16
Vineri, 29 noiembrie 2019
RM
Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Pastila sãptãmînii Cinci ani de vacanță
S-a încheiat și acest simulacru de alegeri. România a ales să își trimită încă cinci ani guvernatorul în vacanță și chiar să valideze următorul guvernator, pe fostul jurnalist Rareș Bogdan, zis și ,,ruj roz”. România a ales înțelept, la indicațiile altora, un președinte pentru o Românie normală – pentru că la noi normalitatea înseamnă ură, violență verbală, incultură și prostie. Astea sînt atributele care ne guvernează pe noi, românii, încă din cele mai ascunse cotloane ale istoriei, și nu o să ajungem să ne schimbăm prea repede. Blatul pe care l-au făcut PSD și PNL – în fapt, aceeași gașcă de politicieni – a fost, evident, neformal și costisitor. Nu pentru ei, logic, pentru că o vor duce bine în continuare fie că sînt de dreapta sau de stînga. Costisitor este pentru cetățeanul european numit ,,român”, care își va accepta soarta rîzînd, ca și pînă acum, sau doar scuipînd valorile românești și îmbrățișînd cu sîrg valorile europene, imperiale, ale altora, în orice caz. Ce este foarte interesant în acest angrenaj politic – acest simulacru macabru care ne induce iluzia de democrație – este faptul că Dăncilă și al ei PSD nu vor dispărea de tot din politică, cel puțin nu deocamdată, pentru că în spiritul democratic este necesară o Opoziție, fie că este ea doar de fațadă astfel încît mințile slăbite de putere ale românilor să fie pe mai departe acoperite cu negura dezinformării și a minciunii. Așa că ne așteptăm ca, peste un an, să îi vedem iar în alegeri pe bandiții ăștia acoliți în ale trădării. Legat de rezultatul alegerilor prezidențiale, am o nelămurire pe care încă nu reușesc să o clarific. De ceva timp, să tot fie mai bine de zece ani, acest popor
Haz de necaz Generația din regimul ,,de tristă amintire” a devenit ,,POVARĂ” pentru țară: bunicii și părinții sînt ,,mărul discordiei” în lupta celor de la Putere, pentru ,,scaunul” mult rîvnit. Viața, moartea, scumpe toate, le plătim cu libertatea la VOT. Marginalizații se uită mereu în zare să vadă efectul după privatizare și visează că sînt purtați de vînt peste Cerul învrăjbit, de fulgere lovit. Și din nemărginire, culeg iubire pentru zidire la rădăcină de lumină. Ei știu că doar visează, că norii destramă speranța ca pe-o năframă și își fac sfînta Cruce că pensia lor e ,,la răscruce” de drum: se va mări, se va micșora? Pensia-i mare ,,belea” pentru ,,cel înalt”, care se simte împovărat fiindcă pensionarul e plătit cu banii pentru asfalt. În sfîrșit, ,,domnia” nouă s-a înscăunat, și să vezi, măi vere, cum ,,va curge lapte și miere”... Ha! Ha!
votează cu ambele mîini un președinte ,,de dreapta”, în condițiile în care nu văd nici un fel de element care să mă convingă că românii sînt capitaliști pur sînge, așa cum ne place nouă să credem. Nu văd pe nimeni din zona asta care să lupte pentru capitalul național, pentru întreprinderile românești sau pentru antreprenorii autohtoni. Nu! Văd, însă, o imensă deschidere către tot ceea ce înseamnă capital extern, multinaționale și sistem bancar. Ori, asta nu îi poziționează pe cei care formează pachetul trădării politice și pe votanții lor, în zona dreptei. A fi angajat într-o multinațională nu te plasează în această zonă ideologică în detrimentul vreunui alt bugetar. Nu înseamnă că ești de dreapta dacă ești în fruntea unui partid liberal, dar ai fost dintotdeauna salariat, așa cum e Ludovic al nostru. De asemenea, nu înseamnă că ești de dreapta dacă ești din diaspora și muncești acolo. Nu! Înseamnă că reprezinți doar un mijloc de a face jocul altora, că ții la locul tău de muncă, altfel fiind incapabil să te descurci ca antreprenor într-o piață așa-zis liberă. Deci, dreptacii ăștia ,,naționali” care se dau liberali sînt, de fapt, în majoritate, doar simpli salariați, unii nu cu multă școală, care, în prostia lor, nu vor să se identifice cu ,,stînga” politică doar pentru că presa le impune asta. Cam asta este definiția votantului PNL și USR. În ceea ce îi privește pe votanții de stînga, ei pur și simplu își doresc să trăiască din pensie sau doar să aibă, asemenea ,,dreptacilor”, un loc de muncă asigurat. Antreprenorii, cei care se poziționează pe zona de dreapta autentică, știu că, indiferent cine vine la putere – fie că vorbim de PSD sau PNL – nu prea se vor bucura de privilegii, de sprijin legislativ, pentru că și unii, și alții sînt niște marionete puse acolo de alții. Lăsînd la o parte acei ,,antreprenori” conectați la bugetul de stat, restul sînt victime sigure ale guvernării, din orice tabără politică ar face parte.
Nu există nici un fel de soluție realistă pentru români, alta decît acceptarea că sîntem parte a unui imperiu. Drept exemplu, să ne uităm la ,,legea dării în plată” pe care un senator a reușit să o trimită în Parlament. Oare se aplică ea în realitate? Mergeți și discutați cu orice avocat mai răsărit și o să vă spună că nici un judecător nu o mai aplică în procese, pentru că această lege a fost atît de mult contestată de bănci, încît judecătorilor le este frică să facă uz de ea. În colonia numită România, dacă ai credit imobiliar și ajungi în imposibilitatea de a-l achita, nu doar că îți pierzi casa și investiția, dar ești obligat să achiți tot creditul pînă la capăt. Ei bine, în alte țări lucrurile nu stau deloc așa, și asta trebuie să ne pună pe gînduri și să ne întrebăm cît de mult au trădat cei de la BNR, dar și cei din Parlament. Capitalismul de colonie este aplicabil mai mult pentru companiile străine, mai puțin pentru cele românești. Iată de ce noi, românii, în loc să ne omorîm între noi, să ne jignim și să ne spălăm rufele în afara țării, trebuie să facem cumva să trăim mai bine în acest cadru complex al geopoliticii, fără să cerem o independență totală, ci măcar un minim respect. De fapt, respectul pentru noi înșine trebuie să ni-l cîștigăm în primul rînd, pentru ca mai apoi să putem spera să fim respectați de alții. Este ideal și imposibil de realizat o astfel de unire, dar nu e bine niciodată să încetăm să sperăm că vom ajunge să trăim și astfel de vremuri. Dar, pînă atunci, să fim atenți în următorii ani, pentru că lucruri importante se vor întîmpla în lume și vom vedea atunci unde se va situa România în acest amalgam al intereselor economice globale. Acum, la final, pot spune că formula ,,Pas cu pas” din primul mandat nu mai este de actualitate, așa că pentru următorul prevăd un motto ceva mai dinamic, respectiv ,,Alergînd ca apucații”. Tano
Ha!, îngîna cel sus-pus, NU din preajma lui Isus. Poate cineva să creadă că acum va fi mai pricopsit? Nici pomeneală, e doar tocmeală între ,,învingători” și ,,învinși”, care au uitat că părinții lor au sculptat în piatră și în apă, cu sudoarea pe frunte, în doar 4 ani, un Transfăgărășan și adevărate opere de artă, pentru care au strîns cureaua pînă a venit beleaua, și tot ce s-a construit – s-a prăbușit. În van este sacrificiul fiecărui pensionar, mulțumit că, în tinerețe, a zidit, lăsîndu-și cu mîndrie amprenta pe țara sa, care se cheamă România. Din zestrea lăsată de bunici și de părinți urmașilor, pentru a nu uita efortul lor, să ne amintim doar o parte din realizări. În anii 1981-1990, s-au executat lucrări ample de amenajare complexă a Oltului inferior, pe sectorul Slatina-Dunăre, cu hidrocentralele Ipotești, Drăgănești, Frunzaru, Rusănești, Izbiceni. Amenajarea cursului inferior al Rîului Olt, pe sectorul Slatina-Dunăre, constituie un exemplu de valorificare superioară a apelor, generînd, simultan, o serie de utilizări: folosirea
potențialului hidraulic disponibil pentru producerea de energie electrică; asigurarea volumelor de apă necesare pentru irigarea unor suprafețe de teren; realizarea primei căi navigabile pe rîurile inferioare între Slatina și Dunăre; crearea posibilităților de atenuare a viiturilor și scoaterea de sub inundații a unor terenuri agricole; asigurarea volumelor de apă pentru orașe și consumatorii industriali din zonă; redarea în circuitul agricol a tuturor suprafețelor adiacente etc. Începînd din 1975, s-a executat cel mai mare baraj din țară – 168 m înălțime, în punctul numit ,,Gura Apelor”, unde se întîlnesc 3 rîuri: Lăpușnicul Mare, Lăpușnicul Mic și Rîul Șes. Spre luare aminte: toate acestea și multe altele sînt construcții ridicate, cu eforturi peste puterile lor, de bunici și de părinți. Ei sînt pensionarii de azi, cîți au mai rezistat trecerii timpului. Din păcate, aproape tot ceea ce ei au făurit s-a dus ,,pe apa sîmbetei”... La fel ca și recunoștința pe care le-o datorăm. LILIANA TETELEA
Între rînjetul parșiv al lui Iohannis și hohotul ipocrit al lui Băsescu Între rînjetul parșiv al lui Iohannis și hohotul triumfal și ipocrit al Băsescului, preferăm surîsul cald și curat al lui Vadim, de dincolo de moarte. Între aroganța crasă a lui Klaus și fudulia ieftină a lui nea Traian, preferăm glasul răspicat și limpede al lui Vadim. Domnul președinte se laudă, cu nonșalanță, că a avut mari realizări în primul său mandat, în timp ce Guvernul PSD a avut numai eșecuri. Nu cumva aceste afirmații se cam bat cap în cap? Să vedem ce-a făcut domnul ex-primar de Sibiu. În primul rînd, a încălcat frecvent Constituția. Și s-a plimbat. S-a plimbat vîrtos. În țară a stat mai mult pe la Sibiu decît în București. Singurul țel al dumnealui a fost
dărîmarea PSD, erodarea și alungarea acestuia de la conducere. A spus clar că vrea o Românie fără PSD! De unde atîta ură viscerală față de un partid pe care îl numește antidemocratic, de parcă PNL ar musti de democrație? Au liberalii un program în stare să scoată țara din nevoi și căruța din noroi? Uită că ei au mai fost la putere și... ce mare brînză au făcut? Sîntem într-o stare jalnică. Prețurile cresc continuu, în timp ce puterea de cumpărare a românilor scade. Toate resursele României, cîte mai avem, sînt direcționate către străini, profitul fiind al lor, nu al românilor. Se taie pădurile și se fură ,,ca-n codru”. Ce a făcut președintele să oprească acest masacru?
Nimic, a tăcut. România e o colonie... Sărman popor, pe ce mîini lacome ai încăput?! În exercitarea mandatului de președinte, K.W. Iohannis n-a făcut decît să bage bețe-n roate procesului de guvernare, lipsindu-l de pîrghiile necesare, doar pentru a da jos Cabinetul Dăncilă, pe motiv că e un guvern incompetent. În loc să-și vadă de prerogativele sale, Klaus Werner Iohannis a încurajat răzmerița. A ieșit în mijlocul protestatarilor. Și culmea, acum se și laudă cu o asemenea ispravă. Domnule Iohannis, acum, că aveți ,,guvernul meu”, ar fi cazul să mai stați deoparte, și să-l lăsați să lucreze. Fiindcă știm cît de competent este, vorba zicalei: curge apa și ne duce/ pînă-n vale, la răscruce... Ar mai fi o întrebare: De ce ați refuzat o dezbatere cu doamna Dăncilă? Nu era de nasul dvs. fin? Era prea proastă, sau prea deșteaptă? GEORGE MILITARU