Buletinul Arhivei Vladimir Ghika nr. 5/2021

Când am început să privim cerul...

BULETINUL ARHIVEI VLADIMIR GHIKA Anul V, nr. 5 — 2021

„Gândurile” Monseniorului Vladimir Ghika Luc Verly În marea cantitate de arhive lăsată de Vladimir Ghika au fost găsite, puțin împrăștiate, liste lungi de „gânduri”. M-am străduit să le adun într-un singur fișier informatic. După ce am acoperit cu greutate aproximativ 900 de pagini, am adăugat gândurile care se găseau în baza de date pe care o constituiserăm, acum câțiva ani, conținând gândurile scrise de Vladimir Ghika pe bilețele și care fuseseră păstrate în timpul perioadei comuniste de către familia Bendorf și pe care Horia Cosmovici le-a publicat în parte în Appels de Dieu1.

Quand on a commencé à regarder le ciel...

Când am început să privim cerul...

La acestea s-au adăugat gândurile publicate de către Vladimir Ghika în timpul vieții lui (Pensées pour la suite des jours), dar și cele publicate postum de către fiii săi spirituali (Derniers témoignages). Toate acestea acopereau aproximativ 1.200 de pagini. M-am gândit atunci că terminasem lucrul, dar, nu, am descoperit alte foi. Și apoi Iulia Cojocariu, responsabila arhivei, mi-a găsit și altele, multe altele. Fără a le socoti pe cele pe care le-am găsit în agendele lui Vladimir Ghika sau cele publicate în română în revista transilvăneană Răvașul în 1909. În sfârșit, fișierul meu conține astăzi... aproape 4.000 de pagini, adică aproximativ 80.000 de gânduri.

Qui voit le bout de l’Univers?

Le monde est trop grand pour d’autres que Dieu.

Cine vede capătul Universului?

Lumea este prea mare pentru alţii decât Dumnezeu.

80.000! Aceasta înseamnă aproape 3 gânduri pe zi timp de 80 de ani, deci pe parcursul întregii vieți a lui Vladimir Ghika. Pe de o parte, subliniem faptul că avem anumite gânA se vedea alături extrasul din introducerea lui Horia Cosmovici la publicarea acestor gânduri, ca și istoria publicării gândurilor lui Vladimir Ghika.

1

duri în două, trei, patru exemplare, sau chiar mai mult. Uneori sunt identice, dar cel mai adesea sunt ușor diferite, ceea ce ne permite să vedem evoluția lor2. Pe de altă parte, este sigur faptul că multe dintre aceste gânduri au dispărut fie sub formă de bilete, fie sub cea de liste, fie în Franța fie în România3. Cu toate acestea, multe dintre ele sunt exemplare unice. O estimare numerică a gândurilor originale (fără variante) nu se va putea face decât după un studiu foarte aprofundat. Le estimez totuși la jumătate. Deci aproximativ 40.000.

Putem remarca, după anumite datări care se pot face (gândurile înseși sunt mai degrabă avare în indicații cronologice) că Vladimir Ghika a lucrat la ele din tinerețe până la bătrânețe. Unele foi arată o grafie de tinerețe pe care o deosebim în special prin forma pe care o are al doilea „s”, atunci când doi „s” se succedă, cu un picior lung asemănător lui „f”.

Grafie care se pare era pe atunci la modă și care este cea pe care o regăsim în corespondenQuand Je regarde le monde, Ma joie est faite de votre joie, Mon bonheur de votre bonheur éternel.

Când privesc lumea, bucuria mea este alcătuită din bucuria voastră, fericirea mea din fericirea voastră veşnică.

ța mamei sale, Alexandrina. Alte gânduri apar în agende târzii, după 1945, și sunt reluate în liste lungi care au fost găsite la arhivă, ceea ce ne permite să credem că aceste liste au fost redactate mai târziu, deci în timpul perioadei din România, la sfârșitul vieții Mons.

Ghika. Acesta a lucrat la aceste gânduri toată viața sa. Câte ore pe lună? pe săptămână? pe zi? Ne este imposibil să precizăm, dar apare ca lucru evident faptul că pe lângă lucrarea Avoir affaire à quelqu’un, c’est avoir à se dire qu’on a du bien à faire à quelqu’un.

A avea de-a face cu cineva, înseamnă a-şi spune că avem de făcut bine cuiva.

creștină care a fost viața lui, trebuie să adăugăm o viață imensă de scriitor, puțin neglijată până acum de către biografii săi, care nu au cunoscut în acest domeniu decât opera lui publicată, deci singura parte vizibilă dintr-un imens aisberg.

Dar când avea timp să se ocupe de aceste gânduri? Cu siguranță acestea veneau după urgențele vieții cotidiene impuse de către „clienții” lui Vladimir Ghika care îl zdrobeau cu problemele lor spirituale și materiale. Îmi închipui deci că Vladimir Ghika lucra la acesCe que Vous me donnerez je le recevrai.

Ce que Vous m’enlèverez, je l’abandonnerai à votre Miséricorde et à votre Amour.

Ceea ce îmi dai voi primi.

Ceea ce îmi iei, voi abandona Milostivirii şi Iubirii tale.

2 3

2

A se vedea exemplul dat în casetă mai departe.

A se vedea relatarea părintelui Georges Schorung.

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

tea... noaptea. În timpul insomniilor, pentru care o parte dintre gânduri sunt poate o reflectare4.

Pourquoi tant d’étoiles au Ciel?

Dieu a peut-être voulu qu’il y eût plus d’étoiles au ciel que de larmes dans les yeux des hommes.

De ce sunt atâtea stele pe cer?

Dumnezeu a voit poate să existe mai multe stele pe cer decât lacrimi în ochii oamenilor.

Mult timp mi-am închipuit că Vladimir Ghika scria gândurile sale pe bucăți mici de hârtie în momentele libere, când călătorea cu trenul în special (așa cum spunea el însuși: „calea mea... este calea ferată!”), iar acest lucru ne era confirmat prin biletele păstrate cu grijă de familia Bendorf. Dar listele lungi găsite în arhiva lăsată de Pierre Hayet, de vreme ce aproape niciun alt bilet nu a fost găsit, ar putea lăsa să se întrevadă un scenariu ușor diferit.

Si tu n’arrives pas à savoir ce que tu veux, tâche de savoir au moins ce que tu ne veux pas.

Dacă nu ajungi să ştii ce vrei, încearcă să ştii cel puţin ce nu vrei.

În fapt, biletele, foarte lizibile, nu par a fi fost scrise în grabă, în zguduielile vagonului de pe calea ferată, într-o sală de așteptare sau într-un loc asemănător. Par să fi fost scrise caligrafic la un birou. Pe de altă parte, spre deosebire de gândurile incluse în listele lungi, biletele poartă urma a numeroase corecturi, cel mai adesea făcute cu creionul. Îmi închipui deci scenariul următor: când îi vine o idee, Vladimir Ghika o notează rapid cu ajutorul unui creion, fie într-o agendă fie într-un caiet ad-hoc cărora le-am pierdut urma. E vorba La transformation la plus radicale du monde serait peut-être due à la disparition des ingratitudes.

Transformarea cea mai radicală a lumii ar fi poate datorată dispariţiei nerecunoştinţelor.

de ceea ce spune Michel de Galzain: „reflecții notate zi de zi, înscrise cu litere foarte fine pe benzi de hârtie minuscule și îngrămădite în cutii mici. Fără îndoială scrise în agenda micuță pe care o purta cu el, erau mai târziu decupate și păstrate ca atare”. Numai după aceea Vladimir Ghika le recopia pe curat pe bucăți de hârtie recuperate (era un mare ecologist în felul său! Oare nu trebuie respectată creația divină în toate aspectele ei?), hârtii pe 4

A se vedea mai departe ceea ce se spune despre gândurile pe care le numim „infernale”.

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

3

care le putea păstra, de exemplu, în buzunare și să le scoată când se ivea ocazia (corecturile sunt de altfel adesea făcute cu creionul și nu cu cerneală, ceea ce ar presupune condiții de scriere mai precare) sau pentru a le arăta fiilor săi spirituali. Ceea ce ne spune tot Michel de Galzain: „Adesea, Mons. Ghika le dădea spre a fi citite catehumenilor, noilor convertiți, prietenilor, pentru a orienta, a clarifica, a le înălța sufletul. Un gând sau altul captiva, dădea adesea sens pentru o viață întreagă, o punea pe calea cea bună pentru totdeauna.” Știm că Michel de Galzain nu l-a cunoscut pe Vladimir Ghika, totuși detaliile pe care le dă, cu siguranță nu le-a inventat, ci le deține de la martori direcți.

Pas de connaissance de D., sans reconnaissance vis-à-vis de D. Nu există cunoaştere de Dumnezeu fără recunoştinţă faţă de Dumnezeu.

Yvonne Estienne, în prefața la ediția cu gânduri ale lui Vladimir Ghika apărute sub titlul Derniers témoignages, vorbește și ea despre bilețele: „Pe mici bucăți de hârtie, smulse dintr-un carnet, sau dintr-un plic, scria în grabă; sau pe foi mai îngrijite, schițând o sinteză pe care nu a avut timp să o ordoneze, fixa aceste gânduri.” Or niciun bilețel nu ne-a parvenit din arhiva lui Pierre Hayet, care, la timpul său, recuperase arhiva lăsată de Yvonne Estienne. Aceste mici hârtii trecute prin mâinile lui Yvonne Estienne ce au devenit așadar?

En Dieu, un jour, nous ne ressentirons plus de la joie_ Nous serons de la joie_ Et rien qu’Elle. În Dumnezeu, într-o zi nu vom mai simţi bucuria. Vom fi bucuria. Şi nimic altceva decât ea.

În ce privește bilețelele rămase în România, dacă, așa cum am văzut, o parte a fost salvată de familia Bendorf, altele au fost distruse, așa cum semnalează Părintele Georges Schorung care a putut intra în casa parohială de la biserica Sacré-Cœur, în 1971, în timpul unei călătorii „turistice” la București: „împreună cu consulul [Franţei], s-a deschis capela trecându-se printr-o fereastră. Este lamentabil. Toate cărțile, deschise și rupte, acoperă podeaua, masa, mobilele, stricate, prăbușite. Nicio bucată de hârtie scrisă. Totul a fost ars într-un mare cufăr din lemn și metal. Am mișcat cenușa. [...] Acolo, au fost arse mii de gânduri ale Monseniorului Ghika, scrise în toate ocaziile pe bucățele mici de hârtie, și scrisori... am găsit colțul unui plic care a conținut scrisori. Miercuri dimineață, am revenit la capelă. [...] Totul a fost recent scotocit, lenjerie, veșminte, hârtie de birou, de școală, săpun, L’âme qui sait avoir la présence de Dieu contracte l’habitude de la réalité.

Sufletul care ştie că are prezenţa lui Dumnezeu dobândeşte obişnuinţa realităţii.

4

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

papuci, pantofi... În sfârșit, am găsit ceea ce mi-a indicat pr. François [van der Jonckheyd].

Vreo 2.500 de gânduri recopiate de Monseniorul în jurul anului 1950, 5 jurnale, gânduri pentru fiecare zi 1901 [...]” (Scrisoarea Părintelui Georges Schorung din 21.05.1971)5.

Căci etapa următoare era efectiv aceea de a relua aceste gânduri în liste lungi în care Qui est bon, fût-il le p. pauvre des pauvres, est toujours riche, et peut toujours donner et donne toujours qque chose. Et les p. pauvres peuvent être les p. riches s’ils donnent d’eux-mêmes, s’ils se donnent eux-mêmes.

Cine este bun, fie şi cel mai sărac dintre săraci, este mereu bogat, şi poate mereu să dea şi dă mereu ceva. Şi cei mai săraci pot fi cei mai bogaţi dacă dăruiesc de la ei înşişi, dacă se dăruiesc pe ei înşişi.

apăreau în general într-o formă finită. Cercetările mele mă fac să cred că anumite liste sunt dinaintea Primului Război Mondial, iar altele după al Doilea Război Mondial, dar există probabil și liste dintre cele două războaie. Aceste liste sunt greu de datat. Poate cercetări mai aprofundate ne vor da informații mai precise. Lucrul este în curs. Aceste liste lungi nu par a fi ordonate, ele amestecă gânduri morale, filosofice, teologice, infernale sau... paradisiace (acestea din urmă sunt rare, trebuie să recunoaștem). Sau poate că ordinea este atât de subtilă încât ne scapă complet? Vladimir Ghika vorbea, în cuvântul său înainte la ediția din Pensées pour la suite des jours, de „o ordine abia perceptibilă, dar care, subtilă și discretă, a părut a fi preferabilă oricărei alte prezentări [...]. Așadar, aici, un fir subțire, fie el cât de capricios, adesea adăugit și readăugit, făcând meandre, leagă totuși între ele gândurile aduse sub ochii cititorului puțin mai mult decât o făcea în trecut. Le leagă, mai ales, pe grupări de afinități, pe «familii» și pe «nivele», dar fără rigoarea unui plan prestabilit. Iar ordinea care se întrezărește aici nu se vrea nici rectilinie, nici didactică”. Aș fi de părere că, în aceste liste care ne-au parvenit, scrise de mâna lui Vladimir Ghika, nu există cu adevărat o ordine, gândurile sunt aruncate în bloc pe hârtie. A se vedea exemplul pe care îl dăm în casetă.

De altfel, se pare că la un moment dat Vladimir Ghika a vrut să pună puțin în ordine gândurile sale „infernale” și că s-a apucat să decupeze listele lungi sau să copieze gândurile pentru a le reclasa după un anumit plan din care ne-a lăsat mai multe schițe puțin cam hieroglifice (gândurile fiind însoțite uneori de semne ciudate). Într-o scrisoare către Jacques Maritain din 9 decembrie 1922, pe când se găsea blocat la Bozieni pentru o lungă perioadă de timp, Vladimir Ghika scrie: „Singurul lucru în care am înaintat destul este, profitând de toate momentele de răgaz, tipul de mare «tablou viu» al lucrurilor de pe urmă despre care v-am vorbit: acest însoțitor de o viață întreagă se adaptează celor mai mici frânturi de timp și mă găsește, chiar fără pregătire, aproape întotdeauna gata să mă apuc de treabă; și în plus... nu va fi probabil niciodată gata...” Într-adevăr, acest tablou al lucrurilor de pe urmă nu va fi terminat niciodată. Există 5

A se vedea și mărturia cu mai multe detalii a părintelui Schorung pe care o reproducem în acest Buletin.

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

5

mărturii care ne indică faptul că Vladimir Ghika încă mai lucra la biletele sale cu puțin înainte de arestarea sa6.

Transcrierea foii de gânduri L’abîme par ravage, mais ouverture vers de nouv[eaux] infinis Tout recommence et rien n’est pareil Interrogation et prière – Inter-rogare Forgeurs d’éclairs C’était une parole comme t[ou]tes les autres paroles mais où l[’on] pa[rlait] de D[ieu].

Les choses masque de l’abîme.

Les idées fantômes Ténèbres qui ne sont pas l’ombre de q[uel]que chose L’invasion de cercueils volants innombrables comme des nuées de sauterelles, remplissant le ciel et venant s’abattre en masses fourmillantes sur le sol Le temps déroulé et le temps enroulé Le travesti démoniaque des apparit[ions] et des manif[estations]. Amus[emen]t, modes et fantaisies. Les Bals masqués. La saveur des sensibles ignorés par nature Le mauv[ais] exemple seule amplification, illusoire d’ailleurs, de la personne déchue et condamnée.

Le compte, par D[ieu], des larmes et leur revendication Tout ce qu’il y a d’histoire d[an]s la poussière Et tout ce qu’il y a de poussière dans l’histoire Pourquoi bouges-tu mon cœur. Quel secret élan t’a donné le branle et veut que tu continues ? Où vais-je poussé par toi jusque dans les p[lus] secrets recoins de mon être. Qu’est-ce que cela veut dire aux portes de l’âme et du Ciel Les serments de D[ieu], la loi d[an]s la Liberté, la loi la p[lus] forte d[an]s la liberté la plus folle Les vœux de D[ieu].

Décevant, triste et lourd comme un oiseau mort Construire le monde sur ce qui n’est pas (et grâce encore à ce qui est dans cela même[)] La merveilleuse surprise de l’Autre /// le prodige originel de D[ieu] Le temps-du-sang-qui-bouge L’écusson-bouclier ; sens de ce qui conserve la vie, révèle la qualité, assure la traditionnelle survie. Nom et renom aussi.

6

6

A se vedea textul părintelui Georges Schorung reprodus în acest număr.

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

L’apôtre malgré lui. Rôle apostolique et providentiel des d[émons] et des da[mnés], préférés p[our] la réparation et le transfiguration du monde Le sang comme mystère de feu Pareil à un oiseau mutilé de ses ailes Plénitude en soi-même et plénitude en D[ieu] les 2 sorts Ce n’est que quand nous saurons tout, que nous comprendrons ce que voulaient dire nos devoirs et nos problèmes et combien en nous chaque atome avait sa vocation.

L’abîme du Pardon – le Pré-Néant. La raison la plus profonde du non être. Le retour à l’avant toutes choses. L’Ambiance du Tout sans forme et sans fin. Le Sens et l’Ordre.

Précieux. Ne l’être qu’à la façon des pierres.

L’exigence mais conditionnelle et conditionnée p[our] la vie étern[elle] et la vie b[ienheureuse].

Le continu et le discontinu. Leurs 2 mondes. Se suppor[tan]t l’un l’autre. Et tous deux n’étant qu’expression de l’ineffable = réel fond du réel comme tel.

Analogie essentielle, en tout. Ana-Logos, reflet et dépendance du Verbe Éternel. « Je t’ai choisi – et tu ne m’as pas choisi. » – « Je t’ai tout donné et tu m’as tout refusé. » Le goût de tombe des choses et des heures.

Traducerea foii de gânduri Abisul prin prăpăd, dar deschidere către noi infinituri.

Totul reîncepe și nimic nu este la fel.

Interogare și rugăciune – Inter-rogare Făuritori de fulgere.

Era un cuvânt ca toate celelalte cuvinte dar prin care se vorbea despre Dumnezeu.

Lucrurile mască a abisului.

Ideile fantome.

Tenebre care nu sunt umbra a ceva.

Invazia unor sicrie zburătoare nenumărate ca niște roiuri de lăcuste, umplând cerul și venind să se abată în mase fojgăitoare asupra pământului.

Timpul desfășurat și timpul înfășurat.

Travestiul demoniac al aparițiilor și al manifestărilor. Amuzament, mode și fantezii. Balurile mascate. Savoarea lucrurilor sensibile ignorate prin natură.

Exemplul rău singura amplificare, iluzorie de altfel, a persoanei decăzute și osândite.

Socoteala lacrimilor, făcută de Dumnezeu, și revendicarea lor.

Tot ce există ca istorie în praf. Și tot ce există ca praf în istorie.

De ce te miști tu, inimă? Ce elan secret te-a pus în mișcare și vrea să continui? Încotro mă îndrept împins de tine până în cele mai tainice colțuri ale ființei mele? Ce înseamnă asta la porțile sufletului și ale Cerului?

Jurămintele lui Dumnezeu, legea în libertate, legea cea mai puternică în libertatea cea mai nebună.

Juruințele lui Dumnezeu.

Dezamăgitor, trist și greu precum o pasăre moartă.

A construi lumea pe ceea ce nu este (și încă datorită a ceea ce este chiar în aceasta).

Surpriza minunată a Celuilalt /// minunea originară a lui Dumnezeu Timpul-sângelui-care-se mișcă Stema-scut; sensul a ceea ce păstrează viața, revelează calitatea, asigură tradiționala supraviețuire. Nume și renume totodată.

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

7

Apostol fără voie. Rolul apostolic și providențial al demonilor și al damnaților, preferați pentru repararea și transfigurarea lumii.

Sângele ca mister de foc.

Asemănător unei păsări cu aripile tăiate.

Plenitudine în sine și plenitudine în Dumnezeu – cele două sorți.

Numai când vom ști tot, vom înțelege ce voiau să însemne îndatoririle noastre și problemele noastre și cât de mult fiecare atom în noi își avea vocația lui.

Abisul Iertării. – Pre-Neantul. Rațiunea cea mai profundă a neființei. Întoarcerea înainte de toate lucrurile. Ambianța Totului fără formă și fără scop. Sensul și Ordinea.

Prețios. Să nu fii astfel decât în felul pietrelor.

Exigența, dar condițională și condiționată, pentru viața veșnică și viziunea beatifică.

Continuul și discontinuul. Cele două lumi ale lor. Presupunându-se una pe alta. Și amândouă fiind doar expresia inefabilului = fond real al realului ca atare.

Analogie esențială, în toate. Ana-Logos, reflectare a Cuvântului Veșnic și dependență față de El. „Eu te-am ales – și tu nu m-ai ales.” – „Eu ți-am dat totul și tu mi-ai refuzat totul”.

Gustul de mormânt al lucrurilor și al orelor.

Exemplu de evoluție a unui gând Prima versiune pare a fi: Cea mai bună parte din mine mă reprezintă atât de puțin și cu toate acestea nu vreau să mă recunosc decât în ea. (Arhiva Deniau 1 ganduri – a 33) Acest gând este reluat ca atare, la propriu, cu unele foarte mici diferențe, într-un calendar pe care Vladimir Ghika îl pregătise pentru anul 1901, la Roma: Cea mai bună parte din mine însumi mă reprezintă atât de puțin! și cu toate acestea nu vreau să mă recunosc decât în ea.

(Roma 1901 9 ianuarie) Sintagma „mă reprezintă atât de puțin” devine „mi se pare” într-o nouă versiune: Cea mai bună parte din mine mi se pare atât de puțin [că sunt] eu – și cu toate acestea nu pot să mă recunosc decât în ea. (Pensees – inedite 052) Apoi aceasta devine, cu un adaos la sfârșit: Cea mai bună parte din mine îmi seamănă atât de puțin! și cu toate acestea nu vreau să mă recunosc decât în ea. Și nu mă înșel.

Dar pe aceeași foaie, textul este corectat astfel: Cât de puțin îmi seamănă cea mai bună parte din mine! Și cu toate acestea dacă nu vreau să mă recunosc decât în ea – nu mă înșel. (c.L.M1.

P1 Diverse ciorne II.pdf 7a) Apoi este publicat în Pensées pour la suite des jours, pagina 143, sub forma: Cât de puțin îmi seamănă cea mai bună parte din mine însumi! Și, cu toate acestea, dacă vreau să nu mă recunosc decât în ea, nu mă înșel defel... În cele din urmă, va fi reluat la pagina 12 din Derniers Témoignages sub o formă fără îndoială anterioară: Cea mai bună parte din mine îmi seamănă atât de puțin! Și cu toate acestea, dacă nu vreau să mă recunosc decât în ea, nu mă înșel.

Un alt exemplu de evoluție a unui gând În calendarul roman, la data de 26 septembrie 1902, apărea următorul gând: „Un secret al sufletului ascuns prea în profunzime se revelează”.

Acest gând apărea identic pe alte două foi, care îi sunt deci probabil anterioare. Apoi, pe o listă care pentru moment nu a putut fi datată, regăsim acest gând redactat într-un mod mai explicit: „Un secret al sufletului ascuns prea în profunzime se revelează în mod involuntar”.

8

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

Găsind că ideea încă mai este obscură, Vladimir Ghika a corectat textul astfel, pe aceeași foaie: „Un secret al sufletului ascuns în mod voluntar în profunzime ne traversează cumva și se revelează în mod involuntar de la sine”. (Pensees – inedite 018) Și aproximativ sub această formă, mai ușor de înțeles, trebuie să spunem, decât prima versiune, acest gând a fost publicat la pagina 115 din Pensées pour la suite des jours: „Un secret al sufletului ascuns în mod voluntar în profunzimea noastră ne «traversează» cumva și se revelează astfel, în mod involuntar de la sine”.

Micile bilete salvate în timpul perioadei comuniste Privitor la salvarea biletelor lăsate de Vladimir Ghika în România, iată mărturia lui Horia Cosmovici extrasă din cartea sa intitulată Monseniorul1: „În 1984 urma să fie demolat un bloc de pe strada Mircea Vodă, din Bucureşti unde locuia doamna Sanda Bendorf Zaharia. Ea deţinea de la mama ei, Margareta Bendorf, o «comoară» de care nu îndrăznise să pomenească nimănui. Un mic geamantan plin cu bileţele scrise de Vladimir Ghika. Au urmat zile de zbucium. Cui să le încredinţeze? Căci timpurile continuau să fie tulburi. Şi, deodată, amintindu-şi de legătura spirituală care mă legase de Monsenior, i-a venit în minte să mi le încredinţeze mie. La primirea bileţelelor am rămas la fel de uimit ca şi Sanda Bendorf şi nu ştiam cum să-i mulţumesc. După 30 de ani Monseniorul ne trimitea un nou mesaj. Desigur că atunci când a trebuit să părăsească în câteva ore locuinţa de pe Bulevardul Dacia nr. 2 el a apucat să salveze bileţelele, încredinţându-le Margaretei Bendorf, în care avea deplină încredere. Margareta a murit în 1982, după o grea suferinţă pricinuită de un cancer facial. Abia după moartea ei, Sanda Bendorf a descoperit într-un dulap al mamei sale geamantanul, de care nu ştia nimic, şi a recunoscut imediat scrisul Monseniorului.

Au urmat zile de «salvare» a bileţelelor prin fotocopiere. Apoi le-am analizat pe toate şi am selectat 850 pentru publicare. Le-am sortat pe teme, iar temele le‑am aşezat în ordine alfabetică.

Mai rămânea de rezolvat problema importantă a găsirii unui titlu. După mai mult timp de căutare, deschizând într-o zi portofelul, mi-a căzut pe podea un bileţel al Monseniorului pe care scria: «Appels de Dieu», ceea ce s-ar traduce prin «Chemări ale lui Dumnezeu». Dintr-o dată mi s-a lămurit totul. Monseniorul îmi trimitea în mod providenţial şi titlul potrivit.”

1 Editura M.C., București, 1996; reeditat de Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2011.

Cum să le publicăm?

Cum să publicăm toate acestea? Yvonne Estienne își pusese deja întrebarea în cuvântul înainte la volumul Derniers témoignages: „Dar cum să aduni aceste frânturi pentru a le transmite? Avea oare intenția de a publica noi volume din Pensées pour la suite des jours, precum acelea pe care le lansase deja în public și din care în continuare luăm savoare și întărire? Este probabil.” Este cu atât mai mult probabil cu cât la pagina 4 din agenda pe anul 1945, într-o serie de titluri care par a fi proiecte de cărți sau articole, putem citi: „Noi gânduri”. Vladimir Ghika părea deci să aibă intenția de a publica o nouă serie de gânduri.

Yvonne Estienne continuă: „Destinase aceste note unei lucrări mai ample. De asemenea este posibil. A luat cu sine proiectul său în lumea de dincolo, dar din fericire nu și elementele care îl constituie. Și înaintea acestor elemente ne-am pus întrebarea: Cum să le publicăm fără a le deforma, dându-le totodată o prezentare coerentă?” Autoarea franceză a prezentat efectiv gândurile sub formă de întrebări (ale cititorului) și răspunsuri (ale lui Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

9

Vladimir Ghika). Dar, ca și Vladimir Ghika în Pensées pour la suite des jours, nu a preluat ceea ce numim „gânduri infernale” și le-a lăsat deoparte. Marea provocare care ni se înfățișează este deci aceasta: cum să publicăm aceste gânduri faimoase referitoare la lucrurile de pe urmă?

Faptul că Vladimir Ghika nu a separat niciodată aceste gânduri „infernale” de altele ne face să ne gândim că, spre deosebire de noi, nu făcea nicio diferență între unele și altele. Să nu uităm că, în ochii săi, „lumea de dincolo” era mult mai reală decât a noastră.

De când datează oare la Vladimir Ghika această idee de a scrie o lucrare „amplă”, așa cum spune Yvonne Estienne? Rădăcinile ei par să se afunde adânc în viața acestuia. Putem citi astfel în Autobiografia 1901, când trasează un tablou al activităților sale trecute: „1891: Opera la care m-am gândit întotdeauna începe să capete formă – Ideea unei apologii moderne a creștinismului. – 1892: Opera continuă. Scriu mult și mereu pe teme de natură să îndepărteze spiritul răului. 1893: idem. [...] 1896: Opera întreprinsă devine unica mea pavăză [...]”. Gândurile cele mai vechi pe care le păstrăm la arhivă sunt oare premizele acestei opere mari pe care Vladimir Ghika dorea să o scrie și despre care spune, tot în Autobiografia 1901, că „prima idee este atât de pierdută în copilărie”? Este greu de spus.

Este totuși sigur că mai multe liste de gânduri datează dinaintea calendarului roman din 1901, fiindcă acesta se inspiră din ele în mod evident. Ceea ce putem afirma în orice caz este faptul că gândurile legate de lucrurile de pe urmă par să-l fi însoțit pe Vladimir Ghika de-a lungul întregii sale vieți. Se pare că ar fi avut intenția să scrie un fel de o nouă Divină Comedie, așa cum lasă să se înțeleagă cele câteva aluzii pe care le găsim în conferința sa despre Dante, rostită în 1921 la Louvain, din care prezentăm câteva extrase mai jos.

Extrase din conferința lui Vladimir Ghika despre Dante, rostită la Louvain în 1921 „[Dante] s-ar cutremura de oroare la vederea răspândirii celor care au trăit de pe urma amintirii sale și, dacă ar fi putut să prevadă numărul, specia și funcțiile, ar fi adăugat cu siguranță în Infernul său un cerc special rezervat celor mai mulți dintre comentatorii săi pentru care, este adevărat, cel mai greu supliciu ar consta în a se citi unii pe alții. [...] Fie ca emulația pe care e capabil să o producă să aducă în penuria actuală opere de un mare suflu, cu subiect vital, cu o voce profund umană, cu o elaborare îndelungată reculeasă. [...] Acest subiect salvator, ales de către Dante, nu vom ști îndeajuns să insistăm asupra acestui lucru, acest subiect al capodoperei sale, este el singur în același timp o avertizare și o învățătură. Aceste lucruri de pe urmă, chiar când sunt pentru prea mulți oameni din păcate, «ultimele» pentru care să se preocupe cu seriozitate și în mod activ, dat fiind timpul și locul pe care li-l acordă, aceste lucruri de pe urmă, care sunt cele mai importante dintre toate, sunt de asemenea ceea ce este întotdeauna capabil să pasioneze umanitatea - [...] Subiectul nu este numai veșnic, este astăzi, mai mult decât un altul, actual. [...] Atracția fatală pentru acești termeni a reînceput, mai puternic puși deodată de către marele război în existența noastră prea artificială, prea distantă față de singurele lucruri care contează; viața și moartea, mântuirea și condamnarea, alegeri decisive, riscul absolut mereu prezent. «Singurul lucru necesar» a fost semnificat fără menajamente fiecărui om, fiecărui om la vârsta matură care nu s-a dat înapoi dinaintea datoriei frontului. [...] Această lecție a fost ea ascultată pe deplin? Nu, fără îndoială. Cele mai teribile lecții nu conduc întotdeauna la sensul realităților lipsa noastră de grijă incredibilă. Dar cine ar putea spune că această mare lecție a războiului nu a zguduit dacă nu în mod eficient cel puțin foarte puternic toate sufletele? [...] Cu o angoasă mai puțin amară, și cu mai multă speranță vie, cu tot atâta credință și certitudine, pentru viața personală există o amintire utilă a considerațiilor de interes vital, există și o temă 10

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

de reluat fără încetare, și nu îndeajuns de aprofundat de obicei, pentru a o pune mereu la punct, reprezentându-și tablourile sale într-o modalitate tot mai demnă de Dumnezeu și de om; oricare ar fi dificultatea și îndrăzneala întreprinderii, ea trebuie încercată fără oboseală, oricât de puțin am crede acele lucruri așa cum ar trebui să le credem, și trebuie să facem din ea subiectul real al reflecțiilor proprii. – Într-o modalitate care ar putea să pară foarte diferită de lucrarea sa, pentru că s-ar exercita asupra modelului lucrării sale, dar înainte de toate asupra modelului a ceea ce ar fi mai bun în sufletul său, Dante ne poate ajuta să refacem reprezentarea admisă în mod deplorabil, prin care printr-o vinovată neglijență lăsăm prea adesea să se prezinte înaintea noastră un cer făcut prea puțin atrăgător, absurd și fad, un infern închipuit într-un mod atât de copilăresc încât nu produce nici teamă, nici respect față de Dumnezeu, nici simț înfricoșător al realității, un purgator în care nu este acuzată cu destulă intensitate marea durere a iubirii și dorința suverană după puritatea desăvârșită îndepărtată de la sine în mod cumplit. Orice bine legat rău de mișcările acestei vieți și într-un mod atât de misterios brutal, din care ieșim, destinat cu perseverență celui mai mic efort de gândire și de imaginație, și pe de altă parte în acord supărător, de multe ori, cu o viață spirituală în care părem că ținem cont de meritele proprii ca într-un registru de conturi bogat în statistici ridicol de satisfăcătoare de acte așa-zis religioase.

Această reformă a aspectului dată reprezentării lucrurilor de pe urmă trebuie să fie una din grijile noastre actuale. Ea este necesară imediat ce vrem cu seriozitate să le contemplăm; este necesară și pentru viața noastră intelectuală și morală. (...) Aceste lucruri de pe urmă, trebuie să le trăim mai mult pentru a le trăi mai bine, dar trebuie să le trăim și în frumusețe. – Reașezarea lucrurilor în marea viziune a universului este de altfel nu doar o operă de adevăr și de bunătate, ci de frumusețe. Dumnezeu este frumos și lucrarea lui Dumnezeu este frumoasă, și tot ceea ce se referă la Dumnezeu sau la lucrările lui Dumnezeu trebuie să fie frumusețe de laudă; iar spiritul nostru își atinge scopul atunci când în expunerea acestui adevăr sau a acestei frumuseți, ajunge în punctul în care apare frumusețea, la lumină. Dar nu doar în această considerație a lucrurilor de pe urmă, trebuie să punem la locul ei concepția poetică, nobilă, frumoasă, în toată profunzimea, despre viață. (…) » (Dante - Autour d’un centenaire 1321-1921, conférence de Louvain).

Dacă Dante s-a pus în scenă pe el însuși și, ajutat de Vergiliu, a traversat Infernul și Purgatorul, Vladimir Ghika oferă rolul principal unui personaj pe care îl numește, în mod anonim, „Călătorul” (se pare că la început a avut numele „Văzătorul”). Acest Călător este el însuși? Traiectoria acestuia de-a lungul lumilor infernale nu pare a fi aleatorie ci să urmeze un plan mai mult sau mai puțin precis pe care ne-ar fi destul de greu să-l lămurim chiar și ajutându-ne de indicațiile (inițiale și semne „cabalistice”) pe care Vladimir Ghika le-a lăsat în marginea unora dintre aceste gânduri un pic speciale. Ne-a lăsat din fericire și liste de capitole și explicații cu privire la siglele utilizate7, dar fără a fi cu adevărat explicit în privința planului de urmat. Iar aceste capitole sunt numerotate în ordinea în care ar fi trebuit să apară și lucrarea finală? Mi se pare că nu. Alte liste găsite în arhivă ar putea indica ordinea care trebuie urmată. Există aici o muncă imensă de clasare care trebuie făcută pe care Vladimir Ghika nu pare să fi reușit să o ducă la bun sfârșit. Nici noi... deocamdată.

Problema descifrării Și apoi, pentru a publica, trebuie mai întâi descifrat. Și aceasta nu este întotdeauna ușor. Descifrarea manuscriselor lui Vladimir Ghika nu este precum descifrarea hieroglifelor egiptene de către Champollion dar are totuși câteva aspecte. Gândurile sunt pline de semne și abrevieri. Dacă unele dintre acestea din urmă sunt frecvente și evidente („qques” = „quelques” (câteva), „touj.” = „toujours” (totdeauna), „D.” = „Dieu” (Dumnezeu), „J.D.” 7 A se vedea în casetă „Planul lucrurilor de pe urmă”.

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

11

= „Jugement Dernier” (Judecata de pe urmă), „Pg” = „Purgatoire” (Purgator) etc.), altele sunt mai puțin sau chiar corespund mai multor variante („p.” = „pour” (pentru) sau „plus” (mai mult) sau „péché” (păcat), „a.” = „ange” (înger) sau „amour” (iubire) sau „âme” (suflet), „ch.” = „chute” (cădere) sau „chœur” (cor) sau „chose” (lucru), „c” = „cœur” (inimă) sau „corps” (trup) sau „comme” (precum) etc.). Anumite abrevieri mi-au creat dificultăți, ca, de exemplu, acronimul „f.c.m.”, care revine de mai multe ori în gânduri, și care, dacă nu mă înşel, înseamnă „futurs contingents mauvais” (viitoruri contingente rele). Altele din contră depășesc perspicacitatea mea. Dar nu mă descurajez că voi avea o sclipire de geniu (!) ca în ziua în care am înțeles că inițialele obscure „E.E.L.S.”, însemnau „Eli, Eli, lamma sabachthani”. Lovitură de geniu sau intervenția milostivă a lui Vladimir Ghika în fața eforturilor mele și a ignoranței mele?

Vladimir Ghika este reticent în a scrie anumite cuvinte precum „demon” („d.” sau „dém.”) sau „damné” (damnat) („d.” sau „da.”) – și vedem că cititorul în prezența unui „d.”, ezită între cele două cuvinte. Numele „Satana”, de exemplu, este scris cu litera greacă sigma majusculă Σ urmată de un punct, dar alteori (se pare că în textele din tinerețe) cu un S majusculă, care este o abreviere folosită și pentru „Domnul” („Seigneur”), în acest caz o confuzie ar fi catastrofală. În ce privește „Infernul” acesta este scris cu majuscula epsilon E („Enfer”). Unii l-au interpretat în mod greșit ca abreviere pentru „Esprit” (Duh) dar sunt foarte sigur că este o greșeală de interpretare din partea lor (doar poate că nu întotdeauna...). Lui Vladimir Ghika îi place să folosească literele grecești. Și apoi mai sunt toate aceste semne, care nu fac parte din text, dar care, așezate în general pe marginea gândului, par să integreze gândul respectiv într-o categorie, să-l claseze, fără ca aceste semne să aibă un sens ideografic evident (pătrate, stele, spirale, cruci, asteriscuri, liniuțe diferite și variate, și orice alte forme imaginabile simple sau combinate). Un tabel găsit în arhivă face o corespondență între aceste semne și numerele de capitol8. Dar atunci pentru ce să utilizeze aceste semne cabalistice și nu numere, pur și simplu? Poate că, pe bună dreptate, tot utilizând și reutilizând cifre, autorul a simțit nevoia să folosească și alte semne pentru a-și completa clasificarea, pentru a o rafina sau pentru a sugera alta.

Ușurința de lectură depinde, de asemenea, mult de suportul sau mai ales de instrumentul de scris. Anumite texte scrise cu creionul sunt atât de șterse încât aproape că sunt ilizibile. Anumite gânduri totuși au putut fi reconstituite datorită altor texte cu același sens găsite în altă parte. Adesea sunt alte versiuni cele care permit interpretarea anumitor abrevieri neobișnuite sau a unor adaosuri scrise minuscul între linii. În ciuda tuturor eforturilor de descifrare, putem evalua numărul gândurilor care pun încă probleme de lectură mai mult sau mai puțin importante la o zecime. Vom încerca să remediem acest lucru în lunile (anii?) care urmează. Dar nu trebuie să ne facem iluzii, vor rămâne întotdeauna în cele din urmă gânduri indescifrabile sau nesigure, și în acest sens nu mă refer la sensul frazelor ci la simpla lor lectură.

Căci scopul oricărei munci asupra gândurilor este acela de a le răspândi, deci de a le publica.

Mai multe publicări ale gândurilor au fost deja făcute încă din timpul vieții și după moartea autorului lor9. A publica cele 80.000 de gânduri într-un singur (foarte gros) volum ar părea imposibil. Marele public s-ar înspăimânta rapid nu doar de masa de gânduri pusă astfel la dispoziția sa, dar și de conținutul lor, adesea foarte diferit de ceea ce s-a publicat până acum. Să selecționăm o parte pentru publicare? Dar după ce criteriu? Căci, 8 A se vedea caseta care prezintă planul lucrurilor de pe urmă.

9 A se vedea alături ansamblul publicațiilor gândurilor.

12

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

așa cum am văzut deja, Vladimir Ghika practic nu a separat niciodată gândurile sale despre lucrurile de pe urmă de altele, meditațiile teologice de reflecțiile sale morale etc. Cine suntem noi deci pentru a alege cutare sau cutare gând în locul altuia? Și apoi, aranjarea gândurilor despre lucrurile de pe urmă pentru a le da un sens (dacă am ajunge vreodată la aceasta) ar putea lua ani întregi de studii, fără a lua în calcul că această ordine ar putea fi contrazisă, în cele din urmă, de cercetări ulterioare.

Am ajuns la concluzia că publicul are dreptul să aibă acces la aceste gânduri în întregimea lor și să-și facă propria idee despre sensul și conținutul lor, și de aceea ne gândim că cel mai bine este să le publicăm așa cum ne apar în arhivă, în facsimil. Totuși, pentru a ușura lectura, vom da în paralel o propunere de lectură, rod al cercetării noastre, pentru ca cititorul să nu fie oprit de abrevieri, cuvinte șterse sau scrise prea mic etc.

Această alegere implică, în mod evident, un cost destul de ridicat (facsimilele sunt scumpe), iar publicarea mai multor volume s-ar întinde pe o perioadă lungă de timp. Sperăm să avem răbdarea care i-a trebuit lui Vladimir Ghika pentru a elabora tot acest ansamblu imens de gânduri și sperăm că ne va ajuta și el să le publicăm.

Diferitele ediții de gânduri În enumerarea care urmează, nu am ținut cont decât de primele ediții de gânduri inedite, fie în limba lor originală, franceza, fie în traducere românească.

Primele gânduri ale lui Vladimir Ghika nu au fost editate în Franța, ci în România, mai întâi vreo 15 dintre ele în celebra revistă lunară literară de la Iași, condusă, între alții, de Titu Maiorescu, Convorbiri literare, în noiembrie 1907, apoi vreo 60 de gânduri într-o revistă culturală transilvăneană din Cluj, condusă de Petru P. Barițiu, Răvașul, în 1909 (numere din februarie, aprilie-mai și iunie).

Revista Convorbiri literare Revista Răvaşul Primele gânduri în franceză, în număr de aproximativ 250, apăreau în 1923, la editura Nouvelle Librairie Nationale la Paris într-o primă broșură deja intitulată Pensées pour la suite des jours.

Pensées pour la suite des jours, ediția din 1923

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

13

Datorită prieteniei cu Jacques Maritain, Vladimir Ghika publică și o selecție de gânduri inedite în revista pe care acesta o conduce, le Roseau d’or (1929, 8e volume des Chroniques).

Mai apoi, în 1930, apar gânduri în revista literară trimestrială Vigile, patronată de Jacques Maritain și condusă în special de Charles du Bos, un alt prieten de-al lui Vladimir Ghika.

Revista Le Roseau d’or

Revista Vigile

Toate aceste gânduri sunt reluate și completate pentru o ediție mare de aproximativ 650 de gânduri sub titlul devenit celebru Pensées pour la suite des jours, la editura Beauchesne în 1936.

După moartea lui Vladimir Ghika, fiica sa spirituală Yvonne Estienne publică o selecție de aproximativ 680 de gânduri extrase din hârtiile încredințate de familia celui dispărut. Este vorba de cartea Derniers témoignages (Beauchesne, 1970).

Pensées pour la suite des jours, ediția din 1936

Derniers témoignages, 1970

După căderea comunismului inițiativa publicării operelor lui Vladimir Ghika se întoarce în patria sa de origine, România. Astfel în 1996, Horia Cosmovici, în continuarea amintirilor sale despre Vladimir Ghika publicate sub titlul Monseniorul: amintiri din viața lui Vladimir Ghika (perioada 1939-1954), publică, în franceză, sub titlul Appels de Dieu, 850 de gânduri inedite extrase din bilețelele care fuseseră păstrate de familia Bendorf.

Appels de Dieu, 1996

14

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

Apar, tot în România, ediții din gânduri tot inedite traduse în română. Doina Cornea, disidenta română care a fost în centrul atenției la sfârșitul regimului Ceaușescu, a publicat o traducere în română a puțin peste o mie de gânduri care i-au fost puse la dispoziție de regretatul Pierre Hayet, pe atunci deținătorul unei mari părți din hârtiile lăsate de Vladimir Ghika. Este vorba de volumul Fragmente postume (Editura Dacia, Cluj, 2003).

Semnalăm și cele 366 de gânduri (câte unul pentru fiecare zi a anului) traduse în română și publicate sub titlul Gânduri pentru fiecare zi de Vladimir Ghika de către Pr. Ioan Ciobanu și Pr. Ciprian Bejan (Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, 2008).

Fragmente postume, 2003

Gânduri pentru fiecare zi, 2002

Planul lucrurilor de pe urmă Reproducem una din liste, așa cum există la arhivă, redactată chiar de mâna lui Vladimir Ghika. Remarcăm latura sibilinică a tuturor acestor titluri (dar sunt oare titluri?), ca și numărul mare de abrevieri. Soluțiile găsite puse între paranteze drepte în versiunea franceză ne aparțin, nu sunt întotdeauna sigure, dar dacă ar putea părea arbitrare unui neinițiat, trebuie știut că în fapt reprezintă rodul lecturii ansamblului gândurilor și sunt, pentru cele mai multe dintre ele, destul de sigure. Dacă cititorii noștri au soluții noi pentru aceste abrevieri, opinia lor este binevenită, la fel dacă au vreo idee legat de ordinea ascunsă eventuală care ar domina această listă.

Falși falsificatori de bani citați – case adăpători – închisori - poliție – crisalidă – politică – Vanități – Lux – muncă obligatorie – procesiuni și parade – osuare – porți și intrări – trasee – Valsuri Copiii responsabili de greșeală – lucruri posibile – omisiuni – ratat – migrații – umbre remușcări – A doua moarte – liturghie satanică – Moartea Sfintei Fecioare – Sfânta Fecioară a Furtunilor – Procesiuni și parade – Cosmos atmosferă anonimat – lume a trupului amorf Spre Satana – vederea sfârșitului – Satana – demonii – jocurile demonilor – vânători – urmăriri – cereri – f. c. m. (viitoruri contingente rele) – confluențe – fose liniștite – Atracția spre rău – Trepte Proceduri și proces – vânzări Vâltoarea trecerilor – Plaja ochilor – oceane – fluvii – infern submarin – Întâlniri – Episoade – Rătăciri – Revederi și combateri – încercări – Lene – corupție – Lașitate – plictiseală – omisiuni – Cușca sistemelor – Rătăcire veșnică – îndoială – deșerturi – labirint – sfinx și himere – căi false – ocazii – coline – superstiții Anonimat – lumea trupului amorf – Minciuni – măști Invidie – guralivi – calomnii – vechituri – mânie – ipocrizie – Potop – furtuni infernale – remușcări – umbre – Sânge divin – Foc – lume glaciară Injurii & comedie – erezii – adorații demoniace – Antipater – Cădere a îngerilor – Judecata de pe urmă – recădere a îngerilor – Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

15

Cer fals – Ideea de Dumnezeu – piciorul crucii Retragerea din sine – rușine – apărare a sufletelor Desfrânare – Infernul copiilor-violenți – păcate rezervate Cosmos atmosferă spațiu & timp – itinerare Uitați – disprețuiți – AntiSinai – viitor – Comunicarea cu pământul – obstacolul durerii Lipsa de respect față de lume – Alte păcate – căi false – comerț cu Dumnezeu – contravirtuți.

Egoism orgoliu – lux – ură – mânie Bestiar și vegetație – păduri – viață fizică – Zei decăzuți Trezire – destine – scăpați – topografie – Totemuri – Disperare separare – lacrimi Paradis terestru – Lăcomie – râs – Iuda zei decăzuți Lumea forței brutale a violenței implacabile. Voința sa în locul Voinței lui Dumnezeu și prin mijloace fără respectul persoanelor – și al lucrurilor.

Campanie – rute - păduri Capitolul 43: Antipater Deoarece nu putem, în cadrul restrâns al acestui articol, să dezvoltăm toate capitolele despre lucrurile de pe urmă, propunem să prezentăm o variantă a capitolului 43, intitulat Antipater, cititorul va înțelege repede de ce: „La poarta Iadului.

Noi cei fără de Tată care suntem pe pământ Care posedăm singura lume adevărată Pentru care pământul este un cer Care suntem propriii noștri tați (și care desfidem cerurile) Care nu ne tragem din nimeni Care nu voim un Tată Care nu recunoaștem un Tată Numele nostru să fie amplificat Domnia noastră să continue Voința noastră să fie făcută în orice timp și în orice loc Să ne încântăm în fața a ceea ce poate constitui plăcerea noastră zilnică Să fim îngăduitori cu cele mai riscante fantezii ale noastre cu excesivitate, nebunește, să avem o îngăduință supremă față de toate fanteziile noastre când se realizeză în dauna aproapelui. Și să nu lăsăm niciodată nicio durere provocată fără răzbunare, niciun folos tras de către noi fără o uzură reciprocă.

Să ne lăsăm purtați de simțurile noastre Și să suportăm fără frâu și fără scop amețeala delicioasă a patimilor noastre Fixate pentru totdeauna la ceva ce am ales Așa va fi!

Slavă celor fără tată, celor fără fiu, celor fără duh în vecii vecilor, dacă există, ceea ce prea puțin ne interesează în fond”.

16

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

Gândurile Monseniorului Ghika Georges Schorung A existat un număr mare de Gânduri ale Mons. Ghika. Trebuie să fi început să le fixeze în scris încă din timpul studiilor sale la Liceul din Toulouse, căci a existat un repertoar în care a precizat mai multe noţiuni filosofice şi morale. Era procedeul de altă dată, înainte de cel al fişelor.

Mai târziu, la Roma, a scris culegeri de gânduri pe care le comunica anumitor persoane pentru a le convinge să se convertească. Din această epocă, se cunosc două agende, în care a fixat pentru fiecare zi un gând. Una este din 1901. Este lucrarea intimă a raţiunii sale şi a credinţei sale care se exprimă pentru a desăvârşi viaţa sa spirituală şi religioasă. Cealaltă agendă, din 1902, anul profesiunii de credinţă oficiale, este din aceeaşi categorie. În decursul timpului, pentru a nu se supraîncărca cu agende atunci când se deplasa fără încetare şi nu locuia la el acasă, notează, pe bucăţele foarte mici de hârtie gânduri de fixat şi de reţinut, şi încetul cu încetul, le aşază într-o cutie din carton, „cutia roșie” de unde așteptăm ceea ce va ieși într-o zi. Începând cu 1920-1921, presat de zelul său de a lua parte, în absolutul credinței sale, la reînnoirea religioasă de după război, și de asemenea în dorința arzătoare de a avea niște bani câștigați pentru a face să reînvie opera sa de caritate, fondată la București în 1906, care se găsea, după moartea sorei Pucci, cu totul compromisă, publică articole în ziare și reviste, Interludiile de la Talloires („Les Intermèdes de Talloires”), Vizitarea săracilor („La Visite des Pauvres”), și de asemenea Gânduri pentru fiecare zi („Pensées pour la suite des jours”).

Mai multe ediții s-au succedat din 1923 până în 1936, îmbogățindu-se una după alta.

Mai multe serii trebuiau să apară în continuare: Gânduri pentru fiecare noapte („Pensées pour la suite des Nuits”), Gânduri pentru fiecare sărbătoare („Pensées pour la Suite des Fêtes”)… Nu au ieșit din cutia roșie.

Această culegere a fost un instrument al imensului său apostolat mai mult decât un câștig bănesc pentru a ajuta opera de la București să se refacă. Dădea spre a fi citite „aceste gânduri care dau de gândit”. Aldous Huxley ca și Henri Bergson au primit un exemplar ca și multe alte persoane.

La începutul întoarcerii sale în România, Mons. Ghika s-a ocupat de o lucrare, aflată în stadiu de șantier din 1898, despre istoria familiei sale1. Curând a fost acaparat de „Teologia nevoii”. În octombrie 1948, pe când era alungat în mod succesiv din 3 domicilii, ieșind de la închisoarea „Uranus” unde a făcut o scurtă ședere, despre care nu ne-a spus nimic2, a venit să locuiască în camera sa de la parohie. Cutia roșie se află pe un raft al bibliotecii.

Parohia este în incinta Sanatoriului Saint Vincent de Paul, naționalizat și ocupat de către Președintele Republicii Populare Române, profesorul Parhon, care locuiește în clădire.

Nimeni în afară de noi nu vine la parohie, trebuia să se lase actele la intrare. Nu aveam vizitatori decât la capelă.

1 În prima sa versiune Georges Schorung precizează: „Biografia prinților Grigore Alex. Ghika X și a fiului său Ioan, lucrare începută în 1898, niciodată complet abandonată, reluată la începutul întoarcerii sale în România, în 1939, trebuie să fie încheiată acum”.

2 Părintele Georges Schorung este singurul martor care evocă o ședere în închisoare a lui Vladimir Ghika în 1948. Nu știm ce să credem despre acest lucru.

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

17

În 1948-1949, în timpul liber, dacă se poate spune așa, Mons. Ghika a făcut o triere a acestor mici hârtii. Venind să vorbesc cu el, îl văd clasându-le prin așezarea lor în cutii de chibrituri.

O primă transcriere, cu un scris fin și strâns, va alinia, pe 14 pagini, 1098 de gânduri3.

Mai târziu, o altă transcriere, reluând-o pe cea de mai înainte corectând-o și îmbunătățind-o la nevoie, va fi făcută pe fâșii de hârtie separate pentru fiecare gând. Hârtia este variată, dar o bună parte este făcută pe plicuri de scrisori folosite și decupate... Unele poartă data primirii: 1949, 1950, 1951… (…) Aceste date indică data ultimei compoziții, adică între 1950 și 1952. Avem astfel gânduri vechi și dintotdeauna, ca și gânduri și reflecții de actualitate, potrivite și celor cărora le era destinată culegerea de gânduri.

Pentru cine este pregătită această culegere?

Din cauza lipsei exemplarelor Gândurilor editate, cel puțin o copie a acestor Gânduri caligrafiate de mâna Mons. Ghika circulă printre cei și cele care îi sunt atașați. Mi-a fost Fraction du coeur en même temps que la fraction du pain.

Frângerea inimii în același timp cu frângerea pâinii.

dată, după ce fusese de mai multe ori, fără îndoială, recopiată de credincioșii săi, pentru a duce și la alții acțiunea sa apostolică. Această culegere prezintă un scris frumos, pe fișe de formatul 10 x 134.

De ce deci această nouă lucrare ?

Quoi qu’on fasse, toujours au service de la Providence.

Orice am face, mereu în slujba Providenţei.

Cred că a făcut aceasta pentru a-și ocupa cu sfințenie momentele lăsate libere de izolarea relativă în care trăiam; pentru a umple momentele de așteptare a catehumenilor care nu veneau în ziua și la ora stabilite, datorită circumstanțelor, uneori dramatice, în care trăiam… și de asemenea pentru a împărtăși cu discipolii săi, cu catehumenii din aceste străfulgerări de adevăr date de Dumnezeu pentru binele sufletului său, al spiritului său, pentru a face un act de caritate celorlalți, și în mod deosebit unor discipoli care ar face să profite și alte suflete. În ce privește miile de alte gânduri din cutia roșie, pe acestea nu le vom cunoaște5. În timpul ridicării și al dispariției Mons. Ghika, nu s-a făcut percheziție. Biroul și camera sa au rămas în starea lor. Cutia pe o etajeră în bibliotecă.

3 Este vorba de o serie de gânduri, cea a „fragmentelor postume” publicate în română în traducerea Doinei Cornea.

4 Nu știm la ce serie face referire aici.

5 Cred că Georges Schorung se înșală aici. Vladimir Ghika trebuie să le fi copiat pe niște liste lungi după expulzarea Părintelui Lazarist din România (în 1950) și să fi distribuit o parte din biletele sale discipolilor săi.

18

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021

Atunci când, la 19 februarie 1957, Pr. François și Pr. Darian au fost arestați, toate camerele au fost percheziționate, cărțile, cel puțin cele ale Pr. François, au fost cercetate și chiar și șemineurile.

Ame, âme vivant, âme cachée, âme d’insaisissable mystère, source merveilleuse des larmes...

Suflet, suflet viu, suflet ascuns, suflet de un mister imperceptibil, sursă minunată de lacrimi...

La 31 octombrie 1957, Pr. François este condamnat la 10 ani de închisoare și expulzat din România. Trece câteva minute pe la parohie pentru a-și face valiza. Prin ușa deschisă, vede biroul Monseniorului, care a rămas în aceeași stare; cutia a fost răsturnată pe birou, mii de mici bilețele de hârtie o acoperă iar o parte este răspândită pe podeaua acoperită de praf.

Când, în 1961-1962, cineva de la Legația Franței a venit pentru a lua scrierile și hârtiile lăsate de Mons. Ghika și de Pr. François, micile bucățele de hârtie încărcate cu gânduri, ca și toate celelalte scrieri au fost transformate în cenușă.

Pr. François a aflat foarte târziu de aceste Gânduri. Amator înflăcărat al Gândurilor Părintelui Charles, iezuit belgian, a fost uluit de cele ale Monseniorului Ghika. A cerut să-i fie trimise nevoind să dea altă mărturie despre Mons. Ghika decât aceste Gânduri, pe care voia să le copieze. Într-o zi pe când aducea la cunoștință ceea ce a găsit unui prieten român al Monseniorului, acest prieten a scos unul dintre aceste gânduri la întâmplare. După ce Dieu est la seule nécessité absolue. Toutes les autres ne sont que relatives et dérivées.

Dumnezeu este singura necesitate absolută.

Toate celelalte nu sunt decât relative şi derivate.

l-a citit, a spus: „Părinte François, există în această frază mai mult decât în biblioteca dumneavoastră”. A păstrat acel gând. Acum este mort. Poate într-o zi acest gând va ajunge la noi?

A cerut deci să-i fie trimise aceste gânduri. Acestea nu au fost găsite, în ciuda indicației care îmi fusese dată și pe care o transmisesem. A primit, potrivit cu ceea ce mi-a scris, tot ce a cerut. Dar mă gândesc că a primit tot felul de foi care conțineau fraze sau schițări de fraze care trebuiau să intre în cuprinsul unor ciorne de scrisori. Apoi, boala contractată de către Pr. François în închisoare fiind fără leac, a murit pe 27.08.1958. Fratele său, Canonicul Cancelar al Arhiepiscopiei de Malines, a trimis aceste hârtii prințului Dimitrie Ghika; de acolo, cred, au ieșit Gândurile publicate de către Dra Yvonne Estienne6.

Miercuri, 5 mai 1971, regăseam7, sub un teanc de cărți, în locul pe care mi-l indicase Pr. François, în două plicuri marcate cu numele meu, cele 1030 de gânduri publicate aici8. (…)

6 Derniers témoignages (Ultimele mărturii).

7 În timpul unei șederi „turistice” în România.

8 Este vorba de gândurile pe care Doina Cornea le-a publicat în traducere în limba română în Fragmente Postume.

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021 19

Cuvântul înainte al Doinei Cornea la volumul Fragmente postume „(…) m-aş raporta la unele greutăţi pe care le-am întâmpinat traducând aceste texte. Mă refer mai ales la acele cazuri când reflecţiile iau forma unor notări succinte, eliptic exprimate, lipsite de întregiri contextuale de sens1. Ele par a fi destinate mai curând fixării lor – în scop personal, de aducere aminte – decât publicării într-o formă mai amplu elaborată. În aceste cazuri, transpunerea textului din franceză în română prezintă anumite dificultăţi de interpretare, lăsând uneori loc dubiului asupra fidelităţii faţă de sensul adevărat atribuit de autor unor cuvinte polisemantice. De pildă, cuvântul «peine» poate însemna atât «suferinţă» cât şi «pedeapsă» – şi e greu de ales între ele, în absenţa unui context integrator. Pentru a evita aceste posibile alunecări de sens, am recurs la lecturi comparative din volumele de mărturii traduse mai demult. Am reuşit oare totdeauna să pătrund în însuşi miezul unui gând atât de eliptic exprimat? În ciuda acestor câtorva incertitudini semantice, nutresc totuşi speranţa că traducerea nu ştirbeşte prea mult înţelesul adânc al cărţii. O carte de reflecţii tulburătoare, care pune în ecuaţie, pe de-o parte, – mai stăruitor poate decât în gândurile şi mărturiile anterioare – totalitatea cu infinitele-i necunoscute, indicând deopotrivă şi limitele cognoscibilităţii umane. Gândirea Monseniorului Vladimir Ghika pătrunde până la aceste limite, dincolo de care, în viziunea sa, se întind abisurile nemărginite, nesfârşitele mistere, secretele insondabile ale tuturor fiinţărilor trecute, prezente şi viitoare, care se întrepătrund în interioritatea şi exterioritatea lor, devenind totodată de-a pururi prezente în Eternitate. Pe de altă parte, cartea rămâne, la fel ca celelalte publicate anterior, şi o carte de îndrumare spirituală, mai degrabă de trezire la o viaţă spirituală autentică, inducând gânduri, atitudini interioare, sentimente, ca tot atâtea repere pentru cel care doreşte să descopere calea care duce spre desăvârşire, spre Dumnezeu.” (Doina Cornea, „Cuvânt înainte”, în Vladimir Ghika, Fragmente postume, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2003, p. 13-14) 1 Doina Cornea n-a avut decât o vedere foarte parțială a volumului imens de gânduri lăsate de Vladimir Ghika și nu știa nimic despre proiectul legat de lucrurile de pe urmă.

Arhiva Vladimir Ghika este administrată de Postulatura Cauzei de Canonizare a Fericitului Vladimir Ghika, din cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti.

Tehnoredactare şi grafică: Iulia Cojocariu Pentru mai multe informaţii despre Mons. Vladimir Ghika: www.vladimirghika.ro www.vladimir-ghika.ro www.vladimiri-ghika-amicus.blogspot.com Adresa pentru corespondenţă: Postulatura Cauzei de Canonizare a Fericitului Vladimir Ghika Str. G-ral Berthelot, 19; 010164, Bucureşti, România Tel: 0212015400; 0212015401; Fax: 0213121207 Email: arhiva@vladimirghika.ro 20 Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 5, 2021