Buletin Parohial, Sfintele Pasti 2018, Romanian Orthodox Magazine April 2018

PATRIARHIAROMANA EPISCOPIA ORTODOXA ROMANA A AUSTRALIEI SI NOII ZEELANDE BISERICA ORTODOXA ROMANA “Sfintii Petru si Pavel” 61-63 Queensberry Street, South Carlton, Victoria 3053, Australia Telefon: (03) 9663 5120 www.romanianstpeterandpaul.com.au stpeterandpaulparish@gmail.com

BULETIN PAROHIAL ANUL 17 - NUMARUL 34 - Aprilie 2018

Hristos a Inviat! Hristos a Inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viață daruindu-le!”

CUPRINS

pag 3 pag 11 Pastorala Prea Sfintitului Mihail Poezii despre Inviere pag 6 pag 13 Galeria Marilor Duhovnici Tanarul Ortodox Parintele Teofil Paraian Pilda

pag 8 pag 14 Duminica Floriilor Din activitatile Parohiei

pag 9 pag 18 Semnificatia zilelor din Saptamana Patimilor Anunturi Parohiale

pag 10 Datini de Pasti

PASTORALA DE SFINTELE PASTI 2018 CREDINTA IN JERTFA SI IN INVIEREA DOMNULUI, TEMELIA UNITATII DE CREDINTA SI DE NEAM

† MIHAIL CU HARUL LUI DUMNEZEU EPISCOP AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMANE A AUSTRALIEI ȘI NOII ZEELANDE Preacucernicilor preoti si tuturor binecredinciosilor crestini din eparhia Noastra Har, mila si pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la Noi parintesti binecuvantari.

“Caci Pastile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi” (I Cor.5,7)

Iubiti credinciosi si credincioase, Hristos a Inviat!

Sarbatoarea Invierii Domnului Hristos este praznicul cel mare al Bisericii, ziua cea mult asteptata de toata faptura care pierduse dupa cadere, bucuria, pacea si lumina primordiala, cand omul traia in comuniune cu Dumnezeu.

Sarbatorim astazi Invierea Domnului Hristos si pentru aceasta cantam la slujba Invierii: “Cu trupul adormind ca un muritor, Imparate si Doamne, a treia zi ai Inviat, pe Adam din stricaciune ridicand si moartea pierzand; Pastile nestricaciunii, lumii de mantuire“ (Luminanda la slujba Invierii).

Cand citim Sfanta Scriptura descoperim in Vechiul Testament, precum si in Noul Testament mesajul lui Dumnezeu referitor la taina Invierii Domnului si a invierii mortilor.

Acest mesaj a fost descoperit mai intai proorocilor si dreptilor Legii Vechi dintre care vom aminti cateva profetii.

Astfel, Iov cel mult rabdator a proorocit despre rascumpararea neamului omenesc decatre Iisus Hristos Domnul, precum si despre invierea mortilor, zicand: “Stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca El, in ziua cea de pe urma, va ridica iar din pulbere aceasta piele a mea care se destrama. Si afara din trupul meu, voi vedea pe Dumnezeu. Pe El il voi putea vedea si ochii mei Il vor privi, nu ai altuia. Si de dorul acesta maruntaiele mele tanjesc in mine” (Iov 19, 25-27).

Profetul Iona, fiind inspirat de Dumnezeu a ilustrat Invierea Domnului si coborarea Lui la iad, cu sederea in pantecele chitului (pestelui) si revenirea la viata dupa trei zile si trei nopti (Iona 2, 1-11).

3

Referindu-se la invierea trupurilor, profetul Daniel zice: “Multi din cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula, unii la viata vesnica, iar altii la ocara si rusine vesnica“ (Daniel 12,2).

In cartile Noului Testament gasim adevarul cel mare si preasfant despre evenimentul Invierii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos prevestit, precum s i despre Invierea Domnului, ca un act savarsit.

Inca fiind in timpul activitatii Sale misionare de propovaduire a Evangheliei, Domnul Hristos vesteste ucenicilor Invierea Sa din morti zicand : ”Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie defaimat de batrani, de arhierei si de carturari si sa fie omorat, dar dupa trei zile va invia“ (Mc. 8, 31) si “Pe cand strabateau Galileia, Mantuitorul a zis iarasi ucenicilor sai: Fiul Omului va sa fie dat in mainile oamenilor Si-L vor omori, dar a treia zi va invia. Si ei s-au intristat foarte!” (Mt. 17, 22-23). Iar atunci cand s-au apropiat mantuitoarele Patimi, Domnul Iisus incredinteaza lumea inca odata de dumnezeirea Sa si aflandu-se dincolo de Iordan, mai intai a inviat pe fiica lui Iair, apoi pe fiul vaduvei. In acest timp, Lazar, prietenul Sau a murit. Atunci a parasit Iordanul si a venit in Betania, unde primeste stiri de la surorile lui Lazar, Marta si Maria. Venind la mormantul lui Lazar, a varsat lacrimi si s-a rugat, dupa care il inviaza din morti, zicand: “Lazare, vino afara”, desi era mort de patru zile (In.11, 1-45).

Aceasta mare minune a starnit invidia mai marilor vremii care au hotarat sa il omoare pe Hristos Domnul si pe Lazar (In.11,46-57).

Domnul, cunoscand inimile si cugetele lor, a plecat de acolo indreptandu-se spre Ierusalim, unde a fost primit de popor cu multa bucurie, purtand ramuri de finic in maini si strigand: “Osana fiul lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului!” (Mt.21,9 ). Aceasta se face pentru ca inimile lor au fost miscate de Duhul lui Dumnezeu pentru a lauda pe Hristos. Prin ramurile de finic este inchipuita mai inainte biruinta Domnului Hristos asupra mortii, pentru ca era obiceiul ca biruitorii in razboaie sa fie cinstiti si primiti cu ramuri verzi de copaci, in procesiuni triumfale. Manzul asinei inchipuia poporul credincios provenit dintre pagani, iar faptul ca Hristos Domnul a sezut pe manzul asinei, fiind proclamat imparat, Il arata biruitor al intregului pamant, unde va fi propovaduita jertfa si invatatura Sa si unde va fi primit cu credinta . El stia insa ca intra in cetate, spre patima Sa. Arhiereii si batranii poporului atatau multimile spre razbunare si cautand prilej ca sa-L omoare, se folosesc de multimile adunate sa praznuiasca Pastile iudaic.

Pentru aceasta El pleaca din mijlocul multimilor si in urmatoarele zile le graieste in pilde. Primeste ungerea cu mir curat de mare pret in casa lui Simon Leprosul (Mt. 26, 6-13) , si pentru ca urma Pastile evreiesc in Vinerea urmatoare, Domnul implineste traditia, sarbatorind Pastile joi seara, impreuna cu ucenicii Sai. Atunci le-a dat ultimele porunci, le spala picioarele, invat ndu-i virtutea smereniei si apoi ii indeamna sa se iubeasca unii pe altii, fara ca cineva sa caute sa fie mai mare intre

4

ei. La aceasta Cina a instituit Taina Euharistiei (Mt. 26, 26-29), apoi a vorbit despre vanzarea Sa si despre vanzator.

La sfarsit merge in muntele maslinilor cu ucenicii pentru rugaciune. Acolo este prins si legat, apoi este dus de catre soldatii romani la arhiereul Ana, socrul lui Caiafa, unde erau adunati toti cei care cugetau impotriva Domnului Iisus. Dupa prescriptiile Legii, in noaptea aceea ei trebuiau sa manance Pastile, asa cum a facut Mantuitorul cu ucenicii Sai. Pentru a-L ucide pe Hristos, au amanat Pastile, incalcand Legea. La ivirea zorilor L-au dus la arhiereul Caiafa, iar acesta dupa ce aduce martori mincinosi, il trimite la Pilat. In pretoriu, Pilat stiind si intelegand ca este nevinovat, incearca sa Il elibereze, dar de frica poporului manipulat de farisei si carturarii iudeilor, Il condamna la moarte pe cruce.

Domnul Hristos primeste Patimile, ocarile nedrepte, bataile, crucea si moartea de ocara pentru a rascumpara neamul omenesc de pacat. Isi da viata in mainile Tata lui ceresc, ridicand si sfintind prin jertfa, firea omeneasca asumata la nastere din Sfanta Fecioara Maria.

Iosif din Arimateea, unul dintre ucenicii Sai, a cerut trupul mort a lui Iisus, pe care L-a coborat cu evlavie de pe Cruce. Ungandu-L dupa traditie cu preparat de smirna si aloe, L-a infasurat in giulgiu curat, apoi L-a asezat in mormint (Mt. 27,57-60).

Prin Patimile Sale, Hristos Domnul ne-a aratat ca scopul vietii Sale sta in ascultarea desavarsita fata de Tatal, in smerenie si evlavie. Totodata, Patimile au condus spre momentul proslavirii Sale, intrucat momentul suprem al revelatiei dumnezeirii Sale, este Invierea Sa din mormant, caci “Dumnezeu L-a Inviat dezlegand durerile mortii, intrucat nu era cu putinta ca El sa fie tinut de ea”( Fapte 2, 24 ).

A treia zi a Inviat, caci ingerul Domnului a binevestit femeilor mironosite care venisera de dimineata la mormant: „Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus cel rastignit il cautati. Nu este aici caci S-a sculat precum a zis”(Mt. 28, 5-6).

Dupa Invierea Domnului Hristos, apostolii cred in divinitatea Sa, intrucat merg in Galileea: ”Si vazandu-L, I s-au inchinat, ei care se indoisera.” (Mt. 28,17), intelegand plenar si definitiv cine este Domnul Iisus Hristos si care va fi slujirea lor, in vederea continuarii misiunii apostolice la care au fost chemati.

Acolo: “apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicand: Datu-Mi-s-a toata puterea, in cer si pe pamant. Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.“ (Mt.28, 18-19).

La scurt timp a avut loc intemeierea Bisericii, cand apostolul Petru arata poporului in ziua Cincizecimii, care a fost misiunea Domnului Iisus Hristos pe pamant, cum a fost invatatura Sa, precum si sfarsitul pe care L-a avut, pentru ca Dumnezeu: “Pe Acest Iisus pe Care voi L-ati rastignit, L-a facut Domn si Hristos“ (Fapte 2, 36). Astfel, Hristos Domnul devine “piatra din capul unghiului“(Fapte

a Bisericii, pe care apostolii au zidit-o dupa Cincizecime, prin puterea Duhului Sfant.

4, 11)

Frati crestini, Sfantul Ioan Damaschinul ne invata ca ”Prin Inviere Hristos Domnul a scos din firea noastra stricaciunea si moartea. Chiar daca El a mancat dupa Inviere, n-a facut-o din trebuinta, ci ca sa invedereze adevarul invierii.” (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, 4,1, trad. Rom., p. 235)

Apoi, trupul Domnului a devenit luminos si plin de slava, asa cum s-a aratat o clipa pe muntele Taborului.

Dumnezeirea Lui s-a aratat in El in toata stralucirea, ca pe Tabor, desi oamenii nu o puteau vedea pentru ca nu se coborase inca Duhul Sfant peste ei (Invatatura de Credinta crestina ortodoxa, ed. Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2015, pg. 135) . Biserica noastra propovaduieste invatatura Domnului din Noul Testament, aratand ca mantuirea este legata de persoana si opera Sa si consta in aducerea credinciosului la o viata noua, in comuniune cu Dumnezeu prin Iisus cel Inviat, pentru ca ”Fiul Omului n-a venit ca sa piarda sufletele, ci ca sa le mantuiasca” (Lc. 9, 55).

Sfantul Grigorie de Nazinz vorbeste despre un raport de reciprocitate intre Dumnezeu si om, in faptele Domnului Hristos. Pentru aceasta canta m la acest mare praznic Imparatesc: “Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase, astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat.

Rastignitu-m-am ieri impreuna cu Tine, insuti impreuna ma preamareste, Mantuitorule, intru imparatia Ta.“ Domnul Hristos cel Inviat ii pregateste pe apostoli timp de patruzeci de zile, pentru misiune, iar tema slujirii si predicii lor va fi Imparatia lui Dumnezeu (Fapte 19, 8) . Condusi de Duhul Sfant, acestia propovaduiesc pe Hristos cel Inviat si Inaltat la ceruri. Totodata, Biserica a preluat invatatura crestina si misiunea primita de la Domnul Iisus, propovaduind si invatand ca moartea nu este o pierdere a persoanei si personalitatii omului, ci este o trecere in vesnicie, spre o existenta unica cu Dumnezeu. Astfel, tot omul va invia, cu un trup duhovnicesc, prezentandu-se ca o ”faptura noua” (II Cor. 5, 17) . In acest sens, Sfantul Apostol Pavel spune: “Asa este si invierea mortilor: se seamana (trupul) intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune; Se seamana intru necinste, inviaza intru slava, se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere; Se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc.

Daca este trup firesc, este si trup duhovnicesc.” (I Cor. 15, 42-44) Dreptmaritori crestini, Domnul cel Inviat din morti a fagaduit apostolilor ca va veni iarasi. Acest adevar a mai fost descoperit apostolilor pe cand Hristos cel Inviat se inalta la cer; descoperirea a fost facuta de catre “doi barbati, care au stat langa ei, imbracati in haine albe”, care au si zis catre ucenici: ”Acest Iisus, Care S-a Inaltat la cer..., astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer” (Fapte 1, 11).

Ca semn al Legamantului Nou, Biserica implineste porunca pe care a dat-o Domnul la Cina de Taina, ca

sa aducem Jertfa Euharistica in numele Lui, pentru a ramane in comuniune cu El. Dupa Sfantul Nicolae Cabasila jertfa euharistica are doua aspecte: unul de multumire (pentru darurile revarsate asupra noastra) si altul de mijlocire, de cerere (pentru iertarea greselilor si pentru dobandirea binecuvantarilor dumnezeiesti in viata noastra). (N. Cabasila, Explicarea dumnezeiestii Liturghii LXII, 2-3; X, 4 9-10).

Asadar, sa multumim Domnului care S-a jertfit pentru viata si pentru mantuirea noastra si sa Il rugam sa ne lumineze calea spre Imparatia Tatalui ceresc, sa ne invredniceasca sa ramanem cu El in comuniune prin Sfintele Taine ale Bisericii noastre, in special prin Taina Impartasaniei. In acelasi timp sa intarim comuniunea intre noi. Mai ales prin iertare si apoi prin pacea pe care suntem datori sa o cautam si sa o aducem in mijlocul nostru. Anul in care ne aflam - 2018, cand sarbatorim o suta de ani de la unirea romanilor din toate provinciile romanesti istorice si proclamarea Romaniei ca Stat liber si independent, sa fie un an al recunostintei fata de Dumnezeu si al rugaciunii smerite. In semn de omagiu adus jertfei tuturor romanilor care au contribuit la unitatea nationala, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la propunerea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, a proclamat anul 2018 ca: “Anul omagial al unitatii de credinta si de neam si Anul comemorativ al fauritorilor Marii Uniri din 1918”.

Avem multi martiri si eroi romani, inaintasi ai nostri, care au privit cu credinta si nadejde la jertfa Mantuitorului, au marturisit cu curaj Evanghelia, au aparat Biserica si au cultivat prin jertfa, darul libertatii, al unitatii de credinta si de neam. In orice loc ne-am afla, in Romania sau in afara granitelor ei, mai intai sa inaltam rugaciuni de multumire pentru toate binecuvantarile si darurile primite de la Dumnezeu si sa ne aducem si noi, cei de asta zi, jertfa dragostei noastre pentru a pastra credinta crestina dreapta si adevarata si unitatea neamului nostru romanesc.

Aceste bucurii, ale Invierii Domnului si ale darurilor unitatii de credinta si de neam, primite de la Dumnezeu, sa ne lumineze calea si de aici inainte, iar lumina Domnului cel Inviat din morti sa ne faca mai buni, mai credinciosi, mai iertatori si mai uniti intre noi.

Domnul Hristos sa reverse peste fiecare in parte si peste intreg neamul romanesc, belsug de har si de bucurii.

Iar din partea noastra, primiti urari de sanatate trupeasca si sufleteasca, bucurie, pace, impliniri multe, impreuna cu salutul pascal: HRISTOS A INVIAT! Al vostru catre Domnul rugator,

† MIHAIL Episcopul Ortodox Roman al Australiei si Noii Zeelande

5

GALERIA MARILOR DUHOVNICI Arimandrit Teofil Paraian

Darurile Invierii Predica la una dintre Duminicile de Pasti

S-a nascut la 3 martie 1929 (primul intre patru frati) intr-o familie de plugari din satul Toparcea, din apropierea Sibiului, viitorul monah, duhovnic si carturar Teofil Paraian; din botez primeste numele de Ioan; ramane din pruncie fara vedere (intra in viata constienta ca nevazator).

Din Aprilie 1953 este parte a obstei Manastirii Brancoveanu, Sambata de Sus

Se stinge din viata la 29 Octombrie 2009 inaltarea Domnului si Pogorarea Duhului Sfant. Toate celelalte sunt centrate, axate pe invierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Fiind astazi ultima zi calendaristica de anul acesta in care noi sarbatorim Pastile, e bine sa ne cercetam pe noi insine in ceea ce priveste darurile invierii. Dintre aceste daruri, cinci sunt mai de capetenie, si anume: iertarea pacatelor, bucuria, netemerea, pacea si binecuvantarea.

Ca importanta, darul cel mai deosebit dat noua dupa invierea Mantuitorului, darul care izvoraste din invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos este iertarea pacatelor. Fara iertarea pacatelor nu pot fi traite celelalte daruri ale invierii. in cea dintai zi a invierii Sale, Domnul nostru Ii- sus Hristos a suflat peste ucenicii Sai si a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute (Ioan 20, 22-23). Deci iertarea pacatelor este in legatura cu invierea Mantuitorului. Stiti caSfantul Ioan Gura de Aur, in Cuvantul de la Pasti, zice: „Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca iertare din mormant a rasarit.” Si aceasta pentru totdeauna, pentru toata viata pamanteasca, pentru cat va fi omul pe pamant, pana la sfarsitul lumii este darul acesta. Avand in vedere ca pana la sfarsitul lumii este posibilitatea de a pacatui, tot pana atunci este si darul de a se ierta pacatele. Cel dintai lucru pe care l-a spus Domnul Hristos dupa invierea Sa, conform Sfantului Evanghelist Matei, este cuvantul: „Bucurati-va!” Deci, un indemn la bucurie si un salut in acelasi timp. Noi stim ca grecii din vremea aceea, poate si cei din vremea de astazi, se salutau cu cuvantul:

6

„Bucura-te!�. Unii au si tradus cuvantul acesta ca un cuvant de salut. In realitate, el poate fi si un cuvant de salut, si un cuvant de indemn la bucurie. Cand Domnul Hristos S-a intalnit cu femeile mironosite, care se intorceau de la mormantul gol al Mantuitorului, le-a intampinat spunandu-le: Bucurati-va! Si indata dupa aceea: Nu va temeti! (Matei 28, 10), pentru ca le cuprinsese frica. Deci: Bucurati-va! si Nu va temeti! sunt cuvinte spuse de Domnul Hristos, dupa inviere, femeilor mironosite, din care intelegem ca Domnul Hristos vrea sa ne bucuram si ca mormantul facator de viata al Mantuitorului izvoraste bucuria si curajul, netemerea.

Curajul e o virtute crestina, o virtute morala, pe care dorim cu totii sa o avem, pentru ca numai asa ne putem manifesta credinta noastra in Mantuitorul, Care a zis: In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33). Nu din puterea noastra ne bucuram si ajungem la netemere, ci cu ajutorul lui Dumnezeu, si mai ales pentru credinta noastra, cata o avem, in Mantuitorul, Care ne ajuta: Toate le pot in Hristos, Cel ce ma intareste (Filipeni 4, 13), scria Sfantul Apostol Pavel crestinilor din Filipi.

Dupa invierea Sa din morti, de fiecare data cand S-a intalnit cu ucenicii Sai, Domnul Hristos a zis: Pace voua! Cuvintele acestea, Pace voua!, reprezinta un salut. Evreii se saluta cu salom, adica pace. Dar Domnul Hristos nu numai ca i-a salutat pe ucenici cu cuvintele: Pace voua!, ci le-a si dat pacea. De altfel, Domnul Hristos spune despre bucurie si despre pace ca sunt lucruri pe care El le daruieste. Si anume, inainte de sfintele Sale patimiri, in cuvantarea de despartire, pe care a prezentat-o in Evanghelia sa Sfantul Evanghelist Ioan, Domnul Hristos a zis: Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu (Ioan 14, 27). Deci lumea da daruri obisnuite, pamantesti, Eu insa va dau pace, care-i mai presus de orice dar, pacea prin care darurile celelalte primesc valoare. Tot asa si despre bucurie a zis Domnul Hristos: Decisi voi acum sunteti tristi, dar iarasi va voi vedea si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o va lua de la voi (Ioan 16, 22). S-au bucurat ucenicii cand L-au vazut dupa inviere. Au primit pace, s-au implinit cuvintele Mantuitorului dinainte de patimire.

Cel de-al cincilea dar al invierii este binecuvantarea.

Domnul Hristos, dupa ce Si-a implinit aici, pe pamant, cele pentru care a venit, El, Fiul lui Dumnezeu, S-a inaltat la ceruri binecuvantandu-i pe ucenici. Dupa marturia Sfantului Evanghelist Luca, S-a dus impreuna cu ucenicii Sai inspre Betania, pe Muntele Maslinilor, si acolo, pe acelasi munte la poalele caruia S-a rugat lui Dumnezeu inainte de patimirea Sa, S-a inaltat la cer si Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat pe ucenici si, pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer. E mare lucru sa stim ca Domnul Hristos S-a inaltat la cer binecuvantand. Binecuvantarea arata totdeauna bunavointa, largime de suflet, si Domnul Hristos a avut totdeauna aceasta largime de suflet pentru credinciosi, si S-a inaltat binecuvantandu-i. Ca sa primim aceasta binecuvantare trebuie sa ducem o viata ca sa o poata

binecuvanta Domnul Hristos, o viata asemanatoare cu a ucenicilor Sai, cu a Maicii Domnului, pentru ca, in Traditia Bisericii, si Maica Domnului a fost de fata la inaltarea Domnului Hristos. Slujbele in legatura cu Inaltarea Mantuitorului sunt cu afirmatia ca si Maica Domnului a fost de fata cand Domnul Hristos S-a inaltat la cer, asa cum a fost de fata si cand Duhul Sfant S-a pogorat peste Sfintii Apostoli.

Stiind toate acestea, e bine sa ne cercetam pe noi insine, nu numai daca facem lucruri care nu se potrivesc cu o viata sfanta, ci sa ne gandim si la darurile invierii, in ce masura suntem oameni ai bucuriei, ai netemerii, ai pacii, oameni care suntem sub binecuvantarea Domnului nostru Iisus Hristos si oameni care primim cu adevarat iertarea pacatelor la Sfanta Spovedanie, impartasindu-ne cu Sfintele Taine, care, si ele, se dau spre iertarea pacatelor, in ce masura luam parte la Slujba Sfantului Maslu, care este tot pentru iertarea pacatelor. E bine sa avem in vedere toate aceste lucruri, sa ne cercetam in privinta lor. Si, daca vedem ca nu avem bucurie, sa stim ca ceva nu e in regula, daca vedem ca nu avem pace sufleteasca, sa stim ca nu suntem in randuiala, daca suntem cuprinsi de teama, daca nu avem curaj, este ceva rau in existenta noastra, pentru ca nu suntem in legatura cu Mantuitorul, Care ne sustine.

In aceste cazuri trebuie sa ne schimbam felul de a gandi, felul de a lucra, de a actiona in lumea aceasta.

In aceasta zi de bucurie, care se continua tot cu zile de bucurie, in aceasta zi de pace, care se continua cu alte zile datatoare de pace, in aceasta zi in care stam cu sarbatorire in fata Domnului Hristos inviat, sa ne gandim si la Domnul Hristos Cel inaltat la cer si sa ne gandim si la Duhul Sfant, Care si El este datator de bucurie. Si sa cautam sa fim cu viata noastra, cu cele agonisite in sufletul nostru, oamenii care pot sa dea celorlalti oameni increderea ca a fi cu Domnul Hristos inseamna a fi sub binecuvantare, sub iertarea pacatelor, a fi in marginile pacii, ale bucuriei si ale netemerii.

Dumnezeu sa ne ajute. Hristos a Inviat!

Arhimandrit Teofil Paraian Manastirea Brancoveanu, 1997

7

...Venea Mantuitorul calare pe o asina, Si jur de jur multimea I se-nchina in drum Asa cum milioane de credinciosi, acum, Prin case si biserici, icoanei Lui se-nchina.

Si-acum, cum, in lumina intailor florii Le redadu cu haru-i ceresc, Mantuitorul, La toti cei orbi vederea, la toti cei schiopi piciorul, La nici o fapta buna, nu pregetati, copii!

Caci crengile de salcii, pe care mari si mici Le purtam azi cu totii spre sfanta pomenire, De douazeci de veacuri basmesc in omenire, De-o sfanta zi in care, cu ramuri de finici,

Credinta, mila, vorba cea dulce si cuminte Pot alina si-nvinge atatea suferinti!

Din sufletele voastre de copilasi cuminti, Ca pe pangaritorii lacasurilor sfinte,

Si asternandu-i drumul cu flori si cu vestminte, La-ntampinat multimea si slava I-a strigat.

Si-ntreg Ierusalimul s-a fost cutremurat La glasul si puterea invataturii sfinte.

Goniti minciuna, ura, si tot ce-au strecurat pe-o clipa poate-ndemnul unor porniri haine,Caci sufletul e-un templu- pe care fiecine dator e sa si-l tie de-a pururea curat..!

De ce Ierusalimul s-a fost cutremurat De glasul Lui atuncea, copii, sa luam aminte: Pe toti pangaritorii lacasurilor sfinte I-a fost gonit din templu, cu glasu-i luminat.

Asa si voi, cu vrerea credintei luminate sa va goniti din ganduri, din fapte , din cuvant Minciuna, lacomia si tot ce pe pamant Aduce pangarire, durere, nedreptate.

8

In timpul ei ne reamintim si retraim ultimele zile din viata Mantuitorului, cu intreaga lor tensiune si drama launtrica, intr-o stare de sobrietate si maretie in acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocainta, dar si de nadejde. Fiecare zi are un inteles si un mesaj foarte clar si adanc.

Primele trei zile se numesc mari si sfinte pentru ca reamintesc sensul eshatologic al Pastelui. A patra zi, Joi, marcheaza cea din urma Cina a Domnului cu ucenicii Sai si tradarea lui Iuda. A cincea zi, Vineri, numita si “Pastile Crucii�, este cu adevarat inceputul Pastelui (Trecere), iar Sambata este ziua in care tristetea este transformata in bucurie prin omorarea mortii.

9

Dintre datinile de Pasti, cea mai raspandita in toata lumea crestina este cea a vopsitului oualor. Ea este legata de mai multe legende, biblice dar si populare. Dintre cele biblice, doua sunt mai cunoscute. Dupa ce a cerut indurare pentru fiul ei, incercand sa ofere sodatilor un cos cu oua, Maica Domnului s-a asezat la picioarele crucii, cu cosul langa ea, si a inceput sa planga. In timpul acesta, sangele Mantuitorului s-a scurs in cos, inrosind ouale. Cea de-a doua, poarta sensul miracolului. O precupeata, care avea pe brat un cos cu oua, a aflat ca Iisus a inviat. Convinsa de imposibilitatea faptului, ea le-a spus oamenilor: “O mai invia Christos cand s-or preface ouale astea din albe in rosii”. In acel moment, s-a produs minunea si toate ouale au devenit rosii. Vopsite initial intr-o singura culoare, cu vopsele obtinute din plante, ouale au fost apoi “incondeiate” sau “impistrate”. Motivele decorative variaza de la o zona la alta. Cel mai adesea sunt geometrice, dar apar si elemente vegetale sau animale.

Profetul Isaia, vorbind despre patimile Domnului, spune: "Ca un miel spre junghiere s-a adus...". Mielul jertfit a creat obiceiul bucatelor din carne de miel pe masa de Paste. Ouale, rosii initial, divers colorate sau incondeiate, nu trebuie sa lipseasca nici ele din casele credinciosilor in aceasta zi. Ca si cozonacul sau pasca. Rastignirea si Invierea reprezinta eterna legatura dintre moarte si viata, asa precum renaste natura in fiecare primavara, cand se reia ciclul vietii. Oul devine un simbol al regenerarii, al purificarii. In traditia populara romaneasca se crede ca ouale de Paste sunt purtatoare de puteri miraculoase. Ele vindeca boli si protejeaza animalele din gospodarie. In dimineata primei zile de Paste, copiii sunt pusi sa se spele pe fata cu apa dintr-un vas in care s-au pus dinainte un ou rosu si un ban de argint, ca sa fie tot anul sanatosi si rumeni la fata.

10

I Si-au tremurat stapanii lumii La glasul blandului profet Si-un dusman au vazut in fiul Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit sa razvrateasca Nu vrea pieirea nimanui; Descult, pe jos, colinda lumea Si multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alunga Si rad de el ca de-un smintit: Iisus zambeste tuturora Atotputernic si smerit!

El orbilor le da lumina, Si mutilor le da cuvant, Pe cei infirmi ii intareste, Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor deopotriva.

Imparte darul lui ceresc Si celor care cred intr-insul, Si celor ce-l batjocoresc.

Urasca-l cei fara de lege...

Ce-i pasa lui de ura lor?

El a venit s-aduca pacea Si infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritii In jurul lui s-au gramadit Si-n vijeliile de patimi La glasul lui au amutit:

II Cat bine, cata fericire, Si cata dragoste-ai adus!

Si oamenii drept rasplatire Pe cruce-ntre talhari te-au pus.

Au ras si te-au scuipat in fata Din spini cununa ti-au facut, Si in desarta lor trufie Stapani desupră-ti s-au crezut...

Aduceti piatra cea mai mare Mormantul sa-i acoperiti Chemati sutasii cei mai ageri, Si straji de noapte randuiti...

III S-au veselit necredinciosii C-au pus luminii stavilar, Dar ea s-a intarit in focul Durerilor de la Calvar, Si valurile-i neoprite Peste pamant se impanzesc, Ducand dreptate si iubire Si pace-n neamul omenesc.

Voi toti, ce-ati plans in intuneric Si nimeni nu v-a mangaiat, Din lunga voastra-nghenunchere Sculati... Christos a Inviat!

"Fiti blanzi cu cei ce va insulta, Iertati pe cei ce va lovesc, Iubiti pe cei ce-n contra voastra Cu vrajmasie se pornesc"...

11

Miezul noptii, e-o tacere pste tot orasul, sfanta...

Dar deodata glas de clopot tot vazduhul il framanta!

Da semnalul, ca un tunet, primul, clopotul cel mare, Grav, maret vuind in noapte,-o razboinica chemare Raspandind talaz de sunet ca talazurile marii, Tot mai grav, tot mai departe, in adancurile zarii.

Desteptat din somn, raspunde clopotul cel mijlociu, Cam dogit, batranul clopot, dar sfatos, cucernic, viu...

In sfarsit, cu ritmul vesel, clopotele mici si ele Bat sonor in noaptea clara sub albastru plin de stele, Iar metalicele note revarsate val cu val Par o grindina de aur pe-o cupola de cristal.

De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot Isi amesteca-armonia in acest feeric ropot.

Va cheama Domnul slavei la lumina, Va cheama mucenicii-n vesnicii, Fortificati biserica crestina Cu pietre vii zidite-n temelii.

Sa creasca-n inimile voastre Un om nascut din nou armonios, Pe sufletele voastre sa se-mplante Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul noptii bate Si Iisus coboara pe pamant; Din piepturile noastre-nsangerate Rasuna Imnul Invierii sfant.

Veniti crestini, luati lumina Cu sufletul smerit, purificat; Veniti flamanzi, gustati din cina, E nunta Fiului de Imparat.

-”Primavara” lung rasuna prin vazduhuri cadentat, Iar ecoul bland raspunde: “Adevarat a inviat!”...

Si cand templele sfintite deschid vechile lor porti E-ntr-un gand intreg pamantul: “A-nviat Christos din morti!”...

Fratilor, cand voci de clopot spun minunea lui Iisus, Ridicati-va din tarna, va-naltati mai sus, mai sus!

Desteptati-va si-aprindeti iarasi candela vegherii Salutati in mandre canturi sarbatoarea primaverii.

Uniti glasurile voastre cu al clopotelor cor Innoiti-va viata la al vietii sfant izvor!...

S-aude-al clopotelor cant Prin firea, care se renaste Si falnic iese din mormant, Cu biruinta Domnul Sfant, Iar azi e Paste.

Si dupa slujba ies la rand Batrani, cu spateleaplecat, Barbati cu chipul luminat, Si-n urma ies copii cantand: “Hristos a inviat!”.

Sunt veseli toti si bucurosi, Si toti cu suflet-naltat; Oriunde se-ntalnesc in sat, Isi zic cum zis-au mosi stramosi: “Hristos a inviat!”

12

TANARUL ORTODOX

O

data, un taran a vrut sa-i încerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si împarta ziua cum cred ei de cuviinta.

Seara însa, cand s-a întors, i-a chemat pe toti patru în tinda si l-a întrebat pe cel mai mare: – Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta?

– Ce sa fac, tatuca, am mancat-o si-ti multumesc. A fost tare buna. Am luat, apoi, samburele, l-am plantat în spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor.

– Bine ai facut, baiatul tatii, sunt sigur ca tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta?

– Am mancat-o. A fost atat de buna, coapta si frageda…

– Si apoi?

– Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.

– Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom ca `lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga`. Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? – l-a întrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau.

– Nu stiu.

– Cum nu stii, da’ ce-ai facut cu ea?

– Am vandut-o. M-am dus cu ea în targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!

– Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu toate sunt de vanzare în viata; mai ales, nu ceea ce ai primit de la parinti. În sfarsit, taranul l-a întrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.

– Dar tie ti-a placut piersica?

– Nici eu nu stiu, tatuca.

– Cum, si tu ai vandut-o?

– Nu, tata. Eu m-am dus în vizita la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a multumit din suflet.

Cu lacrimi în ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si I-a spus: – Nu stiu ce te vei face tu în viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.

13

DIN ACTIVITATILE PAROHIEI S-a restaurat pictura in interiorul Bisericii

14

Mai este de restaurant pictura de la intrarea din Biserica-pridvor

15

28 Ianuarie - Consiliul Parohial, Comitetul de Doamne au organizat o Agapa cu prilejul Serbarii Unirii Principatelor Romane si a Zilei Nationale a Australiei.

S-au cumparat icoane mari si mobilier sculptat pentru Sfantul Altar

Duminica 1 Aprilie, Duminica Floriilor Ca in fiecare an, in timpul Sfintei Liturghii s-au impartasit copiii iar dupa Sfanta Liturghie s-a sfintit si impartit Salcia adusa de credinciosi

16

Duminica 1 Aprilie, Duminica Floriilor La Hol a avut loc Serbarea Floriilor

Pregatirea Pastelui 2018 Consiliul Parohial si Comitetul de Doamne facand pregatiri pentru Sfintele Pasti

17

ANUNTURI PAROHIALE PASTELE DIN ANUL 2018 A FOST DONAT DE: Familia Ion si Sanda Marghitan SCOALA DUMINICALA pentru copii Isi propune lectii alternative de: - Caligrafie si dictie - Prof. Simona Lungu - Limba romana - Camelia Surdu - Geografie, Istorie, Igiena - Prof Diana Vatca - Muzica – Profesori Manuela si Catalin Stefan COMITETUL DE DOAMNE si-a propus ca una dintre activitati sa fie ajutorarea batranilor si bolnavilor din comunitate. Daca stiti persoane bolnave sau varstnice, fara sprijin, daca vreti sa ajutati, va rugam sa contactati doamnele: Marioara Muntean: 0438 524 794 si Sanda Marghitan: 0413 929 621

Comitetul de Doamne

Consiliul Parohial Preot Paroh Dumitru Coman Domnul Iuliu Muntean - epitrop Domnul Ion Marghitan - casier Domnul Mircea Pop - secretar Domnul Simion Draghici Domnul Viorel Cocolea Domnul Dorel Puiu Domnul Gheorghe Botezatu Domnul Dan Vatca Membri supleanti: Domnul Ion Petromaniant Domnul Ioan Albis Cenzori: Domnul David Vasile Domnul Octavian Ciociu Domnul Leonard Uta

mobil: 0408 591 014 mobil: 0411 135 252 mobil: 0432 723 805

Doamna Marioara Muntean Doamna Sanda Marghitan Doamna Rodica Draghici Doamna Didi Moise Doamna Ioana Vancea Doamna Stela Cretu Doamna Liliana Puiu Doamna Luci Dumitriu Doamna Ioana Ionescu Doamna Dorina Cocolea Doamna Geta Pop Doamna Diana Vatca Doamna Floreana Coman

mobil: 0438 524 794 mobil: 0413 929 621

mobil: 0400 233 747

RUGAM CALDUROS TOTI CREDINCIOSII SA FACA DONATII PENTRU SPRIJINIREA BISERICII NOASTRE: detaliile contului bancar al Bisericii sunt: Account name: Romanian Orthodox Church of Melbourne BSB: 083170 Account Number: 515 292 049 Va multumim pentru sprijinul acordat pana acum si ne rugam ca Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca osteneala si dragostea pentru Biserica!

18

Romanian Orthodox Youth Group

CONTACT Teodor Gavrilescu Facebook Group: Romanian Orthodox Youth Group Melbourne

Anunt pentru tineri: Tabara nationala de tineret “Parintele Teofil Paraian”, Manastirea Oasa judetul Alba Tabara de vara de la Manastirea Oasa din acest an se va desfasura în perioada 18-27 iulie.

Manastirea Oasa ofera studentilor un cadru atat natural, dar si duhovnicesc deosebit, pentru interiorizare, rugaciune, meditatie duhovniceasca, dar si pentru cunoasterea celorlalti întru Hristos.

In cadrul taberei, studentii participa la slujbele manastirii, la viata de obste prin munca, la conferinte si documentare religioase si culturale.

Cazarea si mesele sunt gratuite, participantii trebuind sa suporte doar costul transportului pana la Mînastirea Oasa.

Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani, organizeaza anual, Tabara Nationala Studenteasca „Parintele Teofil Paraian” la Manastirea Oasa, judetul Alba.

Persoanele de contact în vederea înscrierii, pentru aceasta regiune a tarii sunt: Camelia Isac si Maria Sanpetrean, doua reprezentante ale Ligii Studentilor din Cluj. Ultima zi pentru înscriere este 10 iulie, numarul de locuri fiind limitat. In anii trecuti, numarul participantilor a depasit doua sute.

Timp de 15 ani, tabara l-a avut invitat pe parintele Teofil Paraian, iar in ultimii ani traditia conferintelor a fost dusa mai departe de parintii duhovnicesti de la Manastirea Oasa.

Lectia de cozonaci romanesti

19

LA SLAVITUL PRAZNIC AL INVIERII DOMNULUI, VA URAM TUTUROR SANATATE, PACE SI BUCURII HRISTOS A INVIAT!

Consiliul Parohial impreuna cu Parintele Dumitru Coman si Comitetul de Doamne Editat de Parohia Bisericii Ortodoxe Romane “Sfintii Petru si Pavel” Melbourne - Australia Aprilie 2018