Buletin Parohial Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Melbourne - August 2016

P A T R I A R H I A R O M A N A EPISCOPIA ORTODOXA ROMANA A AUSTRALIEI SI NOII ZEELANDE BISERICA ORTODOXA ROMANA “Sfintii Petru si Pavel” 61-63 Queensberry Street, South Carlton, Victoria 3053, Australia Telefon: (03) 9663 5120 www.romanianstpeterandpaul.com.au stpeterandpaulparish@gmail.com

BULETIN PAROHIAL ANUL 13 - NUMARUL 30 - August 2016

“Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te! Ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pre Mantuitorul sufletelor noastre”

CUPRINS

pag 3 Rugaciune

pag 4 Galeria Marilor Duhovnici IPS Bartolomeu Anania Familia Maicii Domnului de la Nicula

pag 6 IPS Bartolomeu Anania Confessio

pag 7 Cand Maica Domnului daruieste crini infloriti pag 8 Parintele Arsenie Papacioc Praznicul Adormirea Maicii Domnului

pag 14 Maica Domnului - Icoana - Anastasia Gavrilescu pag 15 Tanarul Ortodox Iubirea - Ieromonah Hrisostom Filipescu pag 16 Mihai Eminescu Rugaciune pag 17 Coltul povestilor pentru copii pag 18 Maica Domnului in port popular

pag 10 Adormirea Maicii Domnului Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Melbourne

pag 19 Parintele Arsenie Boca Rugaciune

pag 12 Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

pag 20 Anunturi Parohiale

Coperta 1 - Maica Domnului, Biserica Sfinti Apostoli Petru si Pavel, Melbourne

Rugaciune scurta catre Maica Domnului a Sfantului Serafim de Sarov Atotmilostiva, Imparateasa mea, Preasfanta Doamna, Fecioara Preacurata, Nascatoare de Dumnezeu, Marie, Maica lui Dumnezeu, singura si neindoielnica mea nadejde. Nu te scarbi de mine. Nu ma departa, nu ma parasi.

Apara-ma, mijloceste, auzi-ma, vezi-ma‌ Stapana ajuta-ma, iarta-ma, iarta-ma‌ Preacurata.

3

GALERIA MARILOR DUHOVNICI

“Am venit, Maicuta, sa ne mai vedem…”

Familia Maicii Domnului de la Nicula IPS Bartolomeu Anania cuvant rostit la Sfanta Manastire Nicula, cu ocazia sarbatoririi Hramului acesteia - Adormirea Maicii Domnlui 15 August

M

i-am inceput predica de astazi cu aceasta amintire, si cu aceasta remarca practic improvizata, pentru ca vreau sa va vorbesc despre faptul ca, aici, hramul Manastirii Nicula nu este nici macar o sarbatoare, este o intalnire de familie, o intalnire a noastra, cu voi cu toti, veniti din toate laturile tarii, din Muntii Maramuresului pana in Campia Dunarii, si din Campul Oradiei, Bihorului si pana dincolo de Prut. Din toata tara va adunati aici, ca sa va intalniti voi intre voi, si fiecare cu Maica Domnului. E o intalnire de familie dragii mei! Ati cantat voi: “Am venit, Maicuta, sa ne mai vedem”. Nu pentru altceva!

Eu am fost in relatii bune cu repausatul Patriarh Teoctist, si in anii din urma ne chemam la telefon cand nu ne vedeam, aproape saptamanal, ca sa ne consultam in anumite probleme ale vietii bisericesti. Dar in ultima vreme ne sunam si numai asa, fie ca ma suna dansul, fie ca il sunam eu, numai asa sa ne auzim, sa stam putin de vorba, sa ne auzim glasul, fara sa avem ceva anume sa ne comunicam.

Ei bine, aici ati venit sa va spovediti, sa va impartasiti, sa ascultati o slujba, dar in special sa va mai vedeti cu Maica Domnului. Cand ai sentimentul familiei, faci parte din aceasta familie.

Cu ani in urma in tineretea mea calugareasca, m-am dus pentru prima data impreuna cu, pe atuncea, tanarul Arhimandrit Teoctist Arapasu, in manastirea Cetatuia de langa Iasi, si am intrat in biserica pentru prima data, si m-am gasit in fata icoanei Maicii Domnului, si deodata am simtit nevoia sa cad in genunchi si sa ma rog. Dupa ce m-am rugat, mi-am zis: iata sunt teolog si deseori imi pun intrebarea, sau trebuie sa raspund la

4

Maica Domnului, mijlocitoarea noastra la Dreptul Judecator si icoana puritatii

5

D

oamne, tinde-Ti patrafirul peste fata mea de lut, sufletu-mi neghiob si slut sa-l albesti cu tibisirul, cand amurgu-si toarce firul peste-un pic de gand tacut.

Sa-Ti vorbesc, ne-aud vecinii, iar osanda e pacat; eu sa stau pe-un colt plecat, si sa-mi scriu povara vinii, pe cand Tu, la vremea Cinii, sa-mi soptesti ca m-ai iertat.

Aciuiati pe-o vatra noua vom purcede spre nou cant; eu, o mana de pamant, Tu, lumina-n strop de roua, migali-vom cartea-n doua: Tu, vreo trei, eu, un cuvant.

Si-ncaltandu-Te-n sandale, sa pornesti pe drum stelar, într-al slovelor chenar eu opri-Te-voi din cale si-n minunea vrerii Tale Te-oi sorbi dintr-un pahar.

6

Bartolomeu Valeriu Anania, „Confessio”

Cand Maica Domnului daruieste crini infloriti satul Pastra, insula Kefalonia, Grecia

Tot in insula Kefalonia (Grecia), la doar 3 km distanta de Markopoulo – locul in care vin serpii sa se inchine Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu cu ocazia sarbatorii Adormirii Maicii Domnului – in satul Pastra se mai intampla, anual, o minune: crinii uscati, pusi de la Rusalii la icoana Maicii Domnului Gravaliotissa din biserica satului, infloresc! Si daca de obicei noi daruim flori Maicii lui Dumnezeu, iata ca, aici si acum, Maica Domnului este cea care ne daruieste noua, nevrednicilor fii ai sai, crini infloriti in mod minunat, in fata sfintei sale icoane!

ISTORIA icoanei Gravaliotissa si a minunii care se petrece anual este foarte frumoasa. Pe vremea cand contele Lianos era stapanul satului, intr-un an, la inceputul lunii August, a trimis slujbasii sa curete campul, la timpul pregatirii recoltei.

Unuia dintre slujbasi i s-a intamplat un lucru uimitor: a gasit o bucata mare de lemn in iarba si, ridicand o, a realizat ca este o icoana a Maicii Domnului! A lasat icoana intr-o capita de fan si a mers repede la stapan acasa, sa-l anunte. Stapanul era insa ocupat, asa ca i-a spus sa duca icoana la Biserica Sf Dumitru. In noaptea care a urmat, stapanul a visat-o pe Sfanta Fecioara Maria, care i-a spus: “De ce ma iei de la casa mea?”. Cand s-a trezit, stapanul a fost foarte speriat, a mers la biserica si a luat icoana la el acasa. In acea vreme, stapanul avea o fiica bolnava, care statea in carucior cu rotile. Cand fiica sa a vazut icoana, s-a ridicat in picioare si s-a inchinat ei, tamaduindu-se pe loc. Dupa aceea, stapanul a construit o biserica pe locul in care s-a aflat icoana. Dar s-a mai intamplat un lucru uimitor: slujitorul a gasit in locul in care a aflat icoana si un crin al Maicii Domnului! De aici deriva traditia locala: la sarbatoarea Coborarii Sfantului Duh (Rusaliile), femeile din sat aduc la biserica o anume specie de crini, micuti, taiati, pe care preotul ii asaza la icoana Maicii Domnului, in spatele sticlei de la rama. Se slujeste in fiecare zi in biserica Paraclisul Maicii Domnului si oamenii observa cum, de la data de 6 August – Praznicul Schimbarii la Fata a Mantuitorului – si pana la 15 August – Praznicul Adormirii Maicii Domnului –, lujerele uscate, fara viata, tinute la icoana fara apa, incep sa imboboceasca! Florile acestea inmugurite in mod minunat la icoana Preacuratei sunt oferite spre binecuvantare participantilor la Sfanta Liturghie oficiata cu ocazia marelui praznic.

Anul acesta am fost si noi la Pastra, atat in ajunul sarbatorii – in 14 August, cand ne-am minunat vazand la icoana bobocii albi, cu nervuri in verde crud, crescuti fara nici o logica stiintifica pe tijele uscate –, dar si dupa Sfanta Liturghie din 15 August, atunci cand preotul nostru insotitor ne-a adus un asemenea crin binecuvantat, daruit cu dragoste de preotul paroh din Pastra! Sa fie spre binecuvantarea si a celor care au vazut si au crezut, dar si a celor care nu au fost acolo, dar vad acum fotografiile si CRED ca Maica Domnului poate sa faca atat de firesc si de simplu minuni pentru noi, nevrednicii sai fii – pe care insa ii iubeste cu infinita puritate si gingasie a sufletului ei de Maica a lui Dumnezeu!

Sursa: Lumea credintei nr. 122, septembrie 2013

7

Parintele Arsenie Papacioc

PRAZNICUL ADORMIREA MAICII DOMNULUI

I

ubitii nostri frati crestini,

Cu toate cerurile, cu toata creatia lui Dumnezeu, daca n-ar fi Maica Domnului, [lumea] n-ar fi atat de frumoasa si implinita. Este stapana cerului si a pamantului! Este atata loc in imparatia lui Dumnezeu, sa stea ca o imparateasa, dar ii convine mai mult sa stea la capataiul nostru!

Si sa stiti ca oricare ar fi motivul intristarilor si al supararilor, sunt numai de la draci! Cum e posibil sa deznadajduim cand avem un frate atat de grozav si de puternic, care este Hristos, si o mama atat de cuprinzatoare, peste tot, care e Maica Domnului!

Dumnezeu ne-a facut dintr-o mare iubire, dar numai pentru El, nu ne-a facut si pentru altceva, ca sa fim in Imparatie impreuna in marea bucurie si veselie alaturi de El! Dar pentru lucrul acesta trebuie sa jertfim.

A cazut Adam, Dumnezeu ne-a creat perfecti, ne-a creat cu mari posibilitati pentru ca umanitatea este superioara angelitatii ingerilor! Domnul Iisus Hristos ne-a adus mai mult decat ne-a pierdut Adam, ne-a adus putinta de a ne indumnezei dupa har.

In Evanghelia de aseara Maica Domnului ii spunea Sfantei Elisabeta ca “mare dar mi-a dat, de acum ma vor bucura toate neamurile pamantului, a cautat spre smerenia roabei Sale!” Ce-o sa zica dusmanii Maicii Domnului, care zic ca-i o simpla femeie, macar ca si chiar femeia simpla inseamna viata, inseamna nadejde! Dar cum sa vorbesti asa de Maica Domnului? E ingrozitor de vinovat! Si totusi acestor oameni la judecata cea din urma, Maica Domnului le va arata aceasta nebanuita pedeapsa: „Va iert, dar, frati crestini! Domnul Dumnezeu poate sa faca orice dar un lucru nu poate, sa-si calce cuvantul!” Si daca este vorba asa si nu se va pocai, in focul iadului zice ca o sa se duca! Ne asteapta clipa de clipa, veacuri intregi, ne asteapta sa ne indreptam inima catre El, pentru ca o simpla suspinare e o rugaciune mare!

Nu va descurajati! Am spus ca e nevoie de cruce, de jertfa, pentru ca trebuie sa daramam in noi tot ce a creat pacatul si tot cu darul lui Dumnezeu vom face si aceasta nebunie. Pentru ca nu este rusine sa mori strivit de dureri! E rusine sa mori istovit de placeri!

Ne-a creat cu atata putere, cu atata dragoste dar ne-a facut liberi ca sa avem, zice-se, si noi meritul ca suntem in Imparatia Cerului. Dar si aici ne ajuta pas cu pas, ne spune Mantuitorul: „Nu se misca fir de par fara voia mea!“. Daca nu se misca fir de par, nu se misca nici fir de iarba, nici o frunza nu se misca fara voia lui Dumnezeu.

Am primit un biletel intr-o imprejurare, unde vorbeam, imi spune unul ca „eu am facut un pacat mic“.

8

cu o conditie, sa purtam crucea. A trebuit sa vina Mantuitorul ca sa ne salveze in urma unei caderi care a facut-o Adam, v-am spus, a muscat dintr-un mar.

Toate minunile pe care le-a facut Mantuitorul, pe care le stiti, ne sta mintea in loc! Invia mortii!! Dar n-a vazut lumea minunile pe care le-a facut, numai atunci cand a fost pe cruce, pentru ca necesita aceasta suferinta cu orice chip. Cand Mantuitorul era pe cruce, acum se vaita Satana, a fost rapus! Nu putea in iubirea Dumnezeiasca care stapaneste totul. Tot, fratii mei! Nu exista gand si miscare de par sa nu stie!

Dracul, dragii mei, e un tolerat, n-are nici o putere! „Indrazniti“, a spus Mantuitorul, „Eu am biruit lumea!” si ce alta doresc decat sa aprindeti focul pe care Eu l-am aprins.

Nu este timp de saga, am fost in viata mea la multe capatai de morti: planset, vaiet, racnet, muget, mii de glasuri frematatoare. Vedeau pacatele pe care le-au facut! Nu se puteau repara altfel decat inapoi, [dar] inapoi nu mai putea, ca venise moartea. Moartea e o realitate, iadul e o realitate, raiul e o realitate – mereu auzim lucrurile acestea, mereu fiecare dintre noi spune ceva, bate un clopot in inima noastra: „Trezeste-te!“.

Sigur ca de asta am spus ca e nevoie de jertfa!

Oriunde ai fi, chiar in iubire, in familie, peste tot e nevoie de armonie. Ca sa faci armonia e nevoie sa stii sa jertfesti! Ce ti se cere? De ce va speriati? De ce se zice: „Drace, drace!“. El zice: „Doamne, Doamne!“.

Dumnezeu e bucuros de numai atat! Nu trebuie o mare mestesugire, si in sfarsit, tehnica neaparat a rugaciunii! Pune-ti inima in miscare! I-am spus lui Dumnezeu, si cu cat i-am spus mai mult cu cat ne-a pierdut Adam. Ne-a adus putinta de a fi dumnezei, ne-a dat putinta sa iubim dusmanii! Suntem mereu si-n situatia sa repetam ca putem orice, dar parinte, sa iubim vrajmasii nu putem. Bine dragii mei, care ziceti ca nu puteti, dar ce vi se pare asa de mare povara? Sa zici: „Doamne, Doamne!“.

Iadul e o realitate care nu poate fi dezmintita, o confirma: „mergeti in focul cel de veci“. Focul vesnic e fara lumina! E de mii de ori mai tare in calorii decat asta de aici! Cat stai acolo? „O mie de ani“.

Nu! O vesnicie! Pentru ca nu i-ai spus aluia: „Iarta-l Doamne!“. M-a injurat, m-a lovit, m-a furat… Ce putin!

Eu m-am convins la capataiul atator morti ca toti se caiau grozav, voiau sa mai traiasca o zi! Ca sa-si puna lucrarea in regula, care era foarte greu, nu s-a mai putut, decat atat. Astazi este ziua aia! Daca nu murim ne impodobim cu daruri deosebite, sa putem sufla si rasufla. Frati crestini, suflarea si rasuflarea e un dar de la Dumnezeu, nici asta nu este a noastra! Totul – suntem guvernati, stapaniti de marea Lui iubire.

Va dati seama dumneavoastra ce se poate intampla daca Mantuitorul Dumnezeu refuza sa ne mai iubeasca?! Pentru ca suntem cu ganduri frumoase, nu va descurajati niciodata, este omeneste sa gresesti, ingereste sa te ridici si draceste sa ramai in groapa!

Acesta-i timpul, nu amanati cu nici un chip pe maine! Nu vreau sa fac istorie in tot ce vreau sa va spun, dar vreau sa va spun ca este cel mai pretios timp

acum, dovada este ca stam in picioare si ca am venit cu ravna sa impodobim aici cu prezenta noastra acest grozav de mare praznic!

Ne spune Mantuitorul ca atunci vei trece de la moarte la viata… Moartea-i o realitate, iadul de asemenea, v-am spus, Dumnezeu nu poate sa faca un lucru, sa-si calce cuvantul. A spus asa, asa va judeca!

A aparut iadul care este cea mai mare durere a lui Dumnezeu. Va amintesc, sa nu va ingrijorati, nici sa va inspaimantati. Sunt foarte convins ca veti vedea la rascrucea cea din urma ce important a fost momentul acesta, prezenta dumneavoastra aici.

Noi batem clopotele, ne luptam sa fim prezenti, si nu vi se cere nimic decat atat, sa fii prezent si sa spui: „Maica Domnului, nu ma lasa!“. Credeti ca e putin?

Nu e putin unde e dragoste desavarsita. Acolo unde e dragoste desavarsita totul este posibil. Incercati sa va iubiti! Va spun dragii mei, iubirea este criteriul judecatii de apoi. Nu faceti pofta acestui drac, ca iar spun: e cu neputinta sa nu mori daca dai in adevarata lui rautate, uraciune. O fetita mai marisoara a vazut un drac, nu in adevarata lui uraciune, si a preferat sa mearga toata viata cu picioarele goale pe jar decat sa mai vada un drac! E o realitate, atat de mult l-a slutit pacatul, lepadarea, uraciunea, si tot ceea ce a facut si face. Dar nu va speriati! Dumnezeu ne-a ascultat, ne-a dat inger pazitor, ne-a dat pe Maica Domnului, avem toate cetele de ingeri. Un parinte, ii citea ucenicul rugaciunea, parintele a facut asa si a zis fratele: „Ce e parinte?“, „Ai gresit ca am vazut ingerul dand din aripi!”

Orice gand il ia si-l duce la Dumnezeu ca-i inger pazitor, nu doarme in post!

Aveti indrazneala, e tot ce va putem spune, pentru ca avem multe de spus, pentru ca in inimile noastre foarte pretentioase, aici nu mai e nevoie de multe, e nevoie de mult! E nevoie de adancime, de a trai acolo unde suntem!

E o mare bucurie pentru noi manastirea de-aci, ca sunteti prezenti aici, si cu alte cuvinte suntem una!

Nu va temeti de judecata daca aveti pe Dumnezeu si pe Maica Domnului! In noi sta toata fericirea vesnica.

Luati lucrurile asa cum sunt si incercati, fratilor incercati sa va iubiti! Daca nu se poate, cel putin sa nu va omorati, sa nu va dusmaniti!

N-am alt termen, decat asta: „Moarte sau viata!” Si m-au intrebat multi ce e viata si am raspuns: „Viata e moarte continua!“, pentru ca e mereu jertfa. Nu conteaza celelalte, ce spune lumea si ce latra dracul!

Conteaza ce spune Dumnezeu despre miscarea inimii noastre.

Va pretuim sincer, noi ne rugam aici, chiar daca nu va intereseaza dar barem sa stiti, ne rugam pentru toata lumea si sigur, pentru dumneavoastra acesta-i semnul material ca sunteti cu inima prezenta. N-ati venit la praznicul din Techirghiol, ati venit la un praznic ceresc sub obladuirea, mangaierea, bucuria, nespus de marea vesnicie fericita a Maicii Domnului!

Asa sa va ajute Dumnezeu!

9

10

SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL, CONTEMPORANUL NOSTRU -praznuit pe 5 August ca paracliser, bibliotecar dar si ca infirmier, avand bune cunostinte medicale. In perioada 1939-1940 se nevoieste intr-o pestera din pustiul Qumran, de la Marea Moarta; aici il intalneste pe Parintele Ioanichie Paraiala, care i-a ramas ucenic credincios pana la Sfarsitul vietii sale.

In anul 1947 (la 34 ani) este hirotonit diacon in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim si la scurta vreme este hirotonit preot. Patriarhia Romana il numeste egumen al Schitului Romanesc „Sfantul Ioan Botezatorul” de pe Valea Iordanului, unde, timp de cinci ani, a savarsit zilnic Sfanta Liturghie in limba romana.

In Noiembrie 1952 Cuviosul Ioan Sihastrul se retrage din ascultarea de egumen si, impreuna cu ucenicul sau Ioanichie, intra in obstea Manastirii Sfantul Gheorghe Hozevitul. Manastirea are o locatie spectaculoasa, in perete de stanca din Pustiul Iudeii, pe valea paraului Cherit, acolo unde se afla pestera in care Sfantul Ilie a vietuit pe perioada secetei de trei ani si sase luni si unde un corb ii aducea zilnic de mancare.

Din vara anului 1953 Cuviosul Ioan se aseaza cu ucenicul sau in pestera Sfintei Ana, pestera in care dupa traditie aceasta s-a rugat Domnului sa ii daruiasca o fiica – Maica Domnului. Aici a trait Sfantul Ioan timp de sapte ani, in aspre nevointe, in rugaciune neincetata, in post, rabdand tot felul de ispite, suferinte, lipsuri si lupte duhovnicesti, dar aprinzandu-se cu multa ravna de dorul sau pentru Dumnezeu si pentru Patria Cereasca. In acelasi timp, dorul de patria sa pamanteasca, Romania, razbate si el din versurile sale...

Si-a cunoscut ziua trecerii sale la Domnul, o insemnase pe perete. In ziua de 4 August 1960 s-a impartasit cu Sfintele Taine, iar in dimineata zilei de 5 August si-a dat sufletul in mainile lui Hristos. Avea 47 de ani. A fost inmormantat in aceeasi pestera a Sfantei Ana, mormantul sau fiind ingrijit de ucenicul sau Parintele Ioanichie.

In anul 1960 este dezhumat, iar trupul sau este aflat intreg

12

si raspandind buna mireasma. In 1992 Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat pe Sfantul Cuvios Ioan de la Neamt – Hozevitul, cu zi de praznuire 5 August (ziua trecerii sale la Domnul), iar in acest an - 2016 - Patriarhia Ierusalimului a recunoscut de asemenea Sfantenia Sfantului Ioan Noul Hozevit, fiind trecut in calendarul (sinaxarul) Bisericii Ierusalimului cu data de pomenire 28 Iulie.

Rugaciune catre Maica Domnului a Sfantului Cuvios Ioan Iacob de la Neamt (Hozevitul)

Pentru diaspora romaneasca Fii pribegi ai tarii mele Necajiti intre straini, Nu uitati menirea voastra De Romani si de Crestini.

(Indemn Fratesc, Sfantul Ioan Iacob de la Neamt) Avand darul scrisului, Cuviosul Ioan s-a invrednicit atat cu traducerea din Sfintii Parinti (cunostea foarte bine limba greaca), cat si cu scrisul poeziilor, mai ales in Pustia Iordanului „unde dorul fata de patria pamanteasca, Moldova, s-a preschimbat in dor pentru patria cereasca”, dupa cum remarca Preafericitul Parinte Patriarh Daniel. Si tot el continua: „in majoritatea poeziilor sale strabate un dor Sfant dupa mantuire, o cautare a Sfinteniei si a bucuriei care vin din dreapta credinta. Orfan de ambii parinti inca din pruncie, Sfantului Ioan i-a lipsit iubirea pamanteasca, pe care o afla insa acum in plan duhovnicesc, in bucuria iubirii Parintelui din Ceruri...”

Interesant este ca nu doar romanii raspanditi prin lume isi gasesc in Sfantul Ioan Iacob Hozevitul sprijin si calauza duhovniceasca (cine mai bine ca el a cunoscut dorul nemistuit de tara, intr-o perioada de tulburata istorie a Romaniei), ci si francezii de la Manastirea ortodoxa Saint Michel Lavardac din sudul Frantei, care il au pe Saint Jean le Roumain ca patron al tuturor cartilor si a revistei editate de aceasta manastire.

La Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul Moastele Sfantul Ioan Iacob Hozevitul sunt asezate in biserica principala din Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul (sec IV) din Pustiul Iudeii, la numai 20 km de Ierusalim, pe drumul spre Ierihon. La intrarea in manastire, pe partea stanga, se afla mormantul ucenicului sau, parintele Ioanichie Paraiala.

Toti pelerinii romani care ajung in Tara Sfanta isi doresc sa se inchine Sfantului nostru, chiar daca accesul la mananstire pare anevoios. Beduinii – care vorbesc si romaneste – ajuta oferind... taxi-magar!

Viata in pustiu a Cuviosului Ioan Iacob - veritabil model de vietuire intru Hristos in epoca contemporana, uimitoarele sale Sfinte moaste, dar mai ales mijlocirea catre Domnul pentru problemele noastre de zi cu zi, pe care i le aducem in rugaciune, ne fac sa intelegem ca devenirea intru Sfintenie este posibila si in ziua de azi.

Preasfanta Maica si Fecioara, Nadejdea sufletului meu, Tu esti a mea mijlocitoare La Milostivul Dumnezeu.

De n-ar avea la ceruri lumea Rudenie de pe pamant, Atunci ar fi pustie viata, Asemenea unui mormant.

De nu erai Tu primavara A veacului intelenit, Ar fi ramas de-a pururi iarna, Si soarele n-ar fi zambit.

De n-ai fi revarsat Tu zorii, Peste pamantul adormit, Atuncea umbra cea de moarte Ar fi ramas fara sfarsit.

Iar astazi, Preacurata Maica, Cand toti ne-am abatut la rau, De nu te vei ruga fierbinte Ne paraseste Fiul Tau. Trimite semn de pocainta Norodului nedumerit Si ada iarasi la credinta Pe sufletul cel ratacit.

Dezleaga, Preacurata Maica, Catusele celor robiti Si daruieste-le rabdare, Crestinilor napastuiti!

Sursa: http://schitulsfilie.blogspot.com.au/

13

Maica Domnului Icoana pictata de Anastasia Gavrilescu 14

TANARUL ORTODOX Iubirea, momentul care repara trecutul si cucereste viitorul Ieromonah Hrisostom Filipescu

N

imeni nu este fara de greseala, caci exista in noi „ceva”, care ne „plimba” pe valurile vietii, cand incolo, cand incoace.

Omul contemporan sufera, patimeste, traieste o stare de victima, dar totodata involuntar sau nu, face si pe cei din jur victime ale starilor sale. Conflictele, stresul, starile confuze nu se limpezesc decat atunci cand fiinta noastra sufla spre Hristos, cand facem curatenie in ceea ce suntem noi in adancuri si scoatem tot raul din labirintul firii noastre. Baza sufletului omului, atat din punct de vedere psihologic cat si duhovnicesc, este iubirea, iubirea intru Hristos.

Caci in Hristos suntem crestini, in Hristos devenim oameni si in Hristos ne unim toti oamenii cu Dumnezeu. Orice om de pe pamant are o picatura de har, in care se observa, catusi de putin, prezenta lui Dumnezeu. Prin iubire ne pozitionam corect fata de ceilalti. Iubirea este cea care protejeaza pe om de cursele vrajmasului.

continua ce tine sufletul in viata chiar si dupa topirea trupului. Nascuta din har, nu din facere, acest foc dulce nu tine cont de vremuri, de restristii, de bunastare, ci doar de beatitudinea implinirii frumusetii lui Dumnezeu pe pamant.

Caci unde dragoste nu e, nimic nu e, iar sufletul este mai sarac, trupul trece mai greu prin viata, fara bucuria pe care numai spiritul acesteia ti-o poate darui.

Iubirea este sensul tuturor lucrurilor, existand peste tot in Creatie, fiind unul din numele lui Dumnezeu. Jertfa pe cruce, din iubire fata de om, a Mantuitorului Iisus Hristos, pentru refacerea comuniunii intre om si Dumnezeu, este pentru vesnicie pilda cea mai vie si infricosatoare de iubire neconditionata, curata si deplina. Din iubire Dumnezeu a trimis pe Duhul fant, Mangaietorul care ne invata iubirea. Daca Dumnezeu ar uita un singur gest, nu ar mai fi dragoste deplina. Ori de cate ori jertfim sinele nostru pentru aproapele savarsim o rastignire a eului, care ne spala de zgura egoismului. E drept, cu cat e mai mare iubirea, cu atat mai mari sunt si suferintele, dar merita.

Un exemplu de deschidere si jerta in iubire este si monahul acela care ruga ca toti oamenii sa intre in Rai si pe el sa-l lase afara, la poarta, sa-i pazeasca pe cei dinauntru.

Socot ca iubirea adevarata, curata, nu are definitii, caci de cele mai multe ori definitiile unor cuvinte frumoase ii secatuiesc substanta, savoarea, frumusetea, farmecul, incantarea, puterea, energia, lumina. Iubirea se traieste si atat. Cuvantul in sine, rostit rotund si cu deschidere, acopera cu indestulare toata incurcatura ce il cuprinde atunci cand este trista. Si daca iubirea e traita si impartasita cat Cine iubeste se tranforma, se desarta in mai des cu putinta, definitia e gata. Fara iubire persoana fata de care isi manifesta acest schiopatam negresit in sine, dar si in relatia cu sentiment minunat. Iubirea nu are limite, sau ceilalti, asa cum frumos spunea un parinte. mai bine zis iubirea in Dumnezeu nu are limite.

Iubirea in Hristos si cu Hristos iti da dreptul sa Iubirea nu are sfarsit, ea este o continua ardere faci ce vrei, cum spunea Feiricitul Augustin. De a sufletului, este o candela vesnic aprinsa, este ce? Pentru ca in Hristos suntem liberi, Hristos nu glasul soptit care se aude doar in urechile ingredeste, patimile sunt cele care ne inlantuie celor care stiu ca lumea nu ar fi ajuns aici daca si ne departeaza, ne despart de adevarata iubire sentimentul frumos nu ar fi existat in sufletele nemuritoare. Iubirea te invie, te schimba, te celor care au ars pentru a lumina calea plina de transforma, te jertfeste pe altarul inimii intr-o intuneric a timpului, este acea stare de veghe permanenta liturghie a iertarii din care suntem

15

datori neincetat sa ne impartsim. In iubire esti mereu acoperit de aripa unui inger ce iti picura in inima, in minte si in viata harul Duhului Sfant. Dostoievscki spunea undeva ca frumosul va salva lumea, as indrazni sa afirm ca iubirea este cea care va salva lumea, ea rezolva totul.

Si tot el afirma ca: “Nu te minti singur. Cel care se minte pe sine si-si pleaca urechea la propriile sale minciuni ajunge sa nu mai deosebeasca adevarul nici in el, nici in jurul lui si sa nu mai aiba respect nici pentru sine nici pentru lumea cealalalta. Iar daca nu respecta pe nimeni nici nu poate iubi pe cineva si astfel, neiubind pe nimeni, ca sa se afle in treaba sau ca sa-si omoare uritul, se lasa in voia patimilor si ispitelor trupesti si, stapanit cum e de metehne, ce deosebire mai poate fi intre el si un animal?”

Pe langa echilibru interior, bucurie si pace sufleteasca, iubirea este momentul care repara trecutul si cucereste viitorul… Si cand te gandesti ca aici pe pamant sufletul atinge doar putin iubirea, caci dulceata Iubirii o vom gusta deplin in vesnicie!

Sursa Ieromonah Hrisostom Filipescu; Putine cuvinte, multa iubire; Editura PIM, Iasi, 2013

„Rugaciune”

Tu Maica durerilor Regina tarilor Taria soliilor Izvoru-ndurarilor Luceafar al marilor, Indura-te, pleaca-te Nadejdea corabiei Invingerea sabiei.

Craiasa alegandu-te ingenunchem rugandu-te Inalta-ne, ne mantuie Din valul ce ne bantuie Fii scut de intarire Si zid de mantuire Si dreapta ta-ncercata Asupra-ne coboara, O, Maica Preacurata, Si pururea Fecioara Marie!

Limanul sarmanilor Si soarele anilor Balsamul ranitilor Norocul iubitilor O, da-ne tarie Sfanta Marie!

Rugamu-ne-ndurarilor Luceafarului marilor!

Din valul ce ne bantuie Inalta-ne, ne mantuie!

Privirea adorata Asupra-ne coboara O, Maica Preacurata Si pururi Fecioara, Marie.

16

COLTUL POVESTILOR PENTRU COPII

I

Lacrimile Maicii Domnului

ntr-un sat indepartat de munte traia un barbat pe nume Chiriac, trecut prin viata, caruia nu-i puteai schimba parerea, indiferent ca avea dreptate sau nu. Ceea ce nu putea sa creada Chiriac era cum icoanele pot sa planga. Spunea el "icoanele sunt facute din lemn mort, nu au apa in ele sa planga�. Desi auzise de la mai multi cunoscuti despre aceste icoane facatoare de minuni, unii dintre ei care chiar fusesera martorii acestor minuni, Chiriac nu putea sa creada si pace.

In satul lor fusese o biserica mica de lemn care arsese intr-o noapte, iar acum se construia una mai mare si mai frumoasa. Tot ceea ce mai ramasese din vechea biserica era o mica icoana de lemn, a Maicii Domnului, veche de cand lumea, despre care se spunea ca este facatoare de minuni pentru ca scapase din acel incendiu. Chiar daca barbatul ajuta la construirea bisericii noi si-si petrecea mai tot timpul in preajma icoanei, care fusese adusa in noua biserica, nu credea in minunile pe care le putea face si se uita ciudat la cei pe care ii vedea venind sa se inchine la icoana sau ii aduceau flori Maicii Domnului.

Intr-una din zile, desi era sarbatoare, Chiriac lucra in interiorul bisericii hotarat sa-si termine munca. Era singur inauntru, si desi multi il sfatuisera sa nu mai lucreze ca il va vedea Maica Domnului si-l va pedepsi, nu asculta de nimeni si-si continua lucrul, bombanind intruna. La un moment dat, prin

acoperisul bisericii care nu era inca terminat, incepu sa ploua. Si ploua asa de tare cum nu se mai vazuse niciodata. Dupa cateva minute ploaia se opri si desi barbatul reusise sa se adaposteasca de ploaie, pe jos, in biserica, era plin de apa. Suparat de aceasta intamplare, Chiriac vru sa se certe cu cineva, dar nu avea pe nimeni in jur.

Uitandu-se apoi spre icoana Maicii Domnului observa ca aceasta era acoperita de mici stropi de apa care semanau cu niste lacrimi. Sigur ca in sfarsit a gasit misterul acestor icoane facatoare de minuni fugi repede la un muncitor care locuia in apropiere sa-i spuna ce a aflat. Dar cand Chiriac ii spuse ceea ce aflase si ca ploaia umpluse biserica de apa, barbatul incepu sa rada de el, spunand ca Chiriac a innebunit.

Dar vazand barbatul ca acest Chiriac vorbeste serios, ii spuse ca nu este posibil ceea ce spune el pentru ca in sat nu mai plouase de cateva saptamani.

Barbatul se duse cu Chiriac in biserica sa vada cu ochii lui ceea ce acesta spunea. Cand ajunse in biserica barbatul vazu intr-adevar ca pe chipul Maicii Domnului aparusera lacrimi, dar nu vazu pic de apa in jur si neputandu-si ascunde bucuria, incepu sa se inchine si sa se roage la icoana facatoare de minuni.

Chiriac ramase mut de uimire, iar barbatul ii spuse ca acesta sigur fusese un semn de la Maica Domnului pentru el, ca astfel sa nu mai lucreze in zilele de sarbatoare si sa se faca un om mai credincios.

Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI

17

"Neamul romanesc, in simplitatea omului de la tara, a tarancii coplesita de greutati, de dragoste de sot, de casa, de copii, pana la doamne, domnite si Regina, a purtat sufletul romanesc in straie populare, tesute cu truda, daruire si mandrie!

Ruga neamului romanesc, tinut de mamele purtatoare de copii si credinta, a fost mereu catre Maica Preacurata, Maicuta Domnului.

Pe inima neamului romanesc e tesuta ruga catre Maica Domnului!

Pentru ca, parafrazandu-l pe Tutea, Maica Domnului este Romanca!"

18

O rugaciune a Parintelui Arsenie Boca Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca astazi toata ziua sa am grija sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac, si astfel, tinand la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajuta-mi ca rugaciunea Prea Sfant Numelui Tau sa-mi lucreze in minte mai repede decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, ca iata pacatuiesc in tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric.

Patimile au pus tina pe ochiul mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, si asa risipim in desertaciuni zilele noastre, umiliti si dosaditi pana la pamant.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi. Pune foc temnitei in care Te tinem, aprinde dragostea Ta in inimile noastre, arde spinii patimilor si fa lumina sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi. Vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul, ca Duhul Tau cel Sfant Se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea noastra raman pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca nu ne dam seama ce nedesavarsiti suntem, cat esti de aproape de sufletele noastre si cat Te departam prin micimile noastre, ci lumineaza lumina Ta peste noi ca sa vedem lumea prin ochii Tai, sa traim in veac prin viata Ta, lumina si bucuria noastra, slava Tie. Amin.

19

ANUNTURI PAROHIALE S-a redeschis Scoala Parohiala duminicala. Indemnam toti parintii ca imediat dupa Sfanta Liturghie, inainte de predica parintelui, sa-si lase copiii la Holul bisericii, la etaj, unde Doamna Profesoara Diana Vatca a deschis cursurile de religie. Prin intelegere si cu alti profesori binevoitori copiii vor putea invata si limba romana, muzica, traditii populare si arta bisericeasca bizantina. Multumim domnilor profesori pentru bunavointa si daruire. Va asteptam cu drag.

FAMILIILE CREDINCIOSILOR BISERICII NOASTRE SUNT INDEMNATE SA-SI INSCRIE COPIII PENTRU SCOALA DUMINICALA. COMITETUL DE DOAMNE si-a propus ca una dintre activitati sa fie de ajutorare a batranilor si bolnavilor din comunitate. Daca stiti persoane bolnave sau varstnice, fara sprijin, daca vreti sa ajutati, va rugam sa contactati Doamnele: Marioara Muntean: 0438 524 794 si Sanda Marghitan: 0413 929 621

Romanian Orthodox Youth Group

CONTACT Nichita Gavrilescu - 0425 712 987 - ngav2@student.monash.edu.au Facebook Group: Romanian Orthodox Youth Group Melbourne

Consiliul Parohial Preot Paroh Dumitru Coman Domnul Iuliu Muntean - epitrop Domnul Ion Marghitan - casier Domnul Mircea Pop - secretar Domnul Simion Draghici Domnul Viorel Cocolea Domnul Dorel Puiu Domnul Ty Logan Domnul Gheorghe Botezatu - supleant Domnul Constantin Balanica - supleant

mobil: 0408 591 014 mobil: 0411 135 252 mobil: 0432 723 805

Comitetul de Doamne: Doamna Marioara Muntean Doamna Sanda Marghitan Doamna Rodica Draghici Doamna Didi Moise Doamna Ionela Buzatu Doamna Ioana Vancea Doamna Stela Cretu Doamna Dorina Cocolea Doamna Marieta Balanica Doamna Liliana Puiu Doamna Luci Dumitriu Doamna Mariana Georgescu Doamna Geta Pop Doamna Floreana Coman

20

mobil: 0438 524 794 mobil: 0413 929 621

mobil: 0400 233 747

TAXELE PENTRU SERVICIILE RELIGIOASE LA BISERICA Botez: $250 Cununie:

$300 Inmormantare: $100 CONTRIBUTIA ANUALA Familii: $130 Familii Pensionari $70 Persone necasatorite $70 Pensionari singuri $50

RUGAM CALDUROS TOTI CREDINCIOSII SA FACA DONATII PENTRU SPRIJINUL BISERICII Detaliile Contului Bancar al bisericii sunt:

Account name: Romanian Orthodox Church of Melbourne BSB: 083170 Account Number: 515 292 049

Va multumim de tot ajutorul dat pana acum si ne rugam ca Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca osteneala si dragostea pentru Biserica!

21

LA MULTI ANI! tuturor celor care poarta numele Nascatoarei de Dumnezeu, Fecioara Maria

Consiliul Parohial impreuna cu Parintele Dumitru Coman si Comitetul de Doamne Editat de Parohia Bisericii Ortodoxe Romane “Sfintii Petru si Pavel� Melbourne - Australia la 15 August 2016