.[...] Dar pe Samson aceasta nu-l `mpiedic\ s\ ne repro[eze c\ oprim\m mari poe]i. Aici el nu judec\ dup\ propriile principii, ci pe cine recunoa[te Fühmann ca mare poet, acela este `ntr-adev\r mare: Lutz Rathenow! Fiind solicitat s\ numeasc\ o carte a lui Rathenow care s\ dovedeasc\ valoarea sa, el aduce o antologie vest-german\, `n care s`nt publicate dou\ poezii. Este `ntrebat, dac\ acest fapt ajunge pentru a stabili valoarea poetic\, iar r\spunsul: `i ajunge o singur\ poezie: [i i se spune direct `n fa]\: „Cineva ]i-a spus c\ Rathenow a fost arestat c`teva zile. Aceasta este pentru tine o dovad\ c\ are valoare artistic\“ – nici o reac]ie. Samson a fost anul trecut (1981) `n RDG cu teatrul de stat. El nu are o p\rere bun\ despre noi. El spune: „dac\ acum patru ani ar fi fost `ntreba]i germanii din Rom=nia dac\ vor s\ emigreze `n RDG 80% ar fi r\spuns pozitiv. Ast\zi `ns\ nu, pentru c\ `n RDG totul merge prost.“ [...] Lucr\tor operativ (ss.) Trost C\pitan

2. Raport al Securit\]ii Samson este un element ostil. Trebuie prelucrat cu toate mijloacele care ne stau la dispozi]ie25. Not\ ~n leg\tur\ cu Samson Horst sursa informeaz\: ~n 7 iunie ’82, scriitorul din RDG Erich Kriemer, care a f\cut o vizit\ `n Rom=nia, a venit la surs\ [i i-a comunicat, c\ „azi am fost `n redac]ia NBZ26 [i acolo l-am `nt`lnit pe Samson, care m-a invitat la el acas\, a[a c\ `n seara asta mergem la el“. La Samson Horst pe Calea Aradului erau prezen]i Samson Horst – Samson Edda (so]ia), Erich Kriemer, Mark Hilde (translatoarea lui Kriemer, din Bucure[ti de la Neue Literatur), Reisenauer Josef (NBZ, redactor), prietena lui, o `nv\]\toare din Lenauheim (sursa nu a re]inut numele ei), Helga Schleich [i sursa. Imediat dup\ ce au sosit, Samson l-a `ntrebat pe Kriemer: „Domnule Kriemer, cum de este

posibil, ca RDG s\-i trimit\ pe cei mai valoro[i scriitori ai s\i `n exil `n RFG?“ Kriemer: „Nu pot aprecia acest lucru chiar a[a, `n ]ara mea se mai afl\ foarte mul]i scriitori [i poe]i valoro[i, dar se pare c\ pe la voi s`nt numai aceia aprecia]i care fac scandal [i v`lv\. S\ [tii, drag\ Samson, mie nu `mi plac scriitorii care nu datorit\ operei lor, ci datorit\ scandalului devin mari“. Samson: „Se pare c\ Securitatea noastr\ se ia acum dup\ voi. La mine au f\cut o perchezi]ie, [i dac\ n-ar fi fost Berwanger, cred c\ a[ sta acuma la zdup. Se vorbea chiar de vreo 15-20 ani `nchisoare. Pe noi nu ne trimit `n RFG, pe noi ne `nchid. Bine c\ Berwanger ne-a sc\pat“. Veni vorba despre revista Neue Literatur: Samson: „Se zvone[te, c\ NL o s\ dispar\. Atunci, noi, scriitorii germani din Rom=nia, chiar c\ nu mai avem ce c\uta pe aici. Este adev\rat, conducerea acestei reviste este foarte slab\, ar trebui schimbat\. ~n tot cazul, dac\ revista o s\ fie abandonat\, vom scrie un apel comun c\tre Ceau[escu, s`nt sigur c\ o s\ fie cel pu]in 25 semnatari. ~n fond doar n-o s\ fim `ntotdeauna de acord cu toate prostiile ce se fac sus“. 1 Ernest Wichner (ed.), Ein Pronomen ist verhaftet worden. Texte der Aktionsgruppe Banat (Un pronume a fost arestat. Texte ale Grupului de Ac]iune Banat), editura Suhrkamp, Frankfurt/M., 1992. 2 Adam Müller-Guttenbrunn (1852-1923), scriitor originar din Banat. Romanele sale despre ]inutul natal au furnizat o imagine despre istoria [i identitatea „[vabilor b\n\]eni“. 3 Neuer Weg, 10.2.1982, pag. 4. ~n Neue Banater Zeitung, ziarul local de limb\ german\ din Timi[oara, nu a ap\rut nici un anun] de acest fel. 4 Comunicare a lui Horst Samson c\tre Georg Herbstritt, la data de 11.06.2008. Despre acest fapt Totok, colegul lui Samson, `[i aminte[te altceva, [i anume c\ melodiile lui Biermann au fost ascultate `nc\ din timpul [edin]ei; vezi William Totok, Constr`ngerea memoriei. ~nsemn\ri, documente, amintiri, editura Polirom, Ia[i, 2001, p. 107. ~n ce form\ a ac]ionat atunci cu adev\rat ambasada RDG nu se poate `nc\ stabili, `ntruc`t accesul la actele Ministerului de Externe al fostei RDG este interzis pentru o perioad\ de treizeci de ani. Totu[i astfel de interven]ii erau absolut obi[nuite. Cert este c\ Securitatea a folosit acest „incident“ `nc\ neelucidat ca pretext pentru perchezi]iile organizate 3 luni mai t`rziu la Samson [i Totok, cf. observa]iile locotenent-colonelului de Securitate, Nicolae P\durariu scrise pe „Nota“ furnizat\ de „Voicu“ pe data 21.02. 1982, ACNSAS, Fond Informativ [`n continuare: I], Nr. 210845, vol. 2, ff. 255255v. Iat\ ce relata „Voicu“ Securit\]ii: „Samson a dat [tirea lui Walter Jass, redactor la N[euer] W[eg], care a transmis [tirea la Bucure[ti, iar `n urm\toarea zi se afla `n ziar. Ziarul N[eue] B[anater] Z[eitung] a publicat [tirea f\r\ a men]iona numele lui Biermann. ~n ziua urm\toare Jass i-a comunicat lui Samson, c\ Ambasada RDG din Bucure[ti a dat curs unei note de protest, din cauza [tirii respective – Biermann fiind un disident RDG, care a fost dat afar\ din ]ar\, [i tr\ie[te acum `n RFG. Samson mergea apoi acas\ – dup\ mas\ trebuia s\ se ]in\ [edin]a cenaclului – [i a preg\tit o nou\ band\ cu un alt c`nt\re] RFG – [Franz-Josef] Degenhardt – care nu este at`t de «ofensiv»“. Ibidem, f. 255. 5 Comunicare din partea lui Horst Samson (cf. nota 4). 6 ~ntr-un „plan de m\suri“ propus de lt.col. P\durariu, trecut pe o „Not\“ a lui „Voicu“ `n care acesta semnaleaz\ c\ ziarul Neuer Weg a anun]at audierea c`ntecelor lui Biermann ale c\rui „texte (c`ntece) au fost interzise `n RDG“, se men]ioneaz\ c\ o alt\ surs\, „Mayer“, a primit sarcina s\ urm\reasc\ desf\[urarea [edin]ei, iar „organele PCR“ urmeaz\ a fi anun]ate despre „degenerarea acestui cenaclu scriitoricesc `n care se prezint\ lucr\ri [...] tr\d\toare, ostile [i necorespunz\toare“. Cf. ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 253-253v. 7 Totok, Constr`ngerea memoriei (v. nota 4), pag. 7-120; Totok descrie aici detaliat [i „Grupul de Ac]iune Banat” [i Cenaclul literar „Adam Müller-Guttenbrunn“. 8 „Sursa v\ informeaz\“, scria „Voicu“ `ntr-o not\ datat\ 27.11. 1981, „c\ s-a `nt`lnit cu Totok, care i-a explicat c\ a fost angajat la red[ac]ia] N[eue] B[anater] Z[eitung] [i este preocupat de a-[i transporta la Timi[oara unele c\r]i [i alte lucruri de la Tomnatic“. Lt.col. P\durariu imediat `i d\ sarcina lui Schleich „s\ accepte de a transporta la Timi[oara obiectele lui Totok [i cu acest prilej s\ stabileasc\ dac\ are lucr\ri necorespunz\toare“, ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 242-242v. 9 Cf. notele lui „Voicu“ furnizate ofi]erului s\u de leg\tur\ lt. col. P\durariu [i „m\surile“ elaborate de acesta, ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 206-206v, f. 236, ff. 237-237v. 10 ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 243-243v. 11 De exemplu, pe data de 9.2. 1982 „Voicu“ informeaz\ Securitatea c\ „l-a vizitat pe Horst Samson `n scopul de a verifica prezen]a cutiei cu manuscrisul lui Totok“. „Cu acest prilej sursa a observat c\ cutia respectiv\ se afl\ `n cam[era] nr. 3 (bibliotec\) `n spatele unui raft mic cu c\r]i l`ng\ fereastr\. Sursa n-a purtat nici o discu]ie cu Samson despre acest material, nici de aceast\ dat\, nici anterior. [...] Numai anterior sursa a `ntrebat pe Samson, dac\ Totok i-a adus o cutie, [i el a confirmat, c\ da, aspect semnalat de surs\ [i anterior.“ Ofi]erul de leg\tur\ P\durariu noteaz\ la „observa]ii“: „controlarea prezen]ei manuscrisului s\-l fac\ numai cu prilejul unor vizite obi[nuite la Horst Samson [i f\r\ s\ trezeasc\ vreo b\nuial\“. Cf. ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 254-254v. 12 P\durariu formuleaz\ `ntr-un plan de m\suri liniile `n vederea efectu\rii unei „perchezi]ii legendate“, amintind c\ `n acest scop se va justifica descinderea prin faptul c\ Samson posed\ banda cu Biermann [i o „lucrare ostil\“ scris\ de Paul Goma. Totodat\ subliniaz\ din nou necesitatea asigur\rii perfecte a „conspir\rii sursei Voicu“, ACNSAS, I 210845, vol. 2, f.257-257v. 13 ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 247. 14 ~ntr-o not\ din 8.5.1982 se re]ine c\ Securitatea a ob]inut aprobarea perchezi]iei din partea „tov. secretar

13 Pavel“ – precum noteaz\ col. Mortoiu pe aceea[i fil\. ~n acela[i document s`nt enumerate toate „materialele cu caracter ostil“ care urmeaz\ a fi confiscate. „Av`nd `n vedere cele de mai sus, `n scopul prevenirii, difuz\rii c`t [i pentru ridicarea materialelor men]ionate [i documentarea activit\]ii ostile a numitului Totok Wiliam, rug\m aproba]i efectuarea unei perchezi]ii domiciliare numitului Samson Horst.“ Cf. ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 265. 15 Raport din 26. 6. 1982 semnat de col. Aurelian Mortoiu, [eful Securit\]ii, [i lt. col. Antoniu Ianculescu, [eful serviciului 1/A, ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 264- 267v. 16 Cf. notele 5 [i 7, precum [i www. horstsamson.de. A se vedea [i relatarea lui William Totok, „Jurnal de corespondent“, Radio Europa liber\, 3.6.2009, http://www. europalibera.org/content/article/1745449.html. 17 MfS, BV Gera, Abt. XX/7, 15.12.1980: Raport informativ despre IME „Buche“; BStU, MfS, BV Gera, X/872/80. 18 Scrisoare a administra]iei de raion MfS Gera, direc]ia XX, c\tre direc]ia principal\ XX a MfS, din data de 16.7.1982; BStU, MfS, HA XX/AKG 869, Bl. 87. 19 Cf. `n aceast\ privin]\: Georg Herbstritt, }ara fr\]easc\ du[m\noas\. Rom=nia `n aten]ia Siguran]ei de Stat a RDG, `n: Revista 22, 15(2005)774, 4.-10. ianuarie 2005, pp. 12-13. Stej\rel Olaru, Georg Herbstritt, Stasi [i Securitatea, editura Humanitas, Bucure[ti, 2005. 20 Franz Schleich, „Nur die Alten wollen bleiben“, `n: Stern, 18.10.1985. 21 Traducerea din limba german\: Ingrid Baltag [i Valeriu Stancu. Sublinierile numelor din original nu au fost preluate. Omiterile s`nt marcate prin […]. ~ntregul document a fost publicat `n limba german\ `n Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik 17 (2005) 2, pag. 118-123. Introducerea autorului din acea publica]ie (pag. 114-117), poate fi acum precizat\. Documentul se sf`r[e[te cu urm\toarea remarc\ a ofi]erului: „Urm\toarele informa]ii au fost redactate de o surs\ onest\ [i de `ncredere. Pentru c\ sursa a fost `n Rom=nia ne`nso]it\, dorim s\ o protej\m. Colaboratorul „Buche“ („fag“) nu este men]ionat `n document. Faptul c\ el este autorul este plauzibil compar`nd cu urm\torul document scris de „Voicu“. ~n raportul men]ionat `n nota nr. 16 scriitorul Erich Kriemer din Gera este denumit de MfS colaboratorul „Buche“. Alte informa]ii lipsesc; dosarul propriu-zis al Securit\]ii RDG a fost probabil distrus `n 1989/90. Originalul documentului de fa]\ are la Oficiul Federal pentru Administrarea Arhivelor Securit\]ii Stasi cota BStU, MfS, HA XX/AKG 869, ff. 88-95. 22 Urmeaz\ evalu\ri, printre altele, despre redactorul [ef al revistei Neue Literatur, Emmerich Stoffel, [i succesorul s\u, Arnold Hauser. 23 Lutz Rathenow (n\scut 1952), scriitor-disident din RDG, a protestat contra expulz\ii lui Wolf Biermann [i a fost `nchis, `n 1976, pentru scurt\ vreme. Din motive politice a fost din nou arestat `n anul 1980; `n urma unor proteste interna]ionale fusese eliberat, dup\ zece zile de arest. 24 Konrad Wolf (1925-1982), regizor de film [i scenarist, `ntre anii 1965-1982 a fost pre[edintele Academiei de Arte din RDG, `n 1981 devine membru al CC al PSUG; de[i a fost un comunist convins fusese un creator de opere critice. Fratele s\u, Markus Wolf (1923-2006), a fost `ntre anii 1953-1986 [eful spionajului [i, `n acela[i timp, ministrul adjunct al Securit\]ii Stasi. 25 ACNSAS, Fond Informativ, Nr. 184942, ref. la „Sandu“ (dosar nr. 4433), ff. 121-123. ~n original exist\ numeroase pasaje subliniate, aici vor fi subliniate numai cele dublu subliniate `n original. Frazele de la `nceput referitoare la Samson ca „element ostil“ au fost scrise de un ofi]er cu rang `nalt al Securit\]ii mai t`rziu ca bilan] [i indica]ii. Raportul informativ `n sine este scris de m`n\ de alt\ persoan\ dec`t „observa]iile“. 26 Neue Banater Zeitung, ziarul local de limb\ german\ din Timi[oara.

Prometeu-Focul, acril pe p`nz\ 100x200 cm

noiembrie 2009


14

TIMPUL

Dosar

Dubl\ supraveghere Scriitori germani din Rom=nia `n documente ale Stasi [i ale Securit\]ii GEORG HERBSTRITT WILLIAM TOTOK (continuare din paginile 12-13)

Despre NBZ27 Samson spunea: „Este `n fond un ziar foarte slab, dar partea cultural\ este foarte bun\, fiindc\ public\ texte angajate, critice. Acesta este meritul lui Berwanger, care pur [i simplu nu se las\ influen]at de neostalini[ti. Lui Berwanger nu-i e fric\, probabil are rela]ii foarte bune [i `n sus, dar [i `n vest, care, `n caz c\ i s-ar `nt`mpla ceva, i-ar s\ri imediat `n ajutor, [i nu cred c\ regimul Ceau[escu are vreun interes s\ fie publicat `n vest un articol despre suprimarea intelectualilor `n Rom=nia.“ Sursa men]ioneaz\ c\ Samson a f\cut aceste aprecieri f\r\ s\-l fi `ntrebat cineva ceva, sau s\-[i spun\ p\rerea. El vorbea `ncontinuu, se l\uda `n permanen]\. La adresa sursei: „Ia uit\-te numai la dasc\lii care au primit un picior `n fund (e vorba de profesorii da]i afar\). Este o turm\ de oi, cu care po]i face ce vrei. S`nt ni[te raha]i, ni[te frico[i. Singurii care mai lupt\ s`ntem noi, scriitorii.“ Veni vorba de „afacerea transcendental\“28: Samson: „Se caut\ ]api isp\[itori pentru situa]ia mizerabil\ `n care ne afl\m. Astfel securi[tii au g\sit transcendentalii.“ Foarte mult s-a discutat despre literatur\, mai ales probleme teoretice, despre poezie [i proz\. Kriemer povestea mult despre literatura din RDG, despre tr\s\turile ei [i despre importan]a ei artistic\. Pe la miezul nop]ii sursa a plecat acas\, iar Kriemer cu translatoarea au mai r\mas la familia Samson `mpreun\ cu ceilal]i. (ss) Voicu Timi[oara, 11.06.82

Observa]ii: – cet\]eanul str\in nu ne-a mai fost semnalat. – Horst Samson este prelucrat [i este cunoscut cu pozi]ie ostil\. – celelalte persoane nu ne s`nt semnalate. Sarcini: – s\ discute cu Samson Horst pentru a stabili ce spune despre materialele confiscate de noi [i la m\surile de luat asupra lui Totok Wiliam. – s\ stabileasc\ dac\ Samson mai are [i alte scrisori ostile ori tr\d\toare [i ce vrea s\ fac\ cu ele. M\suri Aceast\ not\ se prezint\ conducerii. [semnat] locotenent colonel P\durariu [[i un al doilea colaborator al Securit\]ii.] 3. Nr.X/1A/PN/00101/00101/25.XII.981 Prime[te: Lt.col. P|DURARIU SURSA: „VOICU“ Ce vrea s\ fac\ cu manuscrisul? M\suri de ob]inerea lui f\r\ a deconspira informatorul, documentarea activit\]ii ostile.29 Not\ Asupra lui William Totok sursa v\ informeaz\: Primind de la Totok o cutie de manuscrise pentru a le transporta de la Tomnatic la Timi[oara, sursa a reu[it s\ fotografieze cca 60 de pagini dintr-un manuscris de 70 de pagini care se intituleaz\: „projekt für eine intellektuelle extermination. dokumente der strafsache 321/B/1975“ (Proiect pentru o exterminare intelectual\. Documente privind dosarul penal 321/B/1975). Sursa n-a reu[it s\ citeasc\ tot proiectul, dar dup\ cum [i-a putut da seama, este vorba de perioada `n care Totok era `n deten]ie. Pe pagina a 2-a apare con]inutul manuscrisului (nefotocopiat), `n „Cuprins“ (Inhalt) apar 10 puncte: 1) Der rumänische Orwellismus (Orwellismul rom=nesc) 2) Die Gefährlichkeit der Literatur (Despre periculozitatea literaturii) 3) Der 17. Mai 1975 (17 mai 1975) 4) Haussuchung (Perchezi]ia la domiciliu) 5) Die Verhöre (Interogatoriile) 6) Ein politischer Prozeß (Un proces politic) 7) Die erste Verhaftung (Prima arestare) 8) Die kurze Freiheit (Scurta libertate) 9) Haft und Freilassung (Deten]ia [i libertatea) 10) Epilog (Epilog) Ultimele 10 pagini ale manuscrisului con]in poeziile `n limba german\, care au dus la deten]ia autorului. Aceste pagini n-au fost fotocopiate din lips\ de timp [i material foto. ~n anex\ filmul sus amintit. Pe fiecare cli[eu se afl\ dou\ pagini fotocopiate, primele cli[ee s`nt mai slabe, fiindc\ [i manuscrisul b\tut la ma[in\ nu prezint\ contrasturi. (ss) Voicu ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 244- 245v. 4.

Afrodita - Aerul acril pe p`nz\ 100x200 cm

noiembrie 2009

Inspectoratul jude]ean Timi[ al ministerului de interne

– servicul I/A Strict Secret Ex. Nr. 3 Nota – Raport 11.04.1986 – cu datele rezultate din contactarea cet\]eanului vest german „Schneider“30 P`n\ la plecarea din ]ar\ – martie 1983 – „Schneider“ fiind `n leg\tur\ cu Lt. Col. P\durariu Nicolae a furnizat un volum mare de informa]ii de valoare operativ\ asupra mai multor elemente din mediul scriitorilor de na]ionalitate german\ din jude]ul TIMI{, c`t [i din alte jude]e. ~naintea plec\rii din ]ar\ a fost prelucrat contrainformativ, inclusiv cu referire de a nu se mai antrena `n ac]iuni ostile statului nostru, promisiune `ns\ pe care nu a respectat-o, astfel c\ `n octombrie 1985 a publicat `n revista „Stern“ un articol denigrator [i calomniator la adresa statului nostru, `ndeosebi cu privire la situa]ia scriitorilor [i popula]iei de na]ionalitate german\ din Rom=nia, articol care a fost preluat [i de o alt\ publica]ie vest german\, c`t [i de postul de radio „Europa Liber\“. La data de 14.03.1986, „Schneider“ a comunicat telefonic din R.F. Germania, Lt.Col. P\durariu Nicolae c\ `n jurul datei de 9 aprilie 1986 inten]ioneaz\ s\ soseasc\ `n Rom=nia, [i c\ dore[te s\ discute cu ofi]erul. ~n ziua de 9.04. a.c. `ntr-adev\r Schneider a solicitat o `nt`lnire cu Lt. Col. P\durariu Nicolae [i `n baza aprob\rii conducerii securit\]ii s-a realizat contactarea sa sub controlul mijloacelor speciale cu care ocazie a relatat urm\toarele: 1.– ~n martie sau aprilie 1985 redactorul [ef al revistei „Stern“ pe nume Winter Rolf i-a explicat c\ au unele informa]ii `n leg\tur\ cu scriitori de na]ionalitate german\ din Rom=nia [i a solicitat cu insisten]\ s\ scrie un articol critic la adresa Rom=niei `n leg\tur\ cu aceasta, sus]in`nd c\ este cel mai nimerit s\ scrie un asemenea material, deoarece este venit nu de mult din Rom=nia, a fost publicist, scriitor [i cunoa[te cel mai bine situa]ia scriitorilor `n mediul c\rora [i-a desf\[urat activitatea. ~n aceast\ direc]ie a insistat [i [eful direct a lui „Schneider“, f\c`ndu-i-se aluzie [i la posibilitatea de a fi angajat permanent la marele concern „Thyssen“ care produce armament [i alte ma[ini [i utilaje speciale iar Winter Rolf iar fi promis o eventual\ angajare la „Stern“ `n calitate de corespondent pentru ]\rile de est. „Schneider“ a motivat c\ nu mai este totu[i la curent cu situa]ia din Rom=nia, la care i s-a promis organizarea unei deplas\ri speciale la Timi[oara `mpreun\ cu fotoreporterul revistei pe nume Moldway Michael `n scop de documentare. Ca urmare a insisten]elor [i a promisiunilor `n leg\tur\ cu serviciul (`n prezent lucreaz\ la o firm\, dar nu ca angajat, ci ca liber profesionist) [i nemul]umit de situa]ia pe linia emigr\rii p\rin]ilor [i socrilor din Rom=nia a acceptat oferta f\cut\ de revista „Stern“, [i ca urmare `n perioada 11-13 aprilie 1985 s-a deplasat `mpreun\ cu Moldway Michael `n jude]ul Timi[ prilej cu care la domiciuliul lui Horst Samson, au luat leg\tura cu Totok Wiliam31 [i Lippet Iohan32, apoi `mpreun\ cu Totok Wiliam [i Horst Samson s-au deplasat la Comlo[ul Mare [i Teremia Mic\ (localitate unde domi-

ciliaz\ p\rin]ii lui Horst Samson) pentru ca Moldway Michael s\ fotografieze unele case care au apar]inut celor care au emigrat [i `n prezent se g\sesc `n stare de degradare, Horst Samson sus]in`nd c\ `n Teremia Mic\ s`nt asemenea case. La domiciliul lui Totok Wiliam din Comlo[u Mare, Moldway Michael a fotocopiat „Memoriul Colectiv“ `naintat la Uniunea Scriitorilor [i la Comitetul Jude]ean Timi[ al P.C.R., c`t [i biletul de ie[ire al acestuia din deten]ie `n 1976. O discu]ie cu Totok Wiliam, Lippet Iohan [i Samson Horst a avut loc [i la barul de noapte de la restaurantul „Continental“ din Timi[oara, cei de mai sus explic`nd de pe pozi]ia lor situa]ia `n care se g\sesc, interdic]iile [i [icanele la care ar fi supu[i, lipsa oric\ror perspective ca scriitori [i intelectuali `n Rom=nia. Dup\ re`ntoarcerea `n R.F. Germania, „Schneider“ a `ntocmit materialul solicitat de redac]ia „Stern“, `ns\ i-a fost restituit, pe motiv c\ nu este destul de critic. „Schneider“ l-a mai completat cu unele date [i apoi redac]ia a mai introdus din proprie ini]iativ\ alte date f\r\ consultarea sa [i dup\ publicare le-a repro[at `ns\ nu a `ncercat s\-i ac]ioneze `n justi]ie g`ndindu-se c\ [i asa nu rezolv\ nimic. Pentru acest serviciu „Schneider“ a relatat c\ a primit 1500 de m\rci vest-germane, cunoa[te c\ articolul a fost preluat [i publicat de ziarul Mannheimer Morgen, dar c\ nu are cuno[tin]\ s\ fi fost transmis de postul de radio Europa Liber\. „Schneider“ a sus]inut c\ nu s-a mai antrenat p`n\ `n prezent `n alt\ activitate ostil\ statului rom=n, regret\ c\ a comis o asemenea fapt\ [i a promis c\ pentru viitor nu se va mai angaja `n nici o ac]iune care s\ lezeze interesele statului rom=n. De asemeni, la `ntreb\rile puse a sus]inut c\ nu a desconspirat contactul avut anterior cu organele de securitate [i c\ nu ar avea nici o leg\tur\ cu organele de poli]ie vest-germane. I s-a atras aten]ia asupra gravit\]ii faptei [i i s-au explicat detaliat consecin]ele care puteau decurge pentru situa]ia lui prezent\ [i de viitor, c\ chiar dac\ ar fi divulgat leg\tura anterioar\ avut\ cu organele noastre putea [i poate ajunge `ntr-o situa]ie nepl\cut\ fa]\ de rela]iile [i cuno[tin]ele sale din ]ar\ [i din str\in\tate. „Schneider“ a relatat apoi c\ de aceast\ dat\, `naintea plec\rii `n Rom=nia i s-a solicitat de redactorul [ef al revistei „Stern“ s\ scrie un nou articol mai drastic despre situa]ia scriitorilor germani din Rom=nia, lucru `ns\ cu care nu ar fi fost de acord, `ns\ dintr-o convorbire telefonic\ avut\ cu Moldway Michael a reie[it c\ `n cur`nd acesta, `mpreun\ cu Pragai Gunther, corespondent pentru Est al revistei „Stern“ [i acreditat la Bucure[ti [i Sofia vor sosi la Timi[oara pentru a relua leg\tura cu Samson Horst, Totok Wiliam [i Lippet Iohann `n vederea ob]inerii datelor necesare `n vederea redact\rii [i public\rii articolului respectiv `n „Stern“. Din discu]ii cu Winter Rolf a mai rezultat inten]ia de a se publica `n „Stern“ un articol cu referire la faptul c\ `n Rom=nia s-ar `ncasa valut\ sub anumite forme de la cei care inten]ioneaz\ s\ emigreze. 2.– ~n continuare „Schneider“ a relatat alte aspecte [i anume: ~n R.F. Germania `n ora[ul Köln se redacteaz\ o revist\ `n limba rom=n\ intitulat\ Contrapunct, de care se ocup\ un anume Georg Wocke, redactor la postul de radio Deutsche www.timpul.ro


Dosar Welle [i dispune [i de editura „Thule“, fiind c\s\torit cu o oarecare Orianu din Rom=nia. Revista are un caracter profund ostil Rom=niei public\ articole critice [i def\im\toare la adresa situa]iei socio economice din Rom=nia [i a conducerii de partid [i de stat. Apare trimestrial, are circa 30-35 de pagini, p`n\ `n prezent au fost editate 5 numere (1986 [i primul trimestru al acestui an) [i la ea colaboreaz\ `n special angaja]i ai postului de radio Europa Liber\, Paul Goma [i alte elemente de na]ionalitate rom=n\ aflate `n str\in\tate. ~n luna martie 1986 a fost vizitat de Berwanger Nicolaus, rezult`nd c\ are domiciliul `n localitatea Kokntal-Munchigen, Str. Christian Wagner Nr. 6 [i colaboreaz\ cu perspectiva de a deveni redactor [ef al revistei Donau Tal Magazin care apare trimestrial. Revista cuprinde circa 60 de pagini, are o vechime de circa 10 ani, la aceasta colaboreaz\ mai multe persoane plecate din Rom=nia, scriitori, publici[ti [i se adreseaz\ cu articole `n special celor emigra]i, dar [i celorlal]i cet\]eni vestgermani, f\r\ a avea un caracter direct antirom=nesc. ~n ultimul s\u num\r „Schneider“ a publicat de exemplu un articol de fond cu referire la greut\]ile pe care le `nt`mpin\ `n procesul de integrare `n R.F. Germania cei care emigreaz\ iar Berwanger Nicolae un articol despre istoria literaturii germane din Banat [i Ardeal. Berwanger Nicolae, ca invitat al lui „Schneider“ a ]inut anterior o expunere de circa o or\ `n prezen]a unor membri ai P.S.D., printre care [i unii deputa]i, dar nu ar fi avut o pozi]ie antirom=neasc\. Discut`ndu-se cu „Schneider“ asupra faptului dac\ `n ultima perioad\ a mai avut contacte sau [tiri despre Totok Wiliam [i ceilal]i din Timi[oara, a r\spuns c\ nu are nici o leg\tur\ cu ei [i nici nu ar dori s\ mai intre `n contact `ntruc`t `n mod sigur i se va solicita s\ duc\ unele materiale `n str\in\tate sau s\ mai scrie ceva `n favoarea lor. I s-a solicitat totu[i s\ intre `n contact cu ace[tia [i `n 10.04.1986 cu ocazia unei noi `nt`lniri s\ ne comunice discu]iile avute. ~n prezen]a noastr\ „Schneider“ a luat leg\tura telefonic\ cu so]ia lui Horst Samson promi]`nd o vizit\ `n dup\ amiaza zilei de 9.04. a.c. La recontactarea din 10.04. a.c. „Schneider“ ne-a relatat c\ `n ziua de 9.04. a.c. `n jurul orelor 16.30 c`nd a ajuns la domiciliul lui Horst Samson a mai g\sit acolo pe Lippet Iohan [i Totok William, ambii convoca]i special de Horst Samson pentru a se `nt`lni cu „Schneider“ [i din discu]ii au rezultat urm\toarele: – Totok Wiliam a apreciat con]inutul articolului publicat de „Schneider“ `n revista Stern, dar a afirmat c\ `n articol era necesar s\ aduc\ critici lui X, Y [i Z33 ziari[ti [i publici[ti de la redac]ia Neue Banater Zeitung care ar fi persoane corupte [i desf\[oar\ activit\]i prezente `n cenaclul de limba german\. De asemeni, nu a fost mul]umit c\ `n fotografia publicat\ `n Stern a ap\rut `mpreun\ cu X34. – A insistat ca la re`ntoarcerea `n R.F. Germania s\ ia leg\tura cu Emil Huzuianu (Hurezeanu), redactor la postul de radio Europa Liber\, s\-i explice cine este, c\ a fost la Timi[oara unde a discutat cu el [i apoi s\-i predea un articol pe care s\-l `ntocmeasc\ „Schneider“ cu con]inut critic referitor la cenaclul de limb\ german\ „Adam Muller Guttenbrunn“ din Timi[oara `n care s\ arate c\ este condus de [...]35, c\ activitatea cenaclului este `ntrerupt\ [i re`nceput\ la insisten]ele lui X, persoan\ corupt\ [i care a urm\rit numai rezolvarea unor probleme personale. „Schneider“ spun`ndu-le celor de fa]\ c\ recent a ap\rut un articol despre ei `ntr-o publica]ie din Berlinul De Vest, cei `n cauz\ s-au exprimat c\ au cuno[tin]\ de acesta [i Totok a dat de `n]eles c\ este `ntocmit [i transmis de el, amintind c\ ar fi realizat aceasta prin un anume Wichner. (Persoana cu numele de Wichner Ernest este cunoscut\ de noi, fiind plecat\ din jude]ul Timi[, [i a f\cut parte din cercul de rela]ii a lui Totok [i are domiciliul prezent `n Berlinul de Vest. A avut convorbiri telefonice cu Lippet Iohann [i cu Totok, dar nu cu referiri www.timpul.ro

15

TIMPUL la con]inutul articolului ap\rut [i care ne-a fost adus de „Schneider“) Totok Wiliam a mai insistat ca „Schneider“ s\ ia leg\tura telefonic\ cu Paul Goma, c\ruia s\-i spun\ c\ a fost la el la Timi[oara (Totok a afirmat c\ `l cunoa[te pe Paul Goma `naintea plec\rii acestuia din Rom=nia36) [i s\-i transmit\ s\ declan[eze o ac]iune cunoscut\, prin publica]ia francez\ la care colaboreaz\. „Schneider“ `ntreb`ndu-l pe Totok dac\ nu a avut conflict cu securitatea `n urma apari]iei articolului din Stern, acesta a r\spuns c\ p`n\ `n prezent nu a fost `ntrebat sau cercetat, dar a[teapt\ s\ fie chemat `n orice moment `ntruc`t cunoa[te c\ securitatea a[teapt\ un timp oarecare [i apoi declan[eaz\ ac]iunea `mpotriva lor. Totok a ar\tat c\ a primit ordin de concentrare la o unitate de geniu, dar el nu vrea s\ mearg\ [i crede `n 3 s\pt\m`ni se va clarifica dac\ trebuie sau nu s\ mearg\. La aceasta a intervenit Lippet Iohann [i Samson Horst spun`nd c\ ei deja s`nt concentra]i merg`nd de dou\ ori pe s\pt\m`n\ pentru c`teva ore la o unitate din Timi[oara. Totok a mai informat pe „Schneider“ c\ a ap\rut o nou\ lege `n leg\tur\ cu intrarea cet\]enilor str\ini `n institu]ii [i `ntreprinderi, `n sensul c\ s`nt `nregistra]i la intrare, condu[i la persoana cu care trebuie s\ discute, discu]ii se poart\ `n prezen]a altei persoane care este obligat\ s\ `ntocmeasc\ imediat o not\ pentru securitate. ~n leg\tur\ cu apari]ia `n R.F. Germania a revistei Contrapunct, Totok a men]ionat c\ are cuno[tin]\ de existen]a ei, [i c\ [tie c\ au ap\rut p`n\ `n prezent 5 numere, nu a v\zut `ns\ vreun num\r [...]. Totok Wiliam a insistat la „Schneider“ s\ le trimit\ tot ce se public\ `n str\in\tate despre ei folosind calea po[tei [i pentru a reu[i s\ ajung\ `n posesia acestora, cunosc`ndu-se c\ securitatea intervine [i le re]ine, s\ trimit\ mai multe exemplare pe adresa mai multor persoane din cercul lor, inclusiv rudelor sursei, [i din toate trimiterile una va ajunge la destina]ie. Totok a mai insistat la „Schneider“ s\ trimit\ lui Hurezeanu de la Europa Liber\ fotocopia „Memoriului Colectiv“ [i al biletului s\u de eliberare din deten]ie. Din discu]ii cu Totok Wiliam [i cu ceilal]i (Samson Horst, Lippet Iohann) a rezultat c\ `n prezent ei nu mai insist\ prin ac]iuni `n extern `n vederea urgent\rii emigr\rii, ci caut\ ca prin asemenea activit\]i s\ fie remarca]i, cunoscu]i cu pozi]ii `mpotriva statului rom=n, s\-[i creeze prin aceasta o „platform\“ [i la ajungerea `n str\in\tate s\ fie cunoscu]i [i recunoscu]i pentru activitatea lor din Rom=nia. Dup\ intrarea lui „Schneider“ `n apartamentul lui Horst Samson, numitul Totok Wiliam a luat telefonul [i l-a dus `n buc\t\rie, exprim`ndu-se c\ e posibil s\ aib\ aparatur\ pentru interceptarea dicu]iilor. De asemeni s-a exprimat c\ exist\ posibilitatea intercept\rii discu]iilor [i prin intermediul unei antene existente pe acoperi[ul blocului. Totok [i ceilal]i [i-au manifestat mirarea cu privire la modul cum de lui „Schneider“ i s-a permis intrarea in R.S. Rom=nia, la care „Schneider“ a ar\tat c\ probabil securitatea nu este interesat\ s\-l provoace la „scandal“ c\ `n calitate de ziarist el poate scrie la adresa Rom=niei [i f\r\ s\ vin\ `n ]ar\ [i c\ de aceast\ dat\ a fost `n interes de serviciu p`n\ la Budapesta. Totok a atras aten]ia lui „Schneider“ s\ fie foarte prudent c`t st\ `n Rom=nia pentru a evita vreo ac]iune din partea securit\]ii, s\ se controleze `n timpul deplas\rii [i s\-[i verifice autoturismul `nainte de a-l porni. La plecarea sursei de la Samson, cei `n cauz\ au supravegheat `mprejurimile [i au amintit lui „Schneider“ s\-[i controleze autoturismul. – Ca interven]ii mai deosebite din parta lui Samson Horst {i Lippet Iohann, „Schneider“ a remarcat urm\toarele: – Samson Horst a relatat c\ `n ziua de 9.04. a.c. a fost chemat `n audien]\ la pa[apoarte `n leg\tur\ cu solicitarea emigr\rii [i c\ `n 10.04.1986 va pleca la Teremia Mic\ pentru a

se interesa de unele date necesare complet\rii formularelor (fapt real). A men]ionat c\ a primit la domiciliu un telefon cu caracter de amenin]are, c\ va fi ucis [i se va trezi cu un „cui“ `n cap. Din acest motiv a sus]inut c\ este foarte [ocat, crede c\ este ac]iunea securit\]ii [i c\ `n Rom=nia s-au mai `nt`mplat unele situa]ii de amenin]are unor scriitori asupra c\rora s-a [i ac]ionat. Lippet Iohann a intervenit spun`nd c\ [i el a fost sunat la telefon `ntr-o diminea]\ la orele 5.30 de ofi]erul care r\spunde de Teatrul German, `ntreb`ndu-l ce face. Din aceste motive ei s-ar sim]i amenin]a]i [i persecuta]i. Totok Wiliam a intervenit [i el spun`nd lui „Schneider“ s\ comunice aceste aspecte [i lui Hurezeanu de la EUROPA LIBER|.– („Schneider“ a remarcat c\ `n articolul ap\rut recent `n ziarul din Berlinul de Vest se fac de asemeni referiri la aceste a[a zise amenin]\ri). Samson Horst a mai ar\tat c\ recent a fost la Centrul de cultur\ al R.F. Germaniei din Bucure[ti [i a vorbit cu un oarecare Hauser (de la Ambasad\ sau Centrul de cultur\) c\ruia iar fi explicat toat\ situa]ia [i tot ce se `nt`mpl\ cu scriitorii de limb\ german\ [i c\ `n leg\tur\ cu aceste aspecte a avut o discu]ie [i cu ata[atul de pres\ al R.F. Germania din Bucure[ti. Totok Wiliam a intervenit exprim`ndu-se c\ cei de la ambasada [i a[a nu fac nimic, nu vor s\ strice rela]iile cu Rom=nia, [...] c\ `n cur`nd ministrul de externe rom=n se va deplasa la Bonn pentru a primi iar\[i ajutoare pentru Rom=nia. Samson Horst a mai ar\tat c\ pentru c\ a depus acte de plecare din ]ar\ a fost exclus din Uniunea Scriitorilor [i din P.C.R. Lippet Iohann a relatat c\ recent a depus [i el acte de plecare din ]ar\. Observa]ii: „Schneider“ are `n jude]ul Timi[ p\rin]ii care au solicitat plecarea din ]ar\ [i au avizul pozitiv de la Comisia Jude]ean\. S-a manifestat `ns\ interesat `n realizarea unor progrese pe linia emigr\rii socrilor s\i care au solicitat emigrarea, `ns\ nu au fost chema]i la Comisia Jude]ean\. ~n leg\tur\ cu aceasta i-am ar\tat c\ dat fiind activitatea ostil\ la care s-a antrenat `n str\in\tate, nu exist\ `n prezent nici o posibilitate de a fi sprijinit. I-am recomandat `ns\ ca baz`ndu-se pe aceasta s\ se intereseze `n R.F. Germania de persoanele [i cercurile care se anteneaz\ `n rezolvarea emigr\rii [i ce ac]iuni au preconizat sau preconizez\ s\ `ntreprind\ `n acest scop (cazul „Rata]ii“). A promis c\ se va interesa folosindu-se [i de articolul ostil publicat de el `n Stern. – I s-a atras din nou aten]ia pentru a nu se mai antrena `n ac]iuni ostile statului nostru [i repercusiunile pe care le poate avea `n cazul c`nd nu respect\ acest lucru. „Schneider“ a promis c\ nu va mai comite nici o ac]iune ostil\ statului rom=n. – De asemeni, i s-a cerut s\ nu trimit\ sau s\ transmit\ nimic la Europa Liber\ sau lui Paul Goma din cele solicitate de Totok Wiliam. – S\-l influen]eze pe Pragall Klaus Peter [i Moldway Mihaly s\ nu vin\ `n Rom=nia, explic`ndu-le c\ afar\ de faptul c\ Totok Wiliam, Horst Samson [i Lippet Iohann au solicitat plecarea din ]ar\, nu exist\ alte aspecte `n leg\tur\ cu ace[tia. – ~n cazul c\ p`n\ la plecarea din ]ar\ prime[te de la persoanele de mai sus sau de la alte persoane `nscrisuri ori alte mesaje pentru str\in\tate s\ ne anun]e imediat. ~n ziua de 11.04. a.c. „Schneider“ a plecat din ]ar\ [i fiind dat `n consemn la P.C.T.F. pentru control am\nun]it, nu s-au identificat `nscrisuri ostile, alte materiale ori valori. M\suri: – Darea `n consemn la U.M.0200 pentru a ne comunica imediat intrarea `n ]ar\ a lui Pragall Klaus Peter [i Moldway Mihaly urm`nd a se `ntreprinde m\suri `n vederea cunoa[terii activit\]ii [i prevenirii de inten]ii ostile. – M\suri pentru stabilirea modului `n care Totok [i celelalte elemente transmit date `n

str\in\tate `n vederea prevenirii unor astfel de activit\]i. – Aplicarea m\surilor stabilite cu ocazia analizei cazurilor la nivelul conducerii securit\]ii [i al conducerii Servicului II din Direc]ia I. Lt. Col. P\durariu Nicolae Din verificarea la C.I.D. Bucure[ti a rezultat c\ exist\ un cet\]ean vest-german cu numele de Pragall Klaus Peter n\scut la [spa]iu necompletat – n.a.], care se afl\ `n aten]ia DIR.III/ T.I. Am discutat cu Lt.Col. Turcu Ioan Dir.IIIcare mi-a confirmat c\ Pragall Klaus Peter este angajat al revistei Stern, este acreditat la Sofia [i Bucure[ti [i se afl\ `n aten]ie `ntruc`t a publicat `n Stern unele articole denigratoare. S-a stabilit cu Lt.Col. Turcu s\ ne inform\m reciproc despre prezen]a [i activitatea `n ]ara noastr\ a lui Pragall Klaus-Peter. Moldway Mihaly a fost identificat dup\ prezen]a la Timi[oara [i cu cazare la hotelul „Continental“ `n perioada lunii XII. 1980.37 R.P.N. D.M.G. RD. 412/15.04.1986 Scris\ `n 4 ex. ACNSAS, I 210845, vol. 3, ff.38-46 (Textul integral o s\ apar\ `n „Caietele CNSAS, Nr. 3/2009). 27

Neue Banater Zeitung. Medita]ia transcendental\ era considerat\ pe atunci ostil\ statului [i de aceea interzis\. Pentru contextul general al perioadei, cf. Gabriel Andreescu, Reprimarea mi[c\rii yoga `n anii 80, editura Polirom, Ia[i, 2008. 29 Men]iune scris\ de m`n\ de c\tre ofi]erul P\durariu. 30 Scris de m`n\ de Lt. Col de Securitate P\durariu: „Schneider“ 31 corect: William 32 corect: Johann 33 nume anonimizate de noi – n.a. 34 nume anonimizat de noi – n.a. 35 pasaj in care apar mai multe nume, eliminat de noi – n.a. 36 informa]ie eronat\, William Totok nu l-a cunoscut niciodat\ pe Paul Goma. 37 Scris de m`n\ de Lt. Col de Securitate P\durariu 28

Autorii: bio-bibliografie Georg Herbstritt – cercet\tor [i consilier [tiin]ific `n cadrul Departamentului pentru Educa]ie [i Cercetare al BStU (Bundesbeauftragte für die Stasi-Unterlagen – Comisia federal\ pentru Arhivele Stasi); doctor `n istorie. ~ntre altele, cercet\ri despre MfS (Ministerium für Staatssicherheit – Ministerul Securit\]ii Statului, „Stasi“) [i Rom=nia. Volum recent: Bundesbürger im Dienst der DDRSpionage (Cet\]eni ai Republicii Federale Germane `n serviciul spionajului RDG), editura Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 2007. Volum recent `n limba rom=na: Stasi [i Securitatea, editura Humanitas, Bucure[ti, 2005 (`mpreun\ cu Stej\rel Olaru). William Totok – scriitor [i publicist, originar din Rom=nia. Absolvent al Facult\]ii de filologie-istorie din Timi[oara, membru fondator al „Grupului de Ac]iune Banat“. ~n 1975 a fost arestat pentru „propagand\ `mpotriva or`nduirii socialiste“ (art. 166 al CP), `n urma presiunilor sus]inute din partea Securit\]ii a emigrat [i tr\ie[te din 1987 la Berlin. A publicat numeroase c\r]i, volume de poezii, eseuri cultural-politice [i studii istorice [i a fost membru al Comisiei Interna]ionale pentru Studiul Holocaustului din Rom=nia care `n 2004 a dat publicit\]ii Raportul Final, publicat un an mai t`rziu la Editura Polirom din Ia[i. La aceea[i editur\ Totok [i-a publicat [i cele dou\ c\r]i: Constr`ngerea memoriei. ~nsemnari, documente, amintiri, 2001 [i Episcopul, Hitler [i Securitatea. Procesul stalinist `mpotriva «spionilor Vaticanului» din Rom=nia, 2008.

noiembrie 2009


16

TIMPUL

Eseu

~nsemn\ri despre India IONU} ISAC Atunci c`nd crezi cu mult\ convingere c\ [tii ceva despre un subiect fabulos cum este India, po]i risca s\ te `ncurci `n false certitudini, cli[ee [i imagini convenabil alese. De pild\, te poate `ncerca senza]ia unei ]\ri a nemi[c\rii, a `ncremenirii „anistoricului `n sine“ (cum spusese odat\ Hegel, `ns\ despre Africa). India, o ]ar\ c`t un continent, care `[i accept\ destinul r\t\cirii `n afara istoriei prescris cu mult timp `nainte de zei intangibili. Sau s\ r\m`i cantonat `n imaginea Indiei turistice, promovate de agen]iile de pe tot mapamondul, cu atuul aparent al imersiunii zgomotoase a luminii prezentului prin negurile trecutului. Mai poate fi [i a treia cale: s\ `ncerci s\ cercetezi pe cont propriu aceast\ lume indian\, at`t c`t e[ti `n m\sur\ [i ai voin]a [i norocul s\ o faci, din perspectiva culturii. Este acesta un proiect `nceput `n 2007 de cercet\toarea Mihaela Gligor, unul ale c\rui coordonate majore, intelectuale [i afective s`nt publicate `n volumul India: `nsemn\ri, eseuri, jurnal. Nu este, `ns\, vorba aici doar de un proiect [tiin]ific, cultural [i intelectual, ci [i de un veritabil pariu existen]ial (dac\ ne putem permite sintagma) al autoarei cu sine `ns\[i: con[tientizarea [i dep\[irea limitelor proprii, `nnobilarea personalit\]ii prin transcenderea barierelor etnico-rasiale, lingvistice [i psiho-comportamentale care o desp\r]eau, cu numai doi ani [i ceva `n urm\, de ]ara `n care pare acum s\-[i fi g\sit un al doilea c\min. A fost, a[a cum spune d-ra Gligor chiar prin titlul primei sec]iuni, o Dragoste la prima vedere (p. 11-24), care i-a facilitat imersiunea `n universul indian, f\r\ prejudec\]i [i f\r\ regrete: „«~ndr\zne[te s\ visezi!». Este `ndemnul pe care mi l-a dat India. Pare ciudat s\ m\ g`ndesc la o ]ar\ ca la o persoan\, `ns\ cei care au avut ocazia s\ petreac\ ceva vreme acolo `mi vor da dreptate. India este o «fiin]\» vie, are suflet [i tr\iri care s`nt doar ale ei, are o putere nemaipomenit\ [i o t\rie de caracter pe care ]i le transmite […] Nu [tiu cum [i de ce […] India s-a strecurat u[or `n inima mea [i m-a transformat. Nu mai s`nt cea care eram. India m-a f\cut mai puternic\, mai deschis\ la tot ceea ce e `n jurul meu, mai tolerant\, mai bun\, `n ultim\ instan]\. {i apoi, dincolo de toate acestea, India mi-a `ndeplinit multe vise, mi-a dat `ncredere c\ pot face orice `mi doresc“1. Pe parcursul lecturii, cititorul `[i d\ seama c\ se afl\ prins `ntr-un dialog foarte captivant [i provocator cu autoarea, India r\m`n`nd fundalul permanent de referin]\, ca un ter] tainic, omniprezent inclus, care vegheaz\ la reu[ita [i fructificarea experien]ei comune autor – cititor: „Am plecat spre India cu inima [i cu mintea deschise, cu dorin]a de a m\ bucura de fiecare clip\, cu a[tept\ri mari. Iar India mi-a `ntrecut toate a[tept\rile, m-a impresionat din prima zi“2. Pentru ca cititorii s\ nu cread\ c\ „imersiunea“ autoarei `n lumea fizic\ indian\ a fost un lucru u[or, consider\m util s\ cit\m c`teva impresii ale sale despre mersul vie]ii de fiecare zi `n ]ara lui Nehru, Gandhi [i Tagore, v\zut\ din perspectiva mentalit\]ii rom=ne[ti ([i europene), `n contactul cu oamenii obi[nui]i: „Nu pot s\ fac nimic, nu pot s\ schimb oamenii sau felul `n care se comport\, a[a c\ […] trebuie s\ las lucrurile a[a cum s`nt [i s\ nu mai g`ndesc prin prisma celor `nv\]ate acas\. Pentru c\ nimic din ceea ce [tim noi, cei din afara Indiei, nu se aplic\ aici. {i asta pentru c\ e o cu totul alt\ cultur\, o cu totul alt\ perspectiv\ asupra lumii. Indienii au un alt mod de raportare la ceilal]i, la toate lucrurile m\runte care se `nt`mpl\ `ntr-o zi. Lucruri [i comportamente care la noi s`nt inacceptabile s`nt aici foarte normale. Fiecare zi ce trece e o `ncercare, o lupt\ cu tine, `n primul r`nd, [i apoi cu ceea ce e `n jurul t\u“3. Lentoarea exasperant\ a birocra]iei indiene (privind, de

noiembrie 2009

pild\, procesarea unor acte), aglomera]ia de pe str\zi, zgomotul [i poluarea, situate la cote incredibile pentru un vizitator european, ritmul infernal al circula]iei pietonale [i motorizate, contrastul vizibil dintre s\r\cie [i bog\]ie (at`t la nivelul indivizilor, c`t [i al ora[elor, de exemplu discrepan]ele enorme `ntre Amritsar – un loc al decaden]ei instinctuale primare [i Chandigarh – ora[ elegant, curat, civilizat, la standarde interna]ionale, una dintre cele mai moderne a[ez\ri ale Indiei), `nt`lnirea halucinant\ a vie]ii [i a mor]ii pe str\zile Calcuttei [.a., i-au solicitat cercet\toarei clujene un curaj deosebit, o mare r\bdare [i o voin]\ de fier. ~n timp, `ns\, totul a devenit relativ suportabil, pe fundalul alc\tuirii unei filosofii de via]\ personale adaptate culturii locale, `n care judecata critic\ face loc accept\rii tolerante: „Nu m\ mai mir\ nimic. ~ncerc s\ iau totul a[a cum vine, zi de zi, f\r\ s\ fac compara]ii, f\r\ s\ a[tept cine [tie ce. Accept. E cel mai bun lucru pe care `l pot face. Cel mai `n]elept. Tr\irea este aici la ea acas\. {i nu trebuie s\ faci nicio filosofie ca s\ spui asta. Trebuie doar s\ prive[ti `n jur [i s\ vrei s\ `n]elegi […] Dac\ reu[e[ti s\ dai la o parte crusta de mizerie, bog\]iile ce ies la iveal\ `]i vor `nc`nta ochii. India e pe jum\tate Rai [i jum\tate Iad. Cele mai frumoase locuri [i lucruri din lume le g\se[ti aici, dar pe de alt\ parte dai [i de toat\ durerea [i mizeria [i s\r\cia posibile. Nimic nu e simplu `n India. Fiecare zi aduce cu ea noi provoc\ri. Dac\ sim]i]i c\ India v\ cheam\, g`ndi]i-v\ de dou\ ori `nainte s\ pleca]i la drum“4. Parcurg`nd cartea, cititorul `[i poate pune mai multe `ntreb\ri. Unele ar fi de genul: exist\ vreun „secret“ al p\trunderii [i reu[itei unui cercet\tor rom=n `n lumea academic\ indian\? Care ar fi specificul acesteia, tr\s\turile sale definitorii? Ce are de spus rom=nilor de ast\zi, nu India comorilor maharajahilor [i filmelor muzicale, ci India [tiin]ei, educa]iei, cercet\rii [i culturii? Dup\ spusele d-rei Gligor, se contureaz\ c`teva elemente solide ale unui r\spuns conving\tor. Ca peste tot `n lume, [i aceast\ ]ar\ asiatic\ traverseaz\ acum o puternic\, profund\ [i continu\ schimbare, iar a[a cum se [tie, schimb\rile de ordin cultural, [tiin]ific [i educa]ional `n sens dezirabil, bine g`ndite [i eficient coordonate, au efecte spectaculoase, pe termen lung. „India este una din marile puteri ale lumii. ~n multe domenii exceleaz\. S\ nu uit\m c\ au o mul]ime de premian]i Nobel. S`nt oameni foarte dota]i intelectual [i au `nv\]at tot ce se putea `nv\]a de la cei cu care au intrat `n contact. ~ns\, ceea ce `i deosebe[te de ceilal]i este faptul c\ pun mare accent pe tradi]ie. Indienii s`nt m`ndri de r\d\cinile lor, de tradi]iile lor, de zeii lor [i de toat\ cultura pe care o au `n spate. Chiar dac\ ajung sus, nu uit\ de unde au plecat. {i asta `i face deosebi]i“5. Din acest motiv, apare foarte explicabil interesul autoarei pentru cartea Excelen]ei-Sale Abdul Kalam, fost pre[edinte al Indiei (pe care l-a [i cunoscut personal), intitulat\ Unleashing the Power within India (Min]i aprinse. Dezl\n]uind puterea l\untric\ a Indiei)6, tradus\ `n limba rom=n\ de Dl. Vasile Sofineti, fost ambasador al Rom=niei `n India. Prelu`nd [i contextualiz`nd la spa]iul indian ideea american\ a `ndr\znelii visului, Dl. Kalam diagnosticheaz\ ceea ce, `n pofida remarcabilelor realiz\ri, `nc\ `i lipse[te na]iunii indiene ca `ntreg: capacitatea de a-[i materializa visele, de a le duce p`n\ la cap\t, din perspectiva unui viitor mai bun dec`t prezentul [i trecutul. „Min]ile aprinse“, motivate [i sus]inute `n crea]iile lor, s`nt cele care pot duce o na]iune mai departe: „Pentru Abdul Kalam, na]iunea st\ `n oamenii ei [i prin eforturile lor na]iunea poate cre[te. Punctul central al acestei lucr\ri [Min]i aprinse – n.ns. I.I.] `l reprezint\ motivarea popula]iei Indiei, `n special a tinerilor. Visele tinerilor s`nt materia prim\ pentru deciziile politice sau de orice alt\ natur\ care trebuie luate. […] educa]ia este adus\

`n primul plan [i, al\turi de spiritualitate, trebuie s\ fie o parte important\ `n via]a fiec\rui t`n\r. Pentru c\, `n viziunea lui Kalam, tinerii trebuie s\ posede at`t cunoa[tere, c`t [i `n]elepciune spiritual\, pentru a r\sp`ndi `n jurul lor pace [i armonie. Visele [i g`ndurile cu privire la viitor aprind min]ile“7. Acest veritabil „manual al `nving\torului“ pledeaz\, totu[i, pentru un `nving\tor f\r\ `nvin[i, fiindc\ victoria autentic\ a fiec\ruia este, totodat\, una a tuturora: „Toleran]a, de orice fel, este un element necesar pentru viitorul Indiei ca na]iune; de aceea Kalam `[i sf\tuie[te cona]ionalii, indiferent de credin]a religioas\, s\ fie deschi[i la comunicare [i s\ lupte `mpreun\ pentru dezvoltarea na]iunii“8. Plecat\ din Rom=nia pe urmele lui Mircea Eliade (asupra operei c\ruia d-ra Gligor are, de altfel, un meritoriu doctorat `n filosofie), autoarea `nsemn\rilor despre India a reu[it, dup\ 3 c\l\torii succesive (`n anii 2007, 2008 [i 2009) pentru cercetare [i deschiderea unor colabor\ri cu colegii speciali[ti indieni [i de alte na]ionalit\]i, s\-[i g\seasc\ un drum propriu `n spa]iul academic de acolo. Nici nu este at`t de greu, ar spune cineva, din moment ce „[…] via]a academic\ indian\ e extraordinar\. Bibliotecile s`nt nemaipomenite. G\se[ti aici ultimele numere ale majorit\]ii revistelor de profil interne [i interna]ionale, c\r]i ap\rute recent la marile edituri ale lumii, baze de date de excep]ie. ~n ceea ce prive[te m`nuirea ideilor [i a discursului filosofic, indienii au un talent aparte“9. Doar aceste c`teva r`nduri ar trebui s\-i pun\ pe g`nduri pe managerii [i responsabilii cercet\rii [tiin]ifice din Rom=nia, care e aproape sufocat\ de birocra]ia rocambolesc\ [i lipsa cronic\ a finan]\rii. S\ r\m`nem, `ns\, la experien]a indian\ de excep]ie a Mihaelei Gligor. Ea a mers pe urmele lui Eliade, at`t fizic (a vizitat toate locurile din Calcutta – Kolkata pe unde [i-a purtat pa[ii, g`ndurile [i scrierile marele `nv\]at rom=n, `n perioada form\rii sale spirituale cu savan]i ca Surendranath Dasgupta, prin `nt`lnirea cu geniul tutelar al lui Rabindranath Tagore sau `n rela]ia afectiv\ cu neuitata Maitreyi Devi), c`t [i ideatic, con[tientiz`ndu-[i [i dep\[indu-[i mereu limitele – `nc\ o lec]ie pe care m\rturise[te c\ a `nv\]at-o la fa]a locului! –, document`ndu-se [i lucr`nd zilnic la temele care o preocup\, impun`ndu-se colegilor indieni prin conferin]ele ]inute la universitate despre Eliade, ob]in`nd acceptul unor nume ilustre ca Amartya Sen (laureat al premiului Nobel, economist de talie mondial\, profesor la Universitatea Harvard din SUA), Noam Chomsky (Massachusetts Institute of Technology, SUA), Steven Pinker (Universitatea Harvard, SUA) sau Robert Logan (Universitatea din Toronto, Canada), pentru colabor\ri de cercetare, articole [i studii `n publica]ii de prestigiu interna]ional. Dovada peremptorie a seriozit\]ii sale este aceea c\, chiar `nainte de `ntoarcerea d-rei Gligor din cea mai recent\ c\l\torie a sa de studii `n India, `n luna iulie a.c., aceste colabor\ri au [i `nceput s\ dea roade, dup\ cum se poate constata cu u[urin]\ din CV-ul autoarei [i din publica]iile pe care le pune la dispozi]ie oricui, cu mult\ solicitudine. Avem, cu siguran]\, lucruri importante de `nv\]at de la oamenii Indiei, consider\ autoarea, [i anume „simplitatea, dragostea fa]\ de tot ce este viu, toleran]a, corectitudinea“10. Aceste tr\s\turi general-umane se amplific\ [i se rafineaz\ extraordinar atunci c`nd intr\m `n lumea [tiin]ei, a educa]iei [i cercet\rii, fiindc\ cei care fac parte din ea s`nt exponen]i `ntr-adev\r excep]ionali ai ]\rii [i na]iunii indiene. La acest capitol, am avea de `nv\]at [i aplicat p`n\ la cap\t lec]ia form\rii [i promov\rii pe plan intern a marilor valori, pentru a contribui mai substan]ial la capitalul [tiin]ific [i cultural al umanit\]ii: „Prin munc\, mult\ munc\ dublat\ de hot\r`re [i dorin]a de a fi cei mai buni, indienii au cucerit lumea, `n toate domeniile. La ei, tinerii ce au idei s`nt promova]i [i ajuta]i s\ fac\ performan]\. Noi prefer\m s\ ne

m`ndrim cu ei doar c`nd auzim c\ au c`[tigat premii importante. Atunci ziarele scriu c\ s`nt rom=ni, stabili]i `n alte col]uri ale lumii. C`nd i-am avut acas\ am f\cut prea pu]ine pentru ei. Indienii `nva]\ [i studiaz\, particip\ la conferin]e [i seminarii [i `n perioada vacan]elor. La noi, profesorii, elevii [i studen]ii s`nt `ntr-o continu\ vacan]\. {i ne `ntreb\m de ce nu avem m\car un premiant Nobel?! India e pe lista c`[tig\torilor mereu“11. Poate c\ nu munca intelectual\ ne lipse[te neap\rat, ci ceea ce facem cu ea, cum anume [tim (sau nu [tim) s\ o valorific\m pe plan intern [i interna]ional. Chiar dac\ te antrenezi tot timpul, nu e sigur c\ vei avea campioni, dar e absolut sigur c\ nu vei avea campioni f\r\ antrenament. Oricum, d-ra Gligor pare s\-[i fi g\sit tocmai `n India „antrenorii culturali“ de care vorbise odinioar\ Noica, [i `nc\ antrenori de elit\ pe plan mondial! Surprinz\toare [i incitante la reflec]ie pe fiecare pagin\, `nsemn\rile cercet\toarei clujene se remarc\ [i prin inspirate procedee literare, cum ar fi, de exemplu, personificarea Indiei printr-o femeie frumoas\, care `[i dezv\luie farmecele corespunz\tor silin]ei celui care dore[te s\ o cunoasc\ nu a[a cum o crede a fi, ci a[a cum este ea `n realitate. Fragmente din poemele [i aforismele lui Tagore apar, din loc `n loc, ca motto sau ilustr\ri ale tr\irii elevate sub semnul nemuritorului spirit local al Calcuttei. Nu avem nici o `ndoial\ c\ autoarea va reveni `n India, pe urmele lui Mircea Eliade – `ns\, de acum `ncolo, [i pe propriile sale urme! –, av`nd constituit\ o simbioz\ inedit\ a min]ii [i sufletului, a[a cum o descrie ea `ns\[i la finele unui voiaj de la Calcutta la Shimla: „C\l\toria aceasta m-a `nv\]at c\ omul e cel care d\ sens tuturor lucrurilor; c\ grani]a dintre sacru [i profan e, de cele mai multe ori, foarte sub]ire; c\ cele mai frumoase lucruri [i locuri s`nt cele care rede[teapt\ `n tine sentimente de mult uitate… O parte din sufletul meu s-a pierdut pe drum. De fapt nu s-a pierdut, ci a r\mas acolo unde a sim]it c\ trebuie s\ fie“12. Mihaela Gligor, India: `nsemn\ri, eseuri, jurnal, Editura Casa C\r]ii de {tiin]\, ClujNapoca, 2009, 188 p.

1 Mihaela Gligor, India: însemn\ri, eseuri, jurnal, Editura Casa C\r]ii de {tiin]\, Cluj-Napoca, 2009, p. 7, 8. 2 Ibidem, p. 22. 3 Ibidem, p. 83-84. 4 Ibidem, p. 116. 5 Ibidem, p. 18. 6 Vezi A.P.J. Abdul Kalam, Min]i aprinse. Dezl\n]uind puterea l\untric\ a Indiei, traducere din limba englez\ de Vasile Sofineti, Editura Petras, Râmnicu Vâlcea, 2007, 123 p. 7 Ibidem, p. 39. 8 Ibidem. 9 Ibidem, p. 67. 10 Ibidem, p. 173. 11 Ibidem, p. 158. De fapt, exist\ c`]iva laurea]i Nobel de origine român\, îns\ domiciliaz\ în alte ]\ri… 12 Ibidem, p. 74.

www.timpul.ro


Eseu

17

TIMPUL

Miez de jurnal CODRU} CONSTANTINESCU Michel Tournier, unul dintre cei mai cunoscu]i scriitori francezi, s-a n\scut la Paris, `n 1924, urm`nd cursuri de filosofie la Sorbona [i la Universitatea din Tübingen. A colaborat la Radiodifuziunea Francez\, apoi la postul de radio Europe I. De mai bine de patruzeci de ani tr\ie[te `n casa parohial\ a satului Choiseul situat la patruzeci de kilometri de Paris. A debutat `n 1967 cu romanul Vineri sau Limburile Pacificului, `ncununat cu Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze. ~n 1970 a publicat Regele Arinilor, laureat cu Premiul Goncourt. ~n 1972 `i apare romanul Meteorii, urmat de eseul V`ntul Paraclet (1977), volumele de nuvele Coco[ul de munte (1978) [i Zborul Vampirului (1982), romanele Gilles & Jeanne (1983), Pic\tura de aur (1986) etc. Din 1972 este membru al Academiei Goncourt. ~n 1993 i s-a decernat Medalia Goethe, iar `n 1997 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universit\]ii din Londra. ~n limba rom=n\ au fost traduse Coco[ul de munte, cu titlul Piticul ro[u, reeditat recent de c\tre Editura Univers `n cadrul defunctelor colec]ii Cotidianul, iar la Editura Polirom au aparut: Gaspar, Melhior & Baltazar (2003), Pic\tura de aur (2003) [i Fecioara [i c\pc\unul (2004). La Editura Humanitas a mai ap\rut anul trecut [i Vineri sau via]a s\lbatic\ (Vendredi ou la vie sauvage) devenit\ lectur\ obligatorie `n [colile franceze. Recent a fost editat la aceea[i editur\ volumul Jurnal extim, publicat de Michel Tournier `n anul 2002. Tournier explic\ astfel alegerea titlului Jurnal extim: „Locuind la ]ar\ de aproape o jum\tate de secol, tr\iesc `ntr-o societate de ]\rani m\run]i prea pu]in aten]i la st\rile lor suflete[ti. Acest jurnal extim se `nrude[te cu catastiful de socoteli [i evenimente de familie `n care mode[tii nobili de ]ar\ de alt\dat\ notau recoltele, na[terile, c\s\toriile, decesele [i salturile meteorologiei“. Materia c\r]ii este structurat\ nu `ntr-o ordine cronologic\ liniar\, ci `n dou\sprezece capitole, fiec\ruia corespunz`ndu-i o lun\ (nu [i un an!). Prin aceasta Tournier dore[te s\ ofere o perspectiv\ diferit\ jurnalului s\u, sco]`nd la iveal\ esen]a concentrat\ a celor mai importante fragmente din jurnalul s\u clasic. S\-l consider\m un best of al jurnalului? Cartea con]ine observa]iile, reflec]iile [i comentariile autorului pe varii subiecte. Am re]inut c`teva astfel de mostre care merit\ reproduse. ~n luna ianuarie descoper\: „C`nd c\l\toresc, observ `ntotdeauna, fascinate, anumite case necunoscute. Pentru c\ o cas\ con]ine `ntotdeauna un program de via]\ – fericit\ sau nefericit\. E o posibilitate [i astfel o invita]ie. De ce s\ nu tr\ie[ti acolo? Orice cas\ este b`ntuit\ de un trecut obscur [i de un viitor radios – sau viceversa“1. ~n luna martie autorul constat\ c\: „S\r\cia unui popor se m\soar\ dup\ splendoarea s\rb\torilor sale. Invers, cre[terea treptat\ a nivelului de trai e `nso]it\ de treptata dispari]ie a festivit\]iwww.timpul.ro

lor“2. A se observa parangheliile tuturor t`rgurilor [i comunelor din Rom=nia, care s-au contaminat cu virusul serb\rilor [i festivalurilor populare, `n ciuda crizei economice, dup\ principiul: oric`t de greu ne-ar fi, un p\h\rel [i o fleic\ nu stric\! Nu ne r\m`ne pesemne dec`t s\ a[tept\m alte c`teva decenii pentru a ne bucura [i noi de un nivel de trai superior care, chipurile, ar duce la dispari]ia sau m\car diminuarea chermezelor. Credem c\ Tournier nu `i cunoa[te pe rom=ni, c\ci ace[tia cu c`t ar avea resurse financiare mai `nsemnate, cu at`t mai multe le-ar arunca pe apa s`mbetei ( Samedi ou la vie sauvage...). Tournier este [i un critic mai voalat, e drept, dec`t Jean Sévillia, al realit\]ilor consumiste [i multiculturale fran]uze[ti. „Sta]ia de metrou Belleville. La cap\tul ciudatei str\zi Denoyez se afl\ un gimnaziu de culturism. La primul etaj, b\rba]ii. La al doilea, femeile. Majoritatea de origine african\. Psihologia culturistului: cultura este, la urma urmei, cultul propriilor mu[chi ca remediu la angoasa unei anumite singur\t\]i. Salvarea prin narcisism. La care se adaug\ oboseala efortului repetat, asimilabil unei asceze“3. Reflec]iile asupra vie]ii [i vastei sale palete cromatice ocup\ `ns\ rolul cel mai important. „C\ vrem sau nu [i f\r\ nici o interven]ie deliberat\ din partea noastr\, via]a este o succesiune de perioade. Cu regularitate, o perioad\ se `ncheie [i alta `ncepe. O pagin\ se `ntoarce. Moartea unei fiin]e apropiate, o boal\ grav\, o schimbare de profesie, o mutare, o ruptur\ etc. Adesea nu ne d\m seama de `ntoarcerea paginii [i de schimbarea de atmosfer\ dec`t mai t`rziu“4. „Opozi]ie esen]ial\ `ntre relele care ne co-

ple[esc, `ntre r\zboiul extern [i r\zboiul civil. Adev\rat [i pentru boli. O boal\ microbian\ e un atac din afar\ (r\zboi extern), `n timp ce un cancer este o agresiune a organismului meu contra lui `nsu[i (r\zboi civil)“5. „C`nd vorbim de suferin]e din dragoste nu ]inem seama dec`t de cel care iube[te f\r\ s\ fie iubit. Dar cine s\ exprime am\r\ciunea reciproc\ a celui care este iubit, c\ruia cineva e gata s\-i d\ruiasc\ totul, dar care nu are nimic de d\ruit `n schimb, `n afar\ de o vag\ mil\? Cine s\ exprime m`hnirea acestui imens e[ec, a acestei ru[ini, a acestei mizerii `n fa]a bog\]iei celuilalt?“6 Materia c\r]ii este `mp\nat\ [i cu citate care l-au amuzat pe Tournier, amuz`ndu-ne [i pe noi (cu condi]ia s\ avem sim]ul umorului, c\ci o militant\ pentru drepturile femeii [i a egalit\]ii de [anse ar fi profund r\nit\ citind reprodus\ remarca impertinent\ a lui R. Kipling : O femeie nu este dec`t o femeie, dar un trabuc bun e un trabuc bun.) O alt\ tematic\ pres\rat\ `n materia atemporal\ a jurnalului s\u o constituie... starea vremii, meteodependen]a lui Tournier. Dintr-o alt\ perspectiv\, ne `ntreb\m dac\ nu cumva to]i cei care tr\iesc la ]ar\ s`nt meteodependen]i, av`nd `n vedere leg\tura nemijlocit\ pe care o are ]\ranul cu natura, indiferent de randamentul [i tehnologia fermelor agricole. Tournier este [i un etern aspirant la Premiul Nobel pentru Literatur\ care anul acesta i-a revenit, surprinz\tor, rom=ncei (!) Herta Müller: „Ca `n fiecare an la `nceput de octombrie, presa face pronosticuri asupra viitorului Premiu Nobel pentru literatu-

r\. {i ca `n fiecare an este citat numele meu. E adev\rat c\ s`nt nobelizabil, dar e la fel de adev\rat c\ Premiul Nobel nu ajunge niciodat\ la un nobelizabil. Cazul cel mai tipic a fost cel al lui Graham Green, at`t de mult timp nobelizabil, `nc`t anumite dic]ionare `i atribuie – ca dreptul de vechime – un Premiu Nobel pe care nu l-a avut niciodat\. De mult\ vreme Academia din Stockholm a hot\r`t s\ surprind\ [i s\ dejoace pronosticurile, acord`nd premiu celui mai obscur. Trebuie s\ fie redutabil, de altfel, s\-l ai – acest premiu faimos. Por]i atunci o masc\. Ceea ce spun, din acel moment, nu mai spun eu, ci Premiul Nobel. Pana u[oar\ pe care o ]in `n m`n\ [i cu care m\ distrez [i distrez galeria s-ar transforma `ntr-o m\ciuc\ grea pe care a[ face-o, f\r\ s\ vreau, s\ se `nv`rt\ grosolan [i ucig\tor. ~mi amintesc de furia lui Sartre: `ntr-un interviu, a criticat f\r\ m\nu[i programele de la France Musique. Responsabilul a fost imediat dat afar\. M\ g`ndesc c\, dac\ a[ lua, `mpotriva oric\rei probabilit\]i, Nobelul, a[ transforma prezbiteriul `ntr-un muzeu `n care ar trona manechinul de cear\ al numitului Tournier, iar eu m-a[ muta. A[ tr\i [i a[ scrie sub un pseudonim [i a[ `ncepe o nou\ carier\. Ar fi pentru mine `nceputul unei metamorfoze complete“7. Un comentariu pu]in r\ut\cios – care scriitor ar refuza sau pe care l-ar l\sa indiferent un astfel de premiu, devenit `ntre timp substan]ial [i din punct de vedere financiar. Ultimul fragment al volumului, `ncheierea, este moralizator, dar realist (afirma]ii nemul]umitoare pentru omul care iube[te si care prin defini]ie dore[te s\ [tie totul despre cel iubit): „S\ pretinzi tot adev\rul `nseamn\ s\ dai dovad\ de o trufie infinit\. ~nseamn\, `n realitate, s\ te crezi Dumnezeu. Pentru c\ `nseamn\ s\ presupui c\ e[ti capabil s\ supor]i `ntregul adev\r f\r\ a e[ua, f\r\ a reac]iona `n chip dezordonat, nedrept, ba chiar criminal sau sinuciga[. Ceea ce dep\[e[te facult\]ile umane. Dar cum ai putea avea `n]elepciunea de a spune: «Nu-mi da]i dec`t cantitatea [i calitatea de adev\r pe care le merit»?“8 Jurnalul extim al lui Tournier r\m`ne o lectur\ facil\, benefic\ [i pl\cut\ `n acela[i timp.

Himere, acril-p`nz\, 100x100

1 Michel Tournier, Jurnal extim, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2009, pag.16. 2 Ibidem, pag.39. 3 Michel Tournier, op. cit., pag.45. 4 Ibidem, pag.96. 5 Ibidem, pag.106. 6 Ibidem, pag.158. 7 Michel Tournier, op. cit., pag.135-136. 8 pag.166.

noiembrie 2009


18

TIMPUL SCRIITORI DIN QUEBEC

PRO Proiectul European pRO – Traducerea poeziei contemporane de Masterul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, Bucure[ti. Ini]iat de Prof. Dr. Lidia Vianu (Director al Centrului pentru Traducerea [i Interpretarea Textului Contemporan, Universitatea Bucure[ti) [i Anne Stewart (Agent literar, Londra: http://www.poetrypf.co.uk/). Parteneri: CTITC (Universitatea Bucure[ti), poetry p f (Londra), revista CTITC online Translation Café (http://www.e-scoala.ro/ctitc/index.html, Director Lidia Vianu), Radio Rom=nia Cultural (redactor: Dan Verona), Consiliul Britanic Bucure[ti, Revista Timpul (Redactor {ef: Gabriela Gavril), Revista Luceaf\rul (Redactor {ef: Dan Cristea), PEN Clubul Rom=n.

Violen]\ [i lirism la Anne Hebert MIRCEA GHEORGHE

WENDY FRENCH (fragmente Sappho)

~i dai un nume cu ce ochi (fragment 162) [i altundeva vie]ile noastre vrei s-o apuci pe c\rare ia-m\ de bra], sprijin\-te `n baston aceasta e ziua de azi [i via]a ta d\ peste lespezi fisurate [i cr\p\turi la lumina zilei te opre[ti la fiecare floare [i-mi spui cum o cheam\ rupi v`rful unui trandafir s\lbatic optzeci [i [apte de ani de via]\ dispar `ntr-o secund\ – secunda `n care vreau s\ prind s\ re]in s\ caut o nou\ via]\ bomb\ni cum c\ azaleelor le-a cam trecut vremea ieri ar fi fost altfel, dar crinul african [i-a pierdut florile [i culorile mistuite dau amploare gr\dinii departe de un r`u sau un munte sau chiar acolo unde v`ntul r\scole[te o p\dure de pini acolo, auzi fo[netul copacilor? foarfecele taie la hotare sau liziere `ntr-o gr\din\ dincolo de cuvinte, vie]ile noastre altundeva [i

Timpul prezent cineva-[i va aminti de noi cred eu chiar [i `ntr-un alt timp (fragment 147) Paradisul – un cuv`nt cu `nsu[iri infinite. Dar dac\-n loc de Paradis am spune l\stuni, cei ce vin [i pleac\ din gr\dini an de an? Se-ntorc mereu, ca ni[te amintiri pierdute-aproape. Ar trebui s\ vorbim doar la timpul prezent; a vorbi la trecut `nseamn\ a vorbi din moarte. Avem pr\jitur\ cu fructe la ceai? `ntreab\ m\tu[a din buc\t\rie. Chiftelu]e de pe[te la cin\? se adreseaz\ ea camerei goale, iar buc\t\ria, dup\ o sut\ de ani de existen]\ nu mai trebuie s\ r\spund\. Ah, uitarea! – `n ce zi a s\pt\m`nii ne-am n\scut, pe cine am iubit c`ndva, dac\ e sau nu vremea l\stunilor – `ncape o lume `ntre patru pere]i, o mas\ de stejar un p\rinte demult dus, `mbr\cat `n haine de doc, dirij`nd La Boheme din mijlocul ele[teului din gr\din\.

Traduceri de Silvia Bratu, masterand\ MTTLC

noiembrie 2009

Vitraliu

Anne Hébert face parte dintr-o genera]ie ilustr\ de scriitori care a debutat `n perioada a[a numit\ a Marii Bezne [i s-a afirmat pe deplin dup\ `ncheierea ei, cu `ncepere din deceniul al [aptelea din secolul trecut. C`teva repere istorice foarte succinte s`nt poate necesare pentru a `n]elege dinamica acestei opere, redevabil\ din mai multe puncte de vedere spiritului epocii. Marea Bezn\ (La Grande Noirceur) define[te o perioad\ din istoria Quebecului cuprins\ `ntre 1945-1959, c`nd prim-ministru a fost Maurice Duplessis care a guvernat provincia `n spiritul unei ideologii numite mai t`rziu de conservare. Pilonii principali ai ideologiei regimului Duplessis erau religia, p\m`ntul, educa]ia [i familia. Politica sa fa]\ de guvernul federal era autonomist\, iar pe plan intern, tradi]ionalist\, nutrit\ de ideea c\ modernitatea putea declan[a un proces de disolu]ie a stabilit\]ii identitare. Societatea quebechez\ `n timpul lui Duplessis era `nchistat\, clerul – omniprezent [i dominator `n via]a public\ [i privat\, educa]ia – strict religioas\, moravurile – austere. Literatura, [i `n general artele, erau cenzurate ori supravegheate `ndeaproape. Dispari]ia lui Duplessis a favorizat venirea la putere, `n 1960, a unui guvern liberal condus de Jean Lessage, care a ini]iat imediat un program amplu de modernizare institu]ional\. Totul a fost transformat `ntre 1960 [i 1966 – economia, statul, serviciile sociale, educa]ia, rela]iile cu guvernul federal etc. – potrivit unei viziuni care nu era doar personal\, a primului ministru, ci a unei `ntregi echipe, de mare calitate. Perioada aceasta a r\mas `n con[tiin]a colectiv\ din Quebec drept o revolu]ie – o revolu]ie lini[tit\ – contrapus\ uneori excesiv de polemic perioadei anterioare, a beznei. C`nd liberalii au fost `nfr`n]i `n alegerile din 1966, modernizarea singurei provincii majoritar francofone din Canada `ncetase s\ mai fie op]iunea unor elite [i a unui partid politic; ea devenise un elan general. Din timpul Revolu]iei lini[tite, locuitorii Quebecului au renun]at la vechiul nume de canadieni francezi [i au `nceput s\-[i spun\ quebechezi (québécois). {i tot acum literatura s-a emancipat de sub influen]a literaturii franceze [i a `nceput s\ se manifeste ca o literatur\ francofon\ autonom\, – literatura quebechez\ – ale c\rei modele nu se mai aflau cu prec\dere `n panteonul literar francez. Literatura din Quebec de dup\ 1960 s-a deschis spre literatura general european\, spre experien]a unor Kafka sau Musil, a devenit con[tient\ de americanitatea ei `n sens larg, care o lega at`t de sudul imediat, de Dos Passos, Faulkner sau Hemmingway, c`t [i de sudul mai, `ndep\rtat, de literatura latino-american\. Dar dac\ literatura francez\ propriu-zis\ nu a mai exercitat asupra literaturii quebecheze fascina]ia din secolul al XIX-lea [i din prima jum\tate a celui urm\tor, mediul literar francez a continuat p`n\ `n zilele noastre s\ fie extrem de atr\g\tor. Recunoa[terea unui scriitor din Quebec `n Fran]a echivaleaz\ [i ast\zi cu consacrarea deplin\ `n Quebec [i, dac\ intr\ `n joc [i un premiu

literar important, Femina sau Goncourt, cu gloria. G\sim ilustrarea unei asemenea situa]ii `n destinul poetei [i romancierei Anna Hébert. Anne Hébert s-a n\scut la 1 august 1916 `ntr-un sat aflat la 40 de km de capitala provincial\ Quebec, `ntr-o familie cu vechi ascenden]e nobiliare – franceze dinspre partea mamei [i acadiene, dinspre partea tat\lui. A debutat, ca poet\, `n 1942 cu volumul Les Songes en équilibre, distins `n 1943 cu un premiu literar important `n Québec (Athanase-David). A continuat apoi cu un volum de cinci nuvele, Le Torrent, publicat `ns\ `n regie proprie, fiindc\ manuscrisul a fost respins de editori (nuvelele, dup\ gustul lor, erau prea violente). La fel s-a `nt`mplat [i cu volumul de poeme Le Tombeau des Rois (1953) la care a lucrat timp de zece ani. Mult timp mai t`rziu, reeditat, volumul acesta va deveni unul dintre cele mai celebre din literatura quebechez\. Scrie `ntre timp [i scenarii radiofonice, se `ncearc\ `n teatru, dar lucrurile merg prost. Nu c`[tig\ suficient pentru a se consacra scrisului. Nu reu[e[te s\ se angajeze nici m\car ca dactilograf\ fiindc\ i se r\spunde c\ nu este destul de instruit\. ~n cele din urm\, lucreaz\ totu[i ca scenarist\ circa un an [i jum\tate pentru Oficiul Na]ional de filme din Canada [i aceasta este perioada `n care situa]ia ei se schimb\ total: `n 1953, criticul francez Albert Béguin [i poetul Pierre Emmanuel vin `n Québec, interesa]i fiind de opera lui Alain Grandbois (1900-1975), primul mare poet modern al literaturii quebecheze. Anne Hébert intr\ `n leg\tur\ cu ei, le prezint\ poemele ei [i rezultatul este c\ Albert Béguin, `nc`ntat de lectur\, `i faciliteaz\ afirmarea `n Fran]a, unde editura Seuil `i ofer\ publicarea necondi]ionat\ a viitorului manuscris. Este un adev\rat balsam pentru orgoliul umilit al acestei scriitoare, exasperat\ de refuzurile repetate ale editorilor din Quebec. ~n 1954, Societatea Regal\ din Canada `i acord\ o burs\ [i Anne Hebert se instaleaz\ temporar la Paris spre a scrie un roman. Va fi Chambres de bois, (1958) publicat la Seuil [i primit cu multe laude [i `n Quebec. S\ fi fost oare oportunismul mediului literar autohton acela care o va fi decis pe Anne Hébert s\-[i `mpart\, `n urm\torii c`]iva ani, via]a `ntre Paris [i Quebec [i apoi s\ r\m`n\ decenii la r`nd `n Fran]a, de[i literatura ei r\m`ne `n continuare hr\nit\ exclusiv din substan]a quebechez\? C\ci la moartea tat\lui ei, `n 1965, ea se stabile[te, aparent definitiv, la Paris. Aici, odat\ cu publicarea romanului Kamouraska (1970) la aceea[i editur\ Seuil, cunoa[te `n sf`r[it succesul comercial. Romanul ob]ine Prix des Libraries de France [i Prix de littérature hors de France de l’Académie royale de Belgique (1971). Dup\ `nc\ dou\ romane – Les enfants du Sabbat (1975) [i Heloise (1980) – cu Les fous de Bassan (1982) Anne Hébert ob]ine o consacrare interna]ional\. Romanul este distins cu Femina. „Un singur an de redactare. Pentru mine era ceva extraordinar“, va m\rturisi mai t`rziu autoarea. „Dar trebuie s\ spun c\ era un vechi manuscris `n pan\.“ Nu chiar at`t de vechi, totu[i, era doar din 1977. Perioada aceasta a anilor ’80, c`nd scriitoarea se afl\ la zenitul carierei literare, este glorioas\ [i aproape tot ce scrie `n continuare – romane, nuvele, poezie, teatru – se bucur\ de fervoarea admirativ\ a criticii franceze [i quebecheze. ~n 1998, Anne Hébert revine `n Québec. Era o „b\tr`n\ doamn\“ re`ntoars\ acas\, celebr\ [i cople[it\ de onoruri, autoare a

peste 20 de c\r]i, cele mai multe dintre ele publicate `n str\in\tate. Moare `n 2000. F\cea parte, la sf`r[itul vie]ii, dintre figurile emblematice ale literaturii contemporane din Quebec, al\turi de Gabrielle Roy, Marie-Claire Blais, Michel Tremblay sau Yves Thériault. Trei par a fi constantele fundamentale ale literaturii Annei Hébert. Mai `nt`i, un univers familial ori comunitar constr`ng\tor [i `n\bu[itor, uneori violent, populat cu personaje dominate de pulsiuni incontrolabile. Este un univers tipic pentru literatura din Marea Bezn\; el apare, printre altele, [i `n romanele semnate de Gabrielle Roy ori de Marie-Claire Blais. ~n al doilea r`nd, o continuitate tematic\ [i de atmosfer\ `ntre proza [i poezia sa, vizibil\ at`t `n romanele de `nceput, `n Chambres de bois, de exemplu, c`t [i `n cele din urm\, precum Le Premier Jardin (1988). ~n sf`r[it, la nivelul structurii, privilegierea discursului interior, confesiunii, aluziilor, introspec]iei, `n dauna nara]iunii directe. Romanele Annei Hebert, de[i au de regul\ `n centrul lor o crim\ sau o enigm\, nu s`nt anchete poli]iene[ti [i nici istorii palpitante. Impresia pe care-o fac lor la lectur\ vine mai cur`nd din atmosfera crepuscular\ [i stranie ce `nv\luie personajele [i subiectul. ~n nuvela Le Torrent, `n Les fous de Bassan, `n Kamouraska esen]ial\ este revenirea asupra unui omor petrecut cu mult timp `n urm\. Personajele retr\iesc, rememoreaz\ sau povestesc unui interlocutor fictiv un dezastru ori un impuls uciga[. Nu este vorba de remu[care, de regrete, de `ncercarea de a vindeca o con[tiin]\ bolnav\, de justificare sau de peniten]\. Nu e nimic din Dostoievski, din Stendhal sau din André Gide `n m\rturiile lui François din Le Torrent, `n cele ale lui Stevens din Les fous de Bassan sau `n amintirile Elisabethei d’Aulnier din Kamouraska. Crima este pentru aceste persoanje un act inevitabil, nicidedcum gratuit, ea r\spunde unei necesit\]i fie funciare (o dezl\n]uire instinctual\), fie induse de un univers familial ori comunitar oprimant. Dac\ situa]ia s-ar repeta, reac]ia lor ar fi identic\. Din acest motiv, crimele din nara]iunile Annei Hébert r\m`n nepedepsite. [i tot din acest motiv, romanele, localizate toate `n context social quebechez, par `nscen\ri narative, construite cu mijloace lirice. Trebuie observat\ mefien]a autoarei fa]\ de naturalismul de limbaj al prozatorilor [i dramaturgilor lipi]i de realitate. Indiferent de extrac]ia lor social\ [i cultural\, [i indiferent c`t de nep\s\toare ar fi ele fa]\ de al [aselea comandament biblic („s\ nu ucizi“), personajele Annei Hébert nu g`ndesc [i nu vorbesc diferen]iat. Doar vocea auctorial\, de o mare puritate lingvistic\ r\sun\ ne`ntrerupt `n confesiunile [i `n monoloagele lor interioare. La fel ca [i al]i scriitori de limba francez\ veni]i din orizonturi mai mult sau mai pu]in `ndep\rtate (Kundera, Cioran, Makine printre ei), Anne Hébert este celebr\ `n Fran]a pentru stilul ei elegant. O performan]\ str\lucit\ `nt`lnim `n Les Fous de Basssan, unde cele [ase capitole ale c\r]ii despre omor`rea a dou\ adolescente s`nt modul\ri `nv\luitoare, persuasive, hipnotice ale aceleia[i voci, dar istorisind fiecare un fel anume de a fi vinovat. Schimb`nd contextul istoric, continentele [i perioada, procedeul acesta este identic la unul dintre recen]ii c`[tig\tori ai premiului Nobel, la Orhan Pamuk `n M\ numesc Ro[u. Dar autorul turc scria un bun roman poli]ist, erudit, `n maniera devenit\ celebr\ a lui Umberto Eco, a[adar `nc\ o nara]iune despre lupta dintre bine [i r\u. La Anne Hébert, crima, violen]a s`nt realit\]i aflate `n afara moralei, aidoma unor fenomene naturale. www.timpul.ro


Vitraliu

19

TIMPUL

Pe urmele lui Himerus Alter (I) VASILE BAGHIU Himerus Alter este omul care a c\l\torit `n locul meu. Este unicul heteronim din spa]iul himerismului, personajul care aspir\ la condi]ia de autor, cel care a tr\it mereu liber, at`t `n anii dictaturii din Rom=nia, c`t [i `n perioada care a urmat. ~n to]i anii din urm\ el s-a identificat cu mine, iar eu am `nchis ochii la preten]iile lui auctoriale. ~n asemenea m\sur\ prezen]a lui `n via]a mea a devenit una real\ `nc`t [i descrierea scurt\ „the one who travels instead of me“ s-a transformat `n titlul primei c\r]i pe care am publicat-o `n 2006 `n Statele Unite, `ntr-o antologie cu doi poe]i americani, Donna Timney [i Michael Cotner, cartea cu trei autori care construiesc o leg\tur\ peste Atlantic, din Rom=nia spre inima Americii, mai `nainte ca re]elele diplomatice s\ se `ncing\, antologia care vrea s\ spun\ ceva [i prin titlu, fire[te, „Transatlantic Crossings“, o aventur\ `n sine, cu e-mail-uri, telefoane, discu]ii pe text, construirea unei prietenii adev\rate (f\r\ [ansa unui face-to-face, totu[i), o cobor`re a poeziei `n via]\ [i `n lumea de azi. Omul-personaj (sau personajul-om) Himerus Alter, cel care a fost la Xiamen, `n China, `n ora[ul unui artist pe care aveam s\-l cunosc peste ani, `n Germania, la Schöppingen, dup\ ce am degustat ului]i, `ntre al]i arti[ti [i scriitori din lumea `ntreag\, momentul `n care am aflat, ca din `nt`mplare, c\ alter egou-ul meu nu numai c\ fusese `n China, dar c\ dintre sutele de ora[e `n care ar fi putut s\ ajung\ el a ajuns numai [i numai `n ora[ul acestui artist pe nume Lu Ming Zhu, adic\ exact la Xiamen, omul acesta de h`rtie care pretinde c\ a scris poemele mele, umbra mea de bovarisme [i vis\ri la libertate de la sf`r[itul anilor optzeci, omul care `mi trimitea la sanatoriu ilustrate din Rio de Janeiro (din care m\ inspiram `n scrierea poemelor) este cel care azi `mi influen]eaz\ via]a, m\ convinge s\ c\l\toresc la propriu, m\ convinge s\ fac tot ce se poate pentru a atinge degetul rupt din gura de bronz de pe u[ile catedralei carolingiene din Aachen, s\ pip\i scutul metalic pe dealul de pe care se vede cetatea lui Carol cel Mare, scut pe care direc]ia „Bukarest“ este `nscris\ de sute de ani, s\ m\ `ntind pe iarba de pe Champs de Mars, s\ privesc pe[tii m\run]i sc`nteind `n apele Rinului, la Stein am Rhein, s\ urm\resc uluit submarinele militare patrul`nd `n apele Loch Long, nu departe de Glasgow, s\ v\d cu ochii mei cum `nfloresc tufele de rododendron `n Sco]ia, s\ simt, din mersul ma[inii rul`nd pe st`nga, boarea de usturoi s\lbatic, s\ aud un gugu[tiuc diminea]a prin geamul deschis al unei pensiuni singuratice din Germania, s\ simt `n plin\ var\ aerul rece al Alpilor, peste lac, la Lucerna, s\ simt via]a f\r\ s\ o citesc `n c\r]i, s\ o citesc `n c\r]i [i s-o scriu `n poeme ca [i cum a[ tr\i-o. Nu s`nt la v`rsta rememor\rilor, dar momentele dense s-au adunat, din fericire, `n ultimii ani `n asemenea m\sur\ `nc`t simt c\ ar trebui s\ scap cumva de un fel de bagaj, c\ ar trebui s\ m\ [i bucur – acum [i nu la b\tr`ne]e! – de `mp\rt\[irea lor, c\ ar trebui s\ cump\nesc caratele adev\rate ale secven]elor reale `n oglinda celor din poeme, puse pe seama personajului meu. Iar imboldul acestor `nsemn\ri poate veni [i din faptul straniu – pe care `l tr\iesc adesea – c\ pot s\ m\ aflu acum la Piatra Neam] `ncerc`nd s\ supravie]uiesc `n lupta mea cu morile de v`nt imaginare [i reale [i, `n c`teva zile – a[a cum s-a petrecut sub vraja timpului, ca `ntr-un film francez plin de rafinament – s\ discut chiar cu Anne-Marie Böll, v\duva marelui scriitor, `n curtea casei lor din Langenbroich, sub un soare de prim\var\, bl`nd, `ntr-o lumin\ numai bun\ pentru scris. Am visat toat\ adolescen]a [i tinere]ea la modele de scriitori. M-am confundat cu destinele lor, m-am `nchipuit pe mine `nsumi `n ipostaza de scriitor, am `nv\]at de la ei care este pre]ul [i care este premiul unei astfel de vie]i tr\ite `n numele sensibilit\]ii, `n numele www.timpul.ro

artei, al `n]elegerii vie]ii, am citit, am scris, am `ncercat, din dorin]a ardent\ de comunicare, s\ m\ integrez unei lumi literare nu `ntotdeauna prietenoase, s\ fiu eu `n fa]a mea f\r\ minciun\ [i ipocrizie. ~ntre cei pe care-i citeam mereu se reg\se[te [i Heinrich Böll. Ei bine, magia func]ioneaz\ [i `n via]\, c\ci printr-o `nt`mplare fericit\ de care poeta Ana Blandiana nu este str\in\, `n 2002 am primit bursa Böll. Au urmat patru luni `n casa marelui scriitor, a celui pe care `l admiram. A[a am cunoscut-o [i pe doamna Böll, care acum nu mai e printre noi, cu z`mbetul ei care vorbea despre o via]\ intens\, cu grija de a ne transmite – nou\, scriitorilor pe care casa lor `i g\zduia acum cu generozitate – mesajul so]ului ei genial: „Un scriitor trebuie s\ scrie `n fiecare zi, s\ fie disciplinat, s\ munceasc\ mereu...“ Casa aceea aveam s-o rev\d `nc\ de dou\ ori, pe seama faptului c\ am ]inut leg\tura cu oamenii locului, c\ nu m-am `nstr\inat de ei. Ultima dat\ – oaspe]i `n Düren ai prietenilor no[tri Anne Cerbe [i Achim Jaeger, cei care mi-au tradus `n german\ multe texte – am vizitat locul `mpreun\ cu cei dragi chiar recent, `n iulie 2009, ceea ce mi-a amplificat mult emo]iile, dup\ ce le-am rev\zut [i pe cele dou\ doamne care au `n grij\, fiecare `n felul ei, cu mult\ devo]iune, mo[tenirea lui Böll din Langenbroich, Sigrun Reckhaus [i Waltraud Ludwig. Scriu aici [i sub imboldul momentelor de via]\ [i poezie, distincte [i amestecate, numite pe r`nd `n sufletul meu cu numele at`tor ora[e [i locuri. Este scrisul pe valul emo]iei unei recunoa[teri pe viu a locului din poem, este noua etap\ a c\l\toriei himeriste. ~mi amintesc, a[adar, de prima mea ie[ire `n Occident. Era `n ziua de 2 iunie a anului 2002 [i luam cursa KLM Bucure[tiAmsterdam. ~mi luasem viza german\ (dup\ ce st\tusem o zi `ntreag\ pe la por]ile ambasadei) [i aveam biletele dus-`ntors pentru cursele Otopeni-Schipol, Schipol (Amsterdam)Konrad Adenauer (Köln). ~ntoarcerea era programat\ peste patru luni, la sf`r[itul lunii septembrie, ceea ce pentru mine era o necunoscut\, un prag de trecut, un impas. Nu mai st\tusem niciodat\ at`t de mult timp departe de ai mei, iar angoasa m-a cuprins imediat ce

am trecut de „check-in“… ~mi amintesc de sunetul limbii olandeze din avion, gutural, ciudat pentru mine, care nu mai avusesem ocazia s\-l aud dec`t de vreo c`teva ori, pe la radio, `nt`mpl\tor, prea de pu]ine ori totu[i ca s\-l fi ]inut minte. ~mi amintesc impactul cu mirosul Occidentului, cu luminile [i str\lucirea lui, `nc\ din avion, apoi la Amsterdam, la aeroport, apoi mai departe la Köln. Doamne, nu-mi venea s\ cred, m\rturisesc, c\ eram eu cel care c\l\torea, care descindea `n Occident! Mult dup\ 1989... ~n 2002... ~mi este viu `n minte sentimentul unei descinderi `ntr-o lume livresc\ [i nu `ntr-una real\, o senza]ie care a revenit mereu `n momentele `n care am ad\ugat nuan]e apropierii mele de Vest. Cum s\ nu-mi amintesc – `ntre nuan]ele vii – de recitalul meu de la Bredevoort din Olanda? S\ cite[ti jum\tate de or\ poeme `n fa]a unui public oarecum specializat, `n fa]a unor oameni care st\teau relaxa]i, cu cafele [i vin, la mesele de pe esplanada din fa]a morii de v`nt a principelui de Orania, [i s\ fii aplaudat spontan din c`nd `n c`nd doar pentru ni[te `ntors\turi ale versului este o experien]\ total\ pentru orice poet, nu numai pentru unul ca mine, u[or angoasat [i intimidat de tratamentul normal de care aveam parte. Normalitatea este greu de atins. Oamenii ajung la ea dup\ ocoli[uri `ntortocheate, dup\ ce `ncearc\ fel de fel de extravagan]e f\r\ rost, dup\ ce cunosc suferin]e f\r\ temei, dup\ ce ignor\ sistematic, obstinant, proste[te, tenta]iile numeroase ale normalit\]ii. Un poet trebuie s\ aib\ loc [i r\gaz ca s\ `[i demonstreze arta poetic\, iar oamenii trebuie s\-i organizeze o ambian]\ adecvat\, nu numai pentru c\ pretind c\ iubesc Frumosul [i Arta, dar [i pentru c\ s`nt interesa]i, `ntre altele, s\ ofere copiilor lor ni[te momente „live“ legate de aceste concepte. Totul `ncepuse acolo pe la 9.30, seara, c`nd ziua se `ng`na cu noaptea, iar focurile din co[urile metalice de pe marginea esplanadei puteau s\ arunce lumini [i umbre pe fe]ele celor vreo 300 de oameni vorbind olandeza, germana, franceza [i engleza. Urma a[adar recitalul a patru poe]i olandezi, a trei poe]i germani [i a unui poet rom=n din Piatra Neam], despre care bro[ura care se vindea la intrare le spunea cititorilor c\ ar fi inventat un

curent literar numit „himerism“. ~n pauzele dintre recitaluri, un quartet de coarde interpreta pagini cunoscute din preclasici, spiritualiz`nd [i mai mult seara magic\ de poezie. Reflectoare [i lumini, sonorizare la cele mai `nalte standarde, atmosfer\ aristocratic\... Eu, cu foile mele, cu textele mele scrise `n rom=n\, german\ [i englez\, `mi a[teptam intrarea, sus]inut [i `ncurajat de arti[ti [i scriitori din Germania, India [i Anglia, oameni deosebi]i pe care `i cunoscusem [i cu care m\ `mprietenisem `n reziden]a literar\ din Künstlerdorf Schöppingen, `n care tocmai m\ aflam `n acea perioad\. Pe la miezul nop]ii mi-a venit r`ndul. ~n engleza mea – care pe atunci `nc\ mai avea nevoie de `mbun\t\]iri, a[a cum mereu va avea nevoie oric`t a[ avansa de ad`nc `n teritoriile ei – i-am salutat pe to]i [i le-am cerut `ng\duin]a ca `nainte de a citi poemele `n german\ [i `n englez\ s\ citesc un poem scurt [i `n limba rom=n\ [i i-am rugat s\ considere acel gest al meu ca pe un salut din partea ]\rii mele [i din partea limbii mele materne, care nu s-a auzit foarte des prin acele p\r]i. R\spunsul lor a fost un ropot entuziast de aplauze. Nu pot uita c`t de straniu suna rom=na noastr\ drag\ `n acel context cosmopolit. Restul a fost mai u[or, c\ci am citit cu emo]ie `n glas (o emo]ie de care nu scap niciodat\ c`nd citesc poezii), atent mereu la public, la starea de spirit a oamenilor, p\str`nd t\cere acolo unde se impunea t\cere, ridic`nd glasul acolo unde versul impunea un ton mai dramatic, [optind acolo unde sim]eam c\ doar o [oapt\ poate avea greutate `n lini[tea pe care oamenii aceia [tiau s-o p\streze. De fapt, preluasem din zbor modul de a citi al nem]ilor [i olandezilor care citiser\ `naintea mea. Prinsesem, altfel spus, curaj. Minunat\ sear\, cu scurte interviuri, fotografii, cu felicit\rile [i tot restul. Ne-am `ntors `n centrul reziden]ial german – eu [i cei care m\ `nso]iser\ p`n\ peste grani]\ `ntr-o Oland\ mult mai obsedat\ de cur\]enie dec`t Germania, ceea ce nu credeam a fi posibil – mult dup\ miezul nop]ii, aproape spre diminea]\, vr\ji]i de atmosfera de poezie, de comunicarea plin\ de omenie [i prietenie [i poate [i de vinul ro[u care nu a lipsit de la eveniment.

noiembrie 2009


20

TIMPUL

Accente

POLEMICI CORDIALE

dosar de urm\rire informativ\ (p`n\ `n 1978), un dosar de problem\ [i dou\ dosare de urm\rire informativ\ (din 1979 p`n\ `n 1987). Autoarea a selectat, din cele 14 volume dedicate lui Noica din arhivele securit\]ii, un num\r de 155 de documente `n care apar c`teva elemente esen]iale ale raporturilor lui Noica cu Securitatea rom=n\. Lucrarea Despre Noica. Noica inedit cuprinde o serie de opt studii elaborate de Gabriel Liiceanu, Alexandru Dragomir, Dan C Mih\ilescu, Andrei Cornea, Andrei Ple[u, Ioana P`rvulescu, Sorin Vieru, Sorin Lavric, urmate de c`teva inedite (o conferin]\ [i c`teva scrisori ale lui Noica). Lucrarea se `ncheie cu un grupaj de versuri ce pornesc de la o fotografie a maestrului. Lucrarea noastr\ Noica: o filosofie a individualit\]ii trateaz\ despre rela]ia dintre individual [i universal `n opera lui Noica [i ajunge la concluzia c\ tr\s\turile fundamentale ale individualit\]ii de tip nicasian se suprapun aproape perfect peste tr\s\turile individualit\]ii romantice. Aceast\ concluzie are marele merit c\ arunc\ o lumin\ complet diferit\ asupra unor importante teme ideologice (na]ionalismul, protocronismul, neimplicarea civic\ etc.) [i metafizice (identitate [i individua]ie, intensiunea [i extensiunea termenului ,,individual“ la Noica, instan]ele fiin]ei etc.), ce are darul de a sublinia c`t de profund era conectat Noica cu marea filosofie european\. Dintre manifest\rile [tiin]ifice vom semnala, pentru `nceput, simpozionul interna]ional ,,Constantin Noica e la filosofia come salvezza“, desf\[urat la Accademia di Romania, Roma (pe 3 iunie) [i la Universitatea ,,La Sapienza“ din Roma (pe 4 iunie). Au participat: Mihai B\rbulescu, HRP Patapievici, Mihai Nasta, Andrei Cornea, Roberto Scagno, Pietro D’Oriano, Givanni Rotiroti [i al]ii. La Facultatea de Filosofie din Bucure[ti a avut loc pe 24 [i 25 aprilie simpozionul na]ional cu tema ,,G`ndirea lui Constantin Noica ast\zi“, la care s-a discutat despre: interoga]ia transcendental\ `n opera lui Noica (Mircea Flonta), metafizica [i tehnica ra]iunii (Ilie

P`rvu), elemente pentru o etic\ nicasian\ (Sorin Vieru), despre conceptele deschise (Gheorghe Vl\du]escu), spirit [i spiritualitate rom=neasc\ `n g`ndirea de tinere]e (Costin Aslam), ideea devenirii `ntru fiin]\ (Alexandru Boboc), despre logica lui Hermes (Mircea Dumitru), instan]ele fiin]ei (Adrian Ni]\) etc. O manifestare aniversar\ a avut loc pe 16 iulie la Muzeul Na]ional al Literaturii Rom=ne, sub genericul ,,Arhitectura fiin]ei“. Au participat Eugen Simion, Marin Diaconu, Stan V. Cristea [i al]ii. Tot cu acest prilej s-au lansat volumele dedicate lui Noica elaborate de Marin Diaconu, Dora Mezdrea [i Stan V. Cristea (amintite [i de noi mai sus). ~n fine, cea mai recent\ manifestare s-a desf\[urat la Departamentul de Filosofie din cadrul Facult\]ii de {tiin]e Socio-Umane a Universit\]ii din Craiova. Simpozionul interna]ional ,,Filosofie [i logic\ la Noica“ a grupat speciali[ti [i iubitori ai lui Noica ce au prezentat comunic\ri [tiin]ificice despre: medita]ia lui Noica despre cultur\ (Adriana Neac[u), Noica [i Goethe (Claudiu Baciu), filosofia lui Noica `ntre suflet [i spirit (Ion Hirghidu[), Noica `n secolul XXI (Sorin Lavric), cum g`ndesc rom=nii (Cristi Trandafir), Noica despre limbajul poetic eminescian (Lorena Stuparu), individual-general (Adrian Ni]\), provoc\ri ale semioticii (Titus Lates), critica relativismului epistemologic (Ionu] R\duic\), noul spirit antropologic (Marian Bu[e), riscurile filosofiei (Marian Panait). Se observ\ cum interesul pentru Noica este canalizat nu numai spre aspectele ideologice sau politice ale vie]ii sale dar [i, ori mai ales, spre aspectele general filosofice. Probabil c\ a sosit momentul ca discu]iile purtate `n jurul filosofului s\ fie eliberate de patimile ideologice [i s\ lase loc unui dialog sincer, nep\rtinitor [i f\r\ prejudec\]i. A sosit momentul ca adulatorii s\-i recunoasc\ erorile iar du[manii s\-i recunoasc\ marile merite filosofice [i, `n general, culturale. Numai pe aceast\ baz\ etic\ centenarul Noica poate marca un pas mai departe `n exegeza nicasian\, un pas care s\ ocoleasc\ divizarea ce se manifest\ `n c`mpul filosofiei [i culturii mioritice. Mai ales c\ divizarea `n grupuri [i g\[ti nu era nicidecum o idee agreat\ de filosoful de la P\ltini[, ce s-a ar\tat mereu deschis spre dialog [i toleran]\.

gur\ poveste de iubire, potrivit\ pe mereu alte chipuri. ~n cel\lalt col] al Mediteranei, poetul grec, aflat `n pragul `nser\rii, l\sa posterit\]ii, `n doar [apte versuri, un leg\m`nt neclintit de credin]\, tot `n art\, `n arta sa, care – constat\ el cu deplin\ mul]umire – l-a exprimat cu totul: „Dorin]e [i senza]ii/ eu am adus `n Art\. – Chipuri [i siluete/ abia `ntrez\rite; nesigure-amintiri/ de iubiri ne-mplinite.“ (Eu am adus `n Art\; acela[i traduc\tor). Muzician sau poet, grec sau italian, Puccini [i Kavafis au tr\it, a[adar, din plin, fiecare `n maniera artei lui, cotidianul [i realul prezentului contiguu, `n dauna transcendentului. Adev\rul, fie [i brutal, al vie]ii de zi cu zi, banalul fapt divers, care poate ridica furtuni, nimicul semnificativ al lucrurilor omene[ti, simple [i efemere – iat\ fundalul generic al dramei pucciniene, una a sensibilei, dureroasei deschideri spre `n afar\ a interiorit\]ii. ~nclin`ndu-se, cu o u[oar\ reveren]\, `naintea celui pe care, din toat\ inima ei de fat\ la cincisprezece ani, [i-l dore[te st\p`nul pentru totdeauna al vie]ii, CioCio-San murmur\, `nro[indu-se: Noi siamo gente avvezza/ alle piccole cose/ umili e silenziose;/ ad una tenerezza/ sfiorante e pur profonda... ~n cealalt\ viziune, kavafic\, Poezia nu este geamul prin care vedem realitatea, ci chiar realitatea pe care o vedem cu ochii no[tri fizici.

Scormonind, `ns\, `n ea, asemenea c\ut\torilor din veacul el dorado, d\m de ascunsul (aurdar) al frumuse]ii. Arta Poeziei la Kavafis nu at`t dezv\luie via]a c`t, prin tr\irea frumuse]ii, o duce p`n\ `n str\funduri, o „completeaz\“: „M\ las `n voia Artei./ Ea [tie s\ dea des form\ Chipului Frumuse]ii;/ pe nesim]ite-aproape ea via]a completeaz\,/ asociind impresii, asociind [i zile“ (ibid., acela[i traduc\tor). Rezult\ de aici, `n sf`r[it – `ncercarea noastr\ de punere al\turi, de[i se opre[te acum, se afl\ doar la `nceputul drumului –, c\, atunci c`nd apar, istoria [i prelungirea ei `napoi `n r\d\cini – mitul – reprezint\, la poet ca [i la muzician, modul cel mai de-subiectivizat, cel mai profund simbolic de acces spre adev\rurile ultime. Istoria [i mitul instituie la Kavafis un alt fel de percepere [i tr\ire (modus uiuendi) a(l) cotidianului. Adic\ a(l) eului, simultan auctorial [i biografic. La cel\lalt, `n Tosca, Gianni Schicchi [i, mai ales, `n Turandot, istoria [i dublul ei, mitul, `[i `ncheie aparentul detur prin (re)descoperirea atemporalului, eternului, cosmicului prezent: e lucevan le stelle... Cu Puccini, drama muzical\ italian\ pare a se fi oprit, de 85 de ani `ncoace, la zenitul capodoperei. Prin Kavafis, poezia greac\ nou\, de cea mai tare [i veche esen]\, s-a instalat `n `n\l]imi uranice, pe care succesorii, ca [i `n primul caz, au `ncercat s\ le ating\ doar. Veacul al dou\zecilea – ultimul, p`n\ acum, clasic, `n cea mai pur\, aproape irespirabil\, modernitate.

Centenarul Noica ADRIAN NI}| Anul 2009 marcheaz\ pentru comunitatea noastr\ filosofic\, [i nu numai, un foarte important eveniment: aniversarea unui secol de la na[terea filosofului de le P\ltini[. ~nainte de a prezenta c`teva dintre ,,realiz\rile“ venite s\ marcheze acest eveniment, vrem s\ subliniem c`teva aspecte generale cu privire la posteritatea filosofului. Un aspect care mi se pare deosebit de important este cre[terea exponen]ial\ a studiilor dedicate lui Noica. Practic, dup\ 1987, anul dispari]iei filosofului, s-au elaborat aproape 20 de volume de studii dedicate vie]ii [i operei filosofului [i c`teva sute de articole. (S\ not\m c\ `n 1990 nu erau scrise despre Noica dec`t dou\ lucr\ri: Jurnalul de la P\ltini[ [i Epistolar, lucr\ri editate de Gabriel Liiceanu). Astfel, s-a scris despre dandysm, mitul [colii [i publicistica de tinere]e (Ion Dur), ontologia lui Noica (Ion Hirghidu[, Sorin Lavric), filosofie [i na]ionalism (Alexandra LaignelLavastine), revolta individualului (Emilia Guliciuc), filosofia istoriei (Ion Militaru), rolul procesualit\]ii (AD Giulea), originile filosofiei nicasiene (Laura Pamfil), Noica [i mi[carea legionar\ (Sorin Lavric) etc. ~n plus, s-au elaborat dou\ monografii (autori Cornel Moraru [i Ion Iano[i) [i un dic]ionar de termeni filosofici (de Florica [i Marin Diaconu). Un alt aspect important este c\ exist\ c`teva teme de mare actualitate prezente `n opera lui Noica, teme ce manifest\ un mare poten]ial: criteriul fiin]ei, modelul ontologic, procesualitatea, rolul poten]ialit\]ii, teoria categoriilor, ideea de c`mp, teoria elementului, instan]ele fiin]ei etc. Dac\ despre unele din aceste teme au `nceput s\ apar\ studii, exist\

c`teva teme sau locuri din opera nicasian\ ce reclam\ analize viitoare. Am `n vedere, `n special, medita]ia lui Noica cu privire la ideea de Europa, cu privire la modelul cultural european [i, `n general, toat\ latura dedicat\ filosofiei culturii [i valorilor. Faptul c\ studiile pe aceast\ linie s`nt pu]ine se explic\ prin aceea c\ filosoful de la P\ltini[ a abordat aceste probleme `n mod colateral, printre r`nduri. Excep]ia, notabil\, este lucrarea sa Modelul cultural european, `n care s`nt folosite c`teva idei, rezultate din lucr\rile sale de ontologie, pentru a prezenta schema, structura [i modelul culturii europene. Cred c\ o analiz\ comparativ\ a acestei lucr\ri cu altele elaborate de filosofii europeni ai anilor ’80, ar putea ar\ta imensa contribu]ie a lui Constantin Noica la na[terea ideii de Europa. Dup\ aceste considera]ii generale, putem trece `n revist\ c`teva din evenimentele cele mai semnificative petrecute `n acest an pentru a marca centenarul Noica. La capitolul apari]ii editoriale se cuvin a fi semnalate nu mai pu]in de cinci lucr\ri: Marin Diaconu (coord.), Modelul cultural Noica (Funda]ia Na]ional\ pentru {tiin]\ [i Art\, Bucure[ti), Stan V. Cristea, Constantin Noica. Repere biobibliografice (Editura Universit\]ii Bucure[ti), Dora Mezdrea, Constantin Noica `n arhiva securit\]ii (Humanitas, Bucure[ti), Andrei Ple[u et alii, Despre Noica. Noica inedit (Humanitas, Bucure[ti), Adrian Ni]\, Noica: o filosofie a individualit\]ii (Paideia, Bucure[ti). Cele dou\ volume editate de distinsul Marin Diaconu cuprind o serie de amintiri, portrete, comentarii ori evoc\ri ale unora dintre cei care l-au cunoscut pe filosof, `ntr-un fel sau altul, de-a lungul timpului. Documentele din arhivele securit\]ii, scoase la lumin\ de Dora Mezdrea, arat\ felul cum a fost urm\rit clip\ de clip\ Noica de c\tre lacheii regimului comunist. Parctic, dup\ 1945 [i p`n\ la moartea sa, `n jurul lui Noica s-a ]esut o dens\ re]ea de securi[ti, informatori [i colaboratori, care urm\rea s\ raporteze totul despre `nt`lnirile [i discu]iile sale. A[a se face c\ lui Noica i s-au deschis un dosar penal, dou\ dosare de spionaj, un dosar de obiectiv, un

Puccini [i Kavafis LIVIU FRANGA Se dedic\ ultimele trei Rame puccienienilor f\r\ limite Dan [i Marlen Negrescu Unul dintre cuvintele preferate [i repetate ale maestrului italian, dup\ cum [tim de la biografii s\i, era urm\torul: „Am mai mult\ inim\ dec`t geniu“. Operele lui Puccini, de la debutul cu Le Villi (`n 1884, pe c`nd avea 25 de ani), p`n\ la „neterminata“ (l’incompiuta) Turandot (1924, anul dispari]iei compozitorului, la 65 de ani, cu premiera postum\ `n 1926, sub bagheta dragului [i afurisitului prieten Arturo Toscanini), confirm\ din plin, [i fiecare `n parte, adev\rul autocaracteriz\rii. „Inima“ lui Puccini (il cuore, sinonim cu l’anima) este, la acest vr\jitor al sunetelor, o chemare neistovit\ spre `nalt, bine [i frumos, spre triada adev\rului unic, irepeta-

noiembrie 2009

bil, al vie]ii. O chemare la fel de armonioas\ precum c`ntecul irezistibil seduc\tor al miticelor Sirene, la care alude murmurul celuilalt solar mediteranean, grecul Kavafis. Pe al c\rui pa[aport, `n dreptul rubricii profesie, scriitorul `nsu[i declarase autorit\]ilor s\ treac\ un singur cuv`nt: poet. Iat\ `nceputul, de c`ntec, al urm\torului poem: „Am admirat at`ta frumuse]ea/ c\ plin\ mi-e acum de ea privirea.“ (Am admirat at`ta – traducere de Elena Laz\r) La ambii creatori, frumuse]ea nu exist\ `n sine, ea se tope[te `n tr\irea iubirii, f\r\ de care, pentru am`ndoi, nu pot fiin]a nici omul, nici umanitatea. O iubire zguduitoare, nes\turat\, de via]\, de uria[ele ei lucruri m\runte, dar adev\rate, o iubire a lumii `n [i cu prea plinul ei de zgomote, furii [i umbre, o iubire a vie]ii care, ca via]\ omeneasc\, ne este dat\ o singur\ [i numai o singur\ dat\. Pentru italianul muzician, ca [i pentru str\mo[ii s\i antici, via]a, luminat\ totu[i, chiar [i `n firidele cele mai ascunse ale sufletului, de iubire, este totuna cu visul; dar unul, spune el, cu ochii deschi[i: sogno ad occhi aperti... ~n nici o crea]ie puccinian\ nu lipse[te iubirea: Vissi d’arte, vissi d’amore ... Dimpotriv\, unicul impuls vital de acolo vine, iar operele muzicianului, adunate laolalt\, nu fac `mpreun\ altceva dec`t o sin-

www.timpul.ro


Vitraliu

TIMPUL

21

Irina Margareta Nistor, altfel dec`t o [tia]i ~n afar\ de mama, fa]\ de care s`nt un fel de clon\ absolut\, g`ndind la fel [i dup\ ce a plecat pu]in `naintea mea, spre o lume sper mai fascinant\, dar misterioas\, mi-am admirat profesorul de englez\, pe doamna Liliana Pamfil Teodoreanu, de la care am copiat ironia poate uneori prea mali]ioas\ [i o marea traduc\toare [i prieten\ tot a mamei, doamna Micaela Ghi]escu, cu o energie uluitoare [i un caracter impecabil.

LAURA GU}ANU Toat\ lumea `i recunoa[te vocea, `n primul r`nd. C`nd mergi pe strad\ `mpreun\ cu ea, lumea `ntoarce capul, o salut\, `i z`mbe[te. Este amabil\ cu to]i, chiar dac\ uneori e obosit\. Are o putere de concentrare ie[it\ din comun care o ajut\ s\ fac\ foarte multe lucruri, c`teodat\ `n acela[i timp. Pe Irina Margareta Nistor a[a cum o cunosc eu: de[teapt\, cald\, prietenoas\, dar selectiv\ `n prietenii, cu subtile rafinamente mo[tenite, cu particularit\]i de limbaj pe care ]i le explic\ dac\ e[ti curioas\, a[a cum am `ntrebat-o eu de ce spune magnoliu magnoliei din gr\dina casei, sau de ce spune suspence suspansului din DEX, cu un sim] al umorului care o ajut\ de multe ori s\ treac\ peste inevitabilele `nt`lniri cu ridicole personaje, pe aceast\ Irin\ vreau s\ v-o prezint acum. Voi `ncepe cu `ntreb\rile de care nu scap\ nici unul dintre invita]ii emisiunii tale: care este primul film v\zut [i unde l-ai v\zut? Din c`te `mi amintesc eram la mare, la un cinema `n aer liber, [i era „Alb\ ca z\pada“, dar poate s\ fie doar rodul unei memorii imaginative amestecate cu un vis, par]ial premonitoriu, `n care m\ v\d la New York, de[i n-am ajuns, `n existen]a asta, `n America. Altfel pe la 7 ani, la Sala Palatului, cu p\rin]ii [i bunicii materni la superproduc]ia „Cleopatra“, c`nd am devenit o admiratoare necondi]ionat\ a lui Elizabeth Taylor [i a culorii violet (ca ochii ei). La b\rba]i l-am preferat net pe Rex Harrison lui Richard Burton. ~mi pl\ceau deja b\rba]ii mai cop]i! Atunci a `nceput pasiunea pentru cinema? Nepl\c`ndu-mi s\ fac contact cu realitatea, era firesc s\ m\ refugiez `n filme, mai cu seam\ `n cele din anii ’30-40, c`nd mi-ar fi pl\cut s\ tr\iesc, `n plin\ perioad\ monarhic\, mai sentimental\ [i mai elegant\, chiar cu r\zboi cu tot, a[a cum era el perceput pe ecranele hollywoodiene `ns\. {i nunta ta a fost cinematografic\, de[i vremurile erau extrem de cenu[ii. Ne dai o poz\? V\ dau. Nunta am pus-o la cale cu mama, de o via]\. Ne-au pl\cut din totdeauna miresele, cu voal pe fa]\, fire de beteal\, parur\ delicat\, tren\, rochie de saten (m\ enerveaz\ c\ `n dic]ionar te oblig\ s\ spui satin!!!) sau tafta [i tulul cel mai fin, cu o domni[oar\ mic\ de onoare care era un `ngera[, feti]a unei bune prietene (care acum e student\ la medicin\), [i un b\ie]el cu papion care a emigrat `n

Tr\ie[ti `ntr-un ritm frenetic. Care s`nt urm\toarele proiecte?

SUA, [i a uitat s\ m\ invite la nunta lui. Tortul era din `nghe]at\ f\cut tot de mama acas\, a avut vreo 7 kilograme [i a fost din trei etaje diferite de arome – cum se cheam\ acum: ciocolat\, vanilie [i zah\r ars. ~n cupele de [ampanie era c`te o fr\gu]\ [i erau `nso]ite de sanvi[uri cu icre negre din Delt\, [i p`ine cu sare pentru `nsur\]ei. Restul a fost par]ial un catering avant la lettre, de la Athenée Palace, (actualul Hilton), iar organizatoarea, tot ea, profesorul de francez\, a conceput totul ca pe un plan de curs, la care nu a uitat nici un am\nunt [i pe care l-a trecut pe h`rtie cu deadline-uri, cu 6 luni `nainte. Ma[inu]a decapotabil\, de epoc\, am cooptat-o `n ultimul moment [i a fost fixul meu. Stai `ntr-o cas\ locuit\ de mai multe genera]ii de familia ta. E important lucrul \sta? Este esen]ial. Cum spunea un prieten, e un fel de pe[ter\ a lui Ali-Baba, `n care comorile s`nt c\r]ile. Plus amintirile, `mpletite cu povestirile vremurilor pe care nu le-am apucat, dar mi le imaginez, anim\lu]ele succesive, musafirii, petrecerile [i mai ales S\rb\torile. Se intr\ `ntr-o alt\ dimensiune paralel\ [i ideal\! Lumea spune c\-i o oaz\, [i asta m\ m\gule[te. Ai c`teva exemple de femei formidabile `n familia ta. Poveste[te-ne despre ele. Mama Simona, a fost profesor de francez\ la Politehnic\, dar a scris [i articole despre (culmea!) femei celebre din Rom=nia, a c\l\torit [i povestea fascinant, de aveai impresia c\ ai fost de fa]\, [i astea toate pentru c\ a [tiut bine limba rafinat\ a lui Voltaire,

supravie]uind, f\r\ cea modern\, a lui Shakespeare. Bunica matern\, Veturia Maria, a studiat chimia, [i a[a l-a cunoscut pe bunicul, dar n-a profesat, (dec`t mai t`rziu ca redactor la cele mai celebre c\r]i culinare), pentru c\ pe vremuri nevestele erau ]inute acas\ s\-[i educe copiii, [i respectiv pe mine, nepoata ei, c`nd mama lucra de diminea]a p`n\ seara. Am `nv\]at `mpreun\ p`n\ am dat la Liceu (un fel de meditatoare non-stop), la Sf`ntu Sava (comuni[tii `i spuneau B\lcescu), [i cu ea, cu Memi (bizar dar `i spusesem a[a din prima copil\rie, fonetic exact ca personajului din „Pe aripile v`ntului“, ecranizat `n 1939 c`nd str\bunicul [i bunicii au construit casa, proiectat\ de dou\ arhitecte, atunci habar neav`nd de englez\!) am recapitulat `n curtea [colii subiectul care mi-a picat la oral, la istorie, unde eram o catastrof\. De[i nu era deloc habotnic\, se rugase pentru mine la Sf`ntul Anton vreun an s\ intru [i am reu[it. Sora str\bunicii [i na[a mamei a fost prima traduc\toare din familie, dar [i dramaturg [colar [i memorialist. O veri[oar\ a mamei, Angela C. Ionescu, pe jum\tate spanioloaic\, e scriitoare pentru copii (s-a tradus [i `n rom=ne[te) [i face emisiuni la radio, la Madrid. Eugenia Petrescu, o m\tu[\ de-a bunicii a fost campioan\ la gimnastic\, mult `naintea Nadiei, spun`ndu-se despre ea c\ avea centrul de greutate altfel pozi]ionat [i putea merge perfect `n m`ini, la nesf`r[it, av`nd o mobilitate ie[it\ din comun. {tiu c\ Suchianu ]i-a fost profesor [i model, dar o femeie care s\-]i fi fost model exist\?

Mai nou `mi place s\ spun c\ tr\iesc variat [i chiar a[a e. ~n afar\ de „Vocea filmelor“ de la Radio Guerrilla, s\pt\m`nal duminica de la 12 la 13, de c`]iva ani `ncoace, scriu la cele mai diverse publica]ii, dar mai fac comentarii [i la alte emisiuni, s`nt invitat\ pe te miri ce subiecte pe la diverse televiziuni, unde tot de filme aduc vorba, traduc c\r]i sau piese de teatru, ori subtitrez pelicule, sau mai fac simultane de noapte pentru HBO (la Bafta) sau AXN (la Emmy), ori chiar [i pe la tribunale, unde este interesant, p`n\ ce nu te saturi. Cel mai important ar fi s\ scot cartea de bucate cu re]etele mamei [i amintiri legate de ele. {i s\ c\l\toresc. ~n sf`r[it am ajuns acum doi ani la Balcic, marea iubire a Reginei Maria, la 60 de ani de la cedarea Cadrilaterului! Pe scurt `ncerc s\-mi fac un scenariu zilnic f\r\ niciun moment de plictiseal\! Nu, Irina Margareta Nistor nu se plictise[te niciodat\. Dac\ `i observi cu aten]ie programul unei zile, ai impresia c\ a ei are mai mult de 24 de ore, pentru c\ reu[e[te s\ fac\ mult prea multe lucruri, toate `ntr-un ritm alert, c\ abia po]i s\ o prinzi `ntr-o fereastr\. C\l\tore[te mult [i uneori locurile alese s`nt mai pu]in obi[nuite. A f\cut un Cr\ciun [i un An Nou `n Noua Zeeland\ [i ne-am spus „La multi ani!“ c`nd eu `nc\ mai buc\t\ream. Marea ei dragoste r\m`ne Fran]a, [i a fost fericit\ atunci c`nd oficialit\]ile cinematografiei franceze au invitat-o la Paris [i au tratat-o ca pe o alte]\. Pentru ea, mai imporant dec`t condi]iile de mare lux oferite au fost `nt`lnirile cu personalit\]ile filmului francez. Irina este pasionat\ de cinema [i nu s-a blazat `nc\: are entuziasme [i o curiozitate neadormit\. Se duce la foarte multe festivaluri de film `n lumea `ntreag\ [i `[i dore[te s\ ajung\ la Hollywood. Acum tocmai s-a `ntors din Japonia [i se preg\te[te s\ plece `n Anglia [i de acolo `n Canada, peste tot invitat\ la festivaluri de film sau la zile ale filmului rom=nesc. Se cuvine s\-i mul]umesc acum pentru c\ [i-a f\cut timp s\ r\spund\ tuturor curiozit\]ilor mele, care cred c\ s`nt [i ale dumneavoastr\. Sper c\ a]i descoperit-o pe Irina Margareta Nistor altfel dec`t o [tia]i, [i c\ v-a pl\cut ceea ce tocmai a]i citit.

Jurnal teatral, 2009 BOGDAN ULMU www.bogdanulmu.eu Charismaticul Sebi {tef\nescu spune, `n cartea lui, c\ s`nt actori care n-ajung treapta, uneori sublim\, a rat\rii. Just! Dar c`t doare acest sublim!... ¤ Despre talent: „S`nt mai talentat ca mine!“ (Gh. Pitu]). Ori, dup\ vizionarea unui spectawww.timpul.ro

col de oper\, Coleridge r\bufnea: „Lebedele c`nt\ `nainte de-a muri. N-ar fi r\u dac\ unii tenori ar muri, `nainte de-a c`nta!“. ¤ Uneori, snobismul ori neglijen]a ne joac\ feste; un foarte serios critic de teatru din Cluj afirma, `n Tribuna din 16 decembrie 2008: „Sarah Kane este unul dintre pu]inii dramaturgi contemporani agrea]i generos de regizorii rom=ni. Poate c\ un caz similar s\ fie al lui Martin McDonagh, irlandezul furios“... Dincolo c\ exprimarea las\ de dorit – „agrea]i generos“, „poate c\ un caz similar s\ fie“, mi-e team\ c\ nici statistic observa]ia nu-i exact\: din fericire, zic eu care pe Sarah Kane o agreez meschin... ¤ Citesc cu uimire c\ exist\, printre multele Academii ale Rom=niei, [i una TV. Institu]ie serioas\, `n care predau „universitari“ celebri – Dan Negru, Andreea Marin B\nic\ [.a.

Cursul nu-i scump, nici ieftin: `ntre 600 [i 1.200 de euro. Or fi suicidali care s`nt dispu[i s\ dea 1.200 de euro, ca s\-l asculte pe Dan Negru? Dac\ a[ avea suma asta acum, m-a[ sui `n avion [i a[ lua cina la Londra... Cred c\ a[ fi mai c`[tigat... ¤ Biletul la Teatrul Metropolis, scrie-n ziar, cost\ 21,2 lei. Acest 2 din coad\, chiar c\ face to]i banii!... ¤ Am o doctorand\ care `ntr-o alt\ existen]\ trebuie s\ fi fost... basorelief: cum m\ vede, cum se lipe[te de pere]i! Nu cumva s-o `ntreb cum st\ cu teza, c`nd va fi gata. {i nu e singura! De parc\ le-a[ vrea r\ul! Nu m-ar mira s\ m\ [i urasc\, deoarece o vorb\ de-a mea spune c\ facerea de bine e... complex al lui Oedip!

¤ ~ntr-o sear\, juc`ndu-l pe Hamlet, celebrul Daniel Day Lewis a ie[it din scen\ dup\ 45 de minute [i a refuzat s\ reintre. Motivul? V\zuse fantoma... propriului tat\! Gestul, dincolo de conota]ia psihiatric\, denot\ [i lips\ de profesionism. C\ci unde am ajunge dac\-n finalul Jocului ielelor ne-am g`ndi la tata, [i am folosi gloan]e adev\rate? Sau, `n Macbeth, am `nnebuni `ncerc`nd s\ [tergem pata de s`nge? Ori ne-am sinucide precum actorul din Jurnalul unui nebun al lui Purc\rete? Sau am face precum actorul de la Boto[ani care semna [tatul de plat\ cu numele prin]ului danez? Am mai spus-o: pe l`ng\ sensibilitate artistic\, teatrul cere o s\n\tate de fier. Nervi tari. {i distan]are, c`nd sim]i pericolul...

noiembrie 2009


22

Poeme

TIMPUL

Premiul revistei Timpul S-a n\scut pe data 10.06.1992 [i este elev\ `n clasa a XI-a E la Colegiul Na]ional „Constantin Carabella“, profil filologie – limba englez\, T`rgovi[te. Membr\ a Cenaclului literar „Radu Petrescu“, T`rgovi[te, din septembrie 2007. Iube[te poezia [i arta fotografic\, ob]in`nd premii [i men]iuni la diferite concursuri. Distinc]ii primite: Premiul I – Concursul na]ional de poezie „Nicolae Labi[“ 2009; Premiul I – Concursul na]ional de poezie „Iulia Ha[deu“ 2009; Premiul I – Concursul na]ional de poezie „Copiii Rom=niei creeaz\“ 2008; Premiul I – Concursul de crea]ie literar\ „Tinere condeie“ 2009; Premiul al II-lea – Concursul interna]ional „P\rul Berenicei“ 2008 – sec]iunea poezie; Premiul al III-lea – Concursul Na]ional „Tinere Condeie“, editia 2008; Premiul al III-lea – Concursul ProVers 2009; Men]iune – Concursul na]ional de poezie „Drago[ Vr`nceanu“ 2008; Men]iune – Colocviul [i Concursul Na]ional de limba [i literatura rom=n\ „Marin Sorescu – scriitor na]ional [i universal“ 2008 – sec]iunea poezie; Men]iune – Concursul Na]ional „Costache Conachi“ 2009; Men]iune II – Concursul Na]ional de Crea]ie Literar\ „Petre Ghelmez“ 2008; Diplom\ de nominalizare – Festivalul Na]ional de Arte pentru Liceeni „Licart“ 2009 – sec]iunea poezie; Premiul I – Concursul interna]ional „P\rul Berenicei“ 2008 – sectiunea fotografie portret; Diplom\ de nominalizare – Festivalul Na]ional de Arte pentru Liceeni „Licart“ 2008 – sec]iunea fotografie; Diplom\ de participare – Festivalul Na]ional cu participare interna]ional\ „Mihai Eminescu“ 2008, sec]iunea grafic\.

carmin DIANA CRISTEA-{ERBAN Premiul I [i Premiul revistei Timpul la Festivalul Na]ional de poezie „Nicolae Labi[“, edi]ia a XLI, Suceava – M\lini, 2009

m\ cheam\ nadja lucrez la circ [i cad `n fiecare zi din cer m\ ag\] de buc\]i groase de catifea v\d cum piotr trage de sfori mai sus mai jos pe sc\ri]a mea danseaz\ balerine cipicii albi `mi ating amigdalele panglicile de p\r se-nf\[oar\ dup\ capilare balerinele tr\iesc `n mine indiferent de anotimp se aud aplauze a-sur-zi-toa-re lumea e fericit\ c`nd noi nu-ne-mai-trezim-din-vis.

sociobiologie sau suburbiile ora[ului de provincie arunc mereu fluturii nefolosi]i `n balta de la marginea ora[ului ies `ncontinuu prin gipsul abia `nt\rit danseaz\ m\ tr`ntesc pe parchet [i rup fiecare buc\]ic\ din mine v\d cu patruzeci [i [ase de ochi vorbesc cu de dou\ ori mai pu]ine guri fluturii m\ acuz\ c\ tr\iesc `n ei c\ m-arunc singur\ la gunoi de fiecare dat\ c`nd g`ndesc prea mult.

de aici pute]i cump\ra ziare `mi rotesc o [uvi]\ de dou\zeci de minute `n fa]a telefonului. caut un stephen smith sau un luke reed c\ruia s\-i ar\t c`t de ferici]i s`nt trec\torii de pe bulevardul franz ferdinand/ cum o feti]\ cu din]ii plini de turt\ dulce r`de mereu `n hohote „pe bluza ta s`nt desena]i copaci“ c\ domnul care-[i plimb\ canarul `n colivie trece mereu prin fa]a ceasului la cinci fix [i ascult\ electro-pop la un walkman str`ns cu sfori de[irate deschid agenda/ nu g\sesc niciun stephen smith luke reed m\ `ntreb dac\ oamenii de pe franz ferdinand s`nt `ntr-adev\r ferici]i.

noiembrie 2009

iana nu mai e t`n\r\ de vreo patru ani se pudreaz\ excesiv poart\ m\nu[i albe de dantel\ evit\ s\-[i lase adresa din c`nd `n c`nd prime[te vederi de la mama prin paznicul isidore o anun]\ c`nd aduce tutti-frutti carmin dizolvant din germania c`nd `i trimite `nc\ o sor\ cu articula]ii fragile degete lungi rochii de tul pentru colec]ia ei `[i plimb\ c`inele `n sandale de cauciuc [i se `nchide `ntr-o cutie de carton `ntr-un muzeu

radiofrance `n direct `mi num\r degetele de mai multe ori ca [i c`nd n-a[ [ti deja c\ s`nt zece ani de c`nd am aruncat p\pu[ile `n loc s\ le donez copiilor orfani care `[i num\r\ degetele c`nd `nva]\ la matematic\ aud picurii robinetului stricat din ziua `n care i-am spus prima dat\ mamei c\ la gr\dini]\ se bat covoarele am hot\r`t s\ traversez `n fug\ strada pe care c`]iva ani mai t`rziu s-a `nt`mplat s\ a]ipesc

clément e comod clément alearg\ dezbr\cat pe str\du]e aglomerate (rue lechapelais) pozate de mama `n vara lui 76 cu vilia ruseasc\ # film expirat st\ (cu mine) `ntr-un hlm f\r\ mobil\-perdele-u[i interioare plin de reviste decupate c`nt\ la saxofon/ vioar\ doar `n pantofi de pielealbastr\ miroase a portocal\ [i uit\ mereu s\ pl\teasc\ facturile.

sofa/r song v`nz\toarele de la madame titine cred c\ am multe c\m\[i de noapte [trampi cu plas\ pantofi cu toc julien m\ aduce p`n\ la scara blocului/ a[teapt\ s\ se tr`nteasc\ u[a deschiolat\ [i num\r\ patruzeci [i [apte de secunde sun\ la interfon se asigur\ c\ nu m-am `n`lnit cu niciun ho]/ violator/ drogat/ vecin vorbim trei minute p`n\ se `ntrerupe despre lifturi blocate `ntre etaje `i e cam fric\ s\ apese pe buton se electrocuteaz\ c`nd urc\ pe sc\ri `i bate inima at`t de repede `nc`t o aud dac\ stau cu urechea lipit\ de u[\ i-am spus s\ nu-[i mai sting\ ]igara pe soneria mea altfel ne desp\r]im se debaraseaz\ de geant\ ca-ntr-o aruncare cu ciocanul `mi sparge ochelarii cu ram\ patrat\ [i r`de e convins c\ v`nz\toarele de la madame titine [tiu tot ce facem

jacqueline m\ urm\re[te diminea]a c`nd sp\l tricouri `n chiuvet\ poart\ o rochie l\b\r]at\ de la second/ de dou\zeci de ani ascult\ patti smith [i se `nt`lne[te cu tot-felul-de-indivizi de la care p\streaz\ amintiri/ ambalaje de ciocolat\/ pungi de h`rtie/ fotografii polaroid/ doarme pe canapeaua din buc\t\rie c`nd `i atrag aten]ia c\ e prea aiurit\ uit\ aragazul aprins toat\ noaptea m`nc\m savarine cu fri[c\ vegetal\ `n fiecare vineri sear\ `n l’accordéoniste `l cunoa[te pe barman vorbesc `ntruna despre lautrec [i klimt duce gunoiul o dat\ la dou\ zile `ntinde rufele `ncal]\ pantofii g\si]i `n pod [i insist\ c\ nu e deloc complicat\

b\l]i 9:32. nu g\se[te loc se a[az\ l`ng\ mine cu m`na operat\ spre geamul `nghe]at [i zg`riat duminic\ la trei a avut programare doctorii nu [tiu c\ lumea are treab\ duminica mergem la plimbare `n parc m`inile s`nt utile/ne tragem de ele desfacem sticla de ap\ mineral\ adun\m de pe jos dopul sf`r[it dup\ piruetele complicate nu i-a spus nimeni c\ iarna bolnavii se `mbrac\ gros `]i dau fularul meu nu vreau batoane cu vanilie strivite s-au terminat/deja o m`nec\ de f`[ `mi apropie din ce `n ce mai mult stomacul de coloan\ `ntr-un gest disperat `mi trage casca din ureche ai un ceas e prea mult soare pentru ianuarie `l acop\r cu perdeaua pun alarma s\ sune altfel uit c`nd s\ cobor cu geanta albastr\ [i ochelarii

b\tr`nul cre[te vaz`nd cu ochii b\tr`nul `n trening grena `[i desface conservele `n fa]a casei danseaz\ haotic `n curtea pr\fuit\ printre t\ciuni [i p\tlagina care ne acoperea zg`rieturile mai demult a[az\ pernele pe partea cu piele deschide larg u[ile sparge `n g`nd geamurile fostei mercerii b\tr`nul `n trening grena str`nge ambalaje de `nghe]at\ se dezbrac\ de tot ce nu-i mai trebuie p`n\ `n dou\miinou\sprezece ferestrele i se vor p\rea din ce `n ce mai mici scara de la intrare ne`nc\p\toare pentru pantofii expira]i de lac poarta imposibil de deschis www.timpul.ro


Accente

23

TIMPUL

TATUAJE

Cioclea_vrea_s\_distrug\_uniVersul.com

MIHAIL VAKULOVSKI C`nd ajung acas\ `mi place s\ r\sfoiesc c\r]ile din biblioteca tat\lui, s\ r\sfoiesc c\r]i pe care nu le am la Bra[ov, s\ recitesc din poe]ii basarabeni pe care i-am admirat `n adolescen]\. Acum am g\sit cea mai recent\ carte a lui Eugen Cioclea, un poet deschiz\tor de drumuri pentru literatura dintre Nistru [i Prut, care are un stil propriu [i care n-a scris niciodat\ ca al]ii. Un poet basarabean mult prea tare pentru ca lumea literar\ din Rom=nia s\ [i-l asume de bun\ voie, pentru c\ Eugen Cioclea i-ar eclipsa pe tare mul]i poe]i „nepereche“. De fapt, poezia lui Cioclea este Made in URSS, cum spune chiar `n primul s\u poem, fapt biografic, dar [i bibliografic. La Eugen Cioclea se simt influen]ele maiakovskiene, ca ritm, [i eseniniene, ca sensibilitate [i ironie – blajin\ [i duioas\. ~n URSS Eugen Cioclea se f\cuse cunoscut prin versul „S`nt cel mai trist poet din Europa“, (I) pentru c\ `n URSS nu prea puteai s\ ie[i `n Europa, URSS ]in`nd loc universului [i (II) pentru c\ `n URSS nu aveai dreptul s\ fii trist. Dintre poe]ii rom=ni, Eugen Cioclea poate fi comparat cu Mircea Dinescu, poezia lui av`nd la

fel de mult nerv, fiind una la fel de declarativ\ [i la fel de social\ la prima vedere. Vreau s\ distrug uniVersul `ncepe cu un Drept motto... de o pagin\ [i jum\tate, prin care poetul se prezint\: „nu o dat\ am profitat, cu prisosin]\, de dragostea femeilor moscovite. M\ prezentam (unde e[ti tu, Ostap Bender?!) scurt [i bombastic: viitorul laureat al premiului Nobel! [...] Insuportabil ar fi s\ gre[esc, dar uneori pot s\ jur c\ mai port, r\[chirat peste z\ri, n\s\l\ul lui Gogol“. Cititorul este pus `n tem\ cu stilul lui Cioclea chiar din primul r`nd al primului poem al c\r]ii, La persoana a treia, un fel de ars poetica a lui Eugen Cioclea: „Poezia lui Eugen Cioclea este o poezie declarativ\./ El v\ face declara]ii de iubire din mers. [...] El vine hot\r`t s\ v\ spun\/ ceea ce n-a apucat s\ aud\ de la fiecare din voi,/ el vi se uit\ lacom `n gur\/ ca la o podoab\ de m\r/ [i chiar mu[c\ din m\r/ [i `[i marcheaz\ poemele:/ Made in URSS“. Nu exist\ nici un poem scris de Eugen Cioclea din care n-ai vrea s\ citezi. S\ v\ `mp\rt\[esc c`teva exemple din colec]ia mea de citate. Poate: „Pledez pentru semnul: egalitate/ dintre firul de iarb\/ [i turnul Eiffel“. Regula jocului: „Declinul nu, o, nu se mai declin\/ dec`t din viitor `nspre p\rin]i“ – „dar deocamdat\, fiindc\ chiar roua/ pe picioare/ ne aminte[te lan]ul de ieri,/ se joac\ dur“. Dilema: „Vreau ca un ciung demult s\ v\ cuprind,/ strivind pe piept, `ntins, acordeonul [...] eu [tiu c\-n sat a mai r\mas un cal,/ c\ruia i-i tare dor de mine“. Rampa: „Las pentru al]i cercet\tori succesul/ de-a da prin str\chini c-un picior de vers./ Eu `mi propun s\ scutur universul...“ Substituire: „Ce a[ putea s\ v\ spun,/ dac\ p`n\ [i rudele/ `mi cerce-

teaz\-ndelung pa[aportul, `nainte/ de a m\ str`nge la piept“. Anapoda: „Patriotu-n m\-sa de la prim\rie/ s\ nu-l prind\ puciul o-ntindea la Prut./ C`nd i-am spus de mine s-a str`mbat licheaua:/ tu ce mare br`nz\-n/ via]\ ai f\cut?“ Numitorul comun: „Am mo[tenit c\lc`iul lui Ahile“. Apel: „M\ adresez genera]iei mele,/ c`t [i celor ce n-au apucat deocamdat\ s\ prind\ la seu;/ din clipa aceasta (nu mai pu]in important\/ ca pasul lui Armstrong pe lun\)/ to]i cu [anse egale de a hr\ni cu coliv\/ clanul de vr\bii al istoriei literare,/ departe de a fi puritani,/ m\car pentru poemele despre mam\ [i patrie/ vom refuza matrapazl`cul/ de bani“. Autobuz spre provincie: „Vin acas\. Cu sufletul sc`lciat./ Cu toate visele zdruncinate, ca ni[te mere-n-tr-un sac [...] Vin acas\. M\ `ntorc `n provincie./ Mai sentimental dec`t toat\ literatura sovietic\ moldoveneasc\“. Testament: „{i m\ plesne[te-n bot realitatea“. Matrice: „Cu capul sus [i dezgolit `n art\/ s\ intri ca `n [treang“. Dac\ Eugen Cioclea are-n plan distrugerea uniVersului, trebuie s\ `nceap\ cu c`teva poeme de-ale sale, cum e Bocet senin, un existem extraordinar, ca [i urm\torul poem din carte, Prinderea c`inelui ro[cat, `n care „femeia `mi trece prin pat ca pe schiuri“, ca [i urm\torul, C\derea liber\, unde via]a e ca timpul `n care cazi c`nd nu ]i s-a deschis para[uta, iar dup\ aceea „intru `n sfera de influen]\ a dumneavoastr\“, ca [i Cina irodic\ sau Realism sau Love story sau Apel sau Dac\-i s\ mor... Un poet basarabean tare bun pentru istoria literaturii rom=ne. Vreau s\ distrug uniVersul de Eugen Cioclea, Editura „Prometeu“, Chi[in\u.

BRIEFING

Dovezi ale re`ncarn\rii CONSTANTIN ARCU M\ aflu `ntr-un stadiu de reevalu\ri, dac\ pot spune a[a, [i recitesc romanele care mi-au pl\cut de-a lungul anilor. {i f\r\ nici o leg\tur\ cu acordarea premiului Nobel pe 2009, recent am reluat Conversa]ie la Catedral\ de Mario Vargas Llosa. Citisem romanul `n 1988 [i, de[i realist, la vremea respectiv\ nu-mi spunea prea multe despre lumea `n care tr\iam. D\dea seama de virtuozitatea unui prozator de excep]ie, un intelectual de st`nga, influen]at la data scrierii romanului de ideile lui Jean-Paul Sartre. Dar povestea r\m`nea exotic\, `[i p\stra parfumul straniu al `nt`mpl\rilor petrecute la mari dep\rt\ri. ~ntr-o lume `n care se succedau dictaturi militare. Or, noi tr\iam `n plin\ democra]ie socialist\, evenimentele de felul celor descrise `n paginile c\r]ii erau excluse. Relectura unui roman n-ar trebui s\ produc\ prea multe surprize. Sigur, po]i descoperi unele nuan]e care au sc\pat la prima citire, dar fondul lucrurilor r\m`ne acela[i. De ast\ dat\ `ns\ p\rea c\ am `n fa]\ o alt\ carte, povestea `[i pierduse v\lul de neobi[nuit. ~nt`mpl\rile mi se p\reau acum cotidiene, aproape banale. O senza]ie pregnant\ de déjà vu, sentimentul straniu c\ situa]iile `mi s`nt de-a dreptul familiare. Luam `n calcul faptul c\ la vremea primei lecturi eram mai crudu] la minte, vorba mamei mele, c\ de atunci au trecut totu[i dou\zeci de ani [i deci, pe fondul [tergerii memoriei, s-au a[ezat straturi succesive de experien]\ etc. {i totu[i, r\m`nea sentimentul bizar c\ m\ `nv`rt `ntr-o lume cunoscut\, de[i n-aveam nici un fel de experien]\ original\ `n materie. Intrigat, am `nceput s\ notez fragmentele care m\ s`c`iau, `ncerc`nd s\ `n]eleg ce se `nt`mpl\. Sau m\car s\ m\ asigur c\ n-am ceva la t\rt\cu]\ [i recep]ionez posturi str\ine. Notam, sim]ind c\ neduwww.timpul.ro

merirea cre[te treptat pe parcursul lecturii. A[a am re]inut cu surprindere despre nimicirea oric\rei forme de opozi]ie politic\: „– Nu citi]i ziarele, n-asculta]i radioul? – `nt\ri Locotenentul, z`mbitor. Am `nceput cur\]enia. Apri[ti, borfa[i, comuni[ti, to]i la r\coare. N-o s\ r\m`n\ nici urm\ de co]car liber pe strad\“. Mai mult `nc\: „– Asta au [i fost, `ntre noi fie vorba – zise Cayo Bermúdez. Arestarea unicului candidat al opozi]iei n-a fost cea mai bun\ solu]ie, dar n-am avut `ncotro. Trebuia ca Generalul s\ fie ales, nu“? Despre ce-i vorba? Unde am mai auzit de asemenea proceduri? Sau originala solu]ie pentru corectitudinea alegerilor: „Trifulcio privi spre cabana cu votul: un grup de aleg\tori observau curio[i camioneta, cei doi paznici o luaser\ [i ei la ochi. Hai, `i gr\bea \l de d\dea ordinele pe oamenii ce s\reau jos, ce v\ mo[mondi]i at`t. Nu mai era mult [i se `nchidea centrul de vot, de nu cumva or fi-nceput deja s\ sigileze urnele“. Indivizii s`nt adu[i pentru a protesta c\ alegerile au fost m\sluite, de[i voturile nu fuseser\ `nc\ num\rate! Au rom=nii un dicton: cine strig\ ho]ul \la e!, dar de unde s\ cunoasc\ peruanii proverbele noastre? {i totu[i se ]ip\: „– Aici s-au f\cut m\sluieli [i matrapazl`curi – zise \l de d\dea ordine. Am venit s\ protest\m“. Sau: „–Nu permitem fraude, tertipuri – zise Tellez“. Numai nu cer arestarea celui ce r\spunde de alegeri. {i exclusiv din dorin]a de a `mpiedica orice fraud\, violenteaz\ biroul electoral [i paza, lu`nd urnele: „– N-o s\ l\s\m s-aib\ loc fraude – le zise paznicilor \l de d\dea ordine. Ducem urnele la Juriul Departamental“. Despre rela]iile liderilor sindicali cu puterea: „Sindicatul e demn de `ncredere. Pereira, secretarul general, `l [ti]i doar, a cooperat mereu. – Vorbe[te chiar azi cu Pereira – `l `ntrerupse el. Zi-i c\ amenin]area cu greva s\ r\m`n\ la stadiul de amenin]are, acum nu-i momentul de greve. S\ cear\ medierea Ministrului“. Se ac]ioneaz\ doar „pentru ca sindicatul s\-[i redob`ndeasc\ prestigiul `n fa]a bazei“. {i Pereira c\ruia „i se pl\te[te un salariu ca s-asculte, nu s\-[i dea cu presupusul“, urmeaz\ „s\-[i conving\ oamenii, discu]ia s\-nceteze“. M\ `ntreb dac\ acel Pereira ajunge `n parlament p`n\ la urm\. Leg\tura puterii cu presa este destul de relaxat\: „– Bine, dar dac\ doctorul Alcibiades mi-ar fi

cerut-o, a[ fi suprimat [tirea imediat, doar `ntotdeauna am f\cut a[a – speriat acum, nelini[tit, perplex – ANSA n-are nici un interes s\ fac\ public\ o [tire care nemul]ume[te guvernul“. Nu identific\m presiuni sau [antaj, de[i tot exist\ c`te un mic impuls, un bob`rnac amical: „ – Pe mine m-a]i surprins peste m\sur\, pentru c\ noi ne-am purtat `ntotdeauna frumos cu ANSA – zise el. Radio Na]ional [i Serviciul Informa]iei cump\r\ de la Dumneavoastr\ buletinele complete. Or asta cost\ bani, [i guvernul pl\te[te, dup\ cum [ti]i“. Spa]iul nu-mi permite s\ redau prea multe citate. Unele se refer\ la interesele ce `i unesc pe politicieni, indiferent de culoarea politic\: („Da, de c`nd domnul Cayo `l arestase pe cona[ul Santiago nu se mai aveau at`t de bine; dar aveau interese comune [i pesemne ele-l aduseser\ acu pe don Fermin la San Miguel.“); oportunismul este perceput cu `n]elegere: („– To]i s`ntem cu regimul din convenien]\; important este ca pe indivizi ca Zavala convenien]a s\-i alinieze de partea regimului – z`mbi el“); func]ionarea serviciilor secrete `mpov\reaz\ serios bugetul: („ – Iat\, c`t ne cost\ direc]iile sindicale cump\rate, re]elele de informa]ii din centrele muncitore[ti, din Universit\]i [i din administra]ie – recit\ el, `n timp ce scotea un referat din serviet\ [i-l `ntindea pe birou. C`t ne cost\ manifesta]iile de entuziasm, c`t ne cost\ aflarea activit\]ii du[manilor regimului...“); presiunea exercitat\ asupra opozan]ilor: („Canalia de Bermúdez ne-a `mpins pe pragul falimentului. Ne-a suprimat comenzile [i c`teva contracte, ne-a trimis revizori s\ cerceteze dosarele firmei cu lupa [i s\ ne ruineze cu impozitele. Iar acum, sub Prado, guvernul a devenit o mafie cumplit\.“), etcetera, etcetera... Ne afl\m `n plin absurd. Asemenea potlog\rii se petreceau `n Peru, deci la mii [i mii de kilometri distan]\, la mijlocul secolului trecut, dar de unde senza]ia c\ `mi s`nt bine cunoscute [i at`t de actuale? Nu am f\cut politic\ [i oricum la noi probabil nu se practic\ mizerii de felul acesta. {i chiar dac\ se vor g\si indivizi care s\ fluiere u[or ar\t`nd cu degetul spre t`mpl\, admit c\ `ntr-o via]\ anterioar\ am fost ziaristul Zavalita de la Cronica din Lima. Cele de mai sus s`nt dovezi irefutabile ale re`ncarn\rii mele.

Timorgelfest 2009 LIANA ALEXANDRA Festivalul timi[orean Timorgelfest 2009 este una dintre manifest\rile de prestigiu ale artei contemporane, dedicat\ crea]iilor [i interpret\rii lucr\rilor compuse pentru org\ [i, `n acest context, o manifestare singular\ `n peisajul muzical rom=nesc. ~nfiin]at `n anul 1992, coordonat de organistul Felician Ro[ca, profesor la Universitatea de Vest, festivalul a crescut, s-a `mbog\]it [i s-a impus cu autoritate `n via]a cultural\ a ]\rii. Realizat de profesori– interpre]i din ]ar\ [i str\in\tate, c\rora li s-au al\turat studen]ii Universit\]ii [i cei din alte ]\ri europene, festivalul b\n\]ean Timorgelfest este unic `n Rom=nia prin tematica sa. Manifestarea se desf\[oar\, de asemenea, [i `n ora[e din Ungaria, Austria, Italia, fapt ce `i confer\ un caracter interna]ional. Meritul esen]ial este al lui Felician Ro[ca, muzician des\v`r[it, care `mbin\ remarcabilul s\u talent cu o tenacitate organizatoric\ demn\ de admira]ie. O alt\ marc\ a distinsului muzician Felician Ro[ca este aceea c\ realizeaz\ `mpreun\ cu tinerii lui studen]i interpretarea unor compozi]ii din crea]ia na]ional\, `ntr-un context `n care muzica cult\ rom=neasc\ este ignorat\. Existen]a unor conferin]e [i workshop-uri legate de aceast\ tem\ dinamizeaz\ seriile de concerte, prilejuind dezbaterea teoretic\ a complexelor fenomene interpretative desf\[urate pe parcursul festivalului. Felician Ro[ca invit\ `n fiecare an c`te un compozitor rom=n, c\ruia `i consacr\ un medalion componistic, anul acesta oaspete fiind prestigiosul {erban Nichior de la Bucure[ti, cu mai multe crea]ii pentru org\ prezentate `n Aula Magna a Universit\]ii de Vest din Timi[oara. Cu acela[i prilej, {erban Nichior a sus]inut un masterclass la Universitate cu tema „Modelul Gershwin `n sistemul Band-in-a-Box“, tem\ apar]in`nd cercet\rilor sale `n domeniul computer music. ~n `ncheiere, subliniez [i faptul c\ Felician Ro[ca a alc\tuit cea mai complex\ antologie a tuturor orgilor din Rom=nia, o lucrare monumental\, `n care detaliul de analiz\ [i prezentare merge p`n\ la cele mai fine nuan]e legate de „Regina“ instrumentelor.

noiembrie 2009


24

Flash

TIMPUL

EDITORIAL

Cerneluri GABRIELA GAVRIL (continuare din pagina 1) H\r]ui]i de cei din jurul lor, bombarda]i cu telefoane, soma]i de tehnoredactori s\ umple rubricile la dat\ fix\, presa]i de nevoia de re`nnoi post\rile pe bloguri, comentatorii no[tri nici m\car nu mai pot visa s\ citeasc\ `n tihn\ tomuri de doctrine politice, de sociologie, filozofie sau chiar de literatur\. C`nd? {i cum? Ritmul infernal al existen]ei lor din 1990 `ncoace – care l-ar ucide p`n\ [i pe „omul gr\bit“ al lui Paul Morand – nu le-a permis s\ buchiseasc\, precum pedan]ii savan]i `nchi[i `n biblioteci, s\ scormoneasc\ `n arhive sau s\ mediteze la solu]ii. {i-atunci, ce s\ fac\ bie]ii de ei? For]a]i de `mprejur\ri, pentru c\ n-au avut timp s\ construiasc\ nimic [i-au fost refuza]i cam de multi[or de idee, ies pe pia]\ cu re]ete verificate, ambal`nd cu mai mult sau mai pu]in stil angoase, demasc\ri, proorociri [i verdicte. Cum nu s-au specializat `n nimic, de[i nu le lipsea `nzestrarea, nu le mai r\m`ne altceva de f\cut dec`t s\ diserteze la infinit despre Rom=nia, cu norocul sau nenorocul ei cu tot. {i s\ fie tri[ti c\ nu li s-au `mplinit profe]iile.

S`nt ai no[tri, ne seam\n\, ne reprezint\… Exist\ o mare doz\ de ipocrizie `n reac]iile multora dintre noi la ceea ce obi[nuim s\ numim „circul politic rom=nesc“. Nu pierdem nici o ocazie s\ ne ar\t\m dezgusta]i de practicile tuturor actorilor politici, ca [i c`nd noi – oameni corec]i, iubitori de adev\r [i harnici – am fi pl\m\di]i din cu totul [i cu totul alt aluat dec`t ale[ii no[tri. Ne comport\m ca [i cum lupta cr`ncen\ pentru putere, care nu exclude nici o form\ de discreditare a adversarului, p`n\ la cele mai incredibile atacuri la persoan\, ne-ar fi profund str\in\. Avem senza]ia c\ simpla condamnare a politrucilor de toate culorile, demascarea lor patetic\ ar ridica un zid chinezesc `ntre NOI, cei buni [i necorup]i, [i EI, chintesen]a [i cauza tuturor relelor. La prima vedere, a[adar, politicienii rom=ni – [i nu de ieri, de azi – par a fi fost teleporta]i din alt\ dimensiune pe plaiurile noastre, pentru c\ n-ar sem\na defel cu restul popula]iei, `n primul r`nd cu intelighen]ia locului. (Desigur, tot a[a ne m`ng`iem cu g`ndul c\ tancurile ruse[ti ne-au

adus comunismul, iar noi, „supt vremi“ de c`nd ne [tim, n-am avut vreo contribu]ie important\ la cursul evenimentelor.) Ne revolt\ dezinteresul politicienilor pentru binele public. Dar, ca un f\cut, n-avem ochi pentru ceea ce se `nt`mpl\ `n apropierea noastr\, `n lumea cultural-intelectual\, `n institu]iile `n care lucr\m. {i evit\m s\ ne uit\m `n oglind\. Sau ne contempl\m lini[ti]i, cu `ncredin]area c\ noi nu facem altceva dec`t s\ ne descurc\m `n via]\. Corup]ia noastr\ nu se poate compara cu a lor. E-adev\rat, p`n\ `n momentul `n care intr\m [i noi `n politic\.

[urat multe alegeri la universit\]ile noastre de prestigiu, `mi dau seama c\ s`ntem complet nedrep]i c`nd ne pl`ngem, de pild\, de „vanghelizarea“ limbajului politic. C`nd intelectualii eliti[ti nu se sfiesc s\ manipuleze informa]iile pentru a-[i compromite adversarii (aminti]i-v\ numai episodul cu publicarea unor inofensive dedica]ii ale lui Adrian Marino),

c`nd cunoscute publica]ii culturale nu au nici o re]inere `n a orchestra lin[aje ale rivalilor lor, manipul\rile politice din lunile din urm\ nu m\ pot uimi peste m\sur\. Déjà-vu. Oric`t ne-am str\dui s\ dovedim altceva, politicienii actuali n-au ap\rut din neant, nu s`nt o specie neidentificat\. S`nt ai no[tri, ne seam\n\, ne reprezint\.

Chiar dac\ nu ne place s\ recunoa[tem asta, lucrurile se petrec aidoma pe „p\m`ntul“ existen]elor noastre cuviincioase [i `n „cerul“ murdar al politicii. Diferen]a nu e una de substan]\, ci de anvergur\. {i de mediatizare. Cupiditatea nu-i atinge doar pe politicieni, pe „moguli“ [i pe cei din cercul lor, ci e o boal\ endemic\ `n Rom=nia, asimilat\ de-acum cu s\n\tatea. E `n ordinea firii – numai fraierii nu [tiu asta – s\ folose[ti orice mijloace pentru a face carier\. Dac\ interesul personal o cere, totul e permis, iar faptul c\ institu]iile se duc de r`p\ prin ac]iunile noastre tenace nu ne prive[te. Sistemul e de vin\! {i, din moment ce l-am denun]at, se-n]elege c\ nu ne mai consider\m o roti]\ a sa, n-avem nici o responsabilitate. Doar monahii, vreo c`]iva `n]elep]i [i cei care s-au automarginalizat cred c\ mai au cultura lui „a[a ceva nu se face“. ~n rest? Mercenarismul a devenit o filozofie de via]\ pentru cei dornici s\ se c\p\tuiasc\, fie ei tineri sau mai `n v`rst\. Traficul de influen]\ a ajuns s\ se practice pe fa]\, f\r\ a se mima m\car respectarea legilor. Nimeni nu se mai sfie[te s\-[i recompenseze proteja]ii, oric`t de incompenten]i ar fi, cu posturi bine pl\tite. De aceea, de pild\, nu m\ poate suprinde mult mai mult plasarea unor neaveni]i, dup\ algoritmuri politice, `n diverse consilii de administra]ie, dec`t goana dup\ sinecuri [i privilegii a unor distinse personalit\]i culturale, clientelismul din justi]ie sau cel universitar. Nu e un secret pentru nimeni c\ politicienii s`nt gata s\ calce pe cadavre pentru a[i atinge scopurile, dar c`]i dintre universitari, magistra]i, academicieni [i oameni de cultur\ nu procedeaz\ la fel? Unii cump\r\ voturi, mituiesc gazetari, ceilal]i cump\r\ diplome, teze de doctorat, pl\tesc negri[ori s\ le scrie operele, achizi]ioneaz\ granturi [i posturi `n magistratur\ sau `n clinici etc. {i unii [i al]ii reu[esc cu brio, la nivelul lor, s\ compromit\ totul. C`nd m\ g`ndesc la modul `n care s-au gratulat reciproc, de-a lungul anilor, scriitorii, criticii no[tri importan]i (mai nou cu ocazia alegerilor de la USR) [i academicienii, la pamfletele produse de figuri culturale proeminente, c`nd `mi amintesc cum s-au desf\-

Foto Chivotul Memoriei

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i Colegiul de redac]ie: {tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi: J. W. Boss (Amsterdam) Bogdan C\linescu (Paris) Eva Defeses (Lisabona) Mircea Gheorghe (Montreal) Aliona Grati (Chi[in\u) Ramona Mitric\ (Londra) Ana-Maria Pascal (Londra) Alina Savin (Stockolm) Bogdan Suceav\ (Los Angeles) William Totok (Berlin)

noiembrie 2009

Redactor [ef: Gabriela Gavril

Redac]ia: Radu Andriescu Constantin Arcu Sorin Bocancea Maria-Elena C=mpean Nicoleta Dabija Claudia Fitcoschi Andreea Grinea Mihai Mocanu Laura P\ule] Lucian Dan Teodorovici George {ipo[ Bogdan Ulmu

Colaboratori: Dan Acostioaei C\t\lina Butnaru (marketing) Radu Pavel Gheo Gabriela Haja Adrian Marin Andi Mihalache Elena-Mirabela Oprea Cristian P\tr\[coniu Florin }upu Cristian Dumitriu (tehnoredactor) Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de:

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\: CP 1677, OP 7, Ia[i

www.timpul.ro

Abonamentele revistei „Timpul“ se primesc la toate oficiile po[tale din ]ar\. Costul unui abonament este de 3 lei pe trei luni, 6 lei pe [ase luni, 11 lei pe an. Cititorii din str\in\tate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A., cu sediul în Pia]a Presei Libere nr. 1, Corp B, sector 1, Bucure[ti, România, la P.O. Box 33-57, la fax 004021/318.70.02, e-mail: abonamente@rodipet.ro; sau on line la adresa www.rodipet.ro.

E-mail: redactia@timpul.ro ISSN 1223-8597

Funda]ia Cultural\ Timpul Director general: Gabriel Cucuteanu Director executiv: Adi Afteni

Nr. catalog Rodipet 4624 Pre]: 1 leu

www.timpul.ro


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.