Pastelul. Descrierea în versuri. Comparţia

Pastelul. Descrierea în versuri. Comparaţia

Obiectivul literaturii artistice este realitatea înconjurătoare. Zugrăvind tablouri de viaţă, scriitorul povesteşte întîmplări, caracterizează personajele, descrie natura şi aspectul exterior al oamenilor, reproduce vorbirea persoanelor, evidenţiază sentimentele şi gîndurile ce-l frămîntă. În conformitate cu specificul operei, cu scopul pe care-l urmăreşte şi cu materialul de viaţă de la care porneşte, autorul foloseşte diferite moduri artistice de expunere. Cele mai frecvente sînt: naraţiunea, descrierea, dialogul, monologul. Uneori în operele literare, pentru a reda cadrul în care se desfăşoară acţiunea sau pentru a-i ajuta cititorului să-şi reprezinte mai bine participanţii ei, se foloseşte descrierea.

Descrierea unui tablou din natură se numeşte peisaj. Procedeul literar cu ajutorul căruia scriitorul zugrăveşte particularităţile unor personaje, obiecte sau fenomene se numeşte descriere.

Descrierea este atît în proză, cît şi în versuri. Descrierea în versuri este diversă: descrierea naturii; descrierea personajului; descrierea stărilor sufleteşti. Descrierea literară presupune: • folosirea cuvintelor cu sensuri mai puţin obişnuite; • utilizarea procedeelor artistice; • participarea efectivă a autorului; • îmbinarea cu alte moduri de expunere (naraţiunea şi dialogul). Vasile Alecsandri a fost un mare îndrăgostit de natură şi un admirator al fumuseţilor ei. A iubit cu gingăşie meleagul natal. Oriunde nu s-ar fi aflat, în suflet purta icoana meleagului. Frumuseţea naturii trezită la viaţă produce o năvalnică bucurie trăită de poet şi transmisă cititorului. Aceste poezii poartă numele de pastel.

Poezia lirică în care poetul îşi exprimă sentimentele prin zugrăvirea unor tablouri din natură se numeşte pastel.

Termenul pastel provine din limba franceză — pastel, ceea ce înseamnă un procedeu de pictură bazat pe efectele de culoare ale unor creioane moi. Cele mai reuşite pasteluri în literatura moldovenească au fost create de Vasile Alecsandri.

Pentru ca zugrăvirea personajelor, obiectelor, fenomenelor să fie vie, scriitorii folosesc diverşi trpoi. Unul din ei, foarte frecvent în operele artistice, este comparaţia. În poezia «Iarna», V. Alecsandri utilizează mai multe comparaţii. De exemplu, fulgii de nea zboară, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi. De ce? Fulgii de nea sînt albi ca şi fluturii, zboară ca ei şi sînt mulţi — «în roi».

Comparaţia este un trop care constă în asemănarea a două obiecte, personaje sau acţiuni pe baza unor însuşiri comune.

În structura unei comparaţii intră trei termeni: a) obiectul care este comparat. b) obiectul care se alătură primului termen pentru a-i da acestuia o forţă expresivă (termenul comparat); c) însuşirea comună. Alăturarea celor trei termeni se realizează cu ajutorul cuvintelor: ca, precum, cît, asemenea etc. Locul termenilor într-o comparaţie nu este totdeauna fix: ochi negri ca mura; ca gîndul zboară racheta. Uneori însuşirea comună poate lipsi, dar ea uşor se subînţelege. În comparaţia «perişorul lui pana corbului» se indică obiectele ce se compară (părul şi pana corbului), iar însuşirea comună nu este arătată, dar se subînţelege. Pana corbului este neagră, lucioasă, deci şi perişorul lui este negru, lucios, ca pana corbului. Cuvîntul comparaţie provine din latinescul comparatio, ceea ce înseamnă asemănare. În literatura artistică se întîlnesc comparaţii simple, ce evidenţiază o singură însuşire a obiectului (ochi negri ca mura) şi comparaţii desfăşurate (mii de stele ard ca veşnice făclii, ca mii de reflectoare).

APLICAŢII

1. Identificaţi în textele studiate minimum cinci comparaţii şi precizaţi termenii din structura acestora. 2. Realizaţi cîte o comparaţie avînd ca primi termeni cuvintele: limbă, adiere, toamnă, izvor. 3. Alcătuţi o scurtă compunere despre anotimpul preferat, folosind tropii învăţaţi. 4. Faceţi descrierea unei flori sau copac (oral). 5. Descrieţi artistic (scris) lebăda.