POVEŞTI POPULARE

Folcorul

Alături de literatura artistică, creată de scriitori, fiecare popor mai are şi o literatură compusă veacuri de-a rîndul de către oamenii muncii: cîntece, poveşti şi snoave, proverbe, zicători şi ghicitori. Ele au ajuns pînă la noi pe cale orală, transmise din om în om, din generaţie în generaţie, căci pe atunci oamenii muncii nu ştiau să scrie.

Toate poveştile, istorioarele, poeziile, proverbele, zicătorile, snoavele, ghicitorile create de popor şi transmise pe cale orală poartă numele de creaţie populară orală sau folclor.

Cuvîntul folclor provine din limba engleză: folc — popor şi lore — înţelepciune, adică folclorul este creaţia artistică a poporului, este înţelepciunea lui. În noţiunea de folclor intră toate manifestările artistice ale poporului: poezia, muzica, dansul, teatrul, artele plastice. «Folclorul, spune George Meniuc, sînt, în primul rînd, oamenii însişi, virtuţiile lor, traiul lor de toate zilele.»

Poveşti populare moldoveneşti şi ale popoarelor lumii

Povestea s-a născut pe pămînt odată cu omul. Şi omul a zămîslit-o nu numai pentru a-şi face viaţa mai atrăgătoare şi mai dragă, dar şi pentru a transmite, din gură în gură, prin vorbe ca mărgăritarul un vis şi o năzuinţă către vremi viitoare. Din timpuri străvechi omul a încercat să înţeleagă, mai cu seamă, ce-i binele şi ce-i răul, de ce fulgeră şi tună şi de ce răsare şi apune soarele pe cer. De ce creşte spicul şi de unde izvorăşte apa. Adică, a încercat să-şi lămurească fenomenele acestei lumi şi să le lase, spre învăţătură de minte, copiilor săi, povăţuindu-i cu tîlcuri senine şi neprevăzute. În ţara furmoasă a poveştilor, copiii sînt povăţuiţi cu vorba înţeleaptă, dîndulise drept exemplu de viaţă chipuri luminoase de eroi, care luptă cu făpturi hidoase şi care întotdeauna înving. Mai ales noaptea poveştile au farmec. Povestea se spune înainte de culcare, pentru un somn adînc şi liniştit, în care copilul să crească mare şi sănătos, familiei şi ţării de folos.