Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decît atît! PETRU RAREŞ
romÂnIA MARE
Internet: revistaromaniamare.ro • E-mail: revistaromaniamare@yahoo.com; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR şi EUGEN BARBU « Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR La 28 noiembrie, se împlinesc 75 de ani de la nașterea marelui patriot Corneliu Vadim Tudor. Amintirea lui va rămîne veșnic întipărită în inimile tuturor românilor iubitori de Neam și Țară. TABLETA DE ÎNŢELEPCIUNE
Sînt mulțumit de faptul că toate cele trei vîrste esențiale coexistă în sufletul meu. Sînt concomitent copil, tînăr și matur. Așa trebuie să fie oamenii adevărați. CORNELIU VADIM TUDOR
Educație criminală
Priveam cu admirație la sistemul universitar britanic și american, ascultînd cu respect nume ca Oxford, Eton, Harvard sau Cambridge. Pentru noi, orice străin era ca un extraterestru la care ne uitam cu admirație. Tîrziu de tot am înțeles nu doar că nu-s extratereștri, ci că moral, ba chiar intelectual, ne sînt mult inferiori. Vorbesc, desigur, despre marea masă a populației, nu de vîrfuri, că din astea avem și noi. Mă uit de ceva vreme – și chiar scriu – despre fenomenul social intitulat „cancel culture”, inițiat în SUA ca o mișcare socială cu scopul de a repara nedreptățile făcute sclavilor africani aduși de britanici în coloniile americane. Doar că acestea au depășit cadrul normal (deși mi se pare anormal să condamni comportamentul unor oameni de acum 300 de ani) al prezentării de scuze și al mai știu eu ce alte lucruri din sfera asta, mergînd pînă la a crea un sentiment de vinovăție copiilor albi pentru faptele străbunilor lor. Treaba asta, diabolicii progresiști sau neo-liberali cum se mai numesc ei, deși nu au nici în clin, nici în
mînecă cu liberalismul, au împletit-o cu anormalitățile privitoare la gen, care, după capul lor, se poate schimba după voia posesorului indiferent de organul sexual pe care-l are în chiloți. Comportamentul ăsta social a reușit să pervertească o întreagă generație care a ajuns că pedepsească orice comportament contrar, așa cum generațiile anilor ʼ50 îi pedepseau pe cei bănuiți de comunism, sau de cosmopolitism, în funcție de zona politico-geografică în care se aflau. Nici unii nici ceilalți nu știau că nu e bine să judeci, mai ales fără probe, tuturor le lipsea gîndirea critică și analitică pentru că trăiau în gașcă și erau dependenți de apartenența la gloată, de la care așteptau validarea socială morală și umană. În cazul studenților de la Oxford, care – cel puțin așa se zice – produce intelectuali de rasă, se pare că în prezent renumita universitate produce niște imaturi și prostovani cu diplomă. Zic asta fiindcă un intelectual, prin definiția sa, e o persoană care se simte foarte bine singură, neavînd nevoie de un grup care s-o valideze fiindcă știe exact cît valorează. (continuare în pag. a 16-a) IOAN TEODOR
DESPRE MAREA UNIRE, ÎN ANUL DEZBINĂRII NAȚIONALE
Ce repede au trecut șase ani în calendarul vieții noastre, dar și în cel al României! Parcă mai ieri publicam în revista noastră, cu prilejul Centenarului Marii Uniri de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918, serialul istoric, întins pe 17 episoade, între 10 august și 14 decembrie, sub titlul „Centenarul Marii Uniri – Preliminarii la Marea Unire” – un adevărat caleidoscop istoric ce a necesitat o profundă documentare și a ținut trează atenția cititorilor timp de 126 de zile. Acum, la o distanță de șase ani de la acel eveniment național – Jubileul Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 – cînd, deși învinsă, România reușește să iasă învingătoare din Marele Război, prin aducerea la Trupul Țării a Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului, România trece printr-o perioadă de încordări și incertitudini politice, datorate atmosferei generate de actualele alegeri prezidențiale și parlamentare. Supusă la proba verității în campania electorală pentru cele patru tipuri de alegeri din acest an, clasa politică de la noi, într-o proporție majoră, a clacat, rămînînd
repetentă la lecția de Democrație și la cea de Moralitate, de unde și dezbinarea care domină masa de alegători și scandalurile iscate între unii candidați la alegerile prezidențiale din 24 noiembrie și 8 decembrie – fapt care mi-a sugerat titlul acestui articol care, totuși, va fi despre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 – Unire văzută prin ochii documentelor de epocă – cele care atestă magnifica mișcare națională a anului de grație 1918, într-un moment unic de unire a voinței naționale.
România – ruptă în bucăți Trăim, astăzi, într-o Românie bine definită din punct de vedere geografic (deși cu multe întrebări față de vecini, rămase fără răspuns), țară situată în Sud-Estul Europei, în Nordul Peninsulei Balcanice, în Bazinul Inferior al Dunării, cu ieșire la Marea Neagră, cu o suprafață de 237.500 kilometri pătrați (după ultimele măsurători – 238.397 kilometri pătrați), cu o populație de peste 19 milioane de locuitori. Astfel sîntem astăzi, dar de cînd ne aflăm pe acest format geografic și istoric? Și, dacă am fost altfel – cum am fost? De ce? (continuare în pag. a 12-a) GEO CIOLCAN
1Decembrie La multi ani, ,
România!
La multi , ani, români!
Cînd vine Decembrie... Cînd vine Decembrie cu vis de ninsoare Peste creste de munți doar de ciute călcați, Se întoarce ecoul peste Munții Carpați, Și Țara se luminează de sărbătoare. La Alba Iulia ne cheamă izbînda Românilor ardeleni din anul de foc, Aici ne regăsim ființa – iubire, soroc, Cînd Istoria reunește clipa și unda. Ne-am jertfit pe altarul de vis împlinit Al Unirii de grație, în anul cel mare, Deși mic, dar viteaz, între zeci de popoare, Poporul Român e în Alba zidit. Fiecare cărămidă vibrează în spații Precum grîul cu spicul pe fragedul pai, Și fiecare clopot ne vestește, în grai, Ce-a cules România din vechi generații: Iubire de Țară, de pămîntul natal, Jertfelnică stare, impusă de gînd, Și umbra copiilor căutînd tații, plîngînd, De-s pe front, în mormînt, sau în spital. Pe cînd ochii închidem, zărim veșnicia Sădită în Transilvania de eroi Care privesc triști, astăzi, departe, în noi, Și ne întreabă: a cui mai e România? Cînd vine Decembrie, fluidul din sînge Curge mai iute, și-i mai roșu-aprins. Cînd vine Decembrie, ne-amintim c-am învins, Dar, gustul victoriei ne mai ajunge? GEO CIOLCAN
NR. 1771 l ANUL XXXV l 26 NOIEMBRIE – 2 DECEMBRIE 2024 l 24 PAGINI l 7 Lei