Citirea expresivă

5. Cuvîntul scînteie din primul vers este verb (de la a scînteia). Avem în limba noastră şi substantivul scînteie. Alcătuiţi două propoziţii cu cuvîntul scînteie ca verb şi ca substantiv. 6. Găsiţi sinonimele cuvintelor: ram, a pătrunde, val, a privi, alean. 7. Descrieţi oral pădurea pe care aţi vizitat-o. 8. Citiţi expresiv poezia, ţinînd cont că ea e un imn închinat naturii. Citiţi-o aşa ca să auziţi freamătul codrului, să trăiţi şi voi clipe fericite în mijlocul naturii. 9. Selectaţi în scris personificările din poezie. 10. Arătaţi care sînt sentimentele poetului faţă de lacul plin de culoare, mişcare şi de sunet. 11. Poezia este o împletire de imagini care se adresează văzului, auzului. Identificaţi şi transcrieţi pe caiete aceste imagini, folosind următorul model:

a) imagini vizuale:

«Tresărid scînteie lacul/Şi se leagănă sub soare...

b) imagini auditive

«Apa sună somnoroasă...» 12. Explicaţi, într-o compunere, cum vi-l imaginaţi pe Mihai Eminescu, după lectura acestei poezii.

Citirea expresivă

Pînă în prezent aţi citit, multe poezii şi aţi observat că orice poezie redă nu numai fapte şi idei, dar trezeşte şi anumite emoţii, sentimente. Toate acestea pot fi exprimate prin citirea expresivă a poeziilor. Ca să citim expresiv o operă literară (poezie, operă în proză), trebuie, în primul rînd, să înţelegem bine conţinutul ei, să simţim cele citite.

Citirea prin care se transmit ideile şi sentimentele ce le conţine opera literară se numeşte citire expresivă.

Condiţiile princiale ale citirii expresive sînt respectarea pauzelor după semnele de punctuaţie, găsirea accentului logic, intonaţiei respective, tonului şi ritmului (tempoului) citirii. Cînd ajungem la virgulă, facem o pauză mică de durată pînă a număra la 1; la punct şi virgulă— o pauză ce durează pînă a număra 1,2; la punct— o pauză ce durează cu numărarea de la 1 pînă la 3; la punctele de suspensie— o pauză ce durează pînă a număra de la 1 pînă la 4.

Pe lîngă pauzele gramaticale, cerute de semnele de punctuaţie, există şi pauze care se fac înaintea unor cuvinte din propoziţie, ce nu sînt indicate prin semne de punctuaţie. Intonaţia se determină prin ridicarea sau coborîrea vocii, întărirea sau slăbirea ei. Cînd citim şi ajungem la virgulă, ridicăm puţin tonul; la punct şi virgulă, la două puncte şi la un punct coborîm puţin vocea şi facem o pauză; la tireu —«umplem» cu vocea «golul» format de lipsa cuvîntului respectiv; la semnul interogării intonaţia trebuie ridicată; la semnul exclamării — ne mirăm, exclamăm, urăm ş.a. Accentul logic se foloseşte atunci,cînd dorim să subliniem însemnătatea unui cuvînt din text. Ritmul (tempoul) citirii depinde de accelerarea sau încetarea vorbirii. Citind şi comentînd poezia «Freamăt de codru», aţi sesizat că ea e un imn închinat naturii: auzim freamătul codrului, trăim împreună cu poetul clipe fericite în mijlocul naturii,etc. Poezia trebuie citită cu un ton duios, blajin, meditativ, iar ritmul primelor două strofe e lent; celei de a treia — puţin mai repede. Deci, pentru a citi expresiv poezia «Freamăt de codru», trebuie să stabilim: – intonaţia vorbirii eroului liric; – tempoul citirii; – cuvintele ce trebuie accentuate (rostite mai apăsat); – pauzele mici (I), medii (II), mari (III). Toate acestea pot fi notate într-o partitură, prin prelucrare grafică a textului ce urmeză a fi citit expresiv. Dăm mai jos un fragment din poezie, pus în partitură, adică prelucrat pentru citirea expresivă. Tresărind / scînteie lacul Şi se leagănă / sub soare; // Eu /, privindu-l din pădure, // Las aleanul să mă fure / Şi ascult de la răcoare / Pitpalacul. ///

APLICAŢII

1. Faceţi partitura următoarelor două strofe ale poeziei «Freamăt de codru». 2. Citiţi expresiv poezia, apoi recitaţi-o expresiv. 3. Întocmiţi partitura poeziei voastre îndrăgite şi citiţi-o expresiv.