Timpul, ianuarie 2010

Page 1

24 pagini, 1 leu an XI, nr. 133

TIMPUL

1

ianuarie 2010

REVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I

Num\r ilustrat cu lucr\ri de Sorin Purcaru

Universitatea `n criz\ Nicolae Hurduc

Conceptul de totalitarism `n limbajele social-politice rom=ne[ti Victor Neumann

Probleme de respira]ie Lucian Dan Teodorovici

Secolul lui Paul A. Samuelson Bogdan C. Enache www.timpul.ro


2

Agora

TIMPUL NOTE INUTILE

Langue de bois, Betonsprache, politichese... BOGDAN C|LINESCU

O istorie a limbii de lemn Remarcabil\ cartea lui Christian Delporte, „Une Histoire de la langue de bois“ (Flammarion). „Betonsprache“ (limb\ de beton `n german\), „double-speak“ sau „double-talk“ `n englez\, „politichese“ (sic) `n italian\ [i „limb\ de plumb“ `n chinez\. Precis\, plin\ de exemple din perioada nazist\ [i comunist\. Formule de propagand\ pe care noi le auzeam (sau le citeam) zilnic s`nt disecate inteligent de autor. S`nt pomeni]i [i inimitabilii „tovar\[i de drum“ precum Paul Eluard [i versurile lui eterne: „Brûlant d’un feu sanguin dans la vigne des hommes/Staline récompense les meilleurs des hommes/Car la vie et les hommes ont élu Staline/Pour figurer sur terre leurs espoirs sans bornes“. Limbajul politicienilor `n democra]ie nu e nici el

cru]at. Un discurs al lui Giscard d’Estaing e comparat cu unul al lui Brejnev. Autorul e `ns\ excesiv cu Sarkozy [i consacr\ inutil un capitol `ntreg fostului pre[edinte american George W. Bush. Fric\ de a nu fi acuzat de intelectualii de st`nga? Sau s\ fie [i el o victim\ – par]ial\ – a corectitudinii politice (ce face parte din limbajul de lemn)?

Din Paris [i din Fran]a C`teva zile cu ninsoare la Paris [i `n restul Fran]ei. C`]iva centimetri de z\pad\ [i e panic\ `n ]ar\: aeroporturi blocate, trenuri cu `nt`rzieri de c`teva ore, chiar [i Eurostar-ul `n]epenit `n tunel (sic!!!). ~n ciuda frigului, ni se spune (ni se aduce aminte zilnic) c\ `nc\lzirea global\ e `n toi. ~n fiecare sear\ la jurnalul televizat de la ora 20 de pe TF1, un reportaj e dedicat „consecin]elor `nc\lzirii globale“. Bombardament masiv ce va provoca – sper – o stare de lehamite la oameni: „oare nu ne v`nd gogo[i?“. Despre alegerile din Rom=nia s-a vorbit [i s-a scris cu deta[are. S`ntem o ]ar\ „normal\“ unde nu se `nt`mpl\ nimic deosebit (e [i concluzia unui articol din WSJ de pe 30 decembrie). E oare[icare corup]ie, politicienii se ceart\ de diminea]\ p`n\ seara, ba e ger, ba e cald… {i ce dac\? A[a e [i `n alte ]\ri cu un

nivel de trai mult mai ridicat. Nu s`nt mari catastrofe [i mii de mor]i. Totul e OK. Printre pu]inele articole despre r\sturnarea lui Ceau[escu, l-am remarcat pe cel publicat de Alexandre Adler `n ziarul Le Figaro (18 decembrie): „Ceau[escu, 1989: l’autre anniversaire“. Bine scris, la obiect. F\r\ aluzii mali]ioase la „lovitura de stat“ sau la „`nscenarea de la Timi[oara“. Schimbarea la fa]\ a Rom=niei `n ultimii 20 de ani i-a p\c\lit pe mul]i profe]i de nenorociri, conchide Adler. Din p\cate, mai trebuie s\ ne descotorosim [i de iner]ia birocra]iei mo[tenite de la fostul regim, a[a cum `mi confirma Dna Elsa Lüder, pe care am rev\zut-o la Paris. Neistovit\ `n activit\]ile culturale germano-rom=ne (a[a cum a fost [i regretatul profesor Paul Miron), d-na Lüder continu\ s\ se izbeasc\ de incompeten]a [i de rea-voin]a bugetarilor rom=ni. Am v\zut `mpreun\ cu b\iatul meu filmul animat „Ratatouille“. Film 100% american, de la scenariu p`n\ la anima]ie, „Ratatouille“ e unul dintre cele mai delicate elogii aduse gastronomiei franceze `ntr-o fic]iune cinematografic\. A trebuit s\ o fac\ americanii… Interviu cu demograful Emmanuel Todd `n ziarul Le Monde (26 decembrie). Pentru el, guvernul Fillon [i pre[edin]ia lui Sarkozy s`nt un fel de…: „Je n’ose plus d`re une droite de

gouvernement. Ce n’est plus la droite, ce n’est pas juste la droite... Extrême droite, ultradroite? C’est quelque chose d’autre. Je n’ai pas de mot.“ Liberalismul, neoliberalismul, fascismul s`nt cam acela[i lucru, din moment ce accept\ libertatea comer]ului. Delir de intelectual de st`nga r\sf\]at. S\pt\m`nalul Le Journal du Dimanche (20 decembrie) consacra dou\ pagini „intelectualilor secolului XXI“. Sociologi, economi[ti, filozofi…, marea majoritate s`nt func]ionari [i to]i s`nt de… st`nga.

Summit-ul de la Copenhaga: da]i banii `napoi! Peste 145 de milioane de euro au fost cheltui]i pentru circul de la Copenhaga. ~n jur de 15.000 de delega]i au venit din lumea `ntreag\ s\-[i dea cu p\rerea `n capitala danez\. Bilete de avion, hoteluri, mese, supraveghere pentru personalit\]i, retribu]ii acordate personalului angajat special pentru eveniment, 40.500 tone de CO2 eliberate `n atmosfer\, astea au fost rezultatele marelui „Summit“. Toate astea pe spinarea contribuabililor. ~n a[teptarea `nc\lzirii globale, da]i-ne mai `nt`i banii `napoi! Paris, ianuarie 2010

CAPRICORN

Oglindirea hegelian\ OVIDIU PECICAN ~n Fenomenologia spiritului, G.W.F. Hegel lansa – cum remarc\ Marta Petreu `ntr-un articol despre Noica [i utopia recunoa[terii – conceptul de „mi[care a recunoa[terii“. ~n succinta trecere `n revist\ a autoarei clujene, „Hegel a ar\tat c\ un om (orice om), pentru a fi `ntr-adev\r uman, pentru a fi o con[tiin]\ de sine, are nevoie de un alt om, adic\ de recunoa[terea acestuia“ (Apostrof, an. XX, nr. 12, 2009, p. 17). Filosoful german pune aceast\ constatare `n cheie agonal\, v\z`nd `nt`lnirea dintre cele dou\ con[tiin]e ca pe o confruntare izvor`t\ din dorin]a fiec\ruia de a fi recunoscut de cel\lalt, aspira]ie care nu este `ns\ necesarmente dublat\ de disponibilitatea reciprocit\]ii. Numai `n cazuri fericite legitimarea mutual\ are loc, tot a[a cum nu toate oglindirile s`nt nedeformante. Hegel tr\ia `ns\ `ntr-o Prusie care se preg\tea pentru o mare ascensiune politic\ `n tradi]ia militarist\ mo[tenit\ de la Friedrich Wilhelm I („regele soldat“) [i de la fiul acestuia, Friedrich al II-lea cel Mare (der alte Fritz). Reformele „b\tr`nului Fritz“ f\cuser\ `ns\ din acest regat german nu doar o ]ar\ mai mare, ci [i una care `mpletea disciplina de fier [i militarismul cu surprinz\toare reforme administrative [i civile. Nu este deci de mirare c\, dintre toate posibilit\]ile pe care le prezenta o medita]ie despre umanitatea omului [i dinamica rela]iilor umane, autorul Fenomenologiei spiritului a optat pentru o punere `n cheie dialectic\ – deci o prezentare dinamic\, tensional\ [i chiar

ianuarie 2010

confronta]ional\ – a acestora [i c\ a f\cut din nevoia de recunoa[tere o exigen]\ central\ a calit\]ii de om. F\r\ inten]ia de a trivializa din cale afar\ lucrurile din nevoi explicative, [i f\r\ a pune prea mult pe seama `mprejur\rilor ceea ce ele nu pot explica, a[ observa, totu[i, c\ lumea – feudal\ [i militarist\, deci dublu dependent\ de autoritatea ierarhic\ – `n care Hegel se mi[ca `i oferea `n mod persuasiv, la tot pasul, exemple de „umanizare“ prin recunoa[tere [i de legitimare prin decizia instan]ei superioare `n ierarhie. {i cum [i `nceputul sec. al XIX-lea perpetua moda duelurilor ca formul\ de reglare privat\ a diferendelor (fiind tot o manier\ armat\, militar\, de lichidare a litigiilor de natur\ etic\), ideea de confruntare ca modalitate de ob]inere a recunoa[terii plutea `n aer. De altfel, o `ntreag\ tradi]ie a competi]iei, sportive [i armate, pendul`nd `ntre Olympia [i Marathon, prestigioas\ filosofic ca una ce venea din patria g`ndirii care conferise

omului o alt\ calitate [i noble]e dec`t cea de s`nge, va fi `ncurajat asumarea acestei c\i de aur a medita]iei. Drept care, mobilul dob`ndirii recunoa[terii unui ins de c\tre altul, ca [i abordarea agonal\ a acestui scop, a ajuns s\ `i apar\ lui Hegel dac\ nu un adev\r unic, atunci m\car solu]ia cea mai la `ndem`n\ a problemei. Ideea hegelian\ a fost `mbr\]i[at\, `n acest punct, cu entuziasm, de unii dintre urma[ii lui. Alexandre Kojève [i Constantin Noica, dou\ voci europene calificate – provenind `ns\ ambele, poate nu `nt`mpl\tor, din r\s\rit –, ambii filosofi dedic`nd Fenomenologiei spiritului comentarii inspirate [i de mare originalitate. Cu toate c\ demersurile lor, ca [i acela al lui Hegel `nsu[i, au o mare putere de seduc]ie, `ntrebarea r\m`ne `ns\: este dinamica recunoa[terii un punct obligatoriu de trecere `n direc]ia dob`ndirii umanit\]ii omului? {i, dac\ da, nu poate fi ea mediat\ dec`t prin lupt\? S\ fie oare, cu adev\rat, instinctul combativ, impul-

sul beligerant, al omului at`t de `nr\d\cinat `nc`t r\m`ne singurul cu adev\rat capabil s\ regleze conturile `n sensul dob`ndirii recunoa[terii celuilalt? Critica lui Hegel, `ntreprins\ pe alte tronsoane at`t de Karl Marx (pentru idealism), de Kierkegaard (pentru nerealism [i arogan]\), c`t [i de Karl R. Popper (pentru istoricism), a eviden]iat laturi vulnerabile sau m\car criticabile ale concep]iei filosofice a clasicului german. Tot astfel pare s\ fie [i chestiunea accederii la demnitatea uman\ prin oglindirea `n cel\lalt. Emmanuel Lévinas [i-a alc\tuit, practic, opera, pe una dintre laturile sale majore, tocmai ca o posibil\ contrapunere la tipul de rela]ionare uman\ avut `n vedere de Hegel `n Fenomenologia spiritului, urm\rind rela]ia dintre „eu“ [i „cel\lalt“ ca raportare „fa]\ c\tre fa]\“. Chestiunea recunoa[terii mele de c\tre alteritate [i a celui din proximitate de c\tre mine r\m`ne un caz particular al comunic\rii interumane. Aceasta din urm\ ]ine de diverse coduri [i limbaje ce nu pot fi simplificate absolutiz`nd – sau reduc`nd totul – la dimensiunea confrunta]ional\, `ntr-o logic\ a b\t\ilor `ntre coco[i. Nici abordarea combativ\ nu este, de altfel, obligatorie. I-a revenit marketingului contemporan meritul de a descoperi c\ logica `nving\tor – `nvins poate fi `nlocuit\, mult mai profitabil, de abordarea „win – win“, unde ambii in[i care intr\ `n raporturi unul cu altul ies `nving\tori. Diversitatea nu impune raporturi de asimilare, subordonare sau excludere, ci poate `nsemna schimb amiabil, mediere continu\, complementaritate care `mbog\]e[te prin punerea `n valoare a tuturor resurselor valabile. Prins `n cle[tele hegelian al confrunt\rii – [i, pe aceast\ cale, a raporturilor de „voin]\ [i putere“ schopenhaueriene [i nietzscheene –, omul ar p\rea condamnat la formele brutale [i primare de dialectic\ dac\ asemenea schimb\ri de perspectiv\ nu ar l\rgi suficient perspectiva, `ndemn`nd la redefiniri [i recalibr\ri filosofice. www.timpul.ro


Agora

3

TIMPUL

O hot\r`re a Cur]ii de la Strasbourg care scoate crucifixele din [colile italiene

GABRIEL ANDREESCU

Cum a `nceput? Istoria `ncepe `n anul [colar 2001-2002. Cei doi copii ai lui Soile Lautsi, o italianc\ de origine finlandez\ devotat\ principiului separ\rii statului de biseric\, aveau atunci, treisprezece ani. Frecventau [coala public\ Istituto comprensivo statale Vittorino da Feltre din Abano Terme unde, `n fiecare diminea]\, `ncepeau orele sub crucifixul a[ezat pe perete. Cer`nd scoaterea crucifixelor din s\lile de clas\, mama a amintit conducerii [colii [i de hot\r`rea Cur]ii de Casa]ie din luna martie 2000, ce declarase crucifixele din s\lile de vot unde se desf\[urau alegeri politice contrare principiului statului laic. ~ntruc`t conducerea [colii a hot\r`t men]inerea crucifixelor, la 23 iulie 2002 dna Lautsi s-a adresat tribunalului. A invocat `n sprijinul s\u dou\ articole constitu]ionale [i `nc\lcarea, `n ce o prive[te, a libert\]ii de g`ndire, con[tiin]\ [i religie protejat\ de art. 9 al Conven]iei europene a drepturilor omului. Instan]ele interne i-au respins cererea, ca urmare, dna Lautzi s-a adresat Cur]ii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). ~n fa]a instan]ei europene, guvernul italian a luat distan]\ fa]\ de ideea c\ p\strarea crucifixelor `n s\lile de clas\ ar fi necesar\, oportun\ ori dezirabil\ – apropo de specula]iile superficiale ale Ministerului Educa]iei de la noi `n cazul icoanelor. A sus]inut totu[i c\ o decizie privind prezen]a simbolurilor religioase ]ine de oportunitate, nu de legalitate. Republica Italian\, de[i respect`nd principiul statului secular, a decis s\ p\streze crucifixul `n s\lile de clas\, printre altele din necesitatea unui compromis cu partidele de inspira]ie cre[tin\, care reprezint\ cea mai mare parte a popula]iei. ~n plus, Italia ar fi devotat\ pluralismului religios de vreme ce nici-o lege nu interzice unui profesor s\ expun\ alte simboluri religioase `ntr-o sal\ de clas\.

Argumentele CEDO Peti]ia dnei Lautsi a fost adresat\ Cur]ii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) la 27 iulie 2007 [i a fost judecat\ la 3 noiembrie 2009, ceea ce, `n raport cu rezolvarea pl`ngerilor, ast\zi, la CEDO, reprezint\ un interval neobi[nuit de scurt. ~n hot\r`rea sa, Curtea de la Strasbourg a condamnat statul italian pentru afi[area crucifixelor `n [colile publice, cer`nd scoaterea lor. Statul italian a fost pus s\ pl\teasc\ petentei suma de 5000 de Euro. ~nv\]\m`ntul, a sus]inut Curtea, trebuie s\ asigure un mediu [colar deschis care s\ favorizeze mai mult includerea dec`t excluderea, independent de originea social\, de credin]ele religioase sau de originea etnic\ a elevilor. {coala nu e locul predicii [i activit\]ilor misionare, ci al dob`ndirii de cuno[tin]e cu privire la diferite tradi]ii [i moduri de a g`ndi. Statului i se cere neutralitate [i impar]ialitate. El nu are de ce se erija `ntr-un evaluator al legitimit\]ii convingerilor religioase sau al modului `n care aceste convingeri s`nt exprimate. ~n `nv\]\m`ntul de stat, neutralitatea reprezint\ o garan]ie a pluralismului. Or, prezen]a crucifixului `n s\lile de clas\ dep\[e[te utilizarea simbolurilor `n contexte www.timpul.ro

istorice specifice. Ea poate fi u[or interpretat\, de c\tre elevi, oricare ar fi v`rsta lor, ca un `nsemn religios. Ace[tia percep faptul ca s`nt educa]i `ntr-un mediu [colar marcat de o anumit\ religie. Chiar dac\ crucifixul va stimula pe unii elevi religio[i, el poate s\ tulbure emo]ional elevii altor religii, ori elevii non-tei[ti [i atei[ti. ~n mod special, practicile [i simbolurile care exprim\ o credin]\, o religie sau ateismul pun probleme elevilor care apar]in minorit\]ilor religioase. Expunerea simbolurilor religioase nu e justificat\ nici de cererile p\rin]ilor care doresc pentru copiii lor o educa]ie religioas\ conform\ propriilor convingeri. Respectul acordat acestora trebuie s\ fie compatibil cu respectul datorat convingerilor altor p\rin]i. Nici compromisul cu partidele politice de inspira]ie cre[tin\ nu poate fi un argument. Statul are obliga]ia s\ asigure o atmosfer\ de neutralitate confesional\ `n cadrul educa]iei publice. El are de sprijinit, printre altele, formarea g`ndirii critice a elevilor. Este greu de `n]eles, afirm\ Curtea, `n ce mod expunerea `n s\lile de clas\ a unui simbol asociat `n mod firesc catolicismului ar putea sluji pluralismului educa]ional, esen]ial pentru men]inerea „societ\]ii democratice“. ~n concluzie, expunerea unui simbol care apar]ine unei confesiuni determinate `n [colile unde se desf\[oar\ `nv\]\m`ntul obligatoriu

restr`nge dreptul p\rin]ilor de a-[i educa copiii potrivit convingerilor proprii, ca [i dreptul copiilor `n[i[i de a crede sau de a nu crede `ntr-o divinitate.

Reac]ii Imediat dup\ anun]area hot\r`rii CEDO, Vaticanul a reac]ionat exprim`ndu-[i „regretul [i stupoarea“ fa]\ de cerin]ele Cur]ii. La fel au f\cut [i mul]i politicieni italieni. Lucrurile au mers p`n\ acolo `nc`t ministrul Ap\r\rii a strigat `n fa]a camerelor RAI: „Moarte acelor oameni [petenta] [i acelor institu]ii interna]ionale [i.e., Curtea European\ a Drepturilor Omului] pentru care nimic nu are valoare“. Guvernul italian nu a luat atitudine fa]\ de aceast\ declara]ie cu totul incompatibil\ cu demnitatea public\ a autorului. Biserica Ortodox\ greac\ a convocat `n regim de urgen]\ Sinodul pentru a condamna Curtea European\. Biserica Elen\ era preocupat\ [i de implicarea `n acest caz a Helsinki Monitor, organiza]ie recunoscut\ pentru criticile la adresa na]ionalismului grec, care ceruse „acas\“, `n instan]\, scoaterea icoanelor din s\lile de judecat\. ~n Rom=nia, tema a fost deja „consumat\“ prin dezbaterea public\ ce a urmat peti]iei `mpotriva prezen]ei icoanelor `n [coli ini]iat\ de

profesorul Emil Moise din Buz\u [i deciziei Consiliului Na]ional pentru Combaterea Discrimin\rii (CNCD), care i-a dat dreptate. Subiectul a generat lu\ri de pozi]ie vehemente venind din zona politic\, institu]ional\, religioas\, ca [i din partea organiza]iilor neguvernamentale. S-a observat cu aceast\ ocazie parazitarea de c\tre anumite grup\ri de interese a capitalului simbolic al societ\]ii civile. Tocmai grup\rile care duceau campanii de legitimare a fo[tilor ofi]eri de Securitate [i, simultan, de denigrare a fo[tilor opozan]i anticomuni[ti au fost implicate `n „ap\rarea“ icoanelor din [coli.1 Paradoxal [i problematic este faptul c\ disputa privind hot\r`rea CEDO s-a mutat `n Parlamentul European dup\ ce un grup de europarlamentari italieni au propus o declara]ie de condamnare a judec\]ii Cur]ii de la Strasbourg. ~n urma unei negocieri rapide, Popularii [i Sociali[tii s-au `n]eles `mpreun\ [i au propus o mo]iune pentru „ap\rarea principiului subsidiarit\]ii“. Ideea ar fi c\ acest principiu implic\ dreptul statelor de a afi[a simbolurile religioase `n spa]iul public. Verzii [i St`nga Radical\ au r\spuns, `n aceea[i zi, pe 15 decembrie 2009, cu o mo]iune prin care salut\ hot\r`rea CEDO `n cauza Lautsi c. Italia. Dac\ la `nceperea sesiunii parlamentare tema nu este scoas\ de pe agenda Parlamentului European atunci, la 20 ianuarie 2010, se vor vota mo]iunile propuse. Data va marca poate nu un moment istoric, dar `n orice caz unul de reflec]ie asupra `nfrunt\rii dintre valori [i populism pe continentul european.

Ce urmeaz\? Italia a anun]at c\ va contesta hot\r`rea CEDO, lucru posibil c\ci cauza Lautsi c. Italia ridic\ probleme de substan]\ privind interpretarea Conven]iei europene a drepturilor omului, ca [i o serioas\ problem\ de interes general. Contesta]ia urmeaz\ s\ fie judecat\ de Marea Camer\. Reconfirmarea actualei hot\r`ri CEDO fa]\ de prezen]a crucifixelor `n [colile publice din Italia va crea o presiune de neoprit pentru eliminarea mai general\ a `nsemnelor religioase din institu]iile publice, practic\ `nc\ prezent\ `n c`teva democra]ii, `ntre care [i democra]ia foarte relativ\ de la noi. Pe termen lung, miza va fi renun]area la sistemul valabil ast\zi `n majoritatea ]\rilor europene, de recunoa[tere [i privilegiere a unor comunit\]i religioase `n raport cu altele. Fidelitatea american\ fa]\ de prevederile Amendamentului I `n materie religioas\ a probat, timp de peste 200 de ani, binefacerile aplic\rii stricte a principiului neutralit\]ii statului `n materie confesional\ care exclude diferen]ierea de c\tre stat a credin]elor. O alt\ experien]\ a aceluia[i model a fost oferit\ de Legea laicit\]ii franceze, din 1905, de[i cu alte motiva]ii [i av`nd alte implica]ii. Dar dac\ Parlamentul European va condamna CEDO cresc`nd presiunea, oricum puternic\, asupra Cur]ii Europene a Drepturilor Omului? Dac\ Marea Camer\ va r\sturna prima hot\r`re?2 Situa]ia creat\ `ntr-un asemenea caz nu poate fi numit\ dec`t critic\, duc`nd la discreditarea ambelor institu]ii interna]ionale. Dac\ va `nvinge acest al doilea scenariu, inamicii democra]iei din ]\rile `nc\ `n tranzi]ie vor avea toate motivele s\ bea o cup\ de [ampanie. 1 În urma unei hot\râri a Înaltei Cur]i de Casa]ie [i Justi]ie care a r\sturnat decizia CNCD, dl Moise a înaintat la CEDO o plângere împotriva statului român. Având precedentul în cauza Lautsi c. Italia, Curtea european\ va condamna, evident, România. În plus, la noi expunerea simbolurilor ortodoxe în institu]iile de educa]ie public\ este doar o component\ a procesului de îndoctrinare dogmatic\ a elevilor, o înc\lcare cu atât mai dramatic\ a dreptului la instruire [i a libert\]ii de gândire, de con[tiin]\ [i de religie. 2 Letonia a ob]inut r\sturnarea de c\tre Marea Camer\ a unei hot\râri anterioare, dar cauza era una foarte specioas\ - legitimitatea în timp a unei legi a lustra]iei.

ianuarie 2010


4

Interviu

TIMPUL

Norman Manea – scriitorul totalitarismului (II)

V.J.: Cenzura a fost redutabil\ `n Rom=nia. Povesti]i-ne cum func]iona…. N.M.: P`n\ [i cel mai scurt [i mai insignifiant text trebuia avizat de cenzori `nainte de a fi publicat. Orice noti]\ la moartea cuiva, orice anun] de mica publicitate dintr-un ziar oarecare, felicit\rile cu ocazia c\s\toriei – totul. Editurile erau obligate s\ le trimit\ cenzorilor manuscrisele, spre aprobare. Aprobarea (`nso]it\ adesea de numeroase „sugestii“ de modificare) sau refuzul nu erau niciodat\ semnate, astfel `nc`t autorul nu avea cum s\ se apropie de invizibilul cenzor. La sf`r[itul anilor ’70, Marelui C`rmaci i-a venit `ns\ o idee ciudat\. A decis c\ rom=nii au ajuns la un nivel al con[tiin]ei socialiste at`t de `nalt, `nc`t nu mai este nevoie de cenzur\. Aceasta din urm\ trebuia s\ fie `nlocuit\ de propria noastr\ responsabilitate, asupra c\reia aveau s\ vegheze, desigur, egalii no[tri; `n fiecare institu]ie, comitete de cet\]eni curajo[i aveau menirea de a verifica fiecare fr`ntur\ de fraz\ destinat\ tiparului. Dar o astfel de manifestare a propriei responsabilit\]i s-a dovedit rapid a fi un exerci]iu haotic de la[itate [i de conformism, astfel `nc`t mul]i au `nceput s\-[i doreasc\ revenirea la vechea institu]ie a cenzurii, care func]iona dup\ principii mai clare. Mi-amintesc c\, la `nceputul anilor ’80, am participat la un congres literar la Belgrad. Un reprezentant oficial al industriei editoriale din Rom=nia a rostit atunci un discurs patetic, l\ud`nd `n]eleapta [i luminoasa ini]iativ\ viz`nd interzicerea cenzurii `n Rom=nia socialist\. C`nd a fost `ntrebat dac\ pot fi publicate lucr\ri religioase sau pornografice `n Rom=nia, s-a gr\bit s\ precizeze c\ `n ]ara sa nu e nimeni interesat de asemenea texte… C`]iva ani mai t`rziu, l-am ascultat pe [armantul M. Ahmadinejad cum le explica studen]ilor de la Universitatea Columbia, curio[i s\ afle ce soart\ le rezerv\ „Statul democratic iranian“ homosexualilor, c\ `n ]ara sa nu exist\ astfel de persoane. V.J: Plicul negru, romanul scris `n 1985, a fost cenzurat. A]i prezentat [i un document extraordinar, raportul cenzurii despre cartea dumneavoastr\, care ne-ajut\ s\-n]elegem mai multe. V-a]i distan]at prea mult de realismul socialist, s-ar p\rea… N.M.: Da, a[a s-ar putea spune. Am publicat prima nuvel\, Fierul de c\lcat dragostea, `n suplimentul „Povestea vorbii“, condus de Miron Radu Paraschivescu, `n 1966. Era un fel de povestire erotic\ `n care `ncercam s\ re`nvii o limb\ literar\ normal\, contrar\ limbii

ianuarie 2010

de lemn oficiale. De[i era `nceputul a[a-zisei „perioade de liberalizare“, povestirea a fost imediat atacat\ `n presa oficial\, sub pretextul c\ era cosmopolit\, obscur\, absurd\, decadent\, rupt\ de realitatea socialist\ [i str\in\ de lupta eroic\ a clasei muncitoare [i a partidului comunist. ~n epoc\, scriitorii erau obliga]i s\ fie „angaja]i“, ceea ce `nsemna c\ trebuiau s\ se supun\ dogmei realismului socialist [i s\ descrie realitatea cotidian\ cu un optimism plin de culoare [i o „combativitate“ transparent\. Dou\zeci de ani mai t`rziu, `n 1986, c`nd am publicat cu mari greut\]i Plicul negru, partidul ne cerea s\ evit\m tratarea a prea multe probleme „vulgare“, s\ ne interes\m de viziunea „estetic\“ a literaturii [i s\ descriem natura, iubirea, frumuse]ea, visurile, imagina]ia etc. Cum nu mai puteam suporta aceste eschive, am scris o proz\ sardonic\, care plonjeaz\ `n cotidianul vie]ii co[mare[ti pe care trebuia s-o suport\m. V.J.: Uimitor este faptul c\ acest raport este scris de o persoan\ care analizeaz\ cu inteligen]\ romanul dumneavoastr\… N.M.: Ultima genera]ie de cenzori nu mai era format\ din vechii aparatciki ai partidului. Noii cenzori erau in[i cultiva]i [i inteligen]i. ~n ultimul deceniu al regimului Ceau[escu, Securitatea i-a recrutat pe unii dintre cei mai buni absolven]i ai universit\]ilor, oferindu-le numeroase avantaje. Unii au acceptat aceste oferte venite din partea Securit\]ii. V.J.: Ce aspecte ale regimului totalitar rom=nesc a]i dorit s\ prezenta]i `n romanul dumneavoastr\? N.M.: E vorba despre un roman al c\rui obiectiv nu a fost `n primul r`nd cel de a prezenta sistemul sau numai anumite aspecte ale sale, ci de a aduce `n discu]ie probleme general-umane – familiile destr\mate, tr\darea, moartea, sexualitatea, singur\tatea etc. ~ntr-un stat poli]ienesc, `ntr-o societate `nchis\, plin\ de umbre periculoase [i misterioase, `n care aproape totul este deformat, cea mai important\, mai intens\ lupt\ este, p`n\ la urm\, cea pentru p\strarea eului autentic, pentru prezervarea integrit\]ii [i a s\n\t\]ii mentale a individului. Imaginea sistemului tic\los, crud [i burlesc se construie[te din tribula]iile personajelor, din visele lor, din experien]ele lor cotidiene, din capcanele `n care cad eroii romane[ti, din e[ecurile lor. V.J.: Este structura romanului dumneavoastr\, `n primul r`nd multiplicarea punctelor de vedere, [i o modalitate de a v\ opune istoriei oficiale, care mergea `ntr-o singur\ direc]ie? N.M.: Am dorit s\ resping sistemul `ntr-un mod care s\ nu mai permit\ „recuperarea“ sa [i manipularea datelor de c\tre ideologii inteligen]i ai partidului, forma]i pentru a r\st\lm\ci cuvintele [i semnifica]iile lor [i a le pune `n slujba intereselor de partid. De[i era pe atunci formula de adresare normal\, cuv`ntul „tovar\[“ apare rar `n cartea mea [i, atunci c`nd este cazul, este `nc\rcat de ironie. Personajul principal al c\r]ii are trei nume, utilizate de c\tre autor `n situa]ii diferite, marc`nd o identitate derutant\. Alte personaje poart\ m\[ti identice chipului lor… Dac\ ve]i compara aceast\ atmosfer\ sumbr\, misterioas\ [i opresiv\ cu minciunile vesele, optimiste ale presei oficiale, ve]i sesiza contrastul flagrant dintre ele. V.J.: Organiza]ia surdo-mu]ilor trimite cu g`ndul la romanul Eroi [i morminte al lui Ernesto Sabato. Este unul dintre romanele dumneavoastr\ preferate?

N.M.: Organiza]ia surdo-mu]ilor este metafora unei societ\]i surde [i mute, `ncarcerate [i handicapate (`n care am tr\it), foarte diferite de cea a asocia]iei orbilor din romanul lui Sabato. Am spus toate acestea `ntr-o scrisoare deschis\, publicat\ – `n mod surprinz\tor – `n Rom=nia anilor ’80. Un document foarte important despre via]a interioar\ a unui scriitor captiv, handicapat `ntr-o societate handicapat\, care simte mereu umbra fratern\ a unui coleg mai `n v`rst\ [i mai `ndep\rtat. V.J.: ~l cita]i pe marele poet grec, Kavafis. V-au atras umbrele trecutului care, `n poemele sale, continu\ s\ b`ntuie prezentul? N.M: Ideea principal\ era legat\ de „Invazia barbarilor“ din jurul nostru. Eram fascinat, desigur, de frumuse]ea poemelor unui autor pe care-l admir nespus. „Fiul unui Evreu“, cum spunea Kavafis, s-a sim]it la un moment dat `ncercuit definitiv de c\tre gardienii s\i barbari. V.J.: Pentru a reveni la cartea dumneavoastr\, Clovnii…. ~n acest volum numele lui Ceau[escu nu apare aproape deloc. V-a fost fric\ de represalii? N.M.: Da, am folosit uneori nume simbolice, dar toat\ lumea [tia c\ este vorba despre „Geniul Carpa]ilor“, despre Marele C`rmaci, Bufonul… Cartea a fost mai `nt`i publicat\ `n Statele Unite, `n 1992. Ceau[escu era mort atunci, a[a `nc`t n-aveam de ce s\ m\ tem de represalii, chiar dac\ ex-Securitatea (care `n]elegea foarte bine aceste nume simbolice) continua s\ func]ioneze `n Rom=nia [i `n str\in\tate. V.J.: Cum crede]i c\ ar trebui judeca]i scriitorii care, `n diferite moduri, au colaborat cu dictatura? N.M.: Ca ni[te fiin]e umane. V.J.: Ce crede]i despre „afacerea Kundera“? N.M.: Mi-am spus punctul de vedere `ntr-un text publicat `n mai multe limbi, din nefericire nu [i `n francez\. La [aizeci de ani de la evenimentele petrecute, scriitorul nu poate sau nu vrea s\-[i aminteasc\ ce s-a `nt`mplat. Unii comentatori au v\zut similitudini `ntre aceast\ `nt`mplare [i intriga din Gluma. ~ns\ ultimul cuv`nt ar trebui s\-i revin\ autorului. Nu [tiu exact care este atmosfera acum `n Republica Ceh\ [i nici dac\ putem s\ o compar\m cu „anticomunismul bol[evic“ din Rom=nia de azi, unde numeroase dosare secrete au fost manipulate pentru a servi scopurilor politice ale zilei, pentru a demasca informatori insignifian]i, `n vreme ce adev\ra]ii

„bo[i“ ai poli]iei secrete stau lini[ti]i `n vilele lor [i primesc pensii substan]iale. Trebuie s\ judec\m o situa]ie trecut\ `n contextul de atunci. ~n anii ’50 ai secolului trecut, `n perioada stalinismului dur, Kundera era un t`n\r comunist de 20 de ani, iar acel vizitator venit din Germania era un veritabil spion. Am putea `n]elege c\, pentru un t`n\r comunist, chiar pentru unul aflat `n conflict cu linia oficial\ a partidului, era oarecum „normal“ s\ alerteze poli]ia `n leg\tur\ cu acel vizitator, din convingere, din team\ sau pur [i simplu pentru a se supune legilor de atunci. Dac\ a[a au stat lucrurile, e ciudat faptul c\ `nsp\im`nt\toarea poli]ie ceh\ nu l-a compromis pe celebrul disident, de[i avea tot interesul s\ fac\ acest lucru. Dar, chiar dac\ Milan Kundera a denun]at pe atunci un spion, ar trebui ast\zi s\ fie iertat, pentru c\ ar trebui s\ se ia `n calcul contribu]ia sa de mai t`tziu la demascarea sistemului. Totu[i, `nainte de a ierta, ar trebui s\ [tim ce anume iert\m. Nu putem s\-i ap\r\m din punct de vedere moral pe unii arti[ti [i intelectuali, numai pe baza valorii operelor lor, `n vreme ce-i condamn\m pe oamenii simpli, uneori pentru fapte mai pu]in grave. Trebuie s\ `n]elegem viclenia [i ferocitatea sistemului, precum [i sl\biciunile [i vulnerabilit\]ile oamenilor care tr\iesc sub manipularea [i teroarea acestuia. Memoria unui scriitor precum Kundera ar fi putut fi la fel de important\ ca volumele sale de fic]iune. V.J.: Artistul este, `n viziunea dumneavoastr\, un August. ~l situa]i `n opozi]ie cu Clovnul Alb, de[i exist\ asem\n\ri `ntre ei… N.M.: Teatralitatea oric\rei dictaturi, peisajul s\u kitsch [i sanguinar, retorica sa pompoas\, efectul acestora asupra publicului ne aduc `n minte circul [i istoria sa fascinat\. Artistul este `n general un marginal, un vis\tor, un clovn August. Dar dictatorii clovne[ti nu s`nt doar apanajul dictaturilor (`n care fiecare [efule] reproduce modelul Marelui {ef); ei pot fi `nt`lni]i [i `n democra]iile carnavale[ti. Desigur, astfel de figuri se simt frustrate `n elanul lor, din cauza limitelor impuse de sistemul democratic, dar `nclina]ia lor e vizibil\ [i fac tot ce le st\ `n putin]\ pentru a [i-o urma. V.J.: ~l evoca]i pe Fellini. Ce anume v\ atrage la acest mare realizator? N.M.: Fellini are o viziune burlesc\ [i foarte seduc\toare asupra vie]ii; lacrimile de bucurie [i de durere se amestec\ adesea pe o figur\ grotesc\, care este `n acela[i timp [i chipul destinului uman…

www.timpul.ro


Interviu V.J.: A]i fost foarte critic fa]\ de comunism [i, `ntr-o anumit\ m\sur\, s`nte]i critic [i fa]\ de capitalism. Locui]i din 1989 la New York, templul capitalismului. Nu crede]i c\ e un paradox aici? N.M.: De ce-ar trebui s\ fie un paradox? ~nc\ nu am g\sit paradisul pe p\m`nt [i poate ar fi plictisitor dac\ l-am descoperi. Fiin]ele umane s`nt prin defini]ie imperfecte, iar sistemele lor sociale departe de perfec]iune. ~ntre un sistem totalitar [i unul democratic imperfect exist\ diferen]e cruciale. A[ alege oric`nd imperfec]iunea democra]iei. Am tr\it deja `ntr-un „stat perfect“, din care am evadat prea t`rziu [i cu multe dificult\]i. ~n ce prive[te New York-ul, a[ spune c\ nu e numai templul capitalismului, ci [i templul artelor, al [tiin]elor [i al studiului, al creativit\]ii [i al r\zvr\tirilor. Un nou Babilon al limbilor, al raselor [i al religiilor. Capitala Dada a exila]ilor. V.J.: Denun]a]i aparen]a carnavalesc\ a societ\]ilor democratice. Ast\zi – scrie]i dumneavoastr\ – doar scandalurile pot trezi interesul opiniei publice. Ne g`ndim, desigur, la afacerea Polanski… N.M.: Societatea de consum capitalist\ vorbe[te ea `ns\[i despre vulgaritatea sa, despre analfabetismul contemporan, care poart\ `n s`nul s\u ignoran]a [i o viziune mercantil\ global\, ce folose[te solu]ii ieftine [i rapide pentru orice. Majoritatea conduc\torilor politici s`nt tot mai atin[i de mediocritate, dezbaterile politice au devenit un show televizat, guvernat de legile divertismentului [i de sondaje, precum cursele de cai. {i asta `ntr-o perioad\ de ad`ncire a pr\pastiei dintre boga]i [i s\raci, c`nd mijloacele prin care s-ar putea distruge complet planeta au devenit tot mai sofisticate. Ne mai poate uimi oare predic]ia potrivit c\reia depresia va fi, `n urm\torii dou\zeci de ani, maladia cea mai r\sp`ndit\ `n lume? Da, afacerea Polanski exprim\ destul de bine „spiritul“ vremurilor noastre… V.J.: ~mi imaginez c\ a fost interesant pentru dumneavoastr\ s\ `nt`lni]i la New York prozatori de prim\ m\rime, precum Saul Bellow [i Philip Roth. Ce portrete le-a]i putea schi]a celor doi? N.M.: Am`ndoi s`nt mari romancieri. Am fost apropiat de Saul [i s`nt prieten cu Philip. Saul era mai mult un „american european“, dintr-o familie evreiasc\, ruseasc\, poliglot\. ~n pofida acestor modeste origini, avea o „postur\“ aristocrat\, era un om extraordinar de cultivat, sensibil, rafinat [i elegant. ~n pofida vulnerabilit\]ii [i a sensibilit\]ii sale, avea o anumit\ distan]\ fa]\ de ceea se petrecea `n jurul lui [i un formidabil sim] al umorului. Philip este un american laic, cu un ochi ager [i o limb\ ascu]it\, o inteligen]\ vie [i un neclintit spirit de independen]\. ~ncarneaz\ un spirit liber [i posed\ un imens talent. V.J.: Am senza]ia c\ ]\rile arabe v\ provoac\ team\. La nou\ ani de la fatidica dat\ de 11 septembrie, crede]i c\ trebuie s\ ne fie `n continuare team\ de islamism? N.M.: }\rile arabe nu reprezint\ pentru mine o problem\. Problema mea – [i a dumneavoastr\, `n calitate de „infideli“ – este un nou totalitarism islamic, un soi de fascism mistic care `ncearc\ s\ schimbe lumea [i s\ instaleze o dictatur\ mondial\ a lui Dumnezeu. A Dumnezeului lor, se-n]elege, `n opozi]ie cu to]i ceilal]i dumnezei sau cu Dumnezeul f\r\ Dumnezeu al unui agnostic ca mine. V.J.: S`nte]i fericit acum? N.M.: La v`rsta mea [i cu trecutul meu, n-am alt\ variant\ dec`t s\ fiu, `ntr-adev\r, fericit. (Interviu realizat de Vincent Jaury, publicat `n Transfuge, nr. 34, noiembrie 2009. Publicat `n revista Timpul cu acordul editorului.) Traducere din limba francez\ de GABRIELA GAVRIL www.timpul.ro

5

TIMPUL

Constituirea [tiin]ei la Aristotel OVIDIU GACEA Alexandru Dragomir observ\ c\ la Aristotel putem vorbi, pentru prima dat\, despre form\ [i determina]ii ale [tiin]ei. El ar fi primul care a r`nduit-o. Ce anume o face cu putin]\? ~n ce raport se plaseaz\ ea cu realitatea? Prin ce se caracterizeaz\ [tiin]a? Acestea s`nt c`teva `ntreb\ri la care Aristotel r\spunde cel dint`i. {tiin]a este posibil\ `n orizontul deschis de trei dispozi]ii interioare fundamentale: p\r\sirea de sine, uimirea [i starea de `ntrebare. ~n Metafizica, vedem c\ [tiin]ele nu „au de-a face nici cu folosul, nici cu desf\tarea“. Ca atare, acestea nu reprezint\ o activitate printre altele, din via]a de zi cu zi. {tiin]ele s`nt o activitate aparte, care necesit\ ie[irea din fluxul vie]ii cotidiene, o plasare `n afara lumii care e `ntr-o continu\ trecere `n jurul meu. A[a cum va remarca Dragomir, Aristotel vorbe[te de nevoia de r\gaz a unei astfel de activit\]i (ea apare acolo unde oamenii se bucur\ de r\gaz). R\gazul reprezint\ traducerea cuv`ntului grecesc schole (din care provine [i rom=nescul „[coal\“). El trimite la o dispozi]ie interioar\, `n sensul `n care vorbesc de a avea r\gaz `n momentul `n care opresc acea curgere a lumii `n jurul meu [i m\ p\r\sesc (pe mine, ca om situat `ntr-o lume [i pus mereu s\ m\ raportez la lucruri, la oameni etc.). Putem observa la aceast\ prim\ condi]ie de posibilitate a [tiin]ei o tr\s\tur\ ce e comun\ [i omului de [tiin]\ de ast\zi: observarea dezinteresat\ sau g`ndirea ce face abstrac]ie de situarea `ntr-o lume. Cea de-a doua dispozi]ie o reprezint\ uimirea. Aceasta ar sta cu prec\dere la originea filosofiei ([tiin]a cea mai `nalt\, `n ierarhia lui Aristotel). Uimirea nu e o simpl\ curiozitate, care nu m\ angajeaz\. Dimpotriv\, „e o dispozi]ie interioar\, care m\ scoate din via]a mea de zi cu zi, la fel ca acea p\r\sire de sine la care trimite cuv`ntul schole“. C`nd s`nt uimit de ceva, via]a mea are un alt tempo. Lucrurile care contau [i dup\ care m\ orientam p`n\ `n acest moment, devin secundare, neimportante. Ceea ce m\ locuie[te [i se plaseaz\ `n centrul vie]ii mele e acel ceva care m-a uimit. Dar, pentru ca acesta s\ m\ uimeasc\, trebuie s\ se prezinte asemenea unei entit\]i stranii, diferit\ de noi, oamenii. ~ntr-o lume pre-tehnic\, va comenta g`nditorul rom=n, precum cea a lui Aristotel, `n care omul tr\ia `nconjurat de natur\, stranietatea era un fenomen ce putea fi resim]it mai u[or. Cu totul altfel stau lucrurile `n lumea noastr\ dominat\ de tehnic\, `n care ne g\sim `nconjura]i de produse ale ei (ma[ini, blocuri etc.). ~ntrebarea care se ridic\ e de ce anume natura st`rne[te uimirea `n mai mare m\sur\ dec`t tehnica. Dragomir eviden]iaz\ trei motive: „credin]a c\ lumea este f\cut\; credin]a c\, f\cut\ fiind, nu noi, oamenii, am f\cut-o; [i credin]a c\, de vreme ce nu noi am f\cut-o, nici nu o putem `n]elege“. Or, lumea tehnicii tocmai aceste caracteristici le prezint\: este creat\ de noi [i, ca atare, o `n]elegem [i nu ni se mai arat\ drept stranie sau str\in\. Cea de-a treia dispozi]ie este tocmai faptul de a `ntreba. Noi nu cunoa[tem `n mod haotic, descoperind intempestiv, f\r\ s\ c\ut\m nimic, f\r\ a avea vreo direc]ie a c\ut\rii. Mereu cunoa[tem `n urma unei direc]ii, a unei investiga]ii. Iar aceasta `mi este dat\ de `ntreb\rile pe care mi le pun. ~ntrebarea m\ plaseaz\ pe un drum, `mi deschide un ori-

zont al cunoa[terii. ~ntrebarea apare mereu dintr-o stare de `ntrebare, `n]eleas\ ca o dispozi]ie interioar\, care m\ suspend\ din activitatea de zi cu zi. De ce se `nt`mpl\ acest lucru? Pentru c\, spune Dragomir, aceast\ stare de `ntrebare e una atipic\ pentru cotidianitatea mea. Prins `n fluxul vie]ii, `n preocup\rile mele zilnice, nu s`nt con[tient c\ [tiu unele lucruri [i altele nu. S`nt mereu preluat de o situa]ie sau alta [i nu recunosc c\ trebuie s\ `ntreb pentru a [ti. ~n momentul `n care admit c\ nu [tiu ceva, via]a mea cap\t\ o alt\ alur\. Pentru Aristotel vor fi patru `ntreb\ri fundamentale, `n orizontul c\rora cunoa[tem („c\ este“, „de ce este“ – `ntreb\ri care vizeaz\ st\ri de fapt; cea dint`i are `n vedere dac\ starea de fapt exist\ cu adev\rat `n modul `n care mi se `nf\]i[eaz\, iar cea de-a doua vizeaz\ cauza; „dac\ este“; „ce este“ – ele se refer\ la lucruri: dac\ lucrul exist\ cu adev\rat cum mi se `nf\]i[eaz\ [i care este defini]ia sau esen]a lui). La Aristotel, remarc\ Alexandru Dragomir, exist\ o corela]ie `ntre realitate [i cunoa[tere. Mai mult spus, cunoa[terea are o `ntemeiere metafizic\: „Modul de a fi al realit\]ii `ntemeiaz\ modul de a fi al cunoa[terii“. ~ntreb\rile `[i primesc direc]ia de la realitate (a lucrurilor, care apar sub forma unit\]ii, a raportului dintre dou\ elemente: unul ideal (forma: morphe) [i altul sensibil (materia: hyle); a st\rilor de fapt: rela]ie `ntre stare de fapt si cauz\ sau rela]ia `ntre mai multe cauze). „Realitatea este pentru Aristotel logos (raport, rela]ie), iar cunoa[terea ei este «logic\»“. Prin ce anume se caracterizeaz\ [tiin]a? Vor fi avute `n vedere doar [tiin]ele particulare aici, nu [i filosofia (care reprezint\ un caz mai problematic). Primele se eviden]iaz\ prin abstragere [i exactitate. Abstragerea este o atitudine specific\ a [tiin]elor particulare, prin care desprind din

realitate doar un aspect [i apoi `l teoretizeaz\ (num\rul ca exemplu propus de aritmetic\). Acest procedeu las\ deoparte celelalte aspecte ale realit\]ii [i uit\ un lucru important: c\ aspectul abstras din realitate poate fi esen]ial, dar nu [i de sine st\t\tor (ar avea mereu nevoie de apelul la `ntreg pentru a reprezenta o cunoa[tere autentic\). Aceast\ tr\s\tur\ o face cu putin]\ pe cea de-a doua: exactitatea. Ea se poate ob]ine doar cu privire la ceea ce este simplu, spune Aristotel. Ca atare, e vorba de un ]el al cunoa[terii de a se orienta numai dup\ ceea ce e simplu (numai astfel `[i poate c`[tiga exactitatea). {tiin]a trebuie s\ `nainteze c\tre cele mai generale [i mai simple principii: c`nd are `n vedere un fenomen, `i va c\uta mereu cauza, se va `ndrepta mereu spre „ceea ce este mai general“. Acestea s`nt cele mai importante pentru ea. Av`ntul [tiin]ei spre principiile prime [i simple este cauzat de faptul c\ realitatea se constituie `ntr-o ierarhie (totul are un temei ultim). Putem vorbi astfel, interpreteaz\ Dragomir, de un alt aspect al corela]iei dintre cunoa[tere [i realitate (ierarhia sau „stratificarea“ celor dou\). Alexandru Dragomir semnaleaz\ c`teva efecte ale apari]iei [tiin]ei `n via]a noastr\. {tiin]a ne `nstr\ineaz\ de lumea noastr\ de zi cu zi. Ignor`nd mereu neesen]ialul [i, ca urmare, `ntregul, ea produce o ruptur\, nu numai `ntre via]a obi[nuit\ [i cea `n care apare [tiin]a, ci [i `n noi `n[ine: „Atunci [c`nd ordonez totul `n func]ie de cognoscibilitatea sa], lumea `ncepe s\ fie rostuit\ de c\tre intelect, via]a `ncepe s\ fie despicat\ dup\ alt criteriu, iar eu `ncep s\ m\ `nstr\inez de mine `nsumi“. ~ncetez, astfel, s\ mai fiu un om `ntreg: unul care m\n`nc\, doarme, iube[te, admir\ etc. [i devin, aleg`nd doar cunoa[terea oferit\ de [tiin]\ ca unic\ posibilitate autentic\ de a fi, un intelectual...

ianuarie 2010


6

TIMPUL

Recitiri

BURSA C|R}ILOR

POLEMICI CORDIALE

Nicolae TURTUREANU, Dubl\ cet\]enie. Treisprezece scrisori, Editura Dana Art, Ia[i, 2009, 144 pagini, pre] neprecizat Rareori mi s-a `nt`mplat s\ citesc o carte, e adev\rat, nu de foarte mari dimensiuni, practic „dintr-o bucat\“, f\r\ s\-mi `ntrerup lectura, at`t de prins fiind de „ac]iune“. Am pus `ntre ghilimele ultimul cuv`nt, pentru c\ nu de ac]iune este vorba ci, mai degrab\, de istorie, de povestea unor trecute ac]iuni, surprinse la biata scar\ individual\, dar [i la cea propriu-zis istoric\. {i dac\ mi s-ar fi `nt`mplat asta doar la prima lectur\! Dar am p\]it exact acela[i lucru [i c`nd am recitit-o, `n vacan]a mea cracovian\. O carte, pe deasupra, dificil de clasat. E un roman? Dac\ da, e unul epistolar, `n care doar personajul narator scrie scrisori, deci nu exist\ un schimb de epistole care s\ construiasc\ „ac]iunea“. {i, mai este [i

unul de reconstituire istoric\ – cu mald\re de umor! –, care o ia de la geto-daci [i conflictul acestora cu romanii [i vine p`n\ la rebeliunea din decembrie, ba chiar are ecouri p`n\ `n zilele noastre. {i, de bun\ seam\, pentru ultimele decenii, este [i un roman cu cheie, a[a c\ lectorii de aici se pot amuza detectivistic c\ut`nd `n persoanele cunoscute sursele personajelor. ~i asigur c\ trebuie s\ o fac\ foarte atent, cu mult\ pruden]\ – cel mai adesea, personajele s`nt construite, fiecare, plec`nd de la c`teva persoane „reale“, a[a c\ e dificil s\ le cau]i urma. {i asta `ncep`nd chiar cu personajul principal – un pic cercet\tor [tiin]ific `n istorie, ceva mai mult oportunist f\r\ exces de scrupule, pe deasupra [i turn\tor ori, mai degrab\, agent acoperit –, cel care-i scrie epistole unui „drag\ prietene de departe“. De ce a ie[it o carte at`t de ata[ant\ la lectur\? Pentru c\ e scris\ cu mult umor, cu ironie, ba chiar [i autoironie, deci pentru c\, trat`nd p`n\ la urm\ teme grave, e complet lipsit\ de `ncr`ncenare [i f\r\ urme de patetism. Episodul revolu]iei de la Ia[i [i, `n acela[i timp, „de la televizor“ face to]i banii, dar nu e singurul! Nicolae Turtureanu a `nceput cartea aceasta `n noiembrie 1991 [i a l\sat-o apoi, nu [tiu de ce, de izbeli[te. A avut `ns\ fericita inspira]ie s\ o reia dup\ [aptesprezece ani, `n noiembrie 2008. Bine a f\cut! A[a-i trebuie! A[a ne trebuie! (Liviu Antonesei)

ianuarie 2010

I.D. S`rbu, Leibniz [i Voltaire

ADRIAN NI}| Excelentul roman Adio, Europa! con]ine (`n volumul doi, capitolul 6) o interesant\ discu]ie `ntre eroul principal, Desiderius Candid, [i ilustrul filosof Leibniz. Acesta din urm\, s\ ne reamintim, este autorul unei demonstra]ii `n favoarea ideii c\ lumea `n care tr\im este cea mai bun\ dintre toate lumile posibile. Acest optimism filosofic a fost criticat ulterior de mai mul]i filosofi, `n special dup\ marele cutremur de la Lisabona, din 1755, c`nd au murit `n jur de o sut\ de mii de oameni. Una din criticile cele mai celebre i se datoreaz\ lui Voltaire. Filosoful francez `l plimb\ pe Candid, personajul s\u principal din romanul cu acela[i titlu, prin mai multe regiuni ale lumii [i ajunge la concluzia c\ lumea noastr\, departe de a fi cea mai bun\, este cea mai rea dintre toate lumile posibile. Personajul Leibniz, din romanul lui I.D. S`rbu, `i spune lui Desiderius Candid c\ la o dep\rtare de trei sute de ani de la data elabor\rii sistemului armoniei prestabilite, a venit vremea s\-[i corecteze pu]in demonstra]ia, c\ci filosofia se men]ine `n continuare dependent\ (dup\ dependen]a de teologie din Evul Mediu, de [tiin]\ din secolul luminilor, de statul prusac dup\ Hegel, a venit vremea dependen]ei de revolu]ia socialist\). Ideea c\ lumea `n care tr\im este cea mai bun\ dintre toate lumile posibile se poate acum demonstra prin intermediul a trei teze: 1. monada (,,ce devine individul social“) nu mai are percep]ie (starea care `mbr\]i[eaz\ [i reprezint\ o multiplicitate `n unitate, cu alte cuvinte capacitatea de a primi reprezent\ri) [i apeti]ie (capacitatea de a trece de la o percep]ie la alta), ci are apercep]ie (con[tiin]\, `n sens larg) [i devo]iune; 2. armonia prestabilit\ este acum ,,armonie planificat\“; 3. monada monadelor este ,,Supremul Secretar [i Sublimul Pre[edinte al Republicilor `n general [i al Republicii noastre `n special“. Mai mult sau mai pu]in paradoxal, reconstruc]ia propus\ de I.D. S`rbu demonstra]iei leibniziene este una deosebit de ingenioas\ [i de puternic\. Chiar [i f\r\ percep]ie [i apeti]ie, monada `n sensul lui I.D. S`rbu este prins\ `ntr-o ierarhie bine stabilit\, nivelurile find date de organizarea social\ [i politic\ a societ\]ii. Pre[edintele republicii joac\ aici rolul lui Dumnezeu, c\ci el alege lumea existent\ din mai multe lumi posibile, el alege cum s\ fie lumea noastr\, plin\ de lapte [i miere sau plin\ de `nchisori [i lag\re de munc\. Pe de alt\ parte, reconstruc]ia lui I.D. S`rbu este interesant\ nu doar din punct de vedere strict filosofic, ci [i, sau mai ales, politic [i literar. Sub aspect politic, este evident c\ romanul Adio, Europa! descrie via]a, organizarea, institu]iile [i, `n general, mecanismele puterii unei a[a-zise lumi orientale. Ni se prezint\ un fel de pa[al`c turcesc, plin de spahii, ipista]i sau efendi, condu[i de pa[ale,

bei, serdari [i capugii. ~n fruntea ierarhiei politice [i administrative se afl\ ni[te beglerbei [i un c`rcserdar. Dar [i ei, la r`ndul lor, se afl\ sub papucul, tot turcesc, al unui bimba[\, trimis la Isarl`k de `nsu[i m\ritul Sultan. Titlul romanului trimite la faptul c\ aceast\ satrapie oriental\ va pune `ncet-`ncet st\p`nire pe `ntreaga Europ\, iar `n cele din urm\, pe `ntreaga lume. Adio, Europa! apare astfel ca un strig\t de desn\dejde adresat celor care mai pot auzi, fie din Rom=nia, fie din Europa, s\ se trezeasc\ [i s\ fac\ ceva pentru a se `mpiedica r\sp`ndirea flagelului oriental, respectiv comunist. Am ajuns, iat\, la partea literar\ a pove[tii noastre. Ca gen literar, romanul Adio, Europa! este o excelent\ parabol\ `n care este u[or de v\zut cine se ascunde sub titulatura oriental\. Romanul descrie de fapt mecanismele de putere ale unui stat comunist, ar\t`nd teroarea, violen]a [i crima ce stau la baza acestei `ntocmiri politice. Vedem u[or c\ Adio, Europa! nu este, ca gen literar, o utopie, cum sus]in unii comentatori (a se vedea textele semnate de Bodan Cre]u [i Luigi Bambulea din excelentul dosar dedicat lui I.D. S`rbu din nr 71 al revistei clujene Verso). I.D. S`rbu nu descrie o societate aflat\ `ntr-un ,,a-topos“, `ntr-un ,,ne-loc“ istoric sau geografic, cum era cazul insulei Utopia, din lucrarea omonim\ a lui Thomas Morus. Utopia este o insul\ `n care s`nt organizate aproape identic 54 de ora[e, fiecare format din dou\ sute de neamuri, fiecare neam fiind alc\tuit din 30 de familii. Acestei organiz\ri administrative (familie, neam, ora[, stat) `i corespunde organizarea politic\ (tata [i mama, filarhul, principele, consiliul), astfel `nc`t s\ se ajung\ la o democra]ie... despotic\. Nici aici [i nici `n Cetatea Soarelui, utopia lui Tommaso Campanella, nu exist\ proprietate privat\ (considerat\ sursa multor rele), tocmai `n speran]a men]inerii egalit\]ii dintre oameni. Dar dac\ Utopia este o democra]ie, Cetatea Soarelui este o monarhie democratic\, c\ci Campanella acord\ Principelui toate puterile, fiind, `n plus, [i [eful Bisericii. Rolul adun\rii poporului era `n aceast\ `ntocmire utopic\ exclusiv consultativ, de a semnala neajunsurile, de a propune solu]ii [i de a `nainta propuneri pentru func]iile politice. Mitul egalit\]ii se men]ine [i `n Noua Atlantid\, de Francis Bacon, dar aici tot jocul politic se duce `n jurul Casei lui Solomon, o institu]ie asem\n\toare at`t Securit\]ii, c`t [i Academiei sau unui ordin religios. Dac\ ne g`ndim la scopul acestei institu]ii (cunoa[terea cauzelor [i a mi[c\rilor nev\zute ale lucrurilor [i l\rgirea grani]elor st\p`nirii omene[ti pentru a se realiza toate lucrurile posibile), am fi tenta]i s\ credem c\ aceast\ institu]ie se mul]ume[te s\ ajute regele `n conducerea treburilor curente, dar dac\ vedem imensa putere a acestei institu]ii, cu greu am putea sus]ine c\ nu este similar\ Securit\]ii lui Ceau[escu.

de[i romanul lui I.D. S`rbu nu descrie ac]iunea unor personaje aflate `ntr-un a-topos, totu[i vrea s\ critice starea de lucruri din Rom=nia comunist\. Chiar simplul denun], adic\ simpla publicare a unui asemenea roman ar fi echivalat cu critica regimului. Mai mult, ar fi fost un adev\rat strig\t, un urlet cu privire la soarta tragic\ a milioane de oameni prin[i `n acest imens lag\r comunist. Se poate r\spunde c\, de[i exist\ aceast\ preocupare critic\ la I.D. S`rbu, Morus, Campanella [i Bacon, inten]ia principal\ a lor a fost diferit\. Dac\ la cei trei din urm\, inten]ia a fost `ndreptarea organiz\rii sociale [i politice din ]\rile lor, la I.D. S`rbu o astfel de inten]ie nu este manifest\. Nici din roman, nici din scrierile sale publicate postum nu rezult\ c\ ar fi dorit ca sistemul comunist s\ se reformeze. Eventual, s\ fie distrus, adic\ t\iat din r\d\cin\, lucru ce s-a petrecut dup\ numai trei luni de la trecerea `n nefiin]\ a marelui exilat din Isarl`k (pardon, Craiova). Se observ\ c\ rela]ia I.D. S`rbu, Leibniz, Voltaire este deosebit de complex\. I.D. S`rbu nu este plasat `ntre Leibniz [i Voltaire, ci al\turi de Voltaire [i `mpotriva lui Leibniz. Candid, `ntocmai ca personajul central din romanul omonim de Voltaire, este plimbat de I.D. S`rbu prin mai multe regiuni ale Rom=niei [i peste tot aude critici adresate lumii comuniste, simte violen]a [i teroarea `n care erau ]inu]i locuitorii. Aceasta este, de fapt, cea mai rea lume dintre toate c`te exist\. Pe de alt\ parte, lumea comunist\ a fost ini]ial crea]ia lui Marx, a fost utopia lui Marx (o discu]ie despre ideile filosofice con]inute `n discursul lui Candid despre Marx ar fi deosebit de interesant\). ~n opera celebrului economist, societatea socialist\ era una a egalit\]ii, a drept\]ii, a dispari]iei claselor [i a luptei de clas\, a echit\]ii etc. Cu adev\rat, o utopie. Dac\ avem `n vedere prima parte a discursului lui Candid despre Marx, `l vedem al\turi de optimistul Leibniz, [i `mpotriva lui Voltaire. ~ncheiem cu nota cea mai interesant\ a specificului literaturii lui I.D. S`rbu, [i anume r`sul, ironia, pamfletul, c\ci cei ce pot r`de s`nt ferici]i. ,,Dac\ iadul e pardosit cu utopii, raiul nostru valah e alc\tuit din libertatea de a putea r`de, b`rfi, critica, amestec`nd lacrima cu veselia, disperarea cu n\dejdea [i frica de curaj cu curajul fricii“.

Departe de a fi asemenea acestor scrieri utopice, Adio, Europa! descrie societatea comunist\ `n toat\ hido[enia ei. Cele c`teva scene ce ar putea fi considerate utopice (cum este `nt`lnirea lui Candid cu Leibniz) trebuie v\zute ca procedee ce vin s\ ilustreze tema general\ a romanului. Desigur, cineva poate sus]ine c\ `ntre Adio, Europa! [i scrierile utopice enumerate mai sus exist\ o foarte important\ leg\tur\: www.timpul.ro


Recitiri

TIMPUL

7

Medita]iile c`inelui Jar GABRIELA HAJA C`inele Jar este un `n]elept. Str\mo[ii s\i se g\sesc, deopotriv\, `n `ndep\rtatul orient [i `n antichitatea greco-latin\. Se `nrude[te cu jig\niile lui Cantemir [i are p\reri despre via]\ asemeni motanului Murr. Adulmec\ fin umorul mucalit al lui Esop [i scor]o[enia bonom\ a lui La Fontaine. E un locuitor al P\m`ntului, altminteri spus. Prin anii ’80, c`nd s-a decis s\ `ng\duie st\p`nului s\u s\-i publice aforismele, a l\sat pe seama acestuia domesticirea cenzurii, iar el [i-a permis s\ r\m`n\ liber, f\c`nd afirma]ii pentru care, ca om, ar fi fost pedepsit. Ar fi fost pedepsit nu pentru cuvintele tip\rite, ci pentru libertatea de-a le g`ndi... Pe Profesorul Al. Andriescu l-am cunoscut cu adev\rat `n iarna prea generoas\ a anului 1987, c`nd studen]ii politehni[ti [i cei universitari au `ndr\znit s\ `[i manifeste revolta. Trecusem `n anul al doilea [i, la `ntoarcerea din vacan]\, am g\sit un c\min lipsit de lumin\, c\ldur\ [i ap\: ziduri `nghe]ate, ghetouri dintr-un film tarkovskian absurd. Tr\iam atunci, cu to]ii, `ntr-o lume paralel\, atroce, aberant\, inuman\, cu sentimentul acut c\ adev\rul, binele, frumosul nu s`nt dec`t ni[te fic]iuni. R\zmeri]a s-a produs cu viteza [i intensitatea unui foc de artificii. La fel de pu]in a [i durat. Dar fr\m`nt\rile ulterioare au fost grave, decanii facult\]ilor au fost chema]i s\ dea seam\ de nest\p`nirea studen]ilor, se f\ceau liste de suspec]i [i adun\ri generale de demascare... Studen]ii filologi s-au sim]it ocroti]i. ~n toamna lui ’89, domnul profesor ne prezenta, cu o serenitate academic\, la istoria limbii rom=ne literare, mai cu seam\ autorii contemporani [i, dintre ace[tia, mai cu simpatie pe cei afla]i sub interdic]ie. Selecta]i, fire[te, dup\ criteriile [tiin]ei limbii [i dup\ acelea ale esteticului. Ne d\dea, atunci, o lec]ie despre libertate. Acum, c`nd ne amintim, l`ng\ un pahar din cel mai bun vin, de vremi trecute, observ aceea[i limpezime a privirii, acela[i echilibru. Din c`nd `n c`nd, o repede m`nie `i tulbur\ calmul. {i `nv\] de la domnia sa, `n continuare, c\ libertatea g`ndirii, a atitudinii, a gestului nu depinde de conjuncturi politice. Trec\toare.

Iar c`nd, `n preajma Cr\ciunului, am aflat de apari]ia c\r]ii lui Jar, bucuria mea nu a fost pu]in\. O primesc, `n continuare, ca pe un dar. Ap\rut la Editura T, cu efortul Funda]iei Culturale „Timpul“, volumul Din medita]iile c`inelui Jar cuprinde, a[a cum s`ntem anun]a]i `n Nota introductiv\, multe dintre aforismele publicate `n „Almanahul Convorbiri literare“ din anii 1983-1988, [i reproduce, cu ad\ugirea fotografiilor, volumul pe care autorul `l predase, `n acea perioad\, Editurii „Cartea Rom=neasc\“. S-a tip\rit abia acum, „din motive lesne de `n]eles“. ~n paginile c\r]ii descoperim imagini ale „filosofului“ Jar – gr\itoare, cum se [i cuvine s\ aib\ un asemenea personaj literar! – al\turi de familia lui. S`nt imagini ie[ite din timp, `n care lumina florilor, z\pada [i marea, c\r]ile `nce]o[ate alc\tuiesc o lume pa[nic\, ocrotitoare. Ie[ite din istorie s`nt [i aforismele meditativului prieten al omului. Adev\ruri pe care le gust\m, pe r`nd, f\r\ s\ putem alc\tui o ierarhie anume. Dac\ Lucian Blaga are dreptate spun`nd c\ aforismul este „O floare `n stare de gra]ie. Aleas\ s\ conceap\ Logosul [i s\-l nasc\“, atunci op]iunea domnului

profesor pentru publicarea acestui volum r\m`ne cea optim\. E dificil\ citarea. Fiecare dintre g`ndurile personajului nostru `[i are s`mburele cu miez. Am `ncercat, totu[i, o selec]ie dup\ criteriul tematic. {i am ales dintre temele preferate de autorul `nsu[i: Cruzime: „Cruzimea instinctiv\ l-a lipsit pe c`ine de istorie, ceea ce nu s-a `nt`mplat cu omul, crud cu premeditare“. Demnitate: „C`inele se trage din lup [i omul din maimu]\. De aceea c`inele nu poate fi niciodat\ bufon“. Dictatur\: „Orice dictatur\ a v\zut `n indiferen]\ cel mai de pre] capital al ei“. „{i c`nd se adreseaz\ mul]imii, dictatorul vorbe[te tot de unul singur“. Dragoste: „Dragostea nu poate `ntuneca dec`t mintea celui cu judecat\ normal\“. Egalitarism: „Trebuie s\ fii total lipsit de imagina]ie ca s\-]i `nchipui c\ to]i c`inii se simt `n acela[i chip ferici]i“. Fericire: „C`t de nefericit `mi apare omul care `[i pune mereu fericirea pe c`ntar“. Fidelitate: „C`inele nu are coduri de moral\ pentru a [ti ce-i fidelitatea“. Inteligen]\: „Nu te crede inteligent at`ta vreme c`t nu-]i cuno[ti limitele“.

Iubire: „Omul confund\ adeseori iubirea cu supunerea, ceea ce nu li se `nt`mpl\ c`inilor“. Libertate: „C`inele `n lan] crede altceva despre libertate dec`t c`inele care se mi[c\ liber“. „Mai bine c`teva clipe de fluture r\t\citor, expus v`ntului [i p\s\rilor, dec`t o via]\ `ntreag\ r\gace `n plato[\ de r\zboi“. Limbaj [i comunicare: „Dictatura s\r\ce[te limbajul, r\pindu-i func]ia social\, istoric\ [i logic\, p`n\ ce-l transform\ dintr-un act de solidaritate uman\ `ntr-unul de dezagregare. L\tratul c`inelui este preferabil acestui limbaj pervertit“. „Omul s-a creat pe sine prin grai, uit`nd c\ toat\ pas\rea pe limba ei piere“. Minciun\: „Cum am putea, `n limbajul nostru rudimentar, s\ min]im cu abilitatea omului?“. Moral\: „Morala se na[te din credin]\ [i moare `ntr-un articol de cod“. Pace: „C`nd trec pe str\zi cu nume de flori am un sentiment de confort [i siguran]\, care `mi dispare de `ndat\ ce p\[esc pe str\zi cu nume de generali al c\ror singur merit este acela de a fi `nfr`nt al]i generali“. Proprietate: „Din proprietarul tuturor obiectelor, la moarte, omul devine obiect“. Prostie: „Mai prost dec`t prostul este cel care-i d\ dreptate prostului“. „Cauzele cele mai frecvente pentru care cineva `[i poate pierde capul s`nt: dragostea, be]ia [i emo]iile puternice. Cum cel care nu are cap nu are ce pierde, `nseamn\ c\ pro[tii nu iubesc ca lumea, nu beau c`t trebuie [i n-au emo]ii puternice“. Vanitate: „La masa celui care iube[te lauda ai s\-l g\se[ti `ntotdeauna pe cel care este gata s\-l laude, pentru c\ lingu[itorul [i l\ud\rosul obi[nuiesc s\ m\n`nce acelea[i minciuni dintr-un singur talger“. „Omul se umfl\ `n penele altuia“. Virtute: „Fiind `ndr\git\ de ea `ns\[i (virtus est amans sui), virtutea `i frecventeaz\ rar pe cei ce se laud\ mereu cu ea“. Volumul se `ncheie cu Decalogul c`inelui domesticit, o parabol\ despre dictatur\ [i libertate, teme dominante ale `ntregului volum. Biruitor iese din lectura acestor medita]ii umanismul. Ceea ce poate omul s\ fie [i s\ fac\ spre a-[i merita statutul. De aceea, `nchei cit`nd urm\torul poem, de la pagina 43: „C`nd v`ntul [uier\ `n ácele de brad, aud l\tratul c`inilor de odinioar\ [i suspinele asce]ilor caligrafi“.

Mas\ rotund\ la Var[ovia – „Pl\gile comunismului. 20 de ani dup\“ Ultimul eveniment din 2009 al programului ICR-Var[ovia Libertatea la 20 de ani, dedicat anivers\rii Revolu]iei din 1989, a avut loc pe 15 decembrie, de la ora 18, la Casa ~nt`lnirilor cu Istoria, cel mai cunoscut loc al dezbaterilor pe teme de istorie recent\ din capitala polon\. ICR-Var[ovia, `mpreun\ cu institu]ia gazd\, au organizat dezbaterea cu titlul Pl\gile comunismului. Dup\ 20 de ani, privind posteritatea complicat\ a regimurilor comuniste central-europene, la care au luat parte intelectuali rom=ni [i polonezi. Tema dezbaterii a fost legat\ nu at`t de dispari]ia sistemului comunist – fixat\ conven]ional `n 1989 –, c`t de avatarurile prin care acesta [i-a prelungit agonia, de reziduurile politice [i morale care i-au asigurat supravie]uirea `n noile democra]ii, de m\[tile pe care, oficial stigmatizat, a trebuit s\ le poarte. La www.timpul.ro

evenimentul desf\[urat `n fa]a unei s\li arhipline, au participat din Rom=nia scriitorii Livius Cioc`rlie [i Liviu Antonesei, iar din partea polon\, Bronislaw Wildstein [i Witold Beres. ~n dialogul lor animat, cei patru vorbitori au pus `n lumin\ evolu]iile comune [i pe cele specifice din cele dou\ decenii de la pr\bu[irea oficial\ a regimurilor comuniste europene. ~naintea [i dup\ dezbatere, publicul a vizitat cu vizibil interes expozi]ia Fotografii interzise [i imagini personale. Via]a de zi cu zi `n vremea lui Nicolae Ceau[escu, a arhitectului-fotograf Andrei Pandele, a c\rui vernisaj avusese loc pe 10 decembrie. Excelen]a Sa Dl. Gheorghe Predescu, ambasadorul ]\rii noastre la Var[ovia, a onorat prin prezen]a sa evenimentul. (Timpul)

ianuarie 2010


8 BURSA C|R}ILOR

TIMPUL

Rabindranath TAGORE, Sadhana. Des\v`r[irea vie]ii, Traducere de Dana Sugu, Introducere de Mihaela Gligor, Casa C\r]ii de {tiin]\, Cluj-Napoca, 2009, 124 pagini, pre] neprecizat Cartea de fa]\ reprezint\ cea mai bun\ introducere, pentru un cititor occidental, `n g`ndirea tagorian\. Pentru c\ Tagore n-a fost doar un poet [i un scriitor, ci [i un filosof crescut pe arborele str\vechi, puternic [i ramificat al g`ndirii indiene. Volumul poate `ndeplini aceast\ func]ie pentru c\ a fost „scris“ pentru occidentali, de fapt vorbit `n fa]a studen]ilor de la Universitatea din Harvard, sub forma a opt conferin]e sus]inute `n 1912 – 1913, `n intervalul celor [ase luni petrecute acolo, cu pu]in\

vreme `nainte ca autorul s\ primeasc\ Premiul Nobel pentru Literatur\. Tot `n 1913, aceste conferin]e-eseu aveau s\ devin\ `nt`ia oar\ [i carte, aceast\ carte at`t de potrivit\ pentru a surprinde arcanele g`ndirii lui Tagore. Acestea s`nt, foarte probabil, primele texte scrise de Tagore direct `n englez\. De altfel, este epoca `n care `ncepe s\ traduc\ Shakespeare, pentru uzul studen]ilor de la Shantiniketan, [i s\-[i traduc\ unele dintre textele sale `n englez\. Temele alese de Tagore pentru conferin]e s`nt marile teme ale filosofiei indiene, tratate `ns\ extrem de personal, dar pe `n]elesul unui public mai pu]in familiarizat – sau deloc familiarizat – cu subtilit\]ile g`ndirii orientale `n general, [i a celei hinduiste `n special: Leg\tura dintre om [i Univers, Con[tiin]a sufletului, Problema r\ului, Des\v`r[irea prin iubire, Des\v`r[irea prin fapt\, Des\v`r[irea prin desf\tare `n frumos, Des\v`r[irea prin nem\rginire. Excelent cunosc\tor [i al civiliza]iei occidentale, Tagore recurge, pentru a face lucrurile mai limpezi t`n\rului s\u public, la numeroase paralele [i compara]ii `ntre propria sa tradi]ie [i cea iudeo-cre[tin\, occidental\. {i nu face asta numai pentru a facilita `n]elegerea, p`n\ la urm\, ci [i pentru c\ este o procedur\ specific\ a tipului s\u de ecumenism spiritual. Cred c\ editura, traduc\toarea [i autoarea introducerii merit\ toate laudele [i mul]umirile noastre pentru c\ ne-au pus la `ndem`n\ nu doar un instrument vital pentru `n]elegerea lui Tagore, a lumii hinduse [i a rela]iilor lumii noastre cu lumea aceea, ci [i, pur [i simplu, o carte foarte frumoas\. (L. A.)

ianuarie 2010

Cronici din tranzi]ie

Traducerea, sub semnul negocierii ELENA SPRIDON La cinci ani dup\ editarea sa la Milano, apare la Polirom (2008), `n traducere rom=neasc\, cartea lui Umberto Eco – Dire quasi la stessa cosa. Esperienze di traduzione, sub semn\tura de traduc\tor a lui Laszlo Alexandru, cu titlul, de altfel fidel t\lm\cit, A spune cam acela[i lucru. Experien]e de traducere. Aparent colocvial, cu riscul de a p\rea ne[tiin]ific, dar `n acord cu tonul „de conversa]ie“ al c\r]ii, titlul reprezint\ cea mai sintetic\ rezumare a con]inutului. Lu`nd `n discu]ie c`teva aspecte specifice domeniului, reconsider`nd c`]iva termeni cheie, autorul reu[e[te, prin ponderea exemplelor ce ocup\ o parte considerabil\ a celor aproape 400 de pagini, s\-[i l\mureasc\ pozi]ia `n amplele discu]ii ce au dat na[tere a[a numitei teorii a traducerii. Nepropun`ndu-[i s\ devin\ un nume de referin]\ `n materie de traductologie, nedezvolt`nd teoriile sale `ntr-un sistem, Eco realizeaz\ prin volumul `n cauz\ un amplu periplu `n teoriile genului, punctul forte al volumului reg\sindu-se `n dominanta sa pragmatic\. Specificul c\r]ii, ca [i unghiul din care este tratat\ problema central\, s`nt precizate de autor `n introducere. Rezultat al unor serii de conferin]e pe tema traducerii, volumul nu are, cu toate acestea, aspectul unui mozaic, cele 14 capitole d`nd o imagine coerent\ [i complex\ a ceea ce `nseamn\ experien]a de traducere, prin intermediul „experien]elor“ personale ale autorului. Eco `[i `ntemeiaz\ demersul pe propria sa activitate – de profesor, de t\lm\citor sau de autor care a colaborat cu proprii traduc\tori `n situa]ii `n care dificultatea textului impunea acest lucru, c\ci specificul limbii surs\, op]iunile autorului, „inten]iile textului“, specificul culturii surs\ sau al celei ]int\ l-au pus `n impas hermeneutic pe traduc\tor. Semioticianul precizeaz\ c\ a inten]ionat s\ dea publicului un altfel de „tratat de traductologie“: unul `n care solu]iile practice, problemele concrete ale actelor de traducere s\ prevaleze asupra aspectelor teoretice. Principiul de tratare a diverselor aspecte este a[adar unul deductiv, solu]iile teoretice av`nd statutul de probleme verificate, trecute prin „focul experien]ei“, adeseori personale, autorul de pe copert\ f\c`ndu-[i sim]it\ prezen]a la fiecare pagin\. Pentru a ilustra aceast\ afirma]ie, ca [i pe cele anterioare, s`nt elocvente c`teva mostre de discurs: „M\ `ntreb dac\, pentru a elabora o teorie a traducerii, nu ar fi `n egal\ m\sur\ nevoie nu de examinarea numeroaselor exemple de traducere, ci s\ [i fi tr\it m\car una dintre aceste trei experien]e: s\ fi verificat traducerile altora, s\ fi tradus tu `nsu]i ori s\ fi fost tradus – sau, `nc\ [i mai bine, s\ fi tradus colabor`nd cu propriul t\u traduc\tor. [...] Consider de aceea c\, pentru a face observa]ii teoretice despre traducere, nu e inutil s\ fi avut experien]a activ\ sau pasiv\ a traducerii“ (p. 13). Cartea este segmentat\ pe subcapitole de dimensiuni reduse, `n care autorul face incursiuni surprinz\toare, pornind de la probleme conexe pentru a-[i ilustra una dintre tezele sale centrale: cea a definirii traducerii ca art\ a negocierii, `n vederea ob]inerii unui text cu efect similar cu cel al operei din limba surs\. Substan]a propriu-zis\ a acestei scrieri const\ `n mare parte din rediscutarea unor no]iuni larg vehiculate, autorul neferindu-se a-[i lua `n sprijinul afirma]iilor sale `ntregul bagaj conceptual al propriilor opere [tiin]ifice anterioare. Eco invoc\ nume precum Quine, resping`nd ideea sa legat\ de indeterminarea traducerii, se arat\ sceptic fa]\ de ipoteze ca aceea a lui Ortega y Gasset, congener\ cu cea humboldtian\ SapirWhorf (privind amprenta pe care o limb\ natural\ o las\ asupra vorbitorului ei), pune `n pagin\ teorii cunoscute, organiz`ndu-le `ntr-o gril\ personal\, ca `n capitolul al doilea, unde discut\ concep]ia lui Hjemslev referitoare la palierele

unui sistem lingvistic [i la felul `n care orice limb\ asociaz\ diferite forme de con]inut la diferite forme de expresie. Toate ipotezele devin adev\rate studii de caz, prin ample discu]ii legate de posibilit\]ile de aplicare [i rezolvare a ambiguit\]ilor inerente `n confruntarea cu textul, prin referire, cel mai adesea, la contexte, la lumea despre care „chiar acel text vorbe[te“. Un `ntreg capitol este dedicat interpret\rii, semioticianul consider`nd, pe linia lui Gadamer, c\ traducerea este `nainte de toate o interpretare, situ`ndu-se `ns\ critic fa]\ de reciproca acestei afirma]ii, care apare formal la Pierce [i la Jakobson [i care a fost preluat\ ad literam mai t`rziu, [i dezambiguiz`nd terminologia care a `ncurajat aceast\ direc]ie. ~n ultimele capitole iese la iveal\ cu adev\rat semioticianul, Eco ocup`ndu-se de aspectele teoretice ale a[a-ziselor traduceri intersemiotice, ale situa]iilor de schimbare a materiei lingvistice: transpunerea unor romane `n benzi desenate, `n film, a unei pove[ti `n balet, totul ilustrat prin situa]ii concrete din istoria mai recent\ a culturii. Dup\ cum aminteam, traducerea nu vizeaz\ doar con]inutul linear al textului, ea fiind precedat\ de un act hermeneutic, de scrutare a nivelelor textului, de izolare a celor cu adev\rat importante, pentru a aduce culturii ]int\ o oper\ care s\ spun\ nu „acela[i lucru“ (ceea ce e imposibil), nici mai mult dec`t „lucrul“ (ispita `mbun\t\]irii textului surs\ fiind unul dintre frecventele p\cate ale traduc\torilor), ci s\ spun\ „cam acela[i lucru“, adic\ s\ redea efectul pe care miza originalul, s\ respecte inten]io auctoris. E adev\rat c\ Eco se refer\ mai ales la textele a c\ror dimensiune estetic\ e fundamental\ [i care, tocmai de aceea, fac obiectul unor spinoase discu]ii ale teoreticienilor [i pun `n impas traduc\torii. ~n vederea clarific\rii sintagmei-titlu, `n care mai to]i termenii suscit\ discu]ii, [i nu doar aproximativul „cam“, se `ncheag\ tot con]inutul ideatic, ilustrat pe un material vast de traducere: Sylvie de Nerval, `n traducerea lui Eco, operele literare ale semioticianului italian t\lm\cite `n diverse limbi, opere clasice universale ca Divina comedie, Hamlet, R\zboi [i pace etc., situa]ii de traducere din Borges, din Proust, Valery, Montale, din Biblie (mai cu seam\), toate analizate `n special prin compararea variantelor din limbi diferite, dar [i din interiorul aceleia[i limbi, `n vederea nuan]\rii unor concepte ca fidelitate, sinonimie [i echivalen]\ de semnifica]ie, pierdere/ compensa]ie, modernizare/ arhaizare, tertium comparationis, interpretare (intralingvistic\, dar [i intrasemiotic\), recreare, adaptare, reversibilitate etc. Una dintre inova]iile terminologice este no]iunea de „efect“, legat\ de impresia pe care trebuie s\ o produc\ textul asupra cititorului, termen pe care Eco `l propune ca variant\ la conceptele din domeniul lingvisticii, vehiculate adesea `n studiile de specialitate: similaritate de semnifica]ie, echivalen]\ func]ional\ etc. Ideea central\ a studiilor de traductologie adunate de Eco `n acest volum este c\ orice act de traducere st\ sub semnul negocierii. Este vorba de negocierea semnificatului pe care textul tradus `l va propune, de luarea `n calcul a detaliilor cu adev\rat pertinente `ntr-o oper\, de renun]area la fidelitatea fa]\ de litera unei fraze `n favoarea p\str\rii sensului macrotextual. C`teva exemple `n acest sens ne indic\ un model de prelucrare a materiei textuale, de modificare a datelor enun]ului, chiar a referin]ei (act situat `n zona celor interzise, `n ceea ce prive[te textul `n proz\), pentru a ob]ine un text c`t mai aproape de original. Altfel, `n Pendulul lui Foucalt, exist\ o scen\ `n care personajele s`nt puse s\ vorbeasc\ astfel `nc`t replicile lor s\ reprezinte aluzii textuale la operele unor autori italieni. Dac\ personajul Diotallevi face referire la un peisaj oarecare, apel`nd la un intertext din Leopardi, traduc\torii textului, prelu`nd suges-

tiile lui Eco, au realizat acela[i efect p\str`nd doar ideea, singura important\, de aluzie literar\, de interpretare a lumii prin ochiul celui care este st\p`nit de livresc, f\c`nd fiecare trimiteri la propria literatur\, chiar dac\ aspectul peisagistic, referin]a, se schimba de fiecare dat\: un gard viu, crestele unor mun]i, etc. O situa]ie de impas asem\n\toare apare `n traducerea `n german\ a unui pasaj din Insula din ziua de ieri, `n care personajul Caspar, preot german, calchiaz\ caricatural expresii din limba sa de origine. Neput`nd proceda asemenea traduc\torilor care au „germanizat“ fiecare `n propriul idiom, traduc\torul german decide c\ mai important\ este apartenen]a personajului la o anumit\ epoc\, astfel c\, `n varianta sa, personajul vorbe[te o german\ baroc\ din secolul al XVII-lea. De semenea, lu`nd ca exemplu traducerea `n italian\ a englezescului rat, din replica hamletian\ „How now! A rat?“, Eco observ\ c\, av`nd `n vedere absen]a conota]iilor negative ale termenului orginar, este indiferent\ traducerea prin un topo ([oarece) sau un ratto ([obolan). Nu acela[i lucru se poate spune `n cazul unei traduceri din Camus, `n care traducerea/ t\lm\cirea prin un ratto ([obolan) este obligatorie, apari]ia roz\torului fiind un semn al bolii, al ciumei. Ceva se pierde inevitabil, `n scopul salv\rii nivelelor textuale cu adev\rat importante, dup\ cum afirm\ pe un ton resemnat autorul: „~n anumite situa]ii s`ntem confrunta]i cu obi[nuita dilem\: vr`nd s\ salv\m ceva, pierdem altceva“ (p. 77). Traducerea este a[adar o activitate ce solicit\ traduc\torului mult mai mult dec`t competen]\ lingvistic\: o matur\ interpretare a operei (Eco `i urmeaz\ aici pe Schleiermacher [i Gadamer), o asimilare cultural\ a lumii textului de origine, ca [i obligativitatea, `n cazul textelor cu miz\ estetic\, de a `ntreprinde „pariul interpretativ“ `n vederea red\rii sensului de profunzime al textului-surs\. Dac\ n-ar fi a[a, traduc\torii ar putea fi cu u[urin]\ suplini]i de traduc\torul automat Altavista care, cu toat\ perfec]iunea sa matematic\, nu se poate folosi de dic]ionar spre a evita situa]iile de omonimie sau sinonimie aproximativ\ [i de la erorile c\ruia autorul porne[te `n demonstra]ia sa legat\ de complexitatea actului traducerii biblice [i din texte literare. ~n ultim\ instan]\, traducerea activeaz\ o facultate hermeneutic\ specific\ numai omului, care poate produce, `n confruntarea sa cu texte `n alte limbi, t\lm\ciri fidele ori belles infidèles. Dincolo de amplele discu]ii legate de posibilitatea/ imposibilitatea traducerii, gra]ie acestei facult\]i, omul a negociat de secole „con]inutul nuclear“ al textelor `n vederea realiz\rii unui schimb cultural echivalent cu istoria spiritual\ a omenirii.

www.timpul.ro


Lecturi blecheriene

9

TIMPUL

Tuberculoza osoas\ ca metafor\ DORIS MIRONESCU ~n reportajul Berck – ora[ul damna]ilor din 1934, Blecher scria c\ sta]iunea-sanatoriu de pe malul Atlanticului poate fi considerat\ un „miracol moral“: aici „infirmii, schilozii, paraliza]ii, dezmo[teni]ii vie]ii, cei care `n alte ora[e tr\iesc ca ni[te adev\ra]i paria ai Societ\]ii, ascun[i de familii, `nshi[i `n od\i nes\n\toase, umili]i profund de via]a care se desf\[oar\ sfid\toare `n jurul lor, la Berck redevin oameni normali“. Reunirea tuturor formelor de „diferen]\“ datorate tuberculozei osoase produce un mediu omogen [i inedit. Ora[ul `ntreg este „r\sturnat la nou\zeci de grade“, iar anormalitatea devine normalitate. Experien]a excluderii din societate este inversat\ prin crearea unei noi societ\]i, cu noi reguli, iar [ocul psihologic este amortizat. Dac\ `n reportajul publicat `n revista „Vremea“, accentul c\dea pe valoarea recuperatoare pentru moralul individual a vie]ii `n ora[ul-sanatoriu, romanul Inimi cicatrizate aduce `n prim plan doar personaje pentru care via]a la orizontal\ `nseamn\ o tortur\ nevindecabil\ a con[tiin]ei. Cu toate acestea, nu e vorba de indivizi care nu pot dep\[i complexul izol\rii de societate, iar drama lor nu poate fi limitat\ la domeniul psihologiei. Bolnavii lui Blecher se simt „sco[i din via]\“: nu doar frustra]i din punctul de vedere al neputin]ei de a participa la via]a social\ a ora[elor mari, ci obliga]i s\ ia act de o cu totul nou\ pozi]ionare `n c`mpul existen]ei. Drama lor este una metafizic\, nu psihologic\. Boala li se prezint\ ca o ocazie de a „`[i pune o singur\ `ntrebare esen]ial\ cu privire la via]\“, de a chestiona toate presupozi]iile cu privire la existen]\ ale celui s\n\tos [i a le g\si calpe. Ei se descoper\ dintr-o dat\ plasa]i `n afara existen]ei sociale, obliga]i s\ o considere critic, s\-i constate caracterul construit, nenatural. ~n ora[ul „r\sturnat la nou\zeci de grade“, normalitatea nu este restabilit\, `n schimb anormalitatea ia propor]ii de mas\. Tocmai posibilitatea de a concepe un ora[ `ntreg locuit de oameni la orizontal\ demonstreaz\ `n roman, invers fa]\ de reportajul din 1934, c\ ordinea „fireasc\“ a lucrurilor nu este incontestabil\ [i c\ majoritatea habitudinilor vie]ii de zi cu zi, chiar unele dintre cele mai ad`nc `nr\d\cinate `n mentalul unei societ\]i, s`nt lipsite de substan]\. Reportajul se `ncheia cu o imagine ce prevestea romanul din 1937: la biseric\, `n timpul slujbei, bolnavii `ntin[i pe gutiere nu `ngenuncheaz\ `n semn de rug\ciune, ci `[i acoper\ ochii. Prin acest gest, aura sacramental\ a ceremoniei religioase este `nstr\inat\, dizlocuit\, obligat\ s\-[i releve natura conven]ional\. Prosternarea `n rug\ciune devine un simplu „trop“, substituibil oric`nd cu un altul, mai accesibil oamenilor care nu-[i pot `ndoi genunchii. Exist\ deci o modalitate de expresie a tr\irii cre[tine care nu impune `ngenuncherea, ci doar acoperirea ochilor. Gestul cu `nc\rc\tur\ sacramental\ este `nstr\inat [i, astfel, expus cu tot conven]ionalismul s\u. Implica]iile acestei r\sturn\ri de perspectiv\ s`nt foarte importante. Realitatea `ntreag\ cap\t\ un aer fic]ional, ar\t`ndu-se [ubred\ din punct de vedere ontologic: despre ea nu se poate spune cu certitudine c\ „este cu adev\rat“, ci doar c\ s-a convenit s\ fie a[a cum este. Bolnavii din Inimi cicatrizate privesc lumea [i se privesc pe sine printr-o lentil\ violent „dezvr\jit\“.

Incongruen]e ale nara]iunii Romanul Inimi cicatrizate debuteaz\ cu relatarea primului contact al eroului, Emanuel, cu mediul medical [i cu aflarea ve[tii c\ e bolnav, `ntr-un capitol ce descrie reac]iile [i g`ndurile www.timpul.ro

personajului prin intermediul stilului indirect liber. Terenul este preg\tit pentru observa]ia psihologic\ [i, `ntr-adev\r, o mare parte a capitolului consemneaz\, sub forma unui monolog interior plin de „aparte“-uri, reac]iile intime ale personajului `n momentele de mare tulburare. ~ns\ nicio clip\ nara]iunea nu devine analitic\; dimpotriv\, evenimentele interioare se succed `n cascad\, fiind `nregistrate epic de c\tre personaj: „at`tea lucruri `ngrozitoare se petrecuser\ senten]ios [i calm, at`tea pr\bu[iri avuseser\ loc“. Avalan[a `nt`mpl\rilor surprinz\toare oblig\ nara]iunea s\ urmeze `ntr-o vitez\ ce nu las\ loc popasurilor autoanalitice. Totul e tr\ire: [i senza]ia de r\ceal\ a mesei metalice, [i amintirea mamei care `l `nvelea cu plapoma pe erou, `n copil\rie, [i spaima bolnavului c\ vertebra s-ar putea oric`nd desprinde [i [ira spin\rii i s-ar fr`nge pe loc. ~ns\ tr\irile lui Emanuel nu r\m`n, totu[i, nici la nivelul simplei `nregistr\ri a unei senza]ii. Textul manifest\ un efort constant de a dep\[i acest nivel, efort plin de consecin]e asupra coeren]ei narative a Inimilor cicatrizate. Perspectiva actorial\, viziunea avec, `n terminologia lui Jean Pouillon, ajunge s\ fie concurat\ [i, pe por]iuni, `nlocuit\ cu o viziune par derrière, apar]in`nd exclusiv naratorului (sau „romancierului“, cum spune Pouillon), cu care personajul ajunge s\ se confunde `n mod ilicit [i nelini[titor. Aceast\ confuzie amenin]\ identitatea narativ\ a romanului, explic`nd par]ial e[ecul construc]iei romane[ti, insuficient de omogene, atent`nd la integritatea unui model narativ consacrat de tradi]ie. Personajul este pus s\ treac\ concomitent prin dou\ tipuri de st\ri: una febril\, `ngrijorat\ de spaimele pacientului [i de spectrul catastrofei, [i alta deta[at\, liric-asociativ\ [i chiar ironic\, `n timpul c\reia Emanuel are timp s\ constate c\ salonul doctorului seam\n\ cu un acvariu, c\ doctorul `nsu[i aduce a c`rti]\ sau c\ mi[c\rile sale amor]ite de vestea nefast\ aduc cu cele ale unui [obolan z\p\cit eliberat dintr-o capcan\. Senza]iile directe ale personajului s`nt dublate de tot felul de reflec]ii, `ns\ nu s`nt reflec]ii care s\ caute s\ exprime c`t mai fidel complexitatea emo]iilor tr\ite, cum ar face-o un bun romancier analist. G`ndirea personajului pare constant `ndreptat\ `n afar\, nu `n\untru, asociind propriilor st\ri psihologice mici reminiscen]e din memorie („cuv`ntul sanatoriu pe care `l pronun]ase medicul aduse deodat\ `n Emanuel o amintire suav\ [i plin\ de soare“), aluzii culturale („V\ mul]umesc, domnule doctor! (Ossana! Ossana!)“) [i deform\ri fantasmatice ale realului prin imagina]ie („Umbla pe trotuar moale ca [i cum ar fi plutit pe consisten]a asfaltului. ~n intervalul c`t st\tuse `nchis `n cabinetul doctorului, lumea se sub]iase straniu“).

Trupul `nstr\inat ~ntr-adev\r, `n locul predispozi]iei introspective a romanului de analiz\, personajul lui Blecher face dovada unei remarcabile capacit\]i de extrospec]ie. Aten]ia sa r\m`ne a]intit\ `n afar\, observ`nd (uneori `ntr-o manier\ necreditabil\) detalii pline de sens pentru starea sa interioar\. Caracteristic\ este descrierea fantasmatic\ a str\zii dup\ ie[irea de la medic, foarte asem\n\toare cu aceea din capitolul convalescen]ei din ~nt`mpl\ri `n irealitatea imediat\. Totu[i ar fi o gre[eal\ s\ vedem `n aceste pagini ni[te simple dezvolt\ri vizuale ale st\rilor interioare, a[a cum poezia romantic\ se ambi]iona s\ descrie natura `n consonan]\ cu eul subiectiv. Din lumea exterioar\, Emanuel re]ine tocmai lipsa unei leg\turi empatice dintre eu [i natur\: „A[adar mai existau case, asfalt veritabil [i un cer `ndep\rtat, vaporos [i alb. P\r\sise lumea de afar\ `n aceast\ lumin\ [i o reg\sea acum identic\, poate mai vast\ [i mai pustie“. Dac\ lumea nu s-a schimbat deloc `n timp ce eul a suferit o prefacere profund\ `n urma experien]ei sale medicale, acest lucru subliniaz\ distan]a major\, resim]it\ concret, dintre lume [i sine. Reprezentarea este totu[i inconsecvent\. ~n prelungirea nota]iilor cu privire la „indiferen]a“ lumii urmeaz\ altele, `n care fragilitatea corpului este proiectat\ asupra realit\]ii exteri-

oare, `ntr-o manier\ pe care ne-o amintim din ~nt`mpl\ri: „Ar fi fost de ajuns ca s\ desprind\ cineva firi[orul acela din marginea lucrurilor pentru ca deodat\ casele acelea impozante, lipsite de propriul lor contur, s\ se lichefieze `ntro materie uniform de turbure [i cenu[ie“. Vizionarismul care modific\ realul este concurat de privirea resentimentar\, ce repro[eaz\ parc\ lumii c\ nu empatizeaz\ mai puternic cu suferin]a individului, prin cataclisme spontane. Ambele reac]ii au totu[i ceva `n comun: s`nt ni[te interven]ii, la nivel sentimental sau imaginar, `n realitatea exterioar\, tr\d`nd o criz\ de profunzime. Capitolul `nt`i al Inimilor cicatrizate nu relateaz\ doar diagnosticarea bolii lui Emanuel de c\tre doctor. ~n acela[i timp, `nceputul romanului este [i `nceputul unei aventuri de cunoa[tere. Emanuel `ncepe s\ ia cuno[tin]\ de propriul corp `ntr-un mod ignorat p`n\ atunci. Trupul este perceput ca un alter ego, ca un dublu suferind, a c\rui suferin]\ `l amenin]\ [i pe subiectul propriu-zis. Percep]ia este mediat\ prin radiografie („portretul interior“ de care vorbea doctorul Behrens din Muntele vr\jit), veritabil\ revela]ie corporal\, `nt`mpinat\ mai `nt`i cu un aer absent, deoarece nu e legat\ de nimic intim [i propriu: „Emanuel privi uimit, absent, umbrele negre care `i reprezentau scheletul; cea mai secret\ [i mai intim\ structur\ a corpului lui imprimat\ acolo `n transparen]e `ntunecate [i funebre“. Odat\ ce imaginea radioscopic\ este interpretat\ de c\tre doctor, Emanuel `n]elege semnifica]ia „structurii sale secrete“ de pe cli[eu [i experimenteaz\ senza]ii de spaim\. Cli[eul radiografic cap\t\ un spor de realitate: „Totul era foarte clar de vreme ce [tirbitura aceea avea [i un nume [tiin]ific“. Aproape imediat, `ntr-o manier\ neverosimil\ psihologic, dar extrem de relevant\ pentru a pune `n lumin\ travaliul simbolizant al min]ii personajului, extrem de activ `n `ntreg romanul, Emanuel `ncepe s\ proiecteze, compensator sau ca simple asocieri mentale, imagini din memorie: mama `nvelindu-l `nainte de culcare, o plaj\ cu soare vara trecut\ la Tekirghiol, un [oarece prins `n capcan\ la pensiunea sa din Paris. Proiect`ndu-se `n patul copil\riei sale sau `n patul de la pensiune, Emanuel tr\deaz\ dorin]a de a evada din „atmosfera `n\bu[itoare a cabinetului medical“, dar mai ales din ipostaza de bolnav. Puternica senza]ie de nesiguran]\ organic\ va c\p\ta cur`nd expresie, `n aceea[i form\ fantasmatic-dilatorie: „Ar fi vrut s\ `ntrebe multe: dac\ p`n\ la pensiune nu i se va rupe coloane vertebral\, dac\ nu se va pr\bu[i `n strad\, dac\ nu-i va c\dea capul de pe umeri rostogolindu-se pe trotuar ca o bil\ de popice. De c`teva minute se sim]ea foarte fragil `ncleiat“. ~n prezen]a at`tor imagini evazioniste, ale nesiguran]ei, ale instabilit\]ii organice, apare fireasc\ [i profund sugestiv\ referirea personajului la propriul trup ca la un alter ego c\ruia `i `mprumut\ propriul nume, el `nsu[i sim]indu-se destituit de personalitate: „Acum p\[ea `n aceast\ lume un Emanuel bolnav, cu o vertebr\ roas\, un nenorocit `n drumul c\ruia casele se d\deau cu fric\ la o parte“. Constatarea propriei corporalit\]i apare ca o experien]\ de dedublare. Eroul `[i pip\ie trupul bolnav, se apropie de el cu circumspec]ie [i team\, `l inventariaz\ ca pe un obiect: „Colette `l surprinse num\r`ndu-[i coastele“. Drama izvor\[te din instaurarea brusc\ a unui raport `ntre subiect [i trupul propriu, devenit dintr-o dat\ fragil, friabil, supus tuturor agresiunilor posibile: „Merg`nd pe strad\ s-ar fi putut desprinde osul bolnav [i atunci Emanuel s-ar fi pr\bu[it pe loc, r\m`n`nd din el o simpl\ gr\m\joar\ de cenu[\ fumeg`nd\“.

Bolnavul [i ceilal]i Comp\timirea gazdei sale sau a mediocrei sale iubite, Colette, nu `l afecteaz\ prea mult pe Emanuel; `n schimb, eroul se dovede[te foarte receptiv la micile gesturi care exprim\ alte emo]ii dec`t cele cuvenite `n fa]a unui bolnav. Gazda este mai mult curioas\ dec`t comp\timitoare, iar Colette `n]elege s\-[i exprime compasiunea d\ruindu-i c`teva comprimate de sup\. Cadoul modest al fetei reprezint\ o sinecdoc\, `ns\ nu una care rezum\ afec]iunea fetei sau ati-

tudinea ei `n fa]a bolii, ci care exprim\ complet personalitatea meschin\, redus\, u[or de rezumat a tinerei. Dac\ eroul blecherian face psihologie `n observa]iile sale, cel pu]in el nu face psihologia bolii. De o importan]\ deosebit\ se arat\ figura tat\lui din Inimi cicatrizate, unul dintre primele personaje din carte suficient de importante ca s\ nu fie caricaturizate [i care stabile[te cu Emanuel o rela]ie complex\, ilustr`nd leg\tura tot mai [ubred\ cu lumea celor s\n\to[i a proasp\tului bolnav. ~n prezen]a tat\lui s\u, Emanuel manifest\ o paradoxal\ afec]iune alienat\, rezult`nd nu dintr-o pornire afectiv\ spontan\, ci din senza]ia responsabilit\]ii fa]\ de cineva care ]ine la el: „Emanuel se sim]ea angajat moralmente fa]\ de iubirea tat\lui s\u [i de n-ar fi fost dec`t din cauza asta, `i p\rea sincer r\u c\ se `mboln\vise“. Sensibilitatea t`n\rului este opacizat\ de boal\, personajul ar\t`nd o neobi[nuit\ st`njeneal\ [i re]inere fa]\ de tat\l s\u, judecat de la distan]\, cu o atitudine aproape ironic\: „Tat\l lui `i lu\ `n m`n\ boala ca pe-o afacere comercial\ `ncurcat\ ce trebuia rezolvat\ f\r\ nici o pierdere“. Nu credem, a[a cum face psihanaliza rudimentar\ a doctorului Justin Neuman, `ntr-un studiu publicat `n 1937 `n revista „Adam“, c\ motivul este o ostilitate nem\rturisit\ fa]\ de propriul p\rinte, deoarece tat\l apare aici ca delegat al unei alte categorii de personaje: aceea a oamenilor s\n\to[i, caracteriza]i prin lipsa r\bd\rii contemplative a bolnavilor [i angrena]i total `n via]\, datorit\ unui mecanism de reac]ie care `[i v\de[te automatismul abia prin confruntarea cu boala cuiva apropiat. {i ceilal]i p\rin]i din Inimi cicatrizate, p\rin]ii chinuitului Quitonce, au o atitudine profesional\ fa]\ de boala fiului lor. Dac\ tat\l lui Emanuel, comerciant, trateaz\ boala negustore[te, tat\l lui Quitonce, inginer de poduri, se confrunt\ cu o materie [ubrezit\, coloana vertebral\ a fiului, pe care nu o mai poate consolida cu mijloacele [tiute: „Totul `n via]a mea mi-a reu[it... tot ce-am `ntreprins... Am f\cut lucruri `ndr\zne]e `n care nu credea nimeni. Am executat poduri pe care c`nd trec elevii mei `[i scot p\l\ria. Da... ~[i scot p\l\ria... Vezi, numai c`nd a fost vorba de vertebrele b\iatului meu, s-au `mpotmolit lucrurile... Dar o s\ scape!“. Apari]ia tat\lui mai are meritul de a sublinia semnifica]ia uneia dintre metaforele cele mai importante ale c\r]ii, metafora acvariului. ~nc\ de la prima pagin\ a romanului, Emanuel este urm\rit de senza]ia de a fi prins `n interiorul unui recipient fumuriu: mai `nt`i `n salonul doctorului radiolog, al c\rui geam din fund „era `n realitate un acvarium `n care pluteau lent pe[ti negri, bulbuca]i [i gra[i“; apoi restaurantul pustiu, plin de oglinzi ce reflect\ un aer verzui, `n care casieri]a are o „fa]\ puhav\ de crap [...] cu privirea lent\ a ochiului ei rotund [i rece“; mai t`rziu, mix`nd metafora acvariului cu reminiscen]a panopticumului din ~nt`mpl\ri, gr\dina din spatele sanatoriului unde st\teau bolnavii vara apare ca „un cub de sticl\, `nchiz`nd bolnavii ca `ntr-o fantastic\ vitrin\, cu trupuri schiloade, expuse `ntr-un muzeu cu figuri de cear\“. ~n genere, bolnavii s`nt cei din\untrul acvariului, ceea ce creeaz\ impresia c\ avem de-a face cu o metafor\ a captivit\]ii `n fiziologie, a[a cum va fi corsetul de ghips, prezent `n roman ceva mai t`rziu. ~n mai mare m\sur\ `ns\, acvariul este o metafor\ a separ\rii celor bolnavi de lumea oamenilor s\n\to[i. Ajuns la Paris, `nainte de a intra `n imobilul unde se afl\ fiul s\u bolnav, tat\l `l prive[te pe furi[, din strad\, pe geam: „i se p\ru c\ `n strad\ cineva se oprise [i `l privea cu aten]ie. Port\reasa uitase s\ trag\ obloanele. Dete pu]in la o parte perdeaua. ~n strad\ st\tea [i se uita la el tat\l lui“. Oricare ar fi motiva]iile pentru gestul tat\lui – o prea mare emo]ie, dorin]a de a vedea dinainte cum se prezint\ fiul s\u, pentru a evita un gest inoportun, simpla curiozitate –, el simbolizeaz\ un singur lucru: interven]ia unei distan]e `ntre cei doi, un defect al comunic\rii, simbolizat prin sticla geamului. Cel s\n\tos nu poate empatiza direct cu cel bolnav, [i atunci `[i premediteaz\ reac]iile. ~l spioneaz\, pentru c\ nu `l `n]elege. Boala `nstr\ineaz\ individul de ceilal]i.

ianuarie 2010


10

Teatru

TIMPUL

Probleme de respira]ie paza aici... Dumneavoastr\ n-a]i avut probleme? ~mi cerea o h`rtie. Ce h`rtie s\-i dau? B|RBOSUL: Probabil a pus-o patroana s\ p\zeasc\, ce [tiu eu? {i eu a trebuit s\-i ar\t CV-ul \sta (flutur\ foaia din m`n\) ca s-o conving c\ am venit pentru angajare. CRISTI: Aoleu. Ce CV? Trebuia s\ venim cu a[a ceva? B|RBOSUL: Da, domnule, eu a[a m-am g`ndit. De fapt, ca la orice interviu, nu?... CRISTI: Adic\ nu m\ prime[te f\r\? B|RBOSUL: De unde s\ [tiu eu? Poate v\ prime[te. CRISTI: Ei, poate... Nu-mi spune]i doar a[a, ca s\ m\ lini[ti]i? P`n\ la urm\, s`nt contracandidatul dumneavoastr\. V\ convine c\ n-am CV. B|RBOSUL: E vina mea c\ n-ave]i?

LUCIAN DAN TEODOROVICI (Dup\ povestirea Gum\ de mestecat din volumul Atunci i-am ars dou\ palme)

Personaje: CRISTI – un tip `n jur de 40 de ani; [omer, genul de om care-[i arat\ ratarea prin tot ceea ce face. MARINA – tot `n jurul v`rstei de 40; e so]ia lui Cristi, tipul gospodin\, care n-a avut niciodat\ mari ]eluri `n via]\, dar care, prins\ `ntr-o c\s\torie ce nu-i aduce beneficii materiale, e foarte frustrat\. IONU} – b\iatul de 16 ani al Marinei [i al lui Cristi; e bolnav psihic, sufer\ de autism; pronun]\ cuvintele greoi, bolov\nos, repet\ `ncontinuu acelea[i fraze. PRIMA PROSTITUAT| – spre 30 de ani, destul de inteligent\, folose[te multe englezisme. A DOUA PROSTITUAT| – `n jur de 20 de ani, mai vulgar\, prostu]\. UN PATRON DE MOTEL – `n jur de 50 de ani, se `mbrac\ elegant; e un tip care, dup\ moartea so]iei, [i-a pierdut complet reperele, chiar dac\ recurge deseori la religie `n c\utarea urmelor de moralitate pe care le mai are. B|RBOSUL – are aproximativ 40 de ani, asemenea lui Cristi; tipul con[tiincios, hot\r`t, perfect banal. {EFA – aproximativ 50 de ani, femeie dur\, decis\, st\p`n\ pe sine. FEMEIA DE SERVICIU – personaj tipic, `n jur de 60 de ani, o femeie submediocr\. V~NZ|TOAREA – 30-35 de ani, s`c`itoare, enervant\, guraliv\.

ACTUL AL II-LEA Scena I Decorul: Un magazin alimentar, nedeschis cump\r\torilor. Inventar. Pe jos, `n ner`nduial\, colete cu conserve, nedesf\cute, baxuri de ap\ mineral\, baxuri de ]ig\ri. ~n partea st`ng\ a scenei, o u[\ pe care scrie: ADMINISTRA}IE. Pe o h`rtie, prins\ cu scotch, scrie de m`n\, cu pixul, `ngro[at: PENTRU ANGAJ|RI. Lipite de peretele de l`ng\ u[\, cu fa]a spre spectatori, trei scaune.

CRISTI: O s\ le explic c\ nu era scris nic\ieri c\ trebuie s\ venim cu un CV. B|RBOSUL: Vede]i? Poate se rezolv\ problema a[a. CRISTI: O s\ se rezolve, o s\ se rezolve... (Pauz\. Indic\ spre foaia din m`na B|RBOSULUI): {i?

(fragment)

CRISTI: Pe naiba! A[a a]i spus! B|RBOSUL: Nici vorb\. Dumneavoastr\ a]i spus c\ se rezolv\. Iar eu am zis c\ da, se rezolv\! Ce, era s\ v\ spun c\ nu se rezolv\? CRISTI: N-am spus eu primul c\ se rezolv\! B|RBOSUL: M\ rog, poate am spus eu. Dar a[a, ca s\ treac\ vremea. {i-apoi, ia g`ndi]i-v\, de unde s\ [tiu eu dac\ se rezolv\ sau nu?

B|RBOSUL: Nu, tocmai, c\ nu dormim `mpreun\.

CRISTI: {i-atunci, dac\ nu [ti]i, de ce a]i observat tocmai acum, r\ut\cios, c\ n-am CV scris!?

B|RBOSUL: Dac\ vre]i s\ v\ explic, v\ explic: adev\ru-i c\ `n ultimii vreo zece ani de c\snicie, chiar dac\ dormeam `mpreun\, abia dac\ f\ceam sex o dat\ sau de dou\ ori pe an. Ea cu serviciul, eu cu serviciul... Nici copii n-am avut timp s\ facem. Am divor]at acum trei ani, c\ ea `[i g\sise p-unul. Dar cu \la n-a durat dec`t o lun\ dup\ pronun]area divor]ului, ca s\ vezi (r`de). {i dup-aia nu ne-am mai `mp\cat, ea a dormit `n camera ei, eu `n a mea. Dar de c`teva ori, a[a, de dragul vremurilor de alt\dat\, s-a `nt`mplat...

B|RBOSUL: Pentru c\ \sta-i adev\rul. {i n-am fost r\ut\cios. Pur [i simplu, am observat c\ n-ave]i CV scris. CRISTI: {i ce? Doar de asta-i interviul! O s\ le explic oamenilor ce am f\cut de-a lungul vremii. Eu n-am nevast\ secretar\ la o firm\ de avoca]i, ca al]ii... B|RBOSUL: Poftim, acum v\ lua]i de nevast\-mea? E vina mea c\ lucreaz\ la un cabinet de avocatur\? A[a s-a `nt`mplat s\ fie. Oricum, s`nt divor]at de ea, dac\ asta v\ lini[te[te...

CRISTI: Arat\ bine CV-ul dumneavoastr\?

CRISTI: Cum adic\? Nu pricep... P\i, mi-a]i zis c\-i nevasta dumneavoastr\. Dac\ a]i divor]at, nu v\ mai e nevast\!

B|RBOSUL: Hm... {tiu [i eu? Mi l-a b\tut nevast\-mea la computer. Bate foarte repede [i bine la tastatur\, e secretar\ la o firm\ de avoca]i. {i se pricepe s\ [i aranjeze textul, eu zic c\ arat\ destul de bine.

B|RBOSUL: Domnule, e un fel de-a vorbi. ~i zic `n continuare a[a, c\ am fost c\s\tori]i [ai[pe ani. Nu mi-e deloc u[or s\-i zic, a[a, f\r\ s\ m\ obi[nuiesc cu g`ndul, „fosta mea nevast\“.

CRISTI: Nu, domnule, `ntrebam dac\ ce scrie acolo arat\ bine... Adic\ dac\ ave]i calific\ri `n domeniu, lucruri dintr-astea. A]i mai fost administrator?

CRISTI: Da’ de c`t timp v-a]i desp\r]it?

B|RBOSUL: Ce [i?

B|RBOSUL: A, asta. Da, am fost administrator la un magazin de stat. Vreme de patru ani. A fost bine, dar apoi, [ti]i, cu vremurile astea... S-a desfiin]at. CRISTI: Postul? B|RBOSUL: Nu, magazinul. Au f\cut \[tia discotec\-n loc. CRISTI: Alimentar? B|RBOSUL: Cum adic\? Discotec\, v-am zis. CRISTI: Nu, `ntrebam dac\ a]i lucrat `n domeniul alimentar... B|RBOSUL: A, nu. La textile. CRISTI (z`mbe[te satisf\cut): Ha, la textile! P\i, \sta-i magazin alimentar! Eu am mai lucrat `n domeniu! B|RBOSUL: Da, dar n-ave]i CV-ul scris. CRISTI: Aha, exulta]i acum! Parc\ mi-a]i spus c\ nu-i nici o problem\ c\ n-am CV-ul scris. B|RBOSUL: N-am spus eu asta!

CRISTI: Vi se pare c\ m\ cert? ~ntrebam [i eu, a[a. De curiozitate. Cum s\ nu fiu curios? ~mi spune]i c\ nevasta dumneavoastr\ v-a scris CV-ul, apoi c\ nu mai e nevasta dumneavoastr\. Dar c\ asta nu conteaz\, c\ de fapt locui]i `mpreun\, m`nca]i `mpreun\, dormi]i `mpreun\...

B|RBOSUL: De vreo trei ani.

CRISTI: A, da, a[a-i. P\i, [i-atunci, cum nu conteaz\?

CRISTI: Ce s-a `nt`mplat? B|RBOSUL: Ei... {ti]i [i dumneavoastr\. Am f\cut sex. Acum, dac\ fac o socoteal\, s-a `nt`mplat de vreo [ase-[apte ori. ~n trei ani! Adic\ tot de vreo dou\ ori pe an, ca `nainte. A[a c\ ce s-a schimbat? Am divor]at, dar nu s-a schimbat nimic. CRISTI: {i-atunci de ce nu v\ c\s\tori]i la loc? B|RBOSUL: De ce s-o facem? C\ nu ne mai iubim. (Pauz\) La drept vorbind, cred c\ ne-am iubit numai prin primul an. Apoi, chestia a devenit a[a, o obi[nuin]\. {i-acum e la fel, o obi[nuin]\.

CRISTI: Cum, [i-n trei ani nu v-a]i dezobi[nuit s\-i zice]i „nevast\“? Dar c`t v\ trebuie, domnule!?

CRISTI: Deci e la fel ca `nainte, dar nu mai e deloc la fel ca `nainte. Acum, cine s\ mai priceap\ ceva?

B|RBOSUL: Of, e mai complicat. La drept vorbind, nu s-a schimbat aproape nimic `ntre noi. Locuim tot `n acela[i apartament, c\ nu ne-a l\sat sufletul s\-l vindem la partaj. Lu\m [i masa `mpreun\. Singura chestie e c\ dormim `n camere separate, da’ asta nu conteaz\.

B|RBOSUL: ~ntr-un fel, ave]i dreptate. Dar... nu mai e actul \la de c\s\torie, [ti]i? Acum, cum s\ v\ spun, ne sim]im am`ndoi liberi, chiar dac\ nu s-a schimbat mai nimic. {i asta conteaz\ enorm, la drept vorbind...

CRISTI: Cum nu conteaz\? B|RBOSUL: Ei, vre]i acum s\ intru `n detalii... Ce leg\tur\ are treaba asta cu concursul pentru post? CRISTI: Are, cum s\ n-aib\! Ea v-a f\cut CV-ul! {i nici m\car nu v\ mai e nevast\, ceea ce nu-i corect!

CRISTI: Ciudat. B|RBOSUL d\ din umeri. Bag\ m`na `ntrun buzunar [i scoate un pachet `nceput de gum\ de mestecat. Scoate o lam\ mentolat\, o desface [i o v`r\ `n gur\. Apoi `ntinde pachetul spre CRISTI. B|RBOSUL: Servi]i o gum\ mentolat\? CRISTI se `ncrunt\, se ridic\ brusc `n picioare.

B|RBOSUL: Glumi]i?

CRISTI: Ce-i asta, dom’le!?

CRISTI: Nu glumesc deloc!

B|RBOSUL: Ce-i?! O gum\ de mestecat.

B|RBOSUL: Haide]i, domnule, s\ fim serio[i. Chiar c\-i ridicol. Doar nu ne cert\m acum pe foaia asta de h`rtie (flutur\ foia din m`na lui).

CRISTI: E prea de tot! Este a doua oar\ pe ziua de azi! Nu `n]eleg! Da-]i-o dracului de treab\! B|RBOSUL: De ce v-a]i enervat? V-am oferit o gum\, at`t. Din amabilitate. CRISTI: Din amabilitate, auzi... V\ par prost? B|RBOSUL: Nu. CRISTI: Din amabilitate, auzi! De parc-a[ crede! Hai, n-o mai da]i cotit\, c\ n-are rost: spune]i-mi sincer, `mi miroase gura?

Pe unul dintre scaune, un tip de vreo 40-45 de ani, cu barb\. B|RBOSUL ]ine `n m`n\ o foaie, fr\m`nt`nd-o emo]ionat.

B|RBOSUL: Nu [tiu, domnule, nu-i treaba mea.

Intr\ CRISTI, `mbr\cat `n acela[i pardesiu. Trece printre colete, pachete, baxuri, se `mpiedic\ `n unul, gata s\ cad\. D\ din m`n\ nervos. ~n fine, ajunge l`ng\ B|RBOS.

B|RBOSUL: P\i, v-am zis, ce naiba...

CRISTI: Aici e pentru angaj\ri? B|RBOSUL: Da. CRISTI se a[az\, stingher. Dup\ c`teva clipe, `ntoarce capul spre B|RBOS. CRISTI: E femeia aia de serviciu pe hol... Nu m\ l\sa s\ intru. De parc\ ea se ocup\ cu

ianuarie 2010

CRISTI: Atunci de ce mi-a]i dat aia? CRISTI d\ din cap, `ncruntat. Apoi se a[az\ la loc pe scaun. Prive[te spre u[\, apoi spre ceasul de la m`n\. ~ntre timp, B|RBOSUL desface [i a doua gum\, o v`r\ `n gur\, apoi mototole[te pachetul [i-l bag\ `n buzunar. CRISTI pare agitat, `[i freac\ fruntea cu palmele. Pu]in `ntors cu spatele la cel\lalt, face palma c\u[, sufl\, apoi miroase aerul www.timpul.ro


Teatru expirat. Se opre[te, ca [i cum s-ar g`ndi la ceva, apoi se `ntoarce brusc c\tre cel\lalt.

{EFA: Adic\? Ce, a fost [i ea acolo azi noapte, c`nd v-a]i `n[elat nevasta? Sau a]i `n[elat-o chiar cu ea?

CRISTI: Aha, am `n]eles. ~mi miroase respira]ia, iar dumneavoastr\ mi-a]i dat guma aia a[a, ca un apropo. C\ oricum n-am CV [i, de vreme ce m\ bazez numai pe interviu, ar fi bine s\ nu-mi miroase gura `n timpul interviului...

FEMEIA DE SERVICIU: Cu mine, doamna [ef\? Cum, p\catele mele? M-ar omor` b\rbat\-miu dac\ l-a[ `n[ela. Doamne fere[te! C`nd eram mai tineri [i st\team la cas\, la ]ar\, a `nfipt un cu]it `n grind\ [i mi-a spus: „Vezi cu]itul \la? Acolo trebe s\ stea p`n\ rugine[te! Da’ dac\ te prind cu altu’, `l scot de-acolo!“. Acum, ne-am mutat la bloc, da’ mai are cu]ite prin sertare! Cum s\-l `n[el, p\catele mele!?

B|RBOSUL (pufne[te): N-are absolut nici o logic\ ce-mi spune]i! S`nte]i contracandidatul meu. Dimpotriv\, ar fi trebuit s\ v\ las `n cazul \sta s\ merge]i a[a, nu? CRISTI: Da... Dar poate s`nte]i un om dintr-\la, m\ rog, care vrea o concuren]\ loial\...

{EFA: A[a spune domnul (arat\ spre Cristi).

B|RBOSUL: S`nt.

CRISTI (mirat): Nu, eu vorbeam de gum\! C\ am ie[it afar\ [i doamna de serviciu m-a v\zut [i m-a `ntrebat unde ies [i i-am zis: „Merg s\ cump\r ni[te gum\ de mestecat. Vin repede `napoi“.

CRISTI: Aha! V-am spus eu! Bine, da]i-mi o gum\! B|RBOSUL desface m`inile a exasperare. B|RBOSUL: De unde s\ v\ mai dau acum? Era ultima. Am v`r`t-o `n gur\... B|RBOSUL indic\ spre gura deschis\. CRISTI se ridic\, iritat. CRISTI: Ce urm\ri]i, de fapt, dom’le? B|RBOSUL: Nimic. Nu v\ `n]eleg... CRISTI: Of... CRISTI prive[te spre u[a biroului de angaj\ri, apoi spre ceasul de la m`n\. Pufne[te [i, gr\bit, trece printre baxuri, cutii etc., ie[ind afar\.

Scena a II-a Decorul: acela[i. B|RBOSUL, mirat, prive[te `n urma lui CRISTI. Plesc\ie din buze. Se uit\ iar\[i `n CV-ul lui. C`teva secunde trec a[a, cu gesturile B|RBOSULUI: `[i trece m`na prin p\r, se ridic\, se rea[az\... La un moment dat, u[a improvizatului birou de angaj\ri se deschide, apare {EFA, o doamn\ cu ochelari. {EFA: Bun\ ziua. Pentru angajare, nu? B|RBOSUL se ridic\. B|RBOSUL: Da. {EFA: Sper c\ nu a[tepta]i de mult... Am avut de rezolvat ceva cu marfa. Telefoane, tot felul... B|RBOSUL (dup\ o privire scurt\ la ceasul de la m`n\): P\i, nu, e exact ora anun]at\! {EFA (z`mbe[te): Da, eu ]in la punctualitate. (Prive[te `n jur, `n lungul magazinului.) Dar am auzit mai multe voci. Cel pu]in asta a fost senza]ia mea. (Z`mbe[te din nou) Nu vorbea]i singur, nu? B|RBOSUL: Nu-nu-nu... Cum s\ vorbesc singur? A mai fost un domn, p`n\ acum un minut-dou\. Nu [tiu de ce, a plecat brusc, ca [i cum avea de rezolvat o problem\ urgent\. {EFA: Ei, asta e, fiecare cu problemele lui... {i, spune]i-mi, de ce a]i vrea postul \sta? (Arat\ spre u[a deschis\ a biroului.) Scuze, dac\ s`nte]i singur, nu v\ mai invit `n\untru, e aceea[i nebunie ca aici (arat\ cu m`na `mprejur). B|RBOSUL: Ei, de ce... Am lucrat `n administra]ie ani `ntregi. Doar c\ la o firm\ de textile. Uita]i, aici e CV-ul meu!... {EFA ia foaia de h`rtie, arunc\ o privire pe ea, c`teva secunde. {EFA: {i v-a pl\cut? De ce n-a]i mai lucrat acolo? B|RBOSUL: S-a desfiin]at magazinul. {EFA (ridic`nd ochii din foaie): N-a mers? De ce, n-a]i avut performan]\? B|RBOSUL: Nu, doamn\, era la stat. {ti]i cum e... S-a desfiin]at, au f\cut o discotec\ `n loc. {EFA (d\ din m`n\): A, la stat!... Da, [tiu cum e. Eu tot de la stat am plecat [i-am deschis asta. (Pauz\) Eh, ce s\ v\ spun... Da, e ok. CV-ul e bun, p\re]i simpatic. De vreme ce s`nte]i singurul... O s\ v\ rog s\ veni]i `n primele dou\ s\pt\m`ni de prob\, dup\ aia, dac\ www.timpul.ro

11

TIMPUL

{EFA: V\ cuno[tea]i? merge, facem contractul. Pute]i `ncepe de luni? B|RBOSUL (z`mbind): Pot [i de azi!

{EFA: Sta]i pu]in, nu mi-a]i zis c\ s`nte]i c\s\torit? CRISTI: Da.

{EFA: E bine, dar n-are rost... De luni. {i vedem ce va fi. Ce s\ v\ spun? Succes.

{EFA: {i parc\ a]i spus [i de-un copil! P\i, `n cazul \sta, umbla]i noaptea cu fete?

{EFA `i `ntinde m`na, B|RBOSUL o str`nge.

CRISTI: Nu. Adic\, ba da, dar n-am f\cut nimic. Am fost doar cu ea `ntr-o camer\ de motel [i...

{EFA: Am num\rul de telefon aici, `n CV. Dumneavoastr\ `l [ti]i pe-al nostru, nu? L-am dat `n ziar. Deci totul e `n regul\. V\ a[tept. B|RBOSUL: Iar eu v\ mul]umesc. La revedere. Fericit, B|RBOSUL se `ndreapt\ spre ie[ire. {EFA se uit\, z`mbitoare, `n urma lui. B|RBOSUL iese.

Scena a III-a Decorul: acela[i. {EFA se mai uit\ c`teva clipe peste foaia din m`na ei, d\ din cap mul]umit\, apoi intr\ pe u[a biroului, `nchiz`nd-o dup\ ea. La c`teva secunde, CRISTI intr\ `n magazin, obosit [i transpirat, dar cu un z`mbet satisf\cut pe chip. Prive[te spre scaune, nu-l mai vede pe B|RBOS [i se `ncrunt\. Vine, se a[az\, apoi se ridic\. Se vede c\ e m\cinat de-un g`nd. Se apropie de u[a biroului [i bate `ncet. Apoi mai tare. Iese {EFA. {EFA: Da, ce dori]i? CRISTI: |\\... Am venit [i eu pentru interviu. Postul de administrator. {EFA se uit\ la ceas. {EFA: A]i `nt`rziat cu... fix 20 de minute. Noi ]inem la punctualitate. CRISTI: {i eu ]in la punctualitate, s\ [ti]i. Dar n-am `nt`rziat. S\ [ti]i c\ am fost aici cu mult timp `nainte de ora fixat\. Eu [i cu un tip a[a, mai b\rbos... {EFA: A, dumneavoastr\ era]i cel care vorbea]i cu el. V-am auzit din birou. CRISTI: Da, eu eram. {i m-am dus... Adic\ am tras o fug\ s\-mi iau o gum\ de mestecat. Nu este nici un chio[c pe-aproape. Nimic. A trebuit s\ alerg... {EFA: Da’ ce v\ trebuia a[a urgent? Ave]i probleme cu respira]ia sau ce? CRISTI: Nu... adic\... Cum s\ v\ spun? Nu, nu pot s\ spun c\ am probleme... Dar... mi-era poft\! {EFA: A[a de tare `nc`t l-a]i dat naibii de interviu [i-a]i plecat? ~nseamn\ c\ n-a]i vrut postul. CRISTI: Ba da, `l vreau. Am nevast\, am copil, cum s\ nu vreau un asemenea post? {EFA: A[a se pare, c\ nu l-a]i vrut. De vreme ce a]i plecat de la interviu pentru c\ vi-era poft\ de-o gum\ de mestecat... CRISTI: Nu, s\ vede]i, n-a]i `n]eles. Vede]i, e a doua oar\, pe ziua de azi, c`nd mi se ofer\... Prima oar\ s-a `nt`mplat azi noapte. Eram cu o fat\ [i...

{EFA ridic\ m`na, hot\r`t, ca [i cum ar vrea s\ `ntrerup\ discu]ia. {EFA: Domnule, v\ rog s\ m\ scuti]i de detalii picante! Oricum nu `n]eleg nimic. Dar din trei vorbe mi-a]i spus deja c\ ave]i probleme de respira]ie, c\ v\ `n[ela]i nevasta, c\ pentru o gum\ de mestecat da]i cu piciorul unui interviu care v\ poate schimba via]a... Cum vre]i s\ reac]ionez? CRISTI: Nu-mi `n[el nevasta. S-a `nt`mplat doar azi noapte, dar n-am `n[elat-o. Adic\, da, ne-am s\rutat, dar apoi fata mi-a oferit o gum\ [i... {EFA (enervat\): Domnule, chiar n-ave]i pic de jen\? Nici nu ne cunoa[tem [i deja `mi povesti]i cum v-a]i petrecut noaptea `n[el`ndu-v\ so]ia!? Plus c\ ]ine]i cu tot dinadinsul s\-mi da]i [i am\nunte dintr-astea sordide! CRISTI: V\, rog, n-a]i `n]eles nimic. Era vorba, de fapt, despre guma de mestecat. {EFA: Ce treab\ are guma de mestecat cu faptul c\ n-a]i venit la timp la interviu? CRISTI: Are, tocmai asta `ncercam s\ v\ spun. (Bag\ m`na `n buzunarul pardesiului `n care-i `mbr\cat, scoate un pachet de gum\ de mestecat, i-l arat\ {EFEI.) Vede]i, am fost s\ cump\r pachetul \sta, tocmai ca s\ ies bine la interviu! Tipul \la care a fost aici, b\rbosul, mi-a oferit o gum\. Eu l-am refuzat, apoi am vrut, dar nu mai avea. (Bag\ `napoi `n buzunar pachetul.) {EFA: Bun, asta mi-a]i spus. Vi s-a f\cut poft\ dup\ aia [i a]i mers s\ lua]i un pachet de gum\. {i cu asta basta! A]i pierdut postul. I l-am oferit singurului candidat prezent, de ce nu `n]elege]i? CRISTI: Dar el nu era bun! A fost administrator la textile. Eu am fost pe domeniul alimentar. {EFA: Da, dar el nu p\rea un om care-[i `n[al\ nevasta [i apoi se laud\ cu cuceririle sale altor femei, chiar dac\-s necunoscute!

FEMEIA DE SERVICIU: Nu, doamna [ef\. (Spre CRISTI) P\catele mele de derbedeu! De ce zici minciuni despre o femeie cinstit\? Eu nici cu g`ndul nu l-am `n[elat vreodat\ pe b\rbat\-miu, [i-s m\ritat\ de aproape dou\’[’cinci de ani! Ru[ine s\-]i fie. Crezi c\ m-a[ uita la unul ca tine!? CRISTI (`ncerc`nd un ton `mp\ciuitor): Nu, doamn\, altceva voiam s\ spun... FEMEIA DE SERVICIU: Nemernicule! {EFA: Hai, lini[ti]i-v\... FEMEIA DE SERVICIU: Cum s\ m\ lini[tesc, doamna [ef\, dac\ nemernicul \sta spune a[a ceva despre mine, p\catele mele? {EFA: Eu te cred, gata. FEMEIA DE SERVICIU (ridic`nd m\tura spre CRISTI): Nenorocitule, vrei s\-mi strici c\snicia? Sau ce? CRISTI: E o ne`n]elegere! FEMEIA DE SERVICIU `l pocne[te cu m\tura peste cap pe CRISTI. CRISTI `ncearc\ s\ se fereasc\, dar vine o nou\ lovitur\. Reu[e[te s\ apuce m\tura, o smulge din m`na FEMEII DE SERVICIU [i-o ]ine cumva amenin]\tor. CRISTI: Gata odat\! Nu m-am culcat cu tine, nu m-am culcat cu nimeni! Asta a `n]eles [efa ta, dracu’ [tie de unde. M-am s\turat! A]i `nnebunit cu to]ii! {EFA: Domnule, lini[te[te-te. Dac\ nu, chem poli]ia! CRISTI: S\ v\ ia dracu’ pe to]i! (Arunc\ m\tura c`t-colo, `n `nc\pere.) Parc\ s`nte]i surzi [i orbi cu to]ii! Era vorba de guma de mestecat, lua-v-ar naiba cu serviciul vostru [i cu interviul vostru [i cu CV-urile voastre!... Futu-i mama ei de via]\! {EFA: V\ spun ca m\ duc s\ chem poli]ia! FEMEIA DE SERVICIU: S\-l bage la zdup, acolo, mama lui de mincinos!... CRISTI ridic\ ambele m`ini, `n semn de cedare.

CRISTI: Eu nu m-am l\udat, ce nu `n]elege]i?! Voiam doar s\ v\ explic. At`t.

CRISTI (cobor`nd vocea): Nu mai chema]i pe nimeni. Gata, nu mai vreau nimic. Absolut nimic. Am plecat, gata...

~n sal\ intr\ FEMEIA DE SERVICIU, cu o m\tur\ `n m`n\, `n halat.

CRISTI se `ntoarce am\r`t spre ie[ire, trece printre baxuri, cutii etc. [i iese.

CRISTI o vede, arat\ spre ea. CRISTI: Uita]i, doamna v\ poate spune ce-am f\cut. (Strig\ spre FEMEIA DE SERVICIU.) Doamn\, doamn\, pute]i veni pu]in? FEMEIA DE SERVICIU se apropie. FEMEIA DE SERVICIU: Ce-am f\cut? CRISTI: Nimic, nu v\ speria]i. Am doar nevoie de dumneavoastr\. (Spre {EF|) Doamna poate confirma ce v-am spus.

{EFA: Mul]i nebuni pe lumea asta. FEMEIA DE SERVICIU: Da, doamna [ef\. (Duce ar\t\torul la t`mpl\.) Nebuni cu capul, p\catele mele! {EFA intr\ `n birou. FEMEIA DE SERVICIU se `ndreapt\ spre ie[ire. – Sf`r[itul Actului al II-lea –

ianuarie 2010


12

TIMPUL

Chestiunea universitar\

Universitatea `n criz\ NICOLAE HURDUC Calitatea sistemului educa]ional rom=nesc a st`rnit vii controverse `n ultimii ani, `ntre societatea civil\ [i factorii decizionali exist`nd un conflict permanent pe aceast\ tem\. Zeci de scandaluri privind acte de corup]ie, trafic de influen]\, eliberarea de diplome false, acordarea de titluri [tiin]ifice nemeritate unor reprezentan]i ai clasei politice etc. au fost prezente de prea multe ori pe primele pagini ale ziarelor. Sistemul educa]ional a ajuns din p\cate `ntr-un punct `n care nu mai exist\ variant\ de am`nare a unui proces de schimbare (dac\ nu cumva este deja prea t`rziu). Efectele unui sistem educa]ional neperformant nu se v\d imediat [i, din acest motiv, m\surile de reform\ ceva mai dure au fost permanent am`nate `n speran]a c\ lucrurile se vor rezolva de la sine. Implementarea `n sistemul universitar rom=nesc a principiilor Bologna a fost privit\ de majoritatea cadrelor didactice drept o simpl\ secven]iere a procesului educa]ional pe cele trei cicluri de studii. Disciplinele predate [i programele analitice aferente au fost `n majoritatea cazurilor deplasate dintr-un an de studii `n altul, neglij`ndu-se aproape total faptul c\ ciclurile 2 [i 3 de studii (masteratul [i doctoratul) transleaz\ de fapt centrul de greutate al activit\]ii de instruire c\tre cercetarea [tiin]ific\. Pu]ine cadre didactice accept\ `n momentul de fa]\ ideea c\ activitatea de cercetare [tiin]ific\ reprezint\ p`rghia cea mai eficient\ a procesului de instruire. ~n aceste condi]ii, sumele deosebit de consistente investite `n cercetare [i, implicit, `n educa]ie `n perioada 2006-2008 au fost `n foarte mare m\sur\ risipite. A[ dori s\ subliniez de la `nceput faptul c\ un proces de reform\ a sistemului educa]ional este imposibil de imaginat `n absen]a unui buget adecvat, standardele actuale de instruire din Rom=nia fiind o consecin]\ direct\ a importan]ei acordate sistemului educa]ional `n ultimii 50 de ani. ~n mod evident, nu putem s\ ne a[tept\m la performan]e comparabile cu cele ale ]\rilor puternic dezvoltate, at`ta timp c`t exist\ o pr\pastie uria[\ `ntre nivelul declarativ al deciden]ilor, care definesc educa]ia drept domeniu strategic, [i situa]ia existent\ de fapt. Dar la fel de adev\rat este [i faptul c\ o finan]are consistent\ a unui sistem nereformat va avea un impact departe de cel a[teptat. Acest lucru este destul de evident dac\ analiz\m perioada 20062008, perioad\ `n care fondurile din cercetare [i implicit finan]area din universit\]i a fost mai generoas\ ca niciodat\. O evaluare a clasamentelor pe na]iuni (SCImago Journal & Country Rank – http://www.scimagojr.com) relev\ faptul c\, `ncep`nd din anul 2006, Rom=nia a c`[tigat teren `n clasamentul general, trec`nd de pe locul 43 (2006) pe locul 40 (2008). Cu toate acestea, contribu]ia diferitelor domenii la cuantumul global al activit\]ii de cercetare r\m`ne aproximativ constant\ din 1990 [i p`n\ acum. Pe primele locuri reg\sim `n continuare domenii cum ar fi ingineria chimic\ (locul 22 pe na]iuni), fizica (locul 25), chimia (locul 30), matematica (locul 30), [tiin]ele inginere[ti (locul 32). O men]iune special\ trebuie f\cut\ `n cazul [tiin]ei materialelor, domeniu care `n anul 2008 ocup\ cel mai bun loc pe care l-a avut Rom=nia `n clasamentele pe na]iuni [i anume locul 19. Cred c\ este `mbucur\tor faptul c\ `n domeniile [tiin]elor exacte [i [tiin]elor inginere[ti, banii investi]i se reflect\ printr-o intensificare a activit\]ii de cercetare [i publicare a rezultatelor. Nu poate fi `ns\ trecut cu vederea faptul c\ domeniile care ocupau locuri coda[e `n clasamentele mondiale au r\mas `n continuare pe acelea[i pozi]ii (medicina, [tiin]e economice, agronomie, medicin\ veterinar\) chiar dac\ au beneficiat de o finan]are la fel de consistent\. Se poate trage astfel concluzia c\ sistemul universitar [i de cercetare trebuie preg\tit `nainte de a declan[a un al doilea val de

ianuarie 2010

investi]ii. De altfel, rezultatele activit\]ii de cercetare [tiin]ific\ s`nt `ntr-o foarte bun\ corela]ie cu standardele de preg\tire ale studen]ilor, cunoscutele „fabrici de diplome“ din sistemul universitar rom=nesc nereu[ind s\ publice `ntr-un an nici m\car c`t un singur profesor universitar serios. ~n opinia mea, modernizarea universit\]ilor reprezint\ pilonul principal al reformei din educa]ie, de calitatea procesului de instruire din universit\]i depinz`nd `n mod direct [i calitatea profesorilor din sistemul pre-universitar. Elaborarea unui set de m\suri eficiente de reform\ este complicat\ prin faptul c\ asist\m la muta]ii importante `n ceea ce prive[te atitudinea tinerilor fa]\ de procesul de instruire. Dezvoltarea haotic\ a societ\]ii rom=ne[ti din ultimii 20 de ani a permis apari]ia `n primul plan a unor false modele, care au avut ca rezultat generarea unor noi ierarhii valorice aberante, validate, din p\cate de c\tre clasa politic\ [i mass-media. Si atunci ce motiva]ie poate avea un t`n\r pentru a-[i construi o carier\ bazat\ pe competen]\? ~n sprean]a c\ noul Guvern va `n]elege gravitatea situa]iei din sistemul educa]ional [i necesitatea declan[\rii f\r\ nici un fel de `nt`rziere a procesului de reform\, `ncerc `n cele ce urmeaz\ s\ identific o parte dintre principalele caren]e existente `n sistem [i s\ ofer [i unele solu]ii. Demersul meu este justificat de convingerea c\ actualul proiect de Lege a Educa]iei returnat Parlamentului va fi blocat mult\ vreme la acest nivel, neexist`nd nici un fel de voin]\ politic\ real\ pentru modernizarea sistemului educa]ional. ~n mod paradoxal `ns\, criza financiar\ prin care trece Rom=nia poate reprezenta un factor favorizant, care s\ oblige Guvernul actual s\ adopte m\car par]ial m\surile necesare.

nisterul Educa]iei va trebui s\ controleze cu mai mare grij\ num\rul de locuri alocat universit\]ilor de stat, `n special la forma cu tax\. ~n acela[i timp va trebui verificat\ respectarea strict\ `n universit\]ile particulare acreditate, a num\rului de locuri alocat de c\tre ARACIS `n momentul acredit\rii (`n concordan]\ cu poten]ialul corpului profesoral).

1. Sistemul educa]ional rom=nesc se confrunt\ cu o infla]ie de universit\]i.

3. ~n sistemul universitar exist\ o lips\ acut\ de personal cu vizibilitate interna]ional\.

Avem `n momentul de fa]\ peste 100 de universit\]i acreditate (de stat [i particulare), multe dintre ele `nfiin]ate din interese politice regionale. De multe ori institu]iile abilitate `n acreditarea universitar\ (mai `nt`i CNEEA, iar apoi ARACIS) au fost for]ate s\ valideze institu]ii de `nv\]\m`nt superior aflate foarte departe de standardele legale. Aceast\ infla]ie de universit\]i este dublat\ de o cre[tere inacceptabil\ a num\rului de studen]i raportat la num\rul de cadre didactice, parametru esen]ial de evaluare a standardelor de calitate. Este greu de `n]eles cum au primit `n perioada 2008 – 2009 acreditare institu]ional\ chiar universit\]i de tradi]ie, `n condi]iile `n care existau `n componen]a acestora facult\]i ([tiin]e economice, drept, educa]ie fizic\) `n care raportul studen]i/ cadru didactic, atinge `ngrijor\toarea valoare de 80-100, nu foarte departe de celebrul caz al Universit\]ii „Spiru Haret“. ~n acest sens, Mi-

Analiza performan]elor individuale ale cadrelor didactice (Registrul Ad Astra al oamenilor de [tiin]\ din Rom=nia – http://www.adastra.ro/cartea-alba/registru.php) relev\ faptul c\, dintre cei aproximativ 20.000 de conferen]iari [i profesori, mai pu]in de 1.000 au domenii de cercetare proprii, public`nd `n calitate de autor corespondent articole [tiin]ifice `n reviste de larg\ circula]ie interna]ional\. Devine astfel absolut necesar\ o cre[tere a standardelor minime de promovare `n cazul conferen]iarilor [i al profesorilor (10 articole `n reviste cotate ISI pentru conferen]iari [i 15-20 pentru profesori). ~n cazul domeniilor unde nu exist\ o tradi]ie `n ceea ce prive[te activitatea de cercetare [i publicare a articolelor [tiin]ifice (medicin\ [i umanioare), se poate utiliza drept sistem de referin]\ baza de date SCImago Journal & Country Rank. Aceast\ baz\ de date este mai generoas\ `n ceea ce prive[te num\rul revistelor

2. Nu exist\ o concuren]\ real\ `ntre universit\]i. Se impune o ierarhizare c`t mai rapid\ a universit\]ilor din Rom=nia pe baza vizibilit\]ii interna]ionale (reflectat\ prin articole publicate `n reviste cu coeficien]i de impact), av`ndu-se `n vedere faptul c\ orice alte criterii interne utilizate ar fi influen]ate p`n\ la urm\ de anumite interese de grup. Drept urmare a acestei ierarhiz\ri, propun `mp\r]irea universit\]ilor `n trei categorii: universit\]i care au dreptul s\ organizeze toate cele trei cicluri de studii (doctorat, masterat, licen]\); universit\]i care au dreptul s\ organizeze doar studii de masterat [i licen]\; universit\]i care au dreptul s\ organizeze doar studii de licen]\. Deoarece studiile doctorale [i de masterat au ca principal\ component\ cercetarea [tiin]ific\, aceast\ ierarhizare s-ar putea face foarte rapid pe baza criteriului de calitate IC-6 elaborat de CNFIS. Ierarhizarea universit\]ilor ar trebui s\ ofere at`t angajatorilor, c`t [i candida]ilor la admitere, o imagine c`t mai real\ referitoare la standardele de preg\tire dintr-o anumit\ universitate. ~n cazul universit\]ilor din prima categorie, `n termen de 2 ani, toate cadrele didactice din universitate ar trebui s\-[i afi[eze pe pagina web a institu]iei con]inutul cursurilor `n form\ electronic\ (protejate prin parol\ de acces). Actualizarea variantei electronice a cursurilor ar trebui s\ fie obligatorie la un interval de 3-5 ani.

indexate, dar este mai restrictiv\ `n ceea ce prive[te calcularea coeficien]ilor de impact ai revistelor. Evaluarea dosarului pentru ocuparea posturilor de conferen]iar [i profesor ar trebui efectuat\ la nivel na]ional, `nainte de `nscrierea efectiv\ a candidatului `n concurs (conform modelului francez). Abaterea de la standardele minime de promovare propuse mai sus nu ar trebui s\ se fac\ dec`t `n cazul unui num\r foarte limitat de specializ\ri (arte, arhitectur\, limba [i literatura rom=n\ [i limbile str\ine). ~n contextul crizei financiare actuale, atragerea fondurilor europene devine o component\ obligatorie `n ceea ce prive[te dezvoltarea unei universit\]i, iar acest lucru nu este posibil dac\ universitatea nu are nici un fel de vizibilitate [tiin]ific\ interna]ional\. 4. ~n contextul crizei de personal `nalt calificat, nu se identific\ solu]ii de atragere `n Rom=nia a tinerilor valoro[i, forma]i `n universit\]i de prestigiu din Europa, America, Japonia etc. M\surile luate p`n\ `n acest moment la nivelul Ministerului Educa]iei au mimat doar interesul Rom=niei `n direc]ia repatrierii tinerilor performan]i, programele lansate e[u`nd `n mod lamentabil. Trebuie simplificate `n primul r`nd procedurile de echivalare a diplomelor ob]inute `n universit\]ile clasate `n top 500. De asemenea, ar fi necesar\ o `mbun\t\]ire a procedurilor de evaluare a granturilor de cercetare `n cadrul competi]iilor na]ionale, `n special `n cazul ANCS exist`nd grave caren]e `n ceea ce prive[te distribuirea fondurilor. Finan]area consistent\ a unor domenii complet neperformante [tiin]ific [i f\r\ vizibilitate interna]ional\ [i direc]ionarea granturilor pe principii de interese de grup au darul s\ descurajeze puternic orice inten]ie de `ntoarcere `n Rom=nia a tinerilor valoro[i. 5. Modul de finan]are a universit\]ilor pe baza num\rului de studen]i echivalen]i. Aceasta reprezint\, `n opinia mea, cea mai grav\ eroare de politic\ educa]ional\ f\cut\ dup\ 1989. De altfel, Rom=nia este probabil un caz singular `n acest sens, `n toate ]\rile europene dezvoltate func]ion`nd principiul finan]\rii universit\]ilor pe posturi didactice. Acest mecanism financiar, care la `nceput a `ncercat s\ mascheze sub-finan]area sistemului universitar, a adus `n timp prejudicii enorme `n ceea ce prive[te calitatea actului educa]ional. A ap\rut astfel o competi]ie acerb\ a universit\]ilor pentru a ob]ine surse complementare de finan]are, principalul obiectiv fiind reprezentat de cre[terea num\rului de studen]i cu tax\. ~n momentul de fa]\ exist\ universit\]i de stat la care num\rul de studen]i cu tax\ este mai mare dec`t cel al studen]ilor bugeta]i. Situa]ia nu ar fi alarmant\, dac\ acest fenomen nu ar genera situa]ii absolut inacceptabile, `n care num\rul de studen]i pe cadrul didactic dep\[e[te cu mult standardele europene de calitate. ~n aceste condi]ii, anumite facult\]i din cadrul universit\]ilor de stat au devenit adev\rate fabrici de diplome, f\r\ nici un fel de acoperire `n ceea ce prive[te personalul didactic. Din p\cate, banii proveni]i din taxe nu au fost folosi]i pentru investi]ii, ci au contribuit doar la rotunjirea salariilor unui num\r restr`ns de cadre didactice. Revenirea la finan]area pe posturi didactice ar reprezenta, dup\ p\rerea mea, solu]ia ideal\ pentru redresarea situa]iei. Poate `ns\ c\ [i finan]area pe cicluri de studii ar putea fi o solu]ie care s\ limiteze goana dup\ studen]i echivalen]i, `ns\ aceast\ m\sur\ ar trebui `n mod obligatoriu dublat\ de limitarea normelor `n cumul pe care le poate acoperi un cadru didactic. 6. Num\rul din ce `n ce mai mare de absolven]i cu studii superioare a dus la sc\derea drastic\ a nivelului de preg\tire a acestora. Necesitatea cre[terii num\rului de absolven]i de studii superioare raportat la mia de locuitori a reprezentat una dintre cerin]ele intewww.timpul.ro


Chestiunea universitar\ gr\rii Rom=niei `n Uniunea European\. Acest fapt a reprezentat o motiva]ie pentru generalizarea `nv\]\m`ntului superior, num\rul de locuri oferite `n acest moment de universit\]i dep\[indu-l pe cel al absolven]ilor de Bacalaureat. De[i din punct de vedere teoretic o astfel de dinamic\ ar fi trebuit s\ aib\ un efect pozitiv asupra dezvolt\rii Rom=niei, din punct de vedere practic am asistat la o sc\dere continu\ a nivelului general de preg\tire a absolven]ilor. Din p\cate, `ntre universit\]i a `nceput o competi]ie negativ\, ideea de baz\ fiind aceea de sc\dere permanent\ a exigen]elor, `n scopul atragerii unui num\r c`t mai mare de studen]i. Standardele de preg\tire universitar\ ar putea fi crescute prin dou\ metode: limitarea num\rului de studen]i cu tax\ `nmatricula]i `n universit\]ile de stat la maxim 15-20% din num\rul total de locuri [i aplicarea criteriilor de calitate ARACIS (care reglementeaz\ raportul optim studen]i/ cadru didactic la o valoare de 14-16) [i cre[terea concuren]ei la examenele de admitere (printr-o politic\ de sus]inere financiar\ a tinerilor din mediul rural). Stimularea tinerilor din mediul rural pentru a putea urma studii universitare ar reprezenta un foarte mare c`[tig pentru sistemul educa]ional. Mai mult dec`t at`t, aceast\ m\sur\ ar consolida principiul egalit\]ii de [anse a tuturor tinerilor din Rom=nia. 7. Supranormarea cadrelor didactice. ~n condi]iile unui deficit de personal didactic raportat la num\rul total de studen]i, exist\ specializ\ri unde un cadru didactic poate cumula un num\r exagerat de norme. Trecerea la sistemul de finan]are pe posturi didactice (sau pe cicluri de studii) `n universit\]ile de stat, dublat de interdic]ia de a sus]ine mai mult de o norma `n plus la forma de plat\ cu ora, ar rezolva nu numai problema deficitului financiar al Ministerului Educa]iei din acest an, ci [i pro-

TIMPUL

13 9. Politizarea sistemului educa]ional prin implicarea persoanelor `nregimentate politic `n structurile de conducere a universit\]ilor. Aceasta reprezint\ una dintre principalele cauze ale degrad\rii sistemului universitar, datorit\ sus]inerii absolut artificiale a anumitor institu]ii cu standarde de preg\tire situate departe de normele `n vigoare. Cel mai elocvent exemplu `n acest sens `l reprezint\ fenomenul „Spiru Haret“, care risc\ s\ aduc\ `ntregului sistem universitar din Rom=nia mari prejudicii la nivel interna]ional. Nu este mai pu]in adev\rat `ns\ faptul c\ acest fenomen `[i g\se[te echivalentul [i `n multe universit\]i de stat, principala cauz\ fiind dorin]a politicienilor de a ob]ine titluri universitare [i pozi]ii didactice complet nemeritate.

blema calit\]ii preg\tirii studen]ilor. Nu mai trebuie subliniat faptul c\ activitatea unui cadru didactic universitar nu `nseamn\ numai orele de predare din norm\, ci [i un `ntreg ansamblu de alte activit\]i complementare, cea mai important\ component\ fiind cercetarea [tiin]ific\. 8. Sub-finan]area sistemului educa]ional [i lipsa de respect a Statului fa]\ de meseria de dasc\l. Locul pe care `l ocup\ cadrul didactic `n ierarhia societ\]ii rom=ne[ti este probabil cea mai spinoas\ problem\ `ntr-o perioad\ de criz\ economic\. ~n acest sens, ar trebui s\ fim foarte aten]i la fenomenele negative care se petrec chiar `n ]\rile puternic dezvoltate (SUA, Ger-

mania) unde s-a ajuns la un deficit major de profesori pe domeniile [tiin]elor naturii [i [tiin]elor exacte, datorit\ lipsei de motiva]ie a tinerilor pentru a urma o astfel de carier\. ~n momentul de fa]\, `n Rom=nia nu exist\ nici un fel de interes al unui t`n\r pentru a urma o carier\ didactic\, at`t timp c`t un profesor debutant este pl\tit cu un salariu apropiat de cel al unui muncitor mediu calificat. Dac\ educa]ia este `ntr-adev\r un domeniu strategic pentru dezvoltarea unei na]iuni, atunci ea ar trebui tratat\ ca atare [i bugetat\ `n mod corespunz\tor. ~n momentul de fa]\, cunoa[terea [i informa]ia reprezint\ pentru o ]ar\ `n momentul de fa]\ resurse mai importante dec`t cele naturale [i, ca atare, investi]ia `n educa]ie ar trebui s\ fie obligatorie chiar [i `n condi]ii de criz\.

10. P`n\ la reformarea sistemului universitar, implicarea Consiliului National al Rectorilor `n stabilirea m\surilor de reform\ ar trebui s\ fie foarte limitat\, av`nd `n vedere evidentul conflict de interese dintre universit\]i si Ministerul Educa]iei `ntr-o perioad\ de reform\. Problemele enumerate mai sus se `mpart `n dou\ categorii. Primele [apte s`nt legate de un proces de stabilizare a sistemului universitar [i de preg\tire a acestuia pentru reform\. Ele pot fi urgent aplicate, `ncep`nd chiar cu anul universitar 2010-2011. Ultimele trei probleme ]in de schimbarea de mentalitate a clasei politice [i chiar a societ\]ii rom=ne[ti, proces cu mult mai anevoios [i mai dificil de finalizat. F\r\ a avea preten]ia identific\rii tuturor cauzelor care au adus sistemul universitar foarte aproape de colaps, materialul de fa]\ `ncearc\ s\ identifice [i s\ ofere unele solu]ii de rezolvare principalelor deficien]e existente `n momentul de fa]\ `n sistem.

FIGURINE DE STIL

Lehamite CRISTINA FLORESCU Lingvi[tii observ\ [i marcheaz\, fiecare `n felul s\u, rela]ia dintre atest\rile relativ noi (sec. al XIX-lea) ale lexemului lehamite de origine bulgar\ (cf. DLR s.v.) [i bog\]ia familiei sale cu suma variantelor fonetice [i lexicale: lihamite, a se leh\meti, a se leh\me]i, leh\metiseal\, a se leh\metisi, a se leh\mitesi, leh\metisit, leh\metit, leh\me]it, a se leh\metui, a se lehemetui, leh\metuit, lehemetuit etc. Ne g\sim `n fa]a unui cuv`nt expresiv. Lehamite face parte, prin urmare, din categoria lexemelor alunecoase, mai elastice lingvistico-semantic dec`t altele. S`nt vorbe al c\ror `n]eles induce forme fonetice divers interpretabile [i invers, ale c\ror forme fonetice bogate predispun la analogii semantice care dilat\ cuv`ntul dincolo de vadul s\u originar. Nu vom intra `n tehnica [i esen]iala problem\ a etimologiei unui cuv`nt. Etimologiile lingvistice apar]in unor cercet\ri minu]ioase desf\[urate pe filonul delicat [i esen]ial al istoriei limbilor. Ele, etimologiile, se descifreaz\ [i se `ncifreaz\ `n lucr\ri deosebit de dense, lexicografice, diacronice, bogate `n date concise, substan]iale care privesc na[terea, via]a [i dispari]ia cuvintelor, familia [i arborele lor genealogic. Cine [tie s\ citeasc\ [i poate `n]elege un asemenea lexicon `n forma [i `n spiritul lui este un om bogat care c\l\tore[te cu ma[ina timpului [i sesizeaz\ rosturi ascunse ale lumii. Lingvi[tii care s-au `nfruptat din esen]a ascuns\ a etimologiei au `n]eles mereu oarecum altfel for]a cuvintelor [i au f\cut antropologie lingvistic\ sau teoria mentalit\]ilor avant la lettre. Cuv`ntul pe care-l am\nun]esc aluziv ast\zi poate fi plasat cu toate `n]elesurile sale `ntre „dezgust“, „sil\“ [i „sc`rb\“. Reprezint\ starea de satura]ie determinat\ de dezgust. Are www.timpul.ro

c`te ceva din sensibilitatea organic\ a sc`rbei. Pare a face mofturi precum sila, neav`nd nimic din superficialitatea moftului. Este rezultatul `ndur\rii unor nepl\ceri `ndelung repetate `n ciuda tuturor eforturilor f\cute de persoana leh\metit\ de a se elibera, de a ocoli, de a sc\pa. ~ntr-o semiotic\ a mimicii [i gestului, sc`rba, sila [i dezgustul se marcheaz\ printr-o `ncre]ire semnificativ\ a fe]ii: spr`cenele se `ncrunt\ pu]in, gura se str`nge cu buza de sus crispat\ [i adunat\ suplimentar spre nas: mi-e sc`rb\ spun ochii, nasul [i buzele. Mi-e lehamite presupune o l\rgire a gesturilor printr-o fluturare a m`inii a pagub\ plictisit\, a s\turare existen]ial\. D\du (d\, a dat) din m`n\ a lehamite este o construc]ie oarecum fix\ care str\bate narativ cam toate romanele [i nuvelele rom=ne[ti. ~]i poate fi sc`rb\ de ceva vizualizat pe moment, nea[teptat, acest ceva put`nd fi de la gre]os p`n\ la `nfior\tor. C`nd `ns\ `]i este lehamite, `n mod obligatoriu faptele ori lucrurile `n desf\[urare s-au repetat. Ne afl\m `n fa]a unei repeti]ii intensive, agasante. Niciodat\ nu ne leh\metim de ceva inedit sau nea[teptat. Dimpotriv\, lehamitea se instaleaz\ tocmai pe fondul unei arhicunoa[teri. Cred c\ adev\rata rezisten]\ a unui organism omenesc (fie el individual ori grup social) se probeaz\ at`t `n fa]a cataclismului eruptiv, c`t [i `n fa]a loviturii repetate. Precum pic\tura chinezeasc\, acea atingere m\runt\ care sap\ incontinuu p`n\ distruge iremediabil, anihil`nd `n totalitate. Persoana lovit\ o singur\ dat\ nu poate suferi de lehamite. Leh\metitul a trecut prin nenum\rate suferin]e de acela[i tip, care nu l-au ucis, nu l-au `nfr`nt. L-au sc`rbit [i l-au f\cut s\ fie s\tul de ele. Omul (grupul social) respectiv nu mai poate face/ vedea/ sim]i ceva anume care-l `ndep\rteaz\, decep]ionat, de ceea ce tot a `ncercat s\ fac\ ori s\ suporte. ~ndep\rtarea va fi ireme-

diabil\, definitiv\? Se mai poate `ncerca ori spera? Mai func]ioneaz\ formula „`nc\ un ultim efort“ sau agasantul cli[eu „`nc\ o [ans\“? Dac\ este s\ filosof\m lexicologic pe baza sutelor de atest\ri lexicografice (inclusiv cele on line), putem spune c\ numai un suflet hr\nit cu adrenalina speran]ei poate fi leh\metit. Nu te leh\mete[te un gest sau dou\. Numai `nc\p\]`n\rile (suportate ori ratate) te pot duce spre acea sc`rb\ existen]ial\ numit\ rom=ne[te [i lehamite. Ceea ce `nseamn\ c\ for]a de speran]\ a persoanei cuprinse de lehamite este mult mai mare dec`t a altora, neatin[i de aceast\ stare – ace[tia renun]\ `n]elep]e[te, „din prima“. Sigur, se spune perseverare diabolicum. Ori, de asemenea, c\ insisten]a `n prostie duce la peire. Dar insisten]a `nseamn\, de asemenea, tenacitate. Dac\ adun\m toate firele lexicale desf\cute mai sus, putem aduna `n mod [tiut faptele spre una dintre cele mai specifice tr\s\turi ale neamului rom=nesc: lehamitea. La nivel social o sim]im to]i [i fiecare pe pielea sa. Despre tr\s\turile del\s\toare, lene[e, imorale, nelegale [i `nc\rcate de colesterol ale lehametei nu mai are rost s\ vorbim. Acum `ncerc\m s\ g\sim ce presupune lehamitea `nainte [i dup\ formarea ei, `nainte [i dup\ decla[area acestei st\ri devenite un adev\rat trend al rom=nimii. Presupune mult\ tenacitate, for]\ de rezisten]\ [i un gr\unte de spera]\ mic [i infinit repetabil. Cuv`ntul dezv\luie o structur\ mental\ bazat\ pe, plec`nd de la, presupun`nd un suport lexico-sufletesc de tr\inicie [i luminozitate. ~n fond nu po]i distruge dec`t ceea ce este construit. Numai f\cutul poate fi desf\cut. Doar speran]a `n bine [i bun poate duce la lehamite. Se pare, ne spun anali[tii politici, c\ din acest\ stare adesea se poate ie[i brusc, `n mod

nea[teptat pentru politologi. A[a cum au ie[it rom=nii la vot pentru alegerile preziden]iale. To]i eram ([i mai s`ntem `nc\) oarecum `ncr`ncena]i fiecare `n lehamitea sa. Pesedeul este precum alte d\]i, liberali asemenea, ca s\ nu mai vorbim de pedeli[ti. Nimic nou sub soarele rom=nilor de pretutindeni. Care a fost atunci motivul, for]a, arcul social care a declan[at ambi]iile rom=nimii de dincoace [i de dincolo de Rom=nia? Numai [i numai lehamitea. Ea aminte[te epidermic rom=nului de toate `ncerc\rile lui sociale ratate, de guvernele `n]\ru[ate preziden]ial [i de pre[edin]ii goni]i parlamentar. Cum am spune, leh\meti]ii din toate ]\rile s-au unit! ~n dou\ direc]ii opuse, dar s-au unit prin urnire. Prin urmare s\ nu ne ru[in\m c\ s`ntem un neam `n care lehamitea este cu adev\rat la ea acas\. Nimic nu ne prea iese. ~ns\ `ncerc\m. Iar c`nd biruie lehamitea, unii dintre noi, cei mai fragezi de obicei, fug „unde v\d cu ochii“, dar cam tot spre vest. Acolo, `n miezul civila]iilor puternice [i u[or `n deriv\ (altfel nu [i-ar l\sa gospod\riile [i b\tr`nii pe seama unor oameni cuprin[i de lehamite), cei pleca]i r\m`n [i cap\t\ adesea mult spor, `n ciuda tuturor vaierelor politice. R\m`n [i devin harnici, desciplina]i, se transform\. P`n\ c`nd o umbr\ de melancolie combinat\ cu pu]in\ lene, la care se adaug\ un praf de agasare, c`teva grame de ]`fn\, toate pe un blat pufos de `nc\p\]`nare `i dau de gol. Ies la vot cu o tenacitate plin\ de spera]a unei posibile supravie]uiri de neam. Este supravie]uirea prin lehamite. Reprezint\ o for]\ social\ care, dac\ `n tinere]e ne `n]eap\ arunc`ndu-ne spre meleaguri mai binetr\itoare, spre b\tr`ne]e ne redeschide supapa na]ional\ a sufletului. „Lehamitea? Ce vremuri, ce stare frumoas\! C`t\ lehamite...“.

ianuarie 2010


14

TIMPUL

Eseu

Conceptul de totalitarism 1 `n limbajele social-politice rom=ne[ti VICTOR NEUMANN Europenii trebuie s\ g\seasc\ o cale de a rescrie istoria astfel `nc`t at`t Vestul, c`t [i Estul continentului s\ fie corect reprezentate. Acest demers presupune `ns\ acceptarea a dou\ mari adev\ruri: o dat\, faptul c\ epicentrul suferin]ei `n timpul celui de-Al Doilea R\zboi Mondial a fost `n Est, nu `n Vest; apoi faptul c\ timp de patru decenii, cet\]enii ]\rilor din Est au trecut prin jugul comunist, nu prin integrare european\. Ar trebui s\ fie simplu totu[i s\ putem accepta dimensiunea exact\ a terorii naziste [i comuniste. Uniunea European\ e p`n\ la urm\ o construc]ie antitotalitar\. ~n practic\ `ns\, acest lucru necesit\ un efort de umilin]\ (Thimothy Snyder). Aidoma altor idei sau concepte politice, totalitarismul are o bogat\ [i complex\ istorie. El a fost folosit pentru a ar\ta c\ institu]iile statului – coroana, parlamentul, legea, armata –, devin, `ntr-un anume context politic, instrumentele unui singur partid sau ale unui singur lider. Conceptul de totalitarism trimite la regimuri care conduc totalitar, precum fascismul, nazismul [i comunismul. At`t ideologia fascist\, c`t [i aceea comunist\ refuz\ [i condamn\ liberalismul. Ele cuprind [i unific\ `ntr-o unic\ grupare toate forma]iile politice [i s`nt capabile s\ ridice la rang de doctrin\ ideea extermin\rii `n mas\ a celor ce reprezint\ du[manii reali sau imaginari prin origini, limb\, religie, cultur\, apartenen]\ social\ [i orientare ideologic\. Potrivit lui Raymond Aron, ceea ce distinge secolul al XX-lea este r\zboiul total2. Expresii precum spirit totalitar, omogenitatea poporului, specificitate etnic\, adev\rul na]iunii, adev\rul statului, dictatura proletar\, partidul de avangard\, for]a directoare apar]in limbajelor social-politice totalitare. Pierre Hassner consider\ c\ „toate instinctele rele ale omului pot duce la totalitarism, dar [i toate instinctele bune“3. Potrivit lui Carl Schmidt, totalitarismul poate fi definit astfel: „du[man total, r\zboi total, stat total“. Coment`nd acest sens dat conceptului, Hassner arat\ c\ `n cazul juristului [i filozofului german referin]a fundamental\ trimite la „du[manul total“, `mpotriva c\ruia trebuie s\ duci un „r\zboi total“. „Ca s\ duci un «r\zboi total» trebuie s\ ai un «stat total», adic\, un «stat totalitar». {i cred c\ asta este esen]a totalitarismului“4. Criticile la adresa discursului totalitar s-au n\scut `n anii interbelici, atunci c`nd a fost vizibil\ convergen]a regimurilor lui Hitler [i Stalin [i ele s-au reluat `n deceniile postbelice `n Europa de est, atunci c`nd vocile unor intelectuali precum Vaclav Havel, Adam Michnik, István Bibó, György Konrád au promovat g`ndirea liber\ [i au `ncercat s\ creeze un spa]iu pentru politicile independente, contrare totalitarismului5. ~n articolul meu, voi `ncerca s\ identific modul `n care opereaz\ cultura [i limbajele social-politice rom=ne[ti cu conceptul de totalitarism atunci c`nd refer\ la istoria recent\, respectiv, la istoria comunist\. Mi-am propus s\ semnalez, prin c`teva exemple [i observa]ii, ce anume a f\cut posibil\ `ntronarea ideologiei [i a practicilor de tip totalitar `ntr-un stat precum Rom=nia. Preocuparea privind conceptul de totalitarism `n limbajele rom=ne[ti se datoreaz\ [i faptului c\ fenomenele politice ale

ianuarie 2010

Europei de Est au fost adesea v\zute liniar, descrise [i `n]elese f\r\ a estima structura de g`ndire a na]iunilor ce populeaz\ acest areal, f\r\ a evalua nivelul culturii politice a societ\]ilor, ideea de identitate colectiv\ [i rela]ia dintre democra]ie [i totalitarism, f\r\ a `n]elege limbajele ce au particularizat [i mai particularizeaz\ culturile na]ionale. Problema conceptelor-cheie rom=ne[ti, multe av`nd sensuri duble sau multiple – ca de exemplu politic\, administra]ie, legisla]ie, cultur\, etnie, na]iune, majoritate, tranzi]ie –, a creat un handicap pentru interpre]ii str\ini ai fenomenelor politice, `n cazul de fa]\, ai g`ndirii [i practicilor totalitare. Pentru ei, conflictele generate de etnona]ionalismul din zon\ a fost unul `ndatorat doar retard\rilor social-intelectuale, mereu vizibile `n defectuoasa descriere [i `n]elegere a Europei de Sud-Est sau a Balcanilor6. Aidoma au stat lucrurile cu tema sovietiz\rii [i, deci, cu generalizarea fenomenului totalitar `n absen]a cunoa[terii mentalului colectiv local. ~n fapt, `nc\ din momentul `n care intelligentsia Europei de Sud-Est [i-a formulat ideea na]ional\ `n temeiul a[a-zisei specificit\]i etnoculturale, etichet\rile politice au devenit `n[el\toare. C`t despre tipologia regimurilor totalitare, din arealul `n discu]ie, ea este pendinte de mo[tenirile trecutului, de `nt`lnirea diferitelor valori spirituale [i culturale pe acela[i teritoriu, de prototipul intelectual [i structura de g`ndire a popula]iilor, de existen]a ori inexisten]a unei culturi politice a societ\]ii.

Istoria [i cultura apolitic\ Este adev\rat\ teza potrivit c\reia Estul a fost partea cea mai `ntunecat\ a istoriei Europei [i a totalitarismului `n general? Dac\ da, cum se explic\ tragediile ce au avut loc `n perimetrul amintit? S`nt regiunile Estului mai expuse regimurilor totalitare dec`t acelea ale Vestului? Dac\ da, atunci cum trebuie interpretate influen]ele occidentale `n r\s\ritul Europei, respectiv, care s`nt similitudinile [i diferen]ele culturale [i identitare dintre cele dou\ zone ale continentului? E `ndrept\]it\ rescrierea istoriei Europei prin prisma atrocit\]ilor s\v`r[ite la mijlocul secolului al XX-lea?7 R\spunsurile rom=ne[ti la `ntreb\rile formulate mai sus `nt`rzie s\ apar\ [i pentru c\ `n studiul totalitarismului se cer identificate at`t deosebirile, c`t [i asem\n\rile celor dou\ regimuri, fascismul [i comunismul. ~n alt\ ordine, istoria scris\ `n Rom=nia este amalgamat\ cu memoria, ceea ce nu aduce beneficiile unei cunoa[teri [tiin]ifice. Alteori, experien]a particular\ este invocat\ drept argument incontestabil pentru o interpretare generalizatoare. Prezentul social-politic [i intelectual poart\ `nc\ multe din conota]iile imprimate de ideologiile extreme ale secolului al XX-lea. Iat\ de ce tema privind discursul totalitar `n Rom=nia devine provocatoare [i, cred, merit\ o discu]ie liber\, f\r\ stereotipul ce a dominat timp `ndelungat limbajele politice [i imaginarul colectiv al Europei, f\r\ „«colivia conceptual\» care `mpiedic\ g`ndirea [i scurteaz\ trecerea la ac]iune“8. Cuno[tin]ele [i imaginea privind Holocaustul [i Gulagul s`nt cu totul insuficiente [i `ntr-un evident dezechilibru `n mediile intelectuale din statele Europei de Est [i de Sud-Est. C`t prive[te ignoran]a marii mase a locuitorilor, ea se datoreaz\ sumarei instruc]ii [i, deci, accesului limitat la o credibil\ informa]ie istoric\. Acest din urm\ aspect explic\ [i slaba ei cultur\ politic\, respectiv, posibilitatea manipul\rii de c\tre cei ce de]in puterea. Marile dezbateri au `nt`rziat, la fel, definirea ori redefinirea conceptelor formatoare ale limbajelor social-politice moderne [i democratice. Rom=-

nia profund\ [tie `nc\ prea pu]ine despre istoria recent\, ideologiile [i sistemele politice totalitare, lag\rele de munc\ [i de exterminare fasciste [i comuniste [i interesele perverse ale regimurilor lor. Uneori, chiar refuz\ s\ [tie trecutul. Iat\ ce spune doamna dr. Miriam Korber Bercovici, supravie]uitoare a Holocaustului: „Am un nepot, admirabil b\iat, [i-a dat acum licen]a la litere cu o lucrare despre F\t-Frumos, dar nu vrea s\ [tie nimic despre trecutul nostru. ~mi spune s\ trecem peste, c\ a fost demult. Nu m\ pl`ng, am `n]eles c\ [i Leszek Kolakowski a avut problema asta cu nepotul s\u“9. S\ fie vorba de tineri pentru care cunoa[terea trecutului nu are nici o relevan]\ pentru prezent sau `n discu]ie este modul `n care [coala [i media fac trimitere la istorie? Este adev\rat c\ amintita situa]ie se datoreaz\ [i form\rii elitelor sub influen]a ideilor premoderne ori `n sensul unei culturi apolitice prin excelen]\. Atunci c`nd analiz\m totalitarismul [i avem de-a face cu experien]e, traume, con[tiin]e [i percep]ii diferite `n leg\tur\ cu acesta, al\turi de statistica impresionant\ a cifrelor, esen]ial\ este decodarea cauzelor, decantarea lucrurilor [i cunoa[terea motivelor care au contribuit la deciziile politice, la distrugerea celuilalt, a celui modest social, intelectual, institu]ional, a celui aflat `n minoritate sau `n imposibilitate de a se ap\ra. ~nc\ o observa]ie ce merit\ re]inut\ este aceea potrivit c\reia ceea ce se poate pretinde `n Europa de ast\zi pentru dep\[irea ne`n]elegerii este redactarea unor istorii f\r\ partizanate politice [i f\r\ polarizarea Est-Vest10.

Conceptul de totalitarism `n limbajele social-politice rom=ne[ti Cele dint`i referin]e rom=ne[ti la conceptul de totalitarism dateaz\ din perioada interbelic\ [i ele au fost formulate de cunoscu]i intelectuali [i oameni politici. ~n 1937, cu ocazia alegerilor parlamentare, Partidul Na]ional }\r\nesc semnase un cartel electoral („pact de neagresiune“) cu Partidul Totul Pentru }ar\ al legionarilor, comi]`nd una din marile sale erori. ~n 1938, `n timpul procesului lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul mi[c\rii legionar-fasciste, omul politic Iuliu Maniu a fost citat ca martor. La una dintre `ntreb\rile inculpatului, Iuliu Maniu avea s\ formuleze o observa]ie memorabil\ pentru evolu]ia g`ndirii politice rom=ne[ti, prob`nd `n]elegerea perfect\ a sensului conceptului de totalitarism: „~ntr-adev\r, ideologia noastr\ [i a dvs. (a lui Corneliu Zelea Codreanu) s`nt direct opuse [i nici nu cred c\ exist\ `n ]ara aceasta dou\ partide de o adversitate mai categoric\ dec`t s`nt ale noastre. Noi s`ntem pentru democra]ie, dvs. pentru totalitarism. Garda de Fier este totalitar\ [i contra democra]iei. Partidul dlui Codreanu este partid antisemit, partidul nostru `ns\ nu este antisemit“11. Observa]ia indic\ o claritate ideologic\, respectiv, o g`ndire capabil\ s\ fac\ o fundamental\ distinc]ie `ntre cultura democratic\ [i spiritul totalitar. Disocierea lui Iuliu Maniu de ideologia [i practica politic\ totalitar\ a lui Zelea Codreanu [i a legionarilor este cu at`t mai remarcabil\ cu c`t ea are loc `n contextul ascensiunii fascismului. S-a `nt`mplat ca mul]i dintre intelectualii rom=ni ai anilor ’30- ’4012 s\ nu fi avut o orientare similar\ cu a lui Iuliu Maniu sau s\ nu fi meditat `ndeajuns asupra ideilor politice. ~n cazul lor, distinc]iile `ntre democra]ie [i totalitarism erau absente, `n vreme ce `nclina]ia pentru mistic\, generalizare [i totalitate era dominant\. Ei aveau s\ influen]eze enorm opinia

public\. Exemplul oferit de cea mai mare parte a articolelor teoretice ale lui Nichifor Crainic vine s\ demonstreze cum se g`ndea `n amintita familie de intelectual\: „Un lucru e ast\zi sigur: ra]iunea uman\, idolul filozofic al vaecului trecut, se arat\ `n toat\ de[ert\ciunea [i neputin]a... ra]iunea, `n atotputernicia c\reia a crezut omul civiliza]iei materialiste, e, de fapt, cea mai amar\ deziluzie a nefericitei noastre lumi... O lume nou\ rena[te de sub d\r`m\turile ra]ionalismului“13. Adic\, lumea „omului nou“, fascist\ sau comunist\, cu idealuri ordonate de formele de existen]\ colectiviste sau comunitariste. Situa]ie `n care Rom=nia avea o lung\ tradi]ie. E vorba de o pseudo-filozofie identitar\ a lui „noi“, categoric `ndreptat\ `mpotriva lui „eu“, `mpotriva culturii individuale. Cert este c\ personalitatea individului urma s\ fie suprimat\ ori subsumat\ idealului colectiv. ~n ceea ce-l prive[te pe Nichifor Crainic, `nclina]iile g`ndirii sale totalitare pot fi deslu[ite `n no]iunile de organicitate, neam, misticism, rasism, etnic rom=nesc [i `n limbajele sale social-politice aferente lor [i care apar]inuser\ ideologiei extremei drepte rom=ne[ti. Producerea acestui gen de cultur\ este inspirat\ [i de curentul ira]ionalist la mod\ `n Europa anilor ’30- ’40 [i reprezentat `n special de operele unor Spengler, Kayserling, Berdiaev, Bergson. ~n pofida afirm\rii unor tendin]e adverse extremismului [i confuziilor intelectuale, tendin]e reprezentate de c\rturari precum P.P. Negulescu, C. R\dulescu-Motru, Mircea Florian, Tudor Vianu, Mihai Ralea [.a., cultivarea misticii totalitare devenise mai mult dec`t o mod\. Ea era o convingere, ceea ce a f\cut imposibil\ libertatea de g`ndire, selec]ia [i prelucrarea informa]iilor, argumentul ra]ional. Asocierea religiei [i a ideii na]ionale a avut o sus]inere continu\ din partea lui Nae Ionescu, cel mai popular dintre intelectualii rom=ni interbelici. Aceea[i op]iune aveau s\ o proclame [i discipolii s\i. Mircea Eliade, D. St\niloaie g`ndeau asem\n\tor14. Ei constatau [i subscriau la un mod de a fi [i a g`ndi ce venea din trecutul romantic. Prin presta]iile sale, Nae Ionescu chiar anun]a epoca tragic\, totalitarismul c\m\[ilor verzi [i militarismul fascist al lui Ion Antonescu. Inclusiv „omul nou“, totalitar, al fascismului [i al na]ional-comunismului. Impactul a fost at`t de puternic, `nc`t poate fi reg\sit peste decenii la protocroni[tii anilor ’70 [i la neoconservatorii din deceniile de dup\ revolu]ia rom=n\ din 1989. Textele lui Nae Ionescu s`nt relevante pentru mediul intelectual ce formulase `n anii ’30 cea dint`i dintre doctrinele totalitare: „Propriuzis, deocamdat\, noi nu facem dec`t s\ lichid\m ra]ionalismul; nu ra]ionalismul adev\rat cu care misticismul a tr\it `ntotdeauna `n cea mai adev\rat\ pace; ci ra]ionalismul cartezian care este o r\sturnare [i, mai departe, o falsificare prin unilateralitate a celui adev\rat. ~l lichid\m: `n filozofie, prin noile curente antiintelectualiste. ~n politic\, prin punerea sub observa]ie a regimului parlamentar [i democratic [...] prin precump\nirea concep]iei organice asupra celei contractuale [...]“15. Multiplicat printr-o asemenea ideologie, tribalismul comunitar a avut c`[tig de cauz\ fa]\ de pluralismul democratic pe `ntreaga durat\ a secolului al XX-lea. Elita intelectual\ a fost mereu tentat\ de a relua [i a justifica existen]a organic\ a na]iunii `n dauna libert\]ilor individuale [i a drepturilor cet\]ene[ti. Nu `nt`mpl\tor, din limbajele [i discursurile social-politice lipsesc adeseori concepte precum cet\]ean, democra]ie, lege, fiind preferate cele de cultur\, etnie, neam, comunitate; adic\, cele ce au favorizat [i favorizeaz\ g`ndirea totalitar\. Organicismul comunitar `n genul celui profesat de Nae Ionescu [i de comilitonii s\i – de re]inut c\ www.timpul.ro


Eseu acesta contrazice g`ndirea lui Marx16 – este socotit principalul punct de referin]\ al misticii fasciste [i al comunismului primitiv. F\r\ s\ identific practicile politice ale celor dou\ sisteme totalitare, cred c\ `n cazul rom=nesc trebuie luat\ `n considerare [i remarca potrivit c\reia r\d\cinile lor culturale s`nt comune. Faptul c\ rebeliunile, revolu]iile [i r\sturn\rile de regim din Rom=nia seam\n\ `ntre ele, `ndrept\]esc punctul de vedere mai sus invocat. Aplicarea paradigmei totalitare pentru diagnosticarea regimurilor comuniste – una inspirat\ de lucrarea Hannei Arendt, Originile totalitarismului, nu este suficient\ [i aceasta pentru c\ nu explic\ `nc\rc\tura semantic\ a conceptului, nu trimite la contextele regional [i na]ional, nu arat\ mo[tenirile trecutului [i nu indic\ limbajele social-politice [i mesajele care au generat marile tragedii ale secolului al XX-lea. De aici, subiectivitatea ce domin\ discursul privind sistemele totalitare din Europa de Est [i de Sud-Est; de aici, etichet\rile; de aici, dubla perspectiv\: aceea a Estului [i aceea a Vestului. C`t prive[te discursurile social-politice rom=ne[ti, totalitarismul comunist a fost prezentat ca fiind o structur\ a puterii orientat\ de sus `n jos, `n care o minoritate conduce marea mas\ pasiv\ de indivizi, impun`ndu-i ideologia prin constr`ngeri fizice [i intelectuale. Aceast\ teorie porne[te de la ideea c\ studiul elitelor comuniste va ajuta la cunoa[terea mecanismului puterii totalitare, la identificarea sensului acesteia. Vladimir Tism\neanu [i Katherine Verdery au acordat o aten]ie deosebit\ analizei tr\s\turilor de tip sovietic ale regimului comunist din Rom=nia, regulilor sale despotice, rela]iilor dintre partidul-stat [i reprezentan]ii intelectualit\]ii umaniste, temei identitare. Potrivit lui Vladimir Tism\neanu, sistemul totalitar al lui Ceau[escu a `nsemnat, aidoma exemplului dat de Stalin, „un [ir de identific\ri psihoemo]ionale“, care „l-au f\cut (pe acesta, n.m., V.N.) s\ cread\ c\ personifica ra]ionalitatea istoric\“. El „crescuse `n spiritul revolu]iei de sus, luase parte cu pasiune la cele mai aberante excese staliniste din Rom=nia [...]. Din moment ce se baza `n principal pe suprema]ia nomenclaturii de partid, garantat\ de teroarea exercitat\ de poli]ia politic\, regimul lui Ceau[escu nu poate fi descris ca o deviere de la modelul marxist-leninist17, `n ciuda faptului c\ existau nuan]e narodniciste `n terminologia politicii comuniste rom=ne[ti. ~nainte de toate, aceast\ ideologie a speculat `nclina]iile na]ionaliste, a exploatat [i a cultivat prejudec\]ile antimaghiare [i antisemite, s-a folosit de resentimentele antiruse ad`nc `nr\d\cinate [i a `ncurajat `ncerc\rile absurde menite s\ demonstreze superioritatea rom=neasc\ asupra lumii occidentale `n anumite domenii ale [tiin]ei (temele a[a-numitului protocronism rom=nesc)“18. Observa]iile din citatul de mai sus arat\ elementele gra]ie c\rora poate fi mai bine cunoscut fenomenul totalitar rom=nesc; invoc\ existen]a unui arsenal ideologic prin care este promovat\ teama [i du[m\nia fa]\ de „str\inii“ din exterior [i din interior19, exemplul atitudinii majorit\]ii fa]\ de cet\]enii apar]in`nd grupurilor cultural-confesionale minoritare; eviden]iaz\ acele tr\s\turi ale sistemului politic radical din Rom=nia care au lucrat `n beneficiul unei ierarhii sociale. ~ntr-o l\murire a orient\rii ideologice, la fel de important\ mi se pare aducerea `n discu]ie a consecin]elor amalgamului comunist-na]ionalist, contextualizarea [i exemplificarea acestuia, precum [i analiza [i interpretarea regimului comunist rom=nesc ca un caz limit\, unul situat `ntre modelul Uniunii Sovietice [i acela al statelor din Europa Central\, f\r\ a sem\na cu niciunul dintre acestea. Trebuie re]inut c\ sensul totalitar al sistemului politic rom=nesc r\m`ne esen]ial pe durata celor patru decenii de comunism [i c\ acesta avea numeroase accente de extrem\ dreapt\ ce contrazic ori exclud idealurile de st`nga. „Socialismul despotic ca realitate istoric\ – remarca Leszek Kolakowski – nu este acela[i cu socialismul preconizat de Marx“20. ~n exemplul rom=nesc, controlul partidului [i beneficiile clasei suprapuse www.timpul.ro

TIMPUL de activi[ti fuseser\ mai importante dec`t numele propriu-zis al regimului. Jocul politic independent al lui Nicolae Ceau[escu – acesta debutase `nc\ `n vremea `n care liderul Partidului Comunist Rom=n a fost Gheorghe Gheorghiu-Dej –, avea s\ fie deseori `ncurajat de statele occidentale dornice s\ g\seasc\ pun]i de comunicare cu statele aflate `n sfera de influen]\ a URSS. Datorit\ intereselor amintite, a conjuncturilor politice zonale, a tradi]iilor na]ionale [i a orient\rii culturale, Rom=nia devenise un caz particular `n Europa de Est. Totalitarismul practicat de liderii na]ionalcomuni[ti rom=ni avea r\d\cini `n g`ndirea de tip premodern a elitelor [i a masei, `n tradi]iile culturale de dreapta, `n orientarea spiritual\ ce particularizase biserica ortodox\ din Rom=nia `ntre bisericile surori din Europa de Sud-Est. Pentru a recunoa[te cum a fost posibil acest gen de continuitate submers\ [i rapid\ de la un sistem totalitar la altul – tranzi]ia de la fascism la comunism a avut nevoie `n Rom=nia doar de patru ani, 1944-1948 –, important este s\ re]inem c\ dup\ r\zboi nu au existat analize [i dezbateri temeinice privind cauzele [i consecin]ele orient\rii politice spre extrema dreapt\. Clasa politic\ [i elitele intelectuale de la mijlocul anilor ’40 nu au avut nici timpul [i nici disponibilitatea pentru a examina `n baza unor ample [i corecte informa]ii legionarismul, rela]iile militare [i politice ale lui Ion Antonescu cu al Treilea Reich a lui Hitler, consecin]ele dezastruoase pentru Rom=nia ale r\zboiului antisovietic, ideologia [ovin\ [i antisemit\ a regimului fascist, pogromul de la Ia[i [i masacrarea evreilor rom=ni `n Transnistria, etc. C`t prive[te regimul na]ional-comunist, el urm\rise `ntronarea propriei ideologii radicale, f\r\ a ar\ta vreun interes autentic pentru dezv\luirea adev\ratei fa]ete sociale [i politice a precedentului regim. ~n aceste condi]ii, comuni[tii rom=ni s-au inspirat nu numai de la sovietici, ci [i de la predecesorii lor fasci[ti, stereotipiile cultivate de legionari supravie]uind aidoma teoriei du[manului. Haina ideologic\ diferea: du[manul de ras\ creat prin proclamarea suprema]iei etno-culturale a majorit\]ii [i eliminarea oric\rui grup diferit prin limb\, religie, culoare s-a transformat `n du[manul de clas\ prin promovarea domina]iei unei singure categorii sociale, muncitorimea. De[i o `nsemnat\ parte a vechii elite fusese condamnat\ [i exterminat\, comportamentul [i limbajele social-politice ale noilor lideri nu se deosebeau `n mod esen]ial de acelea ale predecesorilor. Aspectul este lesne de `n]eles de`ndat\ ce admitem c\ prin conceptul de du[man s-au construit ambele ideologii totalitare, c\ ele deveniser\ nu numai u[or de asimilat, ci [i inter[anjabile. Interven]ia sovietic\, impunerea for]at\ a institu]iilor de tip stalinist, subordonarea temporar\ fa]\ de politica lui Stalin [i reconstruc]ia administra]iei statale `n func]ie de ideolo-

gia [i interesele materiale [i strategice ale URSS, au jucat un rol fundamental `n geneza totalitarismului comunist `n Rom=nia. Al\turi de elementele men]ionate mai sus, importante au fost: contextul local, mo[tenirea cultural\, tradi]ia nondemocratic\, idealismul intelectualit\]ii [i condi]ia apolitic\ a acesteia, absen]a societ\]ii civile [i a spiritului critic. De pild\, gestica politic\ a lui Gheorghiu-Dej a fost mult inspirat\ de comportamentul vechilor elite rom=ne[ti, de complexul de superioritate care se manifesta la cei ce au devenit ori s-au autoproclamat „conduc\tori“ ai institu]iilor statului, unici ori „providen]iali“, singuri capabili de a lua decizii `n numele celor mul]i.

Revalorificarea etnona]ionalismului ~ncep`nd cu perioada regimului lui Gheorghiu-Dej, de la mijlocul anilor ’50, nu a fost vorba doar de o deviere de la modelul marxistleninist sau de la acela stalinist. Cum nu a fost vorba doar de simpla speculare a sentimentelor na]ionale, ci mai ales de preferin]a regimului totalitar pentru ideologia etnona]ionalist\ de inspira]ie legionar\. Consecin]ele dezastruoase ori manipularea maselor cu ajutorul ideologiei leninist-staliniste `n Rom=nia au fost reale, dar aceste tendin]e au putut fi de scurt\ durat\ ori extrem de schimb\toare `n condi]iile `n care popula]ia era slab instruit\, f\r\ norme civice [i juridice [i f\r\ o cultur\ asociativ\ care s\ o protejeze `n fa]a limbajelor [i politicilor totalitare de orice fel. C`t despre marxism, acesta nu a avut nicic`nd un rol important `n cultura politic\ rom=neasc\21. Nici m\car atunci c`nd dominant\ a fost orientarea proletcultist\, intens cultivat\ de regimul lui Gheorghe-Gheorghiu Dej `n anii ’50- ’60 ai secolului trecut. Aidoma oric\rei doctrine str\in\ de cultura rom=neasc\, marxismul fusese marginalizat [i chiar exclus de Ceau[escu. De exemplu, cursurile de marxism de la Universit\]ile din Bucure[ti, Cluj [i Ia[i au fost minimalizate sau chiar eliminate din programele facult\]ilor de filozofie [i istorie. Profesorii de marxism deveniser\ ]inta atacurilor propagandei etnona]ionale, unii dintre ace[tia renun]`nd [i la carnetul de partid, ca `n cazul profesorului Henri Wald de la Universitatea din Bucure[ti22. Interpretarea marxist\ a istoriei fusese marginalizat\ ori chiar abandonat\ `n favoarea aceleia etnona]ionaliste. Profesorul David Prodan de la Universitatea Babe[-Bolyai din Cluj – unul dintre istoricii reprezentativi ai istoriografiei rom=ne – a intrat `n dezacord cu orientarea colegilor s\i [i a institu]iei sale [i [i-a p\r\sit catedra la mijlocul anilor 1960. ~nte altele, David Prodan a intrat `n conflict ideologic cu profesorul {tefan Pascu, devenit rector al universit\]ii clujene [i lider absolut al institu]iilor academice de profil istoric din Ro-

15 m=nia anilor 1965-1989. La aceea[i Universitate Babe[-Bolyai din Cluj exista o eviden]\ pe criterii etno-comunitare a studen]imii, una `n temeiul c\reia se f\cea selec]ia membrilor de partid, promovarea `n asocia]iile studen]e[ti [i `n ierarhiile de partid, selec]ia valorilor profesionale [i ocuparea pozi]iilor `n sistemul universitar [i `n institutele de cercetare [tiin]ific\. Grupul de Ac]iune Banat (Aktionsgruppe Banat) de la Timi[oara al scriitorilor de limb\ german\ a fost expulzat din Rom=nia la sf`r[itul anilor ’70, din cauza criticilor de inspira]ie marxist\ adresate regimului na]ional-comunist23. ~ntr-un regim `n care etnona]ionalismul devenise ideologia preferat\, `nlocuirea ideilor lui Marx cu acelea ale liderului local (na]ional) mergea m`n\ `n m`n\ cu excesivul cult al personalit\]ii lui Ceau[escu [i cu abdicarea de la setul de valori european. Asemenea lucruri nu au mai fost posibile `n Ungaria dup\ revolu]ia din 1956, `n Cehoslovacia dup\ prim\vara de la Praga din 1968 [i `n Polonia dup\ organizarea sindicatului Solidaritatea de la Gdainsk [i a protestelor sale din 198024. Urm\rind asemenea exemple [i explica]ii vom fi de acord c\ situa]iile din fostele ]\ri comuniste nu erau identice [i c\ dac\ `n cazul celor trei state amintite mai sus regimurile comuniste intraser\ `ntr-o faz\ postotalitar\ `n deceniile [ase [i [apte ale secolului trecut, `n cazul Rom=niei, regimul na]ional-comunist indica o nou\ faz\ a totalitarismului. Diferen]ele s-au datorat mai ales valorilor culturale `n sens larg. ~n locul efortului intelectual [i civic de ie[ire din sistem printr-o opozi]ie organizat\, a[a cum s-a `nt`mplat `n Europa Central\, societatea Rom=niei, gra]ie revalorific\rii ideii etnona]ionaliste, s-a `nclinat `nc\ o dat\ `n fa]a ierarhiei partidului-stat. ~n 1968 a fost vorba de a doua abdicare a na]iunii, ceea ce a condus la prelungirea sistemului p`n\ `n 1989, p`n\ `n momentul protestului conving\tor anticeau[ist [i antitotalitar al celui mai emancipat grup urban din Rom=nia, e vorba de acela de la Timi[oara. El a fost cel ce a semnalat `nt`ia oar\ [i `n chip disperat falimentul material, intelectual [i moral al na]iunii. ~n cartea sa, National Ideology under Socialism. Identity and Cultural Politics in Ceau[escu’s Romania, Katherine Verdery25 accept\ c\ politicile culturale ale regimului totalitar al lui Ceau[escu interveniser\ `n scopul ideologiz\rii tuturor segmentelor sociale [i nu doar al elitelor. „Pentru cei ce au studiat sistemele socialiste […] principala form\ de analizat a fost `n general cea dintre intelectuali [i partid. O mare parte a bogatei informa]ii de care dispunem despre politica cultural\ socialist\ provine de la arti[ti [i savan]i emigra]i, care au experien]a direct\ a b\t\liei dintre scriitor [i cenzor sau istoric [i partid“26. Autoarea a mai observat un lucru important, adesea neglijat de istorici [i politologi, anume c\ activitatea intelectual\ [i cultura s`nt „inerent politice (nu fundamentate pe politic\, ci `mpletite cu ea) la dou\ nivele diferite: cel al `nt`lnirii lor cu valori alternative `n cadrul propriei lor sfere [i cel al locului lor `n reproducerea societ\]ii“27. Dificult\]ile `ncep atunci c`nd se cer definite particularit\]ile Rom=niei, cele ce deriv\ din evolu]ia istoric\, din diversitatea regiunilor sale aflate `n zona de `nt`lnire a mai multor culturi [i religii, a mai multor stiluri de via]\ [i structuri de g`ndire. ~nc\ din primii ani ai regimului comunist, discursul totalitar s-a insinuat `n majoritatea mediilor sociale. Scriitorii se metamorfozaser\ `n propagandi[ti de serviciu ai partidului, literatura lor fiind adesea marcat\ de mesaje favorabile ideologiei oficiale. ~ncep`nd cu anul 1948, Societatea Scriitorilor din Rom=nia [i Academia Rom=n\ au fost aservite politic. Av`nd asigurate foarte bune condi]ii de trai, scriitorii [i academicienii fuseser\ subordona]i intereselor noului regim, `n cazul unora fiind vorba de trecerea de la doctrina etnona]ionalist\ ori de la aceea fascist\ la aceea na]ionalcomunist\. Pentru ei, important\ nu era politica propriu-zis\, c`t mai cu seam\ autoritatea, posibilitatea de a dispune de oameni, institu]ii [i bani. Originea acestui comportament se afl\

ianuarie 2010


16 `ntr-o cultur\ de tip premodern, una profesat\ de mul]i intelectuali ai Europei Centrale, de Est [i de Sud-Est [i care era tributar\ crezului romantic german de secol al XIX-lea. F\c`nd o selec]ie a celor mai uzuale cuvinte din presa anului 1949, cercet\toarea Ana Selejan remarca dichotomia limbajului comunist rom=nesc: „`ntr-o parte: a demasca, a ur`, a lupta, a `nfiera, a st`rpi, a combate; `n cealalt\ parte: a urma, a cultiva, a pream\ri, a construi, a cimenta, a mobiliza“28.

Ideologia totalitar\ [i capcanele interpret\rii istoricoistoriografice posttotalitare {i pentru c\ am f\cut aceast\ scurt\ incursiune `n timp spre a identifica originile [i sensul totalitarismului `n context rom=nesc, cred c\ explica]ia trebuie s\ ia `n considerare procesul de formare al con[tiin]ei na]ionale din secolul al XIX-lea, acela `n timpul c\ruia, `n locul moderniz\rii culturale [i maturiz\rii sociale [i identitar-politice, intelligentsia preferase contaminarea cu idealuri europene greu digerabile29. ~n absen]a unei clase de mijloc [i f\r\ o examinare serioas\ a consecin]elor, ea avea s\ subscrie la ideea na]ional\ organicist\. Ini]ial benefic\ form\rii celui dint`i stat rom=n (`n 1859) [i recunoa[terii sale europene (`n 1878), ideea etnona]ional\ s-a transformat rapid `ntr-un etnona]ionalism tribal, periodic degener`nd `n xenofobie, antisemtism [i rasism. Ea avea s\ devin\ unica expresie definind identitatea colectiv\ `n ultimele decenii ale secolului al XIX-lea [i `n perioada interbelic\, de ea fiind legat\ ascensiunea fascismului, primitiva [i agresiva ideologie totalitar\ a legionarilor. Aidoma cazului german30, literatura rom=n\ de secol al XIX-lea a servit genezei radicalismului ideologic din secolul al XX-lea. De[i exist\ o evident\ influen]\ a culturii germane, evolu]ia social\ [i fenomenele politice nu s`nt identice. Rom=nia are propriul s\u traseu [i propria sa devenire `n modernitate. Inclusiv, nota de accentuat\ originalitate `n statuarea doctrinelor totalitare. Ceea ce [tim ast\zi este c\ regimul militar fascist al generalului Ion Antonescu s-a folosit de ingredientul particular, dar [i de acela de inspira]ie na]ional-na]ionalist\ european\, a[a cum cu dou\ decenii mai t`rziu, a f\cut-o [i regimul na]ional-comunist. ~n ambele cazuri, etnona]ionalismul comunitarist devenise cel mai simplu mijloc de manipulare a maselor31, „o strategie a supravie]uirii prin care elitele, adeseori vinovate de lungi perioade de proast\ conducere, au deturnat indignarea popular\ catre o ]int\ str\in\“32. Al\turi de influen]ele sau `mprumuturile ideologice, institu]ional-administrative [i de formele politice din sistemul stalinist al Uniunii Sovietice, totalitarismul comunist rom=nesc patronat de Gheorghe Gheorghiu Dej [i Nicolae Ceau[escu a preferat adesea aceea[i arm\ a na]ionalismului. A generaliza fenomenul sovietismului, f\r\ a-i identifica particularit\]ile de care aminteam, este a discuta formele f\r\ a `n]elege faptele [i fondul problemei. Un istoric britanic observase c\ `n Rom=nia comunismul „s-a prezentat pe sine ca o mi[care de eliberare na]ional\, ale c\rei eforturi `ndr\zne]e de creare a unui stat industrializat autodeterminat ar fi `ncununat luptele seculare pentru libertate. Presa, sistemul educa]ional, prezen]a partidului la locurile de munc\ [i `n unit\]ile militare au fost folosite pentru a-i socializa (mai bine zis, pentru a-i resocializa) pe rom=ni `n sensul na]ionalist“33. Ca prob\ putem invoca starea de tensiune dintre Rom=nia [i Ungaria ca urmare a protestelor minorit\]ii maghiare din Transilvania. Sau, emigrarea for]at\, respectiv v`nzarea c\tre Israel [i Germania a comunit\]ii evreilor rom=ni (cele dint`i tranzac]ii dateaz\ din anii 1949-1950) [i a comunit\]ii de limb\ german\ (comer] care `ncepe `n anii 1970)34. O asemenea realitate rezult\ [i din descrierea f\cut\ de Herta Müller cu privire la sec]iile speciale ale Securit\]ii, ce se ocupau de supravegherea fiec\rui important grup minori-

ianuarie 2010

TIMPUL tar: „Na]ionali[ti [i fasci[ti germani“, „Iredenti[ti maghiari“ [i „Na]ionali[ti evrei“35. C`t prive[te colaborarea statului cu biserica, aceasta are o tradi]ie ne`ntrerupt\ din secolul al XIX-lea. Amalgamarea religiei cu ideologiile [i deciziile politice dateaz\ din vremea `n care ideea etnocultural\ devenise o prioritate `n orientarea preotului, respectiv, de c`nd ortodoxia fusese remorcat\ la propaganda na]ional\. ~n acest din urm\ caz, doctrina cre[tin\ r\s\ritean\ a fost echivalat\ de Patriarhia de la Constantinopol cu filistinismul [i, deci, cu p\r\sirea adev\ratului mesaj spiritual al Bisericii Ortodoxe. Istoricii rom=ni contemporani prefer\ adesea s\ discute despre totalitarism invoc`nd ideea comunist\ [i diagnostic`nd majoritatea neajunsurilor politice rom=ne[ti doar prin ideea de sovietizare din anii ’50 ai secolului trecut a politicii [i a administra]iei statale. De exemplu, ei invoc\ falsificarea istoriei na]ionale prin transferul ideologiei Moscovei `n cultura rom=n\. ~n asemenea cazuri, este vorba doar de o parte de adev\r, c\ci o privire unilateral\ precum aceea men]ionat\ mai sus trimite la examinarea totalitarismului sovietic exclusiv prin prisma factorului extern, respectiv, doar prin prisma figurilor politice [i intelectuale provenind din grupurile minoritare `ntr-o ]ar\ `n care minorit\]ile cultural-lingvistice [i confesionale au fost [i `nc\ s`nt catalogate drept str\ine comparativ cu comunitatea autohton\36. Dezv\luirea limitelor istoriografiei rom=ne[ti [i a orient\rii ideologice `n sensul totalitarismului comunist prin invocarea zelului ideologic al lui Mihail Roller, autor al manualelor [colare `n anii ’50 ai secolului trecut [i al cenzurii cercet\rii istorice, indic\ at`t o realitate, c`t [i o idee partizan\37. Aceasta pentru c\ `n discu]ie este un `ntreg fenomen ce nu se rezum\ la g\sirea mai mult sau mai pu]in aleatorie a unui vinovat `n absen]a identific\rii complexit\]ii faptelor [i limbajelor. Chiar dac\ presa rom=n\ abund\ `n execu]ii sumare `n numele condamn\rii comunismului totalitar, aceasta nu `nseamn\ c\ tragediile s`nt cu adev\rat discutate [i `n]elese de intelligentsie [i de marele public. ~n schimb, personaje precum Mihail Roller devin mai prezente `n referin]ele cotidiene dec`t pe durata propriei lor existen]e [i, la nevoie, pot sus]ine teza fantezist\ a iudeobol[evismului agreat\ [i promovat\ de regimul Ceau[escu. ~n loc de concluzie, voi spune c\ vechile [i noile limbaje rom=ne[ti privind totalitarismul trebuie aprofundate `n scopul rescrierii istoriei Rom=niei, caz `n care cunoa[terea conceptelor fundamentale [i conceptualizarea fenomenelor social-politice `[i au rostul lor indiscutabil `n clarificarea teoretic\. Al\turi de faptele relevante [i de descrierea schimb\rilor institu]ionale ale structurilor de putere, importante s`nt studierea conceptului de totalitarism `n limbile na]ionale; identificarea setului de valori

locale [i regionale; descoperirea limbajelor ce conduc la structura de g`ndire, la cultura politic\ [i la comportamentul unei societ\]i. Construc]ia [i con]inutul discursului despre totalitarism s`nt, la r`ndul lor, consecin]a diversit\]ii acestor factori. 1 Comunicare prezentat\ `n cadrul Conferin]ei Interna]ionale `n onoarea lui Claude Lefort [i intitulat\: Totalitarismele secolului al XX-lea `ntr-o perspectiv\ comparativ\. Noile realit\]i vor schimba concep]iile tradi]ionale?, Sofia, 28-29 noiembrie 2009. 2 Vezi Jeffrey C. Isaac, „Critics of Totalitarianism“, `n The Cambridge History of Twentieth-Century Political Thought, Cambridge, 2005, p. 199. 3 Pierre Hassner, „A murit, oare, totalitarismul?“ `n Revista 22, 19 decembrie 2005. 4 Ibidem. 5 Vezi Jeffrey C. Isaac, l.c., p. 199. 6 Vezi `n acest sens observa]iile privind istoria modern\ [i contemporan\ a zonei la Maria Todorova, Balcanii [i balcanismul, traducere din englez\ de Mihaela Constantinescu [i Sofia Oprescu, Bucure[ti, 2000 (`n original, Imagining the Balkans, Oxford, 1997). 7 Vezi Victor Neumann, „Este necesar\ rescrierea istoriei Europei de Est?“ `n Dilema Veche, nr. 288, 20 august, 2009. 8 Reinhart Koselleck, Conceptele [i istoriile lor, Traducere de Gabriel H. Decuble [i Mari Oruz, Bucure[ti, 2009, p. 242. 9 Vlad Stoicescu [i Andrei Cr\ciun, „Din oameni normali am devenit psihopa]i“. Interviu cu doamna Dr. Miriam Korber Bercovici, `n Evenimentul Zilei, 13 august 2009. 10 Timothy Snyder, „Vest europenii mai au `nc\ de `nv\]at de la est-europeni“, `n Dilema Veche, Nr. 276/ 28 aprilie – 4 iunie 2009. 11 Apud Z. Ornea, Anii trezeci. Extrema dreapt\ rom=neasc\, Bucure[ti, 1995, p. 70. 12 Victor Neumann, „Obsesia intelligentsiei rom=ne `n perioada interbelic\: specificitatea etno]ional\“, `n Ideologie [i Fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei g`ndirii politice `n Europa Est-Central\, Ia[i, 2001, p. 103-121. Vezi [i Victor Neumann, „Neam [i Popor: No]iunile etnocentrismului [i Conceptul de na]iune la rom=ni. O explica]ie teoretic\“, `n Neam, Popor sau Na]iune? Despre identit\]ile politice europene, edi]ia a II-a, Bucure[ti, 2005, p. 117-146 [i p. 147-180; `n englez\: Victor Neumann, „Romanian Identity: a conceptual confusion?“ `n Essays on Romanian Intellectual History, Timi[oara, 2008, p. 39-70. 13 Nichifor Crainic, „Tineretul [i cre[tinismul“, `n Nostalgia paradisului, Bucure[ti, 1940, p. 12-13 apud Z. Ornea, op.cit., p. 43. 14 Vezi Victor Neumann, Neam, popor sau na]iune?… 15 Nae Ionescu, „Sufletul mistic“, `n Roza v`nturilor, Bucure[ti, 1937, p. 23-24, apud Z. Ornea, op.cit., p. 71. 16 Leszek Kolakowski, Principalele curente ale marxismului, vol. I, Fondatorii, traducere din limba englez\ de S.C. Dr\gan, prefa]\ de Vladimir Tism\neanu, Bucure[ti, 2009, p. 325. 17 ~n accep]iunea lui Kolakowski, „versiunea leniniststalinist\ n-a fost dec`t o versiune, adic\ o `ncercare de a pune `n practic\ ideile lui Marx, exprimate de el `ntr-o form\ filozofic\, f\r\ principii clare de interpretare politic\“. Leszek Kolakowski, op.cit, p. 332. 18 Stalinism for all Seasons: A Political History Romanian Communism University of California Press, 2003. Cf. varianta `n limba rom=n\, Stalinism pentru eternitate, traducere de Cristina Petrescu [i Drago[ Petrescu, Polirom, 2005, p. 252-253. 19 Din p\cate, profit`nd de `nt`rzierea reconceptualiz\rii no]iunilor cheie, unii istorici se complac `n a abuza de `n]elesurile vetuste privind definirea identit\]ii na]ionale. Vezi Lucian Boia, Rom=nia. }ar\ de frontier\ a Europei, Bucure[ti, 2001, p. 175-207. M\ refer la capitolul intitulat „Rom=ni [i str\ini“, `n care autorul uzeaz\ de limbajul so-

Eseu cial-politic al regimurilor totalitare. „O ]ar\ `mpresurat\ de str\ini, aceasta este Rom=nia, [i de aici decurg tot felul de complexe [i de sensibilit\]i“. ~n condi]iile supravie]uirii vechii distinc]ii etnice `ntre grupurile de popula]ii ale Rom=niei, istoricului i se pare firesc s\ continue s\ echivaleze conceptul de minoritar cu acela de str\in, rata[`nd str\inul din interiorul ]\rii/ na]iunii de acela din exteriorul ]\rii/ na]iunii. „«Str\inii din afar\» s`nt dubla]i de cealalt\ categorie, a «str\inilor din interior»“. Cf. l.c., p. 177. 20 ~n continuare, Kolakowski precizeaz\: „Se pune `ns\ `ntrebarea `n ce m\sur\ este el (socialismul despotic, n.m, V.N.) rezultatul logic al doctrinei sale (marxiste, n.m., V.N.). R\spunsul ar fi c\ aceast\ doctrin\ nu este `ntrutotul inocent\, de[i ar fi absurd s\ se afirme c\ formele despotice de socialism s`nt o urmare direct\ a ei. Socialismul despotic a rezultat dintr-o multitudine de `mprejur\ri istorice, printre care se num\r\ [i tradi]ia marxist\“. Cf. Leszek Kolakowski, op.cit., p. 332. Nuan]\rile s`nt necesare, mai ales c\ ele vin din partea unui autor care a dezvoltat o critic\ ra]ional\, credibil\, a marxismului, situat\ `n linia acelora ale lui Karl Popper, Raymond Aron, Isaiah Berlin. 21 ~n pofida neajunsurilor ce deriv\ din tezele lui Karl Marx, din determinismul interpret\rilor sale, din ideologia egalitarist\ [i antiliberal\, din ideea superiorit\]ii clasei proletare, critica marxist\ a avut o pondere `n opozi]ia intelectual\ fa]\ de regimul totalitar comunist. Exemplul cercurilor de scriitori, filozofi [i istorici din Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia inspira]i de opera sa este unul care demonstreaz\ c\ exerci]iul antitotalitar din fostele state comuniste se revendic\ `ntr-o prim\ faz\ din g`ndirea marxist\. ~n exemplul rom=nesc, o asemenea influen]\ exist\ `n programul demonstra]iilor studen]e[ti de la Timi[oara din toamna anului 1956. El con]ine c`teva puncte critice, antitotalitare, inspirate de aceea[i orientarea marxist\. Atunci, ca [i mai t`rziu, `n 1989, s-a v\zut c\ popula]ia Timi[oarei fusese mai bine preg\tit\ din punctul de vedere al culturii civice [i politice, nu a alunecat `n extremisme [i nu a r\spuns provoc\rilor de a submina rela]ia pa[nic\ dintre majoritatea rom=neasc\ [i grupurile cultural-lingvistice minoritare. Vezi Victor Neumann, Cultura civic\ a Timi[oarei `n anii dictaturii na]ional-comuniste. O evolu]ie pe coordonatele Europei Centrale, `n Ideologie [i fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei g`ndirii politice `n Europa Est-Central\, Ia[i, 2001, p. 149-175. Idem, „Civic Culture in Banat and Transylvania. The Role of Timisoara in the 1989 Transformation of Political Order“ `n Victor Neumann, Between Words and Reality. Studies on the Politics of Recognition and the Changes of Regime in Contemporary Romania, Washington, D.C., 2001, p. 41-63; Idem, „Die bürgerliche Kultur in Siebenbürgen und im Banat: Die Rolle Temeswars in den politischen Umgestaltungsprozessen vom Dezember 1989“, `n Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, Heft 11. Mai 1999, p. 38-51. 22 Informa]ia am primit-o de la profesorul Henri Wald, cu ocazia repetatelor `nt`lniri [i discu]ii purtate la Bucure[ti `ntre anii 1986-1989. 23 Vezi Victor Neumann, „Civic Culture in Banat and Transylvania: The Role of Timi[oara in the 1989 Transformation of Political Order“, `n Between Words and Reality. Studies on the Politics of Recognition and the Changes of Regime in Contemporary Romania, Translated by Simona Neumann, Washington, D.C., 2001, p. 41-63. 24 Victor Neumann, „National political cultures and regime changes in Eastern and Central Europe“, `n The History of Politcal Thought in National Context, Cambridge, 2001, p. 228-247. 25 National Ideology under Socialism. Identity and Cultural Politics in Ceau[escu’s Romania, University of California Press, 1991. Cf. [i varianta `n limba rom=n\, Compromis [i rezisten]\. Cultura rom=n\ sub Ceau[escu, traducere de Mona Antohi [i Sorin Antohi, Humanitas, Bucure[ti, 1994. Titlul `n rom=n\ trimite la cultur\ ca fenomen general [i nu la cultura politic\, a[a cum apare `n originalul englez, care incumb\ alte sensuri ale aceluia[i concept. ~n al doilea r`nd, conceptul de identitate este omis. Or, tocmai problema identit\]ii na]ionale rom=ne[ti `n diferitele sale accep]iuni este `n centrul c\r]ii. Probabil, schimbarea de sens ce reiese din titlu este involuntar\ ori este rezultatul adapt\rii titlului original la cerin]ele pie]ii de carte ale momentului. Traducerea a fost realizat\ `n anii imediat urm\tori dispari]iei regimului Ceau[escu. ~ntre timp, autorii traducerii au devenit ei `n[i[i preocupa]i de studiile de istorie conceptual\. Vezi Sorin Antohi, „Conceptul de «specific na]ional» `n cultura rom=n\“, comunicare prezentat\ cu ocazia celei dint`i Conferin]e Interna]ionale de Istorie Conceptual\ Rom=neasc\, Timi[oara, 23-26 septembrie 2009. 26 Katherine Verdery, op.cit., p. 32. 27 Ibidem, p. 40. 28 Cf. Ana Selejan, Literatura `n totalitarism. 19491951, Vol. I, Sibiu, 1994, p. 10. 29 Victor Neumann, „Elitele [i problema moderniz\rii Rom=niei“, `n Via]a Rom=neasc\, nr. 8-9, 2009, p.11-19. 30 Vezi, de exemplu, Hans Kohn, The Mind of Germany. The Education of a Nation, New York, 1960. 31 O mare parte a acesteia r\m\sese f\r\ o minim\ cultur\ politic\. 32 Tom Gallagher, Furtul unei na]iuni. Rom=nia de la comunism `ncoace, Bucure[ti, 2004, p. 18. 33 Ibidem, p. 310. 34 Radu Ioanid, R\scump\rarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre Rom=nia [i Israel, Ia[i, 2005. 35 Apud Herta Müller, „Cristina [i butaforia ei. Ceea ce (nu) se scrie `n dosarele securit\]ii“, `n Observator Cultural, nr. 502, 26 noiembrie 2009. 36 Vezi Lucian Boia, l.c., p.211-248. 37 {erban Papacostea, „Totalitarism [i istoriografie“, `n Revista 22, 13 aprilie 2007.

www.timpul.ro


Recitiri

17

TIMPUL

RAME

Portretul unui clasicist (II) LIVIU FRANGA {tefan Cucu apar]ine unei genera]ii cu destinul fracturat de Istorie. ~n mai multe locuri [i `n mai multe r`nduri. C`nd s-a n\scut, `ntr-un sat gorjean cu nume de floare [i vin, cel de-al doilea Mare R\zboi al Lumii mai avea `nc\ doi ani `ntregi p`n\ s\ se `ncheie. ~n al]i zece ani, cei care au urmat venirii sale pe lume, c`te nu a v\zut [i tr\it copilul genera]iei sale!... Noi st\p`ni `n ]ar\, n\v\li]i de la R\s\rit `n locul celor tr\da]i [i alunga]i, de la Apus, `napoi. Saltul mortal de la domnule [i doamn\ la tovar\[e, tovar\[\. De la rege la prim-secretar. {i timpurile noi, calculate `n cincinale. Dup\ mai bine de patru astfel de cincinale, {tefan Cucu, trecut prin felurite `nt`mpl\ri de `nceput ale vie]ii lui – de o pild\, instaurarea dictaturii proletariatului sub fa]ada republicii populare, pe urm\ socialiste, na]ionalizarea integral\, seceta din Moartea c\prioarei, infla]ia galopant\ [i stabilizarea brutal\, cooperativizarea agriculturii, electrificarea, revolta din Ungaria, iradierea lui Gheorghiu-Dej [i alte apari]ii evenimen]iale, despre care, poate [i sper, vom citi `n viitoarele `nsemn\ri retrospective ale autorului –, `[i `ncheie studiile la Universitatea din Bucure[ti. Pe atunci, la mijlocul anilor [aizeci, facultatea aleas\ de el

purta numele („Romanice, Clasice [i Orientale“) pe care `l va prelua, la sf`r[itul anilor optzeci, o singur\ catedr\ universitar\ a unei facult\]i devenite `ntre timp, un mamut („de Filologie“), de nerecunoscut fa]\ de propriul ei trecut imediat. Ce alesese {tefan Cucu? Unul singur din jum\tate de milion de absolven]i de liceu, fie [i numai teoretic, ar fi ales – [i atunci, ca [i acum, de altfel – ceea ce [i-a dorit el: filologie clasic\. ~n traducere liber\ [i administrativ\: latin\ [i greac\ veche. Dup\ cei cinci – o, vremuri!... – ani de studii universitare, t`n\rul absolvent s-a `ntors cuminte `n Gorjul natal, obligat, dar [i doritor s\-[i ia povara d\sc\liei pe umeri. Ceea ce s-a [i `nt`mplat, pentru urm\torul deceniu. Dar nu oricum. Nemul]umit de `ntinderea, poate [i de ad`ncimea studiilor sale deja `ncheiate, t`n\rul profesor a dat din nou examen de admitere, s-a `nscris [i a urmat – f\r\ „echival\rile“ [i „scutirile“ de examen de azi – cursurile unei alte facult\]i dintr-o nou\ universitate, cea din inima B\niei, astfel `nc`t, `n anul ultimului cutremur catastrofal din ]ar\, a devenit iar\[i absolvent, de aceast\ dat\ al unei specializ\ri filologice post-clasiciste, de rom=nistic\ [i romanistic\. Un clasicist este `ntotdeauna un deschiz\tor de drum. Un nemul]umit cu cel propriu, care, de[i la `nceput, se poate afunda `n [abloane prin repetabilitate. Un nemul]umit [i de drumul [tiin]ei `nse[i [i mai ales al cunoa[terii sale. Iar vremurile, prin duritate [i constr`ngeri, provoac\, la r`ndul lor, stimuleaz\ [i `ntre]in aceast\ mobilitate vie, `nn\scut\, a filologului clasic. Dovad\ gr\itoare [i, de ce n-a[ spune, chiar emblem\ a unui astfel de destin, mobil, auto-

provocat, al clasicistului rom=n, de ieri [i de azi, este `ns\[i cariera profesional\ ulterioar\ a lui {tefan Cucu. P`n\ `n anul marii fracturi din decembrie ’89, stabilindu-se provizoriu, dar cu aspira]ii remanente, `n cele din urm\ definitiv, pe meleaguri tomitane, el a fost, pe r`nd, muzeograf principal la faimosul Muzeu Na]ional de Arheologie din Constan]a, apoi bibliograf principal la Biblioteca Jude]ean\ a aceluia[i ora[, pentru ca, `n zbaterea convulsiv\ a ultimilor ani auriferi, s\ revin\ la dragostea dint`i: profesoratul. ...[i, totodat\, la acea pasiune care, singura, poate r\spunde chem\rii ad`nci celei mai din\untru a unui filolog clasic. ~nainte de a `mbr\]i[a orizontul cultural extrem de vast al cercet\rii [tiin]ifice, filologul clasic `mi pare c\ s-a n\scut spre a-i `nv\]a pe ceilal]i, spre a le duce pa[ii, `ncet [i sigur, c\tre triunghiul socratic: Bine, Adev\r, Frumos. Dup\ anul marii fracturi, `ncheindu-[i [i sus]in`ndu-[i doctoratul cu o tez\ de receptare a destinului ovidian – cu care, `n str\fundurile interferente ale subcon[tiin]ei, s`nt convins c\ s-a identificat – `n cultura literar\ rom=n\, {tefan Cucu a urcat, p`n\ a ajuns la ultima, treptele curriculare universitare tomitane, `n l\ca[ul de studii care nu avea cum s\ poarte un alt nume dec`t acela al renegatului Relegat. ...[i ne `ntoarcem de unde am `nceput. Gorjul colinar-montan [i mitica cetate greac\ nord-vest pontic\, de cea mai `ndelungat\ str\lucire, `[i dau astfel m`na peste timp sub cupola imperisabil perenei latinit\]i. Profesorul de azi, `ndrum\tor de teze de licen]\ [i diserta]ii de master, membru `n comisii de doctorat, pre[edinte al unor prestigioase concursuri profesionale, autor de prelegeri la cursuri interna]ionale extracurriculare de cultur\ [i

civiliza]ie, membru cu vechime pluridecenal\ al Societ\]ii de {tiin]e Filologice [i al Societ\]ii de Studii Clasice din Rom=nia, [i-a limpezit `ntreb\rile [i c\ut\rile drumului, cele care fac din filologul clasic umanistul cel mai iscoditor dintre c\rturarii vremii sale. Pentru {tefan Cucu, acest drum de leg\tur\ `ntre zone astrale se descoper\ a fi, `n fapt, o neoprit\ pendulare dinspre v`rstele spiritual-culturale ale umanit\]ii clasice c\tre nelini[titele unde ale con[tiin]ei moderne. {i invers. Prin profesorul Cucu, a c\rui oper\ st\ m\rturie, [i de aceast\ dat\ filologia clasic\ ni se descoper\ a fi magica [tiin]\ a `nchiderii deschise.

e cea mai seduc\toare ipostaz\ a ei etc., un [ir `ntreg de `ntreb\ri idioate, la care se dau „ni[te r\spunsuri“ ce nu intereseaz\ dec`t eventual… ni[te distinse doamne la o b`rf\. Nu ]in s\ fac o recenzie la cartea respectiv\, ]in doar s\ mai remarc ironia dedica]iei de pe ultima copert\ a volumului: „Cititorilor mei inteligen]i, cu drag, Mihaela“. Iat\ deci un autor care poate tr\i din scris. Sau doamnele [i-au propus s\ contribuie la bun\starea autorului M.R. asigur`ndu-i, printr-o sponsorizare mascat\, un standard ridicat de via]\? Pentru c\ dac\ tot scoate un volum la doi ani, s\ spunem, poate tr\i la Monte Carlo sau oriunde dore[te f\r\ b\taie de cap. ~n vreme ce c\r]ile unor doamne sensibile, inteligente [i cultivate r\m`n pe rafturi neatinse! Nici b\rba]ii n-o duc mai bine, s\ nu ne am\gim. Iat\ un scriitor ca Radu Aldulescu, de felul lui un liber profesionist, cum `i place s\ spun\, o duce de azi pe m`ine. Ca s\-l citez: „Tr\im `n Rom=nia, totu[i, [i c`nd mergem cu trenul, [i c`nd facem pe scriitorii, [i mai ales c`nd pretindem s\ fim pl\ti]i (de cine?) pentru ceea ce facem“. Sigur c\ da, drepturile de autor pentru o carte la care trude[ti ani `n [ir s`nt ne`nsemnate. Dar astea s`nt vremurile [i noi r\m`nem neclinti]i sub ele, vorba cronicarului. Cu ani `n urm\ citeam `ntr-o revist\ un interviu cu un cunoscut prozator rom=n. Spunea c\ pentru o proz\ scurt\ publicat\ `ntr-o revist\ literar\ prime[te onorariu c`t s\-i ajung\ de o friptur\ [i o sticl\ cu vin la restaurant. ~nc\ `nsemna ceva. ~n ultima vreme revistele abia o duc de azi pe m`ine, rareori se mai g`ndesc la colaboratori. Chiar [i scriitorii r\m`n surprin[i c`nd s`nt pl\ti]i pentru textele publi-

cate. ~mi amintesc de reac]ia lui Horea G`rbea, pe c`nd eram `n redac]ia revistei Bucovina literar\ [i i-am trimis modestul onorariu pentru un text publicat `n acea revist\. Gestul i se p\rea elegant din cale afar\, `ntr-o lume care crede c\ scriitorul este numai bun de muls. Poate c\ lucrurile se vor schimba. Nu de mult mi s-a solicitat de c\tre prestigioasa revist\ Vatra num\rul de cont bancar `n care s\ mi se trimit\ onorariul pentru colabor\ri. Un gest de normalitate, p`n\ la urm\, dar care mi s-a p\rut colosal. I-am [i r\spuns doamnei de acolo c\ `ncet-`ncet vom tot vedea scriitori cu vile [i tare ferici]i. Glumesc, desigur. Nici m\car n-am fost ispitit s\ v\d dac\ mi-au virat vreun leu `n cont, m\ bucur c\ primesc revista Vatra, cum primesc [i revistele Timpul, Arge[, Hyperion [.a. Mai ales c\ Rodipet-ul e pe chituci din c`te se pare [i nu g\se[ti o revist\ literar\ prin chio[curile din provincie. Cum s\ te g`nde[ti la zeci de mii de euro? De altfel, except`ndu-l pe Radu Aldulescu (nu [tiu, nu vreau [i nu pot fi obligat s\ fac altceva dec`t s\ scriu, spune el), cam to]i prietenii mei scriitori au serviciu, s`nt universitari, lucreaz\ `n direc]ii pentru cultur\ sau chiar `n domenii ce nu au leg\tur\ cu scrisul. Ca s\ m\ bag `n seam\, afirm c\ [i eu am lucrat ani `n [ir `n justi]ie [i ca universitar, dar din demisie `n demisie am ajuns… liber profesionist. Nu-mi r\m`ne dec`t s\ m\ fac parlamentar. Se pare c\ e cea mai la `ndem`n\ profesie `n Rom=nia. {i b\noas\. Am avut c`ndva o ofert\ dar am refuzat-o ca un fraier. Acum eram `ntreprinz\tor sau director de editur\ [i… m\ `njurau to]i scriitorii! Ori s\ m\ mut la Monte Carlo sau `n Creta, poate `mi vine inspira]ia [i trag un tun editorial?!

BRIEFING

Ni[te `ntreb\ri CONSTANTIN ARCU Aflu recent c\ la t`rgul de carte «Gaudeamus» din toamna acestui an pe primul loc la v`nz\ri s-a situat cartea Mihaelei R\dulescu, Ni[te r\spunsuri! Se pare c\ ar fi v`ndut 40.000 de volume, cu aproape 27.000 de exemplare mai mult dec`t volumul ~nc\ de pe atunci vulpea era v`n\torul, scris de Herta Muller, proasp\t\ laureat\ a Premiului Nobel pentru literatur\. Mi-am f\cut cruce cu limba [i am cerut p\rerea unui prieten, poet [i ziarist. „E politica editurii, probabil. Dar nu-i exclus s\ fi v`ndut bine, totu[i. Asta d\ seama de cultura cititorului rom=n“, m-a asigurat acela. Nu am citit volumul la care m\ refer [i e pu]in probabil s\ o fac. Mi-am aruncat privirea peste c`teva file [i mi-a fost de ajuns. Via]a e scurt\ [i nu merit\ s\ ]i-o pierzi citind bazaconii, c`nd s`nt at`tea c\r]i cu adev\rat bune pe care nu am timp s\ le citesc. O „Not\ asupra edi]iei“ ne l\mure[te c\ majoritatea textelor incluse `n volum au fost publicate mai `nt`i `n revista Elle, c`teva au ap\rut `n Jurnalul Na]ional unde doamna M.R. de]ine o rubric\, dar s`ntem asigura]i c\ toate au fost revizuite. Unele texte ar fi fost publicate pentru prima dat\ `n volumul de fa]\. Ei, asta-i altceva! www.timpul.ro

Dintr-o „prezentare“ nesemnat\, probabil `n „regia“ autoarei, afl\m c\ M.R. e o vedet\ TV „de prim\ m\rime“ etc. etc., c\ `n 2007 a mai publicat la Editura Polirom volumul „Despre lucrurile simple“, un adev\rat bestseller, iar de succesul acelei c\r]i s-au „bucurat mai ales copiii foarte bolnavi [i s\raci“, deoarece Mihaela ar fi donat onorariul ei unor proiecte umanitare, „devenind prima vedet\ TV din Rom=nia care a donat peste 10.000 de euro din v`nzarea unei c\r]i personale“. Las la o parte chestia cu funda]iile [i proiectele umanitare care ani `n [ir s-au ocupat de v`nzarea copiilor, `nc`t Rom=nia devenise cel mai mare exportator de copii din aceast\ parte a lumii, st`rne[te `ns\ uimire onorariul ob]inut de autoare! Care e secretul acestui succes de propor]ii? Pentru c\ am intrat `ntr-o libr\rie [i m-am interesat cum se vinde cartea. T`n\ra [i amabila libr\reas\ mi-a r\spuns c\ se vinde bine, cam 10 exemplare pe zi. {i cine le cump\r\? „Cucoanele“, mi-a precizat. F\r\ `ndoial\ c\ Editura Polirom este una redutabil\, care [tie exact cum s\-[i promoveze autorii [i c\r]ile publicate, dar succesul pare totu[i monstruos. U[or intrigat mai arunc o privire prin carte. Descop\r cele la care m\ a[teptam, nimic deosebit. De[i autoarea s-a mutat `n Fran]a pentru a-[i proteja via]a privat\, dup\ c`t pretinde, g\sim aici „ni[te r\spunsuri“ la `ntreb\rile trimise prin e-mail de o „ziarist\ inteligent\“ (cine o fi ziarista?) despre cel mai erotic moment din via]a ei `n doi, care b\rbat a avut cel mai perfect trup (dintre cei cu care a f\cut sex, se `n]elege), cu cine a avut cea mai proast\ experien]\ sexual\ din via]\, care e cea mai erotic\ arom\, cine e persoana cu care ar vrea s\ aib\ o aventur\, care

ianuarie 2010


18

Economie

TIMPUL

Secolul lui Paul A. Samuelson BOGDAN C. ENACHE Dac\ `n analele istoriei secolul XX va r\m`ne cunoscut ca secolul totalitarismului, `n analele [tiin]elor sociale acesta ar putea fi consemnat ca secolul lui Paul A. Samuelson (15 mai 1915 – 13 decembrie 2009). De[i nu s-a remarcat prin originalitate iconoclast\, cel dint`i laureat american al premiului Nobel `n economie, recent disp\rut dintre noi la venerabila v`rst\ de 94 de ani, a fost un mare spirit de sintez\, o figur\ intelectual\ emblematic\ [i prolific\, care a marcat `n cel mai `nalt grad evolu]ia [i diseminarea [tiin]ei economice `n lume `ncep`nd cu mijlocul secolului trecut, fiind `n acela[i timp o influent\ voce at`t `n spa]iul public c`t [i `n spatele u[ilor `nchise ale birourilor guvernamentale. N\scut `n Indiana, SUA, educat la Universitatea din Chicago [i apoi la Universitatea Harvard, Paul Samuelson – profesor de economie la Massacusetts Institute of Technology (MIT) – este cel care a definit standardele metodologice pronun]at cantitative ale [tiin]ei economice [i ale [tiintelor sociale `n general din epoca postbelic\; el este cel care a impus a[a-numita sintez\ neoclasic\ `n teoria economic\, bazat\ pe opera lui Alfred Marshall [i a lui Léon Walrass `n microeconomie [i pe opera lui John Maynard Keynes `n macroeconomie, deschiz`nd astfel u[a unui amplu rol pentru interven]ionismul guvernamental; `n sf`r[it, tot Samuelson, `n calitate de intelectual de st`nga, este cel care a promovat activ de-a lungul `ntregii sale cariere – chiar [i dup\ ce profe]iile sale despre av`ntul economic al Uniunii Sovietice au fost contrazise `n mod brutal de realitate – edificarea unui stat asisten]ial-dirjist c`t mai extins, `n SUA dar [i `n `ntreg spa]iul occidental.

Originile macroeconomiei: Keynes vs Hayek ~n 1930, lumea se confrunta cu cea mai grav\ criz\ economic\ de p`n\ atunci, iar economi[tii p\reau c\ nu pot oferi nicio solu]ie. Vechile teorii, enun]ate de economi[tii clasici [i neoclasici, `n mod tacit favorabile ideii c\ economia de pia]\ are un caracter auto-regulatoriu, p\reau `n acel moment incapabile s\ explice ad`ncimea [i lungimea turbulen]elor care vor r\m`ne `n istorie sub numele de „Marea Criz\“, iar presiunea evenimentelor sociale [i politice sporea ner\bdarea [i `ngrijorarea. Sociali[tii credeau c\ teoria lui Marx despre contradic]iile inevitabile ale capitalismului era `n sf`r[it confirmat\, iar Occidentul va urma Uniunea Sovietic\ pe calea economiei planificate. ~n schimb, nazi[tii [i fasci[tii din toat\ Europa vedeau evenimentele economice nefaste ca rezultatul dublei conspira]ii puse la cale de capitali[tii evreii [i de sociali[tii bol[evici, fiind de asemenea siguri c\ momentul revolu]iei sosise. Confuzia [i disperarea `i cuprinsese chiar [i pe cei care nu fuseser\ sedu[i de virusul totalitarismului, fie el de dreapta sau de st`nga. Toat\ lumea cerea s\ se fac\ ceva, orice, oricum, c`t mai repede... ~n Marea Britanie – centrul avangardei `n materie de cercetare economic\ la vremea respectiv\ – climatul social [i intelectual nu putea s\ nu `[i pun\ amprenta [i asupra tinerilor studen]i `n economie. Ce a cauzat criza economic\ [i cum poate fi ea solu]ionat\ – era subiectul major al discu]iilor purtate de ace[tia, `mping`ndu-i s\ `mbr\]i[eze noi abord\ri teoretice care, `n cele din urm\, au revolu]ionat cadrele [tiin]ei economice. Doi s`nt economi[tii „neortodoc[i“, `n mediul intelectual de atunci, care luptau pentru mintea noii genera]ii de economi[ti [i pentru viitorul [tiin]ei economice. Cel dint`i este Friedrich A. Hayek, un t`n\r austriac, fost student [i colaborator al lui Ludwig von Mises, de cur`nd numit profesor la London School of

ianuarie 2010

Economics din ini]iativa lui Lionnel Robbins, un adept al „{colii austriece“. ~n afar\ de contribu]iile sale la critica ideei de planificare centralizat\, Hayek se remarcase `n epoc\, al\turi de Ludwig von Mises, prin formularea unei teorii a crizelor economice, pornind de la opera economi[tilor austrieci Carl Menger [i Eugen von Böhm-Bawerk [i de la cea a suedezului Knut Wicksell. Cele dou\ c\r]i ale lui Hayek, Monetary Theory and the Trade Cycle (1929) [i Prices and Production (1931), `n care este formulat\ [i dezvolt\ a[a-numita „teorie austriac\“ a ciclurilor economice, s`nt intens discutate la seminariile vremii, suscit`nd interesul celor mai capabili tineri economi[ti. Conform acestei teorii, criza avea drept cauz\ o discoordonare `n structura intertemporal\ de produc]ie indus\ la nivel monetar, prin sc\derea dob`nzii sub nivelul s\u de echilibru, iar ie[irea din criz\ nu putea fi ob]inut\ prin noi interven]ii guvernamentale, ci doar dup\ lichidarea investi]iilor eronate de capital [i restabilirea func]iei coordonative a pre]urilor. Cel de-al doilea teoretician economic `n vog\ era John Maynard Keynes, economist format `n tradi]ia marshallian\, dar influen]at [i de autori continentali, func]ionar public, profesor la Cambridge University, speculator financiar [i un dandy marcant al boemei artistice britanice din epoc\, reunit\ `n a[a-numitul „Bloomsbury Group“. ~n anul 1930, Keynes era deja un autor consacrat, cea mai cunoscut\ lucrarea a sa, The Economic Consequences of Peace (1919) – o critic\ a condi]iilor financiare `mpov\r\toare impuse Germaniei la Versailles –, asigur`ndu-i o larg\ notorietate. De[i la `nceputul carierei Keynes sus]ine opinii ortodoxe `n materie de teorie economic\, treptat, preocuparea sa privind teoria cantitativ\ a banilor `l face s\ resping\, cum de altfel respingea [i Hayek, ideea economi[tilor clasici c\ banii s`nt un v\l f\r\ nicio influen]\ asupra economiei reale, devenind un critic al etalonului aur – sistem monetar ce implica acceptarea defla]iei seculare a pre]urilor ca un fenomen normal `n economie – [i un avocat al ideei „stimul\rii“ cre[terii economice, mai ales `n perioade de [omaj ridicat, prin expandarea creditului [i a masei monetare, chiar [i cu riscul deprecierii monedei. Aceste concluzii, diametral opuse viziunii lui Hayek, s`nt exprimate pentru prima dat\ `n lucrarea A Tract on Monetary Reform (1923), f\r\ s\ aib\ o mare influen]\ asupra cursului politicii economice britanice. Ulterior, ele s`nt dezvoltate `n A Treatise on Money (1930), lucrare `n care Keynes introduce pentru prima dat\ faimosul „paradox al economisirii“. Dar, odat\ cu lucrarea The Means to Prosperity (1933), ap\rut\ la v`rful Marii Crize, teoriile sale c`[tig\ popularitate [i s`nt adoptate de numeroase guverne ca baz\ pentru politica economic\ oficial\, provoc`nd o extindere f\r\ precedent a imixiunii guvernului `n societate. De altfel, aceasta este lucrarea `n care Keynes enun]\ pentru prima dat\

ideea conform c\reia cheltuielile bugetare guvernamentale `n deficit au un efect multiplicator `n economie [i, deci, pot reduce rata [omajului `n vremuri de criz\ [i „stimula“ cre[terea economic\. Cei doi protagoni[ti, Hayek [i Keynes, s`nt buni prieteni pe plan personal, dar adversari pe plan intelectual, at`t din punct de vedere teoretic c`t [i din punctul de vedere al filozofiei politice `mbr\]i[ate, primul fiind un liberal clasic, `n timp ce al doilea este un social-democrat care declar\ c\ re`nnoie[te liberalismul pentru a-l adapta secolului XX. ~n anii ’30 ei s`nt considera]i cei mai mari g`nditori economici din lume [i `[i disput\ intens influen]a `n s`nul noii genera]ii de economi[ti. La `nceput, Hayek p\rea s\ aib\ un avantaj, ideile sale despre func]ia coordonativ\ a sistemului de pre]uri sau teoria böhm-bawerkian\ a capitalului pe care `[i construie[te teoria ciclurilor de afaceri fiind curiozit\]i intelectuale pentru cei educa]i `n g`ndirea economic\ anglo-saxon\ [i atr\g`nd interesul a numero[i studen]i care vor deveni unii dintre cei mai mari economi[ti ai secolului: John Hicks, Aba Lerner, John Kenneth Galbraith, Nicholas Kaldor, George Shackle, Ronald Coase s.a.m.d. Dar, odat\ cu publicarea, `n 1936, a Teoriei generale a ocup\rii for]ei de munc\, a dob`nzilor [i a banilor1, influen]a lui Keynes cre[te rapid, at`t `n s`nul [tiin]ei economice, c`t [i `n plan politic, ating`nd cote neegalate de niciun alt mare economist, singurul moment de umbr\ survenind abia `ncep`nd cu anul 1970. Neurmat de unii dintre cei mai buni studen]i ai s\i, precum Hicks sau Kaldor, care, de altfel, vor fi cei dint`i care vor sistematiza [i formaliza ideile lui Kenes, lui Hayek nu `i mai r\m`ne dec`t s\ avertizeze, `n Drumul c\tre servitude2 (1944), asupra efectelor nocive pe care direc]ia dominant\ de opinie din [tiin]a economic\ [i din societate o va avea asupra lumii. De[i nu vor egala prestigiul [i recep]ia lui Keynes, ideile lui Hayek vor supravie]ui `n noul mediu intelectual, `nregistr`nd chiar un u[or reviriment `ncep`nd cu criza economic\ din anii 1970, dar mai ales dup\ c\derea Cortinei de fier, spre iritarea lui Paul Samuelson, cel care va deveni cel mai mare [i mai influent popularizator al economistului englez `n SUA [i poate chiar `n lume.

Sinteza lui Paul A. Samuelson De[i Keynes a corespondant cu pre[edintele Franklin D. Roosevelt [i a f\cut mai multe vizite `n SUA, ideile sale p\trund `n mediul academic de peste Ocean cu o u[oar\ `nt`rziere. La Universitatea Harvard, locul de intrare a ideilor keynesiste `n SUA, cel dint`i contact cu teoria economistului britanic este realizat de un student canadian, Robert Bryce, care petrece un an de studiu `n Marea Britanie, la Universitatea Cambridge, iar la `ntoarcerea `n SUA provoac\ printre propriii colegi o adev\rat\ efervescen]\ intelectual\ pentru „noua

teorie economic\“ primit\ chiar din gura „maestrului“. Departamentul de economie al Universit\]ii Harvard devine `ns\ centrul de propagare a keynesismului `n SUA abia `n 1937, c`nd Alvin Hansen – un economist neoclassic recent convertit la keynesism, cu o influen]\ semnificativ\ asupra politicii guvernamentale – este numit profesor de economie politic\. Hansen este cel care, al\turi de John Hicks, formuleaz\ matematic ideile lui Keyenes, dezvolt`nd celebrul model IS-LM, care va sta la baza cercet\riilor viitoare din macroeconomie, [i tot el este cel care formeaz\ prima genera]ie de studen]i keynesi[ti, printre care se num\r\, la loc de cinste, [i Paul A. Samuelson. La MIT, acesta din urm\ va constitui la r`ndul s\u un influent grup de economi[ti `n jurul programului s\u de cercetare, mul]i dintre ace[tia (Robert M. Solow, Lawrence Klein, Franco Modigliani, Robert C. Merton, Joseph Stiglitz sau Paul Krugman) devenind ei `n[i[i laurea]i Nobel [i figuri influente `n evolu]ia [tiin]ei economice. Opera principal\ a lui Paul Samuelson este teza sa de doctorat, publicat\ `n 1947 sub titlul de Foundation of Economic Analysis, `n care autorul define[te cadrele [tiin]ei economice `n epoca postbelic\. La nivel metodologic, Samuelson, inspirat din filozofia opera]ionalist\ `n vog\ `n [tiin]ele naturale, impune cu aceast\ lucrare formalizarea matematic\ a tuturor conceptelor [i ideilor economice. La nivelul con]inutului, Samuelson, pe de o parte readuce `n actualitate economia neoclasic\ a lui Léon Walrass [i Vilfredo Pareto, bazat\ pe modele de echilibru general, [i pe de alt\ parte, formuleaz\ o sintez\ `ntre aceasta [i ideile lui Keynes, a[a cum s`nt ele formalizate `n modelul IS-LM, rup`nd corpusul teoriei economice `n dou\ componente distincte: cea dint`i urm`nd s\ descrie evolu]ia cre[terii economice pe termen lung, iar cea de-a doua fluctua]iile pe termen scurt. ~n aceea[i lucrare, Samuelson introduce mai multe contribu]ii teoretice `n diverse ramuri ale teoriei economice. El reformuleaz\ teoria consumatorului pe baza teoriei „preferin]elor revelate“, [i dezvolt\ func]ia social\ de utilitate introdus\ `n teoria economic\ de Abraham Bergson, pe baza contribu]iilor anterioare ale lui Marshall, Pareto, Barone [i Lerner. ~n ce prive[te teoria produc]iei, Samuelson contribuie la clarificarera func]iilor de cost, iar ulterior poart\ o polemic\ cu Joan Robinson asupra teoriei capitalului, care a r\mas totu[i o gaur\ neagr\ `n teoria economic\ neoclasic\. La acestea se vor ad\uga, pe parcursul lungii sale cariere, multe altele, `n teoria bunurilor publice, `n teoria comer]ului interna]ional, `n macroeconomie sau `n finan]e, toate devenind material de studiu de baz\ pentru genera]ii de doctoranzi [i repere fundamentale `n cercetarea economic\ la care se vor raporta, favorabil sau critic, to]i economi[tii din a doua parte a secolului XX. Viziunea formalist\ [i neokeynesist\ a lui Samuelson nu a influen]at doar cercetarea [i politica economic\, ci `nsu[i modul stardard de predare a economiei la toate nivelurile de educa]ie economic\. Manualului s\u, Economics, ap\rut `n prim\ edi]ie `n 1948 [i ajuns ast\zi la a 19-a edi]ie, a fost tradus `n peste 20 de limbi3, fiind cel mai v`ndut manual de economie din istorie. Scris sub amprenta climatului intelectual de dup\ „Marea Criz\“, acesta a popularizat teoria neokeynesist\ [i ideea c\ guvernul trebuie [i poate nu doar s\ administreze `n mod eficient economia, ci [i s\ reduc\ inegalit\]ile dintre boga]i [i s\raci. ~n sf`r[it, manualul a con]inut, p`n\ `n edi]ia din 1989, una dintre cele mai mari erori de apreciere din istoria vreunei [tiin]e sociale, o dovad\ a prejudec\]ilor ideologice ale lui Samuelson, dar [i a pericolului ignor\rii operei lui Hayek, la care de altfel Samuelson s-a raportat `ntodeauna cu r\ceal\ [i superioritate4. Dac\ `ncep`nd cu edi]ia a 5-a [i p`n\ la edi]ia a 11-a a manualului Economics, Samuelson www.timpul.ro


Economie se rezum\ la a prezenta un tabel cu ratele de cre[tere comparative a SUA [i Uniunii Sovietice, din care reie[ea c\ distan]a dintre cele dou\ ]\ri se reduce sim]itor, urm`nd chiar s\ dispar\ `n viitorul apropiat, `n edi]ia a 13-a, ap\rut\ `n anul 1989, Samuelson [i Nordhaus (co-autor din 1985 al textului) pun punctul pe „I“ declar`nd c\: „Economia sovietic\ este dovada faptului c\, `n ciuda convingerilor anterioare ale multor sceptici, o economie socialist\ planificat\ poate func]iona [i chiar prospera“5. Din fericire `ns\, c\derea Zidului Berlinului, care a avut loc `n acela[i an, a eviden]iat din plin [i dincolo de orice statistici fanteziste falimentul economic (moral, social [i politic) al economiilor planificate central, `ntocmai cum preziser\ Ludwig von Mises [i Friedrich A. Hayek `nc\ din anii 1920-1930.

Milton Friedman [i critica „{colii de la Chicago“ De[i matematizarea economiei nu a dus lips\ de critici6, ea reprezint\ cea mai durabil\ mo[tenire intelectual\ a lui Paul A. Samuelson, fiind internalizat\ – mai ales `n macroeconomie – de genera]ii `ntregi de adep]i [i adversari deopotriv\. ~n schimb, cea de-a doua mare mo[tenire intelectual\ a lui Samuelson, sinteza dintre durata lung\, bazat\ pe contribu]iile lui Walrass [i Pareto, [i durata scurt\ a evolu]iei economice, bazat\ pe formalizarea HicksHansen a macroeconomiei lui Keynes, s-a dovedit mult mai fragil\. Criza economic\ din 1970, e[ecul politicilor anticlice keynesiste [i noutatea fenomenului stagfla]iei, pun teoria kenesist\ „ortodox\“ `ntr-un con de umbr\, aduc`nd `n prim plan monetarismul [i provoc`nd un lan] de inova]ii teoretice asociate cu „{coala de la Chicago“, care vor culmina cu apari]ia „New Classical Economics“. Acest curent de g`ndire economic\, preocupat de stabilirea de microfunda]ii pentru rela]iile macroeconomice, va sf`r[i prin a aboli dihotomia dintre micro [i macroeconomie, pun`ndu-l pe Keynes `ntre paranteze [i r\sturn`nd viziunea acestuia privind cauzele crizelor economice. Cel care a ini]iat „revolu]ia {colii de la Chicago“ `n macroeconomie este Milton Friedman, un critic al politicilor fiscale keynesiste de management al cererii agregate [i un avocat curajos al capitalismului laissez-faire. Laureat al premiului Nobel `n economie `n 1976, el va deveni principalul adversar al lui Samuelson, cu care va polemiza timp de dou\ decenii `n paginile revistei Newsweek, [i una dintre figurile intelectuale majore ale „revolu]iei liberale“ din mandatul lui Ronald Reagan. ~n plan academic, Friedman `[i `ncepe atacul asupra teoriei keynesiste lucr`nd `n interiorul modelului IS-LM. ~n articolul s\u din 1956, „The Quantity Theory of Money: A Restatement“, el va integra cele dou\ curbe reprezent`nd sectorul real [i cel monetar al economiei `ntr-o singur\ decizie alocativ\, transform`nd teoria keynesist\ a preferin]ei pentru lichiditate `ntro func]ie a cererii de de]ineri monetare [i introduc`nd astfel ideea monetarist\ c\ schimb\rile `n oferta de bani s`nt cele care au efect determinant asupra volumului produc]iei agregate. Asaltul asupra sistemului keynesist este continuat de Friedman `n 1957, c`nd enun]\ celebra ipotez\ a venitului permanent. Conform acesteia, consumatorul reprezentativ va c\uta s\-[i optimizeze la nivel intertemporal cheltuielile, prin urmare consumul s\u actual nu depinde de venitul actual, ci de anticip\rile privind propriul venit de-a lungul `ntregii vie]i. Din acest motiv, politicile fiscale de „stimulare“ a consumului nu vor avea dec`t un efect neglijabil asupra consumului, consumatorii aleg`nd s\ economiseasc\ c`[tigurile efemere pentru a-[i maximiza venitul permanent. ~n sf`r[it, Milton Friedman, `mpreun\ cu Edmund Phelps, infirm\ ideea c\ ar exista un „trade-off“ `ntre infla]ie [i rata [omajului, a[a cum este acesta formalizat de curba Phillips, avans`nd ideea c\ exist\ o rat\ natural\ a [omajului (NAIRU) la un anumit nivel al salariului real [i c\, contrar lui Keynes, oferta de for]\ de munc\ este determinat\ nu de rata nowww.timpul.ro

TIMPUL

19

minal\ a salariului, ci de anticip\ri privind rata real\ a acestuia. Contribu]iile lui Milton Friedman vor provoca a[a-numita revolu]ie a „a[tept\rilor ra]ionale“ la Universitatea din Chicago, duc`nd la apari]ia unei noi [coli de teorie economic\, „New Classical Economics“, riguros matematic\ [i propun]at anti-keynesit\, reprezentat\ de Robert Lucas Jr, Thomas Sargent, Robert Barro sau Edward C. Prescott. Aceasta reconstruie[te teoria macroeconomic\ pe baza teoriei microeconomice a echilibrului general formulat\ de Léon Walrass, elimin`nd hiatul dintre durata scurt\ keynesist\ [i durata lung\ neoclasic\, ce caracterizez\ sinteza lui Paul Samuelson. Economi[tii „New Classical“ resping, pe urmele lui Friedman, ideea c\ politica fiscal\ anticiclic\ are un efect multiplicator `n economie [i poate stimula cre[terea economic\ (echivalen]a ricardian\), dar [i ideea c\ politica monetar\ este un instrument eficace de combatere a crizelor economice (cu toate c\ aceast\ idee este relaxat\ `n modele bazate pe asimetrii informa]ionale sau anticipa]ii mai pu]in dec`t ra]ionale). Ei consider\ crizele economice rezultatul unor [ocuri exogene la nivel real, tehnologice [i de productivitate, incluse `n anticip\rile actorilor economici, [i deci nu doar inevitabile ci [i „optime“ din punct de vedere economic. ~n schimb, [coala „New Keynesian Economics“, reprezentat\ de economi[ti ca Gregory Mankiw sau David Roemer, respinge concluziile laissez-faire ale [colii „New Classical“ [i, pornind de la metodologia bazat\ pe „a[tept\ri ra]ionale“ ale acestora, identific\ o serie `ntreag\ de imperfec]iuni ale pie]ei care fac ca, pe termen scurt, variabilele nominale s\ conteze, iar interven]ia guvernului, la nivel fiscal sau – preferabil – la nivel monetar, s\ conduc\ la mai mult\ eficien]\ macroeconomic\.

„Marea Recesiune“ [i post-keynesienii Dac\, dup\ criza din anii 1970, {coala de la Chicago va internaliza formalismul matematic [i va respinge keynesismului [i dirijismul din programul de cercetare impus de Samuelson, dup\ criza declan[at\ `n 2008 – [i intrat\ deja `n istorie sub numele de „Marea Recesiune“ – teoria economic\ pare c\ va evolua `ntr-o direc]ie invers\. De[i numeroasele interven]ii guvernamentale, la nivel monetar, regulatoriu sau fiscal7, responsabile pentru criza actual\, au fost eviden]iate cu prisosin]\ de sus]in\torii capitalismului, `n s`nul [tiin]ei economice climatul intelectual se mi[c\ `n defavoarea pie]ei libere [i `n favoarea accentu\rii dirijismului de stat. ~n acela[i timp, e[ecul [tiin]ei economice de a prezice criza actual\ sau de a oferi solu]ii fiabile odat\ declan[at\ – `n ciuda siguran]ei cu care mul]i economi[ti declarau p`n\ de cur`nd sf`r[itul tuturor crizelor economice –, pare s\ fi provocat o larg\ insatisfac]ie fa]\ de rezultatele formalismul matematic rigid ini]iat de Samuelson. Chiar unul dintre studen]ii s\i, laureat al premiului Nobel `n economie `n anul 2008, Paul Krugman, a criticat `ntr-un eseu ap\rut `n New York Times la `nceputul lunii septembrie a anului trecut fixa]ia teoriei economice contemporane pe un formalism matematic riguros, dar care adesea nu spune nimic despre realitate, concluzion`nd c\ – `nainte de a fi un e[ec al pie]ei – criza actual\ este de fapt un e[ec al [tiin]ei economice, a[a cum este ea predat\ `n mediul academic `n momentul de fa]\8. La baza acestei noi direc]ii `n teoria economic\ ar putea sta post-keynesismul, un curent „heterodox“ care a refuzat formalizarea neoclasicizat\ a g`ndirii economice a lui Keynes, operat\ de John Hicks [i Alvin Hansen, dezvoltat\ ulterior de Franco Modigliani [i popularizat\ de Paul Samuelson. De[i ini]ial un fenomen britanic `n jurul lui Joan Robinson [i Nicholas Kaldor, post-keynesismul este `n prezent o [coal\ eminamente american\, reprezent\ de economi[ti ca Hyman Minsky sau Paul Davidson. Caracteristica comun\ a postkeynesi[tilor este accentul pus pe instabilitatea

inerent\ a capitalismului, ca urmare a instabilit\]ii cererii efective [i a caracterului speculativ al investi]iilor. Cu ocazia crizei actuale, de pild\, ipoteza instabilit\]ii financiare a lui Hyman Minsky s-au bucurat de o revenire `n for]\, discu]iile despre un „moment Minsky“ devenind un loc comun pe Wall Street [i `n pres\. Conform teoriei lui Minsky, capitalismul sufer\ `n mod periodic de bule speculative, care traverseaz\ trei tipuri distincte de activitate financiar\: hedge-finance, speculative finance [i Ponzi finance9. Cel dint`i tip de activitate financiar\ este relativ stabil, caracterizat prin riscuri moderate [i un nivel ridicat de capital propriu; `n schimb, apetitul pentru risc cre[te odat\ cu trecerea la finan]ele de tip speculativ, care comport\ un nivel ridicat de `ndatorare acoperit prin rularea pasivelor; `n sf`r[it, `n cazul finan]elor de tip Ponzi, riscul este maxim, iar veniturile curente ale firmei nu mai reu[esc s\ acopere nici principalul [i nici dob`nzile la fondurile `mprumutate. Dar viziunea post-keynesist\ privind instabilitatea inerent\ a capitalismului a dep\[it cadrele acestei [coli `n momentul de fa]\. Ea poate fi reg\sit\ `n abordarea neo-schumpeterian\ a ciclurilor economice, cum ar fi cea formulat\ de Carlota Perez10, sau `n tentativa lui George A. Akerloff [i Robert J. Chiller de a reformula unele dintre ideile lui Keynes privind cauzele crizelor economice pe baza „behavioural economics“11, un program de cercetare `n vog\ care `mbin\ teoria economic\ [i psihologia. Din cauza crizei economice actuale, dar mai ales din cauza disip\rii `ncrederii de sine acumulate de macroeconomi[ti de-a lungul celor dou\ decenii ale „Marii Modera]ii“ (mijlocul anilor 1980 – 2007), direc]ia principal\ a cercet\rii macroeconomice `n perioada urm\toare se va `ndep\rta de noua sintez\ neoclasic\ constituit\ `n anii 19801990 de [colile „New Classical Economics“ [i „New Keynesian Economics“. ~n opinia lui

Roger Koppl, aceasta va fi cel mai probabil caracterizat\ prin studiul bulelor speculative, incertitudinii radicale, „spiritelor animalice“ [i dinamicilor complexe, iar la nivel normativ va fi mult mai favorbil\ cre[terii controlului asupra pie]ei12. 1 John Maynard Keynes, Teoria general\ a ocup\rii for]ei de munc\, a dob`nzilor [i a banilor, trad. Corina M\d\lina Hait\, Editura Publica, Bucure[ti 2009. 2 Friedrich A. Hayek, Drumul c\tre servitute, trad. Eugen B. Martin, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2006. 3 ~n limba rom=n\ cartea a fost tradus\, `n 2001, la Editura Teora, Bucure[ti, edi]ia Paul A. Samuelson & William D. Nordhaus din 1995, sub titlul Economie. 4 Vezi Paul Samuelson, „A few remembrances of Friedrich von Hayek (1899–1992)“, Journal of Economic Behavior & Organization, No. 69 (2009), pp. 1–4. 5 Mark Skousen, „The Perseverence of Paul Samuelson’s Economics“, The Journal of Economic Perspectives 11, No. 2 (Spring 1997), pp. 137-152. 6 Tot Hayek este printre cei mai notabili critici pe aceast\ tem\, prelegerea sa cu ocazia primirii premiului Nobel `n economie `n 1974, „A Pretense of Knowledge“, pun`nd `n discu]ie tocmai neajunsurile formaliz\rii `n [tiin]a economc\ [i `n [tiin]ele sociale `n general. 7 Vezi Lawrence H. White, „Federal Reserve Policy and the Housing Bubble“, Cato Journal, Vol. 29, No. 1 (Winter 2009), pp. 115-125; Stan J. Liebowitz, Anatomy of a Trainreck: Causes of the Mortgage Meltdown, in Housing America. Building Out of a Crisis, edited by Randall G. Halcombe &Benjamin Powell, Tranzaction Publishers, 2009; [i John B. Taylor, „Economic Policy and the Financial Crisis: An Empirical Analysis of What Went Wrong“, Critical Review, Vol, 21, No, 2-3 (2009), pp. 341-364. 8 Paul Krugman, „How Did economists Get it So Wrong?“, New York Times, 6 septembrie 2009. 9 Hyman Minsky, „The Financial Instability Hypothesis“, The Jerome Levy Economics Institute Working Paper No. 74, disponibil pe Internet la adresa http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=161024. 10 Carlota Perez, Techological Revolutions and Financial Capital, Edward Elgar Publishing, 2002. 11 George A. Akerloff [i Robert J. Chiller, Animal Spirits: How Human Psychology Drives the Economy, and Why it Matters for Global Capitalism, Princeton University Press, 2009. 12 Roger Koppl, „The New Interventionist Economics“, manuscris nepublicat, disponibil pe Internet la adresa http://alpha.fdu.edu/~koppl/BRACE.pdf.

ianuarie 2010


20

Est-Vest

TIMPUL

SCRIITORI DIN QUEBEC

Drama identitar\ a amerindienilor la Yves Thériault MIRCEA GHEORGHE Yves Thériault, a c\rui carier\ literar\ a `nceput `n 1944, odat\ cu publicarea volumului Contes pour un homme seul, a fost din capul locului o prezen]\ insolit\ `n lumea literar\ din Quebec. Mai `nt`i, „pove[tile“ sale aduceau un univers [ocant pentru literatura vremii („imagina]ie furibund\, b`ntuit\ de personaje bizare [i tragice [i de creaturi primitive, devorate f\r\ `ntrerupere de instincte s\lbatice“, scria romancierul André Langevin). Era un univers la antipodul celui din literatura dominant\ `n epoc\, a[a numita literatur\ „de terroir“, centrat\ pe cele patru valori fundamentale ale epocii Maurice Duplessis: p\m`ntul, religia, familia [i limba. ~n al doilea r`nd, scriitorul debutant nu se sfia s\-[i afi[eze pu]ina considera]ie pentru modelul cultural tipic al scriitorului iubitor de literatur\ [i sigur de resursele sale literare: „Nu-mi plac pedan]ii, spunea el `ntr-un interviu din 1944, [i nici nu-i stimez cine [tie ce pe ceilal]i scriitori. Aproape c\ nu citesc, nu merg la cinema, [i [tiu mai bine ca oricine c\ or s\-mi trebuiasc\ cel pu]in cincisprezece ani de meserie ca s\ st\p`nesc limba“. Prin pedan]i, Yves Thériault `n]elegea amatorii de literatur\, [i de la ei nu era greu s\ se alunece [i c\tre comentatorii literari, care `nc\ de la `nceput au `ncercat s\ descopere influen]ele livre[ti exercitate asupra „pove[tilor“ lui: „M\rturisesc c\ m\ simt deosebit de st`njenit c`nd un domn `mi citeaz\ cu gura plin\ autori pe care nu-i pot verifica pentru simplul motiv c\ n-am auzit niciodat\ de ei. Eu care nu citesc deloc, m\ simt invariabil stupefiat [i taciturn `n conversa]iile astea at`t de civilizate. Poate fiindc\ m\ simt inferior fa]\ de ace[ti palavragii atr\g\tori, `i [i dispre]uiesc, dar n-am nici o vin\. Am oroare de pedan]i [i-o s\-mi p\strez oroarea asta p`n\ la moarte“. Lucrurile vor evolua `ns\ mult de-a lungul anilor. Yves Thériault va deveni autorul unei opere `ntinse, `nsum`nd peste 80 de volume, un clasic `n via]\, citit de toat\ lumea, tradus `n mai multe limbi, prezent `n manualele [colare, studiat temeinic `n universitate, iar „pedan]ii“ vor face parte ca prieteni, exege]i, editori [i admiratori din cotidianul vie]ii sale de scriitor celebru. Dar c`nd se ar\ta at`t de pornit `mpotriva lor, la primii s\i pa[i `n circul lumii literare, viitorul acesta era invizibil [i Yves Thériault se plasa pe o pozi]ie agresiv\ spre a descuraja criticile [i ironiile. C\ci el sesizase bine: era `n acea vreme foarte vulnerabil. Destinul lui de scriitor depindea nu at`t de excelen]a talentului, c`t de for]a caracterului s\u b\t\ios [i pragmatic.

* S-a n\scut la 28 noiembrie 1915 `n ora[ul Quebec, `ntr-o familie de condi]ie destul de modest\, Mama, Aurore Thériault, n\scut\ Nadeau, era fiica unui prospector de mine, relativ `nst\rit, [i avea complexe de inferioritate din pricina so]ului ei, Alcide Thériault, tat\l scriitorului de mai t`rziu, care era „doar“ t`mplar [i, fapt agravant, avea [i o ascenden]\ amerindian\. C\s\toria lor va fi fost urmarea unui malentendu, [i copil\ria lui Yves Thériault a fost marcat\ de disputele lor nesf`r[ite pe

ianuarie 2010

seama diferen]elor de rang social. La maturitate, rememor`nd aceste dispute, Yves Thériault va da dreptate tat\lui care, pentru el, era un „om admirabil“, cumsecade, cinstit, modest, spre deosebire de Aurore, mama, o femeie cert\rea]\, snoab\, lipsit\ de tandre]e [i mereu nemul]umit\. Alcide `[i `nva]\ fiul s\ vorbeasc\ `nc\ de la [apte ani limba indienilor cris. E un fapt important. Yves Thériault va evoca toat\ via]a ambivalen]a r\d\cinilor sale etnice, partea amerindian\ a identit\]ii sale, iar romanele care-i vor aduce celebritatea vor fi cele structurate `n jurul unor teme, subiecte [i personaje, luate din mediul social [i natural al amerindienilor. Yves Thériault nu a fost un scriitor precoce. ~nclina]iile sale naturale `l conduceau mai ales c\tre o via]\ aventuroas\. Rebel contra valorilor ce i se impuneau din exterior, el refuz\ catolicismul [i frecventeaz\ sinagoga, de[i printre `nainta[ii s\i nu se g\se[te niciun evreu. La 15 ani, p\r\se[te definitiv [coala [i `ncepe s\ exercite, cu un succes relativ, diferite meserii care-i prilejuiesc experien]e ce vor fi evocate mai t`rziu `n romane: [ofer de camion, v`nz\tor, v`n\tor, juc\tor de tenis [i chiar boxer, `n 1933-1934, `n meciuri pentru care primea `ntre 15 [i 50 de dolari. ~n 1934, o boal\ grav\ de pl\m`ni `l oblig\ s\ se interneze pentru un an [i jum\tate `ntr-un sanatoriu. C`nd se `ns\n\to[e[te [i p\r\se[te sanatoriul, via]a lui `[i schimb\ cursul. Timp de cinci ani este crainic la diferite sta]ii radiofonice, `ncepe s\ scrie scheciuri radiofonice. Resimte dureros lipsa bagajului cultural pe care i l-ar fi procurat frecventarea [colii, dar debuteaz\ totu[i `n 1940 cu o povestire, scoas\ din scheciurile sale radiofonice, `n ziarul Le Jour. ~n redac]ia ziarului o cunoa[te pe viitoarea lui so]ie (din 1942), Germaine Blanchet. Germaine Blanchet l-a ajutat pe Yves Thériault s\-[i `nving\ sentimentul de inferioritate cultural\ [i s\ se consacre literaturii. L-a stimulat s\ scrie [i a colaborat cu el la compunerea a numeroase foiletoane romane[ti publicate `ntre 1945 [i 1950, sub pseudonim. Foiletoanele acestea, ap\rute `n diferite ziare [i reviste, `ntr-un ritm impresionant (circa 12 pe s\pt\m`n\!) i-au dat `ncredere `n talentul s\u de povestitor [i l-au antrenat s\ scrie repede [i supus unei discipline profesionale cotidiene. A[a se explic\ faptul c\, mai t`rziu, Yves Thériault nu va avea nevoie dec`t de dou\ p`n\ la opt s\pt\m`ni pentru construirea [i scrierea unui roman.

Celebritatea a venit `n 1958, odat\ cu publicarea romanului Agaguk. Roman emblematic p`n\ ast\zi al literaturii quebecheze, Agaguk a consemnat desprinderea lui Yves Thériault de toate constr`ngerile trecutului. De acum `ncolo, p`n\ la moartea survenit\ `n 1983 datorit\ unui atac de cord, via]a lui se va consuma `ntr-un spa]iu public `n care prestigiul, numeroasele premii literare, pre]uirea nuan]at\ a criticii [i admira]ia cititorilor vor fi `nso]ite de mefien]a [i acrimonia unor editori. Ace[tia `l public\, dat\ fiind rentabilitatea c\r]ilor sale, dar s`nt vexa]i de preten]iile [i uneori de dezinvoltura cu care prolificul scriitor `ncalc\ obliga]iile contractuale, aidoma unei vedete hollywoodiene capricioase, foarte solicitate.

* Literatura lui Yves Thériault nu este greu de definit. F\r\ s\ fie monocord\, ea se ordoneaz\ totu[i `n jurul a c`torva teme recurente (supravie]uirea identit\]ii [i tradi]iilor amerindiene, r\zbunarea, cruzimea rela]iilor omene[ti, oprimarea unor categorii defavorizate – etnice sau sociale – , violen]a pasional\, conflictele identitare, imperialismul civiliza]iei albilor etc.). La peste un sfert de secol de la moartea autorului ei, partea cea mai viabil\ a acestei literaturi, demn\ de interes oriunde `n lume, continu\ s\ fie trilogia amerindian\, format\ din romanele Agaguk (1958), Tayaout, fils d’Agaguk (1969) [i Agoak: l’héritage d’Agaguk (1975). Cele trei romane pot fi u[or str`nse `ntre coper]ile unuia singur, despre drama eschimo[ilor din ultima sut\ de ani, afla]i `n proces de disolu]ie identitar\. Primul roman este istoria cristaliz\rii unei identit\]i tradi]ionale [i apoi a dep\[irii ei: Agaguk, la 18 ani, v`n\tor des\v`r[it, p\r\se[te familia patern\ [i-[i `ntemeiaz\ propria familie cu Iriook, departe de sat, `n pustietatea alb\ a tundrei, ref\c`nd s-ar zice un cuplu adamic, de `nceput de lume. Au trei copii (printre care [i pe Tayaout) [i trec prin experien]e fundamentale care le transform\ personalitatea `ntr-un sens ce schi]eaz\ o apropiere de mentalit\]ile albilor: desfigurat dintr-o lupt\ cu lup cvasi-mitic, Agaguk trebuie s\ renun]e la prerogativele lui masculine de domina]ie absolut\, cu drept de via]\ [i de moarte asupra lui Iriook [i a copiilor comuni. Romanul sugereaz\ astfel `n final nu o abandonare, ci un `nceput de modernizare a identit\]ii originare.

Destinul celor doi tineri se desf\[oar\ concomitent cu o intrig\ bine conceput\, `n care este angrenat tot satul [i `n centrul c\reia se afl\ un omor comis de Agaguk, potrivit tradi]iilor amerindiene, pentru r\zbunarea unui furt, – totul, pe fondul realist al unei evoc\ri pe c`t de sobre pe at`t de impresionante, de puternice a vie]ii eschimo[ilor. ~n al doilea roman, familia lui Agaguk s-a reintegrat `n comunitatea mai ampl\ a unui sat de eschimo[i, aflat `n preajma unei localit\]i a albilor. Totul pare s\ indice posibilitatea unui dialog `ntre cele dou\ comunit\]i. Dar Tayaout simte un impuls irepresibil de re`ntoarcere spre origini, mai ales dup\ o lupt\ cu un alt animal mitic, un urs gigantic. G\se[te piatra mistic\ despre care vorbesc tradi]iile eschimo[ilor [i a c\rei st\p`nire ar permite tribului reluarea vie]ii ancestrale, eliberarea de sub domina]ia cov`r[itoare a albilor [i o reconstituire a identit\]ii degradate. Dar Agaguk, b\tr`n, vinde piatra unui alb. Urmeaz\ declasarea, Iriook `l p\r\se[te [i, `n cele din urm\, Agaguk este omor`t. Nici Tayaout nu supravie]uie[te `ntr-o nou\ confruntare cu ursul mitic. Aventura identitar\ a eschimo[ilor sf`r[e[te tragic `n acest al doilea roman: cale de `ntoarcere spre recuperarea a ceea ce a fost pierdut nu exist\. Singura solu]ie este topirea `n masa albilor, integrarea `n via]a lor lini[tit\, opulent\ [i miraculoas\. Acesta este punctul de pornire pentru al treilea roman. Agoak, fiul lui lui Tayaout, pare definitiv desprins de vechea sa via]\ de eschimos. Este contabil la o mare companie dintr-un ora[ din nord [i c\s\torit cu Judith, [i ea amerindian\ angajat\ la un hotel. Via]a lor curge lin, f\r\ evenimente teribile, ca vie]ile celor din jurul lor, dar brusc, totul basculeaz\ `nspre un trecut `ndep\rtat. C`nd doi turi[ti `ncearc\ s\ o violeze pe Judith, Agoak este cuprins de o furie de nest\p`nit, `i omoar\ [i din clipa aceea el redevine indianul aflat `ntr-un r\zboi perpetuu [i s`ngeros cu albii. {i, totodat\, b\rbatul dominator pentru care partenera lui nu este dec`t un obiect. Yves Thériault `l va face s\ dispar\ `n imensit\]ile tundrei nordice, re`ntors poate la formele de via]\ ale str\mo[ului s\u Agaguk [i urm\rit, ca [i acesta, de justi]ia implacabil\ a albilor. Romanul acesta nu a fost primit cu acela[i entuziasm ca acelea dinainte. I se repro[au lui Yves Thériault, printre altele, scenele gratuite de violen]\ [i, de asemenea, ambiguitatea mesajului. Sub pretextul unui conflict subliminal `ntre eschimo[i [i albi, nu ajungea el oare s\ colporteze cli[ee rasiste despre primitivismul criminal al eschimo[ilor? Era decep]ionant din partea unui ins care se pretindea ap\r\torul lor... Dar romanul rezist\ la lectur\ [i ambiguitatea care i se imput\ poate fi interpretat\ ca un refuz al autorului de a se conforma oportunist criteriilor de corectitudine politic\ superficial\. La drept vorbind, disparitatea civiliza]iilor explic\ de ce c`nd se trece de la una la alta, ceea ce e valoare `ntr-o parte, poate deveni contravaloare `n cealalt\. {i astfel, duritatea eschimo[ilor, repedea lor pornire de a-[i rezolva frustr\rile prin omoruri, nu pot fi judecate f\r\ s\ se ]in\ seama de asprimea [i violen]a mediului `n care ei tr\iesc. Normalitatea vie]ii lor nu poate sem\na cu normalitatea vie]ii noastre. {i c`nd cele dou\ normalit\]i s`nt obligate s\ se juxtapun\, conflictul dintre ele se rezolv\ prin acultura]ia civiliza]iei mai slabe. Aceasta pare s\ fie [i concluzia trist\ a trilogiei lui Yves Thériault: supravie]uirea identit\]ii amerindiene este imposibil\. www.timpul.ro


Vitraliu

Pe urmele lui Himerus Alter (III) VASILE BAGHIU F\r\ oameni, f\r\ vizite `n casele lor, f\r\ comunicarea simpl\, banal\, uman\, f\r\ cunoa[terea elementar\ a stilului lor de via]\, c\l\toria devine ceva mecanic, devine un decor `n care mereu al]ii `[i vor juca rolul, al]ii vor r`de [i vor pl`nge, al]ii vor reveni cu drag. Un decor `n care tu vei fi doar unul dintre figuran]i. Nici chiar `n Italia, unde nu spream s\ pot trece pe la surorile mele mai mari, care `[i tr\iesc via]a acolo de o vreme, alungate din ]ar\ de lipsa posibilit\]ilor pentru un trai decent, nu m-am sim]it doar unul care trece din `nt`mplare prin decor. C`nd am ajuns la Napoli, prin luna august a anului 2006, am `n]eles pe loc adev\rul acestei vorbe inspirate spuse de Goethe, „Vedi Napoli e poi muori“, `n care se concentreaz\ frumuse]ea [i tensiunea unei vizite pe un t\r`m de vis. De vis este `ntreaga panoram\ a golfului, cu ora[ul pr\v\lindu-se pe coast\, cu imaginea Vezuviului `n dep\rtare, cu vapoarele [i tot restul. Toat\ s\pt\m`na aceea `n care am stat la Napoli mi-a r\sunat `n minte vorba celebr\, pe care o [i spuneam `n glum\ celor dragi ai mei, pe care `i luasem p\rta[i la aventura mea himerist\, `n]eleg`nd `ncetul cu `ncetul cu adev\rat entuziasmul marelui german pentru acest ora[ care prive[te `nspre Vezuviu, care `[i expune soarelui sudic casele ca pe ni[te pre]ioase ofrande, care amestec\ istorie ad`nc\ [i contemporaneitate vie, lux [i s\r\cie, agita]ie [i tihn\, cur\]enie [i mizerie, poezie [i spirit pragmatic. Pensiunea noastr\ nu era totu[i `n ora[, ci undeva la vreo patruzeci de kilometri, la Castel Volturno, de unde `n fiecare zi mergeam cu ma[ina p`n\ aproape de plaja de l`ng\ Castel Dell’Ovo, unde ne bucuram pentru dou\-trei ore de soarele generos, de mica plaj\ plin\ de porumbei [i de apa albastr\ a golfului, dup\ ce vizitam c`te o parte a ora[ului [i ne descurcam cu emo]ii `n p\ienjeni[ul de ma[ini [i moto-scutere, pe str\zile `n pant\, trec`nd repede-repede pe celebrele tangen]iale, ratate de mine adesea din cauza indicatoarelor ambigue [i poate pentru c\ m\ l\sam furat pentru o clip\ de imaginea fugitiv\ a unui col] de palat, de sclipirea colorat\ a unei str\zi `nguste [i umbroase pline de rufe, de s\getarea albastr\ de o secund\ a m\rii printre cl\diri [i ramuri de palmier. Napoli a fost pentru mine refacerea leg\turii cu timpul, refacerea leg\turilor cu poezia, `n sensul acelui stil de via]\ visat mereu de mine `n adolescen]\ [i `n prima tinere]e, pe care am `ncercat s\-l urmez, dup\ ce `l adoptasem cu drag, un stil de via]\ care nu exclude deloc socializarea, care, dimpotriv\, caut\ mereu o punte `nspre oameni. Poezia nu m-a `ndep\rtat de oameni, a[a cum se `nt`mpl\ de obicei `n cazul poe]ilor, poezia mi-a oferit prilejuri nenum\rate de a cunoa[te oameni, de a deveni prietenul lor, de a continua, pe acest p\m`nt [i `n aceast\ via]\, o brum\ de comunicare care alin\, care consoleaz\ de toat\ melancolia adunat\ ca o aluviune `n suflet, de toat\ triste]ea sobr\, lipsit\ complet de sentimentalism. Poezia va r\m`ne un lucru drag inimii mele pe vecie. N-am vrut s\ sune deloc patetic, dar m\ tem c\ nu am reu[it. A[a c\ ap\s mai tare pe aceast\ pedal\ sentimental\ [i spun c\ poezia `mi `ncetine[te timpul, `mi `mprietene[te timpul, `l face r\bd\tor, `n acela[i fel `n care este el calm [i `n]eleg\tor `ntotdeauna `n preajma celor bolnavi. Chiar m-am g`ndit la cei bolnavi `n trecerea noastr\ prin ora[ul lui Vico, al lui Marino, al lui Carusso, al lui Campanella [i al at`tor altora, pentru c\ [tiam c\ voi ajunge [i pe insula medicului suedez Axel Munthe [i pentru c\ vizita la m\n\stirea San Martino, www.timpul.ro

21

TIMPUL

dup\ un urcu[ de senza]ie cu funicularul, mi-a adus `n minte sanatoriul meu din anii optzeci, unde scriam poezie, `ngrijeam bolnavi, citeam literatur\ [i eram mai mereu `ndr\gostit. Un loc unde am putut vedea, fascinat, `n acea epoc\ de constr`ngeri, diapozitivele despre Capri [i Pompei ale unui medic care tocmai se `ntorsese, liber, din Italia, aprinz`ndu-mi imagina]ia, `nflorindu-mi `n creier, poate f\r\ s\ con[tientizez prea limpede, idea himerismului. A[a c\ a[ putea depune m\rturie c\ atunci c`nd te afli `n preajma bolnavilor, timpul se dilat\, se opre[te pur [i simplu parc\ pentru a-i da r\gaz celui bolnav s\ `n]eleag\ ce se `nt`mpl\ cu el, `l trage deoparte spre marginea curentului impetuos al lumii. Tot a[a, poezia m\ trage [i pe mine spre mal, ca s\ pot vedea trecerea, ca s\ pot sim]i c`t de pre]ioase s`nt clipele, secundele, pline de o greutate stranie, asemenea pic\turilor dintr-o perfuzie. {i mereu exist\ o influen]\ venit\ din afar\ [i de afar\. Astfel, frigul de afar\ din aceste zile `mi aminte[te de timpul petrecut la Viena, `n ianuarie [i februarie 2006. Cu un ghid `n rucsac, ie[eam `nspre LandstraßeHauptstraße, printre cl\dirile `nalte, solide, pe o scurt\tur\ pe care o descoperisem `nc\ din prima zi, prin gerul ce]os de ianuarie, printre austriecii de treab\, p`n\ `nspre metroul de pe strada f\cut\ din dou\ str\zi. ~mi amintesc c\ nu era deloc confortabil s\ te plimbi, dar eu eram hot\r`t s\ m\ bucur de decorul Vienei c`t mai mult posibil, a[a c\ m\ `mbr\cam bine [i ajungeam `ntotdeauna p`n\ la catedrala Sf`ntul {tefan, apoi mai departe, p`n\ la Dun\re, singur, cu g`ndurile mele, cu ni[te versuri care `mi r\sunau `n suflet, u[or mirat c\ plimbarea era a mea [i nu a personajului meu Himerus Alter, c\ Viena nu mai era un topos din poeme, ci un loc cu str\zi, cl\diri, gr\dini, zgomote [i mirosuri adev\rate... ~ns\ nu despre Viena voiam aici s\ povestesc. M-a prins firul [i l-am urmat, uit`nd `ncotro m\ pornisem, `ntocmai ca `n c\l\torie, c`nd o tenta]ie ivit\ pe drum `]i poate schimba planurile, itinerariile. Va fi un alt prilej s\ adaug c`teva tu[e tabloului deja conturat al timpului petrecut `n ora[ul lui Freud. Acum m\ g`ndesc s\ fug cu g`ndul la Napoli, la Pompei, la Capri, s\ spun cuvinte [i s\ reconstruiesc fulgura]ii despre c`teva st\ri pe care le-am tr\it ating`nd aceste repere, despre poezia grea, ad`nc\ pe care o exprim\ drumurile pavate cu lespezi mari ale str\zilor din ora[ul de sub lav\, despre contrastul dintre aceste str\zi m\rginite de ziduri de demult [i agita]ia colorat\ a turi[tilor dornici s\ prind\ c`t mai mult `n aparatele lor foto, dornici s\ r\m`n\ cu ceva din plimbare, pentru aceast\ via]\, s\ ]in\ timpul `n loc, s\ fac\ din acest moment unul de care s\-[i aduc\ mereu aminte. M-am plimbat cu ai mei pe acele str\zi, am citit `ncet, pe silabe, ca un [colar silitor, inscrip]iile, ca dintr-o lume ce nu a fost niciodat\ a noastr\ de[i r\d\cinile ne ajung p`n\ la ea, cuvinte, oameni, `nscrisuri care se ambi]ioneaz\ s\ r\m`n\, am silabisit la `nt`mplare „Domus Popi Di – Secvndi Avgvstiani“ undeva pe un portal, iar mai `ncolo, urc`nd pe str\zi de timp, pe un alt zid c\r\miziu, „Domvs Cornelia“, sau `nc\ [i mai departe „Taberna D – Ivni Procvli“, secven]e p\strate prin puterea dezastrului, care risc\ azi s\ se piard\ tocmai pentru c\ au fost scoase la lumin\ de sub moarte, sub rafala de flash-uri ale secolelor, ale `nceputului de secol XXI, `n care chiar dac\ leandri `nfloresc la fel, timpul trece mai repede, iar oamenii, parc\ sim]ind aceasta, `[i las\ `n glum\ amprenta de praf a palmelor pe un perete negru amenajat la ie[ire, ca o metafor\ perfect\ a inconsisten]ei oric\rui lucru `n lumea asta, ca un prilej de reflec]ie [i poate de poezie, a[a cum a fost [i pentru

mine, z`mbind la jocul copiilor cu urmele de praf, z`mbind `n fa]a camerei lor, z`mbind la oamenii necunoscu]i cu care ne-am intersectat `n ora[ul vechi ca [i cum m-a[ fi `nt`lnit cu oamenii acelui timp `ndep\rtat, la fel de necunoscu]i pentru mine ca oamenii de azi, turi[ti gr\bi]i sau cercet\tori av`nd febrilitate `n priviri, martori to]i ai unei ve[nice mir\ri, a unei ve[nice `ntoarceri. C`t despre mine cel din acea zi, pierit, cu bucuria [i emo]ia `n g`t, n-a[ putea s\ spun acum dec`t c\ `i mul]umeam lui Dumnezeu `n g`nd c\ m\ adusese p`n\ acolo, ca s\ pot vedea poezia pe viu, ca s\ pot `n]elege mai bine de ce nu au deloc importan]\ vanit\]ile noastre, adesea penibile, de poe]i ai provinciei eterne, de autori de cuvinte scrise pe h`rtie, `ntr-o lume `n care sensibilitatea, clipa de inspira]ie, poezia se g\sesc `n stare natural\, numai s\ ai ochi s\ le vezi [i suflet s\ le sim]i, numai s\ fii pornit `n c\utarea lor, cu mult\ discre]ie ca s\ nu le sperii, cu mult tact ca s\ nu par\ o chestiune profesional\, cu mult\ deta[are implicat\ pentru a nu rata chemarea. Nu m\ sim]eam str\in la Napoli, chiar dac\ nu cuno[team pe nimeni `n ora[. A[ putea spune c\ `n afar\ de casa de la Baia Verde (l`ng\ Castel Volturno), pe care proprietarul italian ne-o `nchiriase f\r\ prea multe formalit\]i, pred`ndu-ne pur [i simplu cheile [i spun`ndu-ne c\ ne vom `nt`lni peste o s\pt\m`n\, am intrat, la Pompei, [i `n casele celor de acum dou\ mii de ani, am v\zut umbra vie]ii lor de atunci, a[a c\ nu am r\mas doar `n zona turistic\, am trecut grani]a dintre alerg\tura aceea cu harta `n m`n\ [i calmul recunoa[terii locurilor, un calm pe care ]i-l poate da numai dezinteresul t\u `n ordine turistic-financiar\, adic\ sentimentul c\ `]i ajunge sandwich-ul [i sticla de ap\ `n rucsac pentru a intra `n zona magic\ a inspira]iei, sentimentul c\ nu ai nevoie s\ c\l\tore[ti pe iahturi scumpe ca s\ sim]i briza m\rii dinspre Capri, fire[te, c\ po]i s\ iei [i o traghetta ca s\ ajungi, a[a cum am ajuns noi, pe insula lui Axel Munthe. Cum s\ descriu, dincolo de exclama]ia goethean\ invocat\ mai `nainte, golul din suflet pe care l-am sim]it c`nd am putut privi ora[ul dinspre mare, expunerea lui la soare, locul nostru de plaj\ pe care l-am recunoscut `mpreun\ de la distan]\? Era un gol de fericire, nu unul de triste]e. Fericirea de a fi reu[it, pe seama bursei sco]iene din prim\vara acelui an, s\-i scot pe ai mei s\ vad\ lumea liber\. Fericirea de a p\[i, la Capri, cu picioarele goale, mai t`rziu, dup\ cobor`rea de pe vapor, nu pe un nisip de plaj\ ca toate nisipurile plajelor din lume, ci pe pietricele [lefuite de m\rimea o\lor de porumbel sau chiar mai mari, pl\cere de ne`n]eles poate pentru cineva care iube[te confortul cu orice pre]. ~mi pl\cea ineditul situa]iei, plaja cu ou\ de piatr\, `mi pl\cea c\ mi se confirma o intui]ie mai veche, anume c\ oric`t ai c\uta `n albume, pliante [i jurnale de c\l\torie pentru detalii privind locuri din lumea larg\, a[a cum c\utam eu spre sf`r[itul anilor optzeci pentru a g\si elementele de verosimilitate at`t de necesare poemelor mele himeriste, nu po]i g\si de fapt detaliile importante. S\ fi scris Munthe undeva `n cartea sa celebr\ despre aceste pietre rotunde de pe plajele din Capri? A[ fi ]inut minte, cred, [i le-a[ fi spus so]iei [i copiilor `nc\ din timpul c\l\toriei cu vapora[ul, bucuros c\ [tiu lucruri f\r\ amprent\ turistic\ despre un loc `n care nu mai p\[isem, a[a cum am fost mereu bucuros `n timp ce scriam poemele [i vedeam cum Himerus Alter ajungea f\r\ voia mea undeva unde eu eram absolut sigur c\ nu voi ajunge niciodat\ `n aceast\ via]\. Din fericire, m\ `n[elasem, pentru c\ via]a avea s\-mi rezerve pl\cute surprize.

POEZIE

PATRICK OSADA Extrem de publicat `n reviste de specialitate, antologii [i pe internet, Patrick Osada este, `n prezent, editor [i scrie cronici pentru diverse reviste de poezie. Printre colec]iile de opere se num\r\ Close to the Edge, publicat\ `n 1996 [i care a c`[tigat premiul Rosemary Arthur. Poemele traduse aici fac parte din volumul Rough Music. Mai multe despre autor pute]i g\si pe pagina de internet: www.poetry-patrickosada.co.uk

January sunday Clinging high in a low tree, A robin stopped to sing for me And all the robin world. Despite the cold and wintry day It stayed – it did not fly away And showed no fear of me. Above my head, above the storm, Fearless in the greying dawn, It sang and sang again, „Rejoice!“

O duminic\ de ianuarie Ag\]at sus `ntr-un mic copac, S-a oprit s\-mi c`nte un prigor {i to]i prigorii. De[i era zi rece [i iernatic\ A stat – nu a zburat `n z\ri {i nu s-a temut de mine. Deasupra mea, deasupra furtunii, Ne`nfricat `n zorile cenu[ii, C`nta [i iar c`nta, „Veseli]i-v\!“

Deer on Keith’s field Hush! Snaking between frosted trees A deer on this frozen field Tip-toeing Silent through the fallen leaves. A deer on this frozen ground Diamond shoed Dancing down frosty glitter. A deer on this frozen field Twinkle-toed Prancing passed the winter kale. A deer over frozen ground Glassy-glides Across iced puddled furrows. Freezing, she takes a final glance Disappears into fading light.

C\prioar\ pe c`mpul lui Keith {[[! Se strecoar\ printre copaci bruma]i O c\prioar\ pe \st c`mp `nghe]at P\[ind tiptil ~ncet, printre frunzele c\zute. O c\prioar\ pe \st c`mp `nghe]at Cu `nc\l]\ri de diamant D\n]uie prin sclipiri de ghea]\. O c\prioar\ pe \st c`mp `nghe]at Cu pa[i iu]i Trecu pe l`ng\ conopida iernatic\. O c\prioar\ pe p\m`nt `nghe]at Lunec`nd ca pe sticl\ Peste brazde noroioase de ghea]\. ~nfrigurat\, arunc\-o ultim\ privire – Dispare `n lumina ce p\le[te. Traducere de Ana F\rnoag\

ianuarie 2010


22

TIMPUL

Proz\

Cas\ pe p\m`nt Pe Inim\-Rea (n. 13 februarie 1951, la Turnu Severin, dar `nregistrat oficial, dup\ adop]ie, ca n\scut pe 20 februarie, la Bucure[ti), l-am descoperit pe c`nd comenta articolele mele din Cotidianul [i am avut pl\cerea s\ m\ v\d `nso]it de comentariile sale [i c`nd am emigrat ca blogger pe VoxPublica, a[a c\ nu mam putut ab]ine [i m-am c\l\torit p`n\ la Suceava s\ cunosc fenomenul. Am aflat mai multe lucruri, pe care le concentrez `n cele ce urmeaz\. Deci, Inim\-Rea este pseudonimul literar al lui George Tudor, dup\ ilustre exemple de adoptare a patronimului bunicului matern. A absolvit Facultatea de limba [i literatura rom=n\ (secundar, francez\) `n 1974. Activitate publicistic\ – `n perioada 1972-1979 – cu cronici [i comentarii literare, `n Amfiteatru (suplimentul literar al Vie]ii studen]e[ti, condus atunci de Adrian Dohotaru), Luceaf\rul, Rom=nia literar\; cu articole pe teme sociale [i culturale, la Sc`nteia tineretului. ~n acea perioad\ semna G.Tudor sau George M\t\saru. A reluat activitatea publicistic\ `ntre 1990-1995, public`nd cronici literare sau eseuri, `n reviste ca Baricada, Opinia public\ etc, sub semn\tura George Vrata. Din 1987, a-nceput s\ scrie literatur\ de sertar. P`n\ azi, a publicat o singur\ proz\ – Noaptea Sf`ntului Vasile – `n Gazeta de sud (2006) sub numele Tudor George (op]iunea editorului, nu a autorului, care [i-a `ntrerupt colaborarea cu revista, din acest motiv). Fragmentul de fa]\ apar]ine romanului omonim.Un alt scurt roman, Damele din p\l\rie, pe care l-a[ porecli „de spionaj-picaresc-erotic“, face o frumoas\ parad\ de umor de cea mai bun\ calitate. A[ vrea s\ le v\d pe ambele tip\rite. (Liviu Antonesei)

INIM|-REA De[i tr\ise mai toat\ via]a la bloc, ing. Rainea Anton – ap.14 – visa la o cas\ pe p\m`nt. Visul \sta `l pocnise dup\ ce petrecuse la ziua unui prieten, la V\leni de Munte. Acela mo[tenise o bojdeuc\ de chirpici care b\tea suta de ani, [i care p\rea gata s\-[i ia zborul, la o suflare de v`nt mai b\rb\toas\. Dar avea o curte larg\, ni[te tufe de zmeur\, doi brazi argintii [i o bolt\ de vi]\ de vie, sub care pusese o mas\ ca de parastas – de lemn negeluit – `ncadrat\ de dou\ b\nci de c\min cultural. P`n\ s\ se-mbete turt\, fericitul proprietar turuise c`t putuse de-mpleticit despre ce livad\ [i gr\din\ o s\-[i trag\ el `n curtea aia larg\, cum o s\ m\n`nce el poame de la el, din curte; [i verde]uri, [i legume. Ha, pasca ’m\-si via]\! Anton l-a culcat cu chiu cu vai, [i-a r\mas singur cu ]uica aia s\n\toas\ de V\leni, [i cu o noapte noroas\ [i peticit\ de stele reci, gata s\ se sting\. Fuma [i asculta noaptea curg`nd spre ziu\, `ndemnat\ de-un ciob de lun\ s\rind c`nd dinaintea, c`nd dind\r\tul [uvi]elor de nori fumurii. La ce s-o fi gr\bind [i luna asta, se-ntreba inginerul – semn c\ ]uica lucra alene, `nc\lzindu-i mintea aia rece, de om al cifrelor. Era [i nu era lini[te. Era fiindc\ nu se-auzeau ma[ini, claxoane, sirene, trop\ituri [i zbierete deasupra [i dedesubt. {i nu era fiindc\ greierii ]`r`iau non stop, c`inii h\m\iau `ndep\rtat, `ncol\cind dealurile, v`ntul fo[nea toate ierburile [i frunzele ce umpleau locul. Era fiindc\ i se-auzea r\suflarea d`nd fumul afar\ din piept ca o pomp\ de abur. {i tot nu era fiindc\ se mai auzeau [i alte zgomote, necunoscute urechilor lui de or\[ean. Inginerul se tol\nise pe-o banc\ [i se mira c\ nu-i era somn, c\ci trecuse bini[or de miezul nop]ii. Ce dracu’ are aerul de-aici – se-ntreba – de-]i gone[te somnu’? {i-]i mai face [i sete, pe deasupra, s\ tot sugi din clondiru’ \la cu ]uic\ „f\cut\ de m`na mea“ – cum se l\udase amicul. Adev\rul e c\ e bine s\ pui pe limb\ ceva ie[it din m`na ta. Eu [i omlet\ dac\-mi fac, nu pot spune c\-i de m`na mea – ou\le nu eu le-am f\cut, uleiu’... ~l lovi un r`s scurt, de-l bufni pe nas. Hai c\ m-am matolit! Din c`te poate face omul cu m`na lui, tocmai la ou\-mi r\mase mie g`ndul. Pe urm\-[i lu\ seama c\ – da – dac\ hr\nea cu m`na lui c`teva g\ini, acolo, putea zice c\. Da, conchise mul]umit, po]i zice c\ faci ou\. {i iar chicoti dar mai potolit. Atunci, sim]i frigul, se zgribuli [i se hot\r` s\ se culce de[i g`ndul c-o s\ adoarm\-n hor\iturile amicului `i alung\ [i bruma de somn de-[i `nchipuia c-avea s\-l ajute. Vizita lui la V\leni de Munte nu l\s\ vreo urm\-n mintea lui, afar\ de-o mirare f\r\ chip

ianuarie 2010

[i f\r\ noim\ – cum singur recuno[tea. Se trezise str\in la el acas\. Se uita la spa]iul verde din fa]a blocului, m\rginind aleea cu tufe `n care se-ascundeau ghimpii s`rmei ce desp\r]ea locul de umblat, de locul de neumblat. Nu-i era deloc clar ce-i c\[unase lui pe s`rma ghimpat\, doar era acolo dintotdeauna, cel mai rezistent material de coerci]ie care se putea `nchipui. Da, `[i zicea, dar nici `n Africa, `n rezerva]iile alea de maimu]e [i elefan]i, nu mai era s`rm\ ghimpat\. S\ nu se r\neasc\ animalele, c\-s proaste [i nu [tiu de reguli de bun\ purtare. S\ se r\neasc\ oamenii – da-i-am dracu’ – c\ ei [tiu dar nu respect\. {i pe urm\, oamenii nici nu s`nt pe cale de dispari]ie, a[a c\ nici specie protejat\ n-au cum fi. Inginerul cl\tina ab\tut din cap: M-am t`mpit ori ce-am? Oi avea mintea prea odihnit\, de-mi n\v\lesc numai tr\zn\i pe-acolo. C\, de ramolit, parc\ nu mi-a venit vremea! ~n cas\, era mai r\u. Pere]ii \ia ai lui – m`ndria lui dintotdeauna: S\ stai `ntre patru pere]i, s\ tragi u[a dup\ tine, s\ ai [i tu un acoperi[ deasupra capului, [i unde pune capul \la s\ ai, dac\ mai mult nu te-a dus; pere]ii \ia-i deveniser\ nesuferi]i, prea-i ap\reau b\g\cio[i. Parc\ se bag\-n sufletul meu – zicea. M\, tu suferi de singur\tate, `i zisese un coleg de birou, c`nd i se dezlegase lui limba, la o bere. Anton t\cuse brusc, treaz-mort. |la nu b\gase de seam\ [i continuase: G\se[te-]i [i tu o muiere, s\ ai cu cine mai schimba o vorb\, s\-]i pun\ dinainte, s\-]i `nc\lzeasc\ a[ternutul. Nu c-ar fi vreo fericire dar... Da, [tia [i el c\ nu era vreo fericire, doar servise [i el tocana aia de-i ziceau unii c\snicie. A lui nici nu-l fripsese, nici nu-l s\turase, `l sleise – a[a – de poft\ de via]\, [i-[i zisese c\, dec`t s-ajungi s\-]i dore[ti moartea, mai bine singur. Bine c\ n-avusese copii! Bine pe dracu’! Totu[i, copiii r\m`n cu mama, iar tu te fr\m`n]i de grija lor. R\stimp, fosta se fr\m`nt\ de grija banilor t\i, s\ n-ai nici dup\ ce bea ap\ dac\ ]i-au trebuit copii! V\zuse el pe la al]ii c\, dac\ tot nu ]i-e dat s\ ai parte de-o c\snicie tihnit\, mai bine f\r\ copii! Nu suferea c\ al]ii aveau [i el n-avea – nu-i era felul. Ceea ce aveau al]ii iar el – nu, era ceva ce se-nt`mpla altora, iar lui – nu. Nu doar bine li se-nt`mpla altora, a[a c\ la ce [i-ar fi dorit via]a lor, a lui ce cusur avea? Lui `i convenea – adic\-i convenise p`n\ s\-l apuce amocul ori cine [tie ce alt\ chestie de nu-i d\dea de cap – c\ n-avea dec`t grija lui, c\ n-avea obliga]ii fa]\ de nimeni, chiar [i c\ n-avea nimeni vreo obliga]ie fa]\ de el. Korrect, zicea, n-am nimic de-mp\r]it cu nimeni. Stau `n p\tr\]ica mea, `mi v\d de treab\, [i zic bogdaproste c\-s s\n\tos, c\ nu m\-nconvoaie vreo urgie de-aia, de te face din om neom.

Avea un program inginere[te respectat: `n timpul s\pt\m`nii, seviciu-cas\; norm\ de o carte citit\ pe s\pt\m`n\, chiar dac\ erau meciuri de CL. {i sarcini gospod\re[ti, desigur – o zi pentru sp\lat, una pentru c\lcat, una pentru cur\]enie, [i-uite-a[a se f\cea joi, c`nd se ducea-n parc – la Moghioro[ – la un [ah. Vineri, la o bere, s`mb\t\-duminic\ – ce d\dea Dumnezeu. Dac\ nu d\dea, lenevea. ~i pl\cea s\ leneveasc\, nu-l deranja nici un pic c\ st\tea degeaba. Televizor, calculator, ziare, c\r]i – trecea timpul, nici nu-l sim]eai. Una-dou\, se f\cea iar luni, [i iar o lua de coad\. Avu un vis ciudat, st`njenitor – ce mai! Visase c\ oua bomboane de ciocolat\ cu lichior. Se mira c\ erau cu lichior dar nici s\ le guste nu-ndr\znea, ci le aduna, le aranja frumos, ba chiar mirosise vreo dou\ – a ciocolat\ miroseau, `n loc s\ miroase a... M-o fi durut burta, de la fasolea de-asear\ – m`ncase „fasole sleit\“, v\zuse la Billa [i poftise, `i amintea de meniul cu fasole al maic\-si: Ciorb\ de fasole cu ciolan afumat, iahnie de fasole cu c`rna]i, fasole sleit\ – cu mult usturoi `n\untru, cu ceap\ pr\jit\ deasupra, plutind `n ulei. Pentru toate felurile – mur\turi ori ardei cop]i, dup\ anotimp. Era meniul preferat al colonelului din cas\, care nu rata nici o ocazie pentru a-[i l\uda nevasta: Cea mai bun\ fasole e aia de la cazan. Ehei, ce fasole m`ncam eu `n [coala militar\! „Mami]a“ `i r\spundea, uneori, cu o veselie jucat\: Eu pot s\ g\tesc [i la cazan, numai tu s\-mi aduci plita potrivit\. {i batalionul t\u, la mas\. Regimentul, nu batalionul – preciza, pedant, colonelul. Batalion-regiment, tot `]i trebuie o cantin\, nu-]i ajunge buc\t\ria asta. Colonelul chiar n-avea sim]ul umorului: Se nume[te popot\, nu cantin\. Militarul m\n`nc\ la popot\, de c`te ori s\-]i spun? De c`te ori vrei, numai s\ ai grij\ s\ se [tearg\ pe picioare [i s\ se spele pe m`ini, `l z\d\ra mami]a. {i s\ zic\ [i ei „S\ru’m`na pentru mas\!“ Era o-ntreag\ poveste, la sf`r[itul mesei. Colonelul nu zicea niciodat\ „S\ru’m`na pentru mas\!“ ci „Mersi pentru mas\, drag\!“. Mami]a r\spundea – automat, p`n\ [i-n anii din urm\: ~]i cad gradele de pe um\r dac\ spui [i tu „S\ru’m`na“? Parc-a[ fi Lean]a, de la cantina aia a voastr\. Popot\, nu cantin\. Popot\-cantin\ – tot cu Lean]a [i cu b\rba]i mojici! Mojicii \[tia ap\r\ ]ara, madam! Dar cine-o atac\, drag\? C\ eu v\d c\ n-o atac\ nimeni. Mami]a-[i jignea premeditat colonelul, iar acesta nu-i trecea cu vederea, executa sentin]a `ntocmai [i la timp: Minte de femeie! Ai vrea [i r\zboi, acum! Dup\ o scen\ a[a dur\, se l\sa r\coarea `ntre so]i. Ia uite ce amintiri declan[eaz\ fasolea asta, `[i zicea inginerul, `n timp ce se r\dea. Amintirile g\inii cu ou\ de ciocolat\. Se str`mb\-n oglind\, de aciditatea autoironiei. Cele mai bune glume, tot pe seama mea le fac, zise cu voce tare. Suna aiurea, s\ vorbeasc\ singur, `n baie. Parc\ nici nu era vocea lui, ci a posomor`tului colonel – c\ci posomor`t murise, c\ n-ajunsese general. Tocmai c`nd s\ semneze Decretul, Ceau[escu luase elicopterul. Iar „\[tia de azi“ aveau socotelile [i oamenii lor, dintre care colonelul s\u se ferise ca de foc s\ fac\ parte. Cum se fofilase [i de la Revolu]ie, nu ca St\nculescu – cu ghips fals, el chiar se internase la Spitalul Militar [i se operase de bil\ – era singurul organ pe care-l putea scoate f\r\ s\-[i pun\ via]a-n pericol mai mare dec`t dac\ ar fi fost r\nit pe front. Acceptase s\-l opereze unul care-i fusese subordonat, ca medic militar `n unitatea pe care o comandase. Dup\ opera]ie, f\cuse cerere de trecere `n rezerv\, la 54 de ani. Se pensionase medical, a[a c\ ie[ise cu pensia `ntreag\ – vai mama ei pensie! F\r\ banii mami]ei, care se aranjase la Prim\ria Mare, ar fi murit de foame `n anii aceia.

Ia uite, domn’e, colonelul se `ntoarce, `[i spuse Anton, chiar enervat. ~l agasa insisten]a cu care colonelul se insinua `n diferite momente ale vie]ii sale tihnite, numai [i numai pentru a i-o tulbura: Ce faci, m\ – neispr\vitule, tr\ie[ti degeaba? Parc\ matale n-ai fost tot un neispr\vit, `l bomb\nea Anton, de[i `i era clar neadev\rul, taic\-su fusese un om `ntreg, dintr-o bucat\. Se pensionase mai devreme ca s\ nu mai semneze un alt Jur\m`nt Militar, c\ci „Onoarea militarului st\ `n respectarea jur\m`ntului de credin]\ fa]\ de }ar\“. De[i, jur\m`ntul acela i-ar fi cerut s\ moar\ ap\r`ndu-[i Comandantul Suprem. ~ns\ mintea lui de stat-majorist g\sise solu]ia tactic\: Armata e a ]\rii, nu a pre[edintelui. El e doar comandant suprem, iar dac\ }ara nu-l mai vrea, `l d\ jos, nu desfiin]eaz\ armata. Dar care ]ar\ nu-l mai vrea, nu era problema lui dar `l m\cina de parc-ar fi fost, totu[i. ~ns\ tot nu era clar ce fusese cu jur\m`ntul acela. P`n\ la o vreme – dar mai e p`n\ acolo. Pe fondul dezordinii sale interioare, inginerul Rainea suferi un virulent atac de dragoste la prima vedere. Fran]uze[te spus, red\ mai aproape de exact ceea ce sim]i c\-l zdruncin\ din temelii – coup de foudre! Mar]i, 13. Nici c\ se putea zi mai potrivit\! ~n marea mila Sa, Dumnezeu compensase mintea-i pozitivist\, cu un dram de supersti]ie – c`t s\-l umanizeze, probabil. A[a c\ ajunse, pe cale logic\, la concluzia c\ numai `ntr-o mar]i – 13, i se putea-nt`mpla a[a nenorocire. C\ci era o nenorocire. S\ vede]i de ce: Se trezise ca de obicei, `[i f\cuse cafeaua [i-[i aruncase ochii pe calendarul at`rnat `n buc\t\rie – era mar]i, 13. Mai am dou\ zile p`n\ iau leafa, `[i spuse. Nu c\ era `n pan\ de bani dar trebuia s\ schimbe bateria la ma[in\, cheltuial\ care nu mergea dec`t `n zi de leaf\. Doar nu era s\ umble la depozitul la termen, pentru at`ta lucru! Numai c\ Solenza lui avea alte planuri. Ori Providen]a avea, mai cur`nd a[a pare. Solenza n-o mai lu\ la cheie, t\cea chitic. O l\s\ a[a neputincioas\-n parcare, [i porni `ntins spre sta]ia de autobuz Lt. G\in\. Evident, acolo nu era vreun chio[c de bilete, n-avea dec`t s\ fac\ blatu’. Totul merge uns, `[i zise. Iau [i-o amend\, `nt`rzii la serviciu, toate bune [i la locul lor. Avea dreptate – [i mobilul r\m\sese `n ma[in\. Ei – b\ga-mi-a[! – da’ ce reu[it pot fi azi, `[i f\cu inginerul curaj. A[tept`nd autobuzul, se pomeni contrariat de o dilem\ la care nu s-ar fi g`ndit nici s\-l fi muiat cineva `n Marea Dilemelor: Cine-a fost, domn’e, locotenentul \sta, G\in\? Ce-a f\cut el, la via]a lui, de-a ajuns sta]ie de autobuz? Un cet\]ean mai v`rstnic se opri-n dreptul lui [i-i spuse c\ locotenentul G\in\ fusese erou `n r\zboi, c\zuse pe front, `n Mun]ii Tatra. Inginerul `l privea pe sub spr`ncene, c-un aer a[a fioros – pesemne – c\ mo[neagul se-ntoarse [i se-ndep\rt\. Dar avea [i Rainea dreptate – de unde pizda ’m\-si [tia babal`cul ce-i trecuse lui prin minte? Mar]i – 13, da. Azi se-nt`mpl\ toate minunile, `[i spuse Anton – nici el [tiind, s\racu’, la ce s\ se mai a[tepte. Dar nu la ce era mai r\u, n-avea cum. ~n autobuz, era destul de lejer – ca-n august, c`nd e lumea-n concediu. P\i, da – se bomb\nea inginerul – nu puteam nimeri [i eu unul aglomerat, s\ le piar\ cheful controlorilor. Domn’e, da’ azi n-am pic de baft\! Poate c\ supravie]uiesc, totu[i, se-ncuraj\ singur. E clar c\ a supravie]uit – s`ntem abia la-nceputul pove[tii sale – dar u[or nu i-a fost. La R\zoare, urcar\ controlorii – 4. |[tia umb\-n hait\, remarc\ Rainea, resemnat. Era postat `n dreptul u[ii din mijloc, a[tept`ndu-[i c\l\ii. Numai c\ un escadron al mor]ii se opri chiar `n spatele lui, ocupat cu alt\ victim\ – o cucoan\, dup\ voce, dar ce voce! De violoncel. Se-ntoarse [i o v\zu. Cerurile se despicar\, `l fulgerar\, se-nchiser\ la loc. Anton r\m\se cu ochii la fewww.timpul.ro


Proz\ meia-violoncel. Explica echipei de pedepsire c\ n-avea nici un act la ea dar c\ era gata s\ pl\teasc\ pe loc amenda. Actele s`nt `n ma[in\, zicea, dar n-a mai pornit, nici un taxi n-am g\sit, [i trebuie s\ ajung neap\rat la Universitate. Era, clar, neobi[nuit\ cu transportul `n comun. Mai ales, cu m`rl\nia RATB era ne`nv\]at\. Controlorii o tot pofteau s\ coboare la prima, s\-i `ntocmeasc\ proces-verbal de contraven]ie. Dac\ n-avea acte, la Poli]ie – r`njea unul negru, burtos, binevoitor. – S\ru’m`na, Cristina – se pomeni Anton zic`nd, brusc lovit de inspira]ie. Ce faci? „Cristina“ `i arunc\ o privire curioas\, apoi `i z`mbi re]inut: Bun\ diminea]a, domnule, dar sigur m\ confunda]i. Nu v\ cunosc de[i m\ cheam\ Cristina, `ntr-adev\r. – Nu se poate, se av`nt\ Anton, nu ne-am `nt`lnit la Trocadero, la masa pe care a dat-o Costic\, s\-[i serbeze nunta de argint? O implora din ochi s\ mar[eze, s\-l lase s-o salveze. ~ns\ Cristina se credea vreo amazoan\ de se f\cea niznai, refuz`ndu-l cu toat\ amabilitatea. – ~mi pare r\u, v\-n[ela]i – nu ne cunoa[tem. {i v-a[ ruga s\ m\ l\sa]i, vede]i c\ am o problem\ aici. – Domnu’, ne la[i? C-avem treab\ aici, n-am ie[it la ag\]at, se-nfipse burtosu-n Anton. Hai, cucoan\, coboar\ odat\, c\ ]inem oamenii \[tia pe loc! Ori vrei s\ te lu\m pe sus?

23

TIMPUL Cristina-i arunc\ o privire inginerului, din care el `n]elese c\-i accepta ajutorul. ~n sf`r[it, pricepuse c\ nu era de glum\ cu controlorii, cine [tie ce-aveau \ia-n cap? A[a c\ Anton p\[i hot\r`t `ntre ei [i ea: Domnilor, c`t e amenda? O pl\tesc eu. Burtosu’ nu fu deloc impresionat, chiar puse m`na pe el, s\-l dea la o parte: M\i, nene, ne la[i? Du-te-n pula mea, la curve, dac\ ]i s-a f\cut de m`rlit, c\ noi aveam treab’aci! Cristina `ncremenise, cu ochii ag\]a]i de Anton. Acesta sim]ea-n sine o acalmie pe cale de a desc\tu[a demult uitate porniri furtunoase. ~i d\du m`na la o parte, controlorului, [i-i [opti jos, grav: Dispari imediat c\ te-arunc pe geam! Autobuzul opri la Academia Militar\, u[a se deschise larg, Anton o-mpinse u[or pe Cristina spre cobor`re. P`n\ s\ se dumireasc\ burtosu’, erau pe trotuar. Anton o sus]inea delicat, de cot, pe femeia-violoncel, rezist`nd eroic imboldului de a o str`nge tare, tare! V\zu un taxi, `l fluier\, acela opri, se urcar\, el comand\ – La Universitate, [i se relax\ l`ng\ Cristina, pe bancheta din spate, pur [i simplu `mb\tat de mirosul ei. Pesemne c\ n-ar\ta grozav – a[a fericit, cum se sim]ea – fiindc\ femeia-l `ntreb\, vizibil interesat\ de un r\spuns negativ: Nu v\ sim]i]i bine? – M\ simt grozav, doamn\ – r\spunse Anton. {i r`se scurt. Da]i-mi voie s\ m\ prezint –

Rainea Anton, inginer norocos `ntr-o zi de mar]i – 13. – Cristina Deleanu, profesoar\ normal\ `ntr-o zi de mar]i, 13. Adic\, ghinionist\. ~mi pare bine, totu[i, c\ exist\ [i [ans\ la ghinion. Dumneavoastr\ m-a]i scos, se pare, dintr-un bucluc la care nu m-a[ fi g`ndit. Parc\ voiau s\ m\ r\peasc\ oamenii aceia. – A]i avut probleme cu controlorii, se b\g\ taximetristul `n vorb\. Ni[te jego[i, `i [tiu de c`nd lucram [i eu pe autobuz – linia 124. Noi, [oferii, nu-i `nghi]eam deloc, pe unu’ l-am dat chiar eu jos din ma[in\, `ntr-o zi c`nd, tot a[a... – {efu’ – `l interpel\ Anton, binevoitor – matale stinge ]igara aia, c\ azi am astm, nu suport fumul. {i vezi-]i de covrig, bine? – Da’ ce-am zis, domn’e, se scandaliz\ taximetristul. {i nu puteai s\ m\ rogi s\ sting ]igarea, sau oi fi [i tu vreo scul\ pe bascul\? – Domnilor, v\ rog, se alarm\ Cristina. Domnule Rainea, v\ rog, nu cred c\ mai suport o alt\ scen\, la a[a scurt timp. Anton `l privea st\ruitor pe [ofer, p`n\ ce acela arunc\ mucul pe fereastr\. Apoi, se-ntoarse u[or spre femeia-violoncel, [i-i z`mbi `nc\rcat de calm `ncrez\tor: – Gata, doamn\, s-a rezolvat. Nici eu nu s`nt obi[nuit cu transportul `n comun dar la taximetri[ti m\ mai pricep un pic. De pild\, [tiu c\ nu au voie s\ fumeze c`nd au pasageri, [i c\ au dreptul la conversa]ie numai cu acordul acestora. Este, maistre?

– O cam freci pe dud\, nene – ripost\ taximetristul. Crezi c\, dac\ e[ti client, ai dreptul s\ m\ tratezi ca pe-o slug\. N-ai. Eu jego[i d’\[tia m\n`nc la micu’ dejun, c`nd vin dup\ noapte, ca acum. – V\ rog s\ opri]i, ceru Cristina. Ajunseser\ la Oper\. Taxiul opri, Anton „pl\ti aparatul“ – doar nu era s\-i lase bac[i[ nemernicului – apoi se-ntoarse c\tre femeiavioloncel, `nfr`nt: Toate bune, doamn\! Plec\ spre sta]ia de metrou, de-a binelea enervat `ns\ f\r\ a-i fi clar de ce, pe cine. Pur [i simplu, avea draci. Ajunse la birou cu o or\ `nt`rziere, [eful `l lu\ imediat `n b`z\, Anton nu zise dec`t „Bateria“ [i se-apuc\ de treaba pentru care a[tepta leafa o dat\ pe lun\. Dup\ terminarea programului, porni pe jos spre Pia]a Roman\, f\r\ un ]el, un g`nd, o idee – m\car, despre ce-ar mai putea face `n ziua aceea [i-n urm\toarele. Se sim]ea bolnav, vl\guit, aproape disperat. Ce m-o fi pocnit, se-ntreba? ~n urechi, `i dansa glasul femeii-violoncel, `n n\ri `i st\ruia mirosul ei, de inim\-l apucase un dor t`mpit de femeia aia c\reia nu-i d\duse prin cap s\-ncerce, m\car, s\-i afle num\rul de telefon. De unde-o mai iau eu, acum, pe Cristina – se-ntreba dezn\d\jduit. N-avea de unde. Puteau fi vecini de cartier, dar a fi vecin `n Drumu Taberei, cu jum\tate de milion de oameni, nu era deloc `ncurajator dac\-]i trecea prin minte speran]a de a `nt`lni pe unul anume dintre ei.

VERBA LATINA

Poiemata KONSTANTINOS KAVAFIS

Am admirat at`ta –

Sic tantvm admiratvs –

Am admirat at`ta frumuse]ea c\ plin\ mi-e acum de ea privirea.

Venustatem sic tantum admiratus, ut pleni essent ea oculi mihi.

Forme trupe[ti. Guri ro[ii. [i membre voluptuoase. Piept\n\turi asemeni statuilor grece[ti, cu plete tot frumoase [i c`nd s`nt r\v\[ite, c\z`nd [uvi]e, lene[, pe frun]i nespus de albe. Chipuri ale iubirii, a[a cum le dorea firea mea de poet ... `n nop]i de tinere]e; `n nop]ile-mi de tain\, aievea `nt`lnite ...

Lineae corporis. Rubra labra. Membra mollia. Crines uelutsi statuarum Graecarum; semper lepidi etiam dum impexi s`nt, fluuntque, paulum, ad candidas frontes. Vultus amoris, quales cupiebat carminis ars mea ... noctibus iuuentae meae, noctibus meis, latenter, repertos.

traducere de Elena Laz\r

traducere de Liviu Franga

Premiu de compozi]ie `n Spania Compozitoarea Liana Alexandra, profesor dr. la UNMB, a ob]inut un premiu de compozi]ie la Festivalul Interna]ional de Film de art\ cibernetic\ (Visual Music), la cel mai abstract festival din lume `n domeniu, intitulat Punto y Raya (desf\[urat `n perioada 24-30 noiembrie 2009). Au fost selec]ionate 76 de filme din toat\ lumea, festivalul fiind o coproduc]ie spaniolo-american\. Pre[edinte al juriului a fost Larry Cuba din SUA. Compozitoarea a participat la aceast\ prestigioas\ [i original\ manifestare, care poart\ sigla atomului fizicianului Niels Bohr. O excelent\ `mbinare de crea]ie [tiin]ific\ [i crea]ie artistic\.

www.timpul.ro

ianuarie 2010


24

Eveniment

TIMPUL

Dorin Tudoran – laureatul Premiului Na]ional de Poezie Un fotoreportaj de Liviu Antonesei La edi]ia din acest an a Zilelor Eminescu (Boto[ani, 14-15 ianuarie), juriul alc\tuit din criticii [i istoricii literari Mircea Martin (pre[edinte), Nicolae Manolescu, Al. C\linescu, Ion Pop [i Cornel Ungureanu, a decis acordarea Premiului Na]ional de Poezie „Mihai Eminescu“ – Opera Omnia , edi]ia a XIX-a, pentru anul 2009, poetului Dorin Tudoran. Op]iunea juriului n-a fost u[oar\, dac\ observ\m c\ a avut de ales dintr-un „buchet“ foarte consistent de nominaliza]i: Vasile Vlad, Nicolae Prelipceanu, Ion Mircea, Dinu Fl\m`nd, Dorin Tudoran, cu to]ii membrii foarte valoro[i a ceea ce critica nume[te „genera]ia ’70“. ~n cadrul ceremoniei, conform cutumei stabilite de la prima edi]ie, al c\rui laureat a fost regretatul poet ie[ean Mihai Ursachi, Consiliul Local Boto[ani i-a acordat lui Dorin Tudoran titlul de cet\]ean de onoare al municipiului. Tot conform cutumei, premiul a fost acordat de laureatul anterior, poetul Cristian Simionescu. ~n cuv`ntul s\u, Dorin Tudoran a afirmat c\, de[i consider\ c\ singurul premiu pe deplin acoperit de legitimitate pe care `l poate primi un scriitor este premiul pentru debut, accept\ acest premiu, care „este cel mai important pe care `l poate primi un poet rom=n“. {i, dac\ ne g`ndim la lista autorilor deja laurea]i, ne d\m seama c\ are dreptate. E chiar posibil ca Premiul Na]ional de Poezie s\ fi r\mas singurul premiu literar din ]ar\ nedegradat `n vreun fel. Iat\ o parte din laurea]ii anteriori: Mihai Ursachi, Gellu Naum, {tefan Aug. Doina[, Mircea Iv\nescu, Ana Blandiana, Cezar Iv\nescu, Emil Brumaru, Adrian Popescu etc. Cred c\ acest lucru a fost posibil datorit\ fericitei `nt`mpl\ri c\ organizatorii [i juriile au avut `n]elepciunea s\ se concentreze `n evalu\rile lor exclusiv pe valoarea operelor poetice ca atare, l\s`nd pe dinafar\ elementele contextuale, coteriile [i detaliile de „politic\ literar\“. Cu o tradi]ie de dou\ decenii `n spate, nu m\ `ndoiesc c\ lucrurile se vor petrece la fel [i de acum `ncolo, spre binele poeziei noastre. Cu acela[i prilej, un juriu alc\tuit din Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu (pre[edinte), Vasile Spiridon, Daniel CristeaEnache, Andrei Terian, plec`nd de la nominaliz\rile Stoian G. Bogdan – Chipurile, Ed. Cartea Rom=neasc\; Marius Conkan – Soporia, Ed. Vinea; Gabriela Iva[cu – Apocalipse, please, Ed. Vinea; Gabriela M`ncu – Num\r scame, Ed. Vinea; Monica St\nil\ – Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei, Ed. Charmides, a acordat Premiul Na]ional de Poezie – Opera Prima, edi]ia a XII-a, pentru anul 2009, lui Stoian G. Bogdan. C\ [i acest premiu este unul foarte serios se poate vedea [i r\sfoind antologia realizat\ de Gellu Dorian, Poe]i laurea]i ai Premiului Na]ional de Poezie „Mihai Eminescu“ – Opera Prima (1998 – 2008), lansat\ pe 15 ianuarie la „Centrul Na]ional de Studii Mihai Eminescu“ de la Ipote[ti. Un Ipote[ti frumos ascuns printre z\pezi. Desigur, cu prilejul manifest\rilor de la Boto[ani [i Ipote[ti, s-au mai petrecut o mul]ime de alte evenimente – lans\ri de c\r]i, dezbateri, vizite, expozi]ii etc –, dar am insistat pe cele dou\ premieri, pe de o parte pentru c\ e reconfortant s\ vezi c\, `n prozaicele noastre vremuri, poezia mai este [i premiat\, pe de alta, pentru c\ e la fel de reconfortant c\ exist\ premii care nu se erodeaz\ `n timp, ci din contra, parc\ `[i sporesc prestigiul cu fiecare nou laureat. A[a c\ nu-mi revine dec`t s\-i felicit pe organizatori [i pe membri juriului laolalt\.

Acordarea Premiului Na]ional

Cuv`ntul laureatului

Felicit\rile...

Premiul Opera Prima

Adrian Popescu [i Dorin Tudoran, la Ipote[ti

Laureatul [i fotoreporterul

Nu pierde TIMPUL, cite[te! Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i Colegiul de redac]ie: {tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi: J. W. Boss (Amsterdam) Bogdan C\linescu (Paris) Eva Defeses (Lisabona) Mircea Gheorghe (Montreal) Aliona Grati (Chi[in\u) Ramona Mitric\ (Londra) Ana-Maria Pascal (Londra) Alina Savin (Stockholm) Bogdan Suceav\ (Los Angeles) William Totok (Berlin)

ianuarie 2010

Redactor [ef: Gabriela Gavril

Redac]ia: Radu Andriescu Constantin Arcu Sorin Bocancea Maria-Elena C=mpean Nicoleta Dabija Claudia Fitcoschi Andreea Grinea Mihai Mocanu Laura P\ule] Lucian Dan Teodorovici George {ipo[ Bogdan Ulmu

Colaboratori: Dan Acostioaei C\t\lina Butnaru (marketing) Radu Pavel Gheo Gabriela Haja Adrian Marin Andi Mihalache Elena-Mirabela Oprea Florin }upu Cristian Dumitriu (tehnoredactor) Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de: Funda]ia Cultural\ Timpul Director general: Gabriel Cucuteanu Director executiv: Adi Afteni

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\: CP 1677, OP 7, Ia[i

www.timpul.ro

Abonamentele revistei „Timpul“ se primesc la toate oficiile po[tale din ]ar\. Costul unui abonament este de 3 lei pe trei luni, 6 lei pe [ase luni, 11 lei pe an. Cititorii din str\in\tate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A., cu sediul în Pia]a Presei Libere nr. 1, Corp B, sector 1, Bucure[ti, România, la P.O. Box 33-57, la fax 004021/318.70.02, e-mail: abonamente@rodipet.ro; sau on line la adresa www.rodipet.ro.

E-mail: redactia@timpul.ro ISSN 1223-8597 Nr. catalog Rodipet 4624 Pre]: 1 leu

www.timpul.ro


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.