Dicţionar elementar explicativ

A

abandona — 1. a părăsi pe cineva întrerupînd îndeplinirea unor obligaţii materiale sau morale; 2. a renunţa la o activitate înainte de încheierea ei. abdică — 1. a renunţa la drepturile şi îndatoririle de suveran; 2. a renunţa la un anumit statut social; 3. a renunţa (de binevoie) la o activitate din cauza greutăţilor întîmpinate. alean — dor, melancolie, întristare. alegorie — un fel de metaforă lărgită. alivenci — plăcinte de mălai cu bînză şi cu lapte bătut. aman — iertare. anapăda — anapoda, pe dos. arudie (orudie) (rus.) — tun.

B

babelism — limbaj de neînţeles. bacil — bacterie, microb în formă de bastonaş. bidiviu, -ii — cal tînăr, frumos şi iute la fugă. buiestru — mers specific al calului (călcînd deodată cu ambele picioare din aceeaşi parte). bulihar — vultur. borangic — mătase naturală depănată de pe gogoşile viermilor de mătase; pînză ţesută din aceste fire de mătase. bătut — încrustat, acoperit, împodobit cu pietre sau metale preţioase.

C

cabrioletă — trăsură uşoară cu două roţi (decapotabilă). cacealma — inducere în eroare, permisă, a partenerului în jocul de cărţi; (fig.) păcălelă cu cîştig pentru cel care o face; înşelătorie, păcăleală, tragere pe sfoară. cadastru — ansamblul lucrărilor şi al documentelor în care sînt stabilite proprietăţile funciare. cîrtitor (-oare) — om mereu nemulţumit, mereu pus pe sfadă. chisăliţă — fiertură de fructe sau de legume. căptuşi — a i-o face bună. cătrănită — supărată, tare amărîtă. circumstanţă — împrejurare, totalitatea unor condiţii date, faptul ce însoţeşte o acţiune sau un fenomen. compasiune — milă, compătimire. consola — a mîngîia, a încuraja. cuc armenesc — pupăză. cremene — pulbere; praf de puşcă. crupă — jumătatea din urma calului.

D

da capo (italian) — de la început. dandana — belea, încurcătură, necaz, gălăgie, tărăboi. drămălui — a cîntări, a stabili preţul. dugliş — leneş. dumbravă — pădure tînără şi nu prea deasă.

E

echidistant, -ă — care se află la egală distanţă faţă de ceva. echipa — a înzestra cu cele necesare; a se îmbrăca (cu un echipament). echipaj — echipă care deserveşte un avion sau un vapor. echitabil,-ă — drept, nepărtinitor, just. emancipare — eliberare, a deveni nesupus, independent.

F

fabula — a inventa fapte şi întîmplări. fabulos, -oasă — 1. care aparţine lumii basmelor; fantastic; 2.colosal, enorm, imens. facil, -ă — 1. care e uşor de făcut; care este realizabil fără efort; comod, lesnicios; 2. superficial, uşuratic. facilita — a înlesni, a uşura, a favoriza o acţiune, un fenomen. factor — 1. element activ în apariţia unui fenomen sau proces. fantasmă — nălucă, arătare. farmec — vrajă, magic. foişor — cerdac, terasă, balcon. fojgăi — a mişuna, a foi, a furnica.

G

gafă — vorbă, gest sau acţiune nepotrivită (ofensatoare), săvîrşite neintenţionat. gaj — garanţie, amanet, chezăşie. galant,-ă — 1. care este foarte politicos sau curtenitor cu femeile; manierat, politicos; 2. darnic, generos,mărinimos. galaxie — grupare uriaşă de stele. gală — manifestare artistică festivă; sărbătoresc, festiv, solemn. galeră — veche navă cu vîsle, mînuită, de obicei, de sclavi sau de condamnaţi; condiţie, meserie foarte aspră. găbui — a prinde. găitan — fir de metal sau şiret împletit sau răsucit de lînă, mătase, cusut ca ornament la unele obiecte de îmbrăcăminte.

H

haimana — derbedeu, golan, vagabond. hain — rău, nemilos, crud. hal — stare jalnică, nenorocită, mizerabilă. hălădui — a trăi undeva în voie, în libertate, în linişte. hămesit — flămînzit. hăţiş — desis. heleşteu — iaz. horopsit — (-ă), (oropsit) — chinuit, asuprit, prigonit. hursuz (ursuz) — neprietenos, posac.

I

iaht — navă uşoară, cu pînze sau motor, pentru călătorii de plăcere. iamb — unitate de versificaţie în poezia antică formată dintr-o silabă neaccentuată şi una accentuată. icoană — 1. imagine pictată sau desenată care reprezintă sfinţi sau icoane religioase; 2. (fig.) chip, reprezentare, imagine. ienicer — infanterist din vechea armată turcească, provenit de obicei dintre copiii creştini primiţi ca «tribut de sînge» sau dintre tinerii creştini prizonieri, turciţi cu sila. iluzie — percepţie falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, aparenţă înşelătoare.

Î

îmbarca — a (se) urca pentru călătorie, pentru transport, într-o navă (mai ales maritimă), într-un vehicul; (fig) a se angaja împreună într-o acţiune. îmbălsămat, -ă — 1. care are un miros plăcut; parfumat, înmiresmat; 2. (despre cadavre) conservat cu ajutorul unor substanţe, prin metode medicale. îmbiba — a (se) umple, a (se) impregna cu un lichid, cu un miros etc. îmboldi — a îndemna (la o acţiune); a stimula, a impresiona. împopoţat (-ă) — gătit cu podoabe de prost gust. înţesa — a îndesa, a pune.

J

jabou — volan (sau volane), mai ales din dantelă, fixat de la baza gîtului pe îmbrăcăminte pînă la piept. jad — piatra semipreţioasă, de culoare verzuie. jambon — şuncă (afumată) de porc.

K

kekemono —pictură japoneză pe rulouri de mătase care se desfăşoară vertical. kaki — care are culoare galben-verzuie.

L

labil,-ă — care este lipsit de stabilitate; instabil, schimbător, nestatotrnic. labirint — edificiu cu foarte multe încăperi şi galerii, a cărei ieşire e greu de găsit; (fig) problemă, situaţie foarte încurcată, întortocheată. laborios,-oasă — care cere multă muncă, mult efort; harnic, activ, sîrguincios. lacheu — servitor în livrea; fecior, camerier; (fig.)persoană servilă, slugarnică, supusă. laconic — care este redat, exprimat pe scrut; concis, lapidar, succint. lacră — raclă. laur — dafin. lespede — placă mare de piatră. licoare — lăutoare. lozie — salcie sau răchită din ale cărei ramuri se fac împletituri.

M

machetă — model redus al unei case, al unei piese, al unei lucrări oarecare; prezentare, înaintea finalizării, a unei părţi dintr-o operă. mărgăritar — boabă, mărgea rotundă şi tare de culoare albă-strălucitoare, cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor moluşte şi care e folosită ca podoabă de preţ. martir,-ă,-i — persoană care îndură chinuri sau moarte îndurată de cineva pentru convingerile sale; mucenic. metaforă — comparaţie subînţeleasă. miazănoapte — mijlocul nopţii.

N

naiv,-ă — 1. (om) lipsit de experienţă, de prefăcătorie sau care manifestă o încredere exagerată, adesea ridicolă; credul; 2. (pictor) care nu ţine cont (intenţionat) de proporţii, compoziţie, perspectivă. nanism — stare de pitic. naos — încăpere principală a unei biserici; navă.

nara — a povesti. năstruşnic, -ă — amuzant, nostim, hazliu.

O

obîrşie — origine. obelisc — monument de origine egipteană în formă de stîlp cu patru feţe (pe care se află inscripţii) şi cu vîrful o piramidă. oberliht — ferestruică în partea de sus a unor ferestre sau uşi ce se foloseşte pentru aeresire. obezitate — îngrăşare anormală. 1. obiectiv — lentilă a unui aparat optic (aparat de fotografiat, microscop, lentilă etc) prin care se priveşte obiectul. 2. obiectiv — care există în afara spiritului, independent de acesta şi care poate fi perceput cu simţire; care redă nefalsificat realitatea fără impresii subiective; imparţial. obiectivism — atitudine de neimplicare în vreo acţiune, bazată pe nepărtinire. ortac — tovarş, prieten. otoman — turc.

P

pacienţă — răbdare. pacifica — a restabili calmul, pacea între părţi aflate în conflict. pajură — în basme: pasăre uriaşă înzestrată cu puteri miraculoase, vultur, acvilă. perplex, -ă — uluit, încurcat, dezorientat. pitpalac — prepeliţă (pasăre migratoare, de culoare galbenă-cafenie, cu dungi pe spate, căutată de vînători pentru carnea-i gustoasă). piuă — vas de piatră cu pereţii şi fundul gros, în care se pisează diferite substanţe solide. picoti — a dormita, a moţăi, a aţipi. pizmui — a invidia. popas — oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung. presură — pasăre mică cîntătoare, cu ciocul mic şi gros. priblui — a crede. proroc — persoană care se credea că avea legături directe cu Dumnezeu şi putea să prezică viitorul; profet. purcede — a pleca, a porni la drum.

R

rabat — reducere a preţului mărfii. rachetă — 1. proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, producînd o lumină puternică, folosit la semnalizări şi focuri de artificii; 2. aparat pentru zbor la distanţă foarte mare de pămînt. raclă — sicriu. repulsie — 1. dezgust. 2. respingere. robaci (-e) — harnic, muncitor.

S

sabota — a împiedica intenţionat desfăşurarea normală a unei activităţi. sentinţă — hotărîre, decizie. simandicios,-oasă — 1.(despre oameni) de vază, distins. simbrie — plată care se dă unei persoane angajate pentru un timp la lucru. smîrc — mocirlă; ochi de apă într-o mlaştină. soră de scoarţă — soră vitregă. strechiat — înnebunit.

sturlubatic (-ă), (şturlubatic) — nebunatic, uşuratic. sălaş — locuinţă, casă, cămin, culcuş.

Ş

şablon — 1. model după care se execută un obiect; 2.ceea ce se face în mod mecanic, fără efort intelectual; 3. formulă stereotipă, clişeu verbal. şah — 1. împărat al Iranului; 2. joc (de origine orientală). şalupă — mică îmbarcaţie cu motor pentru transportul persoanelor şi a mărfurilor.

T

tabu — 1. interdicţie religioasă în societăţile primitive; 2. persoană sau obiect a căror pomenire este neindicată sau interzisă. tacit, -ă — (despre o înţelegere) care nu s-a exprimat, care este subînţeleasă. taciturn,-ă — care vorbeşte puţin, tăcut. tact — 1. ritm, cadenţă în muzică; 2. comportare potrivită, măsurată, convenabilă, în orice situaţie. talpă — căpetenie. tărîm — meleag, ţinut, regiune. tufli — a pune repede. turlă,-e — construcţie în forma unui turn (de biserică).

Ţ

ţar — suveran al Rusiei. ţarevici — fiul ţarului. ţarínă — soţia ţarului.

U

ultimativ, -ă — cu caracter de ultimatum, care conţine un ultimatum. ultimatum — hotărîre definitivă, irevocabilă a unui stat prin care îşi exprimă pretenţiile faţă de alt stat. uşernic (-ă) — persoană care umblă prea mult pe la casele altora.

V

vacant, -ă — 1. (despre posturi, funcţii) neocupat, liber; 2 (despre succesiuni) nereclamat de moştenitori. vaccin — preparat care se administrează prin injecţii sau bucal pentru a imuniza împotriva bolilor infecţioase. vad — 1. loc prin care trece apa, albie. vîrcolac — fiinţă fabuloasă despre care se crede că mănîncă Luna şi

Soarele.

X

xenofil, -ă — (persoană) care nutreşte simpatie faţă de străini sau faţă de ceea ce este străin. xenofob, -ă — (persoană) care nutreşte şi manifestă ură faţă de persoanele de altă naţionalitate sau faţă de alte popare.

Z

zale — cămaşă cusută din fire metalice pentru apărare, purtate de ostaşii din vechime. zeifica — a diviniza.