Sindbad-marinarul

O MIE ŞI UNA DE NOPŢI Poveşti arabe (fragment) Sindbad — marinarul

...Şi iaca soarta ne-a adus la o cetate cu case mîndre şi se numea ea cetatea maimuţelor. Cînd cobora noaptea, oamenii care sălăşluiau în cetate se urcau în luntre, ieşeau în larguri şi înnoptau acolo, căci, odată cu căderea nopţii, veneau maimuţele din munţi şi-i ucideau pe-un cap. Şi am coborît pe ţărm, să cercetez cetatea, dar norocul mi-a stat împotrivă căci corabia a plecat în larguri; şi iar am prins a mă căina, că am coborît pe ţărmuri, şi mi-am adus aminte cîte am avut de tras din pricina maimuţelor şi întîia, şi a doua oară. Şi cum şedeam amărît din cale-afară şi plîngeam de la rărunchi, s-a apropiat de mine un om şi m-a întrebat: «O, stăpîne, au nu cumva eşti străin şi sărac.» «Am coborît de pe corabie să cercetez cetatea şi, cînd m-am întors la schelă, n-am mai zărit corabia pe nicăieri».»Scoală, m-a îndemnat omul, urcă în luntre cu noi, că, dacă ai să stai noaptea în cetate, maimuţele o să-ţi facă de petrecanie». Nu m-am abătut din cuvîntul lui, ci, mai iute decît ai gîndi, m-am urcat în luntre şi am plecat în larguri. Şi am stat toată noaptea acolo, iar la ieşirea zorilor s-au învîrtejit neguţătorii cu luntrele spre cetatea de baştină şi s-au dus în rostul lor, că aşa era îndătinat din moşi — strămoşi. Căci dacă rămînea vreunul noaptea în cetate, îi făceau felul maimuţele, iar ziua ele-şi luau tălpăşiţa şi cutreierau grădinile, astîmpărîndu-şi foamea cu poame şi făcîndu-şi povara de somn. Iar cînd se înnegura, se întorceau în cetate. Da cetatea aceasta se afla pe pămînturile unui neam de oameni negri la chip ca tăciunele. O, cinstiţi oaspeţi, să vă spun acum ce păţanie nemaipomenită am păţit eu în cetate. Un om dintr-acei cu care am petrecut noaptea în luntre a cuvîntat aşa: «O, stăpîn al meu, după cîte îmi dau cu presupusul, eşti străin. Cunoşti vreun meşteşug, ca să-ţi poţi ţine zilele?» «Nu, pe Alah, n-am deprins nici un meşteşug, am răspuns eu, ci află că-s neguţător şi că am avut avere cît lumea şi o corabie încărcată cu bani grei şi mărfuri scumpe, dar

corabia s-a scufundat şi toată bogăţia s-a înecat, iar eu am scăpat cu zile cu voia lui Alah-preaînaltul, care mi-a îngădiut să mă agăţ de o scîndură». De îndată ce am rostit aceste vorbe, omul mi-a adus un ţuhal din bumbac şi mi-a grăit: «Ia ţuhalul acesta, umple-l cu pietre şi însoţeşte-i pe cei ce vor ieşi din cetate, iar eu le-oi porunci să aibă grijă de tine. Să faci întocmai cum vor face ei şi, dacă a da norocul, ai să-ţi agoniseşti avere şi ai să te întorci în ţara ta de obîrşie». Şi abia a terminat vorba, că m-am dus afară din cetate şi am strîns pietre de mi-am împlut ţuhalul; şi deodată am văzut un buluc de oameni ce ieşeau în afara zidurilor cetăţii. Şi omul acesta m-a dus la ei şi m-a dat în grija lor,spunîndu-le:»Aflaţi că-i străin; luaţi-l cu voi şi deprindeţi-l cu meşteşugul vostru, că poate s-a mai ridica deasupra nevoii de şi-a agonisi o bucăţică; făcînd milostivire, vă va răsplăti Alah-preaînaltul». Şi oamenii s-au învoit, şi m-au luat cu ei, şi aveau toţi ţuhaluri plini cu pietre. Am mers eu ce am mers pînă am ajuns într-o vale largă, cu copaci nemăsurat de înalţi, încît nimeni nu se putea urca; şi erau acolo puzderie de maimuţe, şi, dacă ne-au văzut, s-au căţărat în copaci. Şi însoţitorii mei au prins a azvîrli pietre în maimuţe, iar maimuţele s-au pornit a rupe poame şi a le arunca asupra noastră. Atunci m-am uitat cumsecade şi m-am dumerit că poamele acestea sînt nuci de cocos. Şi, învăţînd taina meşteşugului de la oameni, am chitit un copac înalt, în care erau multe maimuţe, şi am prins a azvîrli cu pietre întrînsele, iară maimuţele s-au aprins într-o mînie straşnică şi au azvîrlit în mine cu nuci. Da eu le-am strîns, precum strîngeau toţi oamenii. Şi dacă au văzut ei că în ţuhali nu mai sînt pietre, i-au umplut cu nuci. Am pus noi ţuhalii pe umeri şi ne-am întors în cetate. Iar eu m-am dus la bărbatul cel bun şi săritor la nevoie, care mă dăduse în grija oamenilor, i-am dat ţuhalul cu nuci şi i-am mulţumit pentru binele ce mi-a făcut. Dar el nu s-a învoit nici în ruptul capului, ci a vorbit aşa: «Vinde nucile şi, cu ce-ai să obţii pe ele, ai să trăieşti în bună stare, ba chiar ţi-a prisosi». Şi n-a mai lungit vorba, ci mi-a dat cheiea de la cămară, zicîndu-mi: «Pune nucile în cămara aceasta şi zi de zi să te duci cu oamenii, precum te-ai dus astăzi, şi nucile într-ales să le ţii în cămară, iar pe celelalte să le vinzi, ca să-ţi ajungă agoniseala muncii tale pentru multă vreme; poate ţi-a surîde norocul şi ai să strîngi atîtea, încît ţi-a fi cu putinţă să pleci». Atunci am strigat eu: «Să te răsplătească Alah-preaînaltul!» Şi m-am purtat întocmai după sfaturile lui, şi zi de zi mi-am umplut ţuhalul cu pietre, şi m-am dus cu culegătorii, am făcut precum făceau ei. Da ei mi-au purtat de grujă şi mi-au arătat copacii cei mai încărcaţi cu roadă.

N-a trecut mult timp şi am strîns o mulţime nenumărată de nuci şi, vînzînd dinr-însele, am luat bani buni, am prins a tîrgui multe de toate, ce-mi poftea inima; şi nu mă mai adumbrea nici o grijă, că oamenii mi-au fost cu priinţă şi nu s-a întîmplat o mare nenorocire. Dar, într-o bună zi, cum şedeam pe ţărm, o corabie şi-a slobozit ancora şi au coborît neguţătorii, şi au prins a vinde şi a cumpăra. Atunci m-am dus îndata-mare la prietenul meu şi i-am spus că am de gînd să mă întorc în cetatea mea de baştină. Iar el mi-a răspuns: «Fă după mintea ta». Şi mi-am luat rămas-bun de la el, şi i-am mulţumit pentru facerea lui de bine, apoi m-am dus la mai marele corabiei şi, dacă ne-am împăcat din preţ, am tocmit corabia, am încărcat nucile şi ne-am pornit în larguri... Şi s-a lăsat geana zorilor, şi a tăcut Şeherezada, şi n-a mai isprăvit voroava îngăduită. Şi cînd s-a lăsat a cinci sute cincizecea noapte, ea a urmat: «Află, o, preafericitule rege, că Sindbad-Vînătorul mărilor a tocmit corabia şi a încărcat nucile». «Şi corabia a pornit în larguri, a glăsuit el, şi mergeam de la insulă la insulă şi dintr-o mare în altă mare şi, ori de cîte ori am tras la tărîmuri, am vîndut nuci şi le-am schimbat pe mirodenii, şi, cu îngăduinţa lui Alah, am ajuns tare avut, încît aveam bogăţii cu nemiluita. Şi am pornit pe o insulă unde creştea piper şi scorţişoară şi oamenii ne-au spus că ciorchinii de piper au cîte o frunză mare, care le ţine umbră şi-i fereşte de ploaie. Iară cînd ploaia stă, frunza se trage la o parte. Şi n-am stat prea mult pe gînduri, ci am schimbat nucile pe piper şi scorţişoară. Şi am poposit pe insula Al-Asipit, unde creştea lemn de aloie, şi apoi am tras la malul unei alte insule, unde lemnul de aloie e de soi chinezesc şi-i mai bun, dar oamenii sînt mai răi, porniţi spre desfrîu şi năravuri rele, de le place băutura şi nu se roagă Celui de Sus. Apoi m-am dus la pescuit de nacru şi le-am dat scufundătorilor nişte nuci de cocos, şi i-am îndemnat să încerce să-mi văd norocul. Şi s-au cufundat ei, şi au scos o mîndreţe de nacru, şi mi-au spus miraţi peste fire: «O, stăpîne, pe Alah, te-ai născut într-o zodie bună, norocoasă, că norocul îţi curge gîrlă.» Şi am luat mîndreţea ceea de nacru, am urcat pe corabie şi, cu binecuvîntarea lui Alah, am purces în larguri şi am ajuns cu bine în Basra. Şi am coborît în cetate, şi nu zăbavă de vreme am plecat la Bagdad, şi m-am dus cu grabă mare în mahalaua mea, şi venind acasă, le-am spus neamurilor şi prietenilor cuvinte de bun găsit. Mare le-a fost bucuria cînd m-au văzut viu şi nevătămat. Şi am grămădit în cămară mărfurile, şi am

miluit văduvele şi copiii orfani de părinţi, şi toţi săracii, şi am dăruit mari daruri neamurilor mele şi otracilor mei, că Alah mi-a dat pe patru părţi mai mare bogăţie decît am păgubit...»

(Tălmăcire de N. Ischimgi)

APLICAŢII

1. Se cunoaşte faptul că Sindbad a făcut şapte călătorii. Cum credeţi, de ce regele Şahriar nu a pierdut interesul faţă de cele povestite, cu toate că se lăsase deja noaptea a cinci sute cincizecea (în cazul fragmentului)? 2. Cu ce v-a interesat conţinutul fragmentului? Ce e neobişnuit şi miraculos în fantasticul fragmentului? 3. Cu cine din eroii poveştilor cunoscute de voi poate fi comparat Sindbad-marinarul? Ce au comun şi prin ce se deosebesc? 4. Întocmiţi rezumatul fragmentului propus sau al altei călătorii a lui Sindbad. 5. Încercaţi să faceţi un desen care ar prezenta un episod al călătoriei a cincea. 6. Citiţi de sine stătător şi afl aţi conţinutul tuturor călătoriilor lui Sindbad. 7. Scriitorul şi călătorul englez T. Severin a hotărît în 1981 să plutească pe drumul pe care l-a parcurs Sindbad. Afl aţi amănunte despre corabia şi itinerarul parcurs de T. Severin. 8. Întocmiţi planul simplu al fragmentului dat. 9. Cine este cel ce povesteşte faptele importante ce au loc în poveste? Care trăsături de caracter ale lui Sindbad v-au captivat? 10. Srieţi o poveste. Mai întîi chibzuiţi despre ce să scrieţi, adică alegeţi tema. Alegeţi eroii, faptele principale şi consecutivitatea lor, ideea principală, atitudinea faţă de eroi. La început va fi o poveste despre lucrurile care ne înconjoară, nu prea mare, cu cîteva personaje care vor acţiona. Subiectul poveştii ar fi bine să se bazeze pe experienţa proprie. Folosiţi mijloace artistice cunoscute. Temele poveştii pot fi : «Miraculoasa carte», «Neobişnuitele fl ori» ş.a.