FOLCLORUL CALENDARISTIC

d) Cele mai interesante cărţi le puteţi găsi la biblioteca şcolii! e) Alo! — Da! — Bună ziua! — Bună ziua! — Dacă nu te deranjez, pot să vorbesc cu Ionel? — Da. 10. Comentaţi cu ajutorul a 4-5 propoziţii versurile: „O carte... e o comoară, Cine-o găseşte, Se-mbogăţeşte.” (C. Dragomir)

Alături de literatura artistică, creată de scriitori, fiecare popor mai are şi o literatură compusă veacuri de-a rîndul de către oamenii muncii: cîntece, poveşti şi snoave, proverbe, zicători şi ghicitori. Ele au ajuns pînă la noi pe cale orală, transmise din om în om, din generaţie în generaţie, căci pe atunci oamenii muncii nu ştiau să scrie.

Toate poveştile, istorioarele, poeziile, proverbele, zicătorile, snoavele, ghicitorile create de popor şi transmise pe cale orală poartă numele de creaţie populară orală sau folclor.

Cuvîntul folclor provine din limba engleză: folc — popor şi lore — înţelepciune, adică folclorul este creaţia artistică a poporului, este înţelepciunea lui. În noţiunea de folclor intră toate manifestările artistice ale poporului: poezia, muzica, dansul, teatrul, artele plastice. «Folclorul, spune George Meniuc, sînt, în primul rînd, oamenii însişi, virtuţiile lor, traiul lor de toate zilele.»