Romania mare, nr 1429

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune I-am înþeles pe sihaºtri ºi cãlugãri abia atunci cînd, pãtruns de extaz mistic, mi-a fost ruºine de viaþa de ocarã pe care am dus-o ºi am plîns amarnic în sufletul meu…

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Revine naþionalismul românesc? Cifre care te pun pe gînduri!

Motto: „Naþionalitatea ºi limba sînt mai scumpe decît libertatea, cãci libertatea pierdutã se poate recîºtiga, dar naþionalitatea niciodatã”.

George Bariþiu Sînt unul dintre cei care au crezut cã, gata, s-a terminat, am fost ocupaþi de Occidentul consumerist, transformaþi într-o colonie, iar românii „operaþi de reflex”, vorba lui Miticã Dragomir. Marile demonstraþii de manipulare în massã vin în susþinerea acestei neîncrederi în trezire, la fel spiritul gregar dovedit cu diverse ocazii - de la manifestaþiile de aºa-zis doliu naþional dupã regele Mihai, pînã la spaþiile enormobsedante alocate unor actori, declaraþi invariabil „mari”, „geniali”… deºi, stînd strîmb, dar judecînd drept, totul e un mare circ!

Pe scurt, cînd nu mai aveam speranþe, iatã cã, spre surprinderea mea, date noi, obþinute ºtiinþific, aratã o schimbare majorã.

Marius Pieleanu a realizat o cercetare sociologicã la comanda Antena 3 ºi „Jurnalul Naþional“, douã instituþii massmedia cu atitudine patrioticã în mare mãsurã. Ei bine, rezultatele sînt de excepþie: pentru prima datã dupã mult timp, un naþionalist intrã în top, avînd chiar potenþial de creºtere mai însemnat decît al ocupantului primului loc, preºedintele Klaus Iohannis. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Starea de veghe (1) Sã fim realiºti: faptul istoric cã trebuie sã convieþuim cu un popor ca ungurii nu e nici pe departe o binecuvîntare, ci o nenorocire. Pentru cã ungurii nu sînt un popor ca oricare altul, avînd unele înclinaþii native spre cruzime. Închipuiþi-vã, cu un efort de imaginaþie, ce fericit ar fi fost Poporul Român dacã în Transilvania ºi la graniþa de Vest ar fi trãit olandezii sau francezii, ca sã nu mai vorbim de fraþii noºtri italieni. N-ar fi existat niciodatã baia de sînge de la 1784, din satele româneºti, nici masacrele de la 1848-1849, nici sutele de mii de ani de temniþã, pe care i-au ispãºit la un loc românii noºtri, în propria lor þarã. Pentru noi, lucrurile sînt foarte clare. Între posibilitatea convieþuirii reciproc-tolerante ºi exterminare, creierele înfierbîntate ale maghiarimii au ales, dupã 22 decembrie 1989, ultima variantã. Sîntem prea cunoscãtori în ale Istoriei ºi prea încercaþi de viaþã ca sã ne mai lãsãm înºelaþi de aparenþa unor declaraþii amãgitoare.

Singura noastrã cãlãuzã în aprecierea acestor fenomene o reprezintã faptele concrete. Iar faptele concrete ne spun cã ungurii au ucis, au scos ochii, au profanat cadavrele ºi le-au pus pe jeratic, au azvîrlit osemintele eroilor români din vechile morminte ºi au jucat fotbal cu craniile, au dat foc la biserici, au bãtut ºi terorizat copii de români, au ameninþat ºi ultragiat preoþi ortodocºi, au fãcut din existenþa românilor un calvar inimaginabil. Iar toate acestea numai în parte au fost cuprinse în dramaticul Raport HarghitaCovasna! Chiar aºa: unde s-o fi înmormîntat documentul amintit? Ce mãsuri s-or fi luat? De ce diplomaþia noastrã, care „cîntã“ ca o fetiþã cînd vorbeºte, nu a tradus acel zbuciumat rechizitoriu în mai multe limbi, pentru a-l depune pe masa de prezidiu a Organizaþiei Naþiunilor Unite? Pe scurt, de ce s-a stins totul ca un foc de paie, de ce se trãdeazã (prin tãcere, prin laºitate) interesele vitale ale milioanelor de români din Transilvania? Cum de a fost posibil sã fie puºi în libertate cei trei asasini sadici ai maiorului Aurel Agache, de cãtre Tribunalul Covasna? (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR („România Mare“, nr. din 17 ianuarie 1992)

Civilizaþii dispãrute Paginile 12-13

Castelul Bonffy – Bonþida, Cluj

Distihuri * * * Magica stradã a copilãriei Ce micã-mi pare azi ºi ce pustie-i… * * * Haide, moarte, nu fi rea Jurã-te pe viaþa ta! * * * Ghicit în palmã. Bobi. Cafea. Tarot.

O sã murim cu toþii, asta-i tot… * * * Rezist în vijelie ca un brad.

Toþi care m-au trãdat au mers în iad. * * * Din ochii mamei a-nceput sã cadã O ploaie înspicatã cu zãpadã. * * * Merg prin viscol. Mã aºteaptã-n zare Hanul cu vin fiert ºi-o þiitoare. * * * Eu sînt cel mai rãu duºman al meu Nimeni nu îmi face ce îmi fac eu. * * * Sã nu te pui cu omul primitiv Cã-þi crapã capul fãrã de motiv. * * * La un popor nevrednic, de laºi ºi de fricoºi Onoarea e salvatã de cîinii furioºi. * * * Ce pot sã scriu ca sã vã fiu pe plac?

Tot ce-i mãreþ s-a spus. Mai bine tac. * * * Toarnã peste cimitir, puhoaie Morþii stau cu faþa-n sus, în ploaie.

CORNELIU VADIM TUDOR

Ce ai voie ºi ce n-ai voie sã faci pe un submarin

Direct în istorie

Pagina 10

Pagina 7

NR. 1429 z ANUL XXIX z VINERI 9 FEBRUARIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 9 februarie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Birul pe benzinã Arbitrul Curcã a fost bãtut cu umbrela în cap Pe vremea cînd fugea Dimitrie Cantemir în Uniunea Sovieticã Daniela Gãmulescu sau „Ah, cît eºti de bobocicã!” Restaurantul Bucureºti din Viena e þinut de... 2 unguri! Horoscopul lui Alcibiade A înviat moarta!

Au fost mobilizaþi 25.000 de militari la strîngerea recoltei.

PARTEA I Pînã pe la mijlocul veacului trecut, în Þãrile Române au existat tot felul de biruri: pe oi (oierit), pe stupi (stupãrit), pe fum (fumãrit). Acum, reînnodînd aceastã glorioasã tradiþie, s-a pus bir ºi pe benzinã (benzinãrii), în curînd se va pune bir ºi pe aer, ºi pe apã, nu ne mai mirã nimic. De bine ce s-a scumpit benzina, la emisiunea ,,Teleºcoalã”, de marþi, am putut vedea pe micul ecran o întrebare menitã sã ne tîmpeascã copiii: „Cu ce alchenã trebuie alchilat benzenul pentru a da o hidrocarburã?”. Pãi cu Vartan Arachelian! De asemenea, a mai fost vîrîtã în cãpºorul copiilor o formulã incredibilã, care poate o reprezenta ceva în chimie, dar din punct de vedere lexical e o monstruozitate: benzoilpropilanilina. Aflãm din ziarul „Dreptatea” cã a fost organizat un „Tedeum” de ziua onomasticã a Regelui. Dupã cum se ºtie, la 8 noiembrie, întreaga umanitate îl sãrbãtoreºte pe Mihai, care a fost ispitit de diavol cu tronul României, dar el a fugit în pustiul Elveþiei cu o povarã grea în spinare, pentru a-ºi salva sufletul. La Mediaº s-a petrecut nu demult o scenã antologicã. În timpul meciului de fotbal Gaz Metan Mediaº – C.S.ª. Sighiºoara (juniori) un jucãtor s-a accidentat. A fost chemat medicul, pe nume V. Dranga.

Acesta s-a ridicat de pe banca de rezerve, s-a îndreptat cu mari ºovãieli ºi ezitãri spre bãiatul trîntit pe gazon, numai cã atunci cînd a ajuns ºi s-a aplecat pentru a-i da ajutor s-a întîmplat ceva incredibil: s-a prãbuºit peste el, în nesimþire, întregul stadion a crezut cã e vorba de o apoplexie sau de un infarct, s-a cãutat repede o Salvare, numai cã misterul a fost dezlegat rapid chiar de cãtre jucãtorul accidentat: „Luaþi-l de pe mine, cã-i beat mort, mi-a dat un damf de nu mai joc trei etape!”.

Aºa, d-le doctor Dranga, dã-i cu ºpriþul, tatã, poate faci vreo injecþie cu tirbuºonul ºi te-aleargã toatã echipa!

Sã mai rãmînem puþin pe terenul de fotbal, semnalînd articolul „Meci de groazã la Moldova Nouã”, publicat de „Gazeta Sporturilor”. La meciul de divizia C dintre Minerul Moldova Nouã ºi C.S.M. Caransebeº arbitrul Miticã Curcã a indicat o loviturã liberã pentru gazde, cam la 18 metri de poarta adversã. ªi atunci a început caftul: dl. Curcã a fost lovit cu mingea în cap de cîteva sute de ori, ºi numeroºi spectatori au nãvãlit pe teren, izbindu-l pe acelaºi domn Curcã cu umbrela tot în cap, fireºte. Au urmat scene de comedie mutã: lumea îl alerga pe Curcã, acesta fugea mîncînd pãmîntul, dar în pofida eforturilor nu reuºea sã ia înãlþime, se pare cã striga „Mamã! Sãriþi! Poliþia!” ºi alte cuvinte pline de simþire. În acelaºi timp, lumea ºi-a adus aminte ºi de echipa oaspete, aºa cã l-a lãsat pe dl. Curcã în pace, s-a întors pe cãlcîie ºi i-a fugãrit pe adversari, pînã la cabine, ba chiar i-a altoit cu niºte pancarte pe care scria tradiþionalul „Bine aþi venit!”. Apoi, o aripã tînãrã s-a desprins din mulþime ºi s-a zburãtãcit din nou pe la dl.

Curcã, care se urcase ºi el pe un gard, de unde aºtepta al treilea cîntat al cocoºilor, numai cã a fost dat jos într-un mod incalificabil pentru un stat de drept, adicã i-au mers fulgii, ceea ce l-a determinat sã întrerupã meciul (care oricum nici nu se juca). Numai cã dupã 11 minute, forþat de aceleaºi gazde care îndoiserã umbrela pe domnia-sa, cavalerul fluierului, cunoscut sub acest nume de dl.

Curcã, a clopoþit reînceperea partidei, de la scorul de 10 pentru oaspeþi. E de la sine înþeles cã în felul acesta Minerul Moldova Nouã a cîºtigat cu 3-1, marcînd golurile în minutele 80, 83 ºi 87. Aceasta a fost o nouã ediþie a Mineriadei. Iatã cã, dupã ce i-au venit de hac dlui ministru Ursu, minerii ºi-au pus mintea cu dl. Curcã.

Urmeazã domnii Lup ºi Piþigoi (de la þãrãniºti), popa Gãinã (din Australia), precum ºi fotbaliºtii Prepeliþã, ªoarice ºi Dulãu. Totuºi, nu putem trece cu vederea cã în urechea Vãii Jiului se picurã otravã puþin cîte puþin: aflãm din presã cã ziarul marii trãdãri naþionale „România liberã” are o subredacþie la Petroºani, chiar pe Str. 1 Decembrie 1918. Ce-or avea în comun Bãcanu, Artenie, S.R. Stãnescu, Mãrculescu ºi ceilalþi mercenari cu sãrbãtoarea naþionalã a românilor, cînd ei

fac pe faþã politica Ungariei? ªi mai e ceva; de ce s-au vîrît ei în coasta minerilor, de ce-i agitã, de ce vor sã-i modeleze ca pe o masã de manevrã? Mai are vreun ziar central o subredacþie în Valea Jiului? Nici unul! Iatã trãdarea, iatã jocul primejdios pe care îl fac mercenarii de la acest ziar, patronat de Sörös ºi de U.D.M.R.! Într-o stenogramã a ºedinþelor parlamentare, femeia chinuitã care stã la o mãsuþã ºi scrie a strecurat din nebãgare de seamã o perlã memorabilã: „Fuga lui Dimitrie Cantemir în Uniunea Sovieticã”. Revenim la televiziune, consemnînd faptul cã ziua de 13 noiembrie nu i-a prea purtat noroc prezentatoarei de Actualitãþi Daniela Gãmulescu. Fata e frumuºicã, nimic de zis: guriþa cireºicã, ochii e alunecoºi, dã ºi ea din cap în semn de alint, de-o s-o ia pe urmele Deliei Budeanu ºi-o sã cadã cu scaunul, dar ce ne facem cu cultura? Cu-cu! Într-un singur minut, Daniela a fãcut douã gafe: 1) A afirmat cã Eugen Ionescu a scris piesa „Pictorul vãzduhului”, citind probabil mecanic ºi eronat textul scris de alþii, unde bãnuim cã titlul era cel corect, adicã „Pietonul vãzduhului” (piesa cunoscutã îndeobºte sub numele „Pietonul aerului”); 2) A afirmat cã la o ºezãtoare despre Sadoveanu a participat ºi criticul Zeletin Ornea, ceea ce e anomalie biologicã, un fel de struþocãmilã sau broscoporc, cum ziceau cicã niºte cronicari, pentru cã Zeletin e unul (ºi e mort), iar Ornea e altul (ºi nu e chiar aºa de mort). Numele corect al lui Ornea e Zigu, care în limba ceceno-inguºã înseamnã Cocoºatul de la Notre-Dame. Ce facem cu tine, Danielo? Pune mîna pe carte, cã nu te vedem bine. În rest, vorba lui Bolintineanu: „Ah, cît eºti de bobocicã!”. Un medic grec originar din România, dl.

Alexe Tefas, ne-a vizitat la redacþie pentru a se plînge de unii vameºi români. ªi i-am dat dreptate. Ce s-a întîmplat? Omul a venit zilele trecute din Grecia, aducînd o canistrã de 20 de litri de benzinã. Avînd în vedere cã în Bulgaria nu existã deloc benzinã, canistra îi era folositoare pentru drumul de înapoiere, de la Bucureºti spre Atena. Numai cã vameºii români nu îi dau voie sã iasã cu ea din þarã, conform hotãrîrii care interzice sã se scoatã asemenea produse din România. În principiu, hotãrîrea e binevenitã, noi o salutãm ca atare, dar de data asta e vorba de un bun particular al omului, adus de el, cumpãrat pe banii lui din Grecia.

Ceva mai multã diplomaþie ºi orientare nu le-ar strica celor de la vamã, altminteri ne facem de rîs. Unul dintre clienþii permanenþi ai tirului nostru este ºi pozarul Paul Agarici/ care face plici/ ºi n-are servici. M-a oprit cineva pe stradã, mai serile trecute, ºi mi-a zis aºa: „Mãi, nea Alcibiade, nici nu ºtii cîtã dreptate ai cu Agarici. Ãsta mi-a fost coleg de ºcoalã, la «Emilia Irza», îl ºtiu de mic. ªtii care era porecla lui? CÎRPÃ, aºa îi ziceau ºi copiii, ºi profesorii. Pentru cã era o jigodie, o periuþã ºi-un turnãtor pe la cancelarie, ºtiam cu toþii ori cã va înfunda puºcãria, ori cã va ajunge un ratat”. ªi una, ºi alta... „Fã-mã Doamne-o lacrimã” este titlul noului disc al formaþiei Savoy. Avînd ca „vedetã” ºlagãrul cu acelaºi titlu compus pe versurile lui Corneliu Vadim Tudor (pe care televiziunea nu vrea în ruptul capului sãu chel sã îl difuzeze!), discul a fost lansat luni, 11 noiembrie, la Magazinul Muzica. Am primit un telefon de la unul dintre românaºii noºtri care circulã mult prin lume. „Dom’le, sînt supãrat rãu. ªtiþi cine þine Restaurantul Bucureºti de la Viena? Doi unguri, dom’le! ªi mai vreþi sã aflaþi care e specialitatea casei, adicã mîncarea tradiþionalã a românilor?

Melcii, da, melcii!”. În urmã cu mai bine de un deceniu, cunoscutul Restaurant Bucureºti din inima Austriei era condus de o româncã inimoasã, care prepara sarmale ºi mititei. Acolo, în mai 1978, au luat prînzul cîþiva români prezenþi pentru ceremonia Premiului Herder: Eugen Barbu, Marga Barbu, Corneliu Baba, Corneliu Vadim Tudor ºi ambasadorul Octavian Groza. Între timp, patroana a murit ºi, cum se întîmplã de obicei, ºi-a bãgat ungurul coada... Aºa cum ºi-o bagã zi de zi ºi în Parlamentul României. E vorba

„ROMÂNIA MARE“

despre aceeaºi echipã de zgomote a udemereului, care þine spatele la bãtaie, pentru a ne distrage atenþia de la echipa a doua, aia care se ascunde prin munþi, se antreneazã în tabere paramilitare, organizeazã sabotaje etc. Mai nou, în ziarul „Libertatea”, un anume Frunda Gheorghe, deputat U.D.M.R. (român maghiarizat?), afirmã în legea ºi fãrãdelegea lui: „Partidul România Mare, de exemplu, este, dupã pãrerea mea, mai periculos decît P.S.M., cerînd nici mai mult nici mai puþin decît instaurarea unei dictaturi militare. (...)

Deci, el poate fi interzis pe cale judecãtoreascã”.

Românul are un minunat distih: „Prostul pînã nu-i fudul/ Parcã nu e prost destul!”. În cazul lui Frunda e vorba de fudulia lui de-o ureche, pentru cã el n-a auzit bine ceea ce am cerut noi: nu a fost vorba niciodatã de o dictaturã militarã, ci de o guvernare preponderent militarã (comunicatul partidului nostru a fost de altfel difuzat aidoma ºi la TV, ºi la Radio, ºi în presã, unde poate fi consultat). Diferenþa e uriaºã. Dar poþi vorbi cu un papricaº ca ãsta, pe care însuºi preºedintele Comisiei pentru elaborarea Constituþiei, dl. Antonie Iorgovan la admonestat eu vorbele: „Mã Frunda, sã ºtii cã te pocnesc, întotdeauna faci pe deºteptul”? Pocneºte-l iute, bade Iorgovane, îþi dãm ºi noi o mînã de ajutor, cã face rãu bidiviul, vrea sã scoatã partide ºi oameni în afara legii! Vedeþi tactica domokoºilor? În loc sã obþinem noi interzicerea organizaþiei TERORISTE U.D.M.R., care unelteºte pe faþã împotriva României, uite cã trec ei la contraatac ºi ne fac albie de porci, în acelaºi stil abject, denaturînd, minþind cu neruºinare! ªi un cal troian ca acest Frunda participã la elaborarea Constituþiei României! Iar ziarul „Libertatea” îi publicã toate lãturile pînã o sã-ºi înfunde chiuveta, fãrã a ne cere ºi nouã un interviu similar, aºa cum era corect, colegial ºi democratic! Dar ce ne mai mirã? În acelaºi prestigios ziar, avem ºi momente vesele (involuntare) cu paþachina Parlamentului, Dinu Patriciu-Pãturicã.

Propunând scoaterea în afara legii a P.S.M., acest personaj de un ridicol greu de egalat (pe care dl. Radu Cîmpeanu l-a ghicit bine de tot ºtampilîndu-l cu eticheta de fripturist) debiteazã urmãtoarele insanitãþi antidemocratice: „Nocivitatea acestui partid nu trebuie judecatã în raport cu atitudinea lui faþã de alte partide, ci în funcþie de ideologia pe care o propagã, ideologie ale cãrei efecte am avut 45 de ani timp sã le constatãm”. Cã bine zicea un mare om al acestei þãri: „Boala de care suferã România e lipsa caracterelor!”. Cum nu þi-e ruºine, tinere Pãturicã, sã vorbeºti de ideologia nocivã a comunismului? Ai fost 20 de ani membru P.C.R.? Ai fost alþi cîþiva ani buni secretarul de partid al Institutului de Arhitecturã, perorînd ºi fãcînd carierã în numele acestei ideologii, slãvind ºi partidul, ºi pe Ceauºescu? Ai mãcar bruma de bun-simþ sã taci din gurã, nu fi mai zelos decît trebuie, pentru cã nimic n-a urît românul mai tare pe lume decît licheaua! Vorba cîntecului popular: „Dealu-i deal ºi valea-i vale/ Curva-i curvã pînã moare!”. Iertatã sã-mi fie duritatea cuvîntului, n-aº fi vrut sã-l folosesc, dar în faþa neobrãzãrii uriaºe, paralizante, a unor indivizi care au supt la ugerul comunismului ºi acum îl muºcã aidoma viperei (Domokoº, Kiraly, Patriciu, Arachelian, Cristoiu, Cristache, Nistorescu º.a.), nu putem întrebuinþa decît acest cuvînt: CURVE! Aflãm de la televiziune o serie de amãnunte interesante privind împrejurãrile în care s-a comis sacrilegiul de a fi strãmutate oasele Eroului Necunoscut de la Bucureºti ºi asdrucate la Mãrãºeºti. Amãnuntele ne-au fost date de un arhitect, colonel în rezervã, pe nume Coculescu, care a primit ordin sã se ocupe de transferul osemintelor.

Cine a dat ordinul? Cine altul decît un distins evreu, generalul Gheorghe Zaharia, ºeful Direcþiei Politice Superioare a Armatei Române. Din biografia acestui personaj mai pot fi reþinute unele aspecte: instruit în tabãra de la Turkmen, de lîngã Kiev, el a fost paraºutat ca agent sovietic, în iunie 1944, în România, împreunã cu Grupul Doncea. Aºadar, o nouã piesã la Dosarul care s-a impus sub titlul „Cine a adus bolºevismul, teroarea ºi crima în România”? Am pomenit de funcþiile politice pe care le-au îndeplinit unii „revoluþionari” de astãzi. Nu putem uita cu ce se îndeletniceau domnii Roman ºi Severin: primul era lector-propagandist de partid pentru... Institutul Medico-Farmaceutic, iar al doilea îndeplinea aceeaºi funcþie pe lîngã Institutul de Construcþii. ªi atunci, ce mai rãmîne din rãzboiul pe care l-au declarat ei comunismului? (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 22 noiembrie 1991)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 9 februarie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

La moartea Educaþiei Marele jaf naþional Hora unirii Mafiei din politicã ºi justiþie Leacul cancerului O premierã la SPP Bulgarii e miºtocari A fost gãsitã mama surogat pe care o cãuta, de lindeni, Zãvoranca Monica Tatoiu s-a izbit cu fruntea de stele Unire, ochii plînºi cer sã te vadã Vlad Þepeº moare, dar nu se predã De la Muntele Athos vine o profeþie zguduitoare.

Cicã oamenii îºi vor schimba înfãþiºarea, iar dragostea va dispãrea definitiv. Din fericire, pe români profeþia nu-i afecteazã. Majoritatea au deja mai multe feþe, iar dragostea de Patrie li se pare un pãcat. Politicianul român urãºte educaþia. Din toþi rãrunchii. Nu scapã nici o ocazie s-o batjocoreascã, s-o repudieze, sã-i dea la cap. Ura vine din suferinþa pe care a îndurat-o în ºcoalã. Unde n-ar fi vrut sã se ducã, dar învãþãmîntul este obligatoriu. Pentru majoritatea infractorilor politici, educaþia formalã a fost doar un intermezzo plicticos pe drumul spre ºcoala de corecþie a vieþii. Cînd mita electoralã, corupþia, prostituþia moralã i-au agãþat de butoanele puterii ca pe niºte pãianjeni siniºtri, s-au pus cu omorul pe iubitorii de carte. Au croit un sistem bolnav, pe care-l þin la perfuzii numai din plãcerea de a-l vedea cum se chinuie. Îl subfinanþeazã pentru ca în marea masã electoralã sã predomine analfabeþii. Care ar trebui sã-i eternizeze la putere.

Cîtã inconºtienþã! În felul acesta îºi creeazã concurenþã. Ca un semn al dispreþului absolut faþã de ziua de mîine a Patriei noastre, încalcã pînã ºi acea Lege a Educaþiei pe care au votat-o ºi pe care au modificat-o pînã i-a dat sîngele pe nas. ªi care prevede alocarea a 6% din PIB acestui domeniu strategic, vital pentru existenþa civilizatã a oricãrei naþiuni, procent care ar fi suficient pentru supravieþuire. N-ar mai fi ºcoli desfiinþate, n-ar mai fi copii chinuiþi de navetã, nu s-ar mai depopula satele României. Desfiinþarea ºcolilor a însemnat, ºi înseamnã, condamnarea la moarte a satului românesc, de grija cãruia plîng cu lacrimi de crocodil toþi ambuscaþii, toþi troglodiþii de pe malul Dîmboviþei, fiindcã pînã ºi ultimii tineri mohicani au fost obligaþi sã se dezrãdãcineze. Dar politicienii nu vor respectarea legii, fiindcã trãiesc sub imperiul spaimei cã nu mai rãmîne suficient de furat pentru triburile lor. Aºa cã, în loc de 6% din PIB, alocã, cu un dispreþ suveran, în jur de 3% (cel mai mic procent din Europa), cu 0,12% mai mult decît în 2017! La un calcul la sînge, dînd la o parte salariile, statul român investeºte în educaþia unui copil 11 lei ºi 15 bani. Iar profesorilor le acordã dispreþuitor cele mai mici lefuri din spaþiul european. Aºadar, la cum stã situaþia, se înþelege de ce învãþãmîntul românesc avea nevoie de un Popa. Ca s-o conducã pe ultimul drum. Cît despre respectarea legii din domeniu, sã fim serioºi! În România nu se respectã nici legea gravitaþiei. Niºte contabili nebuni au calculat cã România a fost furatã, în ultimii 28 de ani, de 3,3 ori mai mult decît în ultimii 530 de ani. Fugiþi, mã, dacilea! Poate de 333 de ori. ªi asta la o evaluare superficialã. ªtiaþi cã Ceauºescu intenþiona ca, pe lîngã cele patru reactoare de la Cernavodã, sã mai construiascã centrale atomo-electrice la Piatra Neamþ, Fãgãraº ºi Mãcin? Pe lîngã faptul cã am fi avut buleftricã de-am fi dat, pe valutã, ºi la alþii, ar fi fost asigurat gratuit ºi agentul termic pentru oraºele Constanþa, Cãlãraºi, Tulcea, Ialomiþa, Brãila, Galaþi, Braºov, Piatra Neamþ ºi, poate, altele.

Acum, în capitalismul biruitor, apele reziduale de la cele douã reactoare de la Cernavodã sînt deversate în Dunãre de se-ntind ºtiucile de plãcere ori de cîte ori cîntã sub duº. Cîrlanul Capiu susþine, ºi nu-l putem contrazice, cã, la Transporturi, am avut mai mulþi miniºtri decît kilometri de autostradã. Totuºi, dacã promisiunile politrucilor s-ar fi realizat mãcar pe jumãtate, am fi avut o autostradã pînã la Lunã.

Aºa, azi, o vedem ºi mue. Pardon, ºi nu e. Mafia din Justiþie a jucat hora unirii cu mafia din politicã ºi i-a fãcut scãpaþi pe bagabonþii din afacerea Microsoft. Aºa cã E. Andronescu, M. Tãnãsescu, ª. Mihãilescu, Dan Nica, Adriana Þicãu ºi Al. Athanasiu pot cînta liniºtiþi: ,,Mulþumim din inimã Partidului...”. Cum de a fost posibilã o asemenea sfidare a cetãþeanului român, cîtã vreme,

în acelaºi dosar, niºte papagali ce se dãdeau cocoºi, au ajuns la bulãu? Rãspunsul îl ºtie doar Marele Licurici. ªi noi, dar ne place s-o facem pe proºtii.

Care noi? Noi, poporul român. Un vaccin anticancer descoperit de cercetãtorii de la Stanford a eliminat, într-un experiment de laborator efectuat pe animale, toate tumorile, fãrã a provoca efecte secundare. Va începe testarea ºi pe oameni. Totuºi, Dumnezeu ne iubeºte! Doamna Docilã ºi-a anunþat intenþia de a renunþa la bãieþii veseli de la SPP. Cicã e prea frumoºi, dupã cum ne-a relatat noul ministru al Needucaþiei. ªi n-ar vrea sã trezeascã bãnuieli. Nici soþului, nici patrihoþului... Într-un an de zile, produsele alimentare s-au scumpit cu 20%. Ãsta-i rezultatul statisticii fãcute de românii care au ajuns sã-ºi bage mîna în buzunar ca sã se scarpine de purici ºi sã se simtã bine. Doar la cantina Parlamentului preþurile stagneazã. Fir-aþi ai dracului, cu melcii voºtri! Premierul Bulgariei, Boiko Borisov, îi ia la miºto pe gogoºarii de la Bucureºti, cu care nu prea ar vrea sã se întîlneascã întrucît murãturile astea ajung, citez cu o lacrimã de caiman în colþul pleoapei, ,,în cîteva luni, la închisoare, unul cîte unul”. Bãi, dacã ºi bulgarii rîd de noi, nu ne-a mai rãmas ca partener de dialog decît Marea Neagrã. Demnitarii români au lefuri de la 11.000 de lei în sus, plus nenumãrate beneficii (maºinã, diurnã, secretarã, amantã, oprobriu public), ºi se tot plîng, citez iarãºi din nou, cã ,,e mici”. Aºa o fi, mãi, bãieþi, dar voi cum sînteþi? Ca sã acopere deficitul bugetar, guvernanþii i-au mai îndatorat pe copiii noºtri cu 2 miliarde de euro, împrumut contractat într-o singurã zi. Dezastrul îºi rînjeºte colþii, în timp ce strategii economici evadaþi din cavouri belesc fasolea la televizor. Bernadette Szocs a cîºtigat Top 16, fiind a patra româncã, dupã Olga Nemeº (1983), Emilia Ciosu (1993) ºi Otilia Bãdescu (1995), care a devenit cea mai bunã jucãtoare de tenis de masã din Europa. Respect!

Un chinez a furat, într-o singurã noapte, 800 de metri de asfalt, pe care l-a decopertat cu un utilaj închiriat. Hãrnicuþul ãsta a haºmanglit în cîteva ore cît ar fi turnat o firmã româneascã în douã-trei luni, dacã ar fi lucrat la foc continuu. Dupã principiul daco-getic ,,apa trece, bolovanii rãmîn”, în guvernul Docilã se regãsesc Daea, Vasileasca, Protopopeasca ºi alþi comici vestiþi ai Teleormanului. Ca Cabinetul sã capete ºi mai multã greutate, s-a adãugat ºi niþel Plumb. Pentru cã e foarte pretenþioasã, Zãvoranca n-a gãsit o mamã surogat care sã îndeplineascã standardele cerute (gurã mare, tupeu de borfelinã, silicoane, dilealã...).

Hai s-o ajutãm pe aceastã fãpturã nevinovatã, pe aceastã martirã, pe aceastã mamã heroinã! Hai sã-l convingem pe Cãtãlin Botezatu sã se prezinte la casting! Ar fi cea mai potrivitã mamã surogat de pe mapamondul lumii globului pãmîntesc. Ca sã mai facã un ban de halimos, distinsa doamnã Oana Lis ia vîndut hainele lui Viorel. Dacã vedeþi prin Ciºmigiu un bãtrînel în puþa goalã, sã nu vã speriaþi!

E fostul primar general al Capitalei, unul dintre cei 15.000 de specialiºti în pãcãnele. Nu-l cãinaþi, deoarece bãtrînul satyr i-a furat tinereþea Oanei.

Care, în semn de solidaritate ºi respect reciproc, i-a ºterpelit hainele. Sigur, dupã cum aratã domnul Viorel la bugetul gol, e posibil ca Oana sã fie încã virginã. Dar cum ea e cu gîndul numai la ºaorma, nici nu-ºi dã seama. ªtiaþi cã Monica Tatoiu a fost accidentatã la ski taman în Elveþia? Din cauza capului gol, vîntul a smuls-o de pe pîrtie ºi a lovit-o cu fruntea de stele... Hait, unde am mai auzit chestia asta? La Nichita Stãnescu, parcã. M-am zãpãcit de atîta revoluþie ºi reformã. De fapt, pe Monica Lewinsky-Tatoiu a izbit-o cu capul de un stîlp pe care se giugiuleau Radu Banciu ºi Tudor Barbu.

Viorica-Vasilica Docilã va rãmîne în istoria României ca prima femeie care a condus cel de-al

treilea guvern Liviu Dragnea. ªi care a pus România pe butuci. Nici nu se putea o campanie mai sugestivã decît ,,Alege oaia”, iniþiatã de pesedistul de rît vechi Petricã Daea. Adevãrul e cã aceastã campanie e, pur ºi simplu, inutilã întrucît, la fiecare patru ani, românii aleg oaia. ªi rãmîn cu mielul din programul de guvernare. Dodon, marele avorton, se dã cult la cap ºi zice cã Unirea României de dincolo de Prut cu România de dincoace înseamnã rãzboi. Cã n-o sã mai fie ca în 1918, cînd armata românã a supravegheat votul din Sfatul Þãrii. E rãu sã fii ticãlos. Dar parcã ºi mai rãu e sã fii prost. Unire, ochii plînºi vor sã te vadã!

Grãbeºte-te! Acelaºi stafilococ vrea înlocuirea Tricolorului cu vechiul steag al Moldovei, încercînd sã trezeascã un soi de naþionalism moldav, care n-are cum sã existe. Pentru cã aºa-zisa republicã Moldova n-a existat niciodatã în istorie, aºa cum este acum.

Lui Dodon îi place roºul de pe vechiul steag, pe care trona capul de bour. Dar cum au dispãrut ºi bourii, ºi aceia care au vãzut bourii, dorinþa lui cea mare e de a-ºi pune propriul dovleac pe drapel. N-are coarne, dar mugeºte aidoma lui Poricã. Hãis, boalã!

Vorba lui nea Petricã de la Ministerul Agriculturii, Inculturii ºi Imposturii: ,,Vestea tristã îmi produce lacrima despãrþirii”. Da, dar nu înainte de a vedea cum s-a terminat filmul cu Adi Sfinteº în rolul lui Vlad Þepeº. ,,Imediat s-a întors la Buda, la parangheliile interminabile unde se simþea ca peºtele în apa de ploaie. Cã-i plãceau petrecerile, ceva de speriat! Pe Vlad l-a bãgat la þuhaus, la Viºegrad, timp de patru ani, dupã care i-a stabilit domiciliul forþat la Pesta (1466), dãruindu-i o casã respectabilã, plinã de ºoareci ce se jucau cu domnitorul în exil de-a Tom ºi Jerry pe lespezile de piatrã. Prezenþa ºoarecilor l-a ajutat pe Vlad sã nu-ºi piardã unele însuºiri native pe care spera cã ºi le va valorifica cînd se va afla din nou pe tronul Valahiei. Aºa cã toatã ziua se uita la filme de groazã ºi trãgea ºoricei în þeapã. Dupã 1466, participã la campaniile împotriva turcilor, ba, mai mult, în ianuarie 1475, îl ajutã pe vãrul sãu bun, ªtefan cel Mare, sã-i cãsãpeascã pe turci la Vaslui. În toamna lui 1476, împreunã cu ªtefan Bathory, voievodul transilvan, ºi cu ajutorul lui Fane Barosanu, îl alungã pe Laiotã Basarab ºi se instaleazã la Bucureºti (11 noiembrie) ca domn al Valahiei. De bucurie, Þepeº a uitat cã boierii nu-l iubesc, iar turcii nici atît. Aºa cã, surprins fãrã oaste, vestitul Vlad Þepeº este ucis. Garda lãsatã de Fane Barosanu a fost nimicitã. Din 200 de moldavi au scãpat doar 10, ºi ãia ca vai de mama lor. Corpul voievodului a fost transferat la Galatasaray Istanbul ca sã vadã mulþimile chipul încremenit al Bau-Baului de-i îngrozise atîta amar de vreme, sã-ºi scuipe în sîn ºi sã le treacã de urît. Pe unde o fi îngropat Vlad, Draculea ºtie, cã la Snagov, printre vilele rãsfirate pe malul lacului, nu prea iau fost gãsite oscioarele, deºi tradiþia acolo îl localizeazã. Biserici n-a prea construit, cã n-avea timp sã se ducã la ele, dar - ce-i drept e drept - nici n-a dãrîmat. A ridicat una la Tîrguºor cã pesemne cã-l mustra conºtiinþa, cã-l decapitase acolo pe Vladislav al II-lea, ºi alta la Comana, unde avea el o gagicã, poetã inocentã care-i sugea sîngele din cînd în cînd ºi pe care vroia s-o facã sã creadã cã el e dus la bisericã. Copiii lui Vlad au fost cam naºparlii, numai unul, Mihnea cel Rãu (15081510) reuºind sã domneascã, iar un altul, Vlad, a fost aspirant la domnie pînã a decedat (1485).

Mihnea era fiu bun, vorba vine, zãmislit cu o catolicã, rudã de-a lui Matei Corvin, iar Vlad era rodul pãcatului minunat dintre Þepeº ºi-o transilvãneancã. Cã, poate din grabã nu v-am spus, dar Vlad, chiar dacã a tras în þeapã în Valahia, viaþa sexualã ºi-a desãvîrºit-o în Transilvania. Poate de aici ºi ideea lui Bram Stoker de a-l transforma în vampir. Culmea e cã proºtii, de care e plinã lumea, l-au crezut, ºi astfel irlandezul le-a tras tuturor o þeapã mai reuºitã decît cea în care se zbãtea de plãcere Radu cel Frumos, fratele lui Dracula”. Promouºãn: Naºparliilor, data viitoare o sã vã povestim cîteva fapte rupte din realitatea cotidianã a vremurilor lui Vlad Þepeº. Aºa-i cã vi se furnicã carnea de plãcere ºi nerãbdare? Atunci fiþi pe fazã, ochii cît sarmalele...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 9 februarie 2018

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Învingãtorului, elogii pe mãsurã Radu F. Gurãu este contemporanul nostru. Nu toatã lumea ºtie cã, la 9 septembrie 2017, el a împlinit 85 de ani. Mulþi vor spune: ce e cu asta? Sînt destui oameni care împlinesc o asemenea vîrstã, unii au ajuns chiar sã treacã de sutã. Dacã scriem, acum, despre aceastã aniversare, nu o facem din complezenþã ºi nici din alte motive. Vrem ca, în felul acesta, sã-i aducem un cald omagiu pentru tot ceea ce reprezintã el ca personalitate artisticã ºi pentru realizãrile sale în plan literar.

Spre a introduce cititorii în atmosfera subiectului acestor rînduri, spicuim cîteva date din biografia sa, publicatã în ,,Dicþionarul scriitorilor postdecembriºti” (2010): „Radu F. Gurãu, poet, scenarist de film, s-a nãscut la 9.09.1932, în comuna Ropcea, jud. StorojineþBucovina. În mod ciudat, în Buletinul sãu de Identitate scria cã s-a nãscut în U.R.S.S, iar în actul de-acum scrie cã s-a nãscut în România ºi este român. Primele patru clase le-a fãcut la Ropcea, comuna sa natalã, apoi ªcoala Profesionalã de Ucenici din Slatina, iar liceul l-a urmat, cu dispensã, la Braºov. A absolvit Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã în 1958 ºi este regizor de film. Încã din anii studenþiei (1956-1962) a publicat cronicã teatralã ºi cinematograficã în revista «Contemporanul», pãstoritã de cel care a fost George Ivaºcu. A lucrat la Centrul de Producþie Cinematograficã - Studioul Bucureºti, ca redactor la redacþia de Scenarii ºi, mai apoi, ca regizor secund de film ºi, în final, ca regizor realizator. I-a fost redactor lui Savel Stiopul, Jean Georgescu, Horea Popescu, Andrei Blaier, iar regizor secund, lui Mircea Sãucan, Gh. Turcu, Gh. Naghi ºi Gh. Vitanidis. A semnat scenariul ºi regia la peste o sutã de filme de scurt metraj, cum ar fi «Porþile dimineþii» ºi, împreunã cu Simion Gal, scenariul la filmul «Acordaþi circumstanþe atenuante», realizat de Lucian Bratu. În prezent, ca activist voluntar pe tãrîmul literar, participã la mai multe cenacluri din Bucureºti.

Ocazional colaboreazã ca scenarist ºi regizor de film la studioul «Paradox-film» ºi la «Trinitas-TV».

Scrie poezii, ºi multe dintre acestea sînt publicate în revista «Mioriþa noastrã», care apare la New York, sub îndrumarea poetei Elisabeth Pãunescu, ºi în antologii de cenaclu.

Debutul editorial a fost o mare surprizã. În anul 2001, a publicat la Editura «Sfera», condusã de Valeriu Mangu, «Fortificaþiile medievale din Transilvania».

Lucrare istoricã de anvergurã ºtiinþificã, pe care a elaborat-o împreunã cu Ervin H. Bader ºi care a avut onoarea sã fie prefaþatã de acad. Dan Berindei. În activitatea cinematograficã a fost onorat cu mai multe premii naþionale ºi internaþionale.

Alte volume publicate de acesta: «Pribeag pe Calea Lactee» (2007); «Moartea meduzei», minipoeme (2008); «Spovedanie cinicã», monorime (2009); «Fluturii nu ajung pînã la cer», poezii (2011); «Zamolxe», alegorie tragi-comicã (2012); «Pasãrea dimineþii», poezii (2014); «Culegãtorul de fragi sãlbatici», poezii (2014); «Orele tinereþii», «Orele bãtrîneþii» (2016) ºi «Orele copilãriei» (2017), poeme în douãzeci ºi patru de cînturi.

Despre filmele sale au scris: Florian Potra, Alice Mãnoiu, Cãlin Cãliman, Bujor T. Râpeanu, Ecaterina Oproiu, iar despre cãrþi: Miron Þic, Dragoº Ciobanu, Doru Popovici. Iatã un scurt citat din cronica pe care a scris-o Dragoº Ciobanu în revista «Naþiunea», nr. 504, aprilie 2009, la cartea sa de monorime intitulatã «Spovedanie cinicã»: «... Poetul îºi raporteazã discursul liric lui însuºi, mamei, tatãlui, destinului, apoi generalizant, haosului universal ºi divinitãþii»“.

Dupã ce am citit aceste rînduri, ne întrebãm: oare ce om nu ºi-ar dori sã împlineascã anii poetului Radu F. Gurãu ºi sã se laude cu un palmares atît de bogat în activitatea lui de creaþie? Ce copil nu s-ar bucura de bunicul lui, ºtiind cã acesta are o asemenea vîrstã, ºi cã este ºi poet? Radu F. Gurãu are toate motivele sã se bucure de realizãrile sale, care nu au fost obþinute bãtînd din palme. Destinul lui a funcþionat, credem, destul de bine. Poetul a pornit cu dreptul în viaþã ºi are la baza culturii sale înþelepciunea proverbului românesc, care spune cã un om este împlinit pe pãmînt atunci cînd a fãcut o casã, a sãdit un pom ºi a adus pe lume un copil.

Toate acestea puse cap la cap, vom vedea cã ele au un

rol primordial în perpetuarea speciei umane pe pãmînt...

Radu F. Gurãu nu se laudã, însã, cu nimic din cele ce am scris noi aici, deºi ele au fost fãcute cu mãsura omului calculat, care a crezut în viaþã ºi a cunoscut destul de bine care îi este menirea pe lume, pentru ca, astãzi, sã vorbim despre el, apreciindu-i munca, talentul. Acest scriitor ºi scenarist meritã sã fie cunoscut prin prisma creaþiilor care au vãzut lumina tiparului - poezii, teatru, etc., ºi nu din simple vorbe. Presupunem cã în anii tinereþii lui ºi-a însuºit din învãþãturile strãmoºilor, avînd la bazã cîte ceva din proverbul la care ne-am referit. Pînã la cei 85 de ani de viaþã, credem cã nu i-a fost uºor ºi cã nu a trãit în puf în vremea copilãriei ºi adolescenþei sale, dacã ne gîndim la cît de zbuciumat ºi chinuit a fost poporul român... A avut, credem, multe de îndurat ºi de pãtimit din chiar prima zi de la venirea lui pe lume, iar necazurile aveau sã se þinã lanþ, mai ales atunci cînd avea sã-i vinã vremea sã-ºi facã buletinul de identitate. Parcurgîndu-i fiºa biograficã, am vãzut motivul... Cititorul va deduce singur cã avem de-a face cu un om simplu, dar cu rãdãcinile statornicite în fibra acestui popor. El face parte din rîndul românilor care trãiesc într-o þarã cu obiceiuri frumoase, ale cãror taine, odatã ce le desluºeºti, nu ai cum sã le uiþi... ªi-s cîntece vechi, ulcele de pãmînt, cãmãºi ºi ii frumos împodobite de harul femeilor în nopþile de clacã, troiþe care ne amintesc de strãmoºi, doine cîntate din fluier, care furnicã inima ascultãtorului. Apoi, rãmîi profund emoþionat descoperind limba noastrã româneascã, moºtenire de la înaintaºi, izvor de mare preþ, cã dacã toate limbile pãmîntului s-ar aduna într-una singurã, ea nu ar suna atît de frumos precum graiul românului. Cã divinitatea ne-a iubit ºi a stat tot timpul în preajma noastrã, a fîntînilor cu apã de diamant ºi a pãsãrilor care ne înfrumuseþeazã pãdurile cu cîntecul lor tãinuit, în dimineþi de rouã.

Radu F. Gurãu, de mic a înþeles rostul sãu pe lume, fãrã sã ºtie cã destinul e pe urmele lui, protejîndu-l de tot ce e rãu, pentru ca sã trãiascã o viaþã corectã, într-o lume care nu totdeauna ni se potriveºte. ªi-a învãþat carte, s-a dedicat filmului de scurt metraj, ca regizor ºi scenarist, a scris poezii, piese de teatru, a publicat în reviste de specialitate... Personalitatea lui artisticã, la 85 de ani, înseamnã muncã, iniþiativã ºi optimism, dar ºi multe decepþii.

Poeziile lui - chiar dacã emanã tristeþe, ºi pe alocuri se simte cîte ceva din suflul poeþilor simboliºti, precum ªtefan Peticã sau George Bacovia, din vremea în care tuberculoza fãcea ravagii - au la bazã scenariul vorbelor cronometrate prin plãmada firii optimiste a poetului. ªi acesta nu a luat spre dezbatere o temã specialã, creaþiile lui pornind de la spaima eului personal, pînã la înãlþarea vieþii la simbol de metamorfozã, care pentru fiecare dintre noi înseamnã început, dar ºi sfîrºit, printr-un „sãrut/ cu buzele umflate de cucutã”, cum scrie autorul, în termeni raþionali, în poezia ,,Metamorfozã “, din volumul „Fluturii nu ajung pînã la stele” (2011), dezvãluind comunicarea umanã prin energii bipolare cu universul: „Viaþa nu-i prea rozã/ sã dea-n metamorfozã.// Nu mai avem timp/ sã intrãm în Olimp./ Zeii se cam grãbesc/ sã scape din perimetrul lumesc.// Þipãm unul la altul/ cu tot aluatul./ Soarele ne face semn cu pleoapa/ cã ne-a luat apa.// Iar DESTINUL ne strînge/ din bãltoace de sînge// Metamorfoza asta pe toþi ne sãrutã/ cu buze umflate de cucutã“. Poetul scrie versuri din stãri definitorii ca materie umanã, ce þin de conceptul pulsului vieþii, artistic vorbind, ca figurã de stil. El cunoaºte destul de bine care e menirea omului pe pãmînt sub aspect biblic ºi, fãrã sã scrie o poezie haoticã, din conglomerate de idei ºi zaþuri friguoase, impresioneazã ºi-ºi preamãreºte credinþa poeticã de pe poziþia omului scormonitor în tainele lumii astrelor ºi a ritualurilor creºtine. El e un practicant al cuvintelor poetice, pe care le mînuieºte cu chibzuinþa omului rezervat, tãcut, retras, ca un schivnic, într-o peºterã a existenþei sale paºnice, pentru a se redescoperi ca sine în cele mai insurgentale momente de meditaþie, fãrã sã-ºi facã spectacol de imagine. Cei 85 de ani ai sãi de viaþã îl îndreptãþesc sã fie glacial; în schimb, scrie cu simþul rãspunderii unei creaþii de poezii sobre, cum o face în poemul ,,Fîntîna”, din acelaºi volum amintit aici. Aceastã piesã este un reper moral pentru cei care vor sã fie cu credinþa cît mai aproape de inima lor ºi de cerurile lui Dumnezeu. Asta nu înseamnã cã Radu F. Gurãu este un poet mistic.

Creaþia lui, indiferent din ce parte o privim, are cutumele ei, cu predispoziþie la nevrozã, prin catalizarea tuturor simþirilor sale, bazîndu-se pe bunele lui intenþii de a scrie o poezie mai mult stenogramicã decît pic-

Actorul Dan Puric, un neobosit apãrãtor ºi promotor al valorilor moral-creºtine ale poporului român.

Poem pentru Paula Seling...

De cîte ori o ascult ªi o reascult, pe aceastã femeie – Parcã desprinsã dintr-un tablou De Giorgione, pictat Într-o „Veneþie strivitã De mister”... – Îmi vine a spune, Precum straniul Cocteau: „Arta... e o bãtãlie cîºtigatã Împotriva morþii”...

Prin cîntecele ei, De o nobilã expresivitate, – Departe de efecte cu scop în sine – Îmi dau seama cã...

Poezia sonoritãþilor, De ea generatã, „Doarme-n suferinþã, Cum doarme diamantul În cãrbune”...

Paula Seling A fost, este ºi rãmîne O autenticã artistã, Care crede în Bine, adevãr ªi frumos, ªtiind cã... „ªi în mocirla tulbure Se vãd Stelele”...

DORU POPOVICI turalã, deºi toate acestea i se potrivesc în plan scriitoricesc, pînã la un anumit punct: „M-a scãpat din mînã/ o FÎNTÎNÃ./ Nu ºtiu încã/ dacã-i destul de adîncã./ Dar sper c-o sã fie/ destul de... NOROCOASÃ/ ca sã izvorascã/ din EA o minune fireascã./ ªi din viþa mea de vie/ cam somnoroasã/ o sã rãsarã/ otavã, bunã de coasã/ ºi-un strop de vin/ de...TÃMÎIOASÃ./ Iar EUL meu/ o sã se scalde-n fîntînã/ cu DESTINUL meu/ de mînã./ ªi-o s-o rog/ pe MAMA mea divinã/ sã mã desprindã din þãrãnã/ ca pe-un strat banal de smîntînã./ ªi dupã ce-o sã mã mîntuiascã/ o sã-mi dãruiascã/ încã o scînteie vie/ de iascã,/ ºi VIAÞA pãmînteascã/ o sã renascã/ într-o nouã pascã”.

Radu F. Gurãu îºi asumã creaþia ca rod al destinului, ca pe o împlinire a sa ca familist, poet, dramaturg, pentru care arta înseamnã gîndul suprem al omului de a-ºi fi depãºit condiþia socialã, respectînd cu savoare normele de viaþã pînã la nivel de spirit. Discursul lui liric este o mãrturisire de credinþã corectã, fãrã derapaje sau insinuãri pe aceastã temã, pe care o dezbate în concordanþã cu starea lui de poet vizionar. Este o meteahnã a sa, de scriitor cu capacitãþi poetice din cele mai variate ºi complexe, întru realizarea de monorime care-i caracterizeazã aproape toatã opera scriitoriceascã.

Cu alte cuvinte, Radu F. Gurãu este un plastician prin formã ºi fond al versului, prin impunerea stãrilor sale poetice, în multe cazuri, folosindu-se de descrieri ocazionale.

Pentru reuºita lui în viaþã, ca învingãtor, elogii pe mãsurã!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 9 februarie 2018

Polemici Controverse PORTRETE POLITICE DIN ANII INTERBELICI (2)

I.G. Duca (1) Cînd scriu acest nume, pe care l-a ilustrat un om pentru care nutream o deosebitã simpatie, îmi sunã parcã ºi acum în urechi ultimele lui cuvinte. Plecam în Elveþia, spre zãpezile imaculate. Era în ajunul Crãciunului 1933. Mi-am luat rãmas bun de la el chiar în dimineaþa plecãrii. Se terminaserã de cîteva zile alegerile generale de la Camerã ºi Senat. El era primministru de abia venit. κi ajunsese visul. Dar fusese nevoit, sub presiunea lui Titulescu, sã interzicã, printrun decret, participarea la alegeri a noului curent politic condus de Zelea Codreanu. Alegerile se efectueazã, deci, cu anularea candidaturilor legionare. Guvernul liberal obþinuse o mare majoritate. Dar ura lui Zelea Codreanu ºi alor lui jurase rãzbunare, rãzbunare sãlbaticã. Primea scrisori semnate care îl ameninþau fãþiº cu moartea. Mi le-a arãtat îngrijat. Cãci din fire era timorat. I-am spus sã-ºi ia mãsuri. A ridicat din umeri resemnat: „Ce vrei? Nu puteam face altfel. C’est le risque du métier”. I-am strîns mîna ºi ne-am luat rãmas bun. Peste opt zile, la 29 decembrie, mi s-a telefonat noaptea la St. Moritz cã Duca a fost asasinat în Gara Sinaia. Am plecat spre þarã. Pînã am ajuns însã la Bucureºti, îl înmormîntaserã.

O urare plinã de melancolia amãrãciunii Pasiunea lui politicã era mare. De aceea s-a pregãtit îndelung pentru ea ºi s-a aruncat în luptã de tînãr, cu toatã ardoarea, ºi n-a avut odihnã pînã n-a atins cea mai înaltã treaptã a ierarhiei politice: ºef de partid ºi primministru. Duca avea în adevãr un rar mãnunchi de însuºiri necesare succesului politic. Mai întîi, iubea politica, îi plãcea lupta. Era nervos ºi pasionat. Era de o inteligenþã puþin obiºnuitã. Era cult, scria frumos, vorbea frumos. Pe lîngã aceasta, era zvelt ºi viu, avea o figurã finã de intelectual, pe care o accentuau încã miopia lui ºi acei ochelari permanenþi, avea farmec, iar vocea lui era caldã ºi clarã.

Era din generaþia lui Titulescu, numai cu trei ani mai mare. Erau rivali pe scena elocinþei. Titulescu vorbea rar ºi îndelung pregãtit, pe cînd Duca, chiar cînd trebuia sã ia cuvîntul pe neaºteptate, improviza admirabil. Titulescu nu scria un rînd; Duca conducea ,,Viitorul” (oficiosul P.N.L. –n.r.) ºi scria minunat.

Duca îºi iubea partidul cu fanatism ºi muncea pentru el de dimineaþã pînã seara; Titulescu nu-þi vorbea ceasuri întregi decît politicã externã. Alt subiect nu avea. Era la el o adevãratã obsesie. Duca era o fire de artist. Era estet ºi eclectic. Vibra cînd vedea un tablou frumos, cînd citea o paginã literarã reuºitã. Þi-o releva, o recitea apoi cu glas tare, stãpîn pe acea artã de a citi, pe care la puþini oameni am întîlnit-o în aºa mãsurã. Se instruia mult. Cîteodatã citea un volum pe zi; chiar în ziua asasinãrii lui, el lãsase deschis pe masã, plecînd la Sinaia, un volum recent despre viaþa lui Mozart. Cu toate grijile ºi istovitoarea muncã de ºef al guvernului, gãsise timpul sã se þinã la curent cu ultimele noutãþi ale librãriei. Noianul ideilor ce frãmîntau astfel creierul sãu în atîtea direcþii îl fãcea distrat. Era greu sã-l þii atent mai mult timp. Nici chiar în cele politice.

Amîndoi îºi urmãreau însã reciproc ascensiunea ºi mai ales succesele la tribunã. Nu o datã m-a întrebat Duca: „Cum a fost Titulescu ieri la cutare întrunire publicã? A fost în adevãr admirabil?”, iar Titulescu mã întreba în strãinãtate: „Cum vorbeºte acum Duca? Þi se pare cã are talent mare?”. Semãnau însã la bunãtate.

Amîndoi aveau o inimã bunã, care cucerea.

România a avut în aceste douã personalitãþi doi servitori eminenþi. Unul mai strãlucit poate, celãlalt cuminte, talentat cît trebuie ºi om de guvern. În generaþia mai tînãrã, adicã cea care s-a încheiat acum, ei au fost cei doi înaintaºi ai vieþii noastre publice.

Duca a debutat în Camera din 1907, dupã rãscoala þãrãneascã. Un discurs la mesaj, în care polemiza fireºte cu partidele conservatoare adverse. Petre Carp, rãspunzindu-i, repeta mereu numele lui Duca, spunîndu-i, cu morga autoritãþii sale, „elevul Duca”. El vroia sã insinueze cã tînãrul deputat (n-avea decît 28 ani) debitase o lecþie învãþatã pe dinafarã. Take Ionescu, însã, simþind îndatã cã tribuna revelase în acea zi un

talent adevãrat, s-a apropiat de el cînd descindea de la tribunã ºi, felicitîndu-l, i-a adãugat cuvintele, pe care Duca nu le putea uita: „ªi-þi mai urez sã nu întîlneºti în cariera d-tale coaliþia invidioºilor..”. Duca n-a întîlnito prea des în calea ascensiunii lui, dar, de cîte ori o simþea, îi revenea în minte urarea plinã de melancolia amãrãciunii, pe care ilustrul sãu adversar i-o fãcuse.

Atotputernicia camarilelor Cînd s-a ivit criza dinasticã, Duca, solidar cu partidul sãu, a luat atitudine hotãrît ostilã principelui moºtenitor Carol. Iar cînd acesta, devenit Carol Caraiman, a încercat, dupã cîþiva ani, sã regrete ceea ce fãcuse ºi sã caute posibilitãþi de reîntoarcere, partidul ºi guvernul liberal au luat toate mãsurile ca aceastã reîntoarcere, pe care o considerau fatalã þãrii, sã fie împiedicatã.

A survenit, la 6 iunie 1930, descinderea neaºteptatã, în zorii zilei, pe aerodromul de la Bãneasa, a principelui Carol. Regele Ferdinand ºi Ionel Brãtianu muriserã în 1927. ªefia partidului liberal revenise lui Vintilã Brãtianu. Influenþa lui Duca crescuse. El nu mai era colaboratorul cel mai apropiat, ci aproape ºeful real. Partidul îºi convoacã în grabã Comitetul Central Executiv. Îmi reamintesc clar acea istoricã ºedinþã, care a avut loc în casele lui Dinu (C.I.C.) Brãtianu din Calea Dorobanþilor. Procedeul prinþului, care îºi cãlcase astfel legãmîntul solemn ce semnase, de a nu se mai întoarce în þarã, provocase tuturor membrilor care erau de faþã o profundã indignare. Fiecare pe rînd luã cuvîntul, preconizînd ca partidul sã ia cea mai energicã atitudine. Vintilã Brãtianu, sumbru ºi concentrat, ceru ca partidul sã se opunã din toate puterile la urcarea eventualã pe tron a celui reîntors ºi ale cãrui intenþii nu erau cunoscute pînã în acel moment: „Vom deveni, la rigoare, carbonari ca patrioþii italieni, ºi acest lucru nu se va putea întîmpla”. Iar Duca fãcea altã comparaþie: „În faþa acestei lovituri ce pericliteazã grav interesele þãrii, sã ne strîngem unul lîngã altul în jurul ºefului, cum se strînge turma în jurul pãstorului cînd se apropie furtuna”.

Iuliu Maniu era prim-ministru, ºi nici intenþiile lui nu erau încã cunoscute.

A doua zi dimineaþa, întrunire plenarã la club.

Atmosferã febrilã, discursuri foarte violente, mai ales al lui Duca, în acelaºi ceas cînd principele devenea repede rege, spre surpriza chiar a lui Iuliu Maniu, care cedeazã imediat locul lui G.G. Mironescu – acomodant la orice – la preºedinþia Consiliului de Miniºtri, pentru a primi jurãmîntul noului rege. κi poate închipui oricine ce raporturi au existat apoi între vindicativul suveran ºi Vintilã Brãtianu sau I.G. Duca. ªi guvernarea personalã începe. Atotputernicia camarilelor se întroneazã. În acele zile se produsese însã un fapt neaºteptat, un fapt plin de repercusiuni pentru viaþa Partidului Liberal. George Brãtianu, fiul lui Ionel Brãtianu, se declarã pe neaºteptate partizan al principelui reîntors.

El nu apare la întrunirea partidului de la club, iar oraºul aflã mirat cã a fost primit din prima zi în audienþã de prinþul Carol, la Cotroceni. Furia lui Vintilã Brãtianu nu cunoºtea margini. Nepotul sãu, fiul lui Ionel Brãtianu, care considerase pe Carol ca pe o nenorocire ºi-l îndepãrtase de la tron, sã fie cel dintîi a-l aclama?!

E posibil? ªi chiar în prima ºedinþã plenarã a clubului, el se decise a cere eliminarea imediatã din partid a lui George Brãtianu. În vîrtejul acelui ceas de emoþii ºi de întunecare a raþiunii, îmi aduc aminte cã m-am apropiat de Vintilã Brãtianu, care ºedea la masa preºedinþialã, ºi i-am spus cu tot respectul cã ar fi poate mai bine sã ne mai gîndim ºi sã examinãm chestia excluderii într-o ºedinþã viitoare. Brusc, aproape necuviincios, el îmi rãspunse: – Nu, nu se poate. Excluderea se face azi, acum! ªi, în adevãr, peste un sfert de orã, fiul lui Ionel Brãtianu era eliminat din partid, ca un obscur membru oarecare. Nori negri încep din acea zi sã se acumuleze pe cerul politicii liberale. George Brãtianu va deveni „persona grata” a noului suveran, îºi ziceau unii. El va fi chemat sã guverneze. El va atrage din partidul tatãlui sãu elemente tot mai numeroase. El va fi omul de mîine. ªi mai ales imaginaþia lui I.G. Duca, adevãratul ºef al partidului, devine tot mai febrilã în faþa atîtor posibilitãþi. Teama lui Duca nu era iluzorie. Cãci el,

Bucureºti, 14 aprilie 1931. Trei mari personalitãþi care au ilustrat politica româneascã în perioada interbelicã: I.G. Duca, Iuliu Maniu ºi Nicolae Titulescu.

Ninge pe Carpaþi

Albul anotimp îºi cerne, cu miracol, nestemate, Aºezînd coroana iernii peste codrii cei înalþi.

Nãvãlind, asalt continuu, roiuri albe de armate, Vin, în goanã, fulgi cu lancea din abisurile mate, Instalînd domnia albã peste culme de Carpaþi.

Ireale umbre albe parcã naºte, azi, pãdurea Din vîrtejuri ºi ghirlande, ca o mantie domneascã, ªi le iau în coarne cerbii, de aici ºi de aiurea, Precum, în lãstarii tineri, se strecoarã-abil securea Cu tãiºul ce scînteie, încercînd sã-i mai rãreascã.

Avînd cãciula de blanã, soldãþeºte, pe-o ureche, Înfruntînd albe imperii de omãturi ºi de ger, Santinele împietrite, munþii stau mereu de veghe, Îmbrãcînd hlamida iernii ca pe-o maiestuoasã zeghe ªi privind, cu piscuri drepte, tot mereu acelaºi cer.

Urºi de promoroacã albã par Carpaþii-n alba zare Înfãºaþi în albe pîcle ca-ntr-un lung fuior de fum, Dezvelindu-ºi, ca pe-o ranã, dezgheþatele izvoare Sã se-adape, cu sfialã, ochi rotunzi de cãprioare, Acordîndu-le o ºansã vieþii, în iernatic drum.

Albã iarnã româneascã, Doamne, cum la piept te-aº strînge, Îmbãtat de frumuseþe ca de-o unicã iubitã!

Vinã-n vãlul de mireasã, ºi cu albul tãu m-atinge, Sã aud cum creºte iarba, sub protecþie, cînd ninge Cu cristale de zãpadã, cu smaralde-mpodobitã.

Astãzi, cînd cununa iernii peste noi este plenarã, Sã privim ca pe-o comoarã munþii, de zãpezi spãlaþi, Troieniþi, cum sînt acuma, nu-i vom mai gãsi la varã.

Sã ne bucurãm, prieteni, cã sînt ierni ºi-i pace-n Þarã, ªi-ntr-un anotimp de fapte, ninge falnic pe Carpaþi!

GEO CIOLCAN

cunoscînd temperamentul noului rege, ºtia bine cã în curînd orice viaþã politicã realã va dispãrea, ºi totul va depinde de acum încolo de simpla favoare regalã. În prima ºedinþã a Camerei, G. Brãtianu îºi schimbã scaunul. El se proclamase ºef al „adevãratului partid liberal”, urmat de un numãr restrîns de liberali.

Grosul partidului rãmîne în jurul lui Vintilã Brãtianu, care pãstreazã ºi sediul vechiului club din Calea Victoriei. Luptã aprigã începe între cele douã partide liberale, în presã, în întruniri publice, în Parlament, iar lupta între rude se dovedeºte ºi de data asta mai aprigã decît între vrãjmaºi.

Politica regalistã a lui G. Brãtianu poate fi judecatã sever, azi, la lumina evenimentelor care au urmat. Cãci a cãlca politica partidului ºi a ilustrului sãu tatã n-ar fi putut avea decît o singurã scuzã: ca viitorul sã-þi fi dovedit cã noul rege a fost în adevãr la înãlþimea înaltului sãu rol. Nu cred sã fie azi cineva care sã susþinã aceasta. ªi partidul liberal, dupã cîteva luni de izolare, fu constrîns de oportunismul partizanilor sã facã un umilitor act de supunere. Vintilã Brãtianu fu silit sã cearã audienþã la Palat. Peste cîteva sãptãmîni însã, cãzu mort, în zãpada prin care se plimba singur ºi amãrît, departe, în via lui de la Sîmbureºti. (va urma) CONSTANTIN XENI (1877-1963)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 9 februarie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (59) La Judecata de Apoi a unui mare patriot român Motto: ,,...Dar el s-a dus alunecînd,/ împins în rai ca de un vînt,/ sau, poate, de-apãsarea unui gînd/ cu mult mai mare”. (Nichita Stãnescu) De-acolo de sus, din preajma lui Isus, Cel Împuºcat privea-n marele Palat, pentru construirea cãruia a fost condamnat ºi etichetat ca dictator, întrucît – spunea el – am stîrpit parazitismul, tîlhãria, lenea; frontierele nu erau puse în discuþie, iar oamenii aveau fiecare un loc de muncã; elevii trebuiau sã înveþe, pentru cã nu am permis destrãbãlarea în mass-media. Da, am fost catalogat ca tiran, fiindcã nu am tolerat abuzuri în justiþie ºi pentru cã am impus obligaþia ca toþi acei cetãþeni care se stabileau în strãinãtate dupã terminarea studiilor, pe cheltuiala statului, sã restituie o parte din cheltuielile de ºcolarizare.

Am subminat þara pentru cã agricultura asigura hrana populaþiei ºi refuzam importurile de alimente; pentru cã am construit blocuri ºi cartiere întregi, metroul, litoralul, Transfãgãrãºanul, hidrocentrale, nave maritime (care apoi s-au evaporat), Canalul Dunãre-Marea Neagrã etc. La fel, am subminat România cînd, prin condiþiile oferite, sportivi de performanþã, cîntãreþi de operã, de muzicã popularã ºi uºoarã au devenit cunoscuþi în lume. Am subminat-o prin excedentul valutar de miliarde de dolari anual. ªi datorii zero. ªi alte, multe, chiar foarte multe, pentru care, în sfînta zi de Crãciun, nu eu am fost PÃGÎNUL, iar cînd am fost împuºcat, mi-am strigat ultima dorinþã: ,,Trãiascã România socialistã liberã ºi independentã!”.

Cronici bucureºtene din vara anului 1940 * 4 iulie, ora 13. Întreaga þarã pãstreazã un minut de reculegere pentru pierderea pãmînturilor ei strãmoºeºti. În Capitalã, în acel moment aproape toatã lumea este pe stradã. Vehiculele stopeazã, tramvaiele se opresc, bãrbaþii se descoperã, ochii lãcrimeazã. În aceastã zi de doliu naþional – scrie ,,Timpul”, din 7 iulie – scriitorii români trimit cuvîntul lor lumii ºi þãrii: ,,În vremea cînd teritoriile rãpite au stat sub strãpînire strãinã, s-au încercat asupra lor, fãrã nici o izbîndã, toate metodele de deznaþionalizare. Dupã marele rãzboi din 1914-1918, atît Basarabia, cît ºi Bucovina s-au întors, prin libera voinþã, la statul românesc, pe temeiul principiilor de autodeterminare, care a fost ºi lozinca Uniunii Sovietice.

Iubiþilor fraþi din vechea Moldovã de Nord ºi de peste Prut, noi, scriitorii, care ne simþim glas ºi inimã ale neamului, vã îndemnãm sã fiþi tari în durerea, ca ºi în nãdejdea voastrã. La încercãri asemãnãtoare, pãrinþii noºtri ºi-au pus credinþa în Dumnezeu Isus ºi nu s-au îndoit cã dupã noaptea rãstignirii vine lumina Învierii”.

La rîndul sãu, Academia Românã – care prin componenþa membrilor ei a fost de la început un simbol al unitãþii culturale a tuturor românilor, în ºedinþa închinatã acestui eveniment, declarã: ,,Ziua de doliu pe care guvernul þãrii a decretat-o în urma evacuãrii Basarabiei ºi Bucovinei este pentru Academia Românã nu numai o zi de reculegere sufleteascã, ci ºi o datã de la care ea începe activitatea îndoitã pentru a face sã învingã în istoria lumii dreptatea cauzei româneºti”.

Cel mai mare duºman al meu a fost francmasoneria internaþionalã, care nu vedea cu ochi buni realizãrile socialiste ºi lichidarea datoriilor de 11 miliarde de dolari cãtre instituþiile financiare, care nu mai puteau încasa dobînzi de un miliard de dolari anual. Pentru acest motiv ,,am strîns cureaua” în rîndul populaþiei, ºi-a venit ,,beleaua”. Am vrut sã fiu un mare om de stat: am construit mult pentru þarã, în politica internã ºi externã; a fost singura perioadã din toatã istoria sa, în care România era independentã. Am fãcut, însã, greºeli elementare, prin mãsurile antipopulare ºi cultul personalitãþii. Dar s-a adeverit prevestirea vizionarului indian Singh, din anii ‘30, care spunea cã în România – Pãmînt al fãgãduinþei – la Bucureºti va fi Noul Ierusalim, în care se va afla Casa Popoarelor.

Am murit demn, lãsînd o Românie fãrã datorii externe, o rezervã de 3,5 miliarde de dolari, iar creanþele externe erau tot de 3,5 miliarde de dolari ºi tot atîtea ruble. În colaborare cu Libia ºi Iran, am preconizat înfiinþarea unei bãnci internaþionale, cu un capital de 15 miliarde de dolari, pentru a acorda credite þãrilor sãrace, în fapt, o replicã la FMI ºi Banca Mondialã.

Am fost trãdat de oameni pe care i-am promovat în funcþii înalte, iar faptul cã în slujba mea se gãseau teroriºti - nu s-a confirmat niciodatã. În urma mea s-a ales praful: Mineriade, Golaniade; la Tg. Mureº a fost pus în aplicare un plan de destabilizare a þãrii, pentru crearea premiselor unei Europe aflate la cheremul forþelor oculte, care vor sã domine lumea. ªi în timp ce ele împing planeta spre apocalipsã, dau asigurãri cã luminiþa de la capãtul tunelului se va vedea curînd. În realitate, se va vedea sfîrºitul României independente, demne ºi respectate. (va urma) LILIANA TETELEA * La 15 iulie se deschid cursurile Universitãþii populare Nicolae Iorga. În vîltoarea faptelor ,,care tulburã tihna cãrturãreascã ºi ne þin nervii încordaþi, popasul lîngã acest eveniment cultural e întãritor pentru credinþele noastre, scrie ,,Timpul” din 15 iulie, pentru cã în aceste timpuri grozav de sbuciumate – în care fiecare zi, datoritã evenimentelor externe, e ca o paginã de roman de aventuri dureroase – Universitatea d-lui prof. N. Iorga e prezentã ºi treazã”. În sufletul ºi în intenþia sa, Vãlenii de Munte trebuiau sã devinã ºi au ajuns ,,mînãstirea naþionalismului românesc, adicã focarul unde românii sã gãseascã întotdeauna puterea de luptã, dreptul la victorie ºi rãsplata de a fi trudit pentru biruinþa primatului românesc. La Vãlenii de Munte «biruit-a gîndul», aºa cum spunea înaintaºul d-lui profesor N. Iorga, Miron Costin. Odinioarã strãmoºii noºtri se duceau, în vremuri de rãstriºte, la mînãstiri. Azi, noi, urmaºii, mergem la Vãlenii de Munte. Acolo vom învãþa cã neamul românesc este veºnic, ºi de credinþa aceasta avem nevoie cu toþii. Universitatea ctitoritã ºi condusã cu pasiune ºi temeinicie de prof. N. Iorga îºi deschide porþile în fiecare varã, adunînd acolo, la Vãlenii de Munte, un numãr impresionant de cãrturari ºi iubitori de culturã.

Vin aici profesori, învãþãtori, preoþi, studenþi ºi elevi din ultimul an de ºcoalã. Coborînd în mijlocul lor – ca un autentic apostol – prof. Nicolae Iorga le împãrtãºeºte învãþãmintele. Cursurile din acest an încep sub o stea tulbure ºi neprielnicã îndeletnicirilor cãrturãreºti“.

Tot din presa acestei luni aflãm cã ,,prof. G. Alexianu, rezident regal al þinutului Bucegi, ia hotãrîrea sã întreþinã – pe socoteala þinutului, timp de o lunã de zile – cîte 25 de intelectuali refugiaþi din Bucovina de Nord ºi Basarabia, dîndu-le posibilitatea de a frecventa cursurile Universitãþii populare din Vãlenii de Munte”. (,,Magazin istoric”, iulie 1990)

Cîntecul de dragoste al iernii

Sufletele îmbrãþiºate de ninsori Tac ascultîndu-ºi frigul, Copacii singuratici, fugiþi din ei înºiºi, Înfruntã vidul

Coboarã înserarea-n cocori Fracturîndu-ºi destinul devreme, Ninge de jos în sus, uneori, De ne va-mbrãþiºa viscolul, nu te teme!

Trece o amintire pe rîul îngheþat Punþile suspendate, alunecoase, Privesc peste umãr, Îndepãrtarea clipelor frumoase

E cîntecul de dragoste al iernii, Îi aud stalactitele-n sînge; Vom îngheþa pe drumul dintre noi, iubito, ªi-o sã ne doarã, dar nu vom plînge...

ADI SFINTEª, 21 ianuarie 2018

CIOBURI DE GÎNDURI

Gînduri de veghe

ªi iatã-mã-n mãsura firii mele, Un fir de praf nevrednic de luminã, Visînd la mãreþiile din stele Împovãrat de lacrimi ºi de vinã.

Trãirea mea? Doar vis ºi sãrbãtoare Pe-ntinderea himericã a clipei...

Iar sufletul, o umbrã cãlãtoare, Nãscutã parcã-n zodia risipei.

La Tronul Tãu, Pãrinte, ce voi spune?

Unde-s talanþii oare de la Tine?

O, candelã din versu-mi, nu apune, Cã-mi eºti lumina singurului bine.

Chiar dacã-n colbul rãtãcirii mele Talanþii pentru viaþã eu i-am dat, Am fost un rãzvrãtit în piscuri grele, ªi-n arderile-mi pure e pãcat...

Spre focul meu eu am pãstrat puþin, Nu mi-am fãcut nicicînd ascunsã parte; Un colþ de pîine ºi un strop de vin Ajung pe calea care duce în nemoarte.

Ajunge lumii, Doamne, veºnic bine Lumina care vine de la Tine... În ea pãstreazã, Ziditorule de stele, Cãrãrile desãvîrºirii mele.

ILARION BOCA, 25 ianuarie 2018

Nocturnã

Cît trist mã simt în seara asta...

Nu vine somnul sã mã cheme.

Mã poartã gîndul la Iocasta ªi la Oedip, cel prins în gheme!

Mã zguduie macabre scene Cu mari Inchizitori ridicoli...

Revãd din cãrþi femei obscene, Ce dragostea ºi-o vînd la picoli.

Se strîng în noaptea de proteste Fantomele din tinereþe Cu rãscoale fãr-de veste ªi ministre sãltãreþe!

Cît trist mã simt în seara asta... În clipa mea de poezie... ªi vãd cum piere-n lume casta Celor pierduþi în erezie! În jocul meu cu infinitul Îl caut pe Profet-canonic...

Eram pe cînd nu am zãritu-l Pe Dragnea mustãcind ironic!

Din vers în vers, din strofã-n strofã, Ard cãrþile de altãdatã... ªi vãd eroi în apostrofã, Pierzîndu-ºi viaþa lor ratatã!

Cît trist mã simt în noaptea asta...

Deºi îmi par a fi fecund!

Mã lupt cu criminalul Basta ªi beau otrava mea din gînd! ªi fãr-a prinde chiar de veste Îmi intrã Luna în odaie...

O vreau pe Blanca din poveste Sã-mi stingã focul meu de paie!

Cît trist mã simt, filozofare, Sînt robul clipei suspendate!

Politrucii din fanfare Scot sunete dezacordate!

FLORIN IORDACHE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 9 februarie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Revine naþionalismul românesc?

Cifre care te pun pe gînduri! (urmare din pag. 1) Este vorba de actorul ºi scriitorul Dan Puric, unul dintre cei mai iubiþi maeºtri ai scenei, dar ºi un nou simbol al naþionalismului românesc. Conform sondajului, în Dan Puric au încredere 40% dintre români ºi doar 33% nu au încredere – în timp ce în zona „nu pot aprecia“ existã un potenþial de 25%. Cu alte cuvinte, dacã aplicãm procentul încredere/neîncredere la doar 50% din aceastã rezervã, Puric trece de primul clasat, Klaus Iohannis, care are 47% încredere, 43 nu au încredere (deci încã stã bine!), dar „rezerva” sa este de doar 9 procente. În plus, Dan Puric este un monarhist declarat, deci numãrul în creºtere al celor care simpatizeazã monarhia s-ar putea constitui într-un avantaj decisiv pentru apreciatul om de culturã.

Din punct de vedere „vadimist”, este de subliniat cã naþionalismul lui Puric se diferenþiazã de excesele unor personaje care încearcã sã adopte aceastã ideologie, preluînd fãrã autorizaþie moralã moºtenirea lãsatã de Vadim; din acest unghi de vedere, Puric este un exponent al naþionalismului cult, al tradiþionalismului, dar ºi un promotor al bunei înþelegeri internaþionale, mai ales cu zona estului. De aici apare ºi supãrarea „Statului paralel” pe Dan Puric, manifestatã prin atacurile preseisatelit, dar ºi prin expunerea tendenþioasã, deformatã a unor date scoase din arhivele serviciilor.

Explicaþia susþinerii lui Puric constã tocmai în puritatea mesajului naþionaltradiþionalist, asociatã ºi cu mesajul de pace ºi bunã înþelegere, o idee care, în ultimii 15 ani, a fost înlocuitã cu diverse „ameninþãri externe“, pe primul loc fiind plasatã Rusia, idee afirmatã direct sau indusã. Românii s-au convins de falsul acestor „ameninþãri“, precum ºi de adevãratul scop al manipulãrii – plata unor sume uriaºe cãtre industria americanã de rãzboi ºi ocuparea României de trupe americane, plasarea de baze SUA, creatoare de conflicte care nu au legãturã cu interesele României. Este capabil buzoianul Puric sã ducã la capãt cvasi-imposibila sarcinã a renaºterii naþionalismului? Auspiciile nu sînt rele, mai rãmîne de fãcut… cel mai greu pas: înþelegerea între români, renunþarea la orgoliile celor care se declarã partizanii aceluiaºi spirit naþionalist!

Respectivul sondaj relevã o altã creºtere importantã, a unui tînãr om politic ce s-a manifestat ca un opozant al tendinþelor hegemonice occidentale (mai ales americane), cu accente patriotice bine definite, dar ºi cu o prestaþie intelectualã apreciabilã. Liviu Pleºoianu scrie bine, cu nerv, are un discurs din care se vede cã a citit –, iar toate acestea, plus curajul ºi determinarea, l-au fãcut sã-l egaleze în preferinþe pe însuºi liderul PSD, Liviu Dragnea. Dar, ca în cazul lui Dan Puric, Pleºoianu are o rezervã mare de potenþiali susþinãtori – atît dintre cei 39% care „nu pot aprecia“, cît ºi de la cei care nu aveau încredere la vremea realizãrii cercetãrii – adicã finalul mandatului Tudose.

Liviu Pleºoianu are o dinamicã specialã, deosebitã de a restului liderilor PSD, fapt pentru care este privit cu sim-

patie ºi speranþã, dar nu ca o certitudine, deocamdatã. PSD este un partid al „greilor“, „baronii“ sînt cei cotaþi cu încredere de pesediºti, iar tinereþea ºi aplombul deputatului ies din paradigma simpatizantului PSD, acesta deocamdatã. Ce atuuri are Liviu Pleºoianu? Dinamismul ºi inteligenþa expunerii îl plaseazã pe Liviu Pleºoianu pe urmele lui Dan Puric, în zona unei dorinþe a generaþiilor educate în perioada ceauºistã de a avea un preºedinte intelectual, cu o prestaþie superioarã.

Umbra lui Bãsescu, cu primitivismul ºi sãrãcia exprimãrii sale, planeazã ºi asupra lui Iohannis, în ciuda unei prestanþe superioare ºi a unor performanþe de invidiat la limba englezã.

Pleºoianu surprinde, mai ales pe apropiaþi, printr-un spirit de sacrificiu în folosul echipei, al familiei sale politice; este primul care iese în bãtãliile politice, manifestã în stradã, în chiar faþa temutei Laura Kövesi, o atacã pe aceasta la Bruxelles, se duce peste Iohannis la Cotroceni -, iar toate astea într-o formulã educatã, superioarã ca limbaj ºi prestaþie. De precizat cã Pleºoianu, spre fundamentalã deosebire de Puric, nu este monarhist, ci republican. În schimb, Pleºoianu, ca ºi Puric, nu sînt anti-europeni; dimpotrivã, fac parte dintre românii care vor binele Europei, dar pentru asta îi aratã cã a ales calea greºitã, cã se rãtãceºte.

Pleºoianu, ca ºi Puric, sînt exponenþii unei Românii demne, de anvergurã internaþionalã - o Românie care cautã relaþii bune ºi profitabile, nu „ameninþãri“, cautã parteneriate reale, nu „strategice“, în care þara noastrã sã fie doar plãtitoare ºi supusã intereselor altora. O atitudine pe care lumea nu a mai cunoscut-o de la Corneliu Vadim Tudor încoace.

Nu în ultimul rînd, atît Pleºoianu, cît ºi Puric, sînt descriºi de propaganda Sistemului ca fiind „oamenii ruºilor“.

Este de precizat aici cã românii au început sã înþeleagã ce este cu aceastã acuzaþie mincinoasã care se aplicã acelora care nu se supun sistemului!

Primo - românii care resping colonizarea, diktatele strãine de interesele naþionale, distrugerea valorilor tradiþionale, introducerea perversiunilor ºi imoralitãþii ca noi concepte ale societãþii, ei bine, aceºti români trebuie distruºi ca imagine ºi acuzaþi cã sînt în slujba „marii ºi veºnicei ameninþãri, Rusia“! În al doilea rînd, din ce în ce mai mulþi români îºi dau seama de falsul „ameninþãrii ruse“, care de ani de zile bîntuie ca o fantomã România-þarã-NATO – ºi ia, deloc fantomatic, din buzunarele statului român, pentru a umple seifurile superbogaþilor „parteneri“.

Acestea sînt cîteva din motivele pentru care dinamica viitorului apropiat, relevatã de cercetarea sociologicã menþionatã propune, pentru viitorul apropiat, un meci electoral ceva mai inteligent ºi onorabil — fapt pe care încep sã-l doreascã, iatã, tot mai mulþi români – deci ºansele unor reuºite naþionaliste intelectuale cresc. Sau, pe scurt, Dumnezeu nu uitã România, în ciuda strãdaniilor nefaste, de prea multe ori, din afarã ºi chiar dinãuntru.

Direct în istorie Mai devreme sau mai tîrziu, dar întodeauna, istoria îi anexeazã în paginile sale pe cei care, cu adevãrat, au realizat lucruri bune pentru cei mulþi, pentru popor, chiar dacã, pentru a ajunge acolo, s-au dovedit chiar experþi în arta rãzboiului. Memoria poporului este setatã ºi pe duratã nedeterminatã, ºi, dacã cei puternici refuzã trecerea în scripte a celor care au fãcut bine, legendele iau locul cãrþilor. Poporul nu iartã, aºa cum nici nu uitã.

Acum sîntem contemporani cu tehnologia, dar ºi cu trãdarea celor care ne conduc. Fanarioþii s-au reîntors pe aceste meleaguri ºi vor rãmîne probabil pînã cînd o altã revoluþie îi va da jos. Poate un Tudor va descãleca iar pe aceste plaiuri pentru a pune capãt furtului ºi trãdãrii, sau poate un Bãlcescu va repune iar þara pe un alt fãgaº. Dar pînã acolo, însã, istoria este încã prezentã, se face acum, chiar dacã poporul se bucurã de o falsã libertate, la adãpostul colorat al capitalismului colonial.

Istoria, aºa cum spuneam, indiferent de cine o scrie, mai devreme sau mai tîrziu, va aduce adevãrul în minþile celor care îl vor accepta. În prezent, prin aportul cozilor de topor care au condus ºi conduc destinele acestei þãri, istoria a devenit un fel de Cenuºãreasã, lãsatã în urmã în mod deliberat, tocmai pentru a ºterge din memoria urmãtoarelor generaþii cine sîntem ºi ce cãutam pe aceste meleaguri. Ca o mãsurã de salvare a ceea ce dorim sã ºtim despre noi, oameni cu responsabilitãþi ºi titluri academice încearcã sã punã la adãpost de tirania proºtilor conºtiinþa poporului, în speranþa cã va veni o zi în care toþi cei care doresc, sã aibã acces la ceea ce numim istoria modernã ºi contemporanã a României, istorie care începe la 1821 ºi încã se desfãºoarã sub ochii noºtri.

Undeva, în încãperile Academiei Române, se aflã la adãpost manuscrise ºi publicaþii pe cît de vechi, pe atît de preþioase. Acolo se aflã varianta brutã a istoriei noastre oarecum recente, acolo se aflã manuscrisele lui Mihai Eminescu, dar ºi transmisiunile în direct ale unor agenþii de presã ale evenimentelor din 1877. Acolo existã realitatea noastrã, ca popor, din ultimii douã sute de ani.

Acum ceva timp, sã tot fie prin 2010, într-un exces de idealism, împreunã cu cîþiva din oamenii de bine ai Academiei Române, am încercat sã punem pe picioare un proiect virtual care avea la bazã digitalizarea tuturor materialelor existente în biblioteca Academiei, începînd de la cele mai vechi ºi venind încoace, spre cele douã rãzboaie ºi spre comunismul de dupã. Am cooptat în acest proiect companii mari de IT, care doreau sã se implice în mod activ, precum ºi o bibliotecã din Vest, care avea în derulare acelaºi proiect. Costurile erau estimate, atunci, la 6 – 8 milioane de euro, iar proiectul, în varianta de la acea vreme, se derula pe o perioadã de 15 ani, rãmînînd însã activ pentru updatarea zilnicã a arhivei. Aveam, cum am spus, sprijinul a douã companii de IT, cele mai mari din lume la vremea aceea, care doreau sã participe cu infrastructurã ºi consultanþã, în mod gratuit, precum ºi promisiunea unui fost premier cã va ajuta. Proiectul era gîndit sub forma unui ONG, în care erau membri toþi cei care participau în mod activ la acest proiect, gratuit ºi fãrã pretenþii materiale. Obiectivul final al acestui ONG era sã se salveze, în primul rînd, toatã biblioteca Academiei Române, pornind de la publicaþiile zilnice ºi sãptãmînale ºi sfîrºind cu volumele de valoare ºi manuscrisele celor pe care, an de an, îi sãrbãtorim. Totul se desfãºura într-un ritm constant ºi constructiv, existau o organigramã, un buget, se punea baza unui proiect naþional de amploare, în care doream sã includem ºi Biblioteca Universitarã, ºi acolo existînd un bogat zãcãmînt cultural. Nefiind implicaþi politicienii, totul începea sã prindã contur. Conform proiectului, doream toþi cei implicaþi ca, pe mãsurã ce materialele erau scanate ºi incluse într-un sistem performant de cãutare, sã fie expuse publicului într-un format gratuit, astfel încît, oricine dorea sã afle ce s-a întîmplat sau ce s-a scris în presa vremii despre un anumit subiect, sã introducã cîteva cuvinte-cheie de cãutare ºi sistemul îi afiºa copiile scanate ale articolelor apãrute atunci pe acest subiect. Gîndisem proiectul ºi ca o formã de finanþare pentru Academia Românã, ca, la un anumit numãr de solicitãri, ceva mai aprofundate, sã existe ºi o taxã modicã prin care, la un numãr mare de accesãri, sã se asigure Academiei un buget constant. Era, însã, unanim stabilit ca accesãrile din centrele de învãþãmînt, universitar sau nu, sã fie gratuite ºi nelimitate. Accesul la istoria brutã, realã, a þãrii, în special a celor care sînt pe bãncile ºcolii, trebuia sã fie gratuit. Totul a fost bine, totul prindea contur, totul era frumos pînã cînd a fost nevoie sã obþinem acordul final de la preºedintele Academiei. Acolo totul s-a blocat. ªi blocat a rãmas.

De ce? Pentru ce? Nu am primit niciodatã un rãspuns clar, scris, care sã justifice oprirea acestui proiect. ªtiu însã cã la o discuþie cu unul dintre vicepreºedinþii Academiei Române, discuþie purtatã la biroul sãu de nemuritor, mi-a fost promis tot sprijinul, cã ideea este excelentã, cã totul este în sfîrºit aºa cum este firesc sã fie. Apoi, tãcere. Au trecut ani de atunci ºi nimic nu s-a întîmplat, cel puþin ceva care sã fie expus publicului.

De curînd, însã, acesta fiind ºi motivul pentru care am decis sã povestesc aceastã întîmplare, m-am întîlnit cu cineva care era atunci, în 2010, alãturi de mine în acel proiect. Mi-a spus cã motivul pentru care proiectul a fost blocat este cauzat de interese destul de meschine ale unor genii din Academie sau scriitori ce atîrnã la gardul acestei instituþii, care doresc ca doar ei sã aibã acces la acele informaþii, tocmai pentru cã scriu despre subiecte la care românii nu au încã acces facil, ºi pentru a face ceva bani din asta. Pînã la urmã, ca sã-l citez pe interlocutorul meu, totul se reduce la bani. Memoria poporului trebuie sã mai aºtepte, sau cei care doresc sã o salveze trebuie sã plãteascã ºpaga aferentã celor care au semnãtura în stilou. Sau poate nu.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 9 februarie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Refugiul (15) La masa de Paºti, în afarã de „Hristos a înviat“, rãspunsurile la Liturghia acestei sãrbãtori ºi alte priciasne, melodiile ºi versurile preamãreau fapte de glorie, de mãrire ºi slavã închinate strãmoºilor noºtri, din alte timpuri. Presimþeam cã nu ne vom mai întoarce în plaiul nostru.

La sfîrºitul lunii iulie 1944, ne-a fãcut o vizitã fratele meu Lazãr, de la liceul din Brad. Ne-a gãsit cu greu ºi cu mare obosealã. Era îmbrãcat încã în straiele lui populare albe ºi curate. Spunea cã are colegi ºi din Basarabia ºi cã au fost bine primiþi ºi cu atenþie îngrijiþi. Ar fi vrut sã afle despre ceilalþi ai noºtri, dar noi încã nu ºtiam nimic. Unchiul continua sã-l caute pe tata, ºtiind cã va pleca ºi el cu ceilalþi membri ai familiei. Fratele s-a întors la Brad a doua zi. Nu putea sã rãmînã mai mult. Era învoit de directorul liceului ºi disciplina era sfîntã.

La începutul lunii august primeºte unchiul ºtirea cã fratele sãu Mihai, tatãl meu, se gãseºte împreunã cu douã fiice în comuna Socoleºti, plasa Strehaia, jud.

Mehedinþi. Insistenþele lui, prin colegii ceferiºti, au dat roade. Vine acasã, numai o bucurie, ºi cu emoþie ne anunþã locul unde se aflã tata cu Mãriuca ºi cu Doncuþa. „Dar de ce nu este ºi mama cu ei?“. Tocmai ea, care ne-a îndemnat ºi ajutat pe toþi sã fim la timp plecaþi ºi salvaþi?

Imediat, împreunã cu unchiul facem o scrisoare cãtre Jandarmeria din Strehaia ca sã ne comunice ºi sã ne confirme prezenþa familiei noastre: Ropcean Mihai, din comuna Plaiul Cosminului, Cernãuþi. Peste cîteva

zile primim rãspunsul afirmativ, dîndu-ne ºi numele gospodarului la care se gãseau: Nicolae ºi soþia sa Iulia Ancuþescu, din comuna Socoleºti, plasa Strehaia, judeþul Mehedinþi.

Am ºi fãcut imediat, împreunã cu unchiul, o scrisoare. Îi anunþam locul unde ne aflam noi, dîndu-le adresa exactã ºi completã. Le-am mai scris cã Lãzuricã se aflã la Brad, la internatul liceului, iar Vasilicã a plecat pe front. Cît timp a staþionat trenul militar în gara Simeria el a pus pe hîrtie cîteva rînduri ºi a înmînat biletul unor bucovineni, de pe peronul gãrii, recunoscîndu-i cã sînt ºi ei refugiaþi, dupã port.

Bileþelul lui a ajuns din mînã în mînã pînã la unchiul ºi apoi la mine. În bunã înþelegere ºi cu mãtuºa, i-am sfãtuit sã vinã la Cristur, ca sã fim aici împreunã. Rãspunsul tatei a fost numai o bucurie ºi o mulþumire. Ne anunþau cã împacheteazã ºi, dupã ce vor primi autorizaþie de cãlãtorie, ne vor anunþa cînd sosesc. Lungi au fost aceste zile de aºteptare. Iar eu tot repetam întrebarea: „Unde este mama?“.

Lucram la tipografie dusã pe gînduri. Am povestit ºi acest eveniment colegilor de muncã. Înþelegînd situaþia mea, erau gata sã mã ajute nu numai cu învoirea de la serviciu, ci ºi cu tot ce le stãtea la îndemînã.

Sosirea tatei ºi a surorilor a fost pregãtitã ca de o sãrbãtoare. Unchiul Vasile i-a aºteptat în gara Simeria, la trenul anunþat de tata. Au luat trenul de Hunedoara.

La Borcea Micã i-a aºteptat un gospodar din Cristur, pregãtit din timp, gata sã-i transporte. Vorbisem noi cu gazda Rozica lui Papãlicã sã le dea o camerã din casa ei, ca sã fim cu toþii în aceeaºi ogradã. Aºezaþi odatã, l-am rugat pe tata sã ne spunã din ce cauzã mama nu este cu ei. ªi a început sã povesteascã cu ochii în lacrimi ºi cu vorbele gîtuite de întristare. Surorile nu se mai

Prin Librãriile Americane (24) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941 - 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri Prima referire despre români o întîlnim la pag. 34, Administraþia româneascã unde este descris un eveniment din oraºul Khmelnik, din Transnistria (1941-1945) regiunea Vinniþa. Meseriaºii (probabil evrei) din oraº în amintirile unui rus (3) erau þinuþi într-un lagãr bine pãzit. Cu toate acestea, în 15 Pãrãsesc oraºul cu o maºinã, apoi iau trenul spre Timiºoara. Grãnicerii români descoperã însã cã nu posedau documente legale de intrare în România, aºa cã sînt reþinuþi la graniþã pînã la clarificarea situaþiei. Dupã douã zile soseºte un tren cu militari germani care opreºte pentru formalitãþile vamale. Vladimir Petrov profitã de ocazie, abordeazã un maior german arãtîndu-i un document german, acesta se înfurie, intrã în postul de grãniceri, trage un foc în aer revoltat cã românii ignorã un document german. Grãnicerii români nu au ce face ºi-i lasã pe ruºi sã pãrãseascã România cu trenul german.

Acestea sînt amintirile unui rus despre Transnistria, un teritoriu strãin, cucerit ºi administrat de România, administraþie ce a permis ca acest teritoriu sã înfloreascã economic ºi social, un caz unic de dezvoltare în timp de rãzboi ºi un exemplu de ceea ce ar fi putut sã facã germanii în teritoriile cucerite dacã ar fi avut aceeaºi atitudine faþã de localnici, ca românii.

Despre români în „Cartea Neagrã“ a lui Ehrenburg ºi Grossman (1) Am gãsit-o citatã în multe lucrãri privind problema evreilor din timpul ultimului rãzboi mondial. Ea a fost pregãtitã pentru publicare în URSS, dar n-a fost publicatã. În 1946 a apãrut în limba românã, prima parte, sub semnãturile celor doi, plus Lev Ozerov ºi Vladimir Lidin. Cea la care mã voi referi este publicatã în englezã, în 1981, sub titlul „The Black Book, Prepared under editorship of Ilya Ehrenburg and Vasili Grossman“, editura Holocaust Library, NY. În introducere sînt prezentate cele trei categorii de surse de informaþii utilizate de autori: scrisori, jurnale, stenograme ale supravieþuitorilor, articole scrise de autori sovietici pe baza unor mãrturii, materiale prezentate autorilor de organele de anchetã sovietice.

Din motive evidente, sursele de informaþii de la punctele 2 ºi 3 nu pot fi luate în consideraþie. Autorii sovietici erau înregimentaþi în sistemul de propagandã, iar organele de anchetã sovietice „obþineau“ ce doreau ele de la cei anchetaþi.

martie 1943, reuºesc sã evadeze 67 din ei, „o parte din ei au trecut în teritoriul controlat de români (Transnistria)“, iar patru au ajuns la partizani.

Nota 1: De ce au preferat sã treacã în teritoriul controlat de români? Rãspunsul nu poate fi decît cã aici era mai bine ca-n altã parte. În 16 martie 1944, administraþia româneascã din Zmerinka (Transnistria) a pãrãsit oraºul care a fost preluat de germani. A doua zi a fost emis un ordin ca întreaga populaþie evreiascã între 16 ºi 60 de ani sã vinã la comenduirea germanã pentru înregistrãri. Toþi cei care sau prezentat au fost uciºi (pag.36). Pe toatã perioada rãzboiului, în Cernãuþi a existat o organizaþie ilegalã comunistã formatã din 80 de evrei, polonezi ºi ucrainieni, dupã cum informeazã Grosberg. (pag.99).

Nota 2: Remarcãm cã între cei 80 de comuniºti nu era nici un român.

Scrisoarea lui Rauhil Fradis Wilner începe cu noaptea de 7 iunie 1942, cînd jandarmii i-au dus familia la o carierã de piatrã de pe malul Bugului. Dupã un timp au fost transferaþi la Chevertinovka, la o fostã fermã de porci, în locul lor sosind un grup din Cernãuþi. În august au sosit la fermã niºte nemþi care i-au întrebat dacã vor sã munceascã. În 13 august, îmbarcaþi în mai multe camioane ºi 2 automobile, au traversat Bugul ºi au ajuns în lagãrul de la Nemirov. În lagãr se aflau 200-300 de evrei, „toþi tineri ºi sãnãtoºi“ (pag.100). O ucrainiancã le cere pe fiul lor ªura, blond ºi cu ochi albaºtri, ca sã-l adopte. În 26 februarie 1944 trec înapoi Bugul ºi în 10 martie ajung în ghetoul din Mogilev. Dupã rãzboi, ea, soþul ei ajung în Israel, la fel ºi ªura, care devine inginer.

Un capitol al cãrþii cuprinde scrisori de la orfani.

Dina Leibl s-a nãscut în Bregomet, regiunea Cernãuþi. În 1941, cînd nemþii au ocupat regiunea au fost duºi în lagãrul de la Krasnoil, regiunea Vinniþa. În 1942 nemþii i-au ucis pãrinþii, iar ea s-a refugiat în România.

Nota 3: Încã odatã se dovedeºte cã România era o oazã pentru evrei.

Dina Leibl, la vîrsta de 16 ani se afla la Botoºani, de unde trimite o scrisoare lui Ilya Ehrenburg cerîndu-i s-o ducã în Uniunea Sovieticã.

opreau din plîns. Toþi cei care ascultam eram numai un tremur.

Deºi aveau actul de evacuare din 27 martie 1944, pãrinþii au hotãrît sã plece în 28 martie 1944. Nu puteau pãrãsi gospodãria fãrã a o lãsa în ordine. Mama l-a rugat pe un nepot, de frate, sã se mute la noi cu familia ºi sã aibã grijã de toate. Ziua de 27 martie era una de pregãtire. Puneau la o parte ce luau cu ei ºi pentru frig, ºi pentru varã ºi pe de altã parte ce lãsau acasã.

Pînã seara totul a fost gata de drum. În 28 martie, încã din zori, mama s-a apucat sã coacã pîine de drum ºi sã împacheteze alimentele din cãmarã ºi din pod. Toate le fãcea cu grabã ºi în tremur. Tata, ajutat de nepot, a pus lucrurile ºi alimentele în cãruþã, în afarã de pîinea ce trebuia sã se mai coacã, sã se rumeneascã. S-au îmbrãcat de drum ºi o aºteptau pe mama, dar ea le-a zis sã porneascã la garã, cã ea îi va ajunge din urmã. Aºa au ºi fãcut. Tata a trecut în faþa cãruþei, fãcîndu-ºi semnul crucii. Mãriuca a deschis poarta, apoi a închis-o, a luat-o pe Doncuþa de mînã ºi s-au dus dupã cãruþã. Au pornit zbuciumaþi de durerea pãrãsirii gospodãriei. Dar au plecat. Trebuia. Momentul le dicta. Era viaþa pe care ºi-o salvau. Încet au trecut peste toloaca cea micã ºi au cotit-o la dreapta, la valea Sãliºtei. Acolo tata a pus piedicã roþilor, deoarece vitele n-ar fi putut sã þinã greutatea carului numai din jug. La ºes a înlãturat opreliºtea. Înaintau, dar tot privind în urmã, ca sã vadã dacã nu-i ajunge mama. Dar ea nu se arãta. ªi tot mergeau.

Soarta îi mîna. Dupã ce au trecut de cele trei unduiri ale drumului, apoi ºi peste podul rîului Derehlui s-au oprit ca s-o aºtepte pe mama ºi sã se mai odihneascã. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 Rosa Lindvar se afla în 1941 în Mogilev-Podolsky, de unde ajunge în lagãrul Pechera. Este salvatã de un ucrainian, apoi se refugiazã în teritoriul aflat sub „administraþia româneascã“ (pag. 136).

Nota 4: ªi pentru Rosa Lindvar România era o oazã de refugiu. Cînd a trimis scrisoarea avea 15 ani.

Enya Waltser s-a nãscut în Boghila, pe Siret. Familia ei a fost arestatã ºi dusã în lagãrul din Yedineþi. Ambii pãrinþi i-au murit în aceeaºi zi. Au rãmas cinci orfani.

Cînd a trimis scrisoarea avea 15 ani ºi se afla la Botoºani.

Khaya Hantwerker era din Lipcani. Cînd a sosit armata roºie în 1940 au început sã trãiascã bine. Învãþa la ºcoalã ºi era o elevã bunã. Nemþii au deportat-o în Ucraina. Au fost mutaþi dintr-un loc în altul ºi bãtuþi. În 1942 tatãl ei moare, iar peste douã zile le moare ºi mama.

Au supravieþuit ea ºi fratelele ei.

Ana Margulis dã o declaraþie autorilor în care aratã cã, în 29 oct. tatãl ei fiind pe moarte, rãstoarnã lampa ºi se iscã un început de incendiu pe care-l stinge. Vecinul ei român a raportat dimineaþa la poliþie cã ar fi vrut sã dea foc la casã. Este arestatã ºi dusã la o închisoare unde se mai aflau 30 de femei. În timpul interogatoriului a fost bãtutã cu o bîtã, patul armei ºi un baston de cauciuc.

Noaptea, mai mulþi soldaþi români au intrat în celulã ºi le-au violat pe cele tinere. Ea a scãpat avînd 54 de ani. Dr. Adesman era medic la spitalul ghetoului din Slobodka. În 11 feb. 1942 au fost duºi la Berezovka, în vagoane de marfã închise. De acolo au fãcut 25 km pe jos, pe un drum acoperit cu zãpadã ºi gheaþã, pînã la Domanevka, unde au fost cazaþi în fostele grajduri de vaci ºi porci, pe jumãtate descoperite, fãrã uºi sau ferestre. Oamenii au început sã se îmbolnãveascã de dizenterie, tifos, furunculoze, cangrene.

Cei buni de muncã au lucrat în agriculturã.

Scrisoarea primitã de autori de la Vera Inber din Cernãuþi. În 10 oct. 1941 au fost mutaþi în ghetoul înfiinþat în zona unde locuiau cei sãraci. Mulþi evrei au rãmas în apartamentele lor pe motiv cã nu au primit un ordin special de mutare. Au primit permisiunea sã rãmînã în locuinþele lor bãtrînii peste 60 de ani, femeile însãrcinate în luna a ºasea, mamele care alãpteazã copii, pensionarii de stat, foºtii ofiþeri de rezervã. Deportãrile au început pe la mijlocul lui noiembrie. Au rãmas în oraº 16.000 de evrei cu permis Calotescu, 5.000 cu permis Popovici ºi 5.000 fãrã aprobare, conform scrisorii Verei Inber. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 9 februarie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Bãtãlia de la Stalingrad Bãtãlia de la Stalingrad a lãsat în urmã una dintre cele mai însîngerate pagini din istoria omenirii. A fost o bãtãlie care a schimbat destinele statelor care s-au implicate în luptele celui de al II-lea rãzboi mondial. Pierderea unei întregi armate germane va rãmîne un gol care nu va mai putea fi umplut de nici o mãsurã ulterioarã a Wehrmachtului. URSS a reuºit sã-ºi punã în valoare superioritatea numericã ºi sã încercuiascã 290.000 de soldaþi în urma încheierii Operaþiunii Uranus. Stalingrad a fost un infern alb, în care victorios a fost acela care a reuºit sã-ºi adapteze, în final, strategia la circumstanþele din teren.

La 23 iulie 1942, prin Directiva nr.45, Hitler a ordonat un atac simultan în direcþia Stalingradului ºi a Caucazului. În timp ce Grupul de armate A a avansat cãtre cîmpurile petroliere din Caucaz (Maycop, ocupat la 9 august), generalul von Paulus ºi armata a 6-a au primit ordinul de a ataca Stalingradul pe 19 august 1942.

Strategia vizatã era aceea de a securiza înaintarea Grupului de armate A în Caucaz. Pînã la 26 septembrie,

Atacul german asupra Stalingradului ºi greºelile strategice comise de Hitler Conºtient de faptul cã nu poate învinge într-un rãzboi prelungit împotriva alianþei dintre URSS, Marea Britanie ºi SUA, Hitler a ajuns la concluzia cã doar o loviturã militarã decisivã poate aduce victoria asupra URSS. Germania nazistã era conºtientã cã dacã ar fi adoptat tactica unui rãzboi de uzurã, nu ar fi avut nici resursele umane ºi nici materiale de a învinge URSS. Prin directiva Führerului nr.41 din 5 aprilie 1942, s-a fixat ca obiectiv acapararea resurselor de petrol din Caucaz (cîmpurile petroliere de la Maycop, Groznîi ºi Baku). Maºina de rãzboi germanã avea nevoie urgentã de o sursã suplimentarã de petrol pentru a se confrunta cu alianþa dintre URSS, SUA ºi Marea Britanie. Din punct de vedere a strategiei militare se urmãrea anihilarea Armatei Roºii la sud de Rîul Don printr-o serie de încercuiri. Directiva lui Hitler era doar o simplã declarare a strategiei germane ºi nu un document care sã aibã la bazã un plan detaliat. În planurile puse la punct de conducerea nazistã, capturarea Stalingradului era un obiectiv secundar, în ocuparea cîmpurilor petroliere din Caucaz ºi eliminarea efectivelor Armatei Roºii din sud.

Operaþiunea cu numele de cod Blau (tr. Albastru) a fost conceputã sã aibã 4 faze. În prima fazã, Armata a 4-a Panzer ºi Armata a 2-a, comandatã de von Weichs, trebuiau sã avanseze rapid la est de regiunea Kursk. În faza a II-a, Armata a 6-a trebuia sã avanseze pînã la malurile Rîului Don, în apropiere de Voronej, ºi sã încercuiascã formaþiunile Armatei Roºii aflate în partea de vest al rîului. În faza a III-a, Armata a 4-a Panzer avea în plan deplasarea în direcþia sud-est de-a lungul Rîului Don, pentru a captura ºi elimina efectivele Armatei Roºii care s-au retras la est în urma înaintãrii Armatei a 17-a din direcþia Rostov. În urmãtoarea fazã, forþele germane trebuiau sã traverseze Fluviul Volga la nord de Stalingrad ºi sã aºtepte mai departe ordinele pentru continuarea ofensivei din Caucaz.

În partea premergãtoare Operaþiunii Blau, trupele germane trebuiau sã elimine ,,buzunarele de rezistenþã” sovieticã din Crimeea În cadrul ofensivei din 1942, germanii au mobilizat 3 milioane de soldaþi, cautînd o victorie decisivã care sã termine campania. Eºecul de a captura Moscova în iarna lui 1941, a arãtat însã faptul cã Germania nazistã nu avea un plan bine pus la punct în ceea ce priveºte obþinerea unei victorii hotãrîtoare. Hitler dorea sã ocupe niºte teritorii enorme ca întindere, însã cu trupe puþine, ceea ce, bineînþeles, nu era un plan fezabil. În plus, drumurile proaste ºi vremea nefavorabilã de pe teritoriul sovietic au îngreunat foarte mult liniile de aprovizionare a armatei Reich-ului. Avansarea armatei nu era urmatã ºi de extinderea corespunzãtoare a liniilor de aprovizionare. În ciuda victoriilor obþinute la începutul campaniei în est, armata germanã era incapabilã sã susþinã o ofensivã strategicã de-a lungul întregului front de est. Singura opþiune realistã era ofensiva pe un singur front.

Acapararea cîmpurilor pertroliere din Caucaz ar fi privat URSS de circa 90% din totalul rezervelor de petrol.

Grupul de armate Sud responsabil de executarea misiunii a fost împãrþit, la 9 iulie 1942, în Grupul de armatã A (armata 1 Panzer ºi Armata a 17-a) ºi Grupul de armatã B (armata a 6-a ºi armata a 4-a Panzer). La acestea se adãuga armata a 11-a, staþionatã în Crimeea. Dintre forþele aliate ale Germaniei care au participat la bãtãlia de la Stalingrad, România a avut 2 armate: Armata a 3-a, comandatã de generalul de armatã Petre Dumitrescu, ºi Armata a 4-a, comandatã de generalul de armatã Constantin Constantinescu-Claps. Italia a avut armata a 8-a, iar Ungaria, armata a 2-a.

cea mai mare parte a Stalingradului era în mîinile germanilor. Trupele germane nu au reuºit însã sã întrerupã pãtrunderea de noi întãriri sovietice de pe celãlalt mal al Fluviului Volga. În consecinþã, se ajunge în scurt timp la o bãtãlie de uzurã, în care germanii nu îºi mai puteau aplica strategia favoritã, aceea a ,,rãzboiului fulger”. În urma bombardamentelor aeriene intensive, Stalingradul a ajuns o imensã grãmadã de moloz, care împiedica atacul tancurilor. Ultima ofensivã majorã germanã în interiorul oraºului a avut loc la 11 noiembrie 1942. Principala greºealã fãcutã de Hitler a fost una de ordin psihologic. Germania afiºa un complex de superioritate în faþa Rusiei, datoritã faptului cã, începînd cu Petru cel Mare, cultura germanã a jucat un rol major în dezvoltarea instituþiilor Rusiei Þariste. Administraþia ºi armata din imperiul þarist erau organizate dupã modelul german. Aceastã atitudine superioarã afiºatã de Hitler era completatã ºi de caracterul sãu vulcanic care, de cele mai multe ori, ignora recomandãrile generalilor. Proasta planificare logisticã a operaþiunii din Caucaz a fost greºeala lui Hitler, care a crezut cã victoria la Stalingrad poate fi obþinutã în timp scurt. Trupele germane erau complet nepregãtite sã facã faþã unei ierni de tip siberian. Mulþi soldaþi germani au murit îngheþaþi, de foame sau de boli precum tifosul ºi dizenteria. Opþiunea lui Hitler, de a nu lua în considerare o retragere strategicã din zona Stalingradului, l-a costat în final pierderea întregii armate a 6-a . În ceea ce priveºte strategia URSS, cea mai importantã miºcare a fost mutarea întregii sale industrii de rãzboi (aproximativ 1.500 de fabrici) în regiunea Munþilor Urali.

Faptul cã armata Germaniei naziste a reuºit sã avanseze atît de rapid în prima fazã a campaniei din est s-a datorat proastei pregãtiri ºi înzestrãri a Armatei Roºii .

La debutul operaþiunilor Grupului de Armate Sud a Wehrmacht-ului, la 28 iunie 1942, Stalin nu era încã sigur dacã Moscova era sau nu pe agenda înaltului comandament german. Un avion german pilotat de maiorul Joachim von Reichel (ofiþer în biroul de operaþiuni a armatei a 24-a Panzer), care avea în posesie planurile Operaþiunii Blau, s-a prãbuºit pe 19 iunie 1942 în zona frontului controlatã de Armata Roºie. Cu toate cã aveau în posesie planurile operaþiunii, sovieticii erau sceptici cu privire la veridicitatea informaþiilor, luînd în considerare un plan german de a-i induce în eroare.

La 12 iulie este format frontul de la Stalingrad, iar, odatã cu începutul atacului german, oraºul este declarat în stare de asediu pe 25 august 1942. Dar cea mai importantã strategie a sovieticilor a fost mobilizarea politicã a URSS, prin care se ralia întreaga populaþie împotriva invadatorului german. O atmosferã a ,,patriei în pericol” se instalase în rîndul întregii societãþi sovietice. Ocuparea Rostovului de cãtre armata Wehrmacht-ului a accentuat criza gravã prin care trecea URSS. Primul rãspuns politic al lui Stalin la aceastã crizã a fost emiterea Ordinului nr.

227 (27 iulie 1942), cunoscut ºi sub numele de ,,Nici un pas înapoi”. Ordinul recunoºtea situaþia gravã prin care trecea URSS. Stalin înþelesese pînã la urmã cã, în armatã, ofiþerii nu trebuie aleºi dupã criterii politice, ci dupã profesionalism. Mareºalul Gheorghi Jukov ºi comandantul militar Alexandr Vasilevski au fost principalii strategi ai victoriei de la Stalingrad.

Nu trebuie subestimat nici rolul generalului Vasili Ciuikov, comandant al armatei a 62-a. Cu trupe reduse, Ciuikov reuºeºte sã-ºi menþinã poziþiile în Stalingrad, stabilind un cap de pod pentru forþele sovietice staþionate pe

celãlalt mal al Volgãi. Tactica sa inovativã, de ,,agãþare a adversarului”, constînd în pãstrarea liniilor de front foarte apropiate una de alta (10-15 m), a pus Luftwaffe în imposibilitatea de a iniþia atacuri aeriene fãrã riscul de a lovi propriile poziþii.

Spre deosebire de Ciuikov, care era un excelent comandant de teren, von Paulus nu avea calitãþile necesare de a conduce direct o armatã într-un teatru de operaþiuni, cu toate cã anterior a fost un excelent ofiþer în Biroul de planificãri. Generalul von Paulus nu a reuºit sã-l egaleze pe comandantul anterior al armatei a 6-a, Walter von Reichenau. Sovieticii îºi pregãteau contraofensiva de ceva vreme, ajungînd sã antreneze un milion de soldaþi pentru desfãºurarea Operaþiunii Uranus, de încercuire a armatei a 6-a, condusã de von Paulus.

Informaþiile furnizate de trupele româneºti (armatele a 3-a ºi a 4-a), care apãrau flancurile armatei germane, arãtau foarte clar cã URSS îºi mobilizeazã trupele în vederea unui atac menit sã încercuiascã forþele Axei, aflate în luptã în Stalingrad. Toate semnalele de alarmã ale comandanþilor români au fost trecute cu vederea de Înaltul Comandament german, care a hotãrît sã întîrzie trimiterea de întãriri pentru apãrarea flancurilor.

Operaþiunea Uranus începe la 19 noiembrie, cu atacarea flancurilor pãzite de forþele româneºti din zona de sud ºi de nord. Cu toate cã izbutesc sã respingã primul atac, trupele româneºti ajung sa fie complet depãºite numeric ºi din punct de vedere al înzestrãrii. Cad în prizonierat aproape 27.000 de soldaþi români. Forþele sovietice au reuºit sã închidã inelul de încercuire în apropiere de localitatea Kalaci, iar 290.000 de soldaþi ai Axei ajung sã fie captivi la est de Rîul Don. Hitler a refuzat sã aprobe la timp retragerea, bazîndu-se pe planul lui Göring, care susþinea cã trupele din zonã pot fi aprovizionate cu ajutorul avioanelor. În mintea lui Hitler, încercuirea armatei a 6-a la Stalingrad era doar o situaþie temporarã. Încercarea generalului Erich von Manstein ºi a armatei a 4-a Panzer, din cadrul Operaþiunii Furtunã de Iarnã (13-23 decembrie), nu a reuºit sã facã un culoar de retragere pentru trupele armatei a 6-a. Contraofensiva sovieticã planificatã de STAVKA (Marele Cartier General al Armatei Roºii) a pecetluit soarta celor 290.000 de soldaþi prinºi în încecuire. Dintre aceºtia, doar 6.000 vor reuºi sã se mai întoarcã acasã.

Consecinþele bãtãliei de la Stalingrad Bãtãlia de la Stalingrad va rãmîne, în istoria omenirii, una dintre cele mai sîngeroase bãtãlii care au reuºit sã schimbe soarta unui rãzboi. Dupã înfrîngerea de la Stalingrad ºi catastrofa ulterioarã de la Kursk, germanii au pierdut complet iniþiativa strategicã pe frontul de est.

Aºa cum aprecia generalul Douglas Mc Arthur, în cazul în care trupele Axei ar fi reuºit sã cîºtige bãtãlia de la Stalingrad, Hitler ar fi putut continua rãzboiului pentru cel puþin încã 10 ani. Chiar ºi dupã bãtãlia de la Stalingrad, Germania nazistã nu a renunþat la rãzboiul de anihilare pe care l-a practicat ºi în prima parte a campaniei din est. În retragere, germanii incendiau sate ºi oraºe ºi dinamitau cãi ferate ºi poduri pentru a încetini avansul Armatei Roºii. Numeroºi civili din zonele de ocupaþie a Germaniei Naziste au fost executaþi, ca represalii pentru înfrîngerea suferitã la Stalingrad.

Bãtãlia de la Stalingrad a reprezentat speranþa victoriei pentru Aliaþi, arãtînd faptul cã armata Wehrmachtului nu era invincibilã. Statele aliate cu Germania au conºtietizat cã, dupã înfrîngerea de la Stalingrad, vor trebui sã negocieze o ieºire din rãzboi pentru a limita pierderile materiale ºi umane. Statele neutre, care pînã atunci aveau o atitudine prietenoasã faþã de Germania Nazistã (Spania, Suedia ºi Turcia), îºi vor întrerupe relaþiile diplomatice cu Reich-ul. În operaþiunea împotriva Stalingradului, pierderile umane ºi materiale ale Wehrmacht-ului depãºeau cifrele însumate ale tuturor pierderilor suferite de la începutul Operaþiunii Barbarossa ºi pînã atunci. Aceastã pierdere nu va mai putea fi înlocuitã de germani, care ºi aºa erau, încã de la începutul invaziei în URSS, în inferioritate numericã.

Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a creat o coeziune între Armata Roºie ºi conducerea politicã, avînd ca efect diminuarea erorilor de planificare a operaþiunilor militare. La fel de importantã a fost ºi coeziunea din societatea sovieticã. Pentru Stalin, punctul de cotiturã în rãzboi a fost considerat, totuºi, victoria de la Kursk.

Stalingrad a fost, pînã la urmã, o bãtãlie a resurselor, atît umane, cît ºi materiale, între douã forþe la fel de determinate. Cîºtigãtoare a fost partea care a reuºit cel mai bine sã-ºi mobilizeze forþele ºi sã le adapteze în funcþie de circumstanþe.

HISTORIA

Pag. a 10-a – 9 februarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Ce ai voie ºi ce n-ai voie sã faci pe un submarin.

Extrase din Regulamentul de Ordine Interioarã „E foarte dur sã fii marinar pe submarine...“ ,,* Viaþa pe un submarin este o experienþã extrem de durã. Mai durã decît ºederea la închisoare. Ca sã reziºti pe un submarin, îþi trebuie o constituþie robustã. * Submarinele pleacã în misiune în cel mai mare secret. Nimeni nu ºtie ziua ºi ora plecãrii. Nici mãcar membrii echipajului. * Înainte de plecarea în misiune, marinarii îºi fac testamentul, pe care îl încredinþeazã comandantului. La fel procedeazã ºi cu obiectele personale de primã necesitate ºi importanþã (ceasul, verigheta), care vor ajunge la membrii familiei în cazul cînd submarinul nu va mai reveni la bazã. * Un submarin are forma unui trabuc ºi avanseazã cu precauþie. * Intrarea se face printr-o deschizãturã rotunjitã, asemenea unei guri de canal stradal. * Cuºetele submarinului sînt etajate, de-a lungul peretelui metalic, precum rafturile unei biblioteci; ºi la fel de strîmte.

Odatã lungit, þi-e imposibil sã te întorci de pe o parte pe alta ºi nici sã-þi întinzi picioarele dupã bunul plac. * Într-un submarin, spaþiul este la mare preþ. În afara echipajului de serviciu, ceilalþi marinari trebuie sã rãmînã în paturile lor scurte ºi înguste. * Toþi poartã haine de piele ºi cizme de cauciuc. Pe fundul mãrii e umezealã ºi frig. Aerul expirat se preface în picãturi de condesns ºi cade peste oameni. * Oxigenul necesar respiraþiei se gãseºte înmagazinat în niºte rezervoare din camera maºinilor ºi se distribuie prin robinete. * Cît timp e sub apã, submarinul se ghideazã dupã sunet. Dacã aude, prin aparatele de ghidaj, sunet de navã, înainteazã în direcþia aceleia ºi, la momentul potrivit, lanseazã torpila. * Seara, dacã prin periscop nu se vede vreun vas inamic în zona de acþiune, ºi nici luna, submarinul poate sã urce la suprafaþã ºi sã navigheze ca orice navã.

Dimineaþa, se scufundã iar ºi îºi continuã misiunea în strãfundurile mãrii. * În careul ofiþerilor se aflã o masã escamotabilã, un pat escamotabil, unde doarme comandantul, ºi piciorul scãrii care dã spre ieºirea din submarin pe punte. Uºa circularã, cu capac de gurã de canal, stã închisã ermetic deasupra. * Cît timp stau sub apã, oamenii îºi beau cafeaua rece ºi mãnîncã doar conserve. Nu se aprinde focul. Sub picioarele lor se aflã bateriile, ºi o singurã scînteie ar fi suficientã sã arunce submarinul în aer. Este interzis, de asemenea, fumatul. * În strãfundurile ei, marea e mai neagrã ca smoala. * Cînd submarinul urcã la suprafaþã, marinarii n-au voie sã aparã pe punte, la o þigarã, decît unul cîte unul. În caz de alarmã, vasul trebuie sã se scufunde în 30 de secunde. * Submarinul atacat nu are alt mijloc de apãrare decît sã se scufunde. Cînd este scufundat, undele radio nu mai rãzbat pînã la el. Marinarii nu pot sã transmitã sau sã primeascã mesaje. Sub apã, ei sînt total rupþi de lume.

Rãzboiul sub apã este monoton, obositor, plictisitor. În fiecare zi, în fiecare ceas, fac acelaºi lucru. * Zgomotul de deasupra unui submarin este ca zornãitul pietricelelor aruncate într-un geam. Acelea sînt bombe submarine, lansate de avioane sau de nave de rãzboi, care explodeazã în strãfundurile apei. * De obicei, un submarin scufundat nu explodeazã. Însã, dacã este avariat, nu mai poate urca la suprafaþã ºi rãmîne pe fundul mãrii pentru totdeauna. * Dacã un submarin este lovit, încearcã sã urce la suprafaþã numai dupã ce se lasã întunericul. Dacã reuºeºte, încearcã sã repare avariile. Dacã nu, toatã lumea se resemneazã. κi aºteaptã moartea. În liniºte.

Dintr-un submarin nu se pot trimite semnale SOS, nu se poate cere ajutor. Toþi oamenii aºteaptã sã moarã asfixiaþi cînd li se terminã oxigenul. Dupã moartea echipajului, submarinul poate sã meargã în derivã, în adîncuri, cu încãrcãtura de cadavre, foarte multã vreme, apoi se lasã la fund.

* În caz de atac din partea vedetelor marine, pe submarin se dã alarma, care înseamnã oprirea motoarelor ºi încetarea oricãrui zgomot. Se vorbeºte doar în ºoaptã ºi la ureche. Se navigheazã în derivã, cam 8 km/h, fãrã sã se ºtie direcþia. Abia cînd submarinul se ridicã la suprafaþã, se ºtie. * Dacã marea e liniºtitã, un avion poate repera un submarin pînã la o adîncime de 20 m. În mod normal, un submarin se deplaseazã sub apã la o adîncime de 50 m.

Un submarin mai poate fi detectat ºi dupã sunetul produs de maºini cînd este la suprafaþã. Sau dupã petele de ulei ºi de combustibil ridicate din apã. * Cînd o bombã atinge submarinul, ochii marinarilor se îndreaptã spre icoana Maicii Domnului, aflatã pe punte, în careul ofiþerilor. * Echipajul unui submarin, lovit greu, nu aºteaptã sã moarã, unul dupã altul, prin sufocare. E prea dur sã mori unul în faþa altuia.

Aºa cã, de comun acord, se procedeazã la o sinucidere colectivã, prin înecare. * Soldaþii armatei terestre mor trãgînd pînã la ultimul cartuº, sau luptîndu-se la baionetã, cu pumnii, cu dinþii, cu unghiile.

Oamenii de pe submarin mor cu braþele încruciºate în faþa inamicului. Eroismul lor înseamnã pasivitate ºi resemnare. Eroismul lor înseamnã credinþã.

De aceea e foarte dur sã fii marinar pe submarine...”.

Constantin Virgil Gheorghiu ,,Omul care cãlãtorea singur”, 1954 ediþia francezã, 2010 - ediþia româneascã.

P.S. – Traian Matisi, eroul principal al romanului, angajat la Marele Stat Major în calitate de corespondent de rãzboi, este detaºat, de la trupele terestre, la Marinã.

Ajunge la Constanþa, unde i se cere sã-ºi aleagã viitorul loc de muncã. Dintre toate navele de rãzboi ale Marinei Regale, ancorate în port, el îºi alege submarinul ,,Delfinul”, care îºi avea baza în Crimeea, iar reparaþiile le fãcea în Portul Sevastopol. Era în anul 1942. Desigur, astãzi, în condiþiile tehnologiei ultra avansate, viaþa ºi activitatea pe un submarin modern sînt cu totul altele. Dar am þinut sã comentez spusele sale, ca un modest omagiu adus unui mare scriitor român pe nedrept ingorat ºi înainte, ºi în zilele noastre. ªi asta doar pentru cã unor semidocþi li s-a pãrut cã ar fi gãsit în scrierile sale trimiteri antisemite.

„Rãzboiul submarin este cel mai crîncen“ Din nou despre submarine, rãsfoind, de data aceasta, lucrarea ,,Flãcãri la prova”, semnatã de Costache Alexandrescu ºi apãrutã la Editura Militarã, în anul 1987: ,,* Submarinele lanseazã una sau mai multe torpile, prin niºte tuburi speciale, în direcþia vapoarelor din faþã, pe care le lovesc în punctele nevralgice. * În cartul de serviciu, marinarii activeazã la posturile lor. În cartul liber stau întinºi în cuºetele lor strîmte ºi înveliþi cu pãturi aspre, care îi mai apãrã de umezealã ºi de frig... Coca submarinului aflat în imersiune este rece, la temperatura stratului de apã strãbãtut. * Submarinele patruleazã liniºtite în cãutarea convoaielor de vapoare de marfã sau militare, ca sã le scufunde. * Omul, prin natura lui, este strãin mãrii, iar rãzboiul submarin este cel mai crîncen. Nu acceptã improviziaþia. * Accidentele pe submarin cele mai frecvente sînt: asfixierea echipajului, descãrcarea bateriilor, pierderi de combustibil ºi de ulei etc. Soluþia: ieºirea riscantã la suprafaþã pentru remedieri, aer ºi reîncãrcarea bateriilor. * Grenadaj, grenadare = atacarea unui submarin cu grenade de adîncime, care sînt reglate sã explodeze la adîncimea presupusã a þintei. * Uneori, pe culoarul îngust al navei sînt înghesuite diferite mãrfuri: saci cu provizii alimentare, veselã, scule, cizme ºi veste de cauciuc. * Sã nu fie auzite, submarinele opresc motoarele, care merg cu motorinã, ºi le pornesc pe cele electrice, care doar bîzîie. Dar ºi bîzîitul se aude. * Un ºoc ºi scîrþitul tablei pe piatrã sau pe nisip semnaleazã cã submarinul s-a pus pe fundul mãrii, maximum, cãci peste aceste adîncimi, din cauza presiunii colosale a apei, nava poate exploda.

,,Delfinul”, vechiul ºi unicul nostru submarin care tot aºteaptã sã fie reparat ºi dat în folosinþã, mãcar pentru o zi... În timp ce alþii deþin submarine atomice ultramoderne. Nu ne rãmîne decît sã zicem ºi noi ca Moromete: ,,Unde mergem noi, domnule?”... * Tãcerea deplinã ºi vorbitul în ºoaptã sînt primele mãsuri de luat cînd un submarin este urmãrit de o navã la suprafaþã. * Într-un submamrin pîinea este verde, din cauza mucegaiului care se strecoarã peste tot. Salteaua, perna, pãturile ºi cearceafurile sînt jilave, din cauza umezelii. * Un submarin lovit, dar nu scufundat este transportat în primul port ºi supus reparaþiilor. * Aºa cum locomotiva cu aburi este un samovar sub presiune, tot aºa submarinul este ca un tub încãrcat pînã la refuz cu oameni, aparate ºi tot felul de motoare; totul miroase a benzinã, motorinã, uleiuri ºi transpiraþie. * «Britania ruled the waves!» (Britania rãstoarnã valurile) – strigãtul de luptã al forþelor navale britanice în cel de-al II-lea rãzboi mondial. * Corpul unui submarin este împãrþit longitudinal în 10-15 compartimente, despãrþite prin pereþi ºi porþi etanºe, menite sã asigure securitatea navei ºi a echipajului în caz de gaurã de apã, dar sînt ºi deschideri care þin loc de uºi. * Uite un titlu: «Lumea înghesuitã a submarinului», cu zeci de aparate repetitoare ale lumii înconjurãtoare (înclinometru, altimetru, vitezometru, cîrme de adîncime, motorul sau propulsorul, pompe de balast etc.). Echipajul unui submarin este format din: comandant, secund, timonier, mecanic-ºef, maiºtri mecanici, marinari. În total, 45-50 de oameni. Cu toþii schimbã comenzi ºi comenteazã laconic comportamentul navei. * Cînd un submarin este lovit de moarte, ies la suprafaþã urme specifice: pete de ulei ºi de carburant, gunoaie de bucãtãrie, veste de salvare, diferite resturi de obiecte. Uneori, pentru a-i deruta pe urmãritorii de la suprafaþã, deliberat sînt lansate la suprafaþã asemenea resturi. Dar cînd iese praf, totul s-a terminat”.

PAUL SUDITU

Corabia zãpezilor

Pe ramurile subþiri ale salcîmilor, fulgii mari cît obiala se lipeau umezi, veneau puzderie pe vîntul de miazãnoapte, prin aer se vedea foºnetul lor blînd; le-am ieºit în cale ºi ei m-au prins în joaca lor cosmicã, clipe lungi am uitat cã sînt om – eram departe, meteor în cîmpiile siderale; cu pînzele în vînt apoi am plutit împreunã spre ºesuri, acolo tãinuind despre viaþã ºi moarte, despre melancolii; din zarea închisã de munþi, dinspre negre cotloane viscolul delira, în pînze mã loveau roiuri vrãjmaºe; din orizont goneau stihiile, sãgeþi albe fulgerau vãzduhul…

Viscol de nord la capãtul lumii, goneam fantaste herghelii.

ROMAN FORAI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 9 februarie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (44) „Cu gîndul la Annie“ Autor: Nancy Garden Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1982, Statele Unite Editura: Fanar, Straus & Giroux Forma literarã: roman pentru tineret

Rezumat Cartea ,,Cu gîndul la Annie” (,,Annie on My Mind”) detaliazã povestea a douã adolescente care ajung sã recunoascã faptul cã se iubesc. Annie ºi Liza, eleve la ºcoli diferite, sînt bune prietene. Ele s-au cunoscut la un muzeu ºi împãrtãºesc interesul pentru artã ºi pentru Evul Mediu. Annie provine dintr-o nu foarte educatã familie de imigranþi italieni, frecventînd o ºcoalã orãºeneascã de stat. De cealaltã parte, Liza provine dintr-o familie înstãritã. Ea merge la o ºcoalã particularã, The Foster Academy, unde este ºi preºedinta consiliului elevilor.

Principalul decor al poveºtii este Foster Academy, condusã de o doamnã administrator care pune disciplina la mare preþ. Academia se aflã într-o situaþie precarã din punct de vedere financiar, astfel cã la un moment dat are loc o colectare de fonduri, lucru care necesitã ca scandalurile, fie ele ºi minore, sã fie eliminate complet din rîndul ºcolii, altfel finanþãrile putînd fi puse în pericol.

Dragostea dintre Annie ºi Liza se dezvoltã treptat.

Le este greu sã îºi recunoascã sentimentele din cauza stigmatului aruncat asupra unei astfel de relaþii, astfel cã ele nu au momente de intimitate, negãsind un loc propice pentru aºa ceva. La un moment dat, doi dintre cei mai admiraþi profesori de la academie, d-na Widmer ºi d-na Stephenson, care locuiesc împreunã, pleacã într-o vacanþã, iar Liza se oferã sã aibã grijã de pisicile lor, înþelegînd apoi cã acolo ar fi un loc bun pentru o întîlnire cu Annie. Plimbîndu-se prin casa celor douã profesoare, Liza descoperã cã cele douã sînt împreunã, dupã cãrþile despre lesbianism pe care le gãseºte în casã. În timpul vacanþei de primãvarã, Liza ºi Annie se întîlnesc acolo, explorîndu-ºi pentru prima datã intimitatea relaþiei. Ele sînt vãzute însã de un coleg de-al lor ºi de o secretarã bãgãcioasã, care le denunþã doamnei administrator, atît pe cele douã eleve, cît ºi pe cele douã profesoare.

Liza este suspendatã de la ºcoalã ºi obligatã sã meargã la niºte întîlniri disciplinare þinute de consiliul ºcolii, consiliu care ar fi urmat sã decidã dacã incidentul trebuie sã rãmînã pe plan intern, sau ar trebui ca ºi universitatea la care Liza fusese acceptatã, Massachusetts Institute of Technology, sã fie informatã. Annie frecventeazã altã ºcoalã, astfel cã este scutitã de umilinþa de care are parte Liza, mai mult, pãrinþii ei nici nu aflã de incident. Consiliul ºcolii decide sã nu impunã nici o sancþiune, dar Liza trebuie sã suporte remarcile rãutãcioase ºi vorbele pe la spate, din partea colegilor de ºcoalã. Cele douã profesoare însã îºi pierd posturile,

crezîndu-se în mod eronat cã ele le-ar fi influenþat pe cele douã fete.

Annie urmeazã cursurile Universitãþii California, din Berkeley, pe Coasta de Vest, în timp ce Liza rãmîne pe Coasta de Est, frecventînd MIT. Annie îi scrie scrisori prietenei sale, dar aceasta nu rãspunde. În final, realizînd cã o iubeºte cu adevãrat pe Annie, Liza vorbeºte cu ea la telefon, aranjînd sã se întîlneascã în timpul vacanþei de Crãciun.

Istoricul cenzurii Romanul a fost deseori atacat pe motiv cã promoveazã, idealizeazã sau încurajeazã homosexualitatea.

Mulþi dintre cei care au contestat cartea, fãrã sã o citeascã, au invocat ºi faptul cã ar conþine scene explicite de sex, ceea ce nu este adevãrat. Alþii au declarat cã nu pot accepta lumina favorabilã în care sînt descrise personaje de orientare homosexualã, care nu sînt nici condamnate, nici prezentate ca fiind neadaptate din punct de vedere psihologic. Cu toate acestea, cartea aratã în mod convingãtor care pot fi consecinþele unor relaþii homosexuale, demonstrînd suferinþele prin care trec cei care îndrãznesc sã treacã peste obtuzitatea majoritãþii. În 1988, patronii Bibliotecii Cedar Mill, din Portland, Oregon, au contestat romanul pe motiv cã prezintã dragostea între lesbiene ca fiind normalã. Astfel, cartea a fost temporar exclusã de pe rafturile bibliotecii, dar la scurt timp a fost reprimitã. În 1990, un pãrinte din Sedgwick, Maine, ºi-a exprimat nemulþumirea faþã includerea romanului în biblioteca pentru clasele a VII-a ºi a VIII-a, invocînd prezentarea unei relaþii între lesbiene ca fiind nepotrivitã. Problema a fost comunicatã consiliului ºcolii, întrucît districtul ºcolar nu avea o procedurã pentru asemenea plîngeri. Consiliul a stabilit un comitet format din membrii consiliului, profesori ºi pãrinþi, care a votat pentru pãstrarea romanului în bibliotecã. În 1991, ,,Annie on My Mind” a dispãrut în mod misterios din douã biblioteci ºcolare din San Ramon, California. Bibliotecarii au descoperit mai tîrziu cã directorii adjuncþi de la cele douã licee luaserã cele douã exemplare, susþinînd cã vor sã le examineze.

Exemplarele fuseserã donate de un membru al comunitãþii, care i-a acuzat public pe cei doi directori adjuncþi de cenzurã, afirmînd cã „puteau la fel de bine sã ardã cãrþile; intenþia este clarã, aceea de a nu permite elevilor sã intre în contact cu o temã legatã de homosexualitate”.

Deºi cei doi acuzaþi au negat intenþia lor de a cenzura cartea, un reprezentat al Uniunii Americane pentru

Dezinformarea - de la Calul Troian la Internet (8) Motto: ,,Discreditaþi tot ceea ce merge bine în þarã!

Implicaþi conducãtorii în acþiuni ilegale! Subminaþi-le reputaþia, supuneþi-i dispreþului! Rãspîndiþi discordia între cetãþeni! Întãrîtaþi-i pe tineri contra bãtrînilor!

Ridiculizaþi tradiþiile!” (Sun Tzu - ,,Arta rãzboiului”) Existã ºi o bursã a imaginilor: de cinci ori pe zi, marile reþele de televiziune fac schimb de imagini: astfel, TF1 sau France 2 primesc circa 20 de minute de imagini. E uºor de ghicit dupã ce criterii sînt alese. Nu costã mult. Nu existã timp pentru a le verifica. ªi, evident, nu sînt semnate. Iresponsabilitatea atinge culmea.

Dar efectul este cu atît mai zdrobitor asupra publicului cu cît, atît din lene, cît ºi din cauza gustului pentru senzaþional, toate reþelele din lume ajung în cele din urmã sã difuzeze aceeaºi imagine, care se regãseºte pe toate ecranele ºi al cãrei impact creºte dincolo de orice proporþie nu atît datoritã interesului pe care îl prezintã, cît ca efect al repetãrii.

Se observã cã, fie ºi în cele mai inocente situaþii, se reunesc toate elementele pentru a induce telespectatorul în eroare. Nu e nevoie decît sã plasaþi la originea infor-

maþiei un grup de influenþã care are interesul de a dezinforma opinia publicã asupra unui anumit punct, iar sabatul vrãjitoarelor mediace se va dezlãnþui fãrã ca ulterior sã se mai poatã aduce nici o corecþie utilã, fãrã ca nici o mãrturie, oricît de competentã ar fi, sã se mai poatã face auzitã. Vom cita numai douã exemple, care nu au avut consecinþe grave, dar care demonstreazã uºurinþa ºi firescul cu care se dezinformeazã la televiziune.

Emisiunea ,,Arrêt sur image” a prezentat, între alte cîteva sute, urmãtorul incident. În cursul reluãrii transmisiunii unei intervenþii în Camera Deputaþilor de cãtre un parlamentar ostil guvernului, o emisiune de televiziune a arãtat mimica expresivã a primului-ministru francez, Lionel Jospin. Informaþiile ulterioare au dezvãluit cã acele expresii fuseserã filmate în alte împrejurãri ºi inserate în banda video a reluãrii. Dar toþi telespectatorii au continuat sã spunã: ,,Dacã am vãzut cu ochii mei...!”. În timpul unei emisiuni televizate, preºedintele Elþîn a pãrut sã aibã un debit verbal ciudat de lent: s-a tras concluzia cam pripitã cã i se împleticea limba, pentru cã bãuse prea mult. Or, adevãrul era cã inginerul de sunet, nefãcînd parte dintre simpatizanþii sãi politici, încetinise

Libertãþi Civile a considerat cã intenþia era clarã, afirmînd cã „un district ºcolar nu poate exclude tema homosexualitãþii dintr-o bibliotecã ºcolarã”. În 1992, bibliotecarii din Colony, Texas, au primit numeroase solicitãri de a scoate romanul din circuit, întrucît „promoveazã ºi încurajeazã stilul de viaþã homosexual”. Dupã prima plîngere, consiliul de conducere al bibliotecii a votat în unanimitate pentru a pãstra cartea în bibliotecã, dînd apoi o declaraþie prin care subliniau faptul cã nu este sarcina bibliotecii de a spune copiilor ce sã citeascã, „aceasta fiind sarcina pãrinþilor”. Consiliul ºi-a menþinut poziþia, în ciuda numeroaselor plîngeri sosite, afirmînd cã pãrinþii trebuie sã decidã acasã ce cãrþi trebuie sã citeascã un copil. În 1993, pãrinþii elevilor de la liceul din Bend, Oregon, au contestat romanul aflat, la acea vreme, în biblioteca ºcolii, deoarece acesta „promoveazã ºi tolereazã” homosexualitatea. Consiliul ºcolii a discutat plîngerea, dar a votat pentru pãstrarea cãrþii în bibliotecã. Acelaºi scenariu s-a repetat în acelaºi an la liceul din Lapeer, Michigan. Mai multe astfel de incidente au avut loc în 1993, în statul Kansas, cînd o organizaþie a donat mai multe exemplare unor biblioteci cu intenþia „de a oferi oamenilor o imagine adevãratã ºi completã despre homosexualitate”.

Romanul a fost mai întîi exclus, apoi reprimit la biblioteca din districtul ºcolar Shawnee. Mai multe exemplare au fost stropite cu benzinã ºi apoi arse de un pastor ºi de adepþii lui, la districtul ºcolar Kansas City, dar un exemplar a fost totuºi pãstrat în biblioteca liceului, districtul ºcolar donînd un exemplar ºi bibliotecii publice. În 1994, romanul a fost interzis din bibliotecile a opt unitãþi de învãþãmînt din Olathe, Kansas, de cãtre inspectorul ºcolilor, cu sprijinul consiliului ºcolii. În faþa refuzului de a reprimi cãrþile în bibliotecã, ºase elevi împreunã cu familiile lor au contactat Uniunea Americanã pentru Libertãþi Civile, intentînd un proces împotriva ºcolii.

Cazul a fost tranºat în decembrie 1995, cînd un judecãtor de district a decis cã inspectorul ºi consiliul ºcolii încãlcaserã Primul Amendament din Constituþia americanã, prin interzicerea romanului dintr-o bibliotecã ºcolarã. Judecãtorul a dispus ca romanul sã fie reintrodus în bibliotecã imediat ºi ca inspectorul sã plãteascã cheltuielile de judecatã ºi alte daune.

Romanul a fost, de asemenea, interzis la biblioteca liceului Chanute, Kansas, în urma unor plîngeri adresate consiliului de pãrinþi. Bibliotecarii au inclus romanul în categoria titlurilor restricþionate, care puteau fi citite doar cu acordul pãrinþilor. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA cu deliberare banda. Omul a sfîrºit prin a recunoaºte, dar, bineînþeles, era prea tîrziu: telespectatorul îl ,,vãzuse” pe preºedinte beat. (...) Totuºi, la fel de adevãrat este cã anumite mituri, prost ticluite, nu ,,prind”. Se organizase o operaþiune de dezinformare pentru a rãspîndi în lume convingerea cã la Timiºoara se gãsiserã gropi comune. În realitate, se fotografiaserã doar cadavrele dintr-o morgã, iar minciuna a avut picioare scurte.

De asemenea, campania de ,,satanizare” a Irakului a tras ºi ea cîteva rateuri. O kuweitiancã de 15 ani a declarat în faþa Congresului american cã vãzuse soldaþi irakieni tãind alimentarea cu oxigen a incubatoarelor, fãcînd sã moarã zeci de sugari. Aceastã mãrturie a fost citatã de 8 ori de cãtre preºedintele George Bush în emisiunile televiziate unde apãrea, declanºînd o emoþie enormã în acea naþiune, unde curg rîuri de lapte ale tandreþei omeneºti. În realitate, tînãra era fiica ambasadorului kuweitian la ONU ºi nu mai fusese în þara ei de cîþiva ani. (...) Iar CBS a îndrãznit s-o demaºte.

Sã-i salutãm în trecere pe profesioniºtii de calitate care salveazã onoarea meseriei, apãrînd o informaþie cît mai conformã posibil cu realitatea.

Sfîrºit VLADIMIR VOLKOFF

Civilizaþii dispãrute Arheologia va constitui mereu o fascinaþie, o provocare pentru cã ea ne pune în faþa unui puzzle care meritã descoperit ºi rezolvat. Nu vom termina niciodatã acest puzzle, însã unele pãrþi rãmîn o enigmã. Cîteodatã ne lipsesc piese din ansamblu ºi nici mãcar nu ne dãm seama. Tocmai asta face urmãtoarele descoperiri atît de interesante. Poate cã nu vom afla întregul adevãr niciodatã. Detaliile complete ale acestor misterioase culturi nu vor rãmîne pierdute istoriei.

Catalhoyuk, Turcia Posibil primul oraº din lume, circa 7400–6000 î.Chr., Catalhoyuk a fost o aºezare de fermieri. Cu aproape 8.000 de oameni, aceºtia trãiau în case pãtrate din cãrãmizi de lut lipite una de alta, astfel încît nu existau drumuri sau alei în jurul lor.

Oamenii intrau în case printr-o gaurã în acoperiº.

Viaþa se desfãºura pe acoperiºuri, aleile zburdau la nivelurile superioare, mult deasupra caselor.

Situat în partea centralã a Turciei de astãzi, Catalhoyuk a fost descoperit în 1958 de un arheolog

comori ale misterioasei culturi Sanxingdui au fost create într-un stil necunoscut în civilizaþia anticã chinezã. Piesele din bronz erau impresionante în mod excepþional. Revelînd o culturã sofisticatã, cu abilitãþi tehnice remarcabile, acestea descriau statuile de bronz de 2,5 m înãlþime unice în lume la acel moment.

Arheologii cred cã aceste comori ascunse în pãmînt erau sacrificii. Dar care este marele mister?

De ce aceastã civilizaþie ºi-a distrus în mod deliberat cultura acum 3.000 de ani? De ce a pãrãsit marele oraº de lîngã rîul Mianjing? Aceastã civilizaþie, ce a durat doar 350 de ani, nu a lãsat nimic scris ºi nici alte rãmãºiþe umane ca indicii.

Teoriile privind dispariþia lor sînt numeroase.

De la rãzboi la inundaþii ºi cutremure care ar fi putut schimba cursul rîului ºi distruge aceastã înfloritoare civilizaþie.

Shahr-I Sokhta, Iran

britanic. Dar oraºul era aproape gata sã disparã din istorie cînd oficialitãþile turce l-au acuzat pe respectivul într-un scandal legat de artefacte dispãrute. Nu a fost acuzat ºi, mai tîrziu, alþi arheologi l-au absolvit de orice vinã. Dar au mai trecut încã 30 de ani pînã li s-a permis ºi altora sã redeschidã sãpãturile. În prezent, doar 4% din site a fost excavat. Cu fiecare descoperire apar ºi mai multe întrebãri.

Locuitorii din Catalhoyuk au construit case noi peste cele vechi în 16 nivele diferite, unul peste altul. Dar de ce au renunþat la stilul de viaþã nomad pentru a se organiza într-un numãr atît de mare?

Erau fermieri, dar nu trãiau lîngã culturile lor. De ce nu? Unde creºtea hrana lor?

Pe lîngã sculpturi ºi figurine, picturile bogate în simbolism au fost pãstrate pe zidurile interioare ale caselor ce serveau ºi ca mormînt. Oamenii erau înmormîntaþi sub case, iar lîngã platformele funerare existau multe astfel de reprezentãri. Era oare arta o formã de comunicare cu morþii, proteja oare morþii sau poate îi proteja pe cei vii?

Foarte interesant este cã diferiþi indivizi care trãiau ca o familie în Catalhoyuk au fost înmormîntaþi ca atare sub o casã, dar nu erau rude biologice.

Copiii par a nu fi trãit cu pãrintii lor biologici.

Arheologii cred cã acest oraº, care ar putea reprezenta începutul civilizaþiei, nu avea lideri sau guvern ºi cã bãrbatii ºi femeile erau trataþi ca egali.

China În 1986, arheologii au descoperit lîngã Chengdu, capitala provinciei chineze Sichuan „a noua minune a lumii”. O descoperire uimitoare care a rescris istoria cunoscutã a Chinei.

Au excavat douã gropi cu sculpturi de bronz, colþi de elefant ºi jad datînd din 1200 î.Chr. Aceste

Shahr-i Sokhta este cunoscut ºi ca „oraºul de foc“, deoarece a ars de trei ori. Era situat la marginea unui deºert aspru în estul Iranului între 3200 î.Chr. ºi aproximativ 2000 î.Chr. Dupã ce oraºul a fost abandonat în mod misterios, civilizaþia urbanã nu a mai apãrut pe aceste meleaguri pentru încã 1.500 de ani.

plexe. Acum mai bine de 1.000 de ani, Cacaxtla a crescut în mod modest, ridicînd temple, palate ºi cîteva mici piramide. Dar arheologii cred cã nu a ajuns niciodatã la fel de puternic ca Teotihuacan sau civilizaþia mayaºã. În anii 1940, arheologii spanioli au descoperit pentru prima oarã acest sit. Dar a trebuit ca jefuitorii de morminte sã sape un tunel în clãdirea principalã a oraºului pentru a reînvia interesul pentru acest sit. Jefuitorii s-au confesat unui preot care a chemat autoritãþile.

Civilizaþia Olmeca-Xicalanca care locuia în Cacaxtla era formatã din rãzboinici ºi constructori meticuloºi. Societatea lor pare a fi fost împãrþitã în straturi sociale distincte, dar în rest nu se cunosc

prea multe despre ei. Picturile lor murale descriu scene de luptã, comerþ ºi adorare a zeilor. O picturã legatã de o bãtãlie are 2 metri înãlþime ºi 20 de metri lãþime. Aratã un grup de rãzboinici-jaguari ieºind victorioºi în faþa unui grup de rãzboinicipãsãri fãrã apãrare.

La început, cercetãtorii au crezut cã pictori mayaºi au cãlãtorit la Cacaxtla pentru a crea aceste picturi. Dar sînt atît de multe stiluri individuale compilate în acestea, încît se crede cã artiºti locali au lucrat la crearea lor. Privind aceste scene am putea crede cã Cacaxtla a avut o armatã puternicã, o economie înfloritoare ºi o culturã sofisticatã. Însã existã ºi alte pãreri, precum cea a profesorului de istorie a artei Claudia Brittenham, care crede cã aceste portretizãri îi reprezintã pe oamenii din Cacaxtla aºa cum se visau, nu cum erau în realitate. Cîteodatã credem cã arta este cumva separatã de viaþã, fiind decorativã ºi neesenþialã. Însã în lumea lor arta era politicã, iar politica poate fi un agent al creãrii unui sens al comunitãþii.

El Cano, Panama Situl Shahr-i Sokhta a fost primul excavat în 1967. Dar revoluþiile, politica, omorurile, cît ºi clima durã din zonã au fãcut dificilã munca arheologilor.

Este un adevãrat mister de ce aceastã civilizaþie a rãsãrit pe aceste pãmînturi. Pare a fi o culturã avansatã, independentã de Mesopotamia ºi civilizaþiile din Valea Indusului. Avea o populaþie mare ºi unul din primele sisteme de scriere apãrute vreodatã.

Tot ei au dezvoltat prima reþea comercialã din lume pentru negoþ cu alte zone. Fãceau comerþ cu ceramicã, metale, textile, dar pãstrînd ce e mai bun pentru ei. Deºi oraºul avea un palat mare din cãrãmizi de lut, oamenii din Shahr-i Sokhta erau ºi fermieri.

Pentru timpul sãu, oraºul avea o întindere de 150 de hectare. Arheologii au descoperit un cimitir la vest cu 25.000-40.000 de morminte. Dar nu au fost descoperite arme, ceea ce sugereazã cã locuitorii erau oameni paºnici, nu cuceritori.

Cacaxtla, Mexic O mare parte din ceea ce ºtim în prezent despre micul oraº-stat Cacaxtla din Mexic ne parvine din picturile lor murale, colorate ºi deosebit de com-

Situl El Cano, situat în sud-vestul oraºului Panama, a schimbat pãrerile istoricilor despre culturile pre-hispanice care au existat în pãdurile Americii Centrale. Îngropate acolo sînt cãpeteniile de aur din Panama, o culturã nenumitã care a existat din anul 700 pînã în anul 1000 d. Chr. Vînãtorii de comori au sãpat prin toatã zona la începutul anilor 1900, dar n-au gãsit decît morminte comune.

În anii 2000, arheologii au descoperit mormintele unor cãpetenii rãzboinice în armuri de aur, centuri, brãþãri. De asemenea, au mai fost descoperite rãmãºiþele unor bãieþi în apropiere, la fel îmbrãcaþi în aur. Una dintre caracteristicile principale ale acestei culturi era cã statutul social era moºtenit de la tatã la fiu. Asta înseamnã cã aceastã civilizaþie era mult mai sofisticatã decît se credea la început, explicã arheologul Julia Mayo.

Nu ºtim prea multe despre ei din cauza faptului cã nu au lãsat prea multe în urmã în privinþa înregistrãrilor istorice. Sau nu le-am gãsit noi încã.

Clãdirile lor erau fãcute din bambus, aºadar s-au pierdut. Nu au lãsat în urma lor piramide precum mayaºii. Dar arheologii cred cã aceastã civilizaþie a cãpeteniilor de aur a fost o culturã distinctã, care a înflorit pentru o vreme în Panama.

Mormintele lor ne dau detalii în unele dintre cele mai interesante ºi unice aspecte ale vieþii lor. În mormintele cãpeteniilor au fost descoperite alte trupuri creînd o platformã. Nu se ºtie dacã erau sclavi sau captivi. Alãturi au fost descoperite oasele unui peºte otrãvitor, ceea ce ne aratã cã ar fi putut cei îngropaþi acolo sã fi fost sacrificaþi.

Gonur-Tepe, Turkmenistan Fãrã un controversat arheolog din fosta Uniune Sovieticã ce a excavat situri arheologice cu buldozerul, astãzi s-ar fi putut sã nu ºtim nimic de uimitoarea culturã de la Gonur-Tepe în izolatul Turkmenistan. Pînã a apãrut el nimeni nu credea cã

cineva putea trãi în acel loc. „Toatã lumea mi se opune pentru cã numai eu le-am descoperit”, spunea el. „Gonur-Tepe“ înseamnã movilã. În regiunile fãrã copaci, aceste movile pot indica arheologilor ruinele vechilor aºezãri. La 59 km de oraºul Mary, Sarianidi insistã în anii 1970 în asprul deºert Karakum ºi descoperã ceva nemaivãzut pînã atunci.

El a gãsit rãmãºiþele unui oraº-fortãreaþã ºi o culturã sofisticatã care era parte dintr-o reþea de aºezãri care se întindeau în cîmpiile Asiei Centrale acum 4.000 de ani. Surprinzãtor de avansaþi, ei au construit temple, case, strãzi ºi chiar canale de irigaþii.

Posibil primul oraº care a legat vreodatã Estul de Vest, Gonur a fãcut comerþ cu oraºe îndepãrtate.

Locuitorii lor erau artiºti pricepuþi, lucrînd aurul, argintul ºi alte metale cu multã îndemînare.

Cercetãtorii au crezut iniþial cã o societate atît de avansatã nu putea exista în aceastã regiune pentru încã 1.000 de ani.

Cultura a fost numitã cîteodatã „Oxus”, dupã numele rîului care trece prin aceastã regiune. Dar marele mister este ce s-a întîmplat cu acest mãreþ oraº ºi cu miile lui de locuitori. Deºi existã teorii, nu avem nici o dovadã palpabilã. Înregistrãrile aratã cã Gonur a dispãrut pur ºi simplu dupã cîteva secole.

Gunung Padang, Indonezia Gunung Padang, cel mai mare sit megalitic din Indonezia, are aproape 120 km ºi este situat la sudest de Jakarta. A devenit o realã sursã de controverse între timp.

Descoperit iniþial de olandezi în 1914, acest sit mai puþin cunoscut de coloane din rocã vulcanicã poate fi un gigantic mormînt terasat al unei civiliza-

þii care a existat în 5200 î.Chr, înaintea piramidelor din Egipt. Se crede cã întregul deal în formã de piramidã a fost construit în trei faze de trei culturi diferite în decursul a mii de ani, putînd data pînã la 9.000 de ani. Astfel, tumulul ar putea deveni cea mai veche piramidã din lume. Oamenii cred cã era preistoricã a fost primitivã, însã acest sit le poate dovedi contrariul.

Cercetãrile ºi pãrerile sînt împãrþite. Geologi, arheologi, vulcanologi – unii cred cã este doar un con vulcanic, iar datarea cu carbon este greºit interpretatã. Vrem sã fie istoria omenirii atît de veche?

Avem curaj sã visãm atît? Sã îndrãznim? Ne avîntãm prea mult în trecut? Exagerãm? Gãsim dovezi acolo unde nu sînt?

Zeleniy Yar, Siberia În 1997, arheologii ruºi au descoperit un cimitir medieval siberian chiar la sud de cercul arctic. Din 34 de morminte au fost excavate mumii purtînd mãºti de cupru care aveau o vechime de 1.000 de ani. ªapte bãrbaþi, o fetiþã ºi trei bãieti au fost probabil accidental mumificaþi de o scãdere dramaticã a temperaturii în Secolul al XIV-lea. Trupurile erau acoperite cu piei de animale, iar mãºtile de cupru au prevenit oxidarea.

Arheologii nu au întîlnit nicãieri ritualuri de înmormîntare asemãnãtoare cu cele de la Zeleniy Yar. Unele trupuri aveau scheletele zdrobite, iar craniile fãcute bucãþi sau lipsã. Arheologii nu sînt siguri dacã de vinã sînt jefuitorii de morminte sau chiar cei care i-au îngropat pentru a proteja pe cei vii de vrãjile rele ale celor morþi. Bazîndu-ne pe

credinþele curente ale populaþiilor din regiune, cercetãtorii cred cã lanþurile ºi bucãþile de piele folosite la legare sînt alte semne de magie protectivã.

Posibil din motive religioase, picioarele celor îngropaþi erau îndreptate spre rîul Gorny Poluy.

Unii dintre morþi par a fi rãzboinici care au fost îngropaþi cu armele. Rãnile altora sugereazã cã au murit în luptã. Artefactele gãsite aici ne întãresc convingerea cã Siberia era un centru comercial semnificativ acum 1.000 de ani. Mai credeþi cã Siberia era doar un pustiu izolat?

Kfar Samir, Israel La aproape 200 m de coasta Haifei, în Israel, arheologii exploreazã un fascinant sat scufundat numit Kfar Samir, care are 7.700 de ani vechime ºi este la 5 m adîncime. Deºi oamenii care locuiau

în acest sat neolitic rãmîn un mister, aceastã aºezare poate aduce luminã atît asupra trecutului nostru, cît ºi a viitorului.

Folosind tehnologii moderne, cercetãtorii vor crea o variantã 3D a aºezãrii. De asemenea, folosindu-se de gunoaiele ºi fîntînile secate, oamenii de ºtiinþã vor sã afle cît mai multe despre aceastã lume pierdutã în ape. Deºi nu cunoºteau metalul, ne aºteptam sã gãsim unelte din piatrã – poate arme ºi ace din oase. Tot aici gãsim ºi cel mai vechi centru de producþie al uleiului de mãsline.

Kfar Samir poate aduce indicii ºi în privinþa schimbãrii climatice ºi la felul în care ea a afectat nivelul mãrilor. Astãzi, nivelul mãrii e situat cu aproape 100 m mai sus decît în ultima erã glaciarã

acum 20.000 de ani. Acest sat s-a scufundat acum 7.000 de ani, cînd nivelul a crescut. Dacã proiectãm în viitor, e posibil sã fim nevoiþi sã pãrãsim oraºele de coastã pentru a nu urma acelaºi tipar.

Nevsehir, Turcia În decembrie 2014, oficialii au descoperit un imens oraº antic subteran în provincia Nevsehir din Anatolia centralã în Turcia. Ar putea fi în acest moment cel mai mare oraº subteran cunoscut lumii. A fost descoperit accidental în 2013 de constructorii unui nou proiect urban.

Situat sub fortãreaþa Nevsehir ºi împrejurimile ei, oraºul conþine biserici ascunse, pasaje de evadare, duzini de artefacte ºi un uimitor sistem de tunele. Aceste tunele sînt atît de largi încît ai putea conduce fãrã probleme o maºinã înãuntru pe cel puþin 7 km.

Cercetãtorii cred cã situl gãzduia o comunitate agricolã acum 5.000 de ani care folosea tunelele pentru transportul grînelor în oraº. Experþii au conchis cã cel puþin un tunel conduce la o sursã de apã îndepãrtatã. Temperatura constantã de 13 grade Celsius din subteran era perfectã pentru pãstrarea grînelor. Aºadar, un imens hambar antic.

Districtele din Nevsehir aveau la rîndul lor sate ºi oraºe. Dar nu existã comparaþie faþã de ceea ce

este în subteran. Nu se cunoaºte cine a construit tunelele. Civilizaþia modernã datoreazã totul acestor giganþi pe umãrul cãrora am crescut. Deºi exemple ca sumerienii ºi egiptenii sînt adînc întipãrite în minþile noastre, existã un anumit numãr de civilizaþii grandioase care au fost uitate sau pierdute.

CÃTÃLIN STÃNCULESCU

Pag. a 14-a – 9 februarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Tel Drum contestã sechestrul dispus de DNA La termenul de la ICCJ, în care Tel Drum a contestat sechestrul dispus de cãtre DNA, apãrarea societãþii a cerut, în instanþã, recuzarea preºedintelui completului, judecãtorul Valentin Horia ªelaru, pe motiv cã acesta s-a mai pronunþat în cauza care vizeazã firma din Teleorman. „La termenul de astãzi, de contestare a mãsurilor asiguratorii, am recuzat instanþa, avînd în vedere cã domnul judecãtor s-a mai pronunþat în acest dosar. Instanþa a rãmas în pronunþare pe cererea de recuzare ºi se va da termen ulterior”, a declarat, la ieºirea din sala de judecatã a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, avocatul firmei Tel Drum, avocatul Alin Bengescu. În data de 17 ianuarie, DNA a extins cercetãrile în dosarul Tel Drum, societatea fiind pusã sub învinuire pentru constituire de grup infracþional, evaziune fiscalã ºi complicitate la abuz în serviciu. DNA a pus sechestru pe toate bunurile mobile ºi imobile ale firmei, pînã la concurenþa sumei de 32.118.589,51 lei. În ceea ce priveºte infracþiunea de constituire a unui grup infracþional organizat, procurorii spun cã Tel Drum „a fost implicatã în mod direct în activitatea grupului iniþiat în cursul anului 2001 de suspectul Liviu Nicolae Dragnea (la acea vreme preºedinte al Consiliului Judeþean Teleorman), în sensul în care, în jurul societãþii Tel Drum SA au fost construite schemele frauduloase de obþinere a fondurilor publice”.

DNA susþine cã în interesul firmei Tel Drum în derularea obiectului sãu de activitate, au fost desfãºurate urmãtoarele acþiuni care ar intra în scopul grupului: „- privatizarea Tel Drum SA ºi transferarea acestei persoane juridice din proprietatea Consiliului Judeþean

De la republica lui Iliescu, la sultanatul lui Dragnea Aproximativ aºa a evoluat dupã evenimentele din 1989 structura societãþii româneºti în drumul ei spre nicãieri, prin originala noastrã democraþie, al cãrei artizan de bazã a fost ºi este partidul de sorginte aºa-zis democratic. Iatã cã vremea capitalismului de cumetrie a domnului Ion Iliescu, în care fiecare fãcea ce vroia a cam trecut, acesta fiind înlocuit cu dictatura domnului Dragnea, un ins cu apucãturi de sultan care vrea, cu tot dinadinsul, ca, ºi soarele ºi luna sã se învîrtã în jurul lui, darãmite firava voinþã a poporului român. Dacã ºi Ludovic al XIV-lea al Franþei spunea la vremea lui: „L’état c’est moi!“, adicã statul sînt eu, de ce n-ar spune acelaºi lucru ºi chiar ceva mai mult, domnul Dragnea, care crede cu putere cã statul ºi partidul ar fi el, sau ale lui.

Nu ºtim ce sînge curge prin venele domnului Dragnea, ºi ce educaþie a primit de-a lungul vremii, dar tare mi se pare cã acest individ are mari apucãturi de sultan, el pãrînd a fi, deocamdatã, varianta palidã a lui Erdogan al Turciei. ªi sînt mai multe indicii în acest sens. Bunãoarã, de ce domnia-sa, odatã ajuns în situaþia de a face cãrþile în stat, în urma cîºtigãrii alegerilor parlamentare din 2016, ºi-a ales drept partener de drum pe aventurierul politic, Cãlin Popescu Tãriceanu, un individ fãrã scrupule, dispus la orice, sã-ºi vîndã chiar þara, pentru o halcã de putere. Apoi, de ce la desemnarea primului-ministru de la acea vreme a þinut morþiº sã iasã în faþã cu o musulmanã. O propunere total aiuritã într-o þarã creºtinã, care a pus pe jar întreaga naþiune, uimitã pur ºi simplu de aberanta logicã a acestuia.

Nu cumva ideile acesteia convergeau cu concepþia lui, de autocrat absolut? Pentru cã, pe la musulmani se mai poartã acest tip de relaþii, gen supunere necondiþionatã.

Pentru cã, pe la noi, la vremea aceea mai exista cîte un strop de democraþie, domnul Dragnea a fost oprit din pornirile sale, fiind obligat sã caute prin cotloanele partidului niºte bãrbaþi. ªi i-a gãsit. Primul, Sorin Grindeanu, un intelectual mai spilcuit, care „cãlca“, oarecum, a premier, iar al doilea pe recentul debarcat, Mihai Tudose, un mucalit simpatic ºi de bunã credinþã, un hîtru, care a fãcut totuºi treabã, ceea ce se poate spune ºi de Grindeanu. Cu toate acestea, li s-au gãsit atîtea bube în cap încît au fost repudiaþi, prin devorare, la nici ºase luni fiecare, pe motiv cã prestaþia lor, ca prim-miniºtri, nu s-a ridicat la nivelul pretenþiilor sale care, în final, sînt foarte simple: sã scape de urmãrirea penalã la care au fost supuºi cei doi lideri: ALDE ºi PSD, chiar dacã ar fi sã piarã întreg universul, nu numai România. Numai cã domnul Dragnea ºtie sã lucreze fin chirurgical. El a învãþat sã scoatã castanele din foc cu mîna

Teleorman în sfera de influenþã ºi control a suspectului Liviu Nicolae Dragnea, prin persoane interpuse; – înstrãinarea cãtre Tel Drum SA a unui utilaj (staþie de mixture asfaltice) care fusese achiziþionat de cãtre Consiliul Judeþean Teleorman; – acordarea cãtre Tel Drum SA, în perioada 20022005, a lucrãrilor de reabilitare ºi întreþinere a structurii rutiere aflate în administrarea Consiliului Judeþean Teleorman, fãrã a exista o procedurã concurenþialã de atribuire, deºi societatea comercialã devenise persoanã juridicã cu capital privat; – asigurarea cîºtigãrii de cãtre Tel Drum SA a contractelor de lucrãri finanþate din fonduri publice, prin influenþa de care se bucurau membrii grupului infracþional organizat, prin furnizare de informaþii confidenþiale privind licitaþiile publice înainte de momentul publicãrii anunþurilor ºi prin inserarea condiþiilor restrictive în caietele de sarcini (utilajul pe care Consiliul Judeþean Teleorman l-a înstrãinat cãtre Tel Drum SA era unul dintre criteriile de calificare în cazul lucrãrilor de reabilitare a drumurilor judeþene); – obþinerea, în mod preferenþial ºi fraudulos, de finanþãri din bugetul naþional, prin intermediul suspectului Liviu Nicolae Dragnea ºi obþinerea în mod nelegal de fonduri din bugetul Uniunii Europene prin furnizarea de documente false ºi inexacte, bani care ulterior erau direcþionaþi cãtre Tel Drum SA; – folosirea Tel Drum SA ca entitate care facilita transferul sumelor de bani cãtre alte societãþi comerciale controlate de suspecþi ºi cãtre suspecþi în mod direct”, explicã procurorii.

Referitor la complicitatea la abuz în serviciu, DNA susþine cã firma a fost desemnatã cîºtigãtoare a unei licitaþii publice, fiind favorizatã.

Astfel, a fost obþinut un folos necuvenit pentru Tel Drum SA în valoare de 25.600.927 lei, fiind creat un prejudiciu echivalent în dauna bugetului public (diferenþa dintre preþul ofertat de Tel Drum SA ºi preþul cel mai mic ofertat). La proiectul de reabilitare a drumului judeþean DJ 506, printr-o schemã infracþionalã similarã, prin care, în plus, au fost falsificate ºi înlocuite date din documentaþia necesarã participãrii la licitaþie ºi a fost majorat artificial devizul, societatea Tel Drum SA a fost desemnatã cîºtigãtoare a unei licitaþiei publice, în condiþiile în care au fost inserate condiþii restrictive care dezavantajau firmele concurente. Astfel, a fost obþinut un folos necuvenit pentru Tel Drum SA de 5.742.872,19 lei (diferenþa dintre devizul real prevãzut în proiect ºi devizul modificat), fiind creat un prejudiciu echivalent în dauna bugetului public, precizeazã DNA. În ceea ce priveºte infracþiunea de evaziune fiscalã, procurorii spun cã, „pentru a se sustrage de la plata obligaþiilor fiscale, folosind patru societãþi comerciale cu comportament de tip fantomã, persoana juridicã Tel Drum SA, prin reprezentant Petre Pitiº, în perioada 2010 – 2012, a simulat operaþiuni de achiziþie pe teritoriul naþional (purtãtoare de TVA) în valoare totalã de 3.228.293 lei, pe care le-a înregistrat în documentele contabile. În acest mod, suspecta Tel Drum SA s-a sustras de la plata sumei de 774.790 lei reprezentînd taxã pe valoare adãugatã aferentã operaþiunilor comerciale. În aceeaºi perioadã, sumele aferente operaþiunilor evidenþiate cu societãþile cu comportament de tip fantomã au fost transferate din conturile bancare ale Tel Drum SA în conturile bancare ale societãþilor cu comportament de tip fantomã, fiind retrase în numerar la scurt timp dupã transfer ºi restituite (fãrã comisionul pentru intermediere) persoanelor care le-au virat iniþial”.

JULIETA TÎRNOVAN

altora, iar aceºtia sînt, cum îi place sã spunã: Partidul, sau mai bine zis CEx-ul, adicã Comitetul Executiv al PSD, care dupã modul cum s-a manifestat în ambele cazuri de demitere, s-a dovedit o detestabilã adunãturã de oameni fãrã coloanã vertebralã, gata oricînd sã devoreze pe oricine la comanda ºefului. Jalnica lor bãrbãþie a ieºit în evidenþã mai ales la debarcarea din zilele trecute a celui de-al doilea premier, Mihai Tudose, care a intrat în ºedinþã cu un numãr de apãrãtori aproape egal cu cei ai lui Liviu Dragnea ºi a ieºit doar cu opt aliaþi, din care patru s-au abþinut. Un exemplu cert cã bãieþii au dat dovadã de o „bunã orientare politicã“. Tonul acestei „bune orientãri“ pare cã l-ar fi dat tocmai doamna Firea, primãriþa generalã a Capitalei, care la intrarea în salã pleda pentru o conciliere între cei doi, dar apoi s-a rãzgîndit. Adicã a semnalizat la dreapta ºi a luat-o la stînga, cum se zice. Tot legat de doamna Firea ne aducem aminte cum la intrarea în salã i-a dojenit pe jurnaliºti sã nu mai foloseascã, la adresa PSD, sintagmele: gaºcã, haitã, grupare mafiotã, sau mai ºtim noi ce, care sînt foarte jignitoare. Pentru cã el este un partid serios ºi responsabil, capabil de decizii raþionale, sugerînd faptul cã lucrul acesta se va dovedi chiar cu prilejul acelei ºedinþe.

Or, vãzînd modul lor comportamental în timpul desfãºurãrii ºedinþei, nu poþi sã nu faci legãtura cu ceea ce s-a întîmplat la Iaºi, tot zilele trecute, cînd o haitã de cîini de luptã lãsaþi pe stradã au atacat cu cruzime trei trecãtori, cãrora le-au produs rãni grave, trimiþîndu-i pentru o lungã perioadã de timp pe paturi de spital. Cam aºa a pãþit ºi domnul Tudose, ieºit zdrobit de la ºedinþã, adunîndu-ºi ultimele puteri sã meargã pînã la cabinetul sãu pentru a-ºi semna demisia promisã. Scenariºtii, regizorii ºi actorii domnului Dragnea ºi-au dovedit clasa.

Revenind la apucãturile de sultan ale lui Liviu Dragnea, la ura visceralã de-a avea în preajmã colaboratori politici bãrbaþi, sã nu uitãm faptul cã domnia-sa se simte confortabil doar în prezenþa femeilor. Iar dacã subiectul Shhaideh a fost ratat, nu putea sã se întîmple acest lucru cu mai vechea sa colaboratoare, cîndva secretarã la o ºcoalã din Videle, pe care a buricat-o tocmai la conducerea Ministerului de Interne, pentru siguranþa sa, dar ºi pentru a dovedi acestui eºalon de bãrbaþi: colonei ºi generali etc., cã nu sînt capabili sã se conducã pe ei înºiºi, ºi cã numai o femeie din preajma sa este în stare sã o facã. Mai mult decît atît, pentru a-ºi desãvîrºi pofta cea dintîi, a propus în funcþia de prim-ministru (deºi a spus-o cu gura lui cã are mînã proastã), tot o femeie, întîmplãtor, tot de pe meleagurile sale, pare-se chiar din Videle, dar cu un CV mai a cãtãrii, din moment ce de douã legislaturi îºi duce veacul printre europarlamentarii de la Bruxelles, ea însãºi fiind una dintre aceºtia.

Aºadar, domnul Liviu Dragnea, nu ºtim prin ce mînãrii, a ajuns stãpînul suprem a tot ce miºcã în þara aceasta. El

taie ºi spînzurã, în stînga ºi-n dreapta, folosindu-se, evident abuziv, de forþa numericã a unei mase de manevrã, care prin modul în care rãspunde comenzilor acestuia a cãzut din drepturile sale de partid, în general ºi de social democrat în special. Ne întrebãm prin ce terapie de ºoc, metamorfoze sã fi trecut aceºti oameni, mulþi dintre ei sãrmani ºi cu picioarele pe pãmînt, cîndva, cu frica lui Dumnezeu ºi cu judecatã dreaptã, care, cu Liviu Dragnea în postura de Pilat din Pont, cel cu drept de viaþã ºi de moarte asupra a tot ce miºcã (fapt ce a fost posibil prin voinþa lor), sînt fãcuþi sã strige: rãstigniþi-l, rãstigniþi-l! de fiecare datã cînd acesta le-o cere?

Faptul acesta atitudinal, al absolutului arbitru, introdus în stilul ºi modul de conducere a þãrii nu rãmîne fãrã urme nici în conºtiinþa românului ºi nici a celor care ne privesc cu uimire. Lumea ne judecã ºi se întreabã dacã sîntem totuºi întregi la minte, de vreme ce admitem asemenea manifestãri, o asemenea decãdere de la principiile morale de bazã, de viaþã ale societãþii. Faptul cã paranoia este lãsatã se plimbe în voie pe la uºile unor cabinete înalte ale þãrii este ºi modul dezastruos în care a fost gestionatã vizita primului-ministru al Japoniei, reprezentantul uneia din cele mai educate ºi mai importante þãri ale lumii, trimis la plimbare prin parcurile Capitalei, pentru cã, tocmai în acea zi, domnul Dragnea a fost dispus sã-l „execute„ pe cel la care acesta venise, ºi nu oricum, ci cu probleme de colaborare foarte serioase. Încheind aceste rînduri, nu putem sã nu ne gîndim la liderii noºtri locali: domnii Gliga ºi Buicu, poate ºi alþii, care participã fãrã crîcnire la aceste scenarii ºi gen de decizii ºi aplaudã frenetic, în stil nord-coreean, faptele marelui lor mogul. Aceasta, în oglindã cu atitudinea colegilor de partid de la Cluj, care se pare cã uneori mai miºcã în front, ceea ce poate fi un semn. Cum tot un semn este ºi faptul cã printre cei care au votat împotriva debarcãrii lui Mihai Tudose, ori s-au abþinut, sînt colaboratori apropiaþi ai lui Dragnea, cu funcþii înalte în PSD. În consecinþã, sîntem curioºi dacã ºi aceºtia vor avea soarta celor doi prim-miniºtri, folosindu-se ca manevrã acelaºi procedeu: partidul, CExul.

Este bine de ºtiut cã, cu toate pomenile care se fac, pe scarã naþionalã (pensii ºi salarii mãrite), pentru a închide gura lumii, guvernarea actualã PSD se dovedeºte, pe zi ce trece, cea mai toxicã dintre toate. Pentru cã ea nu numai cã nu contribuie la dezvoltarea þãrii, ci afecteazã structural ºi vicios principiile morale ale societãþii, modul atitudinal ºi de comportare al individului, îndemnat prin exerciþiu, de lider ºi lideri, sã recurgã la voluntarisme, încãlcînd orice bariere ale legii ºi bunului-simþ, atunci cînd este vorba de a-ºi atinge un scop personal. Cît despre þarã ºi interesul naþional, sã le lãsãm pe seama celor care vor veni.

IOAN CISMAª

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 9 februarie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Sursele de stres pentru români Vine o vreme în care ne cãutãm sãnãtatea prin cabinetele medicilor. De regulã, tot amînãm investigaþiile, cu speranþa cã un miracol ne va vindeca neputinþele trupeºti.

Ajunºi la uºa cabinetelor, ne îmbolnãvim din cauza stresului provocat de aºteptãri. Dacã nenorocul te paºte ºi trebuie sã fii consultat de urgenþã la SMURD, acolo aºtepþi sã vinã un medic specialist, suprasolicitat pe secþie. Cînd, în sfîrºit, vin sã te consulte, eºti trimis pentru investigaþii mai serioase la tomograf sau RMN, aici alte aºteptãri, pînã îþi vine rîndul.

Altã sursã de stres ºi, la un moment dat, vrei sã renunþi, sã pleci acasã, sã abandonezi toate investigaþiile. Dacã nu se gãseºte un loc liber în spital, eºti trimis la medicul de familie, unde þi se spune cã, întrucît ai o reþetã de medicamente compensate pentru trei luni la un alt medicament, nu se poate sã primeºti altã reþetã cu medicamente scumpe. Te duci la farmacie, stresat, obosit de alergãturã, ºi cumperi o micã parte din medicamentele recomandate. În sfîrºit, acasã,

De ce-i convine Ungariei o stare de conflict permanent cu România? (1) 1. Este cea mai convenabilã ºi uºor de realizat intoxicare ce poate funcþiona impecabil la nivelul electoratului intern din Ungaria ºi a celor cu drept de vot, alegãtori cu dublã cetãþenie românã ºi maghiarã ce vor putea vota în viitorul scrutin electoral din þara vecinã. Manualele spun cã nimic nu funcþioneazã mai rapid ca element de coagulare a opiniei publice decît apariþia în discursul politic a semnalelor cã naþiunea este în pericol. Exerciþiul Budapestei în acest sens, cu România prezentatã ca stat vinovat de atitudine cel puþin neprietenoasã, dateazã de decenii, de multe decenii, fãrã sã primeascã niciodatã o replicã profesionistã pe mãsurã, ai noºtri fiind parcã blocaþi, tetanizaþi ºi iremediabil posesori ai unui complex de inferioritate care i-a fãcut sã accepte fãrã crîcnire acuzaþiile continue de „genocid împotriva minoritãþii maghiare din România“ proferate atît în perioada comunistã, cît ºi acum, dupã Revoluþie. Parcã mai abitir de cînd Ungaria ºi România se cheamã cã fac parte din clubul comun UE ºi NATO. 2. Este cea mai convenabilã ºi uºor de realizat intoxicare ce poate pune în alertã organismele europene, pe cele euroatlantice ºi organizaþiile internaþionale, inclusiv organismele ONU: astfel, am avea în Europa nu numai focarul de conflict niciodatã închis din Balcani, dar, iatã ce spun reprezentanþii Ungariei, ar mai fi pe listã ºi România cu politici restrictive ºi represive faþã de minoritãþi, în special faþã de cea maghiarã, foarte uºor de asimilat cu politici de purificare etnicã. Iar asta, nu-i aºa, contravine profund angajamentelor fundamentale luate de România în momentul aderãrii la UE ºi la NATO ºi, în consecinþã, sînt justificate orice mãsuri disciplinar-punitive.

3. Este cea mai convenabilã ºi uºor de realizat intoxicare în scopul de a justifica politicile ultra-naþionaliste ale Guvernului de la Budapesta, adeseori acuzat de Bruxelles de a fi xenofob, cu puternice derive autoritariste ºi rasiste. „De ce ne acuzaþi pe noi, care doar ne apãrãm naþiunea, nu vedeþi cum ne persecutã cei din România? - repetã obsedatnt atît de influentul lobby maghiar. Asta în timp ce România parcã se fereºte ruºinatã sã spunã marele adevãr: în toatã perioada de dupã Revoluþie, UDMR-ul a fost mereu la guvernare, cu multe ºi foarte importante responsabilutãþi ministeriale, inclusiv posturi de viceprim-ministru, dispunînd, la nivel de comunitate, cu privilegii multiple care-i asigurã deplina realizare a obictivului de pãstrare a identitãþii culturale. ªi

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (83) L-a bãtut pe comandant, la Galaþi Deci, Cezar tocmai ajunsese la Galaþi ºi din prima l-au chemat la comandant. A vorbit cu el, aºa cum se fãcea cînd venea Cezar, cã se ºtia cã deja este un nou staroste peste puºcãrie. ªi, dupã doar cîteva zile, au prins un complot mai mare, un grup pe care urmau sã-l bage la izolare. ªi Cezar s-a bãgat imediat, s-a dus la comandant ºi i-a zis cã ãia nu meritã izolare. Dar pe urmã l-a cãutat „Haº“-ul ãsta, care era adjunct, rãspundea de pazã ºi ordine.

- Tu eºti Cezar?

- Da, care este problema?

- Am auzit de tine cã eºti cel mai tare bengos puºcãriaº din toatã þara.

constaþi peste douã-trei zile cã leacurile îþi fac mai mult rãu, decît bine. Stresat, din nou, te întorci la medicul specialist ºi ceri alte medicamente. Sursele de stres pot continua aºa pînã te încearcã o depresie ºi ajungi sã-þi îmbolnãveºti ºi sufletul.

Culmea ironiei, fiindcã nu ai la cine apela, preotul duhovnic încearcã sã te convingã sã ai rãbdare, nãdejde, cã puterea rugãciunii te va vindeca. La prieteni nu are rost sã te lamentezi, sã-þi descarci sufletul, fiindcã ºi aceºtia au o cruce, poate mai grea decît a ta. În momentul în care nici familia nu mai are rãbdare cu tine, te retragi în carapacea ta, în singurãtate ºi te amãgeºti cu leacuri naturiste, sã nu le spunem bãbeºti, aºa-zise suplimente alimentare, fãrã prea mare efect terapeutic. Uite aºa, dupã un timp devii un bolnav cronic, din cauza stresului ºi a lipsei de înþelegere a celor din jur. Oare cîþi dintre români nu trãiesc aceastã dramã? Precis nu este interesat nimeni, nici o organizaþie nonguvernamentalã, la modã în ultima perioadã, sã analizeze cauzele tot mai numeroase de bolnavi cronici, unii cu boli incurabile. Se spune cã Cernobîlul ar fi una din cauzele grave care stau la originea acestor boli, cã poluarea chimicã din mediul încon-

jurãtor, cã alimentele procesate cu reziduuri de substanþe chimice, toxice pentru organism, sînt factori favorizanþi la îmbolnãviri. Rar, foarte rar se aminteºte de stresul provocat de grijile cotidiene, o sursã principalã în dereglãrile din organismul uman. În Dicþionarul Explicativ al Limbii Române, stresul este definit ca un nume dat oricãrui factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacã organismului uman o reacþie anormalã. Un distins coleg, adept al agriculturii ecologice, îmi declara cã agricultura modernã reprezintã o sursã de îmbolnãviri pentru consumatori. Sã-mi fie cu iertare, dar stresul provocat de factorii psihici, sociali, chiar ºi politici, este la fel de periculos ca ºi alimentele obþinute din exploataþiile agricole superintensive, care utilizeazã tehnologii pe bazã de input-uri chimice. Mai pe româneºte, stresul înseamnã, în primul rînd, supãrare, nemulþumire, frustrare, promovarea ºi întreþinerea unei stãri conflictuale fãrã sfîrºit. De pildã, incertitudinea legislativã ºi dezinteresul manifestat de guvernanþi faþã de populaþie reprezintã cea mai serioasã sursã de stres pentru români.

VASILE BOTA

aºa se face cã Ungaria poate deplasa, evita sau, în orice caz, atenua nivelul atacurilor la care este supusã guvernarea lui Viktor Orban ºi transfera astfel înspre România o mare parte din capitalul de imagine negativã.

4. Este cea mai convenabilã ºi uºor de realizat intoxicare care sã continue reluarea obsedantã a temei „autonomia Þinutului Secuiesc“ extinsã la statutul Transilvaniei.

Amintiþi-vã cã în trist-celebra Proclamaþie de la Budapesta, din vara anului 1989, nu se vorbea despre nevoia de democratizare a României, ci referinþa exclusivã era doar Transilvania... preludiu la actuala ofensivã care este menitã sã þinã treazã atenþia asupra Tratatului de la Trianon, prezentat ºi acum de Budapesta drept marea eroare istoricã ce va trebui corijatã. ªi discuþia asta cînd oare ar putea fi mai relevantã, în dimensiunea sa de revanºã istoricã, decît plasatã în Anul Centenarului al României, otrãvit acum de o propagandã virulentã ºi ostilã, menitã nu numai sã umbreascã strãlucirea unei sãrbãtori, dar sã-i anuleze ºi temeiul sãu istoric de validitate. ªi dupã tema „Þinutul Secuiesc“ vom auzi rapid - spun multe surse pe care le-am auzit de ani de zile la Bruxelles, discuþia despre automia aºa-numitei Regiuni PARTIUM cu capitala la Oradea ºi care ar include teritorii actualele judeþe Arad, Bihor, Caraº-Severin, Maramureº, Satu Mare, Sãlaj ºi Timiº.

5. Este cea mai convenabilã ºi uºor de realizat intoxicare pentru a transmite mesajul cã, într-adevãr, România are probleme interne importante care o pot face incompatibilã cu spaþiul comunitar prin nerespectarea legislaþiilor comunitare prind drepturile minoritãþilor, dar ºi cã, din aceastã cauzã, ar putea deveni sursã de conflicte deschise. Poate mai þineþi minte cã exact aceasta era tema care rula în buclã în presa internaþionalã în momentul în care aveau loc incidentele de la Tîrgul Mureº, primele conflicte intercomunitare din estul Europei care prefaþau un model care, dacã nu s-a putut sã explodeze la noi, au fost la baza scenariului aplicat în spaþiul fostei Iugoslavii. ªi tot atunci se spunea exact ceea ce avea sã se afirme în rãzboiul civil din Iugoslavia: e vorba despre un coflit pe bazã religioasã, se înfruntã acolo lumea catolicã cu cea ortodoxã ºi islamicã.

6. Este cea mai convenabilã ºi uºor de realizat intoxicare pentru a crea un canal de detensionare a situaþiei cel puþin problematice ºi ingrate în care se aflã acum þãrile din Grupul Viºegrad, cu Polonia în crizã profundã, cu Cehia unde înfloreºte un alt sistem cu un mesaj din ce în ce mai euro-sceptic, cu Ungaria supusã unei serii de rapoarte din ce în ce mai critice în Parlamentul European, foarte aproape de a o lua pe drumul sancþiunilor la adresa Poloniei. Dacã Ungaria invocã un asemenea conflict cu România, atunci, firesc, atenþia liderilor ºi opiniilor publice din Europa înspre asta se va

îndrepta ºi, posibil, se va obþine un rãgaz necesar de respiraþie pentru a imagina scenarii adaptate noilor jocuri de alianþe din UE. ªi, dacã aºa este, atunci este foarte vizibil cã acest lucru va însemna ºi o încercare de scoatere a României din ecuaþii, tocmai pentru cã este prezentatã drept excentricã ºi neconformã. Lucru posibil, deoarece e sprijinit de o vastã campanie pe reþelele de socializare din România care difuzeazã mesaje de o intensitate ºi frecvenþã fãrã precedent în care þara noastrã este ridiculizatã, insultatã ºi tratatã ca ultima josnicie a planetei.

7. Este cea mai convenabilã ºi uºor de realizat intoxicare care face ca, din nou, „problema României cu comportament non-european“ sã poatã fi internaþionalizatã de guvernul de la Budapesta. Iar asta nu este (cum n-a fost nicodatã) o simplã „ofensivã diplomaticã fãrã precedent a Ungariei împotriva României“. Dimpotrivã, în opinia mea, grav este cã vorbim despre o acþiune continuã, foarte bine pregãtitã, organizatã ºi pusã în aplicare cu ajutorul unor actori profesionist pregãtiþi ºi educaþi sã foloseascã toate portiþele puse la dispoziþie de legislaþia europeanã ºi internaþionalã. Iar noi ce facem? Ne inflamãm teribil ºi uitãm instantaneu. Ne opãrim urît de tot ºi apoi trecem la altceva în spaþiul a maximum trei zile, atunci cînd spune bine proverbul, ne-a trecut supãrarea. Zicem ceva „la nervi“, înjurãm cu obidã ºi blestemãm cu amar, sperînd la mila lui Dumnezeu ºi crezînd cu tãrie în obligaþia Sa de a face cuib ºi berzei chioare. ªi, cu capul bãgat adînc în nisip, ne dorim ca furtuna sã treacã în rãstimp ºi, cum ne facem noi cã nu vedem, aºa vor face ºi alþii pentru ca lucrurile sã poatã merge pe mai departe cu pãstrarea aparenþelor chiar dacã, pe fond, explozia s-a produs ºi, delicat sã nu vadã nimeni, ne lingem rãnile. ªtiþi foarte bine cã, la nivelul României politice de dupã ’89, prioritatea absolutã a fost menajarea cu orice preþ a „sensibilitãþilor“ maghiarilor, formula politicoasã care a acoperit nevoia disperatã dupã voturile UDMR-ului.

Voturi pentru care s-a admis orice compromis, orice îngenunchere ºi a fost înghiþitã orice insultã. De partea cealaltã, Ungaria ºtie cã are asigurate voturi captive din România.

Nevoia sa de România este minimã ºi, în consecinþã, ºi-a permis orice, de unde ºi tonul aproape de necrezut al luãrilor de poziþie ale liderilor maghiari din România privind Anul Centenarului. Se prea poate sã creadã cineva cã „trece ºi asta“. Sigur cã va trece. Dar semnalele de acum sînt cu mult prea concentrate ºi prea puternice sã nu fie luate obligatoriu în seamã. Dupã Catalonia, sîntem a doua zonã majorã din „periferia geograficã europeanã“ unde se aude cu atîta putere ºi coerenþã mesajul autonomiei bazate exclusiv pe criterii etnice. Atenþie, nu e o joacã. E un scenariu cu propria sa logicã. ªi se aflã în plinã dezvoltare.

CRISTIAN UNTEANU

- Dacã aºa se aude, aºa o fi.

- Oricum, tu ai venit de pe cursã cu trimitere direct la izolare, la fel ca ºi ãilalþii doi. ªi îi mai bag ºi pe ãia cu complotul. Aºa cã uite cum facem: dacã tu mã baþi pe mine, toþi ãºtia scapã de izolare. Dacã nu, le dau dublu!

Comandantul se simþea capabil, de voia el sã se batã cu Cezar, despre care se ºtia bine cã era cel mai tare bãtãuº de stradã din toatã România. Era un munte de om, tînãr, dornic de afirmare, fãcuse ºi box la viaþa lui, deci era sigur pe el.

Cezar nu a vrut la început, ºi i-a ºi zis la comandant în faþã de ce, nu prea le avea el cu fineþurile: - Pãi eu vã bat rãu de tot, ºi atunci îmi faceþi manevrã.

- Nu-þi fac nici o manevrã.

- Ei, nu! Vã dau omorul ºi pe urmã îmi bãgaþi faptã cã v-am atacat. Mã bãgaþi la ultraj ºi îmi mai daþi un mandat.

- Bãi, Cezare, îþi dau cuvîntul meu de onoare cã dacã mã baþi, asta este, nu îþi fac nici una întoarsã. Dacã nu, înseamnã cã þi-e fricã sã te baþi cu mine, eºti doar o jigodie de puºcãriaº!

Atît i-a trebuit la Talan’, sã-l facã laº. S-au dezbrãcat la bustul gol, s-a pus „Haº“-ul în gardã, dar nici n-a apucat sã miºte cã i-a dat Cezar una de l-a zburat cîþiva metri. ªi-a revenit cu greu, dupã cîteva minute, era chiaun, pînã la urmã l-au ridicat gardienii, cã nu se mai putea þine pe picioare nici mãcar atunci.

- Da, Cezare, eºti mai bun. Nu mai intrã nimeni pe izolare.

- Ei, dacã sînteþi bãiat de onoare, îmi pare ºi mie rãu cã v-am dat-o chiar aºa tare.

- Nu-i nimic, barem acum am înþeles ºi eu de ce se tem aºa toþi de tine.

Deci, pînã la urmã, a fost om de onoare comandantul.

Dar ºi Cezar bãiat finuþ, cã nici nu ºtiu cum de s-a abþinut, dupã ce l-a pus la pãmînt din primul pumn, sã nu-i care ºi cîteva picioare în meclã, aºa cum îi plãcea lui atît de mult. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 9 februarie 2018

ANTREPRENORIAT ) ECONOMIE Românii au fost ameþiþi: în 2017 s-au modificat 1.400 de legi, ordonanþe ºi hotãrîri România ocupã primul loc în topul regional al modificãrilor legislative în 2017 dupã ce au fost adoptate 1.388 de acte normative (cu excepþia ordinelor ministerelor), din care: 278 de legi, 117 de Ordonanþe de urgenþã, 30 de ordonanþe simple ºi 963 de Hotãrîri de Guvern. La acestea se mai adaugã miile de ordine emise de ministere. La Ministerul Finanþelor, de exemplu, s-au înregistrat 3.344 de ordine, iar la Ministerul Muncii 1.907, se aratã într-o monitorizare fãcutã de Patronatul IMM-urilor (CNIPMMR). Actele normative în 2017 au fost iniþiate de Guvern (79.97%), fãrã a lua în calcul ºi numãrul ordinelor ministerelor. Parlamentul, ca principalã putere legislativã, a adoptat 278 de legi (20,03%), din care foarte multe pentru aprobarea ordonanþelor emise de Guvern.

Codul Fiscal a fost modificat pe parcursul anului trecut prin 11 acte normative ce au schimbat/completat 290 de articole. Media europeanã a modificãrilor anuale ale Codului Fiscal în Europa este de 50. Reprezentanþii patronatului IMM-urilor au atras atenþia cã nici una dintre aceste modificãri nu a respectat normele de tehnicã legislativã ºi principiile fiscalitãþii. Normele de tehnicã legislativã instituite prin art. 91 din Legea nr. 346/ 2004 privind stimularea înfiinþãrii ºi dezvoltãrii întreprinderilor mici ºi mijlocii, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, prevãd consultarea obligatorie a organizaþiilor reprezentative ale întreprinderilor mici ºi mijlocii privind conþinutul proiectelor de acte normative, al analizelor de impact ºi a Testului IMM, cu valorificarea în mod corespunzãtor a propunerilor acestora sau motivarea nevalorificãrii poziþiei lor, documente ce vor însoþi proiectul de act normativ pînã la adoptare. Pentru asigurarea unui

mediu favorabil iniþierii ºi dezvoltãrii afacerilor, în procesul de elaborare a actelor normative care au impact asupra întreprinderilor mici ºi mijlocii, iniþiatorii vor respecta principiul „Gîndiþi mai întîi la scarã micã”, precum ºi principiul numãrului constant. Principiul „Gîndiþi mai întîi la scarã micã” presupune ca iniþiatorii actelor normative sã evalueze efectele introducerii noii reglementãri, mai întîi ºi cu precãdere, asupra activitãþii întreprinderilor mici ºi mijlocii. Principiul numãrului constant stabileºte cã introducerea unor noi sarcini administrative – obligaþii de raportare/ conformare – pentru întreprinderi mici ºi mijlocii trebuie sã aibã loc simultan cu eliminarea unor sarcini deja existente. Evaluarea sistematicã a impactului proiectelor de acte normative se face prin aplicarea Testului IMM. Testul IMM se efectueazã de cãtre iniþiatorul actului normativ, înainte de demararea procesului de avizare a acestuia, ºi constã în efectuarea unui sondaj cu privire la potenþialele efecte generate în activitatea întreprinderilor mici ºi mijlocii de introducerea noilor reglementãri. Evaluarea rezultatelor Testului IMM trebuie sã conducã la identificarea corecþiilor care se impun în definitivarea proiectului de act normativ.

COSMIN PAM MATEI

Previziunile oamenilor de afaceri privind soarta euro (2) Dupã ce, în barometrul din luna iunie 2017, peste 69% dintre investitori vedeau moneda naþionalã peste pragul de 4,6 lei/euro, fapt confirmat de realitate, acum mai mult de 75% vãd euro peste nivelul de 4,7 lei, începînd din primãvara acestui an. 19% dintre investitorii chestionaþi de Keysfin vãd euro în jurul pragului de 4,65 lei, iar 6% au evitat sã se pronunþe, considerînd cã previziunile sînt greu de fãcut, avînd în vedere evoluþia prea puþin predictibilã a cursului valutar.

21 milioane euro, tocate pe vorbe

informaþie“, a spus Miºa în faþa senatorilor economiºti.

Republica Cehã a cheltuit 5 milioane euro pentru achiziþia unui sistem ultraperformant de gestiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, care ajutã la combaterea evaziunii fiscale, în timp ce România a dat 21 milioane euro doar pentru consultanþã ºi ca sã nu aibã nimic. Dezvãluirea a fost fãcutã de ministrul de Finanþe, Ionuþ Miºa, în timpul audierilor de la Comisia economicã din Senat. În 2013, Ministerul Finanþelor a deschis un credit la Banca Mondialã de 91,8 milioane dolari, bani cu care urma sã restructureze, sã reformeze ºi sã dezvolte Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã (ANAF). În acest an, România trebuie sã plãteascã primele tranºe din acest credit, prima fiind în octombrie, 7,1% din valoarea principalã. Pînã în prezent, s-a cheltuit aproape un sfert din aceastã sumã, dar nici un ban pentru sistemul IT.

Ce afecteazã încasãrile bugetare

ANAF vrea sã centralizeze toate bazele de date „Acest program a fost realizat, din pãcate, în proporþie de 23,5%, în sensul cã s-au cheltuit 23,5% din sumele alocate, în schimb nici un leu pe sistemul IT. Absolut toþi banii, echivalentul a 60 milioane lei, au fost cheltuiþi numai pe consultanþã. Am avut discuþii cu reprezentanþii Bãncii Mondiale din acest punct de vedere. Ei au sesizat din 2012, în fiecare an, faptul cã nu s-au fãcut progrese la nivelul sistemului IT ºi cã ne-am rezumat la a face analize ºi consultanþe“, a spus ministrul Miºa. Potrivit reprezentantului Guvernului, s-au purtat discuþii cu cei de la Banca Mondialã asupra posibilitãþii de a se continua în aceastã formulã ºi de comun acord s-a realizat Centrul Naþional de Informaþii Fiscale. „Dînºilor li s-a pãrut o idee bunã cã centralizãm toate bazele de date ale ANAF ºi punem tot sistemul IT sub o singurã umbrelã. Existau 322 de baze de date distincte, multe dintre ele în limbaje de programare diferite, ºi era neapãrat necesar sã unificãm întregul sistem IT sub o singurã umbrelã cu o viziune ºi strategie asupra sistemului IT în urmãtoarea perioadã, atît asupra suportului hard, care este învechit ºi din 2005 nu a mai fãcut achiziþii ANAF din acest punct de vedere, cît ºi din punctul de vedere al suportului IT. Dorim sã evitãm orice deplasare a unui contribuabil la orice altã instituþie care poate avea nevoie de o astfel de

)

POLITICÃ

Investitorii considerã, pe de altã parte, cã aºteptãrile de creºtere a inflaþiei peste estimãri ºi majorarea deficitelor ar putea determina BNR sã continue sã înãspreascã politica monetarã în acest an.

Banca Naþionalã a luat deja prima mãsurã. A crescut, zilele trecute, dobînda-cheie la 2%. „Dincolo de evoluþia leului, accesul mai dificil la creditare, ca urmare a creºterii dobînzilor, ar putea influenþa semnificativ dinamica economiei, cu rezultate greu de anticipat în acest moment. Mulþi investitori cred cã deprecierea leului ºi dobînzile în creºtere vor scãdea semnificativ apetitul investiþional în 2018. Vom avea un an plin de incertitudini”, au mai spus cei de la Keysfin.

O altã întrebare devenitã standard în barometrul Keysfin a vizat mãsurile pe care oamenii de afaceri le-ar considera importante pentru ca economia sã-ºi continue evoluþia pozitivã în 2018.

Cei mai mulþi investitori au vorbit despre predictibilitate, insistînd pe existenþa unui cadru fiscal stabil.

Oamenii de afaceri au indicat totodatã, în cadrul rãspunsurilor trimiste Keysfin, ºi necesitatea investiþiilor în infrastructurã vãzute drept primordiale pentru dezvoltarea investiþiilor, mai ales a celor greenfield.

Impulsionarea atragerii fondurilor europene, prin eliminarea birocraþiei, ºi acordarea unor facilitãþi investitorilor interesaþi sã dezvolte afaceri cu impact pe orizontalã ºi care sã creeze locuri de muncã s-au aflat, de asemenea, printre mãsurile propuse de investitori. „Amplificarea aversiunii investitorilor faþã de România din cauza incertitudinilor crescute privind politicile guvernamentale trebuie sã se afle în prim-planul atenþiei autoritãþilor”, spun cei de la Keysfin.

Barometrul Keysfin privind economia româneascã a fost realizat în perioada 10 – 30 decembrie 2017, pe un eºantion reprezentativ de 150 de firme din diverse domenii de activitate, de la comerþ, la servicii financiare, agriculturã, energie, confecþii, IT etc.

Sfîrºit EUGENIA SOLOMON

Loviluþie fiscalã pentru „independenþii“ la limita salariului minim (1)

La jumãtatea anului trecut, baza de date a Fiscului – Data Warehouse – a intrat în colaps din cauzã cã responsabilii ANAF nu au mai contractat soluþii upgrade, licenþe ºi mentenanþã. Astfel cã multe zile nu au putut fi comunicate date ºi informaþii cãtre beneficiarii externi. Toate aceste comunicãri reciproce sînt stabilite ºi legiferate prin convenþii încheiate cu diverse instituþii. De asemenea, Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate nu a avut acces la informaþiile privind persoanele asigurate (angajator, angajat sau persoanã asiguratã), iar Casa Naþionalã de Pensii nu a beneficiat de informaþii privind stagiul de cotizare (perioada, valori, anagajator, asigurat). Tot în acele zile, Agenþia Naþionalã pentru Ocuparea Forþei de Muncã nu a avut acces la aceste informaþii, autoritãþile locale – prin aplicaþia PATRIMVEN – nu a avut acces la informaþiile furnizate de cãtre ANAF (conturi bancare, informaþii de la terþi ºi cele de naturã salarialã), iar sistemul bancar nu a mai putut beneficia de informaþii privind veniturile realizate de persoanele fizice. În aceeaºi situaþie s-au aflat ºi angajaþii ºi cei care desfãºurau activitãþi independente (erau solicitate adeverinþe individuale). În plus, Institutul Naþional de Statisticã a fost nevoit sã furnizeze informaþii fragmentate.

Foarte mulþi creatori din România, artiºti, scriitori, jurnaliºti, care au venituri cu puþin peste minimul brut pe economie, 1.900 de lei, vor trebui sã plãteascã aproape 2.000 de lei cash la ANAF pînã pe 25 martie, bani ce reprezintã contribuþiile la sãnãtate ºi pensie.

Dar ºi dacã venitul lor pe anul 2017 a depãºit fie ºi numai cu un leu suma stabilitã ca barem de Fisc, respectiv 22.800 de lei, ºi chiar dacã pe anul 2018 venitul lor estimat va fi cu mult mai mic, ei vor trebui sã se încoloneze la casierii sã doneze statului circa 8.000 de lei noua asigurare impusã sub formã de CAS ºi CASS. Urmeazã ca statul, respectiv ANAF, sã se regleze cu ei la începutul anului 2019.

Ce înseamnã asta, ºtim. ANAF nu va da, sau va da foarte greu, probabil eºalonat, înapoi banii de la cetãþeanul care a fost obligat sã-i dea statului, chiar dacã nu a cîºtigat nimic în 2018.

Sînt bani ce se datoreazã anticipat, pentru cã de regulã în martie se plãtesc prestaþiile din februarie. Toþi aceºti independenþi vor fi nevoiþi deci sã plãteascã anual în jur de 8.000 de lei la Fisc, în patru tranºe, pînã pe ultimul 25 al fiecãrui trimestru. În plus, o lunã din trei va fi muncitã exclusiv pentru plata Fiscului. Doar în cazul în care venitul celor care au avut drepturi de autor a fost în 2017 mai mic de 1.900 de lei pe lunã, atunci respectivul scapã de Formularul 600.

Pentru cine îºi mai aminteºte promisiunile lui Ionuþ Miºa, care spunea cã persoanele care au deja un contract de muncã pentru care plãtesc taxe ºi impozite nu vor fi impozitate suplimentar, el a uitat pe drum de promisiune. Aºa cã CAS ºi CASS pe drepturile de autor sînt obligaþi sã plãteascã inclusiv cei care au deja un CIM încheiat, pentru care plãtesc deja contribuþiile datorate statului. În plus, deºi Guvernul a promis cã sumele suplimentare pentru drepturile de autor virate statului mãcar se vor reflecta în servicii medicale suplimentare sau puncte la pensii, nu a fãcut nimic în acest sens. Deci banii se vireazã statului, dar sumele rãmîn în buget ºi numai statul beneficiazã de ele.

Reamintim cã artiºtii, jurnaliºtii, scriitorii care au realizat venituri anul trecut peste plafonul de 22.800 de lei, adicã 12 salarii minime pe 2018, vor trebui sã meargã la sediile ANAF pentru completarea formularului 600 în vederea determinãrii contribuþiei de asigurãri sociale (CAS) ºi a contribuþiei de asigurãri sociale de sãnãtate (CASS). Formularul 600, reprezentînd „Declaraþia privind venitul asupra cãruia se datoreazã contribuþia de asigurãri sociale ºi cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuþiei de asigurãri sociale de sãnãtate”, este prevãzut prin O.P.A.N.A.F. nr. 4140/2017 elaborat în baza O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial nr. 885 din 10 noiembrie 2017. (va urma)

(cotidianul.ro)

COSMIN PAM MATEI

În ultimii ani, banii alocaþi instituþiei în scopul investiþiilor IT nu au fost utilizaþi decît într-o proporþie inadmisibil de scãzutã. Consecinþa neutilizãrii sistematice a bugetului este o alocare sub necesitãþile menþinerii în funcþiune a sistemului informatic. În prezent, acest sistem funcþioneazã la o capacitate de 99%, cu mult peste recomandãrile tehnice de maximum 70%, ceea ce poate conduce la blocarea întregii activitãþi a instituþiei, pe o perioadã nedeterminatã. O altã problemã cu care s-a confruntat ANAF a fost întîrzierea achiziþionãrii de servicii de mentenanþã, întreþinere ºi reparaþii pentru Unitatea de Imprimerie Rapidã a Agenþiei Fiscale, fapt ce a generat îngreunarea organelor fiscale teritoriale cu activitãþi de printare, împlicuire ºi expediere a tuturor actelor administrative ºi de executare, ceea ce poate afecta încasãrile bugetare.

Cuvînt la ordinea zilei: „colaps“

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 9 februarie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Ungaria unelteºte sã împiedice vizita Papei Francisc în România Ungaria s-a mobilizat sã împiedice vizita Papei Francisc în România. Dincolo de fortificarea prieteniei ruso-maghiare, în urma cãreia Moscova se instaleazã tot mai confortabil ºi profund în Ungaria, membrã UE ºi NATO, sînt multe gesturi ºi semnale ale autoritãþilor de la Budapesta care ar putea fi invocate în sprijinul tezei noastre cã reconcilierea româno-maghiarã cu ocazia Centenarului riscã sã rãmînã doar un vis frumos: atitudinea faþã de oficialii României, solicitãri de compensaþii la Bruxelles pentru „pierderile“ din 1918, lobby pentru intervenþii europene în sprijinul minoritãþilor etnice din Europa (chiar în pofida tratatelor europene etc.). Ne mãrginim sã prezentãm doar unul, mai puþin cunoscut opiniei publice din România: tentativa de boicotare a vizitei Papei la Bucureºti. Vizita Papei în România în 2018 era de notorietate publicã, fiind consemnatã ºi de Wikipedia la capitolul „Vizite pastorale ale papei“. Vizita Papei Francisc în România era datã ca sigurã pentru anul 2018, an în care România sãrbãtoreºte Centenarul Marii Uniri. Numai cã, din surse de la Vatican, confirmate de surse din mediile catolice din România, aflãm cã Papa nu va mai veni. Evident, nu Ungaria a împiedicat venirea Papei la Bucureºti, cãci raþiunile sînt mai complexe ºi nu le abordãm aici. Ideea de bazã este cã Ungaria a reacþionat prompt ºi a acþionat împotriva vizitei Papei în România în anul 2018. Iar motivele sînt multe ºi nu au deloc de-a face cu „reconcilierea româno-maghiarã“: • În primul rînd, din cauza politicii tradiþionale de a izola România pe plan internaþional, precum ºi de a o împiedica sã înregistreze evenimente de prestigiu, de genul vizitei Papei. • În al doilea rînd, discursul unguresc mascheazã revendicãrile autonomiste sub masca drepturilor pentru minoritãþi, clerul maghiar din Transilvania fiind unul dintre principalii vectori în acest sens, cu plîngerile sale privind presupusul refuz al statului român de a restitui proprietãþile, deºi ungurii au luat pînã azi ºi ce nu au avut. Or, o vizitã a Papei în România ar fi aruncat în derizoriu propaganda ungureascã pe acest plan. • În al treilea rînd, avînd obsesia delegitimãrii Marii Uniri de la 1918, unii purtãtori de mesaj de la Budapesta vedeau vizita papei în 2018 tocmai ca un fel de legitimare a sãrbãtoririi Centenarului Marii Uniri de cãtre români. • În al patrulea rînd, Papa a refuzat sã dea curs unei invitaþii de a vizita Ungaria în anul 2016, din cauza divergenþelor pe care le are cu Budapesta pe tema migranþilor, iar pentru orgoliul Budapestei ar fi fost inacceptabil ca Papa sã refuze o vizitã în Ungaria ºi sã accepte în schimb o vizitã în România. • În al cincilea rînd, unul dintre punctele din programul propus pentru vizita Papei era beatificarea a ºapte episcopi grecocatolici decedaþi în puºcãriile comuniste. Greco-catolicii sînt cu toþi etnici români, dar propaganda pe plan internaþional dusã de unguri promoveazã imaginea unei Transilvanii maghiare, iar beatificarea de cãtre Papã a ºapte români din Transilvania ºi a nici unui ungur nu putea fi acceptatã de Budapesta, pentru cã ar fi decredibilizat mesajul propagandistic al „Transilvaniei maghiare“, unde nu se aflã picior de român.

Gyorgy Jakubinyi, arhiepiscop de Alba Iulia: Papa Francisc poate veni în România numai dacã se îndeplinesc condiþiile puse de unguri. Ca atare, ofensiva ungureascã pe acest dosar s-a declanºat. La începutul lunii mai 2017, la Cluj-Napoca a avut loc Conferinþa episcopalã catolicã din România, ocazie cu care Gyorgy Jakubinyi, arhiepiscopul de Alba Iulia, a acordat un interviu agenþiei maghiare de presã MTI, în cursul cãruia a menþionat condiþiile care ar trebui îndeplinite pentru a fi posibilã o vizitã a Papei în România, toate fiind în concordanþã cu liniile de mesaj ale propagandei ungureºti: • Vizita Papei poate fi posibilã numai dacã Bucureºtiul admite „drepturile constituþionale“ ale minoritãþii maghiare, în special privind restituirea proprietãþilor confiscate de regimul comunist ºi care acum ar fi blocatã. • Este imposibil ca papa sã vinã în anul 2018 din cauzã cã se serbeazã centenarul unirii Transilvaniei cu România. Dacã politicienii români ar încerca sã lege aceastã vizitã de centenar, atunci congregaþia (catolicii unguri) nu va participa la evenimentele legate de vizita papei. • Vizita Papei sã se desfãºoare în Transilvania, sã nu se facã în Bucureºti, cum a fost cazul vizitei din 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea. E important sã precizãm

motivele ascunse, deºi evidente: aceastã revendicare ar permite apoi propagandei ungureºti sã promoveze pe plan internaþional vizita papei într-un loc numit „Transilvania“, iar România de fapt nici nu existã. De fapt, toate locurile propuse pentru vizitã se aflã în Transilvania, în afara arcului carpatic, fiind propus doar „Bako“, adicã Bacãu, pentru cã propaganda ºovinã pretinde cã românii catolici din Valea Siretului, din Moldova în general, ar fi ceangãi maghiari.

(L.C.)

Cele mai puternice arme din lume Cotidianul german „Bild“ a fãcut o listã a „superarmelor“ contemporane din întreaga lume. Între cele mai temute se numãrã, în opinia jurnaliºtilor germani, portavionul Nimitz, avionul de vînãtoare F-22 Raptor ºi bombardierul B-3 Spirit, din dotarea armatei americane, „tatãl tuturor bombelor“ ºi tancul T-14 aparþinînd armatei ruse, racheta chinezã DF-21D „Vîntul din Est“ , tancul german „Leopard 2“ ºi sitemul antiaerian israelian „Domul de fier“.

USS Nimitz (CVN-68), portavion multi-misiune cu propulsie nuclearã, este una dintre cele mai mari nave de rãzboi din lume. În 2016 a fost echipat cu Anti-TorpedoDefense System, un sistem acustic pentru detecþia torpilelor, o staþie de control ºi contramãsuri anti-torpilã, o torpilã de mici dimensiuni proiectatã sã intercepteze alte rachete.

Bombardier B-3 Spirit este un avion cu razã lungã de acþiune dotat cu arme nucleare sau clasice, greu detectabil de radar, capabil sã penetreze zonele protejate de cea mai densã apãrare antiaerianã.

Supersonicul F22 Raptor este considerat cel mai avansat avion de luptã din lume. Aeronava are caracteristici impresionante: foloseºte tehnologia Stealth, adicã este invizibilã pentru orice timp de radar, detecteazã ºi distruge þinta de la 80 de kilometri, iar viteza este de douã ori mai mare decît cea a sunetului.

Ruºii sînt reprezentaþi cu bomba termobaricã de aviaþie de mare putere, cunoscutã ºi sub numele de „tatãl tuturor bombelor“, de patru ori mai puternicã decît decît „mama tuturor bombelor“, pe care o deþine armata americanã ºi tancul T-14 Armata, mai rapid decît cel american Abrams, deplasîndu-se cu 80 de kilometri la orã faþã de 64 de kilometri pe orã al americanilor. În plus, T-14 Armata este echipat cu un tun puternic ce poate sã tragã 12 obuze pe minute ºi este capabil sã lanseze rachete radioghidate la o distanþã de 8 kilometri. Lista include ºi racheta chinezã DF-21D „Vîntul din Est“ , tancul german „Leopard 2“, ºi sistemul antiaerian israelian „Domul de fier“. Leopard 2, produs de compania Krauss-Maffei, este principalul tip de blindat al armatei germane ºi a cel puþin 12 state europene. Blindajul este de tip Chobham ºi utilizeazã material compozit multistrat din generaþia a 3-a, care include oþel, tungsten ºi material plastic întãrit cu componente ceramice.

Testele efectuate de armata SUA au demonstrat cã blindajul tancului Leopard 2 asigurã dublã protecþie la proiectile cinetice KE, faþã de cel al tancului american M1A2 Abrams. Pe turela tancului Leopard 2 au fost montate 4 proiectile fumigene pentru mascare, de tip Wegmann, calibrul 76 mm. Tancul poate trage din mers în teren accidentat pînã la distanþa de 5 km ºi este conectat la un telemetru laser, la o platformã de giro-stabilizare laser a tunului ºi a mitralierei coaxiale, la o turelã Zeiss cu senzori electrono-optici pentru operarea în condiþii de noapte ºi de vizibilitate slabã. Mãsoarã distanþa faþã de 3 þinte în 4 secunde, transmiþînd informaþiile centrului de coordonare a focului care efectueazã calculele balistice.

Tunul de 122 mm de pe Leopard 2 este prevãzut sã lanseze ºi proiectile-rachetã antitanc LAHAT pînã la o distanþã de 6 km. DF-21D racheta balisticã supranumitã ºi „ucigaºa de portavioane“ a Chinei, este unicã în lume de acest tip. Poate scufunda un portavion nuclear dintr-o singurã loviturã. DF-21D este o rachetã balisticã în douã trepte, cu o razã estimatã între 2.700 ºi 3.000 km.

Focosul este unul de tip termobaric ºi poate dezvolta o forþã a loviturii cuprinsã între 200 ºi 500 kilotone.

Amestecul de aer-combustibil iniþiazã o ardere extrem de puternicã ºi de rapidã care genereazã o uriaºã undã de ºoc. Acest tip de focos este considerat a fi cel mai puternic non-nuclear existent astãzi.

Montate pe camioane mari, rachetele de tipul DF21D (Vîntul din est) ale Chinei au o lungime de zece metri ºi un diametru de aproximativ un metru. Sînt capabile sã dezvolte o vitezã de pînã la 3.500 km/orã, ceea ce le face aproape invulnerabile în faþa sistemelor de

apãrare antiaeriene clasice. Sînt dotate cu echipamente electronice sofisticate care le permit, odatã intrate în atmosferã, sã se îndrepte spre þinta lor. Iron Dome (Domul de Fier), sistemul de apãrare anti-rachetã israelian, a interceptat sute de rachete trase de miºcarea palestinianã Hamas din Gaza asupra sudului Israelului.

Acest sistem, unic în lume, recurge la mici rachete ghidate de radar care pot spulbera în zbor rachete cu razã scurtã de acþiune – între 4 ºi 70 km – ºi obuze de artilerie ºi mortiere.

Fiecare baterie Iron Dome se compune din radar de detectare, un computer de control al tirului ºi trei lansatoare echipate fiecare cu 20 rachete de interceptare.

Sistemul repereazã traiectoria rachetei de la lansarea ei ºi dacã urmeazã sã cadã asupra unei zone locuite trimite o rachetã pentru a o intercepta în zbor. Statisticile armatei israeliene aratã cã rata de reuºitã este între 75 ºi 90%.

VIORICA MARIN

Cãtre un Watergate la FBI (1) Adjunctul directorului FBI ºi-a prezentat demisia dupã ce ºeful sãu ar fi fost ºocat de neregulile anchetelor agenþiei federale. Neregulile sînt prezentate într-un raport al congresmanilor republicani, care aºteaptã acum doar semnãtura preºedintelui Donald Trump pentru a fi prezentat întregii þãri, caz în care nici directorul FBI, Christopher Wray, nu mai poate sta sigur pe scaunul sãu.

Comitetul pentru controlul serviciilor de informaþii din Camera Reprezentanþilor a votat pentru publicarea raportului amintit, redactat de congresmanul David Nunes, raport care vorbeºte despre abuzuri comise de anchetatorii FBI în urmãrirea unui membru al echipei lui Trump.

Abuzuri ale anchetatorilor Potrivit Foxnews, este vorba despre un ordin dat de directorul adjunct al FBI, Andrew McCabe, prin care le cerea agenþilor sã modifice rapoartele pe care le redactau dupã interogatoriile în cazul implicãrii Rusiei în alegerile prezidenþiale. Potrivit presei, raportul republicanilor mai aratã cã FBI nu a adus argumentele cerute prin lege pentru urmãrirea unui asociat al lui Trump ºi s-a folosit în ancheta sa de informaþiile unui fost spion britanic aflat pe statele de platã ale familiei Clinton. Agenþii FBI se pot face astfel vinovaþi de obstrucþionarea justiþiei.

Directorul FBI este ºocat Congresmanii i-au permis directorului FBI sã citeascã acest raport într-o încãpere securizatã a Congresului, iar unele surse aratã cã acesta a fost „ºocat“. La o zi dupã aceasta, directorul FBI a cerut demisia adjunctului sãu, asupra cãruia planau oricum suspiciuni de lipsã de imparþialitate, cîtã vreme soþia sa candidase din partea Partidului Democrat în statul Virginia ºi primise donaþii din partea taberei Clinton.

McCabe a fãcut parte din grupul liderilor FBI cãrora James Comey, fostul ºef al agenþiei, le-a vorbit despre cum preºedintele i-a cerut sã abandoneze ancheta în cazul implicãrii Rusiei în alegeri. Toþi aceºti ºefi FBI, inclusiv directorul Comey, au pãrãsit instituþia. Este semnul cã în FBI se face curãþenie ºi cã vor cãdea ºi alte capete, susþin jurnaliºtii de la FoxNews.

„Masacrul de luni noaptea“ Presa anti-Trump nu vede în aceste miºcãri decît o implicare a lui Trump, nu a FBI, în obstrucþionarea justiþiei. „The Washington Post“ scrie cã adjunctul McCabe a fost un „paratrãsnet în bãtãliile politice“ din jurul anchetei „Russia Gate“, condusã acum de fostul director FBI Robert Mueller. „The New York Times“ vorbeºte despre „presiuni venite de mai sus“ pentru ca McCabe sã pãrãseascã FBI. Însã întreaga presã liberalã considerã cã raportul amintit este plin de minciuni ºi exagerãri menite sã scape basma curatã tabãra Trump.

De partea cealaltã, presa pro-Trump aratã cã abuzurile menþionate în raport pot fi mai mari decît cele comise de autoritãþile americane în scandalul Watergate. Carl Bernstein, jurnalistul care a expus corupþia din administraþia Nixon în anii 1970, aratã cã demisia forþatã a adjunctului directorului FBI seamãnã cu „masacrul de sîmbãtã noaptea“, atunci cînd preºedintele Nixon i-a cerut procurorului general sã-l demitã pe ºeful echipei ce ancheta echipa prezidenþialã, ceea ce face acum Robert Mueller. (va urma) CÃLIN MARCHIEVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 9 februarie 2018

Universalitatea bunelor maniere (44) Folosirea tacîmurilor (2) Stilul european cere ca meseanul sã nu lase tacîmurile în nici un moment pe masã. Carnea sau peºtele se taie pe mãsurã ce sînt mîncate ºi, prin urmare, se mãnîncã þinînd furculiþa în mîna stîngã. Cu toate acestea, stilul nord-american se caracterizeazã prin faptul cã meseanul taie mai întîi alimentul în bucãþele mici, iar furculiþa este folositã, dupã aceea ºi pe tot parcursul mesei, cu mîna dreaptã. Inclusiv în unele þãri din America de Sud, obiceiul stabileºte ca, avînd furculiþa în mîna stîngã ºi cuþitul în cea dreaptã, sã se taie fiecare bucatã de mîncare, sã se schimbe furculiþa în mîna dreaptã, lãsînd cuþitul în farfurie, ºi sã se introducã mîncarea în gurã. Aceastã operaþie se repetã de fiecare datã cînd se taie o parte din carnea sau din peºtele care se mãnîncã în acel moment.

Tacîmurile ce trebuie folosite la masã sînt: lingura de supã; furculiþa de carne; furculiþa: de desert, de peºte, de fructe de mare, de salatã ºi de servit; cuþitul: pentru

Dezastre din istoria omenirii - rãzboaie ºi invazii (2) Rãzboiul de 30 de Ani (1) La 23 mai 1618, o mare mulþime de protestanþi a intrat cu forþa în castelul regal din Praga, pe atunci capitalã a Boemiei, i-a înºfãcat pe trei dintre curtenii regelui catolic ºi i-a aruncat pe fereastrã. Nici unul nu a fost grav rãnit, datoritã unei grãmezi de bãlegar care lea atenuat cãderea. Cu toate acestea, „defenestrarea de la Praga” a însemnat începutul a trei decenii de nenorociri, moarte ºi distrugeri în Europa Centralã, timp în care armatele beligerante au fost implicate în Rãzboiul de 30 de Ani. Religia a fost sursa conflictului. Boemia era în principal protestantã, dar regii sãi erau Habsburgi catolici. De-a lungul timpului, ei toleraserã protestantismul, dar noul rege, Ferdinand, începuse sã ia mãsuri severe împotriva acestuia.

Acum, dupã defenestrare, protestanþii din Boemia au început sã facã ravagii în þara învecinatã, Austria catolicã. Nu dupã mult timp, ºi Praga a avut de suferit.

Cetãþenii îl înlocuiserã pe Ferdinand cu un nou rege protestant, Frederic, dar în 1620 oraºul a fost cotropit de armatele catolice ºi prãdat timp de o sãptãmînã.

Rãzboiul a fost purtat pe un teritoriu imens, ce includea Germania, Austria, Republica Cehã, Suedia, Luxemburgul ºi Olanda din zilele noastre, precum ºi unele regiuni din Polonia ºi Franþa. La acea vreme, mare

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (55) 3 noiembrie 2000 O nouã scrisoare de la Florin mi-o aduce tata.

Fericitã, o deschid. Cad pe jos cu ea în mînã. Nu mã aflu cu Florinuþ pe aceeaºi coordonatã sufleteascã. Nu mã mai înþelege? Mã interpreteazã greºit?!

Captiva Florinelului meu - neprelucratã ºi neexpediatã! Din întîmplare, unii sînt liberi Din întîmplare, eu stau închisã, Nu cã am vrut sã fiu captivã, Ci pentru simplu fapt c-am fost respinsã...

Tãrie n-am avut sã lupt c-am fost împinsã Sã fiu duºman al meu spre rãu ºi-nvinsã!

Nu-mi este bine, condamnatã la singurãtate, Cînd tu ai devenit judecãtor în toate,

carne, pentru peºte ºi pentru desert; lingura/linguriþa: de cafea, de servit, de salatã, de sosuri ºi de zahãr; paleta: pentru prãjituri ºi pentru peºte.

Vinul potrivit pentru fiecare fel de mîncare (1)

Bunul-gust cere ca bãutura care va însoþi diferitele feluri de mîncare din meniu sã fie aleasã într-un mod adecvat. Datoritã relaþiei pe care o pãstreazã alimentele cu diferitele tipuri de bãuturã, va fi necesar sã alegeþi dinainte meniul, pentru a urma sã stabiliþi care sînt bãuturile potrivite. Este un lucru ºtiut de toþi cã orice mîncare, pentru a fi apreciatã, trebuie sã fie însoþitã de vinul corespunzãtor. Asta nu înseamnã cã toatã lumea este amatoare de vin sau cunoscãtoare într-ale vinului ºi, de fapt, pe lîngã vinuri sau alte bãuturi alcoolice, orice prînz sau cinã trebuie sã includã apã mineralã carbogazoasã ºi platã.

Vinul este obiect de pasiuni ºi de controverse. Cu siguranþã, în cazul cînd cuiva nu îi place vinul, pãrerea sa nu se va schimba nici dacã i s-ar servi cel mai bun sortiment dintr-o marcã excelentã. Cu toate acestea, pentru amatorii de vin bun, care cîteodatã ajung sã fie adevãraþi experþi ai acestei bãuturi ºi care, chiar numai mirosindu1, pot preciza marca ºi recolta, alegerea cu grijã a sortului pentru fiecare meniu reprezintã un gest de foarte mare importanþã. Cum nu vã cerem sã fiþi un expert degustãtor de vinuri, ne vom limita la a vã prezenta ceea ce bunele maniere spun în privinþa vinului servit la prînz ºi la cinã.

Pentru fiecare tip de mîncare, trebuie sã alegeþi o categorie diferitã de vin, þinînd cont nu de detalii banale, fãrã importanþã, ci de ceva atît de fundamental pentru papilele gustative precum este gustul alimentelor. În principiu, norma cea mai generalizatã, dupã care se ghideazã restaurantele ºi amfitrionii responsabili cu marile banchete, este cã vinurile roºii, în principal, se potrivesc mai bine cu carnea; cele albe ºi roz, cu peºtele ºi fructele de mare, iar vinurile spumante, precum ºampania, cu deserturile ºi, în general, pentru sfîrºitul mesei. Totuºi, este bine sã þineþi cont ºi de alþi factori, pentru a nimeri bine alegerea acestei bãuturi.

Fructele de mare cer vinuri albe, tinere ºi proaspete.

Peºtele, în general, cere tot un vin alb, chiar dacã mai consistent ºi mai sec decît cel care va însoþi fructele de mare. În ceea ce priveºte carnea, depinde dacã este vorba de carne albã sau de carne roºie. Pentru carnea albã vã sfãtuim sã serviþi un vin roºu lejer sau unul roz.

Cîteodatã, carnea albã este însoþitã de vin alb; totuºi, nu este una dintre cele mai bune alegeri. Cum toate regulile au excepþii, la un fel de mîncare cu carne albã, friptã ºi copioasã, care constituie baza meniului, se va putea deschide o sticlã de vin roºu. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

parte din acest teritoriu era cunoscut sub numele de „Sfîntul Imperiu Roman”, deºi, dupã cum spunea Voltaire, acesta nu era nici sfînt, nici roman, ºi nici imperiu. Împãratul era ales, iar teritoriul era împãrþit în sute de oraºe ºi state rivale, multe dintre acestea fiind foarte mici. Cu un secol înainte, Reforma cãscase o prãpastie religioasã între cei care se despãrþiserã de Roma ºi cei care îi rãmãseserã fideli.

Cei mai mulþi dintre soldaþii care au luptat în Rãzboiul de 30 de Ani erau mercenari tocmiþi de comandanþii lor, iar unul dintre cei care inspirau cea mai multã teamã era Ernst von Mansfeld. „Dumnezeu sã-i apere pe oameni cînd vine Mansfeld”, se vãitau mulþi, în iarna dintre anii 1620 ºi 1621, oamenii sãi, presupuºi aliaþi ai lui Frederic al Boemiei, au pãtruns în Alsacia, aducînd cu ei ciuma ºi tifosul. Incendiau ºi distrugeau tot ce nu puteau sã fure. Se spune cã, pe o distanþã de 24 de kilometri în jurul oraºului Haguenau, ei ar fi dat foc fiecãrei case pe lîngã care au trecut. În numai trei sãptãmîni, au distrus 30 de sate ºi un oraº. Cînd n-au mai gãsit nimic de distrus în Alsacia, s-au îndreptat spre Lorena. Frederic observa cu amãrãciune: „Cu prietenii ºi cu duºmanii ar trebui sã ne comportãm diferit, dar aceºti oameni îi nimicesc pe toþi deopotrivã... Cred cã sînt stãpîniþi de diavol ºi le face mare plãcere sã dea foc la toate”. Un mercenar englez nota cã oamenii din oraºul morav Hranice au refuzat sã-i adãposteascã, aºa cã „am intrat în oraº ºi am omorît bãrbaþi, femei ºi copii; execuþiile au durat douã ore, iar jafurile, douã zile”.

Nici cei din tabãra adversã nu au fost mai blînzi. În 1624, armatele Ligii Catolice au prãdat oraºul Hildesheim, furînd bogãþii, animale ºi femei. Au mãcelãrit toate vitele pe care nu le-au putut lua cu ei. Au dãrîmat biserici, au rãscolit cimitire ºi au împuºcat orice

þãran pe care l-au gãsit ascunzîndu-se în pãdure, încercînd sã salveze o biatã bocceluþã în care-ºi adunase cîteva lucruri. Unui pastor care a protestat i s-au tãiat mîinile ºi picioarele ºi a fost lãsat sã sîngereze pe altar.

Dar asta nu înseamnã cã a fi catolic îi garanta cuiva protecþia. Soldaþii au prãdat mînãstirea Amelungsborn, jefuind chiar ºi mormintele cãlugãriþelor. Armata oficialã a regelui Boemiei, care fusese înlãturat de pe tron ºi devenise acum împãratul Sfîntului Imperiu Roman, Ferdinand al II-lea, sub conducerea lui Albrecht von Wallenstein, era mai disciplinatã, dar ºi aceasta avea nevoie de alimente, bãuturã, încãlþãminte, îmbrãcãminte ºi foarte mulþi bani. Dacã potentaþii locali nu reuºeau sã-i adune, atunci soldaþii îi luau ostatici.

Aºa cum s-a întîmplat întotdeauna, Rãzboiul, unul dintre cãlãreþii Apocalipsei, a venit împreunã cu tovarãºii sãi, Foametea ºi Ciuma. Începînd cu 1625, în Franconia, Wiirttemberg ºi pe Valea Rinului au fost trei ani de foamete. La început, vremea a fost extrem de proastã ºi a nins în luna iunie, dar ceea ce a agravat situaþia a fost reticenþa tot mai puternicã a þãranilor de a cultiva pãmîntul doar pentru ca armatele sã aibã ce sã fure. În 1630, în Nassau oamenii ajunseserã sã facã pîine din rãdãcini ºi ghinde, în timp ce în Bavaria cadavrele celor care muriserã de foame zãceau neîngropate pe drum.

Acum s-a fãcut simþitã ºi ciuma, care a ucis 16.000 de oameni numai în Praga. Boala avea sã nimiceascã tabere întregi de refugiaþi nenorociþi. Diplomatul englez sir Thomas Roe spunea cã pe o distanþã de 130 de kilometri nu gãsise „nici o casã în care sã poþi dormi în siguranþã, nici un locuitor, în afarã de cîteva sãrmane femei ºi de cîþiva copii”. (va urma) JOHN WITHINGTON

Alegerea bãuturii

Cînd tu însuþi dai sentinþa ºi-mi eºti apãrãtor ªi, în acelaºi timp, devii al meu acuzator!

mi-a fost dat la telefon. Sînt tristã în noapte în captivitatea mea. Ai mei sînt doi, ce le pasã?

10 noiembrie 2000

Casa e carcera neputinþelor mele, Lanþurile cu care m-am legat, în loc de cununie.

Mi-am închis toate cãile ºi visele Nu mai aºtept speranþa pentru mine ca sã vie!

Am o presimþire cã mîine voi avea o mare surprizã: va veni Florinel!

4 noiembrie 2000

13 noiembrie 2000

Nãdejdea mea este Tatãl. Scãparea mea este Fiul.

Acoperãmîntul meu este Duhul Sfînt. Sfîntã Treime, slavã Þie! Florianul meu m-a sunat de douã ori! L-am sunat ºi eu ºi i-am spus cã-l iubesc! Am recitit splendida lui poezie „Ami”, pe care mi-a închinat-o mie.

Mulþumesc, Doamne!

Visez noaptea cã mã sunã Copilul din Constanþa ºi mã cheamã la el. Nu mã simt bine. Curg apele pe mine, deºi am fãcut Moliftele Sf. Vasile. Mã simt ca în ceaþã.

Doamne! Este adevãrat! Premoniþiile mele nu mã înºalã, nici în realitate nici în vis. M-a sunat Florin. Pe 11 noiembrie a avut permisie. A fost acasã ºi a dormit mult.

Dar, n-a venit ºi la mine! Cum atunci susþine el iubirea care mi-o declarã?

S-a fãcut Voia Domnului. În starea mea proastã cu sãnãtatea, nici nu aº fi dorit sã mã vadã! Ori s-ar fi tulburat, ori i se renãºtea indiferenþa. Mulþumesc, Doamne!

Aºa cã, nimic nu este întîmplãtor. Domnul ne dã exact ce avem nevoie ºi dacã meritãm. Slavã lui Dumnezeu! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

6 noiembrie 2000 La Schitul Darvari am cunoscut o fatã nãscutã în acelaºi an, lunã ºi zi cu mine. Este însãrcinatã în luna a 7-a. Am fost geloasã pentru maternitatea ei. La Biserica Icoanei, pãrintele a anunþat Serile Filocaliei. Pot sã nu fiu ºi eu prezentã?

9 noiembrie 2000 Azi, se împlineºte o lunã de cînd a apãrut Florinel viu. M-a sunat de douã ori. L-am mai sunat ºi eu ºi nu

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (35) B.I.C.E. (Bani, Ideologie, Compromis, Ego) (5) În cea mai mare parte din luna iunie, drama ostaticilor a continuat; în final, israelienii ºi-au eliberat prizonierii. În schimb, Hezbollah a deplasat pasagerii zborului 847, cu camioanele, spre nord ºi i-a predat sirienilor. Misiune îndeplinitã.

Axioma conform cãreia noi nu negociem cu teroriºtii e un mare mit. Fiecare naþiune a fãcut propriile sale tîrguieli cu aceºti diavoli. Mult prea adesea, terorismul reprezintã o armã politicã grosolanã, însã eficientã. Atîta vreme cît funcþioneazã, terorismul nu va fi scos din calcul.

Mã uit la Ahmed, unul dintre soldaþii din prima linie ai lui Barri în acest joc. Face ºi el parte din Hezbollah?

Va trebui sã aflãm.

– Ai pãzit pasagerii din zborul 847, aºa e?

– Da. - Ai mai pãzit ºi alþi ostatici în afarã de aceºtia?

Ce-ar fi dacã acest nenorocit a fost una dintre gãrzile care l-au torturat pe pãrintele Jenco ºi pe David Jacobsen? Þine-te bine, prietene. Nu vei gãsi milã nicãieri.

- Nu, pe nimeni altcineva.

Ahmed menþine contactul vizual cu mine în timp ce îmi spune asta. Nu se simte jenat ºi nu e agitat. Pare sã spunã adevãrul. Mã simt puþin dezamãgit.

Memoriile unui celebru criminalist român (3) ,,Afacerea numãrul unu” (2) Odatã ajunºi toþi trei în maºina care pornise spre Miliþia Capitalei, eram îngrijoraþi în egalã mãsurã: tînãrul – venit de la þarã, nu demult, în Bucureºti – pentru cã fusese luat pe neaºteptate, iar noi, pentru cã am acþionat fãrã acordul prealabil al ºefului. Dupã cîteva minute de liniºte apãsãtoare, am abandonat ideea de a verifica ºi a discuta cu tînãrul la sediul Miliþiei. Într-adevãr, aceastã activitate ar fi necesitat cîteva zeci de minute, rãstimp în care putea lua sfîrºit acþiunea din fabricã ºi s-ar fi sesizat absenþa noastrã. Singura ieºire din dilemã – pentru cã nici nu renunþam la ideea cã suspectul ar putea fi autorul furtului – era un interogatoriu fulger în maºina ce trebuia sã circule pe strãzile oraºului, pentru a ne putea deplasa cu operativitate la locul unde

Ocrotirea ºi încurajarea industriei naþionale (1) Dezvoltarea ºi modernizarea structurii economiei României - înþelese ca procese de trecere de la vechi la nou, de la inferior la superior, în care accentul se pune pe echilibrul dinamic al progresului tuturor componentelor sistemului economic naþional în viziunea alinierii lor la nivelul realizãrilor avansate ale perioadelor istorice date din economiile statelor dezvoltate ale lumi - reprezintã pentru þarã, încã de la formarea Statului Naþional Român în 1859, cerinþe primordiale. Necesitatea obiectivã ºi importanþa aparte a înfãptuirii acestor schimbãri de proporþii decurg direct, în primul rînd, din caracterul agrar înapoiat al economiei României, care s-a menþinut, în linii generale, cu unele modificãri parþial esenþiale, pînã la sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial. În al doilea rînd, ele au la origine faptul cã, în epoca modernã, orice rãmînere în urmã în cursa dezvoltãrii ºi modernizãrii structurii economiei þãrii pe baza industrializãrii echivaleazã, pe de o parte, cu o deteriorare crescîndã a capacitãþii ei competitive - exprimatã sugestiv încã de Mihai Eminescu. În contribuþia sa epocalã, acesta dezvãluia cã, urmare a hiatusului permanent între valoarea produsului muncii agricole ºi valoarea produsului muncii industriale, naþiunile producãtoare de fabricate se îmbogãþesc, în timp ce acelea cumpãrãtoare de

Pag. a 19-a – 9 februarie 2018

Schimb subiectul.

- OK, ce ne poþi spune despre ameninþãrile împotriva Ambasadei Statelor Unite din Beirut?

- Poftim?

- Cunoºti vreun plan de atac asupra ambasadei? Dar despre atacuri asupra americanilor în Beirut?

- Nu am auzit nimic.

E timpul sã schimb iar direcþia discuþiei.

– Cunoºti pe cineva din Hezbollah?

El rîde cu amãrãciune.

– Bineînþeles cã ºtiu tipi din Hezbollah. Miºunã peste tot.

– Cunoºti Vulpea? Pe Imad Mugniyah?

Tãcere. Nu mã priveºte în ochi acum. Întrebarea îl înfricoºeazã.

– Îl cunoºti pe Hasan Izz-Al Din? Altã tãcere. Acum aratã îngrozit, însã nu de mine. De ei. Hasan este mîna dreaptã a lui Mugniyah. El a ajutat la planificarea ºi executarea operaþiunii împotriva zborului 847. El ºi Mugniyah sînt cei mai periculoºi oameni ai Hezbollahului. Ahmed ºtie cu siguranþã acest lucru.

Probabil a fost avertizat cã, dacã vorbeºte despre oricare dintre ei, familia sa va fi omorîtã. Încerc încã vreo cîteva abordãri, însã el nu vrea sã vorbeascã despre Mugniyah, deºi e evident cã deþine legãturi atît cu Hezbollah, cît ºi cu Miliþia Amal.

B.I.C.E. Bani, Ideologie, Compromis, Ego. Cursurile noastre de interogare ne-au învãþat cã orice individ îºi are propria motivaþie. Oricine are un preþ. E sarcina noastrã sã descoperim cele douã lucruri.

Ahmed e un tînãr libanez sãrac. Nu s-a nãscut cu nimic ºi nu a realizat nimic în scurta sa existenþã. A venit în Statele Unite sperînd sã ia viaþa de la capãt. Acest

aspect îmi spune ceva despre devotamentul sãu faþã de ideologia Amal ºi Hezbollah. Mã ajutã totodatã sã-i întrezãresc motivaþia. A venit aici sã facã bani.

Bine, sã mizez pe asta.

– Spui cã ºtii gruparea Hezbollah.

– Da. Oricine trãieºte în Liban ºtie de Hezbollah.

– Am putea folosi pe cineva ca tine sã vorbeascã în numele nostru cu Hezbollah. Sã afle anumite lucruri.

Rîde în hohote ºi se uitã pieziº.

– Ai putea fi plãtit.

Ochii sãi se fixeazã asupra mea. O licãrire de speranþã se aprinde în ei, cu o nuanþã de nerãbdare. ªtie cã îi ofer o cale de scãpare.

– Cît? Îi ignor întrebarea ºi adaug: – Dacã intri în belele, te retragem din teren.

– Cît?

L-am prins. În restul zilei negociem un tîrg. Ahmed va deveni informator pentru noi. Se va întoarce în Liban ºi se va cufunda adînc în Hezbollah. Vom avea încredere în informaþiile pe care ni le trimite? Normal cã nu. Nici un informator, în special unul motivat de bani, nu poate fi considerat de încredere la început. Vom petrece luni de zile examinînd ºi verificînd informaþiile pe care ni le furnizeazã, înainte de a ne decide ce valoare are pe post de cîrtiþã. Însã el va ºti cã, dacã doreºte sã fie plãtit, va trebui sã ne aducã ceva de valoare. Îi vom trimite banii aºa cum îi dai heroinã unui drogat. Dacã se opreºte din furnizarea informaþiilor, fluxul banilor primiþi este blocat. (va urma) FRED BURTON

s-ar gãsi ascunse ácele. Zis ºi fãcut. M-am adresat suspectului, cu aparentã indiferenþã: – S-ar putea sã ai dreptate, spunîndu-mi cã în timpul ºedinþei intenþionai sã recunoºti furtul. Nu-þi ofer însã cinstea de a discuta cu mine ºi-þi interzic sã-mi dai vreun rãspuns... Te vei ajuta singur dacã eºti sincer, explicînd ºoferului unde trebuie sã ajungem pentru a gãsi cutia cu ace.

– Da! Aveþi dreptate!, a rãspuns T.C. Am vrut sã-mi recunosc greºeala. Chiar acum mã gîndeam sã mãrturisesc, dar credeam cã nu mã veþi crede ºi veþi rîde de mine.

Din nou am intervenit, afirmînd cã nu-l puteam asculta decît dupã ce va înapoia ácele care asigurau existenþa a mii de muncitori. Începînd sã discute cu ºoferul Bodea, care se familiarizase cu asemenea însãrcinãri, am aflat cã ne va duce în Pasajul „Academiei”, la un ºantier de construcþii al Teatrului „Comedia”.

Eram mulþumit de aceastã semirecunoaºtere.

Aprinsesem þigara ºi nu mã preocupa decît ideea sã acþionez cît mai repede pentru a cîºtiga dreptul sã întrerup ºedinþa printr-un singur telefon. Ca un negustor cãruia îi mergeau bine afacerile, mi-am trecut degetul mare prin vestã...

Gîndurile mi se învîrteau în jurul aceleiaºi idei: „Lam scos din rînd parcã împins de o forþã magicã”... Mã bucuram de un asemenea succes, dar mai tîrziu aveam sã-mi ironizez propria-mi vanitate.

Dupã primul contact cu ºantierul teatrului, am putut afla cã într-o fostã prãvãlie, transformatã ad-hoc în dormitor comun, erau cazaþi 59 de salahori recrutaþi din comunele vecine. Printre cãrãmizile, bolovanii de piatrã ºi molozul ºantierului, tînãrul a devenit mai dezinvolt ºi mi-a indicat mai multe pietre sub care susþinea cã ar fi ascuns cutia. De acolo urma s-o ridice în prima duminicã ºi s-o transporte în comuna natalã, unde avea rude croitori, care lucrau cu maºini „Singer”.

Entuziasmul meu nu a durat însã decît cîteva secunde, pentru cã sub pietre ºi prin zona învecinatã, pe lîngã zidul clãdirii, nu am gãsit decît... gunoaie.

Ce eºec pentru mine, care mã vroiam poliþist cu fler!

Mã bãgasem singur într-o afacere tragi-comicã. Colegii mi-ar fi putut spune: „Ai gãsit ce-ai cãutat”. Cu toate acestea, nu mi-am pierdut complet optimismul, refuzînd sã cred cã tînãrul þãran – a cãrui soartã deja mã preocupa – mi-a ascuns adevãrul. (va urma) DUMITRU CEACANICA

astfel de fabricate se ,,proletarizeazã”, adicã se ruineazã, situaþie la care Naþiunea Românã revine din nou acum.

Pe de altã parte, mãrirea neîntreruptã a nevoii de importuri ºi de împrumuturi din alte state, prin consecinþele lor nefaste, va conduce treptat la pierderea totalã a suveranitãþii ºi independenþei Statului Român.

Realitãþile ºi experienþa þarilor lumii demonstreazã cã în epoca modernã, cu deosebire în cea contemporanã, componenta de bazã a sistemului economic al oricãrui stat, în care se declanºeazã procesul dezvoltãrii ºi modernizãrii structurii ºi care determinã amploarea, profunzimea ºi ritmul schimbãrilor din întreaga economie ºi din întreaga viaþã socialã, este industria naþionalã. Acest adevãr, în România, este pus în evidenþã, în mod concludent, de analiza, fie ºi sumarã, a urmãtoarelor perioade istorice reprezentative: 1934-1938 ºi 1945-1989.

tea au fost: refacerea ºi protejarea industriei naþionale ºi a comerþului românesc, distruse anterior, prin politica economicã ºi financiarã promovatã, care, ca ºi în ultimii ani, a deschis larg porþile capitalului din afarã ºi a creat cadrul instituþional favorabil instaurãrii controlului strãin direct asupra economiei ºi vieþii interne a României.

Semnificative sub aspectul efectelor dezastruoase ale politicii din acel trecut al þãrii, recunoscute de înseºi autoritãþile române ale vremii, sînt aprecierile cuprinse în expunerea de motive a unuia din proiectele de legi elaborate de Ministerul Industriei ºi Comerþului, în acel context intern, ºi care precizeazã: ,,Astãzi, din punct de vedere naþional, situaþia industriei româneºti se prezintã sub un aspect nou. În ansamblul ei, se poate afirma cã avem o industrie cu capital în majoritate strãin, cu o conducere tehnicã, comercialã ºi administrativã minoritarã aproape în totalitatea ei ºi cu personal muncitoresc, în Vechiul Regat în majoritate român, iar în noile teritorii (în Transilvania, Banat, Basarabia ºi Bucovina – n.n.) minoritar.

Faþã de aceastã situaþie, industria noastrã pare a fi rãmas afarã din rîndul forþelor de dezvoltare naþionalã în sensul strict românesc, deoarece debuºeurile pe care ea le oferã în prezent noilor plasamente de capital românesc ºi mai ales personalului de conducere, administrativ ºi comercial, tehnic ºi muncitoresc român sînt aproape inexistente. ªi cum accesul personalului românesc este oprit tocmai în direcþia cea mai importantã, atît ca rentabilitate, cît ºi ca sferã de influenþã, perspectivele pentru viitor în aceastã direcþie nu apar mai bune“. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Legile pentru încurajarea industriei naþionale din anii 1934-1938 ºi efectele lor pozitive asupra îmbunãtãþirii structurii ºi dezvoltãrii economiei þãrii Evoluþia ºi performanþele pozitive cele mai semnificative ale economiei României pînã la cel de-al II-lea rãzboi mondial, cu efecte corespunzãtoare pe planul relaþiilor economice externe ºi pe acela al condiþiilor vieþii sociale interne, se înscriu între anii 1934 ºi 1938.

Rolul hotãrîtor în cadrul factorilor care au contribuit la depãºirea crizei economice din anii 1929-1933 ºi a consecinþelor ei nefaste complexe, în mod deosebit la dezvoltarea economicã mai accentuatã a þãrii, din acea perioadã, l-au avut legile industriale adoptate de Statul Român de atunci. Obiectivele principale vizate de aces-

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 9 februarie 2018

Viat , a cres , tinã

Urcuº spiritual

Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (33)

Urc treptele cînd cerul e senin ªi le cobor atunci cînd este nor, Privesc uimit spre purtãtorii de venin, Chemînd pe Domnul Sfînt în ajutor...

Ce se întîmplã dupã despãrþirea sufletului de trup? (3) Avva Macarie întrebase ºi de pomeniri, cum ºi de ce se fac ele? Iar îngerul a rãspuns: - Ascultã, deci, sfinþite Pãrinte. În ziua a treia dupã adormire se fac pomeniri deoarece, cum am spus, pînã în ziua aceea sufletul nu urcã sã se închine, de aceea se face pomenire, ca un dar ce se trimite înaintea Domnului pentru acel suflet. Iar dupã închinãciune, îngerii întorc sufletul în lumea pãmînteascã ºi-i aratã acestuia locurile pe unde a petrecut aceastã viaþã ºi-i aminteºte faptele sale bune ºi rele, spunîndu-i: „Aici ai furat, aici te-ai desfrînat, aici ai osîndit, aici ai ucis, aici ai jurat, aici ai nedreptãþit, aici ai hulit, aici ai dat bani cu dobîndã, aici te-ai îmbãtat, aici te-ai certat, aici ai smintit pe cineva”. Apoi iarãºi îi zice: „Aici ai dat milostenie, aici ai postit, aici te-ai pocãit, aici ai fãcut liturghii, aici paraclise ºi privegheri, aici rugãciuni ºi metanii, aici te-ai înfrînat”. ªi astfel continuã sã facã pînã în ziua a noua. În ziua aceea urcã din nou la cer pentru închinãciune, ca ºi în ziua a treia. Pomenirea care se face atunci se duce la Dumnezeu ca o aducere aminte de sufletul acesta, sã fie primit cu privire ispãºitoare. Poate cã din acest motiv s-a scris cã „acestea sînt spre folos”, cãci mult folosesc sufletului milosteniile, liturghiile ºi pomenirile. Pentru cã acestea pot scoate sufletul din iad.

Dupã cea de-a doua închinãciune, îngerii aduc sufletul în lumea cereascã. ªi îi aratã raiul, sînul lui Avraam, locaºurile ºi odihna celor drepþi. ªi cînd vede acea bucurie neþãrmuritã, se mîngîie ºi se veseleºte ºi-i roagã pe îngeri sã rãmînã ºi el împreunã cu drepþii. Apoi îi aratã ºi iadul pregãtit celor pãcãtoºi, spunîndu-i: „Acesta este rîul de foc, acesta viermele cel neadormit, acesta întunericul cel din afarã ºi acesta cel dinãuntru, aceasta este scrîºnirea dinþilor, ºi dupã aceea, toate chinurile pãcãtoºilor”. Nu existã, sfinþite Pãrinte, un martiriu mai rãu ºi mai înfricoºãtor ca acela al desfrînatului ºi al tîlharului. îndeosebi al monahului desfrînat sau al preotului ºi preotesei desfrînaþi.

Dupã ce toate acestea se încheie, sufletul este condus iarãºi, în a patruzecea zi, spre a se închina ºi din aceastã pricinã se face pomenirea morþilor în ziua aceea, întrucît sufletul în ziua a patruzecea urmeazã sã primeascã hotãrîrea

Carte de cãpãtîi (34) CANONUL DE POCÃINÞÃ CÃTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS (2) Vai mie, înnegritului suflet! Viaþa îmi pare ca o noapte nesfîrºitã, trezitu-m-a dogoarea iadului ºi strigãtul mut al pruncului de dincolo de mormînt mi se înfige în inimã.

Ridicã-te, suflete al meu, din amãgirea cea împietritã ºi agaþã-te de poala milostivirii dumnezeieºti, rugînd pe Domnul sã te poarte, peste abisurile deschise sã te înghitã, cãtre limanul pocãinþei. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Iartã-mã, Stãpînã, pe mine cel nesocotit ºi rãzvrãtit împotriva voii celei sfinte a Fiului Tãu. Nu mã lãsa pe mine cel cãzut, ia-mã sub Acoperãmîntul Tãu ºi mã mîntuieºte din pierzarea sigurã. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

Mãsura nelegiuirii nu poate fi tîlcuitã de limbi omeneºti.

Precum Ponþiu Pilat mintea ºi-a spãlat mîinile, adicã gîndurile, de sub povara uciderii, iar ca ºi poporul evreu, sufletele pãrinþilor tãi au zis: „Rãstigneºte-L. Sîngele Lui asupra noastrã”. Suflete ai meu învîrtoºat ºi îngheþat în iarna patimilor, pocãieºte-te de fapte tale cele rele. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

O, iubire alungatã! Nu te voi mai vedea niciodatã! O, cutremur ºi spaimã de pedeapsa ce atîrnã asupra capului meu! O, talant pe veci îngropat! Vai! Vai! Inima mea ca un cãrbune stins s-a înnegrit. Nu întîrzia, suflete al meu, ci acum, înainte de a pieri ca fumul, cautã mai vîrtos „mîntuirea ºi te pocãieºte pentru împãrãþia lui Dumnezeu. Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh. Scoalã-te, omule ticãlos ºi leneº, care ai îngropat chipul lui Dumnezeu sãdit în tine sub murdãria pãcatelor. Acum e clipa pocãinþei. Smereºte-te ca tîlharul de-a dreapta ºi cerînd mai vîrtos îndurare, roagã-L pe Domnul sã te pomeneascã întru împãrãþia Sa. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Preacuratã Maicã ºi Fecioarã, în inima ta sabie am înfipt, ºiroaie de lacrimi ai vãrsat pentru pruncii cei fãrã de apãrare.

Ci cu dumnezeiascã milã insuflatã de Fiul tãu, îndurã-te de mine cel neîndurãtor ºi mã mîntuieºte din toatã boala

ºi sã meargã acolo unde voieºte iubitorul de oameni Dumnezeu, dupã faptele pe care le-a sãvîrºit în lumea pãmînteascã. ªi este aºezat sufletul acolo unde-i este locul pînã în ziua învierii, iar atunci va învia în trup, pentru a trãi veºnic, dupã faptele sale.

Atunci, oftînd ºi lãcrimînd cu amar, Pãrintele a zis: - Vai de ziua în care s-a nãscut omul acesta! Îngerul a spus: - Da, cinstite Pãrinte, asta e valabil pentru cel pãcãtos.

Pentru cel drept însã trebuie sã zicem: „Fericitã este ziua ºi ceasul în care s-a nãscut”.

Pãrintele a întrebat din nou: - Spune-mi, te rog, ºi acest lucru: are vreo uºurare pãcãtosul sau au vreun sfîrºit chinurile sale?

Iar îngerul rãspunse: - Nu, sfinþite Pãrinte, nici împãrãþia drepþilor nu are sfîrºit, nici iadul pãcãtoºilor. Dacã cineva ar lua la fiecare o mie de ani un fir de nisip din mare ºi l-ar muta în altã parte, ar avea nãdejdea cã odatã va termina. însã iadul pãcãtoºilor nu are sfîrºit.

Pãrintele a întrebat: - Spune-mi, te rog, ºi aceasta: care Sfinþi sînt mai milostivi cãtre om, pentru ca acesta sã-i roage sã mijloceascã pentru el? Îngerul rãspunse, zicînd: - Toþi Sfinþii sînt milostivi cãtre voi, oamenii, ºi au mare bunãvoinþã. însã voi, oamenii, sînteþi nerecunoscãtori ºi nemulþumiþi ºi-i faceþi sã se mînie pe voi. Dar ºi Sfinþii îngeri au mare milã pentru oameni. Cãci ºi ei contribuie la tainicele lucrãri ale lui Dumnezeu, care se fac pentru mîntuirea omului. Însã în afarã de Sfinþi ºi de îngeri, Stãpîna noastrã, Preasfînta Nãscãtoare de Dumnezeu, se îngrijeºte cel mai mult de mîntuirea oamenilor. Ar trebui, sfinþite Pãrinte, ca fiecare om sã aibã neîncetat numele sãu pe buze ºi sã o laude. Dar diavolul la amãgit ºi l-a fãcut sã devinã nerecunoscãtor. Fiindcã datoritã mijlocirilor ºi implorãrilor ei, lumea este vie pînã astãzi. Oamenii i-au nesocotit pe Dumnezeu ºi pe Sfinþi, i-au nesocotit ºi Dumnezeu ºi Sfinþii pe ei. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) sufleteascã ºi patima trupeascã. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

O razã din dumnezeiasca strãlucire a coborît, prin mila Celui Preaînalt, sã împrimãvãreze dupã o menire tainicã ºi sfîntã viaþa cea trecãtoare. Vai mie! Mi-am astupat ochii cu noroiul grijilor ºi al patimilor, iar mîinile fãrãdelegii în întuneric au lucrat. Pocãieºte-te, suflete al meu, cãci ceasul înfricoºatei Judecãþi se apropie. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

O, icoanã strãpunsã! O, mîini pãtate de sînge nevinovat!

O, nepãsare îngheþatã a sufletului! Vai! Vai! Un întuneric dens, o lavã a durerii cuprinde sufletul ucigaºilor de prunci.

Inima mi se clatinã, conºtiinþa e un colos care farã de veste mã apasã cu mustrãri ºi mintea se zbate în ghearele vrãjmaºilor nevãzuþi. Dã- mi, Doamne, inimã înfrîntã ºi smeritã ºi mã scoate pe mine cel deznãdãjduit din Egiptul patimilor, cu mîna Ta cea atotputernicã. Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh. Pocãieºte-te, suflete al meu, ºi mãcar în ultimul ceas leapãdã voia cea rea, dupã cum darul lui Dumnezeu l-ai lepãdat ºi templul Lui cel sfînt l-ai necinstit. Bate ºi strigã, lãcrimeazã ºi suspinã cãtre Domnul sã te dezlege din lanþurile întunericului. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor.

Amin.

Preasfîntã Nãscãtoare de Dumnezeu, scapã-mã pe mine cel rãnit ºi sîngerînd de cursa întinsã mie de vrãjmaºii nevãzuþi în care nebuneºte m-am aruncat cu voia mea cea stricatã. Du rugãciunile mele nevrednice ºi sãrace Fiului Tãu ºi mijloceºte mie, celui bogat în pãcate, îndurare, cã la Dumnezeu toate sînt cu putinþã. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã! În desfrînarea trupului ºi a sufletului mi-am cheltuit libertatea, încredinþatã mie spre mîntuire ºi am sugrumat iubirea cu grijile lumii. Dar acum, mult îndurate ºi milostive Stãpîne, pogoarã în inima ce strigã cãtre Tine Cuvîntul Tãu izbãvitor a toatã stricãciunea ºi mã înþelepþeºte sã fac voia Ta. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã! (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Urc treptele cînd roua scaldã zorii ªi le cobor pe arºiþã hainã, Îi chem pe sfinþi s-aducã valul mãrii Prin albia croitã-n liniºte deplinã...

Urc treptele-n genunchi spre Dumnezeu ªi de cobor, mã sprijin tot pe El, Viaþa-n Hristos o caut tot mereu – Urcuºul sfînt a devenit un þel...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Cu Isus toþi vom fi

Noi înaintãm bucuroºi, fericiþi, Spre cerul scump pentru cei mîntuiþi; Acolo Domnul Isus pentru noi Mijloceºte cînd sîntem în nevoi.

Noi înaintãm bucuroºi, fericiþi, Spre cerul scump pentru cei mîntuiþi, În cerul sfînt cu Isus toþi vom fi, Al Lui sfînt nume mereu vom slãvi; Durere, plîns, lacrimi vor înceta, Pãcat ºi moarte se vor termina, În cerul sfînt cu Isus toþi vom fi, Al Lui sfînt nume mereu vom slãvi.

Acolo-n patria noastrã de sus, Cu noi cîntãri vom mãri pe Isus.

Cît de frumos cerul va rãsuna Cînd lui Isus, fericiþi vom cînta!

Acolo-n patria noastrã de sus, Cu noi cîntãri vom mãri pe Isus.

Mîntuitor scump, noi mult Te dorim, Cu Tine-n cer mai curînd vrem sã fim.

Vino, Isuse! O, vino mai curînd!

Ia-ne cu Tine în cerul preasfînt!

Mîntuitor scump, noi mult Te dorim, Cu Tine-n cer mai curînd vrem sã fim.

(AUTOR ANONIM)

Pildã creºtinã Alergare spre þintã Se spune cã în timpul alergãrilor de la Roma, cei care pariau pe diferiþi atleþi obiºnuiau sã arunce monezi de aur în calea celorlalþi alergãtori. Cei care se aplecau sã le culeagã pierdeau cursa. Fiecare om este chemat de Dumnezeu sã pãºeascã pe calea credinþei ºi sã meargã pe ea pînã la capãt, unde îl aºteaptã viaþa veºnicã. Împotrivitorul omului - diavolul - este acela care-i vrea omului rãul ºi-i aruncã înainte „monezi de aur“. Aceste aºa-zise monezi de aur, sau mai bine zis piedici în calea omului de a veni la mîntuire, sînt diferite. Sã ne gîndim la cîteva: invidie, resentimente, urã, desfrînare, iubire de sine, închinare la idoli, vrãjmãºii, certuri, gelozii, neînþelegeri, alcool, datini, iubirea de bani, pofta firii pãmînteºti, pofta ochilor, mîndrie ºi multe altele.

Omul care se apleacã dupã aceste „monede“ în alergarea sa prin viaþã va ajunge un rob al pãcatului. Biblia, ca ºi viaþa practicã, demonstreazã cu claritate cã oamenii sînt robii lucrurilor pe care le iubesc. Însã mulþumiri fie aduse lui Dumnezeu cã în Persoana Fiului Sãu ne-a dãruit un Eliberator! Mîntuitorul este unica Þintã spre care trebuie sã privim în alergarea prin viaþã. Sã lãsãm la o parte tot ce ne-ar putea împiedica!

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 9 februarie 2018

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Cu 6.000 de ani în urmã, Europa era… o imensã pãdure Pe mãsurã ce a sporit nevoia de teren arabil ºi de pãºuni ºi avînd vedere cã, multã vreme, lemnul a fost principalul material combustibil folosit pentru încãlzirea locuinþelor europenilor, multe dintre pãdurile uriaºe care acopereau, cîndva, continentul nostru, au dispãrut cu totul. Conform unui studiu al Universitãþii din Plymouth, mai mult de jumãtate dintre pãdurile Europei au pierit, în ultimele ºase milenii.

Cercetãtorii de la Universitatea Plymouth au examinat probe de polen colectate din mai mult de 1.000 de locuri, distribuite pe suprafaþa Europei, ajungînd, în urma procesãrii datelor, la concluzia cã, în vechime, mai mult de 2/3 din suprafaþa Europei centrale ºi de nord era acoperitã de cãtre codri deºi. În prezent, sub 1/3 din aceastã enormã suprafaþã mai este ocupatã de cãtre pãduri. În multe dintre zonele apusene, de coastã, ale Europei, ponderea pãdurilor este, în prezent, mai micã de 10%.

Vestea îmbucurãtoare este cã, în Europa, suprafeþele împãdurite încep, din nou, sã sporeascã. Proiectele de împãdurire nu lipsesc, legislaþia multora dintre þãrile dezvoltate exclude exploatarea neraþionalã a lemnului, iar pentru construcþii ºi încãlzire sînt folosite, tot mai

Insula-piramidã din Marea Egee ºi construcþiile sofisticate gãsite pe ºi în interiorul ei Arheologii au descoperit recent ceea ce pare a fi o reþea de terase ºi clãdiri construite din mai mult de 1.000 de tone de piatrã albã importatã, pe o insulã greceascã din Marea Egee. Situl arheologic Dhaskalio, situat pe insula Keros, are o vechime de cel puþin 4.500 de ani, iar cercetãtorii care l-au investigat susþin cã civilizaþia de atunci ar fi putut fi mult mai sofisticatã din punct de vedere tehnologic decît ne-am imaginat.

Arheologii din trei þãri diferite implicate în sãpãturi au observat o serie complexã de tuneluri de drenare ºi oþelãrie sub aceastã mega-piramidã, ceea ce înseamnã cã aceastã construcþie sãpatã în munte era probabil multifuncþionalã ºi planificatã de oameni care aveau cunoºtinþe extrem de avansate de arhitecturã. Echipa de cercetare calculeazã cã au fost importate peste 1.000 de tone de piatrã ºi cã a fost construitã aproape orice zonã posibilã de pe insulã. La vremea respectivã, ar fi fost una dintre cele mai dens populate zone din regiune ºi cel mai mare complex cunoscut în Ciclade. „Ceea ce vedem aici este de fapt începutul urbanizãrii. Descoperim centralizarea; nu era doar un centru

NASA începe testarea sondei care va „atinge Soarele“ NASA a început sã testeze o nouã sondã care va pleca spre Soare în aceastã varã. Sonda Parker Solar va petrece 7 sãptãmîni în camera de vacuum, simulînd condiþiile dure pe care le va întîlni în drumul sãu cãtre steaua sistemului nostru solar. Nava spaþialã va ieºi din camerã la mijlocul lunii martie pentru testele finale înainte de a ajunge în Florida, unde este programatã sã fie lansatã în iulie 2018 de la bordul unui vehicul de lansare Delta IV Heavy. Într-o declaraþie scrisã, un purtãtor de cuvînt al agenþiei spaþiale a declarat: „Parker Solar va revoluþiona înþelegerea noastrã despre Soare. Parker Solar Probe va cãlãtori prin atmosfera Soarelui, mai aproape de suprafaþã decît orice altã navã spaþialã trimisã de om. Se va confrunta cu multã cãldurã ºi radiaþii brutale”.

mult, alte materiale ºi mijloace, unele apãrute în ultimele decenii. Cu toate tãierile iresponsabile ºi legislaþia croitã anapoda, chiar ºi în Romînia începe sã creascã suprafaþa forestierã – cu menþiunea cã procesul este cu mult mai lent decît ar fi de dorit ºi cã ne situãm sub media europeanã, în privinþa ponderii suprafeþei împãdurite.

Marea Britanie a atins minimul de suprafaþã împãduritã în urmã cu 200 de ani, în vreme ce în prezent ponderea pãdurilor tinde sã creascã. În schimb, în unele zone din Scandinavia despãduririle au fost minime, pãdurile rãmînînd intacte, predominante, datoritã condiþiilor climatice improprii pentru agriculturã ºi a populaþiei reduse numeric. În baza a trei metode distincte de analizã a probelor de polen (datele provenind de la European Pollen Database) s-a stabilit cum au evoluat pãdurile europene, în ultimii 11.000 de ani. Perioada 9000-4000 î.Chr. a fost una de sporire a suprafeþei împãdurite, pe continent.

Cu 11.000 de ani în urmã 60% din suprafaþa Europei era acoperitã de cãtre pãduri. Însã, mai „recent”, acum 6.000 de ani, pãdurile ocupau peste 80% din suprafaþa continentului, creºterea fiind substanþialã. Introducerea agriculturii, care a avut loc în Neolitic, a dus la despãduriri accelerate, în aproape toatã Europa. Despãduririle au fost încã ºi mai ample dupã finalul Epocii Bronzului (3200-600 î.Chr.), continuînd în ritm susþinut pînã spre finele Secolului XX. Printre efectele amplelor despãduriri s-au numãrat dispariþia unor specii, modificarea climei ºi a reliefului, reducerea debitului unor ape curgãtoare.

Neil Roberts, profesor de geografie fizicã la Universitatea din Plymouth ºi conducãtor al studiului, a declarat cã „în urmã cu aproximativ 8.000 de ani, o veveriþã putea parcurge, sãrind din copac în copac, fãrã a atinge solul, distanþa dintre Lisabona ºi Moscova”.

Adicã enorma distanþã de 3.900 km, în linie dreaptã. Atît de bine împãduritã era Europa acelor vremuri! popular-archeology.com religios sau un monument, ci chiar inima insulei”, a declarat autorul principal Dr Evi Margaritis. Testele suplimentare vor determina dacã tunelurile de drenare au fost pentru aprovizionarea cu apã potabilã sau pentru canalizare. Eºantioanele de soluri expuse aratã cultivarea strugurilor ºi a mãslinelor, precum ºi rãmãºiþele culturilor de smochine ºi cereale – majoritatea cercetãtorilor spunînd cã ar fi fost importate ca în centrele urbane moderne.

Dhaskalio este, de asemenea, considerat a fi un loc în care au fost îndeplinite ritualuri complexe. Cercetãtorii intenþioneazã sã se întoarcã în aceastã primãvarã pentru sãpãturi mai amãnunþite ºi pentru descifrarea misterului. nationalgeographic.com

Scutul ce va proteja sonda de temperaturile extreme a fost amplasat ºi mãsoarã 2,43 de metri în diametru ºi are o grosime de 11,43 de centimetri. Conform cercetãrilor actuale, vîrsta Soarelui este de aproximativ

Sfatul medicului

Omoplatul ridicat supracongenital Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a DR. TAREK NAZER lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Maladia Sprengel, sau omoplatul supraridicat congenital, apare atunci cînd omoplatul este localizat între a doua coastã ºi al ºaptelea spaþiu intercostal, avînd legãturã cu modificarea formei ºi dimensiunii osului, cît ºi de poziþionare. Elevarea congenitalã a scapulei este caracterizatã de diverse grade de displazie, dimensiunea mai micã a scapulei afectate comparativ cu cea sãnãtoasã, rotaþia unghiului distal medial ºi elevarea activã a membrului superior este redusã mai mult sau mai puþin.

Care sînt cauzele?

Existã cîteva teorii care stau la baza apariþiei maladiei Sprengel, precum teoria anomaliei coborîrii omoplatului, teoria anomaliei regionale sau diferite teorii etiologice.

Ce modificãri apar?

Aceastã afectare se manifestã clinic începînd din copilãrie, dar stadiile grave ale evoluþiei se pot observa încã de la naºtere. Severitatea omoplatului supraridicat este clasificatã în trei grade, în funcþie de nivelul evoluþiei, dupã cum urmeazã: - gradul 1 - unghiul superointern este localizat între T4 ºi T2; - gradul 2 - unghiul superointern este localizat între T2 ºi C5; - gradul 3 - unghiul superointer este situat mai sus de C5.

Diagnosticul este stabilit printr-un examen radiologic, în care se poate observa osul omovertebral atunci cînd existã, alãturi de posibile malformaþii costo-vertebrale asociate. Este important sã se efectueze un examen diferenþiat de alte afecþiuni, precum scolioze cervicotoracale, fracturi de claviculã care determinã supraridicarea secundarã a omoplatului, de ridicarea secundarã a unui torticolis muscular sau a unei artrite vertebrale cervicotoracale.

Tratamentul chirurgical este recomandat doar în formele grave ale bolii, fiind folosite 3 tehnici chirurgicale, printre care putem enumera: Tehnica Schrock, Tehnica Ombredanne-Huc sau Tehnica Woodward. www.consultatieortopedie.ro 4,6 miliarde de ani, ºi el se aflã pe la jumãtatea ciclului principal al evoluþiei, în care în miezul sãu hidrogenul se transformã în heliu prin fuziune nuclearã. În fiecare secundã, peste patru milioane de tone de materie sînt convertite în energie în nucleul soarelui, generîndu-se astfel neutrino ºi radiaþie solarã.

Hidrogenul reprezintã aproximativ 74% din masa Soarelui, heliul 25%, iar restul este constituit din cantitãþi mici de elemente mai grele. Datoritã acestei compoziþii ºi a temperaturilor ridicate, pe Soare nu existã o crustã (scoarþã) solidã, ºi nici materie în stare lichidã, toatã materia solarã fiind în întregime în stare de plasmã ºi gaz.

RADU UNGUREANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 9 februarie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

Starea de veghe (1) (urmare din pag. 1) A fost, deci, de ajuns ca niºte avocãþei lãtrãtori, de factura unor Tokay, Borbely sau Szöcz, sã se piþigãiascã la microfonul Parlamentului României cu niºte fraze ca ,,Domnilor, dar nu vã daþi seama!“, ,,Miroase a pogrom împotriva ungurilor“, „Gîndiþi-vã ce va zice Europa!“ ºi alte asemenea ameninþãri ºi ºmecherii voalate – pentru ca vajnicii noºtri „aleºi ai poporului“ sã tacã din gurã, sã ia distanþã faþã de Raport, ca nu cumva sã se creadã cã ei l-au fãcut. De ce vã e fricã, domnilor? De ce, domnule ministru de Interne Victor Babiuc, ai început sã schimbi generalii români ca pe batiste, dar n-ai luat nici o mãsurã pentru distrugerea rapidã a reþelei ungureºti din poliþia marilor oraºe transilvane?

De ce scriu toate acestea, acum, la început de An Nou? Pentru cã ungurii se obrãznicesc iar. Nu le-a ajuns ce viscol de sînge ºi lacrimi au abãtut peste Iugoslavia, nu le-au ajuns transporturile criminale de arme ºi sutele de raiduri de piraterie aviaticã, pe care le-au fãcut deasupra þãrii vecine, nu se mulþumesc cu zarva ºi zîzania pe care le stîrnesc pretutindeni pe unde îºi vîrã coada aia paprikatã ºi ardeiatã – acum agitã iar problema Ardealului.

Dacã îmi este permisã o prognozã, aº aprecia cã, prin mijlocirea forþelor externe, rãzboiul din Iugoslavia va lua sfîrºit destul de curînd, situaþie în care ungurii vor cãuta producerea unui conflict în Transilvania. Pentru cã aºa e rasa lor. Pînã nu le miroase lor a carne arsã ºi a sînge, nu se simt bine. Începutul jignirilor ºi provocãrilor l-a comis, ca de obicei, absolventul Universitãþii Serale de Marxism-Leninism de la Moscova, fostul membru al C.C. al P.C.R., Domokos Geza. Credeam cã o elementarã dozã de bun-simþ îl va determina pe acest carierist congestiv sã facã o pauzã de cîtva timp, dupã publicarea de cãtre noi a acelor file din ruºinosul sãu dosar de partid. Aº, þi-ai gãsit, cu o neobrãzare strigãtoare la cer, liderul maghiarilor din România a mers, victorios, mai departe, ºefii lui de la Budapesta l-au iertat de mult pentru bolºevismul de odinioarã, ca ºi pentru laptele supt atît de la Dej, cît ºi de la Ceauºescu, important este ca el sã fie în formã acum, sã producã diversiuni, sã agite spiritele. ªi le agitã meºterul Domokos, ca orice fost stalinist expert în provocãri de genul acesta. Pînã nu ne-a mai dat el o copitã pe postul public de Televiziune al României, nu s-a lãsat. În emisiunea de luni, 30 decembrie 1991, ne-a intrat iar în case capul lui roºu de o furie abia reþinutã, prin orificiul cãruia am putut auzi cele mai ticãloase ofense aduse Neamului Românesc, aºa, ca sã nu ne tihneascã Sãrbãtorile ºi sã intrãm în Noul An cu capul în pãmînt, ca niºte rîndaºi. Bunãoarã, am aflat cã românii sînt mînaþi de instincte primitive, cã nu sînt europeni ºi cã sînt ºovini, desigur. Ni s-a mai adus insulta (tot aºa, cu o cãutãturã oblicã, duºmãnoasã) cã în România se gîndeºte politicã la fel ca în Secolul XIX, cã ideea Statului Naþional Unitar e învechitã dar, slavã Domnului, noroc cã ungurii sînt înþelepþi ºi rãbdãtori, altminteri cine ºtie ce-ar mai fi ieºit! Într-adevãr, cine ºtie? Mai zilele trecute, a detunat ºi în diaspora maghiarã ecoul acestor convingeri scandaloase. Este vorba despre declaraþiile iresponsabile pe care acelaºi sclerozat dedat la rele, Tamas Lantos, le-a fãcut recent la Oradea – nu se ºtie în ce calitate, în nici un caz aceea de congresman S.U.A., pentru cã, dacã ar fi aºa, ambasadorul acestei þãri la Bucureºti ar trebui sã dea unele explicaþii. Nu vom insista asupra opiniilor incitatoare ale duºmanului nostru tradiþional, Lantos-baci. Micimea sufleteascã a acestui grof cu gura strîmbatã de accentul yankeu, pofta sadicã de a minþi, de a ocãrî, de a sudui, de a scuipa, de a murdãri existenþa unui întreg popor nu sînt dublate decît de huliganismul sãu politic deacum recunoscut în toatã lumea.

Dar ce ne mai mirã la niºte venetici, cînd avem ºi noi lãturile noastre? Mai mult ca sigur cã un centru mondial al puterii oculte a dat ordin pe la toate

cuibuleþele ºi ramificaþiile ca ungurii sã fie menajaþi, ocrotiþi, feriþi. În recenta mea vizitã la Berlin, am fost contactat chiar de doi reprezentanþi ai exilului românesc – de altminteri, foarte civilizaþi, care mi-au spus cã ordinul este sã se facã pace cu ungurii, cu orice preþ. Da, ºi noi vrem pace, cum am putea sã nu vrem aºa ceva, dar chiar cu orice preþ?

Chiar cu preþul umilirii ºi prigonirii românilor? ªi cu preþul defãimãrii }ãrii ºi a Poporului Român? ªi cu preþul înstrãinãrii Transilvaniei? Aia nu mai e pace, oameni buni, aia e prãpãdirea Neamului Românesc, pentru cã noi avem experienþele tragice ale dominaþiei ungureºti ºi ºtim bine ce dezastru sar abate pe creºtetele bieþilor români. Pentru cã, trebuie sã o repet, degeaba vorbim despre democraþie ºi drepturile omului, dacã ungurii nu sînt civilizaþi nici mãcar a suta parte cît sînt olandezii, francezii, italienii. Ei una-douã pun mîna pe cuþit, una-douã incendiazã, una-douã urlã „Ardealul e unguresc! Români împuþiþi, cãraþi-vã acasã!“. Aceasta este realitatea, trista, crîncena, singura realitate palpabilã în Ardeal. Numai cã nu se poate încurca un trãdãtor de neam cu aºa ceva.

Este cazul acestui individ fãrã minte, fãrã ruºine ºi fãrã þarã, pe nume Cornel Nistorescu. Fost secretar de partid, fost biºniþar de cea mai neagrã speþã, fost ºantajist ºi carierist aflat pe ultima treaptã a degradãrii umane, acest nemernic a fãcut ºi ultimul pas cãtre canalul subteran al ticãloºiei: ºi-a trãdat þara, a lins mîna duºmanului. Ne referim în special la aºa-zisa lui „Epistolã Politicã“ adresatã d-lui Arpad Göncz, preºedintele Ungariei. Toatã lumea ºtie opinia d-lui Göncz faþã de Poporul Român ºi faþã de Transilvania, el ºi nimeni altul fiind traducãtorul ºi prefaþatorul acelei revoltãtoare cãrþi pe coperta cãreia Ardealul e împrejmuit cu sîrma ghimpatã a „românilor barbari“. În acest sens, ilariantã ºi fãrã precedent în politica mondialã este hotãrîrea unilateralã a guvernului Ungariei de a-i considera cetãþeni ai sãi pe toþi locuitorii de origine etnicã maghiarã trãitori în alte þãri, ceea ce nici nazismul, în cãutare de ,,spaþiu vital“, n-a îndrãznit sã facã, la vremea sa, cu rezidenþii germani. Ce face însã Nisztoreszku? În goana lui maladivã cãtre o carierã internaþionalistã, ipochimenul se preface cã nu ºtie toate astea ºi îi dã nemeºului cu peria pe cizme, împroºcînd în acelaºi timp cu noroi tot ceea ce e românesc. Prin grija unui binevoitor, am intrat deunãzi în posesia textului real pe care l-a expediat acest mercenar pe adresa d-lui Göncz, text pe care de fricã nu l-a publicat integral în terfeloaga lui suburbanã, ,,Expres“. Priviþi cîteva mostre ale umilinþei dezgustãtoare pe care o practicã prin aplecarea de spate (tipicã uneia numite orientãri) acest alienat: ,,Iatã de ce, ori de cîte ori am trecut prin Ungaria, am admirat þara dumneavoastrã fãrã reþineri, ba am trãit chiar un sentiment de ruºine pentru ceea ce noi, românii, n-am reuºit sã facem în timpul epocii de aur. Dupã cum nu mã pot opri sã nu admir paºii mult mai mari pe care societatea maghiarã îi face spre democraþie, însoþiþi de un nivel de trai care pe mulþi români îi rãscoleºte ºi-i face sã fiarbã de invidie (?!). Lipsa de abilitate a unor maghiari din România, în dorinþa lor sincerã de a recupera drepturile pierdute în 45 de ani de comunism (?!) etc. etc. (…) Domnule preºedinte, probabil aveþi ºtire ºi de «România Mare», ºi de «Sfînta Coroanã». Acest gunoi publicistic numit «România Mare» i-a jignit profund pe conaþionalii dumneavoastrã, dupã cum a fãcut ºi cu ai mei. (…)

Domnule preºedinte, vã asigur de toatã consideraþia mea ºi a familiei mele, de cea a colegilor de redacþie ºi vã invit cu respect sã povestiþi cunoscuþilor dumneavoastrã despre românii care le sînt prieteni“. Curtea e lãmuritã, cum se spune. Sã ne mai mirãm cã, în gazeta acestui patruped veºnic beat, un tribun al Ardealului, cum a fost Octavian Goga, e ºtampilat cu infamanta etichetã de ,,lichea“? Nu, nu ne mirãm. Ne mirãm doar cã nu s-a gãsit încã nimeni sã-i rupã urechile acestei caricaturi, pentru care patimile ºi lacrimile românilor

n-au nici o valoare, el se pupã în bot cu ungurii.

Patria lui? Nu-i decît patul soios unde îºi practicã ruºinoasa perversiune. Conºtiinþa lui? Nu-i decît cîrciuma unde bea pînã i se tulburã ochii apoºi ºi cade sub masã. Zilele trecute ne-a pîrît strãinãtãþii un alt om imoral, dat afarã de prin învãþãmînt pe motiv de corupere a bãieþilor minori, ºi care normal cã a ajuns dizident ºi, evident, ministrul Mediului.

Este vorba despre „ecologistul“ Marcian Bleahu, care într-un interviu acordat postului de Radio B.B.C. a afirmat, textual, cã þãrãnimea românã (mai ales cea din Moldova ºi Muntenia) este o gloatã neºtiutoare, docilã ºi uºor de manevrat în alegeri.

Ce cautã în Guvernul României un asemenea satyr agresiv ºi, vai, strãin de neamul acesta? În linii mari, cam aceleaºi furii antiromâneºti îl zdruncinã ºi pe un anume Michael Radu, care publicã în revista „Agora“, ce apare la New York.

Pentru neiniþiaþi, vom preciza cã aceastã publicaþie trimestrialã e condusã de mãruntul agent Dorin Tudoran, care primeºte fonduri (declarate pe faþã) de la organismele de spionaj americane. Asta, ca sã ºtim de la început cu cine avem de-a face. Deci nu ne mirã deloc cã pe pagina I e popularizatã o lucrare scrisã de doi dintre nedemnii semnatari ai Declaraþiei de la Budapesta (Mihnea Berindei ºi Ariadna Combes, care nu e alta decît fiica Doinei Cornea!), lucrare tendenþioasã, plinã de calomnii ºi inexactitãþi, intitulatã „România. Cartea Albã – realitatea unei puteri neo-comuniste“. Aºadar, în paginile acestei reviste care pare legatã ombilical de punga cu dolari verzi ca veninul, aflatã sub limba lui Tamas Lantos, acest hibrid care se vrea american, cu numele imposibil Maicãl Radu, mitraliazã cu cinism tot ce e românesc. Astfel, el îl face arºice pe marele umanist Dimitrie Cantemir, pe care îl numeºte „domnul de origine tãtarã, dedicat ruºilor, dar drag românilor verzi“, adicã nouã.

Pe urmã, nefericitul scrijeleºte cu cuiul ruginit pe harta lumii, afirmînd pur ºi simplu cã „românii au furat Bulgariei, în 1913, Cadrilaterul”. Sã nu fi auzit el de cetãþile antice ºi strãromâne din cele douã judeþe, Durostorul ºi Caliacra? Sã nu ºtie Maicãl de stãpînirea lui Mircea cel Bãtrîn peste Cetatea Dîrstor, la 1380? Nici vorbã, dar e plãtit de strãini sã îi facã pe români albie de porci ºi sã-i prezinte în faþa strãinãtãþii ca pe niºte imperialiºti lãcomiþi la teritoriile altora. Pentru cã, sã vedeþi, nici Herþa nu ar fi a noastrã, românii fiind acuzaþi de ,,expansionism teritorial“ atunci cînd zic (dar au zis ei oare?) ,,Vrem Herþa ºi Cadrilaterul!“. Dacã tot se bãlãceºte ca scroafa în tãrîþe, cine-l mai opreºte pe foetusul româno-american sã spurce ºi istoria dacilor? Nimeni, aºa cã putem citi despre ,,Burebista, barbar tribal, vorbitor de limbã bîlbîitã, dupã pãrerea grecilor ºi a romanilor“, dupã care ne pomenim acuzaþi cã ,,tînjim dupã aniversarea ridicolã a 2045 de ani de la … Burebista“. Au vorbit dacii o limbã bîlbîitã, adicã au fost niºte antropoizi neevoluaþi? Din ce documente greceºti ºi latine reiese aºa ceva? Noi ºtim cã istoriografia anticã dovedeºte contrariul. Ca dovadã cã marele poet latin Ovidiu a scris poeme în limba dacilor, dupã cum mãrturiseºte chiar el. Dar ºenila demolatorilor merge mai departe, cine o poate împiedica, mai ales cã aici se pare cã sînt bani grei la mijloc. În continuare, voi reproduce cîteva schele ale eºafodajului teoretic lansat de Rrradu, pe care ,,limbricul electronic“ Tudorrran le-a aprobat ºi le-a dat la tipar, ca semn cã acolo e o conjuraþie antiromâneascã mai adîncã, ce l-a ultragiat nu demult ºi pe Eminescu. Citiþi ºi minunaþi-vã cum a putut sã aparã în dulcea noastrã limbã româneascã asemenea sacrilegiu: „Opinia publicã europeanã – deja sãtulã de primitivismul sîrbesc ºi aroganþa româneascã faþã de unguri – va condamna România ºi, mai important, o va uita. Într-adevãr, nu se poate ca rromânii verzi sã decidã politica Bucureºtiului faþã de Ucraina, Moldova ºi problema naþionalã ºi, în acelaºi timp, sã aºtepte ajutor din Bruxelles sau Washington. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 9 februarie 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

Cînd a vãzut femeia pe Samuel, a scos un þipãt mare ºi i-a zis lui Saul: «Pentru ce m-ai înºelat? Tu eºti Saul!» Împãratul i-a zis: «Nu te teme de nimic, dar ce vezi?» Femeia i-a zis lui Saul: «Vãd o fiinþã dumnezeiascã sculîndu-se din pãmînt». El i-a zis: «Cum e la chip?» ªi ea a rãspuns: «Este un bãtrîn care se scoalã ºi este învelit cu o mantie». Saul a înþeles cã era Samuel ºi s-a plecat cu faþa la pãmînt ºi s-a închinat. Samuel i-a zis lui Saul: «Pentru ce m-ai tulburat, chemîndu-mã?». Saul a rãspuns: «Sînt într-o mare strîmtoare: filistenii îmi fac rãzboi ºi Dumnezeu S-a depãrtat de la mine. Nu mi-a rãspuns nici prin prooroci, nici prin vise. ªi te-am chemat sã-mi arãþi ce sã fac». Samuel a zis: «Pentru ce mã întrebi pe mine cînd Domnul S-a depãrtat de tine ºi S-a fãcut vrãjmaºul tãu? Domnul îþi face aºa cum îþi vestisem din partea Lui. Domnul a rupt împãrãþia din mîinile tale ºi a dat-o altuia, lui David. N-ai ascultat de glasul Domnului ºi n-ai fãcut pe Amalec sã simtã aprinderea mîniei Lui. De aceea îþi face Domnul aºa astãzi. ªi chiar Domnul va da pe Israel împreunã cu tine în mîinile filistenilor. Mîine, tu ºi fiii tãi veþi fi împreunã cu mine ºi Domnul va da tabãra lui Israel în mîinile filistenilor». Îndatã Saul a cãzut la pãmînt cît era de lung ºi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groazã. Nu mai avea nici o putere, cãci nu mîncase toatã ziua ºi toatã noaptea. Femeia a venit la Saul ºi, vãzîndu-l foarte înspãimîntat, i-a zis: «Iatã cã roaba ta þi-a ascultat glasul. Mi-am pus viaþa în primejdie, ascultînd de cuvintele pe care mi le-ai spus. Ascultã acum, ºi tu, glasul roabei tale ºi lasã-mã sã-þi dau o bucatã de pîine, ca sã mãnînci ºi sã prinzi putere ca sã porneºti la drum». Dar el n-a vrut ºi a zis: «Nu mãnînc nimic!» Slujitorii lui ºi femeia au stãruit de el pînã i-a ascultat. S-a sculat de la pãmînt ºi a ºezut pe pat. Femeia avea la ea un viþel gras, pe care l-a tãiat în grabã. A luat fãinã, a frãmîntat-o ºi a copt azimi.

Le-a pus înaintea lui Saul ºi înaintea slujitorilor lui ºi au mîncat. Apoi s-au sculat ºi au plecat chiar în noaptea aceea”. Cine are ochi de citit ºi minte de priceput va învãþa din acest capitol biblic mai mult decît din Analele unei întregi Academii!

Ce loc ocupam noi, românii, în acel spectacol de „stele cãzãtoare”? (Zeii se bat cu „stelele cãzãtoare” aºa cum se bat copiii cu bulgãri de zãpadã.) La 28 februarie 1785 fusese tras pe roatã Horea, cel amãgit de Iosif al II-lea. Îndrãznesc sã avansez ideea cã foarte cunoscuta cuºmã a lui Horea a devenit model pentru boneta frigianã a Revoluþiei Franceze (într-un interval scurt, de numai 4 ani, de la tragerea pe roatã a românului Nicola Ursu din Albac, la 1785, de cãtre cãlãul ungur Grancsa Rakoczy, ºi pînã la Cãderea Bastiliei, în 1789) datoritã fruntaºului girondin Jacques-Pierre Brissot, cel care i-a adresat lui Iosif al II-lea douã Scrisori Deschise (le-am numi azi), în apãrarea românilor martirizaþi, rechizitorii necruþãtoare ale absolutismului drapat în iluminism. Era un timp cînd blestemele se prindeau, repede ºi eficient.

Mai ales acelea rostite de „popii valahi” (cum îi scria, dupã mai bine de 7 decenii, George Bariþiu lui B. P. Hasdeu, cã se rugau ungurii ºi saºii ca „popii valahi sã nu mai afuriseascã”). ªi în Occident se practica blestemul, dar Orientul e unic prin imprecaþiile sale.

Se poate vorbi de o „retoricã a blestemului” la români, care atîta clatinã cuvintele, ºi stãrile de spirit, ºi straturile de aer, încît dau naºtere la vibraþii care pot rãpune o victimã doar prin spaima cã ar putea fi aºa. În 1752, Mitropolitul Iacov al Moldovei, împreunã cu Episcopii Ioanichie (de Roman) ºi Ierotei (de Huºi), emite un act, atenþie, „pentru neprimirea strãinilor la tronurile Mitropoliei ºi ale Episcopiilor Moldovei”. Redau cîteva „seve tari” din acest „Blãstãm sobornicesc”: „Sã fie blãstãmaþi de Dumnezeu Domnul Atotputernicul ºi de a Sa Preacuratã Maicã ºi pururea Fecioarã Maria, de slãviþii 12 Apostoli… Ferul, petrele ºi toatã firea neputrezitoare sã putrezeascã ºi sã se risipeascã, iar trupurile acelora sã stea întregi în veci, sã aibã parte cu Iuda vînzãtorul ºi cu procletul Arie ºi cu alþii eretici; sã-i înghitã pãmîntul de vii ca pre Datan ºi Aviron; sã-i loveascã cutremurul lui Cain ºi bubele lui Ghiez; copiii lor sã rãmîie sãraci ºi femeile lor vãduve, ºi toatã averea lor sã fie jãfuitã, ºi casele lor

întru rãsipire”… Repet, e un blestem contra strãinilor! Sã ne mai mirãm cã din Moldova avea sã porneascã, peste ceva mai mult de 150 de ani, Miºcarea Legionarã? Strãinii ni i-au ucis pe Vlad Þepeº, Ioan Vodã cel Cumplit, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Pintea Viteazul, Horea, Tudor Vladimirescu – slugerul, care îi întreba pe ucigaºii eteriºti, acoperindu-ºi capul cu poalele mundirului, îngrozit de supliciul tãierii în bucãþi, cu sãbiile ºi cuþitele, ca la abator: „N-aveþi nici unul pistol?”. Aceiaºi strãini (fanarioþi) cãrora bucureºtenii

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (2) de la rãscrucea veacurilor XVIII ºi XIX, cînd venea imbrohorul Porþii Otomane, le strigau, mucaliþi: „Ia-þi lãdiþa/ ªi Domniþa/ ªi treci iute Dîmboviþa!”.

Istoria este un muzeu al figurilor de cearã. Acesta a fost sentimentul care m-a încercat atunci cînd am vizitat „labyrintul” din Londra, unde curgea un sînge de cearã, picurau lacrimi de cearã, rãsunau urlete de cearã ºi, dacã aº fi avut o putere, le-aº fi pus tuturor acelor glorii cîte un fitil în cap, pe care l-aº fi aprins, ca sã ardã ca niºte lumînãri uriaºe. Unde se termina Istoria de butaforie ºi unde începea Istoria adevãratã?

Afarã, drogaþii Londrei scriau o Istorie a decadenþei unui imperiu colonial. Înãuntru, sute de stele polare ale veacurilor încremeniserã în cele mai bune momente ale lor – evident, mai puþin nefericita Maria Antoaneta, pe trupul cãreia, dacã cineva ar fi aºezat capul cãlãului ei, Robespierre, nimeni n-ar fi observat. „Oh, Libertate, cîte crime se comit în numele tãu!” – avea sã ofteze Madame de Roland, în 1793, în urcuºul ei cãtre eºafod. Mergînd pe drumul deschis de Chateaubriand, în Geniul Creºtinismului, Thomas Carlyle îi descrie pe „oamenii mari”, cei care fac ºi desfac Istoria dupã bunul lor plac, ba chiar, uneori, o ºi violeazã („Poþi sã violezi Istoria – spunea Alexandre Dumas–tatãl – cu o singurã condiþie: sã-i faci un copil!”). Citesc ºi recitesc aceste cuvinte ale lui Thomas Carlyle ºi vãd cã rezistã cu brio la toate stãrile de spirit pe care le am: „Exagerãm, întotdeauna, ambiþia Oamenilor Mari. Îi interpretãm greºit natura. Oamenii Mari nu sînt ambiþioºi în acest sens; doar un biet om mic este ambiþios în înþelesul acesta.

Priviþi la omul care trãieºte în mizerie, pentru cã nu se poate ridica deasupra celorlalþi; care se macinã singur, ros de neliniºti în privinþa talentelor ºi a pretenþiilor sale; strãduindu-se sã-i convingã pe toþi, ca ºi cum ar cerºi în numele lui Dumnezeu, sã-l recunoascã drept un Om Mare ºi sã-l punã în fruntea celorlalþi! O asemenea creaturã este una dintre cele mai jalnice priveliºti vãzute vreodatã sub soare. Un Om Mare? Un biet om sec ºi ros de boli; mai bun ca gardian într-un spital decît pentru un tron deasupra semenilor. Vã sfãtuiesc sã vã feriþi din calea lui. El nu poate pãºi pe cãi liniºtite; dacã nu te uiþi la el, dacã nu-l admiri, dacã nu scrii articole despre el, nu poate trãi. Este vorba despre vidul din omul acesta, nu despre mãreþia lui. Neavînd nimic în el, tînjeºte ºi este însetat sã gãseºti ceva în el”. Adevãratul dictator nu este acela care vrea sã fie deasupra oamenilor, ci acela care vrea sã fie în locul lor. Întotdeauna se va gãsi în popor, sau la curte, cineva mai înzestrat decît el, cel puþin într-un domeniu; cum s-a petrecut, de exemplu, cu biblicul Iosif (fiul lui Israel), cel care a tãlmãcit visele Faraonului. Istoria se petrece o singurã datã, dar e scrisã de foarte multe ori. Cine n-are har sã scrie sau sã vorbeascã în Templul Zeiþei Clio, mai bine sã se lase pãgubaº. Un profesor înzestrat de Dumnezeu poate sã transforme o catedrã într-o catedralã. Existã o asemãnare tulburãtoare între profesorul de Istorie ºi predicator: amîndoi oficiazã, ca niºte sacerdoþi. În multe limbi ale pãmîntului, dar cel mai convingãtor în limba românã, între Istorie ºi Isterie nu este decît diferenþa unei foneme. Mai cu seamã în vremurile tulburi, unii istorici au lãsat baltã

uneltele de lucru ºi au devenit isterici, sancþionînd ºi excomunicînd într-un delir care n-are nimic comun cu ºtiinþa. „Istoria se repetã pe ea însãºi. Istoricii se repetã unii pe alþii” – scria, în 1920, istoricul ºi biograful englez Philip Guedalla. Sau „Leii se hrãnesc cu berbeci” – dupã cum spunea Eugen Barbu despre tizul sãu, Eugen Ionescu, care se înfruptase, copios, din Caragiale, Urmuz, Tzara. Asta era o parafrazã la maxima lui Paul Valéry: „Leul este fãcut din oaie asimilatã”. Mai pe înþelesul tuturor, cãrþile se fac din cãrþi, dar din nici o carte nu curge mai mult sînge decît cernealã ca din cartea de Istorie.

Moralistul francez Vauvenargues (mort de tuberculozã, la numai 32 de ani) scrie un întreg tratat de eticã – în formã comprimatã – care ar trebui sã ne dea de gîndit despre natura umanã: „Oamenii sînt duºmani înnãscuþi unii faþã de alþii, nu din pricinã cã se urãsc, ci pentru cã nu pot sã se mãreascã fãrã sã nu dea unii peste alþii”. Nu e ºi cu popoarele la fel? Nu vor unele sã se mãreascã în detrimentul altora?

Am considerat de cuviinþã sã fac aceste incursiuni nu pentru cã m-aº „încãlzi” greu, ci fiindcã nouã, românilor (dar ºi altor popoare), nu ne este, întotdeauna, foarte clar ce este Istoria, cu ce se ocupã, cum trebuie sã ne raportãm la ea ºi, în cele din urmã, de ce nu?– care e sensul vieþii. De ce se întîmplã ceea ce se întîmplã? Este, oare, posibil ca, aidoma viticultorilor care au selectat ºi au produs, de generaþii întregi, cele mai bune soiuri de vin – ºi istoricii sã selecteze ºi sã producã cele mai bune forme comportamentale, cele mai eficiente modele de organizare a colectivitãþilor, a Statului? Omenirea n-a învãþat nimic de la Istorie ºi mereu inventeazã ºi re-inventeazã roata. Trãim pe o Planetã a crimei. E ceva rãu în specia umanã, ceva pizmaº ºi distructiv, ceva de un egoism feroce, care îl face pînã ºi pe cel mai evlavios eremit ca, în toiul extazului mistic al rugãciunii, sã mai pãstreze, pe fundul sufletului, drojdia vicleniei. Însãºi ideea nemuririi sufletului, sau cea a reîncarnãrii, o acceptãm cu o singurã condiþie: sã ne pãstrãm vechea identitate! Altfel, nu ne intereseazã.

Sîntem, oare, atît de mulþumiþi de noi înºine, sau poate cã ne e o teamã atavicã de necunoscut? „Fiecare sfînt din icoane are o mînã îndreptatã spre el însuºi” – spune o vorbã de spirit. În loc sã disparã, cu timpul, rãul din om creºte ºi îl face barbar. „Nu ne tragem din maimuþe, dar, în mod sigur, ne îndreptãm cãtre ele” – glumea Gobineau. În fiecare om existã o cantitate de energie negativã care, periodic, se cere consumatã; atunci cînd se ivesc prilejuri (marºuri, rãzmeriþe, rebeliuni, pogromuri) se dezlãnþuie stihiile ºi au loc atrocitãþi care ne descalificã. Revanºa nu reprezintã o atracþie doar pentru un om, sau o echipã sportivã – ci ºi pentru popoare. Francezii n-au uitat umilinþa de la Sedan, din 1870, aºa cã au regizat cu multã artã o umilinþã similarã pentru germani, în 1918.

Roata Istoriei avea sã se întoarcã ºi iatã-i pe germani cã n-au uitat umilinþa generaþiei anterioare ºi au rãzbunat-o cu vîrf ºi îndesat, în 1940, forþînd Franþa sã semneze actul capitulãrii în acelaºi vagon de tren ºi în acelaºi loc, la Compiègne, unde fuseserã ei umiliþi la 1918. Poate cã cel mai mare profet al acelei perioade a fost viitorul Mareºal Foch, care, chiar în timpul semnãrii Tratatului de Pace de la Versailles, în 1919, a spus: „Acesta nu este un Tratat de Pace, ci un armistiþiu care va dura 20 de ani”. ªi exact atîta a durat! Astãzi, cele douã mari naþiuni sînt partenere ºi prietene. Nu se ºtie, însã, pentru cît timp. Sau, cine ºtie, poate cã sînt partenere ºi prietene pentru cã simt în aer pericolul unui potenþial inamic comun: America.

Tot mai des se vorbeºte de „naþiunea europeanã”. Sunã atrãgãtor, dar nerealist. Nu existã nici o „naþiune europeanã”, aºa dupã cum nu existã nici o „naþiune africanã” sau „naþiune asiaticã”. Marile mulþimi de oameni, care asistã, în mod direct, sau pe ecrane uriaºe amplasate în pieþe publice, la întreceri sportive, nu vor striga niciodatã „Hai Europa!”, ci „Hai România!”, sau „Forza Italia!” º.a.m.d. Enervat de cliºeele acelora care, în sãrãcie de idei, pun, la nesfîrºit, niºte plãci stricate, generalul Charles de Gaulle exclama, în anii ’50: „Poþi sã sari pe scaun ºi sã strigi mereu «Europa!

Europa!», dar n-ai rezolvat nimic cu asta!”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 9 februarie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (44) Un escroc carismatic (2) În ziua mult aºteptatã, Wetumka gemea de lume ºi, totodatã, de un comerþ înfloritor. Pînã la prînz, strada principalã a orãºelului era plinã de oameni care aºteaptau nerãbdãtori marea paradã. Dar nici un circ nu apãrea la orizont. Pe mãsurã ce mulþimea devenea tot mai agitatã, primarul a primit un pachet cu data poºtei întîrziatã, ce conþinea o mînã de fîn ºi o carte poºtalã: „Toate cele bune, J. Bam Morrison”.

Dîndu-ºi seama cã singura modalitate de a preveni o revoltã era de a recunoaºte cã toþi fuseserã pãcãliþi, consiliul orãºenesc a luat o altã decizie: a anunþat înfiinþarea ºi celebrarea primei sãrbãtori anuale cu numele Ziua Fraierilor din Wetumka, ºi le-a recomandat comercianþilor sã dea totul pe gratis - crenvurºti, bãuturi rãcoritoare, drapele ºi orice alte bunuri pe care le cumpãraserã în ideea îmbogãþirii. În schimb, mulþimea, de acum foarte mulþumitã, a cheltuit în Wetumka toþi banii pe care îi adusese iniþial cu scopul de a-i cheltui la circ - ºi dintr-o datã, în micul oraº au intrat mai mulþi bani decît se vãzuserã vreodatã pe aceste meleaguri! Ceea ce trebuia sã fie un dezastru se transformase într-un succes imens, astfel încît, de atunci, la 24 iulie, Wetumka celebreazã Ziua Fraierilor. Cît îl priveºte pe Morrison, a fost prins la puþin timp dupã aceea, în timpul efectuãrii unei alte ºarlatanii. ªeriful unui oraº din statul Missouri telefonase în Wetumka pentru a întreba dacã reprezentanþii oraºului doreau sã-1 extrãdeze dupã ce escrocul îºi ispãºea pedeapsa cu închisoarea în Missouri. Autoritãþile din Oklahoma au rãspuns cã renunþã la orice fel de acuzaþii împotriva lui ºi, mai mult de atît, cã sînt fericiþi sã-1 primeascã drept oaspete de onoare la

Ziua Fraierilor din anul urmãtor - atîta vreme cît, de data aceasta, îºi plãteºte singur toate cheltuielile!

ÎNGERI PÃZITORI

Nava spaþialã a lui Hamilton (1) O altã farsã de lungã duratã dateazã din 19 aprilie 1897, cînd, se spune, o navã spaþialã cîrmuitã de „ºase fiinþe dintre cele mai ciudate pe care le-am vãzut vreodatã” a zburat deasupra unei ferme din Kansas, aparþinînd unui localnic respectat, Alexander Hamilton, ºi i-a rãpit acestuia o juncanã. Mai tîrziu, un vecin a gãsit pielea, picioarele ºi capul vitei, dar fãrã nici o urmã în pãmîntul moale ºi fãrã nici un incidiu privind soarta ei.

Povestirea detaliatã a lui Hamilton se potrivea perfect cu alte relatãri despre „aeronave misterioase” din acea vreme ºi a fost atît de puternic crezutã, încît, în timp, a devenit o legendã-cheie despre OZN-uri. La urma urmei, zece localnici, la fel de respectaþi ca ºi Hamilton, confirmaserã cele spuse de consãteanul lor.

Astfel au trecut 80 de ani, fãrã ca cineva sã ridice un semn de întrebare. Dar în februarie 1977, redactorul-adjunct al revistei ,,Fate”, Jerome Clark, a informat publicul cã dãduse de urma nepoatei lui Hamilton, doamna Elizabeth Hamilton Linde. Aceasta îi spusese cã bunicul ei, o persoanã „cu o imaginaþie a naibii de bogatã”, inventase toatã afacerea cu ajutorul editorului unui ziar local, ,,Farmer’s Advocate”, publicat de Centrul Yates.

Dupã care, redactorul Robert J.M. Rickard de la ,,Fortean Times” a primit întîmplãtor un articol decupat din ziarul ,,Buffalo Enterprise” din 28 ianuarie 1943 - referitor la o scrisoare a lui Ben S. Hudson, fiul lui Ed Hudson, care era tocmai editorul fãrã nume menþionat de doamna Linde. (va urma) STUART GORDON

Jucaþi ºah?

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 11 ORIZONTAL: 1) Soldaþii ºahului – Piesã de ºah numitã ºi ofiþer. 2) Vasul de sînge care vine de la inimã – Piesele de ºah, numite ºi „regine“, care stau lîngã rege. 3) Piesa din colþul tablei de ºah – România în Europa! 4) Tura din dreapta! – Micã picturã cu sfinþi. 5) Cetãþeneascã – Folosit în exces. 6) N-o ºtie nimeni. 7) Ion Creangã – Se întoarce! – Cãzute din tei! – Suceava (auto). 8 Mutare la ºah specialã, simultanã, a regelui cu o turã. 9) Miºcarea unei piese de ºah – Aplecat pe mal. 10) Însumare. 11) Înghit sãbii – Sumã sau obiect lãsate ca garanþie.

VERTICAL: 1) Final nedecis la ºah – Sar pe tabla de ºah – Final la jocul de ºah cînd regele advers este imobilizat.

2) Alifiile satului – Necoapte. 3) Substanþã toxicã – Lopãþicã de curãþat plugul. 4) Pãturã uºoarã de iarnã (!) – Sufocaþi.

5) Perie! – Monede turceºti de argint care au circulat ºi în Þãrile Române. 6) Laþ de prins animale – Capitala judeþului Hunedoara. 7) Notaþie pentru rocada micã la ºah – Bãtutã la spate – Ion Minulescu. 8) De scris pe dos! – A pune în funcþie – Trasã de urechi. 9) Semnal în navigaþie – Patria ºahului. 10) În lume! – Mutare medie! – Razele roþilor.

11) Trecut la minus – Atingerea fileului la tenis.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului din nr. trecut „UN BUCHET CU FLORI“: 1) MARGARETA – L. 2) AGLICE – ANZI. 3) RE– RT – VITAL. 4) GRI – OMONIMI. 5) AISOR – TU – BA. 6) R – EL – L – ILIC. 7) IAR – MAI – AL. 8) TR – SA – BALAI. 9) A – NARCISE – N. 10) RIAL – AZALEE. 11) EVITATA – EOL. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.