Buletin Parohial Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Melbourne - Mai 2017

P A T R I A R H I A R O M A N A EPISCOPIA ORTODOXA ROMANA A AUSTRALIEI SI NOII ZEELANDE BISERICA ORTODOXA ROMANA “Sfintii Petru si Pavel” 61-63 Queensberry Street, South Carlton, Victoria 3053, Australia Telefon: (03) 9663 5120 www.romanianstpeterandpaul.com.au stpeterandpaulparish@gmail.com

BULETIN PAROHIAL ANUL 16 - NUMARUL 32 - Aprilie 2017

„Ziua Invierii, sa ne luminam popoare, Paştile Domnului, Paştile!

Ca din moarte la viata, de pe pamant la Cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi”

CUPRINS

pag 3 pag 12 Pastorala Prea Sfintitului Mihail Tanarul Ortodox Invierea Domnului Pr C Necula - Ganduri la Invierea Domnului pag 6 pag 14 Galeria Marilor Duhovnici Tanarul Ortodox Parintele Ilie Cleopa Pilda

pag 10 2017 - Anul omagial al iconarilor si pictorilor bisericesti si Anul comemorativ Justinian Patriarhul si al aparatorilor Ortodoxiei in timpul comunismului in Patriarhia Romana

pag 15 Din activitatile Parohiei pag 19 Anunturi Parohiale

PASTORALA DE SFINTELE PASTI 2017 A INVIAT HRISTOS SI NE-A DARUIT VIATA CEA VESNICA! † MIHAIL CU HARUL LUI DUMNEZEU EPISCOP AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMANE A AUSTRALIEI ȘI NOII ZEELANDE Preacucernicilor preoti si tuturor binecredinciosilor crestini din eparhia Noastra, har, pace, sanatate si intru toate bunavoire, cu prilejul Invierii Domnului, iar de la Noi arhieresti si parintesti binecuvantari.

A INVIAT HRISTOS SI NE-A DARUIT VIATA CEA VESNICA! “Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai” (In. 11,25) Iubiti frati si surori in Domnul, HRISTOS A INVIAT! Mantuitorul Iisus Hristos cand merge sa invieze pe prietenul sau Lazar, spune catre Marta, sora sa: “Eu sunt invierea si viata”; si mergand a inviat pe Lazar, aratand lumii dumnezeirea Sa. Ca Invatator ceresc, Domnul Hristos ne descopera invatatura despre Sine si in acelasi timp ne descopera invatatura de la Tatal, cand se refera la firea Sa umana, zicand: “Invatatura Mea este de la Tatal” (In.3,2 ; 7,1). De asemenea, ucenicii dar si poporul ca si capeteniile lui Israel il recunosc ca Invatator si Domn (Mt. 8, 19 ;Lc. 5,5; In. 11, 8).

Ca Invatator ceresc, Mantuitorul ne invata prin cuvintele Evangheliei ca El este si Invatatorul nostru, descoperindu-ne prin Biserica, invatatura cea mantuitoare. In acest sens, El zice: “Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis”- adica a lui Dumnezeu (In. 7, 16-17; I Tim.6,1). Avem marturia apostolilor care ne incredinteaza de invatatura lui Hristos - ca Cel ce o descopera direct in timpul activitatii Sale mesianice intre oameni. Si pentru ca este continuata de apostoli, se vorbeste si despre “invatatura noastra” (Rom.5,4), adica a apostolilor preluata si continuata de la Mantuitorul. Mostenita de Biserica, aceasta invatatura este numita adevarata, neschimbata, ortodoxa sau “invatatura sanatoasa” (I Tim.1,10). Conform acestei invataturi, sau predanii, noi suntem incredintati ca moartea Domnului Hristos a fost reala iar Invierea Sa din morti a fost adevarata. Trupul Lui Iisus din Nazaretul Galileii, care a fost rastignit pe Cruce “pentru noi si pentru a noastra mantuire”, rosteste ultimul cuvant, spunand “Savarsitus-a” (In.19,30), aratand prin aceasta ca intreaga opera de rascumparare a neamului nostru omenesc, s-a facut dupa planul lui Dumnezeu.

Dupa Inviere trupul Domnului era nematerial, transparent, caci intra la ucenici prin usile incuiate, nemaifiind impiedicat de obstacole. Era sfant, putand fi si omniprezent (In.20,19;Lc 24, 15-31).

Daca prin Intrupare, Fiul lui Dumnezeu s-a smerit facandu-se om asemenea noua in afara de pacat, dupa Inviere S-a umplut de slava dumnezeiasca, Inaltandu-se cu trupul la cer si sezand de-a dreapta Tatalui, adica in locul cel mai de cinste. Suntem astfel incredintati de invatatura Bisericii ca dupa inviere, Fiul lui Dumnezeu nu a lepadat firea noastra omeneasca, ci a ridicat-o la cer, stand pe tronul dumnezeiesc de unde carmuieste lumea. Din slava Sa cea dumnezeiasca, Hristos Domnul ne invata si ne ajuta, pentru ca El cunoaste slabiciunile firii omenesti.

Totodata stie si masura la care omul poate sa se ridice deasupra patimilor, pentru ca El insusi S-a ridicat prin jertfa de pe cruce.

Pe langa Invierea Domnului, in Noul Testament, sfintii apostoli prin scrierile lor, ne invata ca au mai fost si

3

alte invieri. Este vorba despre invierea trupului unor oameni, in urma rugaciunii si binecuvantarii pe care o da Mantuitorul in timpul activitatii Sale mesianice.

El readuce la viata pamantesca prin intoarcerea in trupurile moarte, a sufletelor care iesise din ele.

Cunoastem astfel, invierea fiului vaduvei din Nain (Lc. 7, 11-15) , invierea fiicei lui Iair (Lc. 8, 49-56) si invierea dupa patru zile a lui Lazar (In. 11,39-45).

In Cartea Faptele Apostolilor mai cunoastem doua invieri care sunt facute in urma rugaciunilor apostolilor: este invierea tinerei ucenite Tavita numita si „Caprioara” din Iope, minune savarsita de catre Sfantul Apostol Petru (Fapte 9, 36-43) si apoi invierea tanarului Eutihie din Troa, savarsita de catre Sfantul Apostol Pavel (Fapte 20, 9-12).

In aceste cazuri cei morti erau inconjurati de apropiati indurerati de moartea lor, care ii plangeau si le pregateau inmormantarea, fiul vaduvei din Nain era dus spre locul de inmormantare, iar Lazar era chiar asezat in mormant. Marta isi exprima credinta inaintea Domnului si zice: “Stiu ca va invia la inviere, in ziua cea de apoi” (In. 11, 24).

Frati crestini, In ultimii ani avem tot mai multe mesaje la centrul eparhial din partea romanilor ortodocsi, sau instiintari din partea preacucernicilor preoti din parohiile noastre, carora li se solicita oficierea slujbelor pentru cei decedati care vor fi incinerati si nu inmormantati. In unele cazuri acestia au lasat dispozitii scrise sau verbale pentru a fi incinerati, iar in alte cazuri rudele apropiate au hotarat sa ii incinereze.

De cele mai multe ori nu se discuta daca cel decedat a avut credinta, daca a participat la Sfintele Taine ale Bisericii. Nu se pomeneste despre invatatura Bisericii noastre despre despre moartea trupului, despre sfintirea omului prin lucrarea Duhului Sfant sau despre Inviere cea de obste. Adeseori se motiveaza ca se solicita oficierea unei slujbe pentru linistea celor apropiati.

Pentru aceasta, doresc sa transmit tuturor credinciosilor nostri romani ortodocsi din Episcopia Ortodoxa Romana a Australiei si Noii Zeelande ca traditia milenara a Bisericii este ca trupurile celor decedati sa fie inmormantate cu respect si cinstire, dupa cum aflam din Sfintele Evanghelii, ca Hristos Domnul si Invatatorul nostru a fost asezat in mormant, din care a Inviat a treia zi, facandu-se “incepatura (a invierii) celor adormiti” (1 Cor. 15,29) . Subliniem aici ca, Sfantul Ioan Damaschin mentionand cat de mult ii iubeste si ii pretuieste Domnul pe oameni, zice: “Mantuitorul a venit ca sa se faca partas firii noastre, ca sa ne invete prin pildele Sale calea virtutii, ca sa ne scape de stricaciune prin comuniunea cu Viata, facandu-se incepatura invierii noastre”(Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Cartea a IV-a, cap. 4, trad. Rom., p. 239).

Practica incinerarii celor morti este o influenta a culturii si credintelor popoarelor asiatice, in mijlocul carora

4

traieste comunitatea noastra romaneasca din Australia si Noua Zeelanda. Respectam cultura si traditiile altor popoare dar totodata indemnam si chemam poporul nostru sa pastreze traditia sa milenara si mai ales sa implineasca invatatura Bisericii noastre, care Il urmeaza pe Domnul Hristos. Marturiile scripturistice, patristice si istorice ne confirma ca Biserica a invatat de la inceput si pana astazi ca trupul celui decedat se inhumeaza (inmormanteaza) in pamant, pentru ca Dumnezeu insusi a zis lui Adam: “pamant esti si in pamant te vei intoarce“ (Facerea 3, 19). Noi credem ca trupul omului este templul lui Dumnezeu, intru care locuieste Duhul Sfant, conform cuvintelor Sfantului Pavel (1Cor.3, 16-17).

Pentru aceasta, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta din 5 iulie 2012 a luat in discutie aceasta tema reafirmand credinta Bisericii noastre.

Atunci a reconfirmat hotarari mai vechi ale Bisericii si a exprimat ferm o atitudine clara in legatura cu problema incinerarii celor decedati. Astfel, subliniem faptul ca in cazul in care cineva ar dori sa se incinereze sau sa incinereze pe cineva din familia sa, Biserica nu va acorda asistenta religioasa fie la inmormantare, fie la pomenirea mortilor. Numai in cazul in care incinerarea s-a facut fara voia sau impotriva vointei celui decedat, din motive independente, episcopul locului este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu, dispensa, prin iconomie, in urma studierii amanuntite a fiecarui caz, cu precizarea ca pentru astfel de situatii, la depunerea urnelor funerare in cripta, se poate oficia doar slujba Trisaghionului, cu pomenire individuala.

Ca parinte duhovnicesc, indemnam pe credinciosii nostri sa se ingrijeasca, sa pregateasca din timp, cu intelepciune, locul de inmormantare si sa lase dispozitii clare in legatura cu acest moment greu pe care fiecare dintre noi il va trece. Indemnam sa se pastreze randuielile bisericesti si sa ramanem credinciosi si urmatori fideli ai invataturii noastre crestin-ortodoxe, pentru ca noi credem ca vom invia si asa marturisim in Simbolul credintei: “astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie”. Astfel Invierea Domnului este temelia credintei noastre. Pe acest adevar se sprijina credinta in Invierea cea de obste a tuturor oamenilor din toate locurile si din toate vremurile. Aceasta se va face la sfarsitul veacurilor cand va avea loc Judecata universala, caci Domnul Hristos zice : “vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi cei care au facut cele bune, spre invierea vietii, iar cei care au facut cele rele, spre invierea osindirii” (In. 5, 28-29).

Iubiti frati si surori in Domnul cel Inviat, La aceasta sarbatoare a Invierii Domnului Hristos, Biserica ne cheama sa ne innoim si sa ne sfintim viata prin credinta si iubire fata de Dumnezeu si fata de semeni, prin lucrarea faptelor bune, prin pocainta, smerenie si prin rugaciune. Sa ascultam cuvintele Sfantului Apostol Pavel care cu multa dragoste ne indeamna zicand: “Nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti

care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit” (Romani 12,2).

inviat din morti cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le” (Troparul Invierii).

Suntem chemati sa traim in lumina Invierii lui Hristos, iar aceasta vietuire pentru cei credinciosi se face urmand invatatura Evangheliei si primind harul Sfintelor Taine, in special Taina Sfantului Botez, Taina Mirungerii si Taina Euharistiei. Mantuitorul insusi ne cheama zicand: “oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa isi ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Mc. 8,34) .

La acest praznic luminos, rog pe Domnul Hristos Cel Inviat, sa reverse pacea si binecuvantarea in casele dumneavoastra si in sufletul fiecaruia, pentru ca El este Domnul cel datator de viata si izvorul bucuriei noastre; sa va daruiasca sanatate tuturor si alese bucurii duhovnicesti, intru multi si binecuvantati ani.

Sa multumin Domnului care S-a jertfit “pentru noi si pentru mantuirea noastra” si sa ne bucuram de lumina revarsata asupra oamenilor prin Invierea Sa din mormant.

Totodata, sa ne pregatim neincetat pentru Invierea cea de obste, patrunsi de credinta ca Imparatia Lui nu va avea sfarsit si sa cantam cu bucurie: “Hristos a

HRISTOS A INVIAT! Al vostru catre Domnul rugator,

† MIHAIL Episcopul Ortodox Roman al Australiei si Noii Zeelande

5

GALERIA MARILOR DUHOVNICI Parintele Ilie Cleopa

Predica Parintelui Ilie Cleopa la

Invierea Domnului

H

ristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti (I Cor. 15, 20) Hristos a Inviat!

Iubiti credinciosi,

Astazi praznuim praznicul praznicelor si sarbatoarea sarbatorilor. Astazi este bucurie duhovniceasca pretutindeni in lumea crestina. Astazi Domnul si Dumnezeul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin invierea Sa. Cerul si pamintul dupa cuviinta sa se veseleasca, caci lumina Invierii Domnului a umplut de lumina cerul si pamintul si iadul si pe toti cei tinuti in legaturile mortii cu nadejdea invierii, la vesnica veselie i-au adus prin coborirea Mintuitorului in iad. Astazi Hristos, viata noastra a pus temelie noua neamului omenesc prin invierea Sa si a incununat toate minunile preaslavite facute de El pe pamint.

Astazi este ziua Invierii Domnului, biruinta impacarii, surparea razboiului, stricarea mortii si infringerea diavolului. Astazi dupa dreptate ni se cade sa repetam cuvintele profetului Isaia: Unde-ti este, moarte, biruinta ta? Unde-ti este, moarte, boldul tau? (Osea 13, 14; I Corinteni 15, 55).

Astazi usile de arama le-a zdrobit Stapinul Iisus Hristos si pe insasi numirea mortii a schimbat-o, caci nu se mai numeste moarte, ci somn. Mai inainte de venirea lui Hristos si de iconomia Crucii, insusi numele mortii era foarte infricosat. Ca omul cel dintii, dupa ce a fost creat de Dumnezeu, cu moarte a fost amenintat: Din pomul cunoasterii binelui si raului sa nu maninci, caci, in ziua in care vei minca din el, vei muri negresit (Facere 2, 17).

Si proorocul David zice prin Duhul Sfint: Moartea pacatosilor este cumplita (Psalm 33, 20). Dar nu numai moarte se numea despartirea sufletului de trup, ci si iad. Asculta si pe patriarhul Iacob, zicind: Veti pogori batrinetele mele in iad (Facere 42, 38). Iar proorocul David zice: Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mina iadului (Psalm 48, 16).

Dar dupa ce Hristos Dumnezeul nostru S-a adus jertfa pe cruce pentru noi si a inviat din morti, a transformat moartea in somn, ca un iubitor de oameni. Caci in loc

6

darul nestricaciunii! Se seamana intru necinste, inviaza intru slava. Iata darul stralucirii! Despre acest dar al stralucirii, si Domnul a zis: Atunci dreptii vor straluci ca soarele intru imparatia Tatalui lor (Matei 13, 43). Se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere. Iata darul puterii!

Se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc. Iata darul subtiratatii! Cei inviati vor avea trupuri usoare, duhovnicesti, nestricacioase, adica nemuritoare, asemenea ingerilor (I Corinteni 15, 42-44).

Dar fiindca am amintit si de trupurile pacatosilor din vremea invierii, sa stiti ca mare deosebire vor avea trupurile celor rai de ale sfintilor si dreptilor in ziua judecatii de apoi. Trupurile pacatosilor vor arata starea cumplita in care au trait pe pamint si infricosatele pedepse ce ii asteapta, cind le va zice Domnul: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui (Matei 25, 41).

Si vor fi trupurile acestora infricosate la vedere si pline de spaima. In locul stralucirii se vor imbraca cu adinc de intuneric, care va semana cu intunericul cel din afara al iadului. Si dupa cum stralucirea fericitilor va fi insotita de frumusete preaminunata, tot asa, trupurile pacatosilor vor avea mare spaima si uriciune.

Si macar ca vor avea nestricaciune ca si dreptii, aceasta nestricaciune o vor avea pentru a se chinui vesnic in iad si niciodata a se mistui.

Insa, daca dorim sa avem fericire vesnica la invierea de apoi, sa nu fim fara de grija, ci cu frica si cutremur sa slujim Preabunului nostru Dumnezeu pina la ultima noastra suflare. Chiar daca cineva ar fi impodobit cu toate faptele bune, nu poate fi fara grija in veacul de acum. Mintuitorul ne spune ca: Cine va rabda pina la sfirsit, acela se va mintui (Matei 10, 22). Sa luam pilda de la corabierii care vin cu corabiile pline de multe bogatii si bunatati. Ei privegheaza pururea, chiar cind ajung la liman sint cu mare grija ca nu cumva sa se loveasca cu corabia de vreo stinca si sa li se intimple primejdie si paguba mare.

Auziti ce zice dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur in aceasta privinta: “Sa nu fim nepasatori si nerecunoscatori fata de binefacerile care le-am luat prin Invierea Domnului. Nici sa zicem: iata, Postul Mare a trecut, de acum putem sa fim fara de grija. Caci acum, mai mult decit inainte, trebuie sa avem mare grija pentru suflet ca nu cumva trupul intarindu-se, pe suflet sa-l faca mai neputincios. Ca nu purtind grija pentru rob, de stapin sa ne lenevim. Caci nevointa noastra duhovniceasca este pentru toata viata”.

Iubiti credinciosi, Zice Sfintul Apostol Pavel: Oricine se lupta, se infrineaza de la toate (I Corinteni 9, 25). Iar Sfintul Ioan Gura de Aur zice: “Am lepadat povara postului, dar n-am lepadat si rodul postului. Caci este cu neputinta si osteneala postului a o lepada si rodul postului a-l secera. A trecut osteneala nevointelor, dar sa nu treaca rivna faptelor bune. S-a dus postul, dar sa ramina evlavia. A trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut si postul cel duhovnicesc, care este mai bun decit acela, iar acela pentru acesta s-a facut”.

Prin postul duhovnicesc intelegem lucrarea faptelor bune, pe care sintem datori sa le facem toti cei ce sintem botezati in numele Preasfintei Treimi si credem in Hristos Cel inviat din morti. In fruntea faptelor bune care ne ajuta cel mai mult la mintuirea sufletului este iubirea crestina. Fara iubire, fara iertare si milostenie nu este mintuire, nu sint Pasti, nici bucurie in suflet, nici inviere din moartea pacatelor, nici pace in inimile noastre.

Iata o istorioara adevarata despre doi crestini certati unul cu altul, care s-au impacat in noaptea de Inviere.

Doi oameni, buni prieteni crestini, au ajuns la o cearta din lucrarea diavolului de la niste lucruri de nimic. Unul, din fire mai iute, l-a injurat si l-a insultat greu pe celalalt cu prilejul unei intilniri familiare. Si astfel s-a asternut intre ei o mare dusmanie. Desi cel ocarit si batjocorit dorea sa-l dea in judecata pe cel ce l-a nedreptatit si l-a injurat, mai ales ca la acest lucru il indemnau multi, el totusi n-a facut aceasta si dorea din toata inima sa restabileasca pacea si prietenia cea mai dinainte. Dar celalalt nu voia cu nici un chip sa-l inteleaga, ci spre dusmanie il pornea prin purtarile si vorbele sale cele rele.

A inceput Postul Mare, se apropiau Sfintele Pasti si intre ei nici o schimbare nu se facuse, macar ca mergeau amindoi in fiecare Duminica la Sfinta Biserica.

In Simbata Mare s-au spovedit amindoi, urmind sa se impartaseasca la Sfinta Liturghie, in noaptea Invierii.

Preotul, care cunostea bine ce se petrecea intre ei, il povatuia de multe ori pe cel ce intretinea starea de dusmanie, ca sa-si revizuiasca gindurile si vorbele sale si sa-si ceara iertare. Acelasi indemn si canon staruitor de pocainta i-a dat si la spovedanie. Dar el, desi s-a fagaduit, n-a facut aceasta. Spre miezul noptii, clopotele cu sunetul lor duios, chemau poporul la Sfinta Inviere.

Unul a pasit pragul bisericii cu adinca mihnire in inima, ca nu este iertat de vecinul sau. Al doilea a intrat in biserica cu frica pentru ca nu si-a indeplinit canonul, ci avea inca rautate si dusmanie, la care il indemna mereu blestematul diavol.

Slujba Invierii se desfasura inaltator in mireasma dumnezeiasca ce plutea in Sfinta Biserica. Duios si convingator a inceput la strana cintarea: “Ziua Invierii si sa ne luminam cu praznuirea si unul pe altul sa ne imbratisam. Si sa zicem, fratilor, si celor ce ne urasc pe noi, sa iertam toate pentru inviere si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcind si celor din morminte viata daruindu-le”. Fiori puternici i-au zguduit sufletul si trupul, lacrimi fierbinti i se prelingeau pe obraz si rotea ochii in toate partile ca sa vada pe vecinul sau. Nu i-a fost greu sa-l descopere.

Chiar in acel moment, acela se strecura prin multime catre dinsul, i-a iesit inainte si s-au imbratisat, zicind incet: “Hristos a Inviat!” Dupa raspunsul plin de dragoste al vecinului: “Adevarat a Inviat!”, a adaugat cu si mai multe lacrimi in ochi: “Iarta-ma, dragul meu, iarta-ma! Nu se va mai intimpla niciodata felul cum

7

m-am purtat cu tine. Sfinta Inviere a lucrat puternic asupra mea si m-a invatat ca nu-i bine, nici evanghelic, nici crestineste, nu-i omeneste ceea ce am facut eu cu tine, in timp ce tu ai rabdat si asteptat cu incredere acest ceas al impacarii. Astfel satana s-a prabusit, Hristos Domnul S-a preaslavit prin lucrarea puternica a Invierii Sale, dusmania s-a spulberat, pacea si dragostea s-au reasezat intre ei la vremea cuvenita si cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste au primit Sfinta Impartasanie. Domnul Cel pururea viu si prezent in Taina Sfintei Euharistii i-a binecuvintat si le-a intarit impacarea, care n-a mai fost tulburata in timpul vietii lor, desi rautaciosul diavol cauta sa-i tulbure din nou.

Cit de mult are de invatat fiecare din noi, din acest exemplu zguduitor de reintoarcere sincera la Hristos a acestor doua suflete si de retraire adevarata in El, prin biruinta puternica a Sfintei Invieri! Cit de mult ar trebui noi sa ne revizuim gindurile, simtirile si purtarile si sa ne apropiem cu inima infrinta si smerita, cu inima plina de credinta si dragoste de Potirul Sfintei Impartasanii, ca sa-L primim pe Hristos Domnul nostru Cel pururea viu si gata oricind sa se salasluiasca intre noi, precum spune asa de limpede in Sfinta Sa Evanghelie: Cel ce maninca Trupul Meu si bea Singele Meu, ramine intru Mine si Eu intru el (Ioan 6, 56).

Vrem noi sa ne hotarim pentru aceasta? Este spre folosul nostru, spre folosul vietii pamintesti si ceresti.

Pentru ca numai uniti cu Domnul nostru Iisus Hristos vom putea intelege mai bine si mai adinc adevaratul rost al vietii noastre pamintesti. Vom pasi sigur biruitori pe drumul sfintei desavirsiri morale si spre slavile nesfirsitei vietuiri in cele ceresti.

Iubiti credinciosi, Astazi este Pastile Domnului. Astazi Hristos, Viata noastra, a biruit moartea, iadul si pe diavolul. Astazi ni s-au deschis portile raiului si ale Imparatiei Cerurilor.

Astazi ingerii se bucura impreuna si preamaresc pe Dumnezeu.

Deci sa lepadam din casele si inimile noastre toata rautatea, toata intristarea si pacatul si sa primim cu bucurie pe Hristos Cel inviat. Sa ne inchinam Crucii pe care S-a rastignit Hristos. Sa sarutam mormintul din care a inviat Domnului. Sa urmam cu credinta si nadejde pe Mintuitorul nostru, impreuna cu Maica Domnului, cu Apostolii, cu toti sfintii, cu parintii si inaintasii nostri. Sa ne sarutam duhovniceste frate cu frate, sa ne impacam, sa ne iubim unii pe altii caci astazi am dobindit iertarea si mintuirea prin Inviere. Nimeni sa nu fie trist, nimeni sa nu-si piarda credinta si nadejdea in necazurile vietii, caci Hristos Cel inviat este cu noi. Il purtam in noi si ramine in veci cu noi, de vom ramine in dragostea Lui si-I vom pazi poruncile.

Cu aceasta credinta datatoare de viata, care ne da putere si biruinta, sa cintam impreuna cintarea Invierii: “Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcind si celor din morminte viata daruindu-le�. Amin.

Hristos a Inviat!

8

Epitaf Ioan Alexandru Mormantul asezat intr-o gradina Pana in zori s-a prefacut pristol Intunericul e numai radacina Floarea rasare si mormantu-i gol In mireasma totul se aduna Si mireasma se preda la vant Cum strabate soarele pe luna Sa se vada golul din mormant

9

- 2017 Anul omagial al iconarilor si pictorilor bisericesti si Anul comemorativ Justinian Patriarhul si al aparatorilor Ortodoxiei in timpul comunismului in Patriarhia Romana

Patriarhul Justinian Marina († 26 martie 1977)

“Patriarhul Justinian Marina († 26 martie 1977), vrednic Arhipastor al Ortodoxiei romanesti, care a iubit Biserica lui Hristos din poporul roman cu dragoste netarmurita si a reusit, cu intelepciune si daruire jertfelnica, sa apere, sa pastreze si sa transmita valorile eterne ale credintei noastre stramosesti.

Lucrarea sa pastorala, misionara, duhovniceasca, culturala si sociala pentru binele Bisericii Ortodoxe Romane, reprezinta pentru noi cei de astazi, ierarhi, cler si credinciosi, un model luminos si inspirator de fidelitate si slujire a Mantuitorului Iisus Hristos si a Bisericii Sale.

Patriarhul Justinian Marina a fost intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane timp de aproape trei decenii (24 mai 1948-†26 martie 1977) in perioada celei mai aprige prigoniri a Bisericii de catre regimul comunist ateu, instalat la putere in Romania dupa luna martie 1945. Cu mult curaj si echilibru, diplomatie si tenacitate, el a incercat sa apere Biserica de loviturile sistematice ale puterii politice, alegand calea unei darze rezistente camuflate uneori sub un discurs „favorabil” pentru liderii comunisti. S-a opus din rasputeri abuzurilor si ingerintelor partiduluistat in viata Bisericii si incercarii acestuia de a transforma Biserica intr-o institutie neputincioasa, tolerata si discreditata, in acelasi timp, cu un rol nesemnificativ in societate.”

Din cuvantul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la slujba de pomenire a Patriarhului Justinian Marina, oficiata la Manastirea Radu Voda, Bucuresti, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la trecerea sa la cele vesnice.

Slujba Parastasului a avut loc sambata 25 martie 2017, la sarbatoarea Bunei-Vestiri. sursa:basilica.ro

10

Inviere Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu

Zaceau in noi vechi stavili de pacat Ne ocoleau din Ceruri mesagerii...

Dar Domnul a venit, le-a spulberat Trec libere-n noi caile-nvierii.

Pandeste suflete, ia-ti straie noi, Camarile gateste-ti : poate iata-L E drumul Sau, Christos acum prin noi, Prin om El suie-nvingator, la Tatal.

Poet, prozator, dramaturg si medic roman.

Nu-i scapa colt neluminat, pustiu, El, Fulger, cerceteaza pe oricine, Atin-te clipa mare cat esti viu, De-i place isi face un popas in tine, si-n volbura-l de slavi te ia cu Sine...

“Vasile Voiculescu - poetul isihast cu chip de sfant bizantin” PS Bartolomeu Anania

”L-am admirat și l-am iubit sub triplul sau aspect de mare poet, de om cu totul deosebit și de apostolic ”doctor fara de arginti”” .

Radu Gyr

Identitate Esti, Doamne, bun, eu pamantean si rau, si-n dragoste nu-Ti seaman, nici in mila.

Dar, dupa rani, sunt chip din chipul Tau, de par dospit din cer, nu din argila.

Nu Ti-am ravnit nici razele subtiri, nici talpile strapunse de piroane.

Dar Tu ma faci partas in rastigniri, si-Ti tot ingan osanda din icoane.

Sfintit pe cruci pe care nu m-am vrut si de-nvieri pe care nu le-as cere, nu stiu: Tu te cobori la mine-n lut sau eu ma urc spre raiul tau band fiere?

Cu necersita slava ma incarci si-n cuie, cand sfintenia ma frange, oftand ma uit la ranile-mi prea largi si-ti cresc alaturi, sange langa sange.

Radu Gyr

Radu Gyr

Poet, dramaturg, eseist si gazetar roman

“Radu Gyr - Un munte de suferinta, demnitate si disperare” Ioan Ianolide “Radu Gyr - Luptatorul crestin, bland, senin, viteaz, iubitor de Dumnezeu si de oameni”.

Preot Nicolae Grebenea

11

Cantecul Potirului Nichifor Crainic Cand holda taiata de seceri fu gata Bunicul si tata Lasara o chita de spice în picioare Legand-o cucernic cu fir de cicoare; Iar spicele-n soare sclipeau matasos Sa-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Cand painea-n cuptor semana cu arama, Bunica si mama Scotand-o sfielnic cu semnele crucii, Purtau parca moaste cinstite si lucii Ca painea, dand abur cu dulce miros, Parea ca e barba lui Domnu Cristos.

Si iata potirul la gura te-aduce, Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce, Hraneste-ma mama de sfant Dumnezeu.

Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine Esti totul în toate si toate prin tine, Tu painea de-a pururi a neamului meu.

Din coarda de vita ce-nfasura crama Bunica si mama Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea; Copile, graira, broboanele-acestea Sunt lacrimi de mama varsate prinos La casnele Domnului nostru Cristos.

12

Nichifor Crainic

Teolog, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof roman

“Nichifor Crainic - cel ami mare poet roman crestin” Ioan Ianolide “Nichifor Crainic, profesor de mistică în Zarca Aiudului” Preot Nicolae Grebenea

TANARUL ORTODOX Puterea jertfei

I

ntr-o seara, la un han, doi calatori vorbeau despre drumul lung pe care il mai aveau de strabatut, cinstinduse cu un pahar de vin. Deodata, lumea de afara incepe sa tipe. Alarmati, cei doi straini ies in ulita, unde vad o casa cuprinsa de flacari, iar alaturi o femeie tipand: - Copilul meu, copilul meu este in casa!

Fara sa stea pe ganduri, unul din cei doi calatori intra printre flacari si, dupa ceva timp, iese cu pruncul in brate. Femeia ii multumeste cu lacrimi in ochi, in timp ce lumea il priveste cu admiratie, pentru fapta sa. In tot acest timp, prietenul sau nici nu se miscase, ci astepta linistit in fata hanului. Intorsi amandoi la masa, acesta ii spune: - Esti nechibzuit. Puteai sa mori, ce te-a facut sa-ti risti viata ?

- Am sarit in flacari pentru a salva copilul. N-am facut nimic deosebit. Daca te uiti cu atentie in jurul tau, vezi ca toate se jertfesc unele pentru altele: pana si grauntele din pamant putrezeste pentru ca din el sa rasara o planta noua, o mladita care sa duca viata mai departe, mama isi sacrifica tineretea pentru a-si creste copiii si a-i educa, soldatul moare aparandu-si tara si asa mai departe; toate traiesc unele pentru celelalte.

- Bine, dar daca ai fi murit si tu, ce realizai?

- Atunci, poate ca as fi fost si eu asemenea grauntelui ...

Lumea toata este calauzita de exemplul Mantuitorului, Care S-a jertfit pe Cruce pentru mantuirea noastra.

Omul trebuie sa urmeze si el acest exemplu fara de care viata nu are sens. Cel cu sufletul curat cauta binele celorlalti si nu pe al sau; se roaga pentru toti si nu pentru sine; deci, prin tot ceea ce face, traieste pentru ceilalti, nu doar pentru el insusi. “Cand va veti curata sufletele voastre, atunci ele vor straluci si se vor impartasi de prezenta lui Dumnezeu si de dumnezeiasca si cereasca Sa stralucire. Atunci, sufletele vor fi ca niste oglinzi curate, indreptate spre lumina dumnezeiasca si vor putea primi si ele stralucire.�

13

TANARUL ORTODOX Ganduri la Invierea Domnului Parintele Constantin Necula

«Hristos a inviat din morti, Cu moartea pre moarte calcand, Si celor din mormanturi Viata daruindu-le.»

La miezul noptii. Zagazurile luminii s-au sfaramat.

Oameni si ingeri. Nu mai cunosti in amestecarea bucuriei care sunt care. Cei imbracati cu cei fara de trup aduc cantari de lauda. „Inviaza Dumnezeu risipindu-se vrajmasii Lui si fugind de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul”. Din toate laturile firii se aude: „Ziua Invierii, popoare, sa ne luminam! / Pastile Domnului, Pastile. / Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer / Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi. / Cei ce cantam cantare de biruinta”. Toata realitatea se transfigureaza si ne transfigureaza.

Crucea plina de razele Invierii induhovniceste inca o data si inca o data, de-acum cu maxima tarie, stravezimea lumii. Lumea zace de atata har. Dar transfigurarea cosmosului intreg prin harul Duhului Sfant nu se realizeaza printr-o stralucire fatisa, ci sub voal de smerenie. Iata ce zice cantarea: „Ca un mielusel de un an, cununa cea binecu-vantata de noi, Hristos, de voie pentru toti S-a jertfit. Pastile cele curatitoare si iarasi din mormant a stralucit noua frumos Soarele dreptatii”. Si aceasta in vreme ce la suprafata, netrecuta prin momentul Invierii, in stralucirea vazuta domnesc toate fap-tele pacatelor. Prin acestea diavolul confera poleiala tuturor gesturilor. Niciodata el nu va putea face ni-mic din ceea ce Hristos a daruit prin Inviere. Si atunci preia lumea si o transforma in poleiala neputincioasa.

Noi suntem insa chemati ca sa discernem aceasta.

Chipul acestei lumi se razbuna cu gelozie pe cel ce nu traieste dupa voia ei. Iar cine voieste sa traiasca aici fara de pacat trebuie sa sufere. Inevi-tabil trebuie sa-si asume Crucea Domnului. Cuiele sunt dulci, desi sunt foarte dureroase. Sa urcam pe cruce cu ravna. Nu orice moarte aduce invierea, dar orice Inviere se cere dupa moarte, dar moarte dupa taina Crucii celei transfigurate de Domnul. „Ieri m‑am ingropat cu Tine, Hristoase; astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai Inviat.

Rastignitu-m-am impreuna cu Tine, Insuti impreuna ma preamareste, Mantuitorule, in Imparatia Ta!” Invierea dintr-o moarte de jertfa, urmand unei vieti de jertfa in Hristos, e singura care ne inalta la

14

Ierusalimul cel ceresc, unde vom bea cu Insusi Cuvantul lui Dumnezeu rodul cel nou al vitei si unde ni se vor descoperi in intregime lucrurile aratate acum numai in parte.

Inviat-a Hristos si viata stapaneste. Masa este plina.

Ospatati-va toti! Astfel spus, o data cu Sfan-tul Grigorie de Nazianz: „Daca Hristos Se urca la ceruri, urca si tu impreuna cu el. Fii cu ingerii care‑L insotesc si care-L primesc. Porunceste portilor sa se ridice si sa fie mai inalte, ca sa primeasca pe Cel ce S-a facut mai inalt prin Patima Sa. Celor ce sunt nedumeriti cu privire la trupul lui Iisus si la sem-nele Patimilor, pe care nu le avea la coborare, dar le avea la urcare si care pentru aceasta intrebau: «Cine este Acesta Imparatul maririi?», raspunde-le ca El este Domnul cel tare si puternic, atat in cele pe care le-a facut si le face, cat si in razboiul si in trofeul de acum castigat pentru omenire”.

La intrebarea indoita da indoit raspuns. Daca potrivit dramaturgiei lui Isaia se vor mira si vor zice: „Cine este acesta care vine din Edom si din cele pamantesti?”

Sau: „De ce sunt rosii vesmintele Celui care n-are sange si n-are trup, asemeni vesmintelor celui ce calca teascul?”, tu arata-le frumusetea hainei trupului care a patimit impodobit de suferinta si stralucind de Dumnezeu decat Care nimic nu e mai vrednic de iubit, nici mai frumos. Hristos Domnul S-a suit la cer inaltat prin Patima Sa de pe Cruce cu trupul impodobit de frumusetea dumnezeiasca a suferintei. Trupul inviat poarta semnele Patimii, trofeu impotriva mortii. La coborarea Sa din cer Cu-vantul lui Dumnezeu n-avea aceste semne pentru ca n-avea trup. Dar El le are cand Se inalta la cer pentru ca Se inalta cu trupul. Trupul lui Hristos, istoric, duhovnicesc si euharistic nu se putea inalta la cer decat dupa ce trecuse prin suferinta si moarte. Acest trup inalta o data cu el si firea oamenilor pentru care Logosul Se intrupase.

Sfantul Grigorie de Nyssa exprima astfel adeziunea noastra la praznicul Invierii: „Suntem luminati de haina stralucitoare a ingerului. Cutremurul dulce care a rasturnat piatra de pe mormant ne clatina si tresalta inima de bucurie. El deschide tuturor poarta Invierii. Sa mergem si noi la dumnezeiasca priveliste!”

Sambata a trecut. Sa nu ajungem in urma femeilor!

Sa avem si noi in mani aromate: s-avem credinta si

constiinta. Acesta e mirosul cel bun al lui Hristos. Sa nu cautam pe Cel viu cu cei morti. Domnul da la o parte pe cei care-L cauta astfel, zicand: „Nu ma atinge! Cand Ma voi sui la Tatal, atunci poti sa Ma atingi”. Cand El zice: „Ma urc la Tatal Meu si la Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru”, El ne socoteste pe noi ca fratii Lui si, infatisand Tatalui firea omeneasca, ne infati-seaza o data cu aceasta si pe noi.

Inainte de Pasti am mancat azima cu ierburi amare.

Dupa Inviere mancam paine cu miere. Nu I se da Domnului sa manance paine si miere? Sa ne schimbam si noi amaraciunea vietii in dulceata! Sa mergem la Painea pe care o indulceste fagurul bunei nadejdi in Hristos Iisus Domnul nostru. Sa primim, asadar, Trupul Domnului cu evlavia si cu dragostea cu care l-a primit Iosif cel cu bun chip din Arimateea. O singura masa: a bogatului si a saracului, a celui adormit in Domnul si a celui viu. E masa in-viatilor. „Hristos a inviat din morti / cu moartea pe moarte calcand, / si celor din mormanturi / Viata daruindu-le/”.

Nu exista o alta cale pentru a ajunge la marea bucurie a Invierii decat aceea a tristetii radioase a postului implinit in Patimi. Pe ea trebuie sa calatorim toata viata, caci Pastile e peren. E o repetitie acela din anul acesta si din anul ce vine si din toti anii care ne vor mai fi ingaduiti pe pamant ca oa-meni: Pastile cel vesnic. De aceea spune Sfantul Ioan Gura de Aur: „Am lepadat povara postului, dar n-am lepadat rodul postului. Caci putem sa lepadam povara postului si sa culegem rodul postului. A trecut oboseala nevointelor, dar sa nu treaca ravna faptelor bune. S-a dus postul, dar sa ramana evlavia. Mai bine spus, nu postul s-a dus. Nu va speriati! Nu v-am spus aceasta ca sa va propovaduiesc un alt post de patruzeci de zile, ci ca sa va vestesc aceeasi virtute. A trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decat acela, iar acela pentru acesta s-a facut.

Umple mintea pana sus cu Duhul, ca pe un pahar, ca diavolul sa nu mai poata turna nimic in el. Acum va pandeste diavolul mai salbatic. Cu cat este mai mare darul, cu atat mai mare este si razboiul. Spune-mi, cum va suferi diavolul cand vede in cer atat de multi, el care n-a suferit sa vada in Rai pe unul singur?

Va veni insa si vremea cand calea se va stramta si mai mult pana ce se va sfarsi; cand va fi trecut putina osteneala si vom fi ancorati in limanul odihnei celei vesnice a Pastelui celui vesnic. Ne sunt ochii indreptati intr-acolo. Si sufletul sa ne fie plin de aceasta! Ne vom duce mai departe calatoria cat ne va fi dat. Putina este osteneala caii. Gandurile de fata – rugaciune smerita pe cale. Sa spunem toti impreuna: «Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte, dintre care cel dintai sunt eu, viata daruindule»”. Amin.

Parintele Constantin-Valer Necula a absolvit Facultatea de Teologie „Andrei Saguna“ din Sibiu si este doctor in teologie, specializarea catehetica-omiletica si pedagogie crestina. Este autor de volume de predici, de studii si articole de omiletica si catehetica dar si de carti pentru copii si tineret. A tradus mai multe carti si a scris articole in publicatii din tara si strainatate.

A semnat zeci de studii in limba romana si in limbi straine - franceza, italiana, germana - si numeroase recenzii. Este cunoscut si apreciat in mod deosebit de tinerii romani, participand la conferintele organizate de acestia. A sustinut conferinte in tara si in strainatate si a participat la o serie de emisiuni de radio si de televiziune atat la posturi nationale cat si internationale.

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

15

DIN ACTIVITATILE PAROHIEI Ziua Unirii

16

Reparatii la casa parohiala

17

Duminica Floriilor

18

ANUNTURI PAROHIALE S-a redeschis Scoala Parohiala duminicala. Indemnam toti parintii ca imediat dupa Sfanta Liturghie, inainte de predica parintelui, sa-si lase copiii la holul bisericii, la etaj, Copiii vor putea invata limba romana, muzica, traditii populare si arta bisericeasca bizantina. Multumim domnilor profesori pentru bunavointa si daruire. Va asteptam cu drag.

FAMILIILE CREDINCIOSILOR BISERICII NOASTRE SUNT INDEMNATE SA-SI INSCRIE COPIII PENTRU SCOALA DUMINICALA. COMITETUL DE DOAMNE si-a propus ca una dintre activitati sa fie ajutorarea batranilor si bolnavilor din comunitate. Daca stiti persoane bolnave sau varstnice, fara sprijin, daca vreti sa ajutati, va rugam sa contactati doamnele: Marioara Muntean: 0438 524 794 si Sanda Marghitan: 0413 929 621

Romanian Orthodox Youth Group

CONTACT Nichita Gavrilescu - 0425 712 987 - ngav2@student.monash.edu.au Facebook Group: Romanian Orthodox Youth Group Melbourne

Consiliul Parohial

Comitetul de Doamne

Preot Paroh Dumitru Coman mobil: 0408 591 014 Domnul Iuliu Muntean - epitrop mobil: 0411 135 252 Domnul Ion Marghitan - casier mobil: 0432 723 805 Domnul Mircea Pop - secretar Domnul Simion Draghici Domnul Viorel Cocolea Domnul Dorel Puiu Domnul Ty Logan Domnul Gheorghe Botezatu - supleant Domnul Constantin Balanica - supleant

Doamna Marioara Muntean Doamna Sanda Marghitan Doamna Rodica Draghici Doamna Didi Moise Doamna Ionela Buzatu Doamna Ioana Vancea Doamna Stela Cretu Doamna Dorina Cocolea Doamna Marieta Balanica Doamna Liliana Puiu Doamna Luci Dumitriu Doamna Mariana Georgescu Doamna Geta Pop Doamna Floreana Coman

mobil: 0438 524 794 mobil: 0413 929 621

mobil: 0400 233 747

RUGAM CALDUROS TOTI CREDINCIOSII SA FACA DONATII PENTRU SPRIJINIREA BISERICII NOASTRE: detaliile contului bancar al Bisericii sunt: Account name: Romanian Orthodox Church of Melbourne BSB: 083170 Account Number: 515 292 049 Va multumim pentru sprijinul acordat pana acum si ne rugam ca Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca osteneala si dragostea pentru Biserica!

19

Consiliul Parohial impreuna cu Parintele Dumitru Coman si Comitetul de Doamne

Editat de Parohia Bisericii Ortodoxe Romane “Sfintii Petru si Pavel� Melbourne - Australia Aprilie 2017