Când am început să privim cerul...
BULETINUL ARHIVEI VLADIMIR GHIKA Anul IV, nr. 4 — 2018 La 26 martie 2017 s-a stins din viață, la București, Claudia Tudose, fiică spirituală a Monseniorului Vladimir Ghika. În semn de omagiu pentru personalitatea ei și pentru implicarea curajoasă în sprijinul Bisericii Catolice aflate în plină persecuție în anul 1952, ne-am propus să-i consacrăm în întregime un număr din Buletinul Arhivei Vladimir Ghika.
cu ea în legături epistolare (mai ales atunci când eminentul istoric bizantinolog Pierre Năsturel a decedat), auzisem de ea de la colegi de catedră din Bucureşti, dar nu o întâlnisem de visu decât rareori.
Un gând pios pentru profesoara Claudia Tudose Alexandru Niculescu1 Sub semnul ocrotitor al Fericitului Monsenior Vladimir Ghika Am aflat, târziu şi de departe, că profesoara Claudia Tudose încetase din viaţă. Am fost 1 Alexandru Niculescu s-a născut la Craiova la 20 august 1928. A urmat facultatea de litere la București (1947-1951). Pe când era încă student în anul III, a fost numit preparator la catedra de istorie a limbii române de către șeful catedrei, prof. Alexandru Rosetti. Pe parcurs, a trecut la catedra de lingvistică romanică, condusă de prof. Iorgu Iordan. A studiat româna și italiana, iar doctoratul l-a dat în lingvistica italiană. Începând cu anul 1957 a lucrat ca lector de română apoi profesor invitat la Viena, la Berlin, la Padova, unde a creat un puternic centru de studiu al limbii române. A revenit în țară, iar din 1980 a fost numit profesor asociat de română și de italiană la Universitatea Sorbona din Paris. Din 1986 a lucrat în paralel și în Italia, unde a înființat o catedră de română la Facultatea din Udine. A făcut numeroase studii. Cităm, de exemplu, patru volume dedicate individualității limbii române și numeroase alte lucrări dedicate limbilor romanice. În anul 2017 a publicat un volum intitulat „Creștinismul românesc - studiu istorico - filologic”. În septembrie 2018 a primit din partea președintelui României, Klaus Johannis, ordinul Meritul Cultural, în grad de mare ofițer, pentru promovarea culturii române.
Claudia Tudose (1.01.1925 - 26.03.2017)
Am avut această ocazie însă mai târziu, atunci când mă întorceam în România, după o lungă vreme de îndepărtare. Iar acum, când Claudia Tudose ne-a părăsit, am avut prilejul neaşteptat de a citi un caiet autobiografic, prin bunăvoinţa familiei domnului Emanuel Cosmovici şi a unor apropiaţi prieteni ai profesoarei. În aceste pagini descoperim că se convertise la catolicism încă din anii studiilor liceale, la Botoşani, ceea ce poate defini adevărata personalitate a Claudiei Tudose. Autoarea îşi descrie viaţa zbuciumată şi realizările profesionale cu greutate obţinute. Dacă luăm în seamă calea de ea străbătută, de la Botoşani, din anii antebelici, până la Universitatea din Bucureşti, în anii cei grei ai României (1938-1956), caietul autobiografic al Claudiei iluminează nu numai persoana ei, ci şi o epocă de crunte evenimente. Caietul este o adevărată comoară. Mai ales acum, când autoarea nu mai trăieşte,