Opinia studenteasca. Editie Speciala

telefon: 0746/230.032, fax 0232/219 520

|

IE

EDI}

redactia@opiniastudenteasca.ro www.opiniastudenteasca.ro

IAL C E SP

Anul XLII 2013 EDI}IE SPECIAL| IA{I GRATUIT 5000 de exemplare

ARGUMENT

D’ale unui ora[ trezit la via]\ Ie[enii au mers pre] de o s\pt\m`n\, la bra] cu Gulliver, `ntr-o c\l\torie ini]iatic\.

Numai c\ nu ei au fost cei care s-au aventurat s\ se r\t\ceasc\ `n }ara Piticilor sau `n }ara Uria[ilor. Piticii [i uria[ii au fost cei `ndupleca]i s\ vin\ la ei, cu prilejul primului Festival Interna]ional al Educa]iei din urbea lor. Acesta s-a ab\tut `ntr-un Ia[i ciunt, de[irat, sufocant, `n vremuri ciuruite de gropi, de `ndoieli [i de nep\sare, `n care oamenii, afunda]i `n „D’ale lor”, mai degrab\ [i-ar fi `ntors fa]a de la ora[ [i de la lume. Uria[ii [i piticii, personalit\]i importante „contractate” sau arti[ti anonimi forfotind de entuziasm i-au scos pe ie[eni cu for]a din case. I-au adus la oper\ `n aer liber, i-au a[ezat `n b\nci la conferin]e motiva]ionale, i-au pus s\-[i modeleze din lut `nchpuirile, i-au dansat, i-au legat la ochi `n baruri, i-au scos la mar[, le-au distrat copiii [i le-au g`dilat urechile. Apoi le-au scris povestea de via]\ `n chip de band\ desenat\.

Doar, doar i-ar readuce la via]\ [i i-ar stropi cu ceva culoare `n obraji. Numai c\ ie[enii no[tri nu au fost preg\ti]i pentru a[a ceva. Mai cu seam\ frigizi dec`t extazia]i, s-au ar\tat sufoca]i de sute de manifest\ri culturale. S-au zg`rcit s\-l vad\ pe R\zvan Mazilu dans`nd `n {araiman sau s\ afle de ce e a[a de teribil\ piesa de teatru a lui Silviu Purc\rete, care a luat premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol de teatru `n acest an. ~ns\ au poposit pe gardurile care au `mprejmuit Pia]a Palatului [i s-au scotocit de economii ca s\ fie aproape de Patricia Kass c`nd i-a c`ntat c`ntecele lui Edith Piaf.

Noi recunoa[tem c\ am dovedit cu greu s\ le cuprindem pe toate [i am fi vrut ca ziua s\ se fi lungit p`n\ la 48 de ore m\car `n aceast\ s\tpt\m`n\, ca s\ v\ putem povesti despre ele. Am alergat de pe o dung\ a curcubeului pe alta [i am c\utat s\ vedem `n aceast\ edi]ie special\ care culoare a str\lucit mai tare. Ne-am l\sat cuceri]i de p\pu[ile ce ne-au chemat [optit s\ fim statui vii, dar ne-au m`ncat c\lc`iele s\ ne zb`n]uim ca ni[te copii pe scene improvizate. Am ascultat ca ni[te [colari con[tiincio[i la conferin]e, a[tept`nd acolo o sc`nteie pentru iluziile noastre. Am c\utat sensuri, explica]ii [i `n]elegeri `n teatrul [i dansul post-modern [i ne-am trezit pe scenele mari ale lumii, al\turi de Andreea Bocelli sau Angela Gheorghiu. Am `nv\]at s\ ne pict\m speran]ele pe pancarte [i am ie[it cu ele s\ strig\m din to]i r\runchii studen]iei.

Apoi ne-am a[ezat la scris [i ne-am recuperat sufletul [i identitatea. Cu prilejul acestei edi]ii speciale, „Opinia veche” [i-a rec\p\tat numele de „Opinia studen]easc\”, odat\ cu Ia[ul care `ncepe din nou s\ trag\ aer proasp\t `n pl\m`nii istoriei sale de capital\.

De asemenea, ne-am [i primenit pentru a v\ ar\ta c\ noi s`ntem aici [i am `nv\]at de la acest festival c\ piticii trebuie s\ se m\soare cu uria[ii [i s\ se r\t\ceasc\ `n ]ara Yahoo-ilor de oric`te ori e nevoie.

Laura P|ULE}

Ia[ul a re`nv\]at s\ tr\iasc\ educa]ia ca spectacol

2

GALA FIE

ortina Festivalului Interna]ional al Educa]iei FIE Ia[i s-a ridicat vineri, 14 iunie, iar în fa]\ au fost adu[i cei mai buni, cei care au înfrumuse]at comunitatea academic\ ie[ean\ [i i-au pus cununi din aur [i argint, recunoscute de foruri interna]ionale. Pe scena din Sala Mare a Teatrului Na]ional „Vasile Alecsandri”, `ncep`nd cu ora 20.00, a fost lansat\ prima edi]ie a FIE, organizat de c\tre Asocia]ia Proevent [i Prim\ria Municipiului Ia[i, printr-o sear\ care a s\rb\torit educa]ia ie[ean\, excelen]a [i performan]ele sale. Gala de celebrare a [colii ie[ene a fost un moment de recuno[tin]\ adus profesorilor care se `nc\p\]`neaz\ s\ ocupe podiumul de fiecare dat\ c`nd `[i scot elevii din ]ar\ la diverse competi]ii, profesorilor care fac din cercetare deviz\ a vie]ii academice, profesorilor care au cl\dit zeci de genera]ii pe care [i le amintesc ca pe ni[te prieteni apropia]i, ]inu]i `ntr-un album de suflet. Dar mai presus de toate, gala a fost un moment dedicat lor, tuturor celor care ne-au f\cut oameni.

C

Ia[ul este cetate cobor`t\ din mit, cetate sub a c\rei cupol\ s-a n\scut [coala rom=neasc\, ideile cele mai luminate ale poporului rom=n [i min]ile cele mai alese ale acestei na]iuni. Iar pentru asta este suficient s\ amintim c\ `n Ia[i s-a ridicat prima [coal\ `n limba rom=n\, prima universitate din ]ar\, primul Teatru Na]ional, prima Gr\dina Botanic\ sau primul teatru evreiesc din lume. La ridicarea [i inaugurarea lor au contribuit personalit\]i a c\ror umbr\ `nc\ `nv\luie Ia[ul `ntr-o aur\ de mister [i-l fac s\ par\ a fi cobor`t din legend\, acolo unde oamenii cu bra]e tari lau ]inut pe um\r [i l-au `n\l]at ca pe-o coloan\ a infinitului spre cer. Dar dincolo de mit s`nt oamenii care l-au zidit, oamenii care l-au `ntre]inut [i oamenii care l-au pl\cut a[a cum este el, c`teodat\ jovial [i rupt din poveste, alt\dat\ mai lene[ dec`t un motan pierdut prin mahalalele sale. Iar oamenii s`nt „to]i produsul [colii”, dup\ cum a subliniat fostul ministru al Educa]iei, Ecaterina Andronescu. Cei care au m`zg\lit timid primul „a” pe acelea[i b\nci ale claselor primare, ca mai apoi s\ descopere cu aceea[i fascina]ie tainele din [coala general\ [i din liceu, taine pe care le-au aprofundat mai t`rziu `n universitate al\turi de magi[tri ilu[tri.

Un astfel de magistru a fost prezent la gala de deschidere a FIE, Ia[i, 2013, `n calitate de Pre[edinte de Onoare al festivalului. Maestrul Radu Beligan, elev aflat la panoul Colegiului „Costache Negruzzi”, a impus serii un registru deosebit, demn de o s\rb\toare a educa]iei, amintind de curiozitate, o tr\s\tur\ nobil\ a spiritului rom=nesc. „Fie ca aceast\ prim\ edi]ie s\ constituie cel dint`i pas dintr-un lung [ir de evenimente care s\ aduc\ în aten]ia românului, [i nu numai, at`t imaginea unui Ia[i deschis artelor [i educa]iei c`t [i a spiritului românesc autentic ve[nic deschis la nou [i însetat ve[nic de cunoa[-

tere.”

Vineri seara ne-am `ntors cu gratitudine c\tre profesorii no[tri, le-am mul]umit pentru c\ ne-au dat din bog\]ia lor [i ne-am angajat s\ d\m mai departe m\car o mic\ parte din aceasta. Astfel, conducerile universit\]ilor de stat ie[ene [i a filialei din Ia[i a Academiei Române au desemnat c`te un membru din mijlocul lor, iar Inspectoratul {colar Jude]ean [i boardul FIE c`te doi, c\rora le-au considerat `ntreaga activitate academic\ demn\ de titulatura de excelen]\ `n educa]ie. Profesorii care fie [i-au `nchinat cariera preg\tirii a numeroase genera]ii de studen]i, fie s-au dedicat laboratoarelor [i cercet\rii `n s`nul acestora, tr\ind prin cercet\rile lor.

Rectorii tuturor universit\]ilor au cuprins `n Laudatio faptul c\ premian]ii au contribuit la dezvoltarea [colii ie[ene, cu prec\dere a profilului real, `ntruc`t gala educa]iei pentru anul 2013 a pus `n valoare mai mult [tiin]ele exacte, urm`nd ca, `n anii urm\tori, reflectorul s\ cad\ asupra celor umane. Iar tolba a fost plin\. Pe podium au urcat, pe r`nd, `n aplauzele s\lii, profesori tineri, afla]i la `nceputul carierei, dar care sau remarcat prin rezultate deosebite [i profesori a c\ror voca]ie a c`nt\rit at`t de mult `nc`t, ast\zi, studen]ii lor s`nt la r`ndul lor profesori. ~n fa]a publicului de la Teatrul Na]ional, to]i profesorii care-[i ridicau diploma de „Excelen]\ `n educa]ie” p\reau elevi c\rora le tremur\ vocea c`nd primesc din partea dirigentului coroni]a la sf`r[it de an.

Amfitrionii de la cursuri au p\r\sit pentru pu]in timp catedra [i, c`nd au urcat pe scen\ s\-[i primeasc\ premiul, au mul]umit cu modestie colectivului care i-a desemnat [i primele lor g`nduri s-au `ndreptat c\tre cei care i-au format. Iar, din sal\, invita]ii speciali ai evenimentului, Alte]a Sa, Prin]esa Muna al-Hussein a Iordaniei, Lordul David Trimble, laureatul premiului Nobel pentru Pace în 1998, secretarul de stat din ministerul S\n\t\]ii, doctorul Raed

Dincolo de mit, s`nt oamenii care au zidit Ia[ul, oamenii care l-au `ntre]inut [i oamenii care l-au pl\cut a[a cum este el.

Arafat, Înalt Preasfin]itul Teofan, Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei, primarul Chi[in\ului, Dorin Chirtoac\, au asistat la un spectacol emo]ionant, care a ridicat la locul cuvenit valori precum educa]ia, buna purtare [i recuno[tin]a fa]\ de dasc\lii no[tri.

Povestea ora[ului Ia[ul este o poveste. O poveste cunoscut\ de cei care o tr\iesc [i `n]eleas\ mai ales de cei care nu-i s`nt parte [i-l privesc de peste hotar. Cu drag, dor [i admira]ie, cum ne-am obi[nuit de

at`ta timp. „M\ simt ca-ntr-o poveste aici, într-adev\r: parc\ un pic s`nt în Roma, parc\ un pic s`nt în Madrid. La noi, la Chi[in\u, p\m`ntul se clatin\ de parc\ am fi într-o corabie. Dar aici s`nt ziduri. Cl\direa asta a Teatrului parc\ te ap\r\. Nici nu mi-am luat umbrel\ cînd am venit de la hotel, într-at`t m\ simt de protejat. Stabilitatea de aici e necesar\ oric\rui om. Bravo, c\ ave]i aceast\ stabilitate! În Chi[in\u nu e la fel”, ne-a spus, aproape suspin`nd, academicianul Spiridon Vangheli, cel care a primit din partea boardului FIE Premiul pentru Educa]ie `n limba rom=n\.

~N 2013 AU FOST EXCELEN}I

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

Mitul cet\]ii

Un covor ro[u pentru dasc\lii no[tri O limb\ dulce [i domoal\, numai bun\ de povestit petrecaniile lui Gugu]\, un Nic\ din Humule[ti n\scut [i crescut nu pe malul Ozanei, ci pe cel al Prutului, mereu `nvolburat. Vineri, n\zdr\vanul a trecut pentru prima dat\ apa cea mare [i a p\[it `ntr-o cas\ nemaiv\zut\, dar pe care o cunoa[tea la fel de bine ca [i locuitorii s\i [i pe care o admira cu at`t mai mult cu c`t o descoperea. Iar c`nd i-au dat [i premiul, a [tiut c\ este de-al lor [i c\-i une[te, dac\ nu povestea celor dou\ ]\ri, m\car istoria lor.

Iulia CIUHU

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia[i a acordat Premiul de Excelen]\ `n Educa]ie cercet\torului [tiin]ific al anului de la UAIC, lector dr. C\t\lin Bogdan Gale[.

Din partea Universit\]ii Tehnice „Gheorghe Asachi” Ia[i, Premiul de Excelen]\ `n Educa]ie a fost `nm`nat fostului ministru al Educa]iei, prof. univ. dr. ing. Ecaterina Andronescu.

Universitatea de Medicin\ [i Farmacie „Grigore T. Popa” Ia[i a acordat Premiul de Excelen]\ `n Educa]ie, pentru `ntreaga activitate profesional\, prof.univ.dr. Ursula Helena St\nescu, profesor consultant la Facultatea de Farmacie de la UMF. Universitatea de {tiin]e Agricole [i Medicin\ Veterinar\ „Ion Ionescu de la Brad” Ia[i a acordat Premiul de Excelen]\ `n Educa]ie, `n semn de `nalt\ pre]uire pentru o via]\ dedicat\ [colii [i spiritului academic, prof.univ. dr. Ioan Avarvarei, de la Facultatea de Agricultur\ de la USAMV. Din partea Universit\]ii de Arte „George Enescu” din Ia[i, Premiul de Excelen]\ `n Educa]ie, pentru deosebita sa activitate artistic\ [i didatic\, a fost oferit conf. univ. dr. Matei Bejenaru.

Academia Român\ — Filiala Ia[i a acordat Premiul de Excelen]\ `n Educa]ie doctorului chimist Dan Radu Rusu, cercet\tor al Institutului de Chimie Macromolecular\ „Petru Poni” din Ia[i.

Inspectoratul {colar Jude]ean Ia[i a acordat dou\ Premii de Excelen]\ `n Educa]ie. Unul coordonatorului Centrului de Excelen]\ al Jude]ului Ia[i, profesorului Vasile Sorohan [i cel\lalt coordonatorului Centrului de Excelen]\ de Fizic\ clasa a XI- a [i a XII-a, profesorului Jean Marius Rotaru.

Board-ul FIE a oferit dou\ premii. Unul pentru educa]ie `n limba român\ scriitorului Spiridon Vangheli, [i Marele Premiu acordat academicianului Viorel Barbu.

CONCERT PATRICIA KAAS

3

Patricia Kaas a `n\l]at imnuri c\tre stele ~ntunericul ne las\ s\ cuprindem cu vederea o artist\ st\p`nit\ de agonia lui Édith Piaf de la `nceputul anilor ’60.

aas chante Piaf” din inim\. Se d\ruie[te imediat scenei cu o pasiune neomeneasc\ [i se adun\ la fel de repede pentru a intra `n ipostaza urm\toare. Iar talentul actoricesc o completeaz\ pe c`nt\rea]\ [i ne-o aduce mai aproape de suflet pe artista Kaas. Pentru c\, dup\ cum ea `ns\[i afirma, odat\ cu lansarea biografiei „L'ombre de ma voix”, este „un artist `mplinit”.

Un artist care, din martie 2013, face `nconjurul lumii pentru a-i aduce un omagiu altuia, de la a c\rui moarte au trecut 50 de ani. Joi, vocea lui Édith Piaf [i fragmentele din via]a sa au fost proiectate pe scena din Pia]a Palatului Culturii sub un cer senin [i `nstelat, `mbr\cat `n lini[tea specific\ unui moment de reculegere. ~n seara de 19 iunie, a cincea zi a Festivalului Interna]ional al Educa]iei, Ia[ul a v\zut Parisul. Iar Parisul a str\lucit.

„K

Dram\ cu Tequila

”

Zv`cniri c`ntate „Édith Piaf a jucat într-o pies\ de teatru pe care Jean Cocteau o scrisese special pentru ea «Le Bel indifférent». A fost dificil s\ aleg un anumit repertoriu pentru c\ s`nt melodii cunoscute [i deosebite. C`nd l-am ales, m-am axat pe acele melodii care m\ reprezint\. Mi-am dorit s\ împ\rt\[esc publicului acelea[i sentimente pe care le sim]ea [i ea la momentul respectiv.”

Tot ce se petrece pe scen\ o re`nvie pe Édith Piaf ca `ntr-un vis, iar noi ne uit\m ului]i c`nd pe scen\, la reprezenta]ia irepro[abil\ a artistei, c`nd la

ecranele uria[e, situate de o parte [i de alta ale acesteia. Spectacolul Patriciei este unul contemporan [i complex.

Vocea-i `nfierb`ntat\ este acompaniat\ de instrumenti[ti care-[i conduc vioara (Nicolas Stevens), orga (Frederic Helbert) [i acordeonul (Johnny Dyke) cu tact, [i de Kevin Michael, dansator care-o `nso]e[te ascult\tor `n periplul s\u.

Iar c\l\toria pe care o face ne trasmite zeci de st\ri. Zv`cnire [i bucurie, nebunie [i team\, fericire [i iubire. Toate sub diferite forme, exprimate prin mi[c\ri ample sau sacadate, bru[te sau lente, pline de foc [i d\ruire. ~n momentele de p`n\ acum, Patricia Kaas este c`nd femeia abandonat\ de amantul s\u [i `nnebunit\ de durere, c`nd femeia care-[i a[teapt\ iubitul dis-de-diminea]\, sub un soare c\ldu] de var\. ~n trans\, `ns\, intr\ atunci c`nd interpreteaz\ „L’hymne à l’amour”, ca pe-o ultim\ strigare disperat\ a lui Édith Piaf c\tre Marcel Cerdan, boxerul care i-a furat inima.

Iar pentru ca scenariul s\ fie complet, Patricia î[i pune halat [i m\nu[i, preg\tit\ parc\ pentru a urca `n ring. Nebunia o apuc\ [i `n „Les belles blouses blanches”, c`nd `[i smulge voalul rochi]ei de alt\dat\, iar c`nd `[i revine, artista este un be]iv cu palton [i bocanci pe care `ndat\ [i-i r\t\ce[te. Cu picioarele goale pe scen\, Patricia este „la petite fille des rues”, simpatic\ [i iubit\ de cei care-i `n]eleg fr\m`nt\rile, precum a fost [ansonetista anilor ’20. „Be]iva” este mul]umit\ de interpretarea sa scenic\ [i se opre[te la un moment dat s\ se admire [i s\ ademeneasc\ publicul cu vorbe dulci. „Mais regardez moi, je suis bien” (n. red.: „privi]i-m\, s`nt bine!”), ne `ndeamn\ artista, cu picioarele `mpleticite [i mersul leg\nat. R`dem un moment, suficient c`t Kaas s\ se mai agite actorice[te pe scen\, iar c`nd introduce personajele din c`ntecul urm\tor, agita]ia devine un dans care se transform\

«Kaas chante Piaf» este un spectacol în care, pe l`ng\ interpretarea muzical\, ve]i reg\si [i o parte teatral\. A fost dificil s\ aleg un repertoriu anume, pentru c\ toate melodiile sale s`nt deja cunoscute, iar eu am vrut s\ m\ axez pe acelea care m\ reprezint\ [i astfel s\ împ\rt\[esc publicului acelea[i sentimente pe care [i ea le sim]ea la momentul respectiv.

`ntr-o poveste a doi copii „care nu [tiau s\ se mul]umeasc\ cu via]a, care nu [tiau ce s`nt visele [i s\ z`mbeasc\”. Atunci Patricia se imagineaz\ dirijor de destine [i creioneaz\, prin spasme [i cercuri, o boal\ numit\ iubire, care-i mistuie pe `ndr\gosti]i. Tot cu iubire i se adreseaz\ [i lui el, un el imaginar, f\r\ de care nu vrea s\ tr\iasc\ „toi, toujour toi, rien que toi” (n. red.: „tu, mereu tu, nimic `n afar\ de tine”). Iar dac\ el nu este sensibil [i nu o ascult\, noi o urm\rim cu aten]ie de fiecare dat\ c`nd se transform\ `ntr-un alter ego al c`nt\re]ei Piaf.

Artista Patricia Kaas pare c\ se dep\[e[te cu fiecare interpretare, iar publicul ascult\ ultima reprezenta]ie a acesteia ridicat de pe scaune. 10.000 de persoane aduc minute `n [ir de urale [i aplauze ca tribut pentru melodiile c`ntate. ~ns\ pu]ini [tiu versurile pe care artista le murmur\ pe scen\ [i mult mai pu]ini `ncearc\ s\ le `ng`ne. „Hai tat\, f\ [i tu un efort”, spune mititica aproape adormit\ `n bra]ele p\rin]ilor c`nd aude b`lb`iala publicului de la final. ~nainte de plecare, ridicat\ pe v`rfuri [i `mbr\cat\ `ntr-o rochie alb\, o pisicu]\ alintat\ de pe scen\ f\cea cu m`na aparatului de fotografiat.

Iulia CIUHU

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

„Concertul nu este o copie dup\ Édith Piaf, pentru c\ ea exist\ prin c`ntecele sale. Eu doar am transpus pe acestea experien]a mea de via]\ [i am adus omagiu suferin]ei, bucuriei [i durerii artistului Édith Piaf.”

Rug\ciunea Patriciei Kaas ne-a uimit. ~nv\luit\ `n hain\ neagr\ de pene din care-[i ridic\ ochii spre cer din afi[ul promo]ional al turneului „Kaas chante Piaf”, c`nt\rea]a s-a urcat pe scen\ ca s\ `ngenuncheze. {i s\-[i c`nte imnul dragostei `n fa]a lui Dumnezeu, implo-

r`ndu-L s\-i lase iubitul `nc\ pu]in al\turi. „Mon Dieu! Mon Dieu! Mon Dieu!

Laissez-le-moi, Encore un peu, Mon amoreux” (n.red.: Dumnezeul meu!

Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Las\-mi-l `nc\ pu]in pe iubitul meu). ~ntunericul ne las\ s\ cuprindem cu vederea o Patricia Kaas st\p`nit\ de agonia lui Édith Piaf de la `nceputul anilor ’60 [i de str\lucirea pe care `ncepea s\ o rec`[tige. Cu m`inile `mpreunate `ntr-o dorin]\ arz\toare, Kaas pare mai degrab\ o actri]\ care-[i `ndepline[te rolul `n drama `n care a fost distribuit\

dec`t o c`nt\rea]\ care a ]inut s\ aduc\ muzica primei jum\t\]i a secolului trecut `n strad\.

Un „bun\ seara!” rostit u[or st`lcit dar savuros ne face s\ z`mbim discret [i s\ o aplaud\m mai cu seam\. Aplauze care s-au înte]it dup\ ce-a men]ionat c\ omagiul pe care `l realizeaz\ la `mplinirea a 50 de ani de la moartea artistei Édith Piaf este n\scut din respectul [i devotamentul fa]\ de artista francez\ a c\rei carier\ s-a `ncheiat c`nd ea abia se n\[tea. De mic\, `ns\, Patricia c`nta „La vie en rose” f\r\ s\ [tie pe atunci c\ vocea care lansase melodia striga fr\m`nt\rile societ\]ii franceze cu at`ta patos. Atmosfera anilor respectivi este adus\ pe scena de la Palatul Culturii prin umbre [i lumini.

Scena, acoperit\ de o cupol\ imaginar\ pe care lumineaz\ luna, este animat\ de un [ir de lumini]e timide care ne creioneaz\ o sal\ impun\toare. „Il y a cette femme qui marche dans la lumiere de Paris” (n. red.: „o avem pe aceast\ femeie care se plimb\ prin lumina Parisului”) [i actri]a str\bate scena, preg\tindu-se s\-i `nchine o od\ Parisului. Acelui Paris fin, care-[i a[teapta locuitorii diminea]a `n cartiere renumite, cu cafenele intime [i preg\tite pentru discu]ii amicale. Acelui Paris care era dulce [i plin de bucurii la tot pasul, din Cartierul Latin p`n\-n Montparnasse. Ne amintim astfel c\ Patricia, dincolo de artistul des\v`r[it de pe scen\, este o persoan\ care-[i iube[te c`inele, bichonul maltez, Tequila, care ador\ s\ `noate, s\-[i surprind\ prietenii, s\ mearg\ la shopping sau s\-[i decoreze casa. ~ns\ nu-i place deloc s\ a[tepte. Sau cel pu]in a[a ni se dezv\luie `n timp ce joac\ rolul femeii care se ascunde într-un bar [i `nfrunt\ trecerea timpului, „Padam, padam”.

4

CONFERIN}E

onferin]ele motiva]ionale organizate `n cadrul Festivalului Interna]ional al Educa]iei au pus fa]\ `n fa]\ studen]ii, mediul academic, al afacerilor [i al pasiona]ilor de dezbatere. ~ntr-un cadru informal, invita]ii au l\sat deoparte microfoanele [i au discutat f\r\ perdea despre negociere, urbanism, art\, via]\, medicin\ sau tradi]ie.

C

Exist\ o anumit\ prejudecat\ care prive[te inginerul ca reper intelectual de mîna a doua

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

Interviu cu prof. univ. dr. Iulian Ciocoiu de la Universitatea Tehnic\ „Gheorghe Asachi” din Ia[i.

De ce crede]i c\ elevii de la liceele bune din România evit\ specializ\rile tehnice?

Sînt cîteva modific\ri care au afectat în sens negativ înv\]\mîntul superior în general [i cel tehnic în particular. Eliminarea examenului de admitere, foarte serios înainte de 1989, a reprezentat un mare regret [i un motiv important pentru care mul]i elevi de foarte bun\ calitate n-au mai p\[it pe b\ncile unei facult\]i de profil tehnic. În al doilea rînd, eliminarea unor discipline reale, leam spune, de matematic\, mai ales de fizic\ la examenul de bacalaureat a influen]at, în sens negativ, percep]ia public\ pentru tehnic. Exist\ o anumit\ prejudecat\ care prive[te inginerul în sine ca reper intelectual de mîna a doua, un soi de meseria[ care [tie [i pu]in\ matematic\, eventual, dar care, în orice caz, nu pare s\ fie educat în mod consecvent în spiritul unui set de valori precum creativitatea, analiza critic\ a ideilor, abilit\]ile de comunicare [i, uneori, chiar etica profesional\.

Cum crede]i c\ pot fi schimbate aceste reprezent\ri?

Cred c\ este momentul ca la aceea[i mas\ s\ se a[eze factori din mediul academic, factori guvernamentali de decizie [i reprezentan]i ai companiilor.

Cred c\ ar trebui s\ existe un contact chiar institu]ionalizat între universit\]i, fie ele tehnice sau nu, [i inspectoratele [colare, licee, în special cele de un anumit calibru. Eu cred c\ ar fi existat posibilitatea ca, periodic, echipe formate din cadre didactice [i studen]i s\ p\trund\ în licee, chiar în [coli generale, la gimnaziu [i s\ prezinte într o modalitate relativ u[or de în]eles, atr\g\toare, experimente, mecanisme, dispozitive care s\ stîrneasc\ curiozitatea [i eventual pasiunea unor elevi care mai tîrziu ar putea s\ urmeze o carier\ de inginer.

Asocierea aceasta a ingineriei, a [tiin]ei cu arta, cu creativitatea, este mai mult o strategie de marketing sau este o realitate a profesiei, dar care este mai greu vizibil\?

Este o realitate. Aceast\ preg\tire multidisciplinar\ este absolut evident\ [i obligatorie [i s`nt o serie întreag\ de proiecte care vorbesc în acest sens. Am v\zut recent cîteva posibilit\]i de-a amesteca într-un mod inteligent tehnica cu alte domenii mai degraba neconexe. Exist\, de exemplu, universit\]i în care cursuri de fizic\ s`nt organizate într-un mod foarte atractiv, aducînd la aceea[i mas\ studen]i ai unor facult\]i sau colegii care î[i propun s\ studieze gastronomia. În privin]a aspectelor cu tent\ tehnic\ mai pronun]at\, este evident c\ orice progres în domeniul informaticii medicale, al prelucr\rii informa]iilor, semnalelor, imaginilor de natur\ medical\, e obligatoriu s\ utilizeze echipe interdisciplinare formate din ingineri, din informaticieni, din medici; s`nt probleme foarte complexe pentru care exist\ o cerin]\ social\ vizibil\.

Crede]i c\ în contextul acestei schimb\ri de paradigm\, una dintre solu]iile viabile ar fi educa]ia prin spectacol [i prin art\, ca cea propus\ în cadrul FIE? Universit\]ile tehnice s`nt aproape for]ate s\-[i diversifice paleta de mijloace de comunicare a scopului, rolului [i-a elementelor obiective care se desf\[oar\ în via]a unei astfel de institu]ii. Exist\ o anumit\ presiune evident\, nu ca absolven]ii de liceu de bun\ calitate s\ migreze mai degrab\ spre domenii care nu presupun un efort intelectual semnificativ, în care recompensele de natur\ financiar\ vor veni mult mai repede [i mai consistent; pe de alt\ parte, orice ]ar\ care î[i propune s\ dezvolte durabil, e obligatoriu s\ se bazeze pe un corp ingineresc de foarte bun\ calitate.

Laura P|ULE}

Copiii [colii ie[ene de art\ s-au `ntors acas\ Participan]ii la conferin]a „Arta în via]\. Via]a în art\” s-au transformat în martorii unor epoci muzicale. Cei patru invita]i, mezzo-soprana Viorica Cortez, tenorul C\lin Br\tescu, violonistul Remus Azoi]ei [i dirijorul Vlad Conta au vorbit despre educa]ie, cultur\, suferin]\ [i iubire a[a cum sunt ele în]elese de pe marile scene ale lumii. Înt`lnirea ie[enilor cu cei patru arti[ti n\scu]i, scoli[ti sau pur [i simplu lega]i suflete[te de capitala Moldovei a fost moderat\ de Alex Vasiliu, realizator de emisiuni culturale la TVR Ia[i [i Vasilica Stoiciu-Frunz\, consultant artistic al festivalului. Ace[tia au deschis o discu]ie cald\ cu invita]ii pornind de la ideea educa]iei în familie care na[te arti[ti. „Pe tot parcursul form\rii mele am tr\it demersul tat\lui meu, dar motiva]ia mea n-a fost aceea[i”, a spus Vlad Conta, fiu al unui alt mare maestru dirijor, Iosif Conta. Conferin]a a trecut de la talk-show la adev\rat spectacol, invita]ii av`nd, fiecare, surpriza de a-[i vedea proiectate deasupra

scenei fragmente din reprezenta]iile, din muzica [i din via]a lor.

Am ascultat, a[adar, Simfonia a II-a a lui Aram Khachaturian în orchestra]ia Filarmonicii „G. Enescu” din Bucure[ti [i sub bagheta maestrului Vlad Conta, o crea]ie „controversat\ atunci, ie[it\ din repertorii, pentru c\ era considerat\ sovietic\”. Am v\zut fragmente din „Tosca” puccinian\ cu tenorul C\lin Br\tescu în rolul Cavaradossi, o filmare a unei produc]ii ie[ene, pe scena S\lii Mari a Teatrului Na]ional „Vasile Alecsandri”.

Am aflat, cu acest prilej, c\ „începutul în oper\ e unul singur, dar exist\ mai multe valuri, praguri suflete[ti [i nu numai. Începi cu o dulce perioad\ a incon[tien]ei”.

C`nd a venit r`ndul ariilor vii ale violonistului Remus Azoi]ei ie[enii au rezonat cu „Scripcarul” lui George Enescu, o compozi]ie superb\, profund rom=neasc\ [i cu un spirit folcloric autentic, pus în valoare de interpretarea t`n\rului instrumentist. „Un artist este în primul r`nd om. Are nevoie de experien]\ ca

s\ se poat\ exprima [i în cuvinte [i în muzic\. Iar ast\zi exist\ foarte mul]i muzicieni, dar pu]ini arti[i”, ne-a împ\rt\[it Remus Azoi]ei.

Despre „Carmen a secolului al XX-lea” au vorbit de la sine fragmente din c`teva dintre interpret\rile aplaudate minute în [ir în întreaga lume, pe scene precum Scala italian\ sau Metropolitanul newyorkez. Aplaudat\ în picioare dup\ vizionarea colajului de roluri interna]ionale, „diva assoluta”, a[a cum o numea Sergio Segalini a apreciat c\ „opera trebuie respectat\, de la costume la roluri, în toate detaliile” atunci c`nd amfitrionii înt`lnirii au ridicat problema moderniz\rii compozi]iilor consacrate. „Curiozitatea artistului îl face s\ deschid\ sertare în care g\se[te lucruri surprinz\toare în locurile în care ajunge”, a completat maestrul Vlad Conta, r\m`n`nd de acord cu faptul c\ noutatea nu poate afecta patrimoniul, ci se cere o crea]ie nou\, scris\ dup\ moda timpurilor.

Anca TOMA

Hendrik Van der Kamp a desenat ora[ul perfect Hendrik W. Van der Kamp, pre[edintele ales al Consiliului European al Urbani[tilor, fost pre[edinte al Institutului Irlandez de Urbanism, le-a vorbit ie[enilor, luni, de la ora 11, în Aula Bibliotecii Centrale „Mihai Eminescu” din Ia[i despre educa]ia în planificarea urban\. „Nu e un domeniu restrictiv, este vorba de g`ndire strategic\ [i de efecte secundare. Despre mentalitatea c\ genera]iile viitoare, nepo]ii, copiii no[tri, vor fi afecta]i de deciziile pe care le lu\m ast\zi”. Hendrik Van der Kamp venise preg\tit s\ ne arate, proiectate pe pere]ii s\li, date, grafice [i informa]ii despre viziunea sa asupra planific\rii urbanismului, îns\ nu s-a l\sat dezarmat de lipsa proiectorului. A vorbit deschis, liber, [i ne-a povestit, în prelegerea care a durat pu]in mai mult de o or\, c\ meseria de planificator urban func]ioneaz\ ca un domino întins cu grij\ pe o plaj\. Depinde [i de deciziile pe care le iei tu pentru ca dominoul s\ curg\ dup\ modeul în care a fost a[ezat, dar poate veni [i marea [i s\ î]i m\ture tot aranjamentul.

Ne-a vorbit despre greenfield, extinderea ora[ului pe baza unor teritorii cump\rate în afara spa]iului urban, de la ni[te fermieri, dar [i de despre brownfield, dezvoltarea ora[ului pe foste zone industriale sau cartiere îmb\trînite, f\r\ valoare de patrimoniu. „Chiar dac\ la acestea din urm\ se înt`lnesc probleme cu titlurile de proprietate în toat\ Europa, [i b\nuiesc c\ nici Ia[ul nu face excep]ie, merit\ investit. De[i, sigur, e

mai simplu s\ cumperi de la un fermier o singur\ bucat\ de p\m`nt dec`t s\ revendici mai multe de la proprietari priva]i”, a explicat acesta. Ne-am g`ndit pentru un minut cum ar ar\ta Ia[ul cu blocuri renovate pe palete cu culori complementare, în care cl\dirile s\ fie renovate unitar, cartierele la fel, un Ia[i în care s\ nu mai fie c`te-un curcubeu desenat în dreptul fiec\rei sc\ri de bloc. „Dar pentru asta e nevoie de o planificare guvernamental\ na]ional\!”, [i-am revenit cu to]ii din visare.

Aceea[i meserie, alt\ limb\ Despre meseria de planificator urban voiau s\ asculte [i zecile de studen]i ai Universit\]ii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Ia[i. Hendrik Van der Kamp le-a dat speran]e, spun`ndu-le

c\, în multe locuri din lumea, meseria aceasta înc\ este f\cut\ doar de arhitec]i [i de ingineri civili, nu de adev\ra]i speciali[ti. Îns\ la nivel european sau mondial, planificatorii urbani „nu vorbesc aceea[i limb\, nici natal\ dar nici profesional\, au filosofii diferite {i cum poate planificarea urban\ unui ora[ s\ ajute la cre[terea bio-diversit\]ii?”, l-a întrebat o student\ din sal\. Hendrik Van der Kamp a z`mbit [i a îndemnat-o s\ se g`ndeac\ la un r`u care str\bate un ora[, iar animalele care vin, de la p\s\ri la mamifere mici, trec`nd, cu acesta, prin ora[. „Dar dac\ exist\ m\car un tunel, un pod mai mare, care s\ opreasc\ aceste animale, ele nu mai migreaz\ pe acolo. În schimb, dac\ r`ul curge neperturbat, animalele nici m\car nu v\d cl\dirile care le-nconjoar\.”

C\t\lin HOPULELE

5

CONFERIN}E

Lec]ia de negociere a Lordului Trimble „Nu po]i s\ învingi o organiza]ie f\r\ s\ [tii nimic despre ea”. Lordul David Trimble se plimb\ încruntat pe podiumul Aulei Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”, c\utându-[i, parc\, cuvintele scrise ap\sat pe agenda min]ii. Ne spune c\ acesta este primul lucru pe care îl întreab\ cineva: cum a putut s\ stea la mas\ cu terori[ti, cu oameni care [tiu c\ au luat vie]ile altora, [i s\ negocieze un armisti]iu. Fiindc\, în 1998, al\turi de John Hume, a reu[it s\ domoleasc\ un conflict care ardea de mai bine de 30 de ani în Irlanda de Nord [i în care î[i pierduser\ vie]ile peste 3.500 de oameni. Fapt pentru care a primit [i Premiul Nobel pentru Pace.

Au acceptat s\ se întîlneasc\ cu

liderii Irish Republican Army (IRA) [i s\ fac\ ceea ce nu avusese nimeni curajul înaintea lor: s\ negocieze. „Nu [tim de ce au venit la noi în prim\ faz\ ca s\ începem negocierile [i probabil nici nu vom [ti vreodat\. Cea mai bun\ b\nuial\ a noastr\ este aceea c\ aveam oameni infiltra]i [i c\ ace[tia [i-au dat seama c\, dac\ ar fi continuat nu aveau decît de pierdut, a[a c\ au decis s\ mute lupta în mediul politic. S\ fie reprezenta]i în partide [i s\ lupte democratic pentru drepturile lor. Noi am fost de acord s\ lucr\m cu ei în aceste condi]ii. A fost [i greu dar ne-a ambi]ionat condi]ia pe care le-am impus-o în acordul pe care l-am semnat, aceea ca ei s\ renun]e la violen]\ în detrimentul democra]iei.”

Au primit un mesaj, prin intermediari, care le spunea c\ r\zboiul s-a sfîr[it, „dar avem nevoie de ajutorul vostru pentru a-l încheia”. Niciodat\

sunt, acum, în structurile de conducere ale ]\rii. Nu ne str`ngem în bra]e, nu suntem prieteni, dar este important c\ ei au ajuns acolo legal [i democratic”.

A povestit de atîtea ori întâmpl\rile de la sfîr[itul mileniului trecut înc`t, acum, chipul nu îi mai este br\zdat de nici o emo]ie. nu îi vor face pe oamenii care au trimis acel mesaj s\-l recunoasc\.

Probabil, spune lordul Trimble, nici nu îi vor g\si. „Juc\m jocul dup\ acelea[i reguli acum. Au fost reprezentan]i ai lor care au fost vota]i [i care

Dr. Raed Arafat, despre paradoxul am`n\rii în medicina de urgen]\

Anca TOMA

„~

C\t\lin HOPULELE

ntemeierea Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza” din Ia[i a fost un act de voin]\ a lui Kog\lniceanu. S-a mai spus c\ universitatea din Ia[i a fost o recompens\ pentru c\ Ia[ul a pierdut calitatea de capitala. Nu. Ia[ul a pierdut calitatea de capital\ `n ianuarie 1862 c`nd Principatele unite au devenit România.

prof. univ. dr. Ion Todera[cu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Ia[i

Opinia studen]easc[ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

„De ce este at`t de greu s\ faci ceva despre care [tii c\ este un lucru bun?”, ne-a întrebat dr. Raed Arafat, secretar de stat în Ministerul S\n\t\]ii. Mul]i dintre tinerii care-au umplut Aula Bibliotecii Centrale Universitare n-au [tiut în ce amintiri s\ r\scoleasc\ pentru a-i r\spunde. Îns\ cel care-a adus în Rom`nia modelul SMURD s-a g`ndit, în tot acest r\stimp, la tot ce a stat în drumul spre înfiin]area lui [i, mai ales, convingerea celor de bun\voin]a c\rora depindea acest lucru c\ el reprezint\ un pas înainte. Studentul Arafat, c\ci în mintea lui a r\s\rit convingerea c\ exist\ loc de schimbare, l-a avut al\turi pe profesorul s\u de chirurgie, Aurel Kaufmann, de la Facultatea de Medicin\ din Cluj-Napoca. „El m-a numit pre[edintele cercului [tiin]ific studen]esc din Cluj [i mi-a spus c\ eu voi ]ine cursul final al propriilor mei colegi. [i tot el m-a avertizat, în anul al III-lea, c\ «numele t\u este Arafat [i e deosebit de important ce faci»”, [i-a amintit medicul.

Sub amenin]area prejudec\]ilor [i-a îndoielilor pref\cute în piedici.A[a a început „proiectul sco]ian al SMURD-ului” [i a continuat astfel chiar [i dup\ apari]ia lui. Modelul ini]ial al serviciului g`ndit de dr.

Arafat era menit s\ duc\, c`t mai repede posibil, un sprijin medical l`ng\ bolnav sau r\nit. La începutul anilor ’90, dup\ ce se specializase în anesteziologie la T`rgu Mure[, medicul a ajutat la crearea unui prototip al serviciului mobil de urgen]\. Îns\ o anumit\ doz\ de extremism s-a perpetuat. „Nu atinge]i nici un pacient p`n\ nu îl vede un specialist, pentru c\ sunte]i cet\]ean str\in”, i se spunea.

Ast\zi, dr. Raed Arafat ne-a întrebat ce-am fi f\cut. În condi]iile în care parteneriatul dorit cu Crucea Ro[ie a c\zut la scurt timp dup\ ce pre[edintele la nivel na]ional al organiza]iei de atunci l-a refuzat, iar directorul Direc]iei Sanitare Rom=ne era împotriva demersurilor lui, acesta a încercat legarea serviciului medical de urgen]\ de pompieri. „90% din oameni ar fi renun]at din 1991. Dar a[a Rom=nia n-ar fi cunoscut sistemul de descarcerare în 19930”. Dr. Raed Arafat a povestit parcursul lucrurilor care au construit actualul SMURD ca pe o biografie. Dup\ mai bine de o or\ în care am în]eles, a[a cum spune [i titlul conferin]ei, unde a fost [i unde este Rom`nia în ceea ce prive[te medicina de urgen]\, am ajuns la concluzia proverbului pe care ni l-a strecurat, în discu]ii, invitatul. C`nd vrei s\ faci o schimbare real\, în medicin\ mai mult dec`t oriunde „ e mai bine s\ ceri iertare pentru un lucru dec`t s\ ceri permisiunea de-al face”.

Ca parlamentar englez a militat întotdeauna pentru a p\stra deschis\ o porti]\ de negociere. Trebuie s\ le oferi tuturor posibilitatea de a începe negocierile, chiar [i dac\ este vorba despre talibani. Dar asta nu înseamn\ c\ trebuie s\ mergi cu mîinile în buzunar [i s\ te a[ezi cu ei la masa de negociere.

A povestit de atîtea ori întâmpl\rile de la sfîr[itul mileniului trecut înc`t, acum, chipul nu îi mai este br\zdat de nici o emo]ie. Mai degrab\ se amuz\ de faptul c\ microfonul din m`n\ nu vrea s\-l asculte [i c\, pentru a patra oar\, e nevoit s\ îl schimbe ridic`nd nevinovat din umeri. „Poate e ceva de la mine”, [i din sal\ r\sun\ zeci de r`sete.

Printre momentele în care ne-a vorbit despre economie european\ [i

despre puterea pe care o are moneda na]ional\ în detrimentul monedei unice, sau despre felul în care Apple sau Google reu[esc s\ ocoleasc\ sistemul legislativ plimbîndu-[i profitul prin atîtea ]\ri încît, în final, s\ pl\teasc\ impozite minimale, Lordul John Trimble a ]inut s\-i fac\ pe cei din sal\ s\ con[tientizeze cît de mult a avansat tehnologic ascultarea electronic\. „[tiu cazul unei mame, c\reia i-a fost furat\ ma[ina în timp ce era la un supermarket, cu copilul în ea.” În timp ce poli]ia urm\rea ma[ina prin GPS, asigurînd-o pe femeie c\ în curînd î[i va recupera copilul în siguran]\, au spart sistemul de Home Entertainment al ma[inii pentru a o lini[ti. „Astfel, au putut s\ asculte prin microfonul preinstalat tot ceea ce se întîmpla în ma[in\. Au auzit copilul rîzînd, p\rînd lini[tit, nimic nu i se întîmplase. Desigur c\ ascultarea electronic\ î[i are limitele ei, dar aceasta, cu timpul, a evoluat foarte mult”, a explicat lordul Trimble. Îns\ acesta nu s-a l\sat p\c\lit de o întrebare din sal\ în care se afirma, în subtext, c\ Regatul Unit s-ar afla în menghina sistemelor de securitate interne. „S\ fim limpezi. Nu sîntem condu[i de sistemele de securitate, acestea sunt ferm sub conducerea democratic\ a structurilor de conducere.”

6

CARTE

La Palatul Copiilor, cartea poart\ p\l\ria lui Gugu]\ Copiii s-au `ntors la jocurile lor, acoperind cu un zumz\it ca al unui stup de albine s\lt\re]e discursul celorlal]i invita]i.

imp de o s\pt\mân\, `ncep`nd cu 15 iunie, Palatul Copiilor din Ia[i a devenit un palat al c\r]ii, odat\ cu evenimentele organizate `n cadrul Festivalului de Carte [i Autori pentru Copii [i Adolescen]i. Pe durata celor [apte zile c`t au ]inut manifest\rile, personalit\]i importante ale culturii române[ti au participat la conferin]e, discu]ii libere [i lans\ri de volume, au citit pove[ti sau au recitat poezii, toate acestea pentru a încerca s\ le aprind\ celor mici sc`nteia dragostei pentru literatur\.

T

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

Un arpegiu al culturii japoneze Ne-am nimerit fix printre japonezi. ~nc\ de la intrarea `n Muzeul Unirii le-am v\zut pe tinerele asiatice str\juind u[ile [i st`rnind priviri curioase din partea oamenilor care s-au str`ns la recitalul de pian al artistei Hiroko Minakami. Chimonourile femeilor ne-au `ncins ochii prin culorile tari ale br`urilor, iar cele dou\ foi mari din fa]a s\lii care aduc a pergament ne-au pus `n dificultate. Pe una dintre ele, „Somnoroase p\s\rele”, trona limba rom=n\, iar pe cealalt\, japoneza, `n litere `nc`lcite [i `ntortocheate.

E s`mb\t\ sear\ [i, `n muzeu, oamenii fie `[i caut\ frenetic locuri pe scaune `n fa]a pianului imens, fie `[i `mpleticesc degetele printre cartoane colorate, încerc`nd s\ realizeze cocori sau semne de carte la workshopul de origami, împreun\ cu voluntarii Asocia]iei rom=nojaponeze din Ia[i, „Himawari”. Iar cu demonstra]ia de ceremonia ceaiului, f\cut\ de voluntare [i de tinerele japoneze, se adeveresc vorbele prezentatorului. Chiar am fost martorii unui cr`mpei de cultur\ japonez\, sau cel pu]in asta am fi vrut cu to]ii. P\cat `ns\ c\ doar cei din primul r`nd au putut s\ urm\reasc\ ceremonia, veche `n Japonia de peste 600 de ani. Noi, ceilal]i, care ocupam r`ndurile din spate, am putut doar s\ ne imagin\m cum se mi[c\ recipientele din ceramic\, judec`nd dup\ clinchetul lor. ~ns\ murmurul de nemul]umire din sal\ s-a stins `n zece minute, c`nd clapele pianului ne-au furat g`ndurile [i ni le-au aruncat `ntr-o c\l\torie muzical\ `n jurul lumii. Hiroko Minakami, artista japonez\ care a sus]inut peste 800 de concerte pe toate meridianele mapamondului, [i-a aruncat m`inile gra]ios asupra instrumentului, iar noi am uitat, prin notele ei c`nd gr\bite, c`nd lene[e, c\ ne afl\m `ntr-un muzeu `n care Alexandru Ioan Cuza ne vegheaz\ atente din tablourile pictate pe pere]i. Nici fiica pianistei nu s-a l\sat mai prejos [i a sus]inut propria reprezenta]ie `n fa]a noastr\, recit`nd, pentru mai multe minute, `ntr-o japonez\ precipitat\, cuvinte doar de asiatici [tiute.

Hiroko [i-a introdus `ns\ fiecare pies\ printr-un preludiu `n rom=n\, savuros prin umorul ales. Noi, europenii, am fost g`dila]i astfel pe limba noastr\, fie ea `ntr-un accent st`lcit.

Ana SIPO{

~nso]i]i fie de p\rin]i, fie de educatori [i `nv\]\tori, zeci de prichindei au venit vineri, 15 iunie, pentru a se `nt`lni cu Gugu]\ [i cu „tat\l” s\u, Spiridon Vangheli. ~nainte de `nceperea lans\rii de carte, cortul `n care urma s\ se desf\[oare evenimentul a devenit cazemat\ pentru copii. Cu cartea la subra], micu]ii nu au putut sta `ns\ cumin]i [i, asemeni personajului pe care au venit s\-l `nt`lneasc\, s-au ]inut de n\zdr\v\nii, tres\rind speria]i de fiecare dat\ c`nd un balon pocnea. Auzind `ns\ limba englez\, l-au ascultat aten]i pe Lordul David Trimble, care a fost prezent la `nceputul conferin]ei. De[i nu au `n]eles ce le-a spus fostul primministru al Irlandei, translatorul le-a deslu[it faptul c\ acesta se bucur\ „nespus s\ m\ aflu aici. V\ mul]umesc c\ m-a]i invitat s\ particip la acest eveniment. Este pentru prima dat\ c`nd m\ aflu `n Ia[i [i este un ora[ foarte frumos, mai ales c`nd este at`t de cald [i de pl\cut. Eu locuiesc `n nordul Irlandei [i avem foarte rar zile la fel de c\lduroase ca aceasta. Noi avem parte de mult\ ploaie.” ~ntre timp, copiii s-au `ntors la jocurile lor, acoperind cu un zumz\it ca al unui stup de albine s\lt\re]e discursul celorlal]i invita]i la eveniment.

Au redevenit `ns\ aten]i atunci c`nd „t\ticul” lui Gugu]\ a fost invitat s\ vorbeasc\. Acesta le-a povestit despre scrisorile primite de la ei, despre `nv\]\mintele pe care le-a primit de la ace[tia, dar [i despre copil\ria sa. „Sa spus aici c\ am decora]ii, am premii, dar dac\ am ceva [i dac\ m\ bucur de ceva cu adev\rat, ace[tia s`nt prietenii mei, copii care-mi scriu scrisori.

C`nd eram mic f\ceam cor\bioare [i le d\deam drumul pe p`r`u. Unul mic, dar care se vars\ `n Nistru [i care ajunge la mare. A[a ridicam nasul cu m`ndrie, c\ noi credeam c\ b\rcu]ele noastre ajung la mare, dar le g\seam a doua zi r\sturnate dup\ un d`mb. Ei bine, spre deosebire de acestea, scrisorile pe care le primesc de la copii s`nt dovada c\ b\rcu]ele lansate de mine au ajuns `n port, au ajuns la copii”.

Pove[ti de pe t\r`m britanic Dou\ zile mai t`rziu, `n diminea]a zilei de luni, pe 17 iunie, scriitorul britanic Mike Philips i-a plimbat pe oamenii care au participat la conferin]a „Cum dezvolt\m nara]iuni pentru copii [i tineri pe teme din via]a contemporan\” `ntr-o lume a pove[tilor pentru copii. Autorul, `mpreun\ cu Liviu Antonesei, pre[edinte al Festivalului de Carte [i Autori pentru Copii [i Adolescen]i, au dezb\tut `mpreun\ direc]ia pe care o ia ast\zi literatura pentru cei mici. „Viitorul acestei literaturi este unul `n care nu mai exist\ c\su]e de turt\ dulce [i `n care nici vr\jitoarele nu mai prezint\ interes”, a spus Mike Philips `n cuv`ntarea sa. Scriitorul britanic vede `n schimb c\ ceea ce intereseaz\ as-

t\zi s`nt rela]iile dintre p\rin]i [i copii, modul `n care un t`n\r evolueaz\ p`n\ ajunge adult sau cum se descoper\ pe sine. Discu]ia a fost purtat\ de de c\tre britanic c\tre romanele lui Charles Dickens sau c\tre seria Harry Potter, volume care fac trimitere la familia contemporan\, `n care tinerii comunic\ tot mai greu cu p\rin]ii.

Jobenul care [i-a v\rsat poezia Deznod\m`ntul discu]iei le-a adus celor prezen]i convingerea c\ pove[tile de ast\zi s`nt diferite, „`ns\ nu toate nara]iunile scrise de acum `ncolo vor urma un anumit tipar. Re]eta succesului este ducerea acestor noi structuri contemporane c\tre literatura clasic\, a[a cum o [tim cu to]ii”, a `ncheiat autorul britanic.

Diferit de literatura clasic\ a fost [i volumul „Poezii din p\l\rie”, un

proiect `n stil dadaist al elevilor de la Liceul Tehnologic „Niocolae Iorga” din jude]ul Vaslui, care a fost a[ezat pentru prima dat\ `n rafturile libr\riei miercuri, 19 iunie. Cartea de poezie, realizat\ sub `ndrumarea profesorului de filosofie Florin Onic\, reune[te 34 de crea]ii la care au contribuit 331 de copii de la liceului din Negre[ti.

Dasc\lul poveste[te c\ „volumul a ap\rut ca un joc, pe care `l consider cea mai serioas\ activitate. Am zis, «hai s\ `ncerc s\ m\ joc», [i la o or\ i-am rugat pe copii s\ scrie fiecare c`te un vers, le-am a[ezat cap la cap [i `n momentul `n care a ie[it poezia mam speriat. Apoi am continuat de 34 de ori. Versurile le-au scris copiii, ascult`nd muzic\ jazz [i acesta a fost liantul. Spun c\ acesta a fost un joc pentru c\ poezia poate s\ apar\ din mintea unui om care are o concep]ie despre poezie, care are o inten]ie [i care [tie s\ arate asta `ntr-un demers controlat, con[tient. La noi nu s-a `nt`mplat a[a.

Nici unul dintre copii nu a [tiut ce face, dar poezia a ap\rut.”

Andrei MIHAI Ana SIPO{

Banda desenat\ este un gen pentru toate v`rstele Interviu cu scriitorul Liviu Antonesei, pre[edinte al Festivalului de Carte [i Autori pentru Copii [i Adolescen]i de la FIE Cum arat\ Ia[ul ca organizator al unui festival al educa]iei?

Ce se `nt`mpl\ `n Pia]a Unirii [i `n alte locuri publice din Ia[i `n aceste zile este o nebunie, adic\ tot ora[ul este `n s\rb\toare. ~n s\rb\toare [i nu una de proast\ calitate, iar asta mi se pare mai important dec`t orice. C\ altfel, po]i s\ faci b`lci `n tot ora[ul. Dar nu e b`lci! Totul e de calitate! Lans\rile de c\r]i, dezbaterile, conferin]ele. Avem totu[i un laureat al premiului Nobel care a conferen]iat la Ia[i, nu?

De ce a]i vrut s\ aduce]i Zilele Benzilor Desenate? ~n sf`r[it, `n Rom=nia, cu 20-30 de ani `nt`rziere fa]\ de alte ]\ri, `ncepem s\ acord\m interes fa]\ de banda desenat\, ceea ce nu poate dec`t s\ m\ bucure. ~nc\ de mic copil eram pasionat. Chiar `ncercam s\ desenez numai c\ nu aveam talent. Lans\ri de carte, spectacole pentru copii, invita]i cu renume, toate au avut loc `n Zilele Benzilor Desenate pentru ca acestea s\ poat\ fi redescoperite, dup\ c\derea de care au avut parte, dup\ comunism.

Exist\ preconcep]ia c\ benzile desenate ar fi menite doar copiilor.

Nu, `n nici un caz. Exist\ un `ntreg gen pentru adul]i, care nu se refer\ la sexualitate, ci s`nt teme mai grave, mai pe `n]elesul lor. Banda desenat\ este un gen pentru toate v`rstele. Chiar [i literatura pentru copii, e

doar pentru cei mici? Creang\ e numai pentru copii? Cei mici pot fi `ntor[i `nspre benzile desenate, dar important este s\ le oferim o produc]ie de calitate c\ci, `n momentul de fa]\, `n Rom=nia, produc]ia de band\ desenat\ aproape nu exist\. Ca s\ citeasc\ trebuie mai `nt`i s\ aib\.

Crede]i c\ un astfel de festival al educa]iei poate deveni o tradi]ie?

Sper s\ se permanentizeze acest festival. Noi la Ia[i avem ini]iative de multe ori [i se `nt`mpl\ s\ facem o dat\ un lucru cu mare succes [i apoi s\ uit\m. }in minte Festivalul Interna]ional de Teatru Evreiesc, care se f\cea pentru c\ primul teatru evreiesc din lume a fost la Ia[i. Au c`teva edi]ii, dup\ care am uitat de el. Sper s\ nu se `nt`mple la fel cu acest festival.

Ana SIPO{

7

CARTE

Pove[ti transpuse `n casete colorate Zilele Benzilor Desenate s-au ]inut printre zecile de desene at`rnate pe pere]ii cortului de la Palatul Copiilor.

Cei mici [i-au expus crea]iile f\cute la

ateliere tocmai la timp pentru a fi vizionate de creatorii de band\ desenat\, scenari[tii sau personalit\]ile care s-au perindat la manifest\rile ]inute pe par-

Studen]i de-o [chioap\

Ana SIPO{

ate s\ vorbeasc\ `n fa]a copiilor [i a p\rin]ilor. Ace[tia au discutat despre importan]a volumelor de band\ desenat\ `n cultura rom=neasc\, dar [i despre Muzeul Benzii Desenate, proiect realizat de Alexandru Ciubotaru la Bucu-

talent la desen, a recunoscut c\ `i `ndr\ge[te pe cei care „deseneaz\ frumos [i care spun pove[ti prin intermediul casetelor colorate”. Cioroianu a vorbit cald [i a fost pe placul copiilor, oferindu-le c\r]i sau reviste de band\ desen-

Vrem s\ oferim o ini]iere `n lumea autorului de la Humule[ti, `n a[a fel `nc`t copilul s\ mearg\ mai preg\tit la textul original al lui Creang\ re[ti. Discu]ia a alunecat `nspre lipsa unei pie]e de band\ desenat\ `n Rom=nia, dar [i `nspre percep]ia colectiv\ a acestor tipuri de desene, fiindu-se considerat c\ ele se adreseaz\ exclusiv copiilor.

Ultima zi de band\ desenat\ l-a adus `n fa]a ie[enilor pe istoricul [i omul politic rom=n Adrian Cioroianu, care, de[i a admis c\ nu are vreun strop de

at\ celor care au luat parte la dialogul deschis dintre public [i moderatori. „S`ntem datori s\ le st`rnim interesul copiilor spre benzile desenate [i spre adev\ratele modele `n via]\, nu s\ le oferim vedete, sau baloane de s\pun care se sparg imediat.”

Andrei MIHAI Ana SIPO{

Cred c\ rolul p\rintelui este mai important dec`t cel al profesorului Interviu cu istoricul [i scriitorul prof. univ. dr. Adrian Cioroianu Care mai s`nt ast\zi reperele tinerilor din Rom=nia?

Cred c\ aceasta este o mare problem\: faptul c\ mai putem g\si cu greu o literatur\ pentru tineret. De programe de televiziune pentru tineri, care s\ modeleze caractere, nici nu vorbesc, pentru c\, efectiv, nu exist\ la noi. Din p\cate nu oferim `n prezent tinerilor dec`t vedete, iar vedeta nu e acela[i lucru cu modelul. Le oferim baloane de s\pun care se sparg, pe c`nd modelul este o ]int\ spre care mergi toat\ via]a. ~n condi]iile `n care exist\ at`tea tenta]ii, precum aceste false vedete sau Internetul, mai pot fi `ntor[i ace[tia `nspre benzile desenate?

Probabil c\ da, `n m\sura `n care s-ar face o educa]ie serioas\ `n acest sens, dac\ profesorii le-ar vorbi despre valoarea benzii desenate. Totul se bazeaz\ pe educa]ie, or noi s`ntem restan]i la acest capitol, din p\cate. Este un complex de factori. Cum s-a ajuns `n Fran]a s\ se v`nd\ sute de mii de exemplare de benzi desenate? Nici ei nu sau n\scut cu aceast\ dorin]\, au fost educa]i `n acest sens de profesori, de p\rin]i. Dac\ un copil vede `n biblioteca p\rintelui un album de band\ desenat\ cu siguran]\ se va sim]i atras de el. Dac\ nu vede nici o carte, nu am nici o speran]\ c\ se va apropia de literatur\ sau de band\ desenat\. Eu personal cred c\ rolul p\rintelui este unul mai important dec`t cel al profesorilor.

Se investe[te `ntr-un reviriment al benzilor desenate, se scot c\r]i [i se vrea ca pia]a s\ fie dezvoltat\. Dar care este viitorul lor dac\ nu vor fi citite?

De c`]iva ani de c`nd s`nt `n aceast\ mi[care am v\zut un progres. Apar albume [i arti[ti de benzi desenate tot mai mul]i, `ns\ `n acela[i timp `mi dau seama c\ nu exist\

un consum de band\ desenat\, de albume cu apari]ie regulat\. O solu]ie ar fi `mpletirea lor cu Internetul. S`nt siteuri dedicate benzilor desenate, iar dac\ e[ti pasionat nu trebuie neap\rat s\ cumperi un album. Totul este ca cineva s\ `]i creeze apetitul. Fie el p\rinte sau profesor, acesta este elementul de baz\. Nu Internetul va ucide banda desenat\, ci indiferen]a oamenilor. Chiar vorbeam adineauri cu un prieten c\ orice roman ar putea fi transpus `ntr-o band\ desenat\. Chiar mi-a[ dori spre exemplu s\ `l v\d pe Preda pus `ntr-un roman grafic, pe C\rt\rescu sau pe orice alt autor rom=n. Drept pentru care banda desenat\ nu e numai pentru copii, `n Fran]a spre exemplu nu o cump\r\ copiii `n primul r`nd.

Din perspectiv\ istoric\, ce a]i transpune `ntr-o band\ desenat\?

A[ vrea s\ v\d o serie de albume cu toat\ istoria Rom`niei, am v\zut a[a ceva `n Fran]a [i mi-a pl\cut la â nebunie. Practic, o band\ desenat\ care s\ `nceap\ de la daci [i romani, p`n\ la intrarea noastr\ `n Uniunea European\, spre exemplu. {i se poate face, `ns\ `ntrebarea este dac\ se merit\, dac\ exist\ o pia]\ pentru a[a ceva. Arti[tii [i scenari[tii `i avem, dar pia]a?

Ana SIPO{

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

„Calea desenului nu e una foarte u[oar\, chiar dac\ a[a pare”, se aude `nceti[or `n pavilionul din aer liber de la Palatul Copiilor. Artistul {erban Andreescu `ncearc\ s\ le explice celor a[eza]i `n jurul meselor cu creioanele colorate `n m`n\ cum st\ treaba cu benzile desenate, la atelierul de miercuri, 19 iunie. E plin de copii. De la feti]e cu cozi ridicate p`n\ `n v`rful capului p`n\ la eleve de clasa a XI-a coco]ate pe platforme `nalte. Al\turi, pe scaunele din spatele meselor, o m\mic\ `ncearc\ s\ `[i conving\ fata s\ mearg\ [i ea la desenat, `ns\ d\ piept cu fa]a impasibil\ a micu]ei [i cu pumni[orii `ncle[ta]i la piept ai mo]atei cu codi]e `mpletite.

Profesorul abia se aude de entuziasmul copiilor r\sp`ndi]i `n fa]a lui. A[ezat l`ng\ un flipchart [i `narmat cu o carioc\ albastr\, deseneaz\ un chenar pe care `l umple rapid cu ceea ce `ncepe s\ semene cu un model de band\ desenat\. Le vorbe[te `n acela[i timp copiilor, `ns\ pu]ini s`nt cei care mai arunc\ c`te o privire la {erban Andreescu. S`nt acapara]i de filele din fa]a lor, care `ncep s\ se umple `ntocmai ca foaia mare de pe flipchart-ul artistului. Locul spa]iului alb este luat de casete albastre [i personaje expresive, iar m`na lui lucreaz\ cu repeziciunea celui care are `n spate 20 de ani de experien]\ `n domeniul vizual.

Carioca `nc\ se gr\be[te `n m`inile sale c`nd `ncepe s\ ne povesteasc\ despre materialele cu care a lucrat de-a lungul timpului. De la creion, acuarel\, gua[\ sau tu[ a s\rit direct `n programele din calculator, fiind „prieten” cu tehnologia [i `mbr\]i[`nd-o f\r\ re]ineri. „Tr\im `n secolul vitezei, nu mai este timp s\ stai, s\ corectezi la m`n\ dac\ gre[e[ti un desen”. {tie `ns\ c\ un calculator nu poate s\ fac\ un desen `ntocmai ca m`na unui ilustrator, `ns\ dup\ ce `ncepe s\ enumere programe precum Corel, Flash sau Adobe Illustrator deja ne-a convins c\ ele pot imita destul de fidel m`na omului. „A[a am [i sc\pat de murd\ritul pe degete”, adaug\ rîzîd {erban Andreescu.

Afl\m despre regulile care trebuie luate `n calcul atunci c`nd vrem s\ desen\m un om, asta doar „dac\ avem de g`nd s\ `l facem s\ arate ca atare”, glume[te profesorul. Ne poart\ printre propor]ii [i m\sur\tori [i vizualiz\m cu u[urin]\ ce `nseamn\ atunci c`nd „capul unui om este con]inut `n corp de [apte ori”. P\r\se[te `ns\ tonul serios, de profesor care `[i ]ine prelegerile la curs, atunci c`nd se g`nde[te c`t de pu]in citite s`nt benzile desenate `n Rom=nia. „~n ]\rile `naintate, precum Fran]a sau Japonia, oamenii `[i cump\r\ reviste de benzi desenate [i merg la serviciu citindu-le `n metrou. {i m\ refer la oameni `n adev\ratul sens al cuv`ntului, nu doar la copii sau tineri”, `ncheie {erban Andreescu. Copiii [i-au umplut `ntre timp foile cu desene care seam\n\ mai mult sau mai pu]in cu o band\ desenat\. Nu [tiu dac\ l-au ascultat sau nu de la un cap la coad\ pe profesor, `ns\ un lucru este sigur. Au luat parte, cu sau f\r\ voia lor, la explica]ia unor lucruri care „se predau abia la facultate”, devenind, pentru o or\, studen]i. ~ns\ s`nt `nc\ la v`rsta la care cuv`nt\rile lungi sau teoriile `ntortocheate p\lesc inevitabil `n fa]a unei foi de h`rtie `nso]ite de creioane colorate.

cursul celor trei zile.

Deschiderea acestora a fost marcat\, `n ziua de mar]i, 18 iunie, de lansarea volumului de band\ desenat\ „Amintiri din copil\rie”, ce a reprezentat o adaptare dup\ Ion Creang\. „Prin volumul acesta de amintiri [i povestiri ale lui Creang\, `ncerc\m s\ `i apropiem de carte pe tineri [i pe copii `n mod special. Iar prin benzi desenate vrem practic s\ oferim o ini]iere `n lumea autorului de la Humule[ti, `n a[a fel `nc`t copilul s\ mearg\ mai preg\tit la textul original al lui Creang\”, a spus Liviu Antonesei, co-organizator al evenimentului. Pentru ca desenele s\ fie c`t mai realiste posibil, cel care s-a ocupat de grafica volumului, {erban Andreescu, a studiat portul moldovenesc, zona `n care a copil\rit autorul dar [i arhitectura caselor. ~ns\ {erban Andreescu nu a fost singurul grafician prezent la Ia[i. Alexandru Ciubotaru [i Mati Botezatu s`nt al]i doi ilustratori care au venit `n cea de-a doua zi dedicat\ benzilor desen-

8

COPII

pectacolele organizate pe scena de l`ng\ Palatul Copiilor au unit p\rin]i [i bunici `n buchete entuziaste [i emo]ionate. Ai lor copii [i nepo]i, talenta]i la dans sau la c`ntat, au furat privirile publicului vreme de [ase zile. Vocile puternice [i f\r\ de cusur, c`ntecele inocente [i z`mbetele [treng\re[ti din timpul interpret\rilor ne-au smuls aplauze f\r\ urm\ de [ov\ial\.

S

Cum am copilââ\rit la picioarele voievozilor Pe scena din Parcul Voievozilor, c`]iva ]`nci se `nv`rt pe fundalul versurilor s\lt\re]e pentru copii, supraveghea]i de ochii grijulii ai mamelor lor.

Primul spectacol oficial din seria celor [ase organizate `n fiecare sear\ `nc\ nu a `nceput, `ns\ asist\m la bucuria unui b\ie]el energic, care se ia la `ntrecere cu versurile `ntr-un karaoke neregizat, la care ne `ndeamn\ s\ `l aplaud\m.

Apoi ne ia prin surprindere vocea matur\ care izvor\[te din co[ul pieptului tinerei Ana Maria Buc[\, o fat\ sl\bu]\ [i `nalt\. L`ng\ scen\ se `ngr\m\desc trupe de dansatori de la Palatul Copiilor din Ia[i, iar rochiile colorate [i `nfoiate sar pe versurile de dragoste ale Anei. Paietele str\lucesc `n b\taia soarelui [i se pierd printre ]inutele cu specific indian ale copiilor. Ajungem tiptil `n triburile de pe continentul asiatic, `n acela[i timp cu ciucurii colora]i de pe costume, care se zb`n]uie pe zgomotul f\cut de tobe. Acelea[i tobe care le fac pe fetele ce danseaz\ s\ iu]easc\ pasul pentru a le ajunge din urm\.

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

Port popular `mpletit cu paiete

~nghe]ul garoafelor `n plin\ var\ La Festivalul Interna]ional al Educa]iei, copiii ie[eni s-au murd\rit cu cret\ colorat\ p`n\ la coate desen`nd pe asfalt. Au `nv\]at s\ scrie versuri sau cum s\ se descurce printre zecile de reguli de bune maniere [i s\ fie c`t mai politico[i [i, pentru a-[i dezvolta creativitatea, au jucat scenete pornind de la proverbe rom=ne[ti cunoscute. Iar cei care n-au vrut s\ asculte de cei mari, s-au colorat pe fe]e [i s-au jucat a[a cum au [tiut ei mai bine. ~ns\ au fost [i prichindei serio[i. I-am surprins s`mb\t\, c`nd la Palatul Copiilor s-au adunat gr\mad\ la atelierul de chimie distractiv\ unde, al\turi de un specialist de la Institutul „Petru Poni” din Ia[i, dr. Magdalena Stanciu, [iau plimbat curiozitatea printre substan]ele chimice colorate aduse de aceasta. Au experimentat `mpreun\ [i au scos strig\te de uimire c`nd au v\zut c\ se poate ca o garoaf\ s\ `nghe]e `n plin\ var\. „La mine a `nghe]at floarea imediat, iar petalele s-au rupt `ntr-o mie de buc\]ele c`nd am atins-o”, a spus bucuroas\ Teodora Ni]\. Magdalena Stanciu le-a mai ar\tat acestora cum se schimb\ culoarea unor substan-

]e lichide `n func]ie de mediul, acid sau bazic, `n care s`nt introduse, st`rnindu-le curiozitatea prin `ntreb\ri privind experimentul. „Ne-am propus s\ `i atragem pe copii `nspre chimie, ca `n momentul `n care ajung `n clasa a VII-a interesul lor s\ fie deja stimulat. S\ `nve]e la [coal\ chimia [i s\ nu o neglijeze pentru c\ este frumoas\. Ar fi p\cat s\ porneasc\ cu ideea c\ nu le poate oferi nici o perspectiv\ `n via]\”, a spus aceasta.

Nici p\rin]ii nu au r\mas impasibili la experimentele f\cute de cei mici, pe care le-au g\sit „interesante [i educative”. „Poate c\ b\iatului meu o s\ `i plac\ chimia mai t`rziu, cred c\ `i va face bine c\ l-am adus aici”, crede Angela M`ndril\. Cei mici `ns\ nu se g`ndesc `nc\ la [coal\, c`nd vara este `n toi iar zilele de joac\ nu s`nt `ntrerupte de temele pentru acas\. Iar de chimia din clasa a [aptea `i despart mul]i ani de jocuri [i copil\reli nevinovate.

Ana SIPO{

De c`nd au ucat pe scen\, z`mbetul larg al celor 12 fete din trupa Dinamic Grup nu s-a ascuns nici o clip\ pe toat\ durata dansului lor tematic. P\l\riile asortate cu maioul cu paiete ne las\ impresia c\ [i-ar lua zborul, `ns\ mi[c\rile sincronizate ne aduc `napoi cu picioarele pe p\m`nt, `n timp ce batem m\sura cu talpa, `n ritmul muzicii. Nici nu mai conteaz\ c\, la final, cea care imita cu un fluier lung muzica din fundal ]inea instrumentul invers. Gre[elile se topesc `n c\ldur\, s`nt luate de v`ntul de afar\ sau c\lcate `n pa[ii de dans f\cu]i `n sincron. „Pl`nge Ardealul [i Banatul, Moldova [i tot regatul”, c`nt\ Daria Bahrin, care se distinge de ceilal]i care au urcat pe scen\ [i prin port, ochiurile m`necilor largi ale costumului popular at`rn`ndu-i p`n\ `n poal\. T`n\ra a mai c`ntat [i trei zile mai t`rziu, iar g`ndurile noastre nu au sc\pat nici atunci de nostalgia versurilor sale. Îns\ am abandonat sentimentele patriotice odat\ cu apari]ia pe scen\ a unor m\nu[i negre, pe ritmuri sacadate, urmate imediat de o ga[c\ de copii care au `nceput s\ dan-

seze ca ni[te robo]ei. Misc\rile se rup unele de altele, iar apoi se reped `n toate direc]iile, pe muzica care tun\ din boxe.

Cu vocile la `ntrecere „La vacan]\ am s\ visez”, arunc\ versurile `n microfon o feti]\ care s-a s\turat „s\ `i fac\ mamei pe plac”. Cei opt voievozi din spatele scenei se `ncrunt\ de ani `ntregi [i nu, nu pentru c\ s-ar fi sup\rat pe micu]a rebel\. O alt\ domni[oar\ ne `ndeamn\ carismatic s\ c`nt\m cu ea. Ea, care abia se z\re[te de boxele amplasate pe scen\. Z`mbetul pu]in [tirb `i st\ `ntip\rit pe fa]\ `n timp ce se apuc\ de c`ntat versurile Corinei, „Monkey Funky”. Zv`cul s\u ne umple de energie, iar mi[c\rile sale uimesc publicul. „E at`t de miiic\”, r\sare de pe scaune o voce pi]ig\iat\.

Prezentatorul ne-a asigurat constant c\ vom auzi doar voci bune, iar c`nd a anun]at tinerii c`nt\re]i, a rostit de fiecare dat\ [i premiile ob]inute la diferite concursuri. Ne-am `ncurcat mereu `n trofee de excelen]\, fie c\ am fost la spectacolul folcloric din `nchiderea seriei de concerte, fie c\ am asistat al\turi

Rochiile colorate [i `nfoiate sar pe versurile de dragoste ale Anei. de p\rin]ii m`ndri la c`tecele [i dansurile din celelalte dup\ amiezi r\coroase.

Nenum\ratele concerte prin str\in\tate la care au fost cei mici ne-au cople[it, a[a c\ nu am mai ]inut pasul cu cel care le tot anun]a. ~ns\ toate acestea s-au pierdut odat\ ce i-am auzit pe acei tineri [i c`nd notele lor `nalte ne `ncre]eau pielea de pe m`ini, f\c`nd ca `ntreaga Funda]ie s\ vuiasc\ pe undele boxelor.

Ana SIPO{

9

COPII

Chipuri de z`ne [i basme f\r\ masc\ Iar dac\ replicile au fost mai mult c`ntate, povestea `n sine nu a fost denaturat\.

Harap Alb, varianta 2013 Elevii clasei a IX-a F de la Colegiul Na]ional de Art\ „Octav B\ncil\” din Ia[i ne-au ar\tat pe 18 iunie c\ nimic nu este b\tut `n cuie, nici m\car pove[tile lui Creang\.

Asta pentru c\ personajele pe care le [tim cu to]ii din Harap Alb au dansat [i c`ntat drumul ini]iatic al mezinului vrednic din basm, surpriz`ndu-ne cu fiecare scen\ plin\ de culoare.

Iar dac\ replicile au fost mai mult c`ntate, povestea `n sine nu a fost denaturat\. Pe podiumul de spectacole de la Palatul Copiilor am urm\rit vreme de o or\ cum Harap Alb nu a sc\pat nici acum de omul sp`n, care l-a subjugat [i transformat `n fa]a ochilor no[tri `n sluga sa credincioas\. Cum i-a luat locul `n poveste [i cum l-a supus la probele ini]iatice [i periculoase, vr`nd, de fapt, s\ scape de el. Nu au `nlocuit simbolurile clasice ale basmului: albinile, furnicile, Sf`nta Vineri, calul `naripat sau cei cinci prieteni fantastici, ci le-au adaptat [i ni le-au ar\tat a[a cum ei le v\d [i percep. „E harap [i e vestit / Harap Alb cel `ndr\git”, a r\sunat de pe scen\ din cele dou\zeci de glasuri ale trupei CNA. Foile lui Creang\ au fost l\sate deoparte abia atunci c`nd tinerii au decis s\ ne poarte `n pa[ii Ciuleandrei sau c`nd l-au scos din versuri pe Harap Alb [i l-au `nlocuit cu Andri Popa.

Judecata vulpii Tot `n lumea lui Creang\ au r\mas [i „Pozna[ii” din clasa I de la {coala General\ nr. 39 „George C\linescu” din Ia[i, care au prezentat o versiune proprie a pove[tii „Ursul

erat. Iar rezultatul nu a fost deloc u[or pentru coada ro[catei.

Spectacolele de teatru au aprins imagina]ia p\rin]ilor, educatorilor, `nv\]\torilor [i profesorilor care-au transformat curtea Palatului Copiilor `ntr-o sor\ mai mic\ a Teatrului

Na]ional. F\r\ grandoarea [i fastul arhitectural, `ns\ cu aceea[i dragoste pentru art\.

Andrei MIHAI Ana SIPO{

Unui copil trebuie s\ `i insufli de mic pl\cerea de a merge la bibliotec\ Interviu cu dr. ec. Ligia Golo[oiu-Georgescu, consilier la Direc]ia Patrimoniu [i Investi]ii de la Banca Na]ional\ Român\ [i autoare de c\r]i pentru copii.

Este greu s\ vorbe[ti pe în]elesul copiilor? În 2007, la o emisiune televizat\, am fost pus\ pentru prima dat\ s\ vorbesc cu copii între 8 [i 10 ani. M-am jucat dou\ ore cu ei, m-am sim]it extraordinar de bine, dar am reu[it s\ le captez întreb\rile pentru c\ ei n-au r\bdare s\ le r\spunzi complet. Le spuneam c\ banca este o institu]ie unde, dac\ intri, prime[ti un credit la cerere sau î]i faci un depozit. „Dar ce e al\ depozit?” Începeam s\ le spun ce este depozitul, c\ prime[ti o dob`nd\, dar iar îi auzeam. „Ce e aia dob`nd\?” Copiii, am înv\]at, sînt ca ni[te bure]ei [i absorb toate informa]iile.

Din prezent\rile dumnevoastr\ am în]eles c\ nu urm\ri]i doar educa]ia financiar\.

Nu. Prin educa]ie financiar\ îi înv\]\m practic ce s`nt banii, cum se folosesc ace[tia, c`t de greu s`nt c`[tiga]i de c\tre p\rin]ii lor, ce înseamn\ o meserie, [i, într-adev\r, vrem s\ îi ajut\m s\ înve]e [i particularit\]ile na]ionale ale culturii române[ti. Pentru c\ exist\ cultur\, exist\ valori, dar nu prea le mai [tiu copiii. {i, concret, cum face]i asta? Prin jocuri?

De exemplu am f\cut o [ez\toare, unde am luat fiecare bancnot\ [i am zis: aceasta este bancnota de 5 lei, ce personaj avem? Este George Enescu? Cine a fost el, ce a compus el, a]i ascultat rapsodiile? Ce vedem în ele, cum este muzica? Pentru c\ unui copil trebuie s\ îi insufli de mic pl\cerea de a vizita o bibliotec\, de a asculta muzic\, de a `nv\]a o poezie. Trebuie s\ îi înve]i s\ se `ndrepte c\tre pove[ti, s\ lase calculatorul, s\ lase televizorul [i, mai mult, s\ citeasc\, s\ asculte [i s\ observe frumosul.

Cu p\rin]ii cum v-a]i `mp\cat?

Mi-au spus c\ micu]ii care au studiat educa]ia sau care au participat la ni[te seminarii sporadice au devenit mai con[tiincio[i, mai responsabili, nu mai d\deau banii cu at`ta u[urin]\. Oricum, c`nd m-am apucat de acest domeniu, `n 2007, nu [tiam c\ o s\ se numeasc\ educa]ie financiar\. Ini]ial am scris doar o carte, „Banii pe în]elesul copiilor”, unde tratez pe în]elesul lor at`t banii c`t [i ceva despre b\nci, opera]iunile acesteia sau despre carduri.

A]i `ncercat, s\ `n]eleg, s\ `i `nv\]a]i despre umplerea pu[culi]ei.

Da. Am fost de cur`nd la Istanbul [i cei de la Banca Central\ f\cuser\ ni[te pu[culi]e numai pentru m\run]i[: îi str`ngi acolo dup\ care rupi cartonul [i te duci cu ei la banca. {i se vorbea foarte mult despre incluziunea financiar\, b\ncile trebuie s\ mearg\ s\ î[i caute clientela [i în r`ndul copiilor, s\ aib\ un cont de economii sub tutelajul p\rin]ilor. Fiindc\ ei trebuie s\ [tie ce e acela un cont, nu trebuie s\ intre debitori în economie cum s-a înt`mplat atunci cu cardurile, c`nd a r\mas cu o codi]\ care a tot colectat datorii [i c`nd au vrut oamenii s\ se duc\ s\ ia un credit ap\reau la Biroul de Credit ca datornici.

C\t\lin HOPULELE

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

La prima edi]ie a Festivalului Interna]ional al Educa]iei, micii arti[ti au dat via]\ pieselor de teatru `n curtea Palatului Copiilor. De la gr\dini]\ sau clasele primare p`n\ la liceu, copiii au avut reprezenta]ii `n fiecare zi [i ne-au purtat pe t\r`murile fantastice ale pove[tilor, unde ne-au prezentat z`ne [i fe]i frumo[i sau neau ar\tat c\ `ntotdeauna Binele triumf\ asupra R\ului.

Pe 16 iunie, soarele te `ndemna s\ cau]i umbra sau s\ dai fuga la magazinele de `nghe]at\, `ns\ prichindeii din trupa trupa „M\[tile vesele”, coordona]i de Ana Hegyi-Purice, ne-au ]inut cu sufletul la gur\ [i lipi]i de scen\ av`nd „O aventur\ aventuroas\”, o adaptare dup\ piesa „Radu cel iste]”, de Ion Gheorghe Arcudeanu. Copiii s-au `mp\r]it `n dou\ grupe, una de cerceta[i ce a intrat `n inima p\durii, [i cealalt\ de anim\lu]e ce ]inea la lini[tea naturii. Vulpea [ireat\, {arpele colorat, Cioara c`nt\rea]\ [i Bursucul lene[ au cerut imediat ajutorul st\p`nului p\durii, Mistre]ul cel pus pe ceart\, pentru a sc\pa de micii exploratori g\l\gio[i.

Ace[tia din urm\ au fost `ns\ mai iste]i [i au p\c\lit animalele moroc\noase, prinz`ndu-le `ntr-un cort, `ns\, inimo[i fiind, le-au eliberat la final [i au devenit cu to]ii prieteni. „Apos” de la Colegiul Na]ional „Mihai Eminescu” din Ia[i ne-au descre]it [i ei frun]ile printr-un spectacol regizat de Mira-Maria Cucinschi [i Emilia Rogozan. ~n „Tout droit aux etoiles”, liceenii au prezentat, `n limba francez\, o lume dincolo de spa]iu [i timp, de triste]e [i griji cotidiene. Adaptare dup\ Peter Pan, piesa ne-a `nv\]at s\ nu spunem niciodat\ „la revedere” pentru c\ salutul `nseamn\ plecare, iar plecarea atrage dup\ sine uitarea.

p\c\lit de vulpe”. Ei au ar\tat c\ nici `n p\dure faptele rele nu scap\ nepedepsite [i au adus-o pe „cucoana vulpe” `n fa]a judec\torului. Martorii au p`r`t-o pe ro[cata pozna[\ [i au povestit cum l-a ademenit pe urs s\[i `nmoaie coada `n ap\. Copiii au `nf\]i[at un `ntreg proces, cu jura]i [i avoca]i, doar c\ nimeni nu s-a aflat de partea vulpii. Dup\ ce faptele au fost puse `n cump\n\ curtea a delib-

10

OPER|

Au ren\scut dramele celebre `n fa]a Mitropoliei iciodat\ n-au izbucnit acutele mezzo-sopranelor [i gravele baritonilor at`t de departe de scena S\lii Mari a Teatrului Na]ional „Vasile Alecsandri” din Ia[i. La Opera Film Festival, ele-au pornit, odat\ cu str\lucirea decorurilor, de pe scene din Londra, Bregenz, Salzburg [i New York [i s-au a[ezat pe ecranul de pe Bulevardul {tefan cel Mare [i Sf`nt.

De-aici s-au `ndreptat spre publicul nostalgic, curios, `ndr\gostit, r\t\cit [i, mai ales, spre toate v`rstele Ia[ului, cu arii [i piese `nvolburate, cu pove[ti de dragoste, de via]\ [i moarte, cu basme animate [i jocuri de baghet\. I-am cunoscut, astfel, ca prin vis, vreme de cinci seri, de la 21.30, pe Andrea Bocelli, Angela Gheorghiu, André Chénier, Figaro, Nino Machaidze sau Anna Netrebko. Iar visul a fost unul f\r\ aplauze, f\r\ autograf [i f\r\ sf`r[it.

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

N

Nu `ndep\rtate, dar rupte de coloratura p`nzei de reprezenta]ii de la Fringe Festival, proiec]iile filmelor de oper\ au scufundat Bulevardul {tefan cel Mare [i Sf`nt în scenele unor filme vechi, gravate pe rol\ nou\. Produc]ii care-au vibrat a tinere]e, adapt\ri ale unor compozi]ii istorice semnate de Umberto Puccini [i Umberto Giordano au ag\]at, suflet dup\ suflet, mersul languros de promenad\ [i l-au `mpl`ntat `n locurile din fa]a ecranului. „Libretul intrat în istorie”, a[a cum a numit Alex Vasiliu sumbra „Tosc\”, crea]ia regizorului Jonathan Kent, urm\rit\ pentru prima dat\ de mii de spectatori în Royal Opera House din Londra, în 2011. La mai bine de jum\tate de secol de c`nd Teatrul de Oper\ din Ia[i [i-a deschis cortina pentru drama personajelor pucciniene, aceea[i poveste a cutremurat prima noapte din Opera Film Festival. ~n splendoarea iubirilor, a mor]ii, a intrigilor [i-a geloziei care-au curs din vocile soli[tilor.

Printre ei am reg\sit-o pe Angela Gheorghiu, frumoasa sopran\ rom=nc\ îmbr\cat\ `ntr-o Floria Tosca luminoas\, cuceritoare. Jonas Kaufmann s-a `ndr\gostit de ea sub masca pictorului Mario Cavaradossi [i Bryn Terfel, interpret`nd un nemilos Baron Scarpia. Scaunele s-au umplut mai înt`i din curiozitatea ideii c\ opera poate fi u[oar\, spontan\, menit\ pentru toat\ lumea, a[a cum a fost creat\,

ini]ial, acum 400 de ani în Italia.

Scaunele s-au golit, mai apoi, pe r`nd, ca s\ fac\ loc altor oameni fura]i de vocea sopranei înve[m`ntate în m\t\suri diamantine de baritonul sf`[ietor al Baronului Scarpia care sparge, în oper\, declara]iile de dragoste [i chem\rile dintre iubi]i.

Angela Gheorghiu înduio[eaz\ chiar [i de pe ecran, se joac\ cu min]ile spectatorilor cu [armul [i gra]ia îndr\gostirii.

Scarpia îi însp\im`nt\, iar decorul de pe scena din Royal Opera House face atmosfera bisericii „Sant’Andrea della Valle”, în care este plasat\ ac]iunea, vie, conving\toare. „E lun\ plin\, e-o noapte parfumat\ care ne va umple inimile”, ne-a spus Tosca înc\ de la început. Cu chipurile luminate de fiecare arie, ie[enii au v\zut Opera londonez\ aproape de cea g\zduit\ de cl\direa Teatrului Na]ional „Vasile Alecsandri”. {i s-au îndr\gostit, la fel ca Tosca, îns\ finalul le-a umplut palmele de aplauze [i nu de întuneric, nu de moarte.

(Pe) Capul lui André Chénier vrem! ~nserarea a adus la Ia[i fastul, grandiosul [i spectaculosul de la Festivalul din Bregenz, iar aceia[i spectatori fideli templului-oper\ de pe Bulevardul {tefan cel Mare s-au a[ezat curio[i pe locurile pe care le p\r\siser\ cu o sear\ `nainte. {tiau

A[a am înv\]at cu to]ii s\ a[tept\m s\rutul îndr\gosti]ilor timp de arii întregi, s\ fierbem pe din\untru. c\ li se preg\te[te ceva monumental, de o amploare extraordinar\, din al c\rui libret vor str\bate idealurile romantice ale Revolu]iei franceze, idei care apoi au revolu]ionat [i lumea. Iar pentru asta Umberto Giordano a creat un spectacol unic, care a fost pus pe scen\ `ntr-un cadru excep]ional, deasupra lacului Constantz. „Din 1946, de c`nd s-a realizat acest festival deasupra lacului, s-au creat momente absolut extraordinare. De atunci s-au ]inut spectacole de oper\ pe ap\, capodopere montate într-un cadrul unic, cu distribu]ii [i scenografii impresionante”, dup\ cum ne-a spus pianista Vasilica Stoiciu Frunz\, profesor la Universitatea de Arte „George Enescu” din Ia[i.

Fran]a pre-revolu]ionar\. Pe lacul Constantz, un cap imens se ivea deasupra apei, a[tept`nd zorii împlinirii. Înainte ca Drepturile [i Libert\]ile omului s\ fie stipulate, sclavii comploteaz\ împotriva aristocra]iei pe care o asalteaz\ pe nea[teptate. Î[i c`[tig\ libertatea cu sat`rul, furca [i toporul, iar dup\ c`teva pahare de vin batjocoresc femeile de vi]\ nobil\. Moartea îns\ nu se sperie de armele afi[ate ostentativ [i nu se mul]ume[te cu s`ngele deja v\rsat, ci încearc\ s\-l aduc\ c`t mai aproape de furca sa pe poetul-jurnalist André Chénier. Iar dac\ nu de furc\, atunci de ghilotin\. ~ns\ p`n\ a se `mplini destinul dramatic al acestuia, mai `nt`i personajul trebuie s\-nt`lneasc\ exaltarea [i s\ se r\t\ceasc\ `n bra]ele sale.

Fran]a revolu]ionar\. Revolu]ia din fa]a noastr\ se petrece `ntr-un tablou. „Moartea lui Marat” de Jacques Louis David plute[te 15 metri deasupra apei, iar

viermuiala splendid\ din trupul uria[ului n\scut din ape creeaz\ brize dulci, ca ni[te [oapte spuse `n larg. Pe capul imens mi[un\ simbolurile revolu]iei franceze, într-un du-te vino ame]itor, f\c`ndu-[i palier din um\rul omului gigant [i pia]et\ din palma sa.

Scaunele puse pentru a doua oar\ pe Bulevardul {tefan cel Mare ca la un spectacol intim, la care se vine cu prietenii, familia sau c\]elul, nu au r\mas reci [i nest\p`nite. Ba chiar, p`n\ la un moment dat, a[ spune c\ nu erau suficiente dac\ ar fi s\ ]in cont de r`ndurile de pe margini, care se sprijineau c`nd pe un picior c`nd pe cel\lalt, f\r\ s\ p\r\seasc\ spectacolul.

Ci s\-l sus]in\ pe André p`n\ aproape de sf`r[itul s\u.

Iubirea `n unghiuri „Încheiem cu Puccini, iat\!” Astfel ne-a invitat Vasilica Stoiciu Frunz\ s\ ne pierdem în dezordinea vie]ii din libretul lui Luigi Illica [i Giuseppe Giacosa, La Bohème. De data aceasta ne-am str`ns în fa]a scenei ca în jurul focului pe care-l aprindeau, pe ecran, poetul Rodolfo [i pictorul Marcello. „S\ ne înc\lzim, atunci, cu dram\”, î[i aruncau ei vorbele în foc odat\ cu incipitul, intriga [i deznod\m`ntul pe care Rodolfo îl a[ezase pe h`rtie. Pentru c\ altceva din care s\ fac\ scrum [i mai apoi via]\ n-aveau oricum. ~n mansarda arti[tilor, adic\ [i a filosofului Colline [i a muzicianului Schaunard, care li se al\tur\, st\ adunat\ parc\ toat\ s\r\cia din lume, întunecat\. Nici fl\c\rile din butoiul de fier n-o trezesc, n-o lumineaz\. Publicul ascult\ pl`ngerile celor patru studen]i boemi, c`ntate fie cu ochii închi[i, pe scaune, fie din mers, ca [i c`nd piesa le-ar fi prins aripile într-o p`nz\ de p`ianjen. Dac\ scena e un foc, bulevardul e „Café Momus”, cafeneaua în care petrecerile z\natice, cu fum de ]igar\ [i ale chiria[ilor g\l\gio[i s`nt îng\duite. ~ns\ ce e surprinz\tor la produc]ia lui Damiano Michieletto e suflul curat al lucrurilor. Aceast\ Boem\ de secol XXI nu e contemporan\ prin vulgaritate, n-are emo]ii drogate, nici nu exploateaz\ sexualul ca pe-o form\ de adaptare, ceea ce face alegerea piesei cu at`t mai drag\ publicului. Modific\rile de scenariu [i regie s`nt fine. O lum`nare `nlocuit\ de ]igar\, un aparat cu camer\ obscur\ tradus prin-

tr-o camer\ video. O s\r\cie transpus\ prin r\zvr\tire [i scris\ pe chipul lui Mimi cu machiaj negru, `n tu[e `ngro[ate. Un ora[ fl\m`nd care `nghite individul, arta din el [i, p`n\ la urm\, sentimentele de orice fel.

C`ntarea rotund\ În „La Bohème” am cunoscut o frumoas\ Anna Netrebko, soprana rusoaic\ a c\rei glas [i rostire elegante, profund italiene, ne-au derutat f\r\ cale de întoarcere. Sub masca gotic\ a bolii, a oropsirii [i-a sensibilit\]ii trupului, personajul ei, Mimi, [i-a strigat [i iubirile [i r\t\cirile cu putere, cu o vibra]ie a vocii care-a cutremurat [i-nduio[at deopotriv\ sufletele celor de pe scaune.

Cele patru acte ale spectacolului, jucat cu o conduit\ v\dit modern\, s-au plimbat [i prin arta iubirii c`ntate din toat\ inima, [i cea a bucuriei festivaliere, dar [i a mor]ii. Nefast\ dar at`t de frumoas\ în compozi]iile lui Puccini, pierzania în care se arunc\ personajele, fie din prea mult\ pasiune, fie din prea pu]in\, e delicat\. În Opera Boema nici dragostea, nici moartea nu s`nt brute. Si publicul n-a t\g\duit, a ascultat-o lini[tit.

Unii s-au oprit l`ng\ scaune, s-au sprijinit c`teva clipe pe propriile g`nduri [i, f\r\ s\ caute a în]elege subtitrarea nem]easc\, au ascultat, pur [i simplu, ondula]iile pove[tii proiectate pe ecran. Al]ii au renun]at, îns\ Boema a g\sit mereu printre trec\tori oameni fl\m`nzi de-o lini[te c`ntat\.

A[a am înv\]at cu to]ii s\ a[tept\m s\rutul îndr\gosti]ilor timp de arii întregi, s\ fierbem pe din\untru nu fiindc\ nu [tiam cum se încheie o declara]ie de amor, ci pentru c\ ne topea împletitura glasurilor lui Piotr Beczala [i-a Annei Netrebko p`n\ la epuizare. „Ce dulce sun\ glasul t\u în inima mea!”, îi spunea ea. {i ce abrupt, c`t de m\iastru au r\sunat cinci seri de oper\ în aer liber, cu inimile neacoperite, pentru ie[eni. Poate c\ n-am [tiut s\ ne lipim de scaune p`n\ la cap\t, poate n-am avut r\bdare, timp, `nsufle]ire. ~ns\ ne-a r\mas `ncris `n inimi un cerc `nchis. Am început [i-am încheiat puccinian. Iar ora[ul a îng\duit asta cu cerul senin.

Iulia CIUHU Anca TOMA

11

OPER|

Libretul p\c\le[te ochii copiilor

Noaptea newyorkez\ `n inima Moldovei Nostalgia se ascult\ cu ochii `nchi[i. Mai ales c`nd e c`ntat\, uneori pianissimo, angelic [i domol, alteori forte, sobru [i furtunos. Mai ales c`nd vuietul ei spune pove[ti fr`nte, legate doar de `nr`urirea miraculoas\ a unui glas. Andrea Bocelli a luat, f\r\ s\ [tie, un tribut din amintirile de vinil ale Ia[ului.

Ritualul a `nceput nestatornic, ca s\ ne fure v\zul [i auzul cu zv\p\ierile Ducelui de Mantua, `ntr-un fragment de „Rigoletto” verdian at`t de ludic

`nc`t `n jurul scenei, pe scaune, `n picioare, f\r\ vreo regul\, s-a str`ns un chef de via]\ cu zeci de picioare.

Ritmul – b\tut sub t\lpile pantofilor, luminile – stinse [i str`nse `ntr-un ochi de lun\, Bocelli – t`n\r [i b\tr`n pe o enorm\ scen\ `n aer liber din New York. Publicul – furat de iluzia concertului. Iar invita]ii speciali – glasuri c-o fin\ mijlocire de emo]ie, ca Bryn Terfel, Pretty Yende, Celine Dion, Ana Maria Martinez [i nemuritorul Tony Bennett.

Am fost înveli]i în aer cald de iunie [i-ntr-un m\n\stiresc parfum de mir [i t\m`ie. Ca-ntr-o binecuv`ntare, al\turi de ecoul acelui unic „Ave Ma-

Unii s-au transformat `n dirijori de aer, al]ii au fotografiat scena goal\. ria” pornit din glasul tenorului s-a a[ezat o lini[te oftat\. Ie[enii au str`ns r`n-

Prin aceste festivaluri `n aer liber, opera redevine accesibil\ pentru toat\ lumea Interviu cu Astrid Hafner-Auinger, project manager la International Music and Media Center (IMZ) din Austria, compania care a `nchiriat cele cinci spectacole de oper\ difuzate la Opera Film Festival Ia[i.

Uneori treci doar din `nt`mplare, f\r\ s\ [tii sau s\ pl\nuie[ti. Desigur c\ este altceva s\ tr\ie[ti un spectacol de oper\ live [i altceva este s\-l vezi `ntr-o produc]ie audio-vizual\. Dar ca s\ ai, spre exemplu, ca aici `n Ia[i, cinci spectacole de prim\ m`n\ de la cele mai cunoscute Opere, `ntr-o singur\ s\pt\m`n\, e ceva imposibil de v\zut `n persoan\.

Deci crede]i c\ aceasta este solu]ia pentru a `nt\ri cultura, s\ fie adus\ oamenilor `n fa]a u[ii?

Cultura este un cuv`nt foarte amplu [i uneori oamenii au o suprasaturare a tot ceea ce `nseamn\ cultur\. Tr\im `ntr-o societate informa]ional\ `nc`t exist\ o supra`nc\rcare [i nu ai capacitatea s\ mergi [i s\ cau]i `nc\ o buc\]ic\ de cultur\ pe l`ng\ cea care ]i se ofer\ peste tot. Mai exist\, desigur, [i o grani]\ nescris\ care spune c\ opera e greu de `n]eles, se c`nt\ `n italian\, oamenii nu [tiu povestea, nu `n]eleg despre ce e vorba, c\ n-ar fi foarte interesant. Dar opera abordeaz\ subiecte care [i s`nt de actualitate [i ast\zi. Nu s`nt pove[ti vechi, s`nt intrigi politice, e vorba despre spioni, revolu]ioni[ti, de a merge cu sistemul sau de a fi `mpotriva lui, de a merge cu idealurile tale sau de a fi atras de sistem [i, desigur, de multe multe pove[ti de dragoste. Iar f\c`nd opera accesibil\ pentru toat\ lumea se trece peste aceast\ prejudecat\. „Stai, opera e interesant\!”. {i `n aer liber, `n fa]a unui ecran imens, o sonorizare bun\, po]i stai acolo, po]i sim]i adierea v`ntului `ntr-o sear\ de var\ lini[tit\, [i te po]i bucura c\ faci parte din atmosfera pe care ]i-o transmite publicul de pe ecran.

Sim]i vibra]ia acelor oameni [i este ceva foarte special.

scena montat\ acum doi ani în aer liber în metropola american\ a fost at`t de cald\, de colorat\, iar Orchestra Filarmonic\ din New York a vibrat at`t de aproape de noi sub bagheta maestrului Alan Gilbert înc`t i-am crezut, pe to]i, mai mult dec`t vedenii.

Am sim]it Ia[ul umpl`ndu-[i pl\m`nii cu aer înainte de refrenul aeriei „Libiamo ne’ lieti calici” [i l-am l\sat s\ explodeze în refrenul înflorit cu viori. L-am alintat [i cu c`te-o pocnitur\ gale[\ de degete, în timp ce Tony Bennett [i Andrea Bocelli interpretau, în fa]a noastr\ [i a celor 75.000 de spectatori de pe ecran, un elegant [i nemuritor „New York, New York”.

Dans`nd pe Brooklyn Bridge Spectacolul „One Night in Central Park” e o reinterpretare a unor piese clasice, a unor coloane sonore surprinz\tor de bine decantate pe sufletele celor care le-au ascultat m\car o dat\, dar [i a ascult\torului „naiv”. „Am fost c`ndva pierdut, dar acum s`nt reg\sit”, a r\sunat a speran]\ imnul „Amazing Grace”. N-a plouat, ne-a trecut doar pe deasupra cre[tetelor o bufni]\ care s-a r\t\cit apoi printre frunzele copacilor de pe Esplanada Teatrului Na]ional „Vasile Alecsandri”, în timp ce ascultam „rug\ciunea” din glasul lui Celine Dion, `n „The Prayer”. Unii s-au transformat în dirijori de aer, al]ii au fotografiat scena goal\, iar locurile nau fost nici o clip\ îndeajuns. Nici m\car la final, unul care ne-a l\sat cu m`inile împreunate timid. Înc`lci]i în îmbr\]i[\rile arti[tilor am a[teptat, din clip\ în clip\, ca atunci c`nd Andrea Bocelli va saluta din nou ora[ul, cînd se vor arunca mul]umiri în loc de petale de flori, s\ se rosteasc\ „Ia[i” în loc de „New York”. Poate-ar fi trebuit s\ îndr\znim s\ aplaud\m. {i-atunci ne-am fi trezit „într-un ora[ care nu doarme niciodat\”.

C\t\lin HOPULELE Anca TOMA

Iulia CIUHU

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

~n]eleg c\ unul dintre crezurile dumnevoastr\ este acela c\ opera are o poveste de spus [i c\ dumnevoastr\ ajuta]i `n a o r\sp`ndi.

Cu siguran]\! Cînd opera a fost inventat\, în urm\ cu 400 de ani, în Italia, a pornit de la ideea c\ oamenii se întîlnesc, se adun\, iar pentru ei, opera însemn\ distrac]ie, entertainment. Oamenii se str`ngeau, ascultau o arie, cortina se l\sa, discutau, î[i petreceau pauzele împreun\ [i apoi începea aria urm\toare. Era deschis\ pentru to]i oamenii, `nainte s\ devin\ ceva restrictiv, aparent accesibil\ doar unei clase superioare. De aceea, prin aceste festivaluri `n aer liber, gratuite, opera redevine accesibil\ pentru toat\ lumea, tineri sau b\tr`ni, de toate v`rstele.

Dac\ vii cu copii, ace[tia pot face zgomot, alearg\, se distreaz\, dar nu deranjezi oamenii a[a cum ai face-o dac\ ai sta `n cl\direa operei propriu-zise. Po]i urm\ri doar un act [i apoi s\ pleci mai departe. Dac\ `nt`rzii sau dac\ e[ti obosit, po]i veni c`nd vrei [i sta c`t ai chef. Iar aici, `n Ia[i, este grozav c\ un astfel de festival de oper\ `n aer liber se `nt`mpl\ ca parte a unui festival al educa]iei pentru c\ acesta este [i ideea International Music and Media Center.

Muzica [i dansul s`nt componente vitale ale vie]ii noastre de zi cu zi. Cultura este parte a vie]ii noastre de zi cu zi. {i prin festivalurile `n aer liber se atrag oamenii `napoi `n Teatre sau Opere?

Cultura, cred eu, trebuie s\ fie `mp\rt\[it\ `n mod egal de c\tre toat\ lumea fiindc\ s`ntem cu to]ii parte a culturii. {i opera de ast\zi este accesibil\, dar dac\ este `n strad\, cultura este adus\ oamenilor [i nu trebuie s\ mergi tu de unul singur s\ o cau]i. Ast\zi, lumea are un program at`t de `nc\rcat `nc`t e greu s\-]i mai faci timp pentru un eveniment cultural din c`nd `n c`nd. Dar dac\ vin cultura la tine, dac\ aceasta coboar\ `n strad\, toat\ lumea o poate urm\ri.

durile iar [i iar vreme de aproape dou\ ceasuri, încerc`nd s\ ajung\ mai aproape de-o fantasm\. Pentru c\ proiec]ia artistului [i-a invita]ilor de pe

Sub auspiciile operei, Raiul a cobor`t pe Bulevardul {tefan cel Mare, care s`mb\t\ seara a sim]it [i a vibrat precum o curte imperial\. Iar zeii [i demonii, al\turi de cavaleri [i domni]e, au purtat publicul c\tre alte lumi [i timpuri, prin culoare [i joc. A doua sear\ de Opera Film Festival în aer liber din cadrul Festivalului Interna]ional al Educa]iei, a lansat la Ia[i un concept nou [i îndr\zne], „Operavox”, care-[i propune s\ atrag\ prin anima]ie spectatori de toate v`rstele. {i astfel au fost proiectate, în premier\, într-un singur spectacol, [ase opere celebre: „Flautul Fermecat”, de Wolfgang Amadeus Mozart, „B\rbierul din Sevilla”, de Giacchino Rossini, „Carmen” de Georges Bizet, „Aurul Rinului”, de Richard Wagner, „Rigoletto” de Giuseppe Verdi [i „Turandot” de Giacomo Puccini.

Dac\ te ui]i la nori, te-apuc\ o ame]eal\ nebun\, iar dac\ îndr\zne[ti s\ prive[ti ochii personajelor, culorile te z\p\cesc. Publicul, totu[i, e relaxat, iar pe unii îi vezi cum [u[otesc amuza]i de replicile spumoase ale prin]ului Tamino [i ale prin]esei Pamina, sau de nasul borc\nat al B\rbierului celebru. De fapt, Operavox se joac\ cu ochii no[tri [i-i p\c\le[te, f\c`nd din tenori [i soprane celebre personaje amuzante [i caraghioase ie[ite dintr-un desen animat [i `nc\tu[ate-n oper\. A[a se face c\ barba [i chelia lui Don Basilio s`nt asimetrice [i haiose, iar Carmen deosebit\, cu o atitudine timid\ tr\dat\ de bujorii din obraji. Din fa]a scenei, marele opere interpretate pe gustul celor mici par un simplu joc al acuarelelor, care creaz\ un spectacol grandios.

Zici c\ cineva se înc\p\]`neaz\ s\ se joace pe p`nza de pe scen\ cu o pensul\ m\iastr\, l\s`nd s\ se vad\ urme de poveste. {i de regul\ aceasta este o dragoste neîmplinit\, dar aranjat\ de zei în a[a fel înc`t s\ se îndeplineasc\ la momentul potrivit. Numai c\, pentru Don Jose [i pentru frumoasa Carmen, zeii au ales un final sf`[ietor, care s-a realizat cu un pumnal. Îns\ oric`t de puternici ar fi zeii, în „Aurul Rinului” povestea s-a sucit [i st\p`nul lor a fost blestemat.

S`mb\t\ seara, pe Bulevardul {tefan cel Mare din Ia[i, [ase opere celebre au fost sintetizate în c`te 30 de minute înc\rcate de emo]ie [i culoare. Cele trei ore adunate au zburat repede, ca un fluture pe care-l vezi [i vrei s\-l urm\re[ti, dar nici nu-]i dai seama c`nd a disp\rut, pentru c\ am tr\it al\turi de personaje [i neam indentificat cu ele. De asemenea, ne-am fr\m`ntat ori de c`te ori din boxe tuna c`te un blestem [i aproape ne-am umflat în pene c`nd recuno[team c`te o replic\ din piese. La Operavox, ca s\ alunge aerul rece, cuplurile se ]ineau de m`n\, iar copiii st\teau ghemui]i în bra]ele p\rin]ilor, mai ciugulind din c`nd în c`nd din c`te-o eugenie.

12

ZIUA ABSO

N

-am m\r[ulit din dragoste de neam [i patrie [i nici `mpin[i de vreo dorin]\ interioar\ de a demonstra cuiva, ceva. Am ie[it pe str\zile Ia[ului pentru a ne ar\ta respectul fa]\ de ora[ul care ne-a fost mam\, tat\, frate [i sor\ `n anii studen]iei. Chiar dac\ mul]i dintre noi vor pleca, promitem s\ trimitem, din c`nd `n c`nd, c`te un pachet cu [ni]ele prin mecanicul de tren, de dragul vremurilor bune.

Nici un inginer nu a murit de sete

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

~n Tudor este agita]ie chiar dac\ mar[ul absolven]ilor urmeaz\ s\ plece spre Bulevardul {tefan cel Mare abia peste o or\. Parcarea de l`ng\ Facultatea de Hidrotehnic\ este deja plin\ de studen]i `mbr\ca]i `n alb, dar, ca ni[te furnici atrase de un cub de zah\r, tot mai mul]i tineri cu tricouri pe care scrie „inginer” se al\tur\ mul]imii. Din c`nd `n c`nd `ns\ din furnicar se mai desprind mici grupule]e care alearg\ gr\bite p`n\ la chio[cul din fa]a c\minului T17. Se `ntorc `ns\ rapid `nc\rca]i cu PET-uri sau doze de bere cu care trec z`mbitori pe l`ng\ cei c`]iva poli]i[ti care a[teapt\ plecarea inginerilor.

R\zvan [i Toni, echipa]i ca la carte cu stegule]e [i vuvuzele, a[teapt\ [i ei s\ porneasc\ mar[ul, `ns\ nu se desprind de Irina, masa ro[ie de l`ng\ magazinul din sta]ia de RATP. Toni `ncearc\ s\-l trag\ pe prietenul s\u spre parcare `ns\ f\r\ izb`nd\. „E[ti nebun? P`n\ ajung acolo termin berea [i trebuie s\ m\ `ntorc”, vine refuzul b\iatului m\run]el. Odat\ pus\ `n mi[care, `ns\, coloana de studen]i seam\n\ cu un [arpe cu clopo]ei imens care fluier\ [i ]ip\ din to]i pl\m`nii [i de pe spatele c\ruia i se `nal]\, din c`nd `n c`nd, ca ni[te solzi rotunzi [i albi, baloane cu sigla Universit\]ii Tehnice „Gheorghe Asachi” (TUIASI).

Dac\ trupul [arpelui e alb, capul acestuia e ro[u. M`ndru ca un coco[, un student cu casc\ s`ngerie de care are ag\]ate dou\ doze de Cola `ncearc\ s\ dirijeze armata de ingineri. La c`t este de vioi, colegii lui nu-l cred `ns\ c\ `n recipientele de pe cap are suc [i `ncep s\ parieze dac\ este vin sau coniac.

Portdrapelul mo

Ia[ul nu r\m`ne dator. Le promite, an de an, unor boboci zgribuli]i de frigul din noiembrie [i de frica unor amfiteatre mari [i reci, o izb\vire. ~ns\ de fiecare dat\ c`nd vin s\ [i-o revendice, dup\ cel pu]in trei ani de zile, absolven]ii au dou\ noduri de la g`t `n jos. Primul st\ deasupra stomacului [i `i `n]eap\ pe zi ce trece mai tare, ca o gastrit\ cronic\, odat\ cu apropierea sus]inerii examenului de licen]\ sau diserta]ie din iulie. Al doilea st\ mai sus, `n dreptul pl\m`nilor. „De la ]ig\ri!”, pretind ace[tia, `ntorc`ndu-[i privirea nervo[i. ~ns\ nu tutunul `i str`nge `n co[ul pieptului [i nici pl\m`nii nu le h`r[c`ie c`nd respir\. Inima e cea care li se chirce[te de frica necunoscutului pe care-i a[teapt\ [i de dorul

ora[ului care le-a deschis c\lduros por]ile de la `nceputul studen]iei. ~ns\ absolven]ii care s-au adunat la rondul din Agronomie, pe 20 iunie, s\ defileze triumf\tor p`n\ `n inima Ia[ului, d`nd startul Mar[ului Absolventului, nu par b`ntui]i de vreo durere. Cei aproape o sut\ de tineri, asorta]i cu `nsemnele Universit\]ii de {tiin]e Agricole [i Medicin\ Veterinar\ „Ion Ionescu de la Brad” (USAMV), se agit\ nervo[i pe treptele de la intrare. Rectorul universit\]ii, prof. univ. dr. Vasile V`ntu, le `mparte tuturor tricouri [i z`mbete, iar, `nainte de a-i conduce, ca o gazd\ primitoare, p`n\ la poarta casei s\-i vad\ plec`nd `ncolona]i, verific\ atent steagul cu stema USAMV, s\ nu fie,

pesemne, prea ascu]it.

„M\m\liga [i cl\titele” fac studen]ia mai bun\. A[a-mi r\spunde Loredana c`nd o `ntreb de momentele pl\cute din timpul facult\]ii, mai mult ]ipat dec`t rostit, pentru c\ altfel nu ne putem `n]elege, prinse fiind `n h\rm\laia grupului de absolven]i de la Universitatea de Agronomie [i {tiin]e Veterinare „Ion Ionescu de la Brad” (USAMV). „~nc\ nu s`nt absolvent\, abia am terminat sesiunea din anul al doilea”, dar tot s-a al\turat colegelor g\l\gioase care au vrut s\ prind\ un tricou imprimat din cutiile pline scoase de studen]ii mai mari `n fa]a universit\]ii. Iar c`nd au v\-

zut c\ la `nceput aproape puteai num\ra pe degete absolven]ii de la USAMV au r\mas s\-[i reprezinte universitatea, m`ndre c\ le-a primit `n r`ndurile ei. F\r\ s\ ne d\m seama c\ Poli]ia [i Jandarmeria ne alearg\ pentru c\ s`ntem `n `nt`rziere, ajungem aproape de Cuza, `ns\ c`nd vedem mul]imea `ncolonat\, ne oprim.

Agronomia”, a venit r`ndul acesteia s\ vad\ ce `nseamn\ s\ fii student la cea mai veche universitate din ]ar\. Organiza]i ca pentru primirea unei delega]ii, absolven]ii de la Cuza s`nt condu[i de rector [i profesori spre `nt`lnirea cu ceilal]i studen]i care [i-au aruncat toca, tot zilele acestea, iar o parte dintre absolven]i duce `nsemnele fiec\rei facult\]i `n fa]\ la Mitropolie, pentru binecuv`ntare. „Bio” este cea mai ova]ionat\ facultate, iar c`nd `i trag de limb\ de ce-[i dau pl\m`nii pentru specializarea lor, absolven]ii `mi r\spund `n cor c\ pentru practic\ merit\ s\ faci de

Clo[ca cu puii de aur

Coloana agronomi[tilor se lunge[te pe dealul Copoului ca o clepsidr\ sub]ire.

De[i abia o sut\ de suflete, ace[tia reu[esc

Studen]ii `[i `mpart slog chine la bu

s\ ocupe, nestingheri]i, tot at`]ia metri de [osea, sub privirile dezaprobatoare ale jandarmilor care-i `nso]esc. ~ns\, `n ciuda

„S\ moar\ Cuza de sup\rare, TCM-ul e cel mai tare”

Pe m\sur\ ce ne apropiem de destina]ie, tinerii ingineri scornesc tot felul de versuri care mai de care mai n\stru[nice. Cel mai popular pare a fi `ns\ „Murim, lupt\m [i berea o termin\m”, strigat printre r`sete [i de fetele de la Textile [i Piel\rie. Abia c`nd ajungem pe Cuza Vod\, str\du]a `ngust\ cu blocuri micu]e, [arpele `[i arat\ adev\rata lungime. De[i primii studen]i au ajuns deja la Filarmonic\, coada acestuia `nc\ mai mi[c\ prin fa]a M\n\stirii Golia.

Rectorul TUIA{I [i-a `nt`mpinat studen]ii `n fa]a Teatrului Na]ional, unde [irul de ingineri s-a oprit s\-i a[tepte [i pe absolven]ii din Copou. „P`n\ [i la plimbare tot ultimii r\m`n”, glume[te Alexandru, un b\iat blondu] [i cu ochelari, student `n ultimul an la Facultatea de Hidrotehnic\. A[teptarea `ns\ se prelunge[te, a[a c\ unii dintre ingineri urm\resc fetele care se a[az\ `n jurul f`nt`nilor arteziene din fa]a teatrului. Se furi[eaz\ `ncet ca ni[te pisici, `[i umplu c\[tile cu ap\ [i `ncep s\ le stropeasc\ pe domni[oarele care nu se arat\ `ns\ prea afectate. {arpele de-acuma de[irat se reformeaz\ rapid c`nd ajunge vestea c\ vin [i studen]ii de la „Cuza”. Se a[az\ asemeni unui comitet de primire [i las\ doar un culoar `ngust prin care s\ poat\ ajunge p`n\ `n fa]a scenei de pe {tefan cel Mare.

Nu puteau s\ nu le aminteasc\ celor de pe Copou cine e cel mai tare.

Andrei MIHAI

M`ndria lui Cuza

Pentru c`teva minute cei mai vocali agronomi r\m`n f\r\ replici spumoase, ori dac\ p`n\ acum Copoul a v\zut c\ „asta-i

13

OLVEN}ILOR

Antonia [i Vunk au ]inut cursuri de pop

o[tenirii Ia[ului strig\telor energice [i a fluierelor care, distribuite strategic, `i fac pe tineri s\ par\ o coloan\ de ma[ini de pompieri, mul]imea adunat\ `n fa]a Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) i-a `nghi]it f\r\ s\ lase nici o urm\. „S`nt cu miile, frate”, r\sun\ ca o [oapt\ ]ipat\ vo-

tremur\ la fiecare adiere a v`ntului, rectorul, prof. univ. dr. Vasile I[an, p\[e[te agale, uit`ndu-se grijuliu din c`nd `n c`nd `n spate, cum ar face-o clo[c\ asupra puilor. L`ng\ el, aproape to]i prorectorii [i mai mul]i profesori ai universit\]ii `[i poart\ pa[ii cu o domolire care anun]\ par-

cea unui t`n\r care s-a `narmat cu steagul USAMV, v\z`nd [irul ce `ncepe la leii universit\]ii [i care ajunge dincolo de sediul Academiei Rom=ne. ~n fruntea acestuia, portdrapelul institu]iei de `nv\]\m`nt superior e alc\tuit din tineri `mbr\ca]i `n robe purt`nd, sprijinit de um\r, c`te-un steag al fiec\rei facult\]i de la UAIC. ~ns\ absolven]ii de la „Cuza” n-au str\b\tut Bulevardul Independen]ei de unii singuri. ~n spatele steagurilor care

c\ o vacan]\ bine-meritat\ [i pentru ei.

gane, fac schimb de stegule]e [i se adun\ cioruza scenei pe care a[teapt\ rectorii.

Un altfel de curs festiv

Pietonalul de pe {tefan cel Mare fream\t\ `n ritmul strig\telor [i al b\t\ilor de tobe. ~nt`lnindu-se pentru `nt`ia oar\, studen]ii celor cinci universit\]i din Ia[i `[i `mpart slogane, fac schimb de stegule]e [i se adun\ ciorchine la buza scenei pe care a[teapt\ rectorii, `mbr\ca]i `n robe

festive, cu z`mbete largi anin`ndu-li-se de cap\tul buzelor. Parc\ e un curs festiv inversat `n care ace[tia urmeaz\ s\ primeasc\ din partea miilor de absolven]i binecuv`ntarea pentru a-[i continua via]a academic\ f\r\ ei. ~n discursurile de pe scen\ primarul le citeaz\, filosofic, din Kafka, `nal]ii prela]i `i `ndeamn\ s\-[i `ntemeieze o familie [i s\ tr\iasc\ `n pace [i lini[te, `n timp ce ministrul Educa]iei Na]ionale face glume nes\rate despre sus]inerea la timp a tezelor de licen]\ [i de diserta]ie. ~ns\ sub auspiciul unei defil\ri `n urale pe str\zile-[antier ale Ia[ului, totul pare mai frumos [i se iart\ mai u[or. Fiindc\ nici acestei genera]ii Ia[ul nu i-a r\mas datoare.

I-a transformat pe bobocii tem\tori `n ni[te absolven]i m`ndri care vor purta mereu `n amintire mirosul florilor de tei din capitalei Moldovei.

zece ori Biologie dec`t orice altceva. „Am fost la Agigea, la Polovragi [i am studiat direct natura, iar ie[irile acestea ne-au apropiat mai mult dec`t orice alt\ activitate f\cut\ la celelte facult\]i”, m\ l\mure[te Laura `mpreun\ cu colegele sale, `n timp ce ne apropiem de Universitatea de Medicin\ [i Farmacie „Grigore T. Popa”.

Florile din teii de pe Bulevardul Independe]ei cad [i Laura-mi spune c\ „tu [tii c\ este tei, nu? Noi [tim c\ i se mai spune [i Tilia, iar asta este deosebit”. Antonia, o alt\ coleg\ de-a lor, pu]in mai timid\, s-a apucat de licen]\ de un an. {i de atunci merge `n fiecare lun\ `mpreun\ cu profesorul `ndrum\tor `n Boto[ani, la lacul St=nca-Coste[ti „s\ observ p\s\relele, s\ le num\r, s\ v\d dac\ s`nt toate [i s\ le studiez”.

Boala de oper\

„{ti]i cumva dac\ `n francez\ se c`nt\ mai u[or?”, `i `nt`mpin\ o b\tr`nic\ pe to]i cei care se a[az\ pe banc\ l`ng\ ea, `n apropierea Mitropoliei, al\turi de scena de unde ~PS Teofan binecuv`nteaz\ absolven]ii. A auzit ea c\ la BCU a zis „un om mare” c\-i place s\ interpreteze arii mai mult `n francez\ dec`t `n orice alt\ limb\.

M\tu[a vine g\tit\ de la conferin]a mezzosopranei Vioric\i Cortez de la Biblioteca Central\ Universitar\, iar c`nd a ajuns l`ng\ scena de pe {tefan cel Mare a `ntrebat oamenii din jur dac\ spectacolul a `nceput de mult timp. De c`nd s-a lansat Festivalul Interna]ional al Educa]iei, b\tr`na misterioasa a venit `n fiecare sear\ s\ vad\ proiec]iile de oper\ `n aer liber. „L-am v\zut pe Andrea Bocelli, dar v\ spun sincer c\, la Tosca, eram `n prima

banc\ [i m-a podidit pl`nsul, uite a[a deodat\”, ca la o porunc\ dumnezeiasc\. „Acum am fost s-o v\d pe doamna Cortez, pentru c\ noi ne cuno[team din tinere]e”, de atunci c`nd lucra `n camera obscur\ a buticului de fotografii din Pia]a Unirii [i de c`nd a c\p\tat o alergie care-i deranjeaz\ [i acum m`inile. ~ns\ nici boala, nici r\coarea nu au ]inut-o acas\ joi seara, c`nd Patricia Kaas a `nc`ntat Ia[ul.

Curiozitatea a f\cut-o s\ vin\ `n fa]a Palatului [i s\ stea „pe o bordur\, jos” c`t s\ vad\ spectacolul. „V\ spun c\ a avut at`tea toalete `nc`t mie-mi trebuiau [ifoniere `ntregi ca s\ le pot a[eza”, `mi dest\inuie b\tr`na. Iar c`nd s\ plec, m\ str`nge de m`n\ [i-mi spune hot\r`t c\ „neap\rat trebuie s\ veni]i aranjat\ s`mb\t\ la Clasic 300. Atunci o s\ v\ spun [i numele meu. Dar neap\rat s\ veni]i”.

Iulia CIUHU

~n ritm de chitar\

Pentru c\ b\ie]ii de la Vunk `[i `ncep concertul deja transpira]i, agit`ndu-[i chit\rile `n timp ce sar, absolven]ii le urmeaz\ exemplul [i strig\ `mpreun\ cu ei, amintindu-[i despre cum „s-au iubit doar de o mie de ori”. Un solo de chitar\ care ]ine mai bine de un minut face ca steagurile Ligii Studen]ilor de la Automatic\ [i Calculatoare (LSAC) s\ se mi[te u[or c\tre ie[ire, nu `nainte ca cei care le poart\ pe umeri s\ mai soarb\ o gur\ din PET-ul de bere pe care `l `mpart. ~ns\ solo-ul este doar un preludiu

pentru melodia „Fiecare”, dedicat\ studen]ilor care trebuie s\ ]in\ minte c\ „fiecare dintre noi o s\ mai avem o `ncercare s\ schimb\m ce vrem.”

Solistul ne `ntreab\ c`]i dintre noi avem restan]e, iar m`inile se ridic\ asemenea unei strig\ri la catalogul de prezen]\. Ni se dedic\ ca imn melodia „A[a [i?”, compus\ `n urm\ cu o lun\ la Ia[i, iar versurile le `nv\]\m pe m\sur\ ce auzim de peste dou\zeci de ori aceea[i `ntrebare. Dup\ fiecare melodie, inginerii [uier\ `n ritmul muzicii, `ns\ aten]ia ne este furat\ de chitara lui Cornel din care ]`[nesc artificii `n momentul `n care se termin\ melodia „Artificii pe tavan.”

Lec]ie de dans

Fetele `i strig\ c\ o iubesc, iar b\ie]ii le r\spund c\ s`nt obsedate. Antonia poart\ teni[i `n picioare [i un tricou larg care `i face pe b\ie]i s\ `[i schimbe figura vesel\ `n una a dezam\gire. ~ns\ nu-[i pot ]ine picioarele `ntr-un loc atunci c`nd c`nt\rea]a `i face un semn sunetistului s\ dea drumul la un remix de piese. „B\i, pe melodiile astea am dansat tot anu de mi-o venit r\u, dar acuma se aud at`t de mi[to! Uite cum `mi vibreaz\ picioarele”, strig\ un student de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” pe al c\rui tricou scrie cu alb „geograf”. Antonia c`nt\ pu]in, acoperind vocile ini]iale din melodiile deja cunoscute [i apoi ia o pauz\ `n care `i roag\ pe cei doi dansatori s\ improvizeze pe ni[te ritmuri de beat-box. Auzind-o, `ns\, din primul r`nd, un b\iat negricios `i cere microfonul [i, timp de c`teva minute, b\ie]ii de pe scen\ se mi[c\ dup\ sunetele care imit\ ritmul [i b\t\ile tobelor. „Dac\ tot s`nt aici, vreau [i eu s\ m\ prezint. S`nt {obo din }ig\na[i [i vreau s\-i salut pe to]i prietenii mei din Agronomie”, strig\ b\iatul `n aplauzele agronomi[tilor care [i-au f\cut loc `n fa]a scenei din v`rful Copoului.

Pe ritmurile acestuia, mul]imea adunat\ `n fa]a scenei din fa]a Palatului se leag\n\ ab\tut\, cu g`ndul mai mult la zecile de pagini lips\ din licen]\ dec`t la ritmurile alerte care r\sun\ din boxele mari.

M\d\lina OLARIU

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

Ora[ul absolvent la cinci universit\]i

C\t\lin HOPULELE

Pia]a Palatului Culturii a fost, joi sear\, mai `nc\p\toare dec`t toate amfiteatrele celor cinci universit\]i de stat ie[ene. De Ziua Absolventului, locul profesorilor a fost ocupat, pentru c`teva ore, de Vunk [i Antonia, care n-au avut nevoie s\ fac\ prezen]a, esplanada fiind plin\ cu c`teva mii de absolven]i de la toate institu]iile publice de `nv\]\m`nt superior. Iar ace[tia nu s-au l\sat invita]i s\ ias\ la tabl\ sau s\-[i predea lucr\rile la timp. Au dansat, au s\rit [i au ]op\it p`n\ c`nd picioarele li s-au lipit de asfaltul `nc\ fierbinte de la ar[i]a amiezii. ~n fa]a scenei flutur\ steaguri imense [i baloane care poart\ `nsemne ale Universit\]ii Tehnice „Gheorghe Asachi”, iar fluierele [i [uier\turile te fac s\ te sim]i ca la un meci de fotbal. Echipa inginerilor este cea care d\ startul g\l\giei atunci c`nd pe scen\ este chemat c`te un reprezentant de la fiecare institu]ie de `nv\]\m`nt superior `n parte. „Unde v\ s`nt colegii? Vreau s\ v\ v\d colegii.

A[a pu]ini s`nte]i?”, repet\ sistematic prezentatorul, care d\ impresia c\ num\r\ pe degete studen]ii care `nconjoar\ spa]iul din jurul scenei. ~ns\ situa]ia este salvat\ de [irul de absolven]i care m\r[\luie[te pe Bulevardul {tefan cel Mare `n ritm alert. „Uite-i, frate, p`n\ c`nd [i la concert `nt`rzie”, se r\zvr\te[te un inginer, sufl`nd cu putere `n fluierul care `i st\ at`rnat de g`t [i f\c`ndu-le semne cu m`na colegilor s\i. „~n fiecare an a[tia de la Asachi s`nt cei mai frumo[i la mar[”, `i [opte[te o doamn\ trecut\ de 40 de ani so]ului ei care o ]ine de mijloc.

De[i desprin[i din peisajul studen]esc, se uit\ cu admira]ie [i aplaud\ cu aceea[i `nsufle]ire cu care o fac [i absolven]ii.

14

TEATRU

N\pasta lui Nenea C\ciuleanu s-a ab\tut [i-n T`rgul Ie[ilor

ersonajele lui Caragiale s-au r\t\cit, luni, 17 iunie, de la ora 19.00, la Casa de Cultur\ a Studen]ilor. Regizorul Gigi C\ciuleanu i-a adus la Ia[i [i i-a azv`rlit în miezul secolului al XXI-lea pe Zoe, cu Trahanache [i Tip\tescu, pe domnul Goe (cu „mami]oi” mai degrab\ dec`t cu „mami]e”), pe conii Efimi]a [i Leonida, pe Veta cu tot cu Chiriac [i Jup`n Dumitrache, pe Mi]a cu Nae [i Didina, pe Ipingescu, cet\]eanul turmentat [i pe Joi]ica. Doar c\ un neini]at nu i-ar fi putut recunoa[te de la prima vedere, c`nd acoperi]i de ve[mintele comediei carageliene, c`nd descoperi]i de orice închipuire [i livra]i unei logici absurde [i fragmentare, „curat ionesciene”. Dansul teatral sau teatrul coregrafic al tinerilor actori a descompus perfect fiecare verig\ din „Lan]ul Sl\biciunilor”, ca s\ ne livreze avatarurile unui Nenea Iancu care a dat „D’ale carnavalului” din secolul al XIX-lea pe „D’ale noastre”. A[a înc`t spectatorii contemporani s\ în]eleag\ c\ un Caragiale al zilelor noastre ar fi în stare s\ treac\ de la mp3-ul cu DJ Vasile la discul de vinil cu „Traviata” lui Verdi, fluid, doar printr-o încordare a mu[chiului pieptului. Dac\ simt enorm [i v\d monstruos via]a, oamenii [i lumea.

P

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

DJ Vasile cînt\ Oda Bucuriei Momente [i schi]ele lui C\ciuleanu au fost formate din linii fr`nte.

Din piese de puzzle aruncate c`nd lui Bizet, c`nd lui Bach, c`nd lui DJ Vasile, c`nd lui Ray Charles, c`nd lui Tamango de la Shukar Collective, c`nd lui Mozart. Din recviem-uri, ode ale bucuriei, jazz, muzic\ cu accente gipsy [i blues. Din personaje goale, acoperite de haine de culoarea pielii, care au îmbr\cat pe r`nd personalitatea personajelor carageliene. Din dansatori care-[i unduiesc corpurile ca semnalul digital, de parc\ ar exista întrerupt [i existen]a lor s-ar m\sura din doi în doi.

De aceea, de la spectacolul de dans teatral „D’ale noastre” n-ai fi putut ie[i dec`t exaltat, mirat, surprins, interzis, c\ut`nd înc\ scrisoarea pierdut\ pe care a purtat-o n\pasta, într-o noapte furtunoas\, de la domnul Goe la cet\]eanul turmentat. ~nc\ av`nd pielea de g\in\ dup\ discursul unui Ca]avencu interpretat electric de un Lari Giorgescu metamorfozat într-un dirijor care î[i orchestreaz\ magistral propriul delir de putere. Fiindc\ în viziunea lui C\ciuleanu, politicianul-maimu]\ rage, r\cne[te, se bate cu pumnul în

piept la propriu, î[i sf`[ie hainele, tot la propriu, într-o demen]\ spectacular\. Iar dincolo de el, în lume, triunghiurile amoroase se prefac în orgii, de bra]e, picioare [i bastoane împleticite.

Undeva, în mintea noastr\, grani]ele dintre operele lui Caragiale se [terg, personajele se înt`lnesc într-un spa]iu simbolic, unde comicul de si-

sele printre faldurile de gr\sime [i face ca elementul dezgust\tor, buba de puroi, s\ devin\ un izvor de umor intelectualizat. Ea coabiteaz\ cu un Ipingescu dedublat, cu un Ion turmentat, cu un Goe retardat sau cu o Efimi]ia nimfoman\ [i feti[ist\. Pîn\ [i mami]ele lui Goe, nu sînt ni[te femei, ci ni[te „mami]oi” de un ridicol delicios. Universul caragialesc a

Grani]ele dintre operele lui Caragiale se [terg, personajele se înt`lnesc într-un spa]iu simbolic, unde comicul de situa]ie se preschimb\ în umor negru sau chiar nebunie. tua]ie se preschimb\ în umor negru sau chiar nebunie. Nu ne amuz\, ci ne fac s\ resim]im totul monstruos.

Nu trist, doar intens. Exist\, ca în orice reprezenta]ie post-modern\, [i personajul absurd, în acest caz, „femeia cu burt\ [i s`ni”, care tranziteaz\ spa]iul regizoral ca un rinocer deal lui Eugen Ionesco. Ea este sursa de umor, care-[i depoziteaz\ resur-

lui C\ciuleanu este îmbibat de un comic sofisticat. Situa]iile nu stîrnesc rîsul nest\pînit, ci medita]ia lucid\, înso]it\ de un surîs amar în col]ul gurii. Fiindc\ [i tarele societ\]ii contemporane, de[i sînt mo[tenite de pe vremea lui Nenea Iancu, au c\p\tat ceva din specificul fragmentar al epocii actuale. Prostia [i cocolo[eala nu mai sînt dublate de naivitate, ci

reprezint\ o form\ de existen]\. Adulterul este un modus videndi [i nu doar o escapad\ înso]it\ de n\b\d\i.

Cuplurile nu mai sînt ridicole, rela]ia lor de simbioz\ este fundamental concupiscent\ [i se bazeaz\ pe o interdependen]\ scabroas\.

11 actori [i tot atîtea manechine spînzurate Zborul tinerilor actori, antrena]i cu biciul de C\ciuleanu în sute de repeti]ii, e mereu tensionat [i se fr`nge exact la vreme, în pozi]ii cheie. ~ntreaga reprezentan]ie e ca o rev\rsare de idei, st\ri [i simblouri transmise în valuri, care se izbesc puternic de pere]ii g`ndurilor ce caut\

interpret\ri [i c\tre sim]urile care nu fac dec`t s\ exulte. Fiecare mi[care e o referin]\, un titlu, un mesaj, o replic\ caragialesc\ [i o invita]ie la descifrarea semnifica]iilor. Cu toate acestea, sensul reprezenta]iei nu e dat. El se construie[te în mintea spectatorului pe m\sur\ ce acele unsprezece manechine goale at`rnate la începutul reprezenta]iei pe trei cuburi mari, negre (singurele elemente de decor ale piesei), cap\t\ via]\, simbolic, de la cei unsprezece interpre]i. {i î[i continu\ existen]a [i dup\ reprezenta]ie, în fiecare dintre cei care nu-[i pot vedea „d’ale lor” neturmenta]i.

Laura P|ULE}

TEATRU

15

Dansul lui Gigi este mai aproape de poezie dec`t de proz\ Interviu cu Lari Giorgescu, nominalizat la Gala Premiilor UNITER 2013 la categoria „Cel mai bun actor” pentru rolul din piesa „D’ale noastre” regizat\ de Gigi C\ciuleanu Care a fost repertoriul pe care l-ai prezentat la admiterea la UNATC? Am avut o povestire de Cehov din „Jurnalul unui om iute la mînie”, apoi un monolog din „Cîntec despre mine” al lui Walter Witmann [i, lucrul care m-a f\cut s\ fiu admis la facultate, am preg\tit o poezie de a lui George Bacovia, pe care o [tim cu to]ii, „Plumb”, dar am zis-o `n ]ig\ne[te. Am tradus-o cu c`]iva oameni pe care `i cuno[team de etenie rom\ [i mi-am f\cut un monolog. Mam g`ndit cum ar fi dac\ poezia asta ar fi citit\ de un gropar [i mi-am inventat un personaj. Iar juriul a fost tr\snit, a r\mas uimit. C`nd am zis poezia asta, era prima prob\ [i trebuia s\ a[tep]i afar\ rezultatul, admis sau respins. Mie mi s-a spus `nc\ de la prima prob\ „a[ vrea ca la ur-

redescoperirii ei de fiecare dat\. Nu este aceea[i lectur\ pentru c\ eu nu mai s`nt acela[i [i este cumva ca `n teatru, pentru c\ un spectacol este un proces `n care emo]iile s`nt de fiecare dat\ altele. Altfel am fi ca ni[te robo]ei, ni[te mecanisme `n care am intra [i pe care nu le-am putea dep\[i [i, cumva, conceptul de mecanism este `mpotriva firii mele.

Cum ne reprezint\ D'ale noastre?

Chiar s`nt d’ale noastre. Este un titlu foarte bine ales. „D’ale noastre” este un spectacol sut\ la sut\ Gigi C\ciuleanu inspirat din opera lui Caragiale [i ne reprezint\ pe noi prin tot ceea ce facem. Este o lume care nu poate fi b\gat\ `n cuvinte. Pentru c\ mi[carea, dansul lui Gigi, este mai apropiat\ de poezie dec`t de proz\. {i asta este frumuse]ea lucru-

m\toarea prob\ s\ vii cu ceva `n care s\ te v\d pe tine, s\ fii tu”. {i am [tiut de atunci c\ merg mai departe. Iar, la proba de interviu, m-au pus s\ mai zic `nc\ o dat\ poezia.

Pe Micul Prin] nu te-ai g`ndit s\-l interpretezi? ~mi place la nebunie Micul Prin].

E cartea la care m\ `ntorc [i c`nd mie bine [i c`nd mi-e r\u. ~mi face bine s\ o recitesc pentru c\ am pl\cerea

rilor pe care le face el. Pariul pe care l-a c`[tigat Gigi cu acest spectacol a fost c\ a `ncercat s\-l fac\ pe Caragiale universal [i a reu[it. Adic\ toat\ lumea poate `n]elege structura dramatic\ a piesei lui, care este irepro[abil\, dar el e mai mult dec`t at`t. El este de-al nostru [i noi putem s\-l `n]elegem foarte bine. Reac]iile de la Paris, Londra, Bruxelles s`nt la fel de bune precum cele de aici. La

Iulia CIUHU

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

S`nt foarte rari oamenii cei care vin a[a la tine [i `]i dau tot, t\v\lug, [i te contamineaz\.

Paris chiar am fost `ntrebat de o doamn\ unde poate s\ g\seasc\ operele autorului. Un compliment mai mare dec`t \sta nu [tiu cine ]i-l poate face.

Despre Gigi C\ciuleanu spuneai `ntr-un interviu c\ te `mbog\]e[te ca om.

Gigi este un om care func]ioneaz\ cu [i prin repere culturale.

Este un om care investe[te foarte mult\ energie `n omul cu care lucreaz\, care vine [i `i vorbe[te prin repere culturale, ca s\ `n]eleag\ mai bine. Tot timpul vorbe[te `n versuri, `]i aduce repere din cinematografie, din pictur\, din literatur\, din sculptur\. Gigi C\ciuleanu nu este un regizor comun, care se menajeaz\.

Adic\ nu este un om care st\ pe scaun [i spune „aici ar trebui s\ fie a[a”.

Este un om care vine la serviciu [i lucreaz\ cot la cot cu tine [i descoper\ al\turi de tine. {i de asta toat\ echipa `l iube[te at`t de mult [i-i este at`t de devotat\. S`nt oameni foarte rari cei care vin a[a la tine [i `]i dau tot, care vin a[a, t\v\lug, [i te contamineaz\. La Gigi nimic nu este `n plus. Totul este lucrat, fiecare detaliu este tu[at. Nimic nu este general, totul este cu sens. Pentru c\ nici unul dintre noi nu danseaz\, de[i poate fi tradus ca un dans. Noi acolo d\m form\ unor idei [i unor sensuri ale lui Gigi, ale lucrurilor care erau `n mintea lui. {i asta nu te oblig\ s\ faci o mi[care. Execu]ia simpl\ te obose[te [i de asta eu nu m\ consider dansator. Eu m\ consider un om care exprim\ [i se pune `n slujba unor idei. S`nt un actor care exprim\ ni[te idei.

16

TEATRU

Români, nu mai face]i dragoste pe jum\tate! van Mazilu ne arat\ cum ne putem bucura, chiar [i de via]a asta de rom=n, chiar „de te-ar bate, de te-ar bate, dragostele mele toate”.

Pas în afara valizei

m fost avertiza]i c\ „{araiman” va fi o reprezenta]ie nonconformist\ [i post-modern\ despre ratarea unor [anse în via]\. Dar sîmb\t\, 15 iunie, la Casa de Cultur\ a Studen]ilor, R\zvan Mazilu [i Dan Badea ne-au vorbit despre neputin]a poporului român de-acum [i de veacuri, despre blocajul unei na]iuni în stereotipuri [i supersti]ii. De fapt, numai cel de-al doilea ne-a vorbit.

Primul doar a zvîcnit perfect spasmodic, în mi[c\ri fragmentate, alternînd intemezzo-urile sale de dans modern cu momentele de stand-up comedy ale lui Badea. Romica Puceanu ne-a amintit c\ omul e pe p\mînt ca o floare de mai — azi o ai, pentru ca mîine s\ n-o mai ai. De fapt, da, tot despre ratare a fost vorba.

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

A

Rom=nii sînt ni[te mîrlani care prefer\ „berea la pet cu gust de bere la sticl\”, care fac gr\tarul ca acum 1000 de ani – iau „un animal [i îl feliaz\”. ~n vacan]\ stau toat\ ziua la plaj\ „ca s\ prind\ tot soarele” [i sfîr[esc cu febr\ de 40 de grade, cît s\ r\mîn\ închi[i restul concediului în camera de hotel.

Rom=nii adun\ tot, ca ni[te hîrciogi.

Numai lucruri care nu numai c\ nu o

serios. Rom=nii sînt con[tien]i c\ trebuie s\ r\spund\ cît mai curînd comandamentului de „intr\ [i tu în rîndul lumii!”.

Dar asta este [i ceea ce îi omoar\ pe din\untru. R\zvan Mazilu î[i înfige cu]ite în inim\, se împotrive[te [i se contorsioneaz\. E[ti livrat pe lume ca o valiz\, menit\ s\ fii purtat\ de al]ii, de colo-colo. Dac\ nu o vei deschide

R\zvan Mazilu î[i înfige cu]ite în inim\, se împotrive[te [i se contorsioneaz\. s\ le foloseasc\ dup\ moarte, dar nu o s\ le foloseasc\ la nimic nici m\car în aceast\ via]\. Mamele lor sînt obsedate de borcane. Degeaba li-s copiii „corporatri[ti”, dac\ nu le aduc recipiente pentru zacusc\ [i dulce]uri. Dar [i dreptul la rîs parc\ ne-a fost refuzat a priori. Putem doar s\ „murim de rîs” sau s\ „ne pr\p\dim de rîs”. De aceea, a sta în via]\ înseamn\ a ne lua în

niciodat\ [i nu î]i vei lua via]a în mîini, te vei rata. Fiindc\ din valiza aruncat\ poate c\dea o puzderie de maci. Ai fost trimis pe lume, ca un colet, îns\ dac\ î]i cau]i sensul [i îndr\zne[ti s\ î]i pui valiza [i lumea în cap, vei descoperi via]a ca dans [i ca bucurie. De fapt ai o colec]ie de posibilit\]i, [i o iarb\ ireal de verde pe care po]i alege s\ zburzi, s\ dansezi, s\ execu]i. Iar R\z-

Apropos de dragoste. „A]i f\cut vreodat\ dragoste în ap\?” ne întreab\ Dan Badea. Primele reprezent\ri din mintea noastr\ ar fi orgiile de la Vama Veche. Nimic în\l]\tor sau curat în asta. Mazilu confirm\ – dansul dragostei se face cu o jum\tate de femeie.

De fapt, cu o jum\tate de manechin care îl face s\ se cabreze peste sine, peste via]\, peste frumuse]e. Extaz pur sau irosire? Nu [tim, în]elege]i [i dumneavoastr\ ce vre]i, c\ doar sîntem la un spectacol de dans, de teatru, de fiece-o-fi, post dramatic. Cu toate acestea, cealalt\ jum\tate de femeie st\ pe covorul de iarb\, în spatele scenei de la începutul reprezentan]iei. El chiar n-a v\zut-o? Noi chiar nu vedem c\ ceea ce ne lipse[te [i ceea ce rat\m este chiar în fa]a noastr\? ~ntre Badea [i Mazilu se face pe tot parcursul reprezentan]iei un schimb de planuri: c`nd Mazilu danseaz\, Badea se ascunde `ntr-un col] de scen\ [i invers; c`nd Badea `[i prezint\ momentul de stand-up, Mazilu `ncremene[te.

Acest joc de roluri traduce raportul dintre cinism [i idealism, dintre ironie [i visare, dintre critica societ\]ii [i ie[irea din tipare. Dintre critic\ pasiv\ [i luarea de pozi]ie. Badea este sec, plictisit, Mazilu este viu, dinamic, savuros, optimist [i `i pondereaz\ adev\rurile sociale, cu speran]e [i ritmuri pornite din inim\. Pe fundal, Romica Puceanu c`nt\ a jale, dar nu f\r\ a l\sa undeva s\ transpar\ vitalitatea. De undeva, spiritul nou, proasp\t, trebuie s\ renasc\.

Cine a scris Leptopise]ul Moldovei? ~ns\ nici un copil nu se mai joac\.

S-au dus vremurile acelea. Profesorii intr\ degeaba în s\lile de clas\. Ce, s\ se umileasc\ s\ predea „Leptopise]ul Moldovei” sau s\ le spun\ elevilor c\ Eminescu [i Creang\ s-au f\cut „muci la Bolta Rece” înainte s\ scrie „Povestea... pove[tilor?”. Parc\ rostul tuturor s-a ostoit, societatea e `n derviv\, na]iunea e `n deriziune. Prin vorbele sale sacadate, Badea smulge hohote de r`s

din sal\, dar simuleaz\ `n continuare faptul c\ `[i urmeaz\ `n legea lui [irul g`ndurilor. Nici basmele nu mai au farmecul de odinioar\. Poate doar manelele ar reu[i s\ ilustreze pentru tînara genera]ie povestea lui Harap Alb sau a lui Greuceanu. Dar sta]i. Pîn\ la urm\ de ce-am spune aceste pove[ti? Nu sînt ele tot ni[te cli[ee în care nu crede nimeni? Sînt în istoria noastr\ [i ni[te inventatori pe care prea pu]ini îi recunosc. {tia]i c\ Vuia a inventat zborul?

Mazilu ne arat\ c\ putem rena[te ca fiin]e zbur\toare dac\ p\[im în afara valizei în care am fost predestina]i s\ ne încadr\m existen]a. {i dac\ nu putem, nu-i nimic fiindc\, în dulcele spirit l\ut\resc, avem muzica [i dansul care ne fac s\ ne iubim cu tot cu durerea pe care-o ducem dup\ noi: „Nu pot s\ m\ las de tine, c\ e[ti rece [i-mi faci bine”.

Laura P|ULE}

17

TEATRU

C\l\toriile lui Purc\rete `în ]ara uria[ilor mizantropi

estivalul Interna]ional al Educa]iei a adus „C\l\toriile lui Gulliver” ale lui Silviu Purc\rete, de la Edinburgh, la Ia[i. Yahoo-ii au trop\it pe scena Casei de Cultur\ Studen]ilor, grav [i senten]ios, într-o alegorie a mizantropiei. Unii dintre spectatorii care au umplut Sala Gaudeamus nu au rezistat pîn\ la sfîr[itul piesei s\ fie absorbi]i în distopia absolut\ a regizorului. Fiindc\ pe 20 [i pe 21 iunie, de la ora 19.00, s-au derulat tablouri dedicate celor care sufer\ de o luciditate cronic\, cinic\ [i aproape morbid\. Pe podeaua mozaicat\ a lui Jonathan Swift, Purc\rete a pus un copil s\ c\l\reasc\ o biciclet\ de lemn, f\cîndu-l martor prematur la întreaga dec\dere a omenirii. El i-a v\zut pe corporati[ti devorîndu-se între ei, pe femei metamorfozîndu-se iremediabil în prostituate, pe mame vînzîndu-[i copii ca s\ le fie pr\jit\ inima pe gr\tar, pe b\trîni celebrîndu-[i ilar [i grotesc sfîr[itul.

Pentru a în]elege, dintru început c\ „nu conteaz\ ce vrei s\ fii. E[ti ceea ce e[ti”.

F

S\ începem cu sfîr[itul

pentru a supravie]ui. ~n acest cadru, Houyhnhnn-ul nu este doar o abstrac]iune, este un cal în carne [i oase care trop\ie, demn [i elegant, pe mozaicul unei catedrale simbolice, acoperite cu fîn. ~n timp ce oamenii necheaz\, b\trîni impoten]i sînt viola]i, abulicii fiind, mai r\u, abandona]i. {obolanii, simboluri supradimensionate ale molimei se împerecheaz\ pe paturi de spi-

Omul adaptat este cel care se întoarce la condi]ia sa animal\ [i îi domin\ pe ceila]i prin for]a brut\. peleaz\ la ironia fin\ [i nici la subtilit\]i. Hiper-realismul [i supra-realismul s\u gr\iesc mai mult decît un spectator chiar [i avizat poate digera de la prima vizionare. Sugestiile de interpretare ale piesei abund\ [i se g\sesc inculcate în scene de un realism [i o duritate viscerale. Piesa începe cu o scen\ dintr-un ospiciu (sau dintr-o fost\ catedral\ devenit\ grajd, transformat\ apoi în azil), unde b\trînii nu sînt ni[te fiin]e fragile care-[i a[teapt\ moartea cu resemnare [i nici m\car ni[te senili binecuvînta]i.

Ci ni[te hiene care a[teapt\ s\ devoreze sufletele fiin]elor tinere [i fragede

tal. ~n aceast\ lume decazut\ ei sînt, paradoxal, cei mai cura]i. Dup\ cum spune [i naratorul, „o priveli[te mai jalnic\ nu mi-a fost dat\ s\ v\d”. Iar priveli[tea expus\ de Puc\rete, are menirea de a-l face pe orice spectator s\ conchid\, precum Gulliver: „îmi cam trecuse pofta de nemurire”.

Sfîr[itul îl duce omul cu servieta Pentru toat\ osînda aceasta, nimeni nu se face vinovat [i totu[i toat\ lumea î[i poart\ povara crucii, dar nu [i cru-

im, spectatorul se poate întreba. ~n acest „abator” simbolic, se vinde societ\]ii de consum Corina, „curva vestal\”, pe care n-o vrea nici ultimul be]iv, dar din serviciile c\reia se înfrupt\ întreaga omenire. Ea este b\tut\, violat\ pîn\ la hemoragie. Dar nici m\car ea nu este ceea ce pare, e doar un travesti care, în pofida unei existen]e mizere, are o teribil\ poft\ de nemurire [i nu doar rezist\ supliciilor ci se [i înfrupt\ din ele.

Servieta nu se poate ascunde dup\ perdea Scenele din „C\l\toriile lui Gulliver” ale lui Purc\rete sînt mai expresive ca t\i[ul cuvintelor tari. Perdeaua sa este doar o cortin\ transparent\, din spatele c\reia oamenii devin umbre, reprezent\ri, sugestii. ~n acest crepuscul al omenirii, uria[ul este la rîndul lui un silfid, care poart\ ilar un omule] într-o undi]\ de picior ca pe-o broasc\, dar se dezumfl\ cînd al]ii plesnesc din degete, preschimbîndu-se din brobdingnag în liliputan. ~n fapt, pe tot parcursul reprezenta]iei se accentueaz\ ideea c\ un Gulliver în ]ara piticilor e de fapt un liliputan ale c\rui determinare [i condi]ie atîrn\ de o voin]\ divin\, de un Dumnezeu feti[ist, încarnat într-un supra-om. De aceea, imaginile de „background” sînt g\uri negre, decupate din lumini [i proiectate pe fundal.

Este evident c\ Purc\rete, cu ochelarii lui prin care vede monstruos, nu l-a luat pe Gulliver s\ le citeasc\ spectatorilor, în intermezzo-uri, o poveste pentru copii, ci s\ le prezinte în tu[e groase alegoria existen]ei ca supliciu.

S\ îi trezeasc\ la realitate cu un du[ cu acid clorhidtric, care s\ le taie nu doar pofta de nemurire, ci pîn\ [i pofta de moarte.

Laura P|ULE}

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

Regizorul Silviu Purc\rete a întors [i mai pe dos lumile decît a f\cut-o Jonathan Swift. Iar c\l\toria propus\ de el nu a fost una menit\ s\ reflecte o filosofie politic\ sau s\ scrie o istorie a mentalit\]ilor. Cu atît mai pu]in s\ transpun\ vreo c\l\torie imaginar\. Ci s\ codeze realitatea în deplin\tatea nenorocii ei [i s\ le reveleze oamenilor ceea ce este mai abject în ei decît ei în[i[i. Ceea ce a expus reputatul regizor într-o or\ jum\tate de reprezenta]ie care a primit numeroase distinc]ii în str\n\tate [i a ob]inut premiul UNITER pentru „Cel mai bun spectacol” în 2013 a fost o filosofie a vie]ii desprins\ dintr-o vedere hiperbolic\ asupra p\catelor lumii, înscrise tocmai în ARN-ul condi]iei umane. El a preluat dihotomia propus\ de Swift între „oameni mici” [i „oameni mari” [i între animale (cai) [i oameni, precum [i pretextul c\l\toriei ini]iatice. ~ns\ a luat oamenii [i i-a pus, ca pe ni[te p\pu[i vodoo într-o cutie. Ca s\ fie pedepsi]i, doar pentru faptul c\ exist\, de un Dumnezeu crud [i pervers [i de o voce narativ\ din off. De un Gulliver auctorial, aproape divin, transpus în secoul al XXI-lea, în care indivizi diformi î[i tr\iesc ororile cu voluptate [i cu hohot. ~[i mu[c\ din existen]a maladiv\, î[i devoreaz\ propriile progenituri [i î[i celebreaz\ demen]a. Nu se [tie dac\ a-

cel copil care asist\ la „vernisajul” de tablouri decadente pe tot parcursul piesei (adic\ a vie]ii), este un înger (sugestie a purit\]ii care înc\ mai exist\ în orice f\ptur\ uman\, par]ial disociat\ de „fiin]a de carne”) sau o victim\ a unei mo[teniri de veacuri a r\ului, damnat\ s\ perpetueze toate defectele speciei.

Cu toate acestea, Purc\rete nu a-

cea. De aceea intermezzo-urile se joac\ în umbr\, dup\ o perdea de calc.

Dincolo de aceast\ lume (sau tocmai în ea) p\[esc apleca]i oamenii cu p\l\rie [i baston, ce par desprin[i dintr-un tablou al lui Rene Magritte. Ei sînt ni[te magi rata]i sau ni[te apostoli (incon[tien]i?) ai R\ului. Ei vestesc doar sfîr[itul lumii. Acest sfîr[it al lumii este adus de coporati[tii în sacou [i cu serviet\, canibali ai unei societ\]i de consum, în care singura form\ de supravie]uire este devorarea celuilalt. Se contureaz\ astfel o imagine a luptei pe via]\ [i pe moarte pentru ascensiunea pe scara social\ într-o societate post-modern\.

Omul adaptat este cel care se întoarce la condi]ia sa animal\ [i îi domin\ pe ceila]i prin for]a brut\. Scenele îi suprind de corporati[ti robotiza]i, comportîndu-se cînd ca ni[te butoane ale unui mecanism, cînd m\r[\luind dup\ trasee prestabile, împiedicîndu-se de obstacole. To]i execut\ acelea[i mi[c\ri, au aceea[i privire goal\ [i sînt total aliena]i. ~ns\ la doar cel mai mic stimul, reac]ioneaz\ pavlovian. Dac\ unul iese din rînd va fi sanc]ionat de ceilal]i. Corul sclavilor moderni, ce p\rea s\ aib\ ceva in eufonia solodarit\]ii, se sparge. Iar de aici începe o adev\rat\ scen\ de canibalism. Trei milenii de existen]\ n-au servit la nimic omenirii. Nici m\car pentru a-[i accepta decent moartea, dup\ cum am fost avertiza]i de la început. De aceea b\trînii merit\ s\ le fie atribuit\ reprezentarea unor f\pturi grote[ti.

Cu toate aceste, dintre to]i oamenii, cele mai dezgust\toare sînt femeile. ~n viziunea lui Purc\rete, ele sînt ni[te ]ate pitice, care î[i disput\ locul pe trotuar. Femeia este destituit\ [i din rolul de mam\. Copiii s`nt procreeaz\ la întîmplare, iar [atra îi poart\ cu [i dup\ ea ca pe ni[te baloturi de haine.

Unii sînt f\ta]i (nu n\scu]i sau adu[i pe lume) în g\leat\ [i livra]i f\r\ resentimente unui abator. Dac\ acel abator este tocmai simbolul lumii în care tr\-

18

ARTE VIZUALE

Atelierul pictorilor f\r\ secrete La vernisajul expozi]iei „Atelier 35”, organizat pe data de 16 iunie, spectatorii i-au avut `n fa]\ pe tinerii arti[ti care [i-au l\sat semn\turile pe cele peste 40 de lucr\ri din Pia]a Unirii.

I-au v\zut cu m`inile p\tate de culorile cu care [i-au `mbr\cat p`nzele, de fa]\ cu to]i, la tab\ra de crea]ie din centrul Ia[ului. {i Felix Aftene, pre[edintele

celor 25 de arti[ti. Fiecare a venit cu ce avea mai bun. Astfel, avem o imagine asupra preocup\rilor genera]iei tinere, a arti[tilor de p`n\ `n 35 de ani”.

Zidul de spectatori de la intrarea `n galerie s-a spart abia c`nd expozi]ia a fost declarat\ deschis\. Pa[ii au izbucnit `n toate p\r]ile, mai curio[i sau cu ap\s\ri sfioase. Cu ochi critici, unii

Zidul de spectatori s-a spart abia c`nd expozi]ia a fost declarat\ deschis\.

ia]a Unirii [i-a g\sit o menire nou\. P`nze, acuarele, tuburi de vopsea [i ulei, [evalete, palete murdare de imagina]ii colorate, toate s-au str`ns `ntr-o Pia]\ a Artelor, unde ie[enilor li s-a deschis un vernisaj de zece zile. Criticii, arti[tii plastici [i crea]iile lor au ie[it din ateliere ca s\ fac\ sculpturi [i portrete ale lumii a[a cum o v\d ei. Iar din pensulele care vor arde `n foc de tab\r\ vor r\m`ne expozi]ii care n-au v\zut galerii, dar pe care le-a v\zut tot Ia[ul.

P

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

Dasc\lii f\r\ catalog predau art\ de nota zece De pe p`nza peticit\ cu nuan]e de albastru, Alexandru Ioan Cuza caut\ umbr\. Obrazul drept `i e stropit cu pic\turi ro[ii, iar din penele vulturului de l`ng\ um\rul s\u se preling lacrimi ca de acuarel\. {i o parte din fa]ada Hotelului Traian sau cupola Palatului Braunstein prind contur din pensulele pictorilor din Pia]a Unirii, care [i-au mutat pentru c`teva zile atelierele `n strad\, la tab\ra de crea]ie. ~n apropiere de statuie, artistul Felix Aftene `[i `mparte banca cu doi copii, ai c\ror ochi ageri se `mbin\ cu calmul griurilor, `ntinse pe p`nz\ cu un cu]it pentru pictur\. Trec\torii se opresc pentru c`teva clipe, c`t s\-[i ridice ochelarii deasupra spr`ncenelor, s\-[i arunce privirea peste tuburile de culori sau peste bucata de sticl\ `mbibat\ cu p`lcuri de nuan]e [i s\ plece mai departe. Doar copiii `l v\d ca pe un dasc\l. Aproape c\ l-ar trage de m`nec\ s\ le r\spund\ la `ntreb\ri, iar el `nclin\ u[or capul, `[i `ndreapt\ spatele [i las\ v`ntul de var\ s\ se izbeasc\ de p`nz\, c`t le explic\

au apreciat tablourile `n t\cere sau ajuta]i de ar\t\ri de deget `nspre picturile pastelate, `nspre albastrul roial sau griul iernatic. De-afar\, glasuri toropite cereau explica]ii, iar c`nd nu erau mul]umi]i, trec\torii se convingeau de unii singuri ce `nseamn\ Pia]a Artelor. ~[i ghemuiau pleoapele la atingerea umbrei, pentru ca mai apoi privirile s\ `mbr\]i[eze ursul de plu[ pictat pe o p`nz\ pe care abia dac\ o puteai cuprinde cu bra]ele. La c`]iva pa[i, arti[tii s-au `ntors la [evaletele dezgolite `n fa]a tuturor. Pentru ho]ii de talente, lec]iile de art\ predate gratuit au fost un adev\rat chilipir.

C\t\lina DOBROVICEANU

„Arti[ti avem, mae[tri avem, ce ne mai lipse[te?”

30 de tineri arti[ti din Pia]a Unirii [i-au l\sat pînzele deoparte pentru a participa la vernisajul expozi]iei „Simeza Ie[ean\”, care a avut loc luni, 17 iunie, la Galeriile de art\ N. Tonitza [i Th. Pallady de pe strada L\pu[neanu, în cadrul Festivalului Interna]ional al Educa]iei.

Printre cei 30 de arti[ti ale c\ror lucr\ri s`nt expuse la cele dou\ galerii au luat parte la vernisaj Cristian Ungureanu, Constantin Tofan sau rectorul Universit\]ii de Arte „George Enescu”, prof. univ. dr. AtenaElena Simionescu.

Prezent la eveniment, Felix Aftene, pre[edintele Filialei din Ia[i a Uniunii Arti[tilor Plastici, a afirmat c\ festivalul are un rol educativ pentru ie[enii de toate vîrstele. La rîndul s\u, Florin Mindirigiu, directorul FIE, a explicat c\ scopul festivalului este acela de a „coborî cultura în strad\”, unde arta este la îndemîna tuturor.

Criticul de art\ Petru Bejan, unul dintre moderatorii evenimentului, a men]ionat c\ în Ia[i s`nt „arti[ti foarte buni, avem mae[tri foarte buni, pe care putem conta. Ce ne lipse[te? Un anume conservatorism care vorbe[te despre lipsa de racordare la ceea ce se practic\ în

`ntr-o galerie de art\”, `mi m\rturise[te Mihai, care [i-a l\sat porumbeii pe jum\tate dezgoli]i de culoare pe plan[a rezemat\ de [evalet. ~ns\, odat\ ce au

„Lumea parc\ se teme s\ intre `ntr-o galerie de art\”, `mi m\rturise[te Mihai, care [i-a l\sat porumbeii pe jum\tate dezgoli]i de culoare pe plan[a rezemat\ de [evalet. de ce apa `n care `[i `nmoaie pensulele nu e bun\ de b\ut. „S\ te ui]i cum face nenea, s\ `nve]i [i tu”, o `ndeamn\ mama pe copila care nu-[i poate dezlipi iri[ii alba[tri de pe silueta de balerin\ conturat\ de pictor. „Lumea parc\ se teme s\ intre

filialei din Ia[i a Uniunii Arti[tilor Plastici, [i-a p\r\sit pentru c`teva momente [evaletul, pentru a dezveli de secrete tablourile [i sculpturile ad\postite `n „Pia]a Artelor”. „În aceast\ galerie din Pia]a Unirii cred c\ am avut mai mul]i vizitatori dec`t la celelalte expozi]ii Atelier 35, organizate de Uniunea Arti[tilor Plastici. Gala Atelier 35 înseamn\ c\ s`nt arti[ti de p`n\ în 35 de ani care au fost premia]i la ultimele expozi]ii”, a spus acesta.

Criticul de art\ Petru Bejan, prezent [i el la vernisaj, a apreciat c\ expozi]ia apar]ine unor tineri care „tr\iesc prin art\ [i respir\ felul acesteia de a fi”.

Despre tab\ra din Pia]a Unirii, acesta a explicat c\ „se dore[te a fi o ie[ire `n aer liber, o punere laolalt\ a lucr\rilor

intrat `n cortul din Pia]a Unirii, au adulmecat fiecare tablou expus. S-au oprit `n dreptul picturilor, au `nconjurat vitrina cu sculpturi, au clipit fie a admira]ie, fie a surprindere [i [i-au continuat drumul. Cei `n v`rst\ cu m`inile

`mpreunate la spate [i pa[i st\p`ni]i, iar cei tineri purt`nd `n picioare vijelii.

Cine nu `n]elege de ce arta s-a l\sat descusut\ `n centrul ora[ului `i opre[te cu un „m\ scuza]i, ce se `nt`mpl\ aici?” [i cu fruntea `ncruntat\ a nedumerire pe cei care par c-au priceput. „C`nd am v\zut cabana asta aici, mam g`ndit eu c\ e ceva. Era frumos dac\ f\ceau [i ni[te spectacole aici, `n centru. Dar e bine [i a[a”, pleac\ `mp\cat un domn care e `n Ia[i doar `n vizit\. E mul]umit s\ afle c\ s`nt [i spectacole. Trebuie doar s\ ia ora[ul la pas, strat cu strat, p`n\ c`nd harta i se va mototoli ca fotografiile de l`ng\ [evaletele pictorilor, iar porumbeii `[i vor `ntinde aripile pentru ca luciul culorilor din tuburi s\ se usuce la soare.

C\t\lina DOBROVICEANU

Lucr\rile care au umplut cele dou\ s\li [i-au l\sat culorile [i texturile cercetate de ochi forma]i.

Occident. Foarte mul]i au r\mas în registrul tematic de acum dou\-trei decenii”. Acesta a mai afirmat c\ „ce-ar putea înv\]a mae[trii de la cei tineri este grija cu care î[i construiesc proiectele”.

30 de lucr\ri, picturi [i sculpturi au umplut cele dou\ s\li [i [i-au l\sat culorile [i texturile cercetate de ochi forma]i sau diletan]i. Ochi care se cunosc [i care î[i împart respect, fie c\ vorbele pornesc dinspre discipol c\tre maestru, fie c\ cei „consacra]i” s`nt cei care î[i recunosc ucenicii.

Petru Bejan a punctat c\ „ne mai lipse[te solidaritatea. Am observat c\ avem în Ia[i aproape o sut\ de publicuri. Folosesc pluralul pentru c\ nu avem un public omogen, fiecare artist are propriul public. Se întîmpl\ ca la vernisaje s\ nu ai despre ce vorbi pentru c\ s`nt invita]i doar vecinii de bloc sau cei din familie”. Îns\ la acest vernisaj, oricîte publicuri ar fi participat, au despicat cu to]ii arta cu aceia[i ochi iscoditori. Chiar dac\ aveau în fa]a lor ultima pat\ de culoare pe pînz\ sau doar schi]a în creion.

C\t\lina DOBROVICEANU

19

ARTE VIZUALE

Muzeul Unirii, gazda unei istorii de 110 ani de art\ Departe de agita]ia de pe strada L\pu[neanu, s`mb\t\, 15 iunie, `ncep`nd cu ora 18.00, ie[enii au luat parte la vernisajul expozi]iei „Patriarhul sculpturii rom=ne[ti se re`ntoarce la Ia[i – Ion Irimescu” care a avut loc la Muzeul Unirii. Lucr\ri de grafic\ [i sculp-

tur\ din patrimoniul Muzeului de Art\ de la F\lticeni, dar [i lucr\ri particulare ale colec]ionarilor Adrian Aldea, Bogdan B=rl\deanu, Grigore Elisei [i Vlad Nedelcu au fost expuse, vernisajul f\c`nd parte din cadrul Festivalul de Arte Vizuale de la Festivalul Interna]ional

Artistul care l-a dus pe Caravaggio `n viitor ~n Pia]a Unirii `]i sar `n ochi [evaletele [i porumbeii. Aceia de pe p`nza lui Mihai, pe care o tot mut\ din cauza v`ntului. C`]iva [i-au primit luciul culorilor pe aripi, iar al]ii a[teapt\ s\ le fie umplut conturul cu nuan]e de gri. Cei adev\ra]i s`nt fug\ri]i de copii, singurii care au `ndr\znit s\ fure c`te ceva din secretele pictorilor.

Pentru c`teva zile, ei, arti[tii, ne-au ar\tat nou\, trec\torilor, c\ un tablou `ncepe din creion [i se termin\ c`nd ultima pat\ de culoare e a[ezat\ la locul ei [i c`nd `]i vezi g`ndurile desenate, `n detaliu, pe p`nz\. Asta dac\ e[ti orgolios [i vrei s\ `]i conturezi imagina]ia din pensule, c\ci, `n pictur\, „nu po]i s\ faci ceva gre[it. Se poate doar ca lucrarea s\ nu `]i ias\ `ntocmai cum ai g`ndit-o”, m\ l\mure[te Mihai. Iar el e un orgolios. Nu e musai ca to]i arti[tii s\ fie a[a, `ns\ cu p`nza `n fa]\ trebuie s\ fie calmi, iar pe palete s\ amestece r\bdare [i precizie.

Dau calul lui Napoleon pe un motor

C\t\lina DOBROVICEANU

Printre [evalete sau socluri `nalte, tinerii abia se puteau distinge de sumedenia de entuzia[ti, veni]i s\ le `m-

~n lini[tea camerei, c\ldura i-a `nv\luit pe vizitatorii ce au putut admira lucr\rile artistului Ion Irimescu, fost profesor [i membru al Academiei Române. ciden]e fac ca aceast\ ini]iativ\ s\ se potriveasc\, `n primul r`nd, cu rotunjirea unei cifre. Anul acesta au fost 110 ani de la na[terea maestrului Ion Irimescu, [i, totodat\, s`nt 70 de ani de c`nd Ion Irimescu a p\[it `n Ia[i”, a declarat scriitorul Grigore Ilisei, coordonatorul artistic al evenimentului.

p\rt\[easc\ felicit\rile lor lui Grigore Ilisei. ~n lini[tea camerei, c\ldura i-a `nv\luit pe vizitatorii ce au putut admira lucr\rile artistului Ion Irimescu, fost profesor [i membru al Academiei Rom=ne. Dintre acestea putem aminti „Femei odihnindu-se” a[ezat\ nu departe de sculptura din ipsos patinat,

`n m\rime natural\, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

La eveniment a luat parte [i pictorul Dan Hatmanu, fost student a lui Ion Irimescu, care a re`nviat `n cuvinte amintirile lui legate de `nt`lnirile pe care le-a avut cu maestrul, [i Aurica Ichim, curator de expozi]ie la Muzeul Unirii, care a men]ionat c\ „m\ bucur c\ am reu[it s\-i scoatem pe ie[eni de la televizor, s\-i ajut\m s\ se implice pentru a atinge `mpreun\ ]elul de a deveni capital\ cultural\ european\.”

Vernisajul s-a `ncheiat cu proiec]ia filmului „Autoportret la 95 de ani”, realizat de Grigore Elisei, film difuzat pentru prima dat\ `n 1998. Evenimentul din cadrul Festivalului Interna]ional al Educa]iei a fost organizat de Complexul Na]ional „Moldova” Ia[i [i Muzeul de Art\ „Ion Irimescu” din F\lticeni.

Iuliana LEONTI

Realizarea diplomelor de la Gal\ a fost o provocare foarte mare, fiindc\ aveau o destina]ie clar\ Interviu cu artistul vizual Felix Aftene.

De ce a]i ales s\ face]i [i o tab\r\ de crea]ie pe l`ng\ celelalte evenimente?

Fiindc\ este mult mai interactiv\, pentru c\ era un soi de promovare a arti[tilor tineri, pentru c\ e o zon\ foarte educativ\ at`t pentru arti[ti c`t [i pentru beneficiarii festivalului. To]i `nva]\ s\ se comporte `ntr-un astfel de festival.

Este la prima edi]ie [i am g\sit de cuviin]\ c\ e foarte potrivit\ aceast\ form\ de manifestare artistic\ `ntr-o tabar\ `n urban planner. De obicei, taberele de crea]ie se fac `n spa]ii foarte prietenoase care s`nt destina]ii de vacan]\, la mare, la munte, dar de data asta tab\ra a poposit chiar `n centrul ora[ului [i am v\zut c\ pe arti[tii tineri i-a inspirat foarte mult iar publicul a fost destul de numeros [i a vizitat arti[tii, au v\zut ce lucreaz\. Am fost [i eu `n tab\r\ [i am lucrat. Ie[irea din atelier e una deosebit\, e altceva, altfel `[i pune amprenta asupra a ce lucrezi tu `n astfel de spa]iu.

A]i spus la ultimele dou\ vernisaje c\ la Gala Atelier 35 din Pia]a Unirii au fost mai mul]i vizitatori dec`t la celelalte expozi]ii. Cum v\ explica]i?

E deschiderea mai mare `n cort. Eu am pl\tit de la Uniunea Arti[tilor Plastici un om s\ stea `n cele dou\ galerii dou\ zile, s`mb\t\ [i duminic\, s\ le ]in\ deschise, dar n-au intrat acolo `n dou\ zile mai mul]i oameni dec`t au fost `n Pia]a Unirii timp de dou\ ore. Pentru c\ galeriile `[i selecteaz\ automat receptorul artei [i astfel nu intr\ oricine `ntr-o galerie de art\ de tipul \sta. Chiar am vorbit

cu organizatorii evenimentului [i am hot\r`t c\ la anul o s\ construim tot o astfel de galerie care s\ arate ceva mai bine, dintr-un lemn sau sticl\, pentru c\ merit\.

Ce v-a inspirat `n crearea diplomelor de la Gala FIE? Diplomele de la gala FIE au fost o idee comun\, a mea [i a organizatorilor. S`nt diplome unicat, 11 lucr\ri de grafic\. A fost o mare provocare pentru c\ [tiam exact la cine ajunge acea diplom\. Dac\ de obicei sculptezi, pictezi [i nu [tii unde ajung lucr\rile tale, cine le va cump\ra, aici destina]ia era foarte clar\. Lucr\rile au ar\tat foarte bine, la fel [i regia f\cut\ de Ovidiu Laz\r cu scena plin\ de [evalete [i pe fiecare [evalet din cele 11 st\tea c`te o lucrare, iar marele trofeu, care a fost tot o lucrare de sculptur\ de-a mea, trona undeva `n mijloc.

C`t de important crede]i c\ ar fi titlul de Capital\ Cultural\ European\ pentru Ia[i?

E un proiect pentru care ne preg\tim tr\ind acest festival. E un proiect pentru care am f\cut lobby acum doi ani la Bruxelles, la Parlamentul European, unde am avut [i o expozi]ie. Am discutat cu parlamentari care s`nt chiar `n comisia de cultur\, dintre cei care pun degetul pe ora[ul care va fi nominalizat pentru anul 2021 drept Capital\ Cultural\ European\ [i sper c\ ac]iunile pe care le facem de acum `ncolo s\ conteze, cu toate c\ cel mai important va fi proiectul care se va face legat de identitatea Ia[ului.

Am avut o `nt`lnire cu Philippe Kern, reprezentantul unei firme care se ocup\ cu astfel de proiecte. Am discutat despre poten]ialul Ia[ului legat de oameni, istorie, cultur\, lucruri care ne-ar putea ajuta `n g\sirea identit\]ii, iar el a fost de p\rere c\ Ia[ul are un poten]ial de acest gen.

Iuliana LEONTI

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

Mihai g`nde[te `n culori tari [i `n tu[e desprinse din crea]iile SF. C`nd i s-a cerut pentru expozi]ia „Visiting Art History”, de acum doi ani, s\ reinterpreteze o pies\ a unui pictor cunoscut, el [i l-a ales pe Caravaggio. I-a pref\cut tabloul convertirii Sf`ntului Paul `ntr-o pl\smuire [tiin]ifico-fantastic\. „Pe cal l-am transformat `ntr-un cyborg, iar pe Sf`ntul Paul l-am pictat ca `n Avatar, dar i-am p\strat vestimenta]ia. B\tr`nului i-am pus ni[te insulete de la Ecko”. Un an mai t`rziu, la aceea[i expozi]ie, i-a venit r`ndul lui Napoleon s\ `mbrace armura cavalerului din viitor. „~n pictura original\ ap\rea c\lare, la b\t\lia de la Waterloo, iar eu l-am desenat pe un motor [i l-am `mbr\cat ca `n filmul Tron, cu lumini]e, cu tot”. L`ng\ p`nze a ]inut fotografiile pe care avea s\ le schi]eze din creion [i apoi s\ le modeleze din pensule, a[a cum procedeaz\ majoritatea pictorilor. S`nt [i arti[ti care „au exerci]iul desenului [i nu `l mai fac `n creion, ci direct din culoare. Acela e `ns\ un alt nivel”. ~ns\ Mihai nu [i-a rezemat `ntotdeauna pe [evalet `nchipuirile fanteziste. A [tiut c\ vrea s\ studieze la Arte `n clasa a [aptea, c`nd a c`[tigat premiul `nt`i la un concurs de desen, pict`ndu-l pe Sf`ntul {tefan, iar acum e masterand `n primul an. Dar m`zg`lituri pe foaia de h`rtie a f\cut de copil, c`nd copia poli]i[tii englezi c\lare din c\r]ile tat\lui s\u. I-a pl\cut s\ deseneze animale dintotdeauna. {i cu peisaje `i place s\ umple p`nzele, chiar dac\ le ilustreaz\ f\r\ nici o fotografie l`ng\ el, a[a cum a f\cut `ntr-o tab\r\ la Retezat, c`nd a pictat natura `n aer liber. „A trebuit s\ ne facem noi palete, [evalete. Am luat pietre pe care puneam culorile [i ne-am f\cut [evalete din ni[te crengi. Lucr\m mult dup\ poze pentru c\ e mai u[or, atunci c`nd trebuie s\ pictezi `n natur\ trebuie s\ fii mai spontan, s\ pui tu[ele rapid pentru c\ natura se mi[c\”, `mi explic\ schi]`nd un desen imaginar `n aer. La fel de rapid i se amestec\ [i culorile, contrastele, umbrele [i punctele de lumin\ `n minte. {i chiar dac\ „creierul uit\, m`na `[i aminte[te. Odat\ ce te-ai format, nu mai po]i da `napoi”.

al Educa]iei din Ia[i. „Nu `nt`mpl\tor am numit aceast\ expozi]ie a[a pentru c\ o serie de coin-

20

FRINGE

„Sex therapy” dup\ perdea Kiddo Cafe este cafeneaua cu ieder\ de mai sus de Radio Ia[i care m-a primit cu `nc\peri calde, b\uturi reci [i sex cu u[a `nchis\. Dr. Karla ne-a a[ezat ca la Alcoolici Anonimi [i, p`n\ s\ facem cuno[tin]\, ne-a dat cadou c`te un shot de tequilla ro[u-

parte de tot felul de partide, care mai vulcanice, care mai domoale. „Fac sex de fiecare dat\ c`nd m\ doare capul. Am f\cut [i sex în grup. Eram cinci, dou\ fete [i trei b\ie]i. Voi a]i încercat?” Un moment de lini[te s-a l\sat în sal\ [i, dup\ c`teva momente

„Te iube[te c`nd te citeaz\.” sp\l\cit, ideal pentru `nc\lzirea spiritelor, `nainte de reprezenta]ia pe care ne-a preg\tit-o.

A[ternuturi necurate u teatrul de bar Ia[ul s-a `nv\]at de mult\ vreme.

Uneori l-a l\sat s\ ias\ [i `n strad\, s\-[i verse patimile [i ideile peste trec\tori. ~ns\ niciodat\ n-a avut teatrul contemporan o dezlegare mai aprins\ la neconven]ional precum cea de la Ia[i Fringe Festival.

Actorilor li s-au dat zece zile, opt cafenele, patru scene `n aer liber [i-un `ntreg bulevard ca s\-[i strige din to]i r\runchii arta nebun\, timid\, vesel\ sau trist\ [i s-o `mbrace `n foc, `n cuvinte deocheate, `n dureri de cap moderne, pe care le-a `n]eles [i le-a sim]it mai ales publicul t`n\r. ~ntreg ora[ul a purtat, s\pt\m`na aceasta, picioroange, iar de-acolo de sus teatrul s-a v\zut cu totul altfel.

C

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

Spovedanie cu miros de fericire Pe bulevardul {tefan cel Mare privirea `]i era fug\rit\ `n toate p\r]ile, ba de actorii de pe scenele `n aer liber, ba de ciorchinele de oameni aduna]i ca ni[te buline pe o rochie vaporoas\ de var\. De nic\ieri, o t`n\r\ brunet\, cu p\rul lung adunat `n grab\ `ntr-o coad\, mi-a oprit pa[ii cu o str`ngere u[oar\ de m`n\. „}i s-ar potrivi rolul unei fete hot\r`te, dar mereu `ndr\gostit\”, mi-a spus, `n timp ce mi-a a[ezat `n palm\ o mu[cat\ rupt\ din ghiveciul de l`ng\ trotuar. Era Fatma Mohamed, cea care a jucat-o pe Floricica `n piesa „Parfum de via]\ pe un tractor”, pl\smuit\ de Cristiana Keresztes.

Joi, `n Baz\, spectatorii au fost lua]i pe nepreg\tite de sinceritatea Floricic\i. ~ntr-un monolog mai mult [optit ca pentru sine ne-a povestit toat\ via]a ei, alerg`nd de la o mas\ la alta. ~ntreaga sal\ i-a fost scena pe care [i-a spus spovedania, iar noi i-am ascultat cuvintele, f\r\ s\ o sc\p\m din priviri. „Mi-au zis unii c\-s ciudat\”, ne-a m\rturisit, dezvelind un z`mbet ca o acceptare. {i-a strigat numele [i a pornit ca o ame]it\ printre spectatori, d`nd m`na aproape cu fiecare dintre ei. „Cum te cheam\? C\t\lina? }i se potrive[te mai bine Olga. Eu s`nt Floricica”. Nu a ghicit nimeni cum de nu i se stingea lic\rul care p`lp`ia a via]\ `n ochii ei, nici m\car atunci c`nd ne-a m\rturisit, a[ezat\ ca o [col\ri]\ cuminte pe scaun, c\ so]ul i-a murit `ntr-un incendiu. Ca o n\luc\, `[i lipea bra]ele sub]iri de g`turile spectatorilor, de-i sim]eai tremurul u[or al degetelor. Atunci, `n spatele Floricic\i o ghiceai pe Fatma, [i, complice, `i returnai `mbr\]i[area fugar\.

C`nd nu se plimba prin sal\, se a[eza la mese, l`ng\ noi.

Cumva, ne cuno[tea. „Te ]in minte pe tine”, la fel cum o [tia [i pe t`n\ra coco]at\ pe un scaun de bar [i pe b\rbatul cu p\rul grizonant, str`ns `n coad\, a c\rui ]igar\ ardea `n scrumier\. Nu l-a `ntrebat ce mai face, ci dac\ era fericit. Cu ochi iscoditori, ne-a ]intuit pe scaune [i a ie[it din sal\. Nu ne-am dat seama c\ a evadat de sub nasul nostru p`n\ ce nu ne-au dezmeticit aplauzele unei tinere. Nici nu am apucat s\ o `ntreb\m pe Floricica dac\ ea e fericit\.

C\t\lina DOBROVICEANU

Grecia. Cire[e. Rochii. A[a i-a[ fi r\spuns Karlei c`nd ne-a pus s\ ne g`ndim la trei lucruri care ne plac. Îns\ tot ea mi-a luat-o înainte [i nea m\rturisit, f\r\ vreo tres\rire, c\-i place sexul. „Sexul violent [i cel slab, deopotriv\”, c\ci, de la 17 ani, de c`nd [i-a început via]a sexual\, a avut

de cugetare, dintre cei 20 de spectatori, doar doi ne-au spus cum s-au pierdut prin a[ternuturi al\turi de prieteni [i colegi, f\r\ jena de a doua zi. Cristi, pe de alt\ parte, [i-a amintit amuzat cum unii au închis-o pe o tip\ într-o camer\, invit`nd din c`nd în c`nd prietenii s\ li se al\ture, dar el, „de sc`rb\, a refuzat”.

Karla poart\ o fust\ lung\ [i o bluz\ închis\ la g`t. Simpl\ [i decent\, dup\ cum ai spune la prima vedere, fata tot insist\ s\ ne [ocheze. „Eu

s`nt prostitut\. Voi ce p\rere ave]i despre prostituate?”, la care Diana r\spunde aproape în [oapt\ c\ fetele s`nt condamnabile pentru c\-[i bat joc de trupul lor, iar Marius, revoltat, adaug\ c\ nu le putem judeca pentru c\ „e ca [i cum ne-am raporta la o alt\ cultur\ prin prisma celei pe care o cunoa[tem”.

Ca s\ trecem din registrul deocheat la unul accesibil unor oameni care se v\d prima dat\, vorbim despre iubire, dac\ am sim]it-o vreodat\, ce este ea sau c`nd am descoperit-o. „Te iube[te c`nd te citeaz\” a fost amuzant, dar un alt r\spuns dat, de data aceasta, de R\zvan, ne-a fascinat pe to]i. Pentru el iubire e ceea ce a f\cut un amic care a îndr\znit „s\ realizeze lucruri nebune[ti [i a cobor`t pe o sfoar\ de la etajul 10, la etajul [apte, s\ lase la o fereastr\ un trandafir, la prima or\ a dimine]ii”.

Iulia CIUHU

Metehnele urbane care [i-au pr\fuit `n]elesul Vocea lui Michael Jackson zv`cne[te din boxele a[ezate cu grij\ una peste alta, ame]it\ parc\ de reflectoarele care `nv`rt o sumedenie de culori pe scen\. ~n aerul relaxat al cafenelei Art House, coco]at\ la etajul 6 `n Moldova Mall, trupa Sertissage din Bucure[ti ne-a ar\tat, c`nd ceasul a b\tut ora 18.00, o alt\ viziune asupra teatrului, un regizor pentru care nici cei mai buni actori nu s`nt capabili s\ simt\ pe viu ce joac\ [i pentru care doar lipsa de experien]\ poate crea ceva autentic. Victor }\panu [i Andrei Radu au `nviat povestea dintre un om al str\zii [i un regizor nemul]umit de starea actual\ a teatrului `n „One life show”, o pies\ asemenea unui conflict.

Doi tineri `[i plimb\ pensoanele ca ni[te dirijori pe geamurile cuprinse deja pe jum\tate `n culoare, iar, prin ele, griul Ia[ului se evapor\ [i, `n lipsa berii, priveli[tea e cea care te `mbat\.

Dar un t`n\r cu [osetele trase p`n\ `n g`t `]i distrage aten]ia ap\r`nd parc\ din senin printre mese. „Un boschetar al c\rui nume nu trebuie s\-l [ti]i.”

A[a ne este prezentat `n timp ce regizorul `l agaseaz\, st`rnindu-i timiditatea sau poate doar sco]`ndu-i `n eviden]\ ignoran]a. L-a chemat aici pe omul care cutreier\ str\zile c\ci vrea s\ renun]e la actori [i s\ apeleze la oameni capabili „s\ fac\ un striptis

f\r\ s\-[i dea hainele jos.”

A[a l-a descoperit pe acest t`n\r a c\rui via]\ `ncape `ntr-un rucsac pe care-l ]ine `ntr-o carcas\ de Dacia ruginit\ p\zit\ de singurul lui prieten, c`inele Migren\. De[i regizorul nu `l crede capabil, acesta `[i las\ angoasa deoparte [i demonstreaz\ c\ via]a lui nu e un cli[eu al str\zii. C`nd se a[az\ pe scaun, publicului i se taie r\suflarea. E sincer [i-[i poveste[te fantasmele, metehnele care `i trec prin

flet. Astfel, publicul devine martorul unei noi forme de implicare emo]ional\, una care se `nfige `n mintea fiec\rui om care st\ a[ezat la mesele modeste.

Pe o muzic\ de pian `nfundat\ de r`setele unei fete r\t\cite `n spatele cafenelei, dest\inuirile se risipesc odat\ cu nervii regizorului care renun]\ la superficialitatea cu care l-a tratat pe „boschetar”. Acesta nu las\ destinul lui tragic s\ devin\ un p\pu[ar

„S`nt un boschetar al c\rui nume nu trebuie s\-l [ti]i.” minte mai des dec`t m`ncarea prin stomac. Ceea ce poveste[te e real, f\r\ ascunzi[uri perfide. Numai lumea e a[a, ca atunci c`nd te treze[ti din somn, chiaun [i f\r\ s\ [tii `ncotro s-o apuci. Dar el e ca un vinil pr\fuit.

C`nd sufli peste el iar pick-up-ul `i atinge fibrele se dest\inuie, `[i c`nt\ povestea [i, a[a zg`riat cum e, transform\ sunetele `n platin\ cu su-

care s\-i conduc\ via]a, iar el s\ fie un tomberon pe l`ng\ care treci fugitiv, ci, modest, `[i dezgole[te sufletul `n v`rful Ia[ului. {i noi, cumin]i, l-am aplaudat [i astfel i-am dat masca jos.

F\r\ s\ vrem.

Iuliana LEONTI

21

FRINGE

Cutia cu bomboane otr\vite

Cum s-au aprins evantaiele de fl\c\ri ale teatrului modern „Spune-mi [i mie, duduie, ce-i Fringe? Da’ zi-mi pentru sufletul meu.”

Cuvintele de catalog ale festivalului

a[teptat s\ fie iubi]i. „Ace[ti tineri nu-[i caut\ locul ca s\ g\seasc\ o meserie, ci doar pentru c\ teatrele, pu]ine

aproape de nori. Sc\pate de ploi, marionetele uria[e din satin galben [i violet au fluturat cu m`ini de sc`r]

P\pu[ile Bunraku n-au ajuns acolo din Japonia, ci-au r\s\rit dinspre Palatul Culturii, cu frun]ile mai aproape de nori. care-a str`ns `n pumnul Bulevardului {tefan cel Mare [i Sf`nt s-au spart `n g`ndul ie[enilor, `ns\ cioburile au ajuns `n suflet. Balonul de sticl\ `n care fierbea teatrul nou, teatrul „anapoda”, a r\bufnit greoi, timid, ca [i c`nd actorii `nchi[i `n el nu s-ar fi

c`te s`nt, nu-i mai pot `nghi]i”, explica regizorul Ovidiu Laz\r r\zvr\tirea.

Una care-a `nceput s\ curg\ pe bulevard de vineri.

P\pu[ile Bunraku n-au ajuns acolo din Japonia, ci-au r\s\rit dinspre Palatul Culturii, cu frun]ile mai

saluturi c\tre copiii deghiza]i, uneori, `n oameni mari care-au uitat, `n drumul lor, de lumea de dincolo de {tefan cel Mare. N-au citit, at`ta vreme c`t au r\mas pe drumul pietruit, dec`t printre literele colorate care-au scris, c`[, str`mb, zdruncinat ca de-un cu-

Publicul din Ia[i nu are o tradi]ie `n a vedea spectacole de teatru alternativ Interviu cu regizorul Octavian Jighirgiu, pre[edintele comisiei de jurizare a spectacolelor Fringe. de a se dezvolta, de a se obi[nui, de a fi parte dintr-un `ntreg, s\ preia din obiceiurile p\rin]ilor, a[a [i publicul de teatru [i de orice alt gen de art\ trebuie educat. Are nevoie de un timp pentru a se obi[nui cu acel altceva pe care `l propune o manifestare de tip Fringe. Noi, `n Ia[i, avem institu]ii tradi]ionale de teatru, publicul iubitor vede spectacolele Teatrului Na]ional sau Luceaf\rul, pe cele de teatru studen]esc. Prin urmare, publicul din Ia[i nu are o tradi]ie `n a vedea spectacole de teatru alternativ `n care s\ existe aceast\ interac]iune, `n care publicul s\ fie luat de m`n\ [i implicat `n poveste. Or s\ te treze[ti deodat\ `n fa]a tipului acesta de manifestare artistic\, evident c\ este [ocant pentru cei care vin la teatru aici `n ora[ul nostru.

De exemplu, Sibiul, pentru c\ are at`tea edi]ii `n spate, colc\ie de oameni veni]i din toate col]urile Europei pentru a vedea spectacolele. Nu invita]i, ci oameni ajun[i pe propria lor cheltuial\ pentru c\ [tiu c\ la Sibiu este un festival la care vor s\ participe. Asta sper\m s\ se `nt`mple [i aici. S\ se urce neam]ul `n ma[in\ [i s\ zic\ „domnule, e un festival `n Ia[i la a V-a edi]ie [i am auzit c\ e nebunie”. ~n momentul `n care cei din afara grani]elor Ia[ului, care este `nc\ un ora[ `nchis ce se lupt\ pentru deschidere, vor veni aici, ie[enii vor trebuie s\-[i schimbe mentalitatea.

Andrei MIHAI

Dans c\zut din cer „Art\ neconven]ional\, doamn\!”

Dar r\spunsul nu era `ndeajuns de bine f\r`mat, ca s\ `ncap\ cioburile `n inimi. A[a c\ le-au spart uria[ii c\]\ra]i pe picioroange de lemn, urletele lor `n megafoane chem`ndu-[i publicul `n cafenele, unde-au `nceput, tot de vineri, s\ se `n[ire, ca `n Domino, piesele de teatru aduse de la Bucure[ti, Cluj-Napoca, T`rgu Mure[, Satu Mare, R\d\u]i sau scoase din umbrele Ia[ului. „Ia s\ auzim, unde vei fi `n seara asta?”, te trezeai `ntrebat `n timp ce ochii `]i fugeau dup\ „P\tr\]el [i prietenii”, cei cinci p\pu[ari din spatele omului de lemn pe care-l purtau pe bra]e. Sau poate se l\sau ei purta]i. „V\ spun eu! ~n Bar Hand!”, unde au dansat The Sky, despre care-]i povestea cel mai `ndr\zne] clovn din mul]ime. Ce-i drept, singurul.

Ne-au chemat [i-n lift cei de la Halal Teatru, machia]i numai cu sufocarea unor m\[ti medicale peste guri ca s\ ne ademeneasc\ la „Elevator”.

Iar c`nd s-a l\sat noaptea [i bulevardul s-a aprins `n toate col]urile cu flori luminoase, cei de la Iulu Show au ridicat pe scenele `n aer liber st`lpi de corturi de circ. Ca s\ ne fac\ s\ d\m orice g`nd pe un one man show cu pantomim\ colorat\. „Mi-au schimbat ziua `ntr-un z`mbet”, a r\suflat vocea unei fete printre aplauze. Apoi a-ncremenit. Pentru c\ evantaiele de foc ale mimului l-au ren\scut fachir [i ne-au aruncat c`t colo, departe de scen\ [i ne-au p\c\lit ochii cu cercuri sc`nteietoare, saturniene.

Le[inuri pref\cute-n invita]ii la teatru, prin]ese r\t\cite pe bulevard [terg`nd cu trena roz\ piatr\ cu piatr\ [i arunc`nd `n trec\tori priviri tainice, femei d\ruind flori [i mirosind oameni cu mireasm\ de „ve[nic `ndr\gosti]i”, folki[ti aduna]i `n jurul focurilor neaprinse. Cu to]i te `nt`lneai, f\r\ noim\, pe {tefan cel Mare. Apoi te a[ezai printre ei `n cafenele, f\r\ s\ [tii c\ nu veniser\ acolo s\ vad\ ci s\ fac\ spectacol. Nu [tiai, nici tu, nici nimeni, pentru c\ Fringe nu-i un cuv`nt, nu-i un program, nu-i teatru, nici muzic\. Nu ascult\ de ore, de locuri, de bilete. Fringe e un balon de sticl\ care s-a spart [i-a umplut Ia[ul de-o fierbin]eal\, de mon[tri [i-un zbucium anapoda.

Anca TOMA

*** „Magazinul de Sinucideri”, `n regia Minodorei Lungu, cu sunetul realizat de Alexandru Rabulea [i grafica de Mihaela Lungu, a umplut camera mare a Handului de tineri [i r`sete. La fiecare c`teva replici ori r`deai, ori te speriai de vreo sabie sau un p\ianjen imens [i simandicos, mofturos la m`ncare. Jocul celor dou\ fete – Minodora, o p\pu[\ stricat\, cu mi[c\ri scurte, bru[te, robotice, [i Alice, v`nz\torul mereu nemul]umit de asistentul s\u – acompaniat de replicile amuzante, decorul de cas\ a groazei transformat\ `n magazin de cadouri [i muzica pe m\sur\ au f\cut din piesa de s`mb\t\ sear\ un loc pl\cut din care s\ nu te mai `ntorci, dac\ ai ales bomboana potrivit\.

Ioan STOLERU

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

Ce anume aduc nou spectacolele Fringe fa]\ de teatrul clasic?

Traducerea „mot a mot” a cuv`ntului este aceea de „franjuri”. E un festival franjurat, poate fi tradus a[a, mai popular, prin „adun\tur\”, `n sensul c\ `[i g\sesc locul foarte multe genuri din sfera teatrului, fiindc\ aceasta are foarte, foarte multe direc]ii. Pe l`ng\ teatrul pe care `l promoveaz\ institu]ii precum Teatrul Na]ional, care e o form\ clasic\, vin [i aceste forme, teatruldans, imagine, underground, `mbinarea dintre artele plastice [i improviza]ie.

E o nebunie `ntreag\. Deci toate aceste forme de teatru s`nt adunate la un loc. Acest lucru nu se `nt`mpl\ la nici un alt festival. {i celebrul festival de la Sibiu, al treilea festival ca importan]\ din Europa, dup\ Edinburgh International Festival din Sco]ia [i Avignon Theatre Festival din Fran]a, este tot un festival de tip Fringe, `n sensul c\ are aceast\ adun\tur\ [i are [i o burs\ de spectacole. Ceea ce se inten]ioneaz\ [i aici, [i anume s\ devin\ o burs\ de spectacole, `n sensul `n care vor fi invita]i oameni care au capacitatea de a decide, de a selecta, de a promova, de a pl\ti [i de a produce spectacole de teatru independent. Prin urmare arti[tii vor veni aici nu doar pentru a-[i ar\ta produsul ci [i pentru a-[i c\uta un viitor cu acel produs. Eu cred c\ acest festival este poate cel mai important eveniment teatral care a avut loc aici, la Ia[i, `n ultimii 15 ani.

Dar s`nt voci din domeniul artistic care afirm\ c\, `n Ia[i, spre deosebire de Cluj sau Sibiu, unde arta stradal\ este foarte prezent\ [i gustat\, publicul este foarte reticent `n fa]a unor astfel de manifest\ri.

Este foarte adev\rat [i o s\ dau [i motiva]ia. Ca `ntr-o familie `n care copilul are nevoie de o anumit\ perioad\

tremur, „FRINGE”.

La Magazinul de Sinucideri te duci c`nd nu mai ai nimic de pierdut, c`nd ai r\mas f\r\ prieteni, loc de munc\, rude care s\ te mai sune s\-ntrebe de s\n\tate sau c`nd pur [i simplu te-ai plictisit de tot. Dar pentru c\ statisticile arat\ c\ foarte pu]ini dintre cei care `ncearc\ s\ se sinucid\ chiar reu[esc, Alice Oslobanu [i Minodora Lungu te a[teapt\ la magazin cu o gam\ variat\ de metode menite s\ te duc\ pe lumea cealalt\ dup\ pofta inimii tale. Efectul e 100% garantat, ori mori, ori prime[ti banii-napoi.

O metod\ clasic\ recomandat\ de cele dou\ domni[oare este, bine`n]eles, Seppuku. „Sau Harakiri, `nseamn\ acela[i lucru, doar c\-i un termen mai vulgar”. {i `n timp ce una explic\, cealalt\ demonstreaz\. Sau invers.

Cert este c\ prea mult\ lume nu [tie exact unde s\ introduc\ sabia tradi]ional\ japonez\ [i ori o `nfige prea sus, ori prea jos, nerezolv`nd mare lucru. Motiv pentru care Alice se apropie de mine [i-mi ofer\ un „X” mare, ro[u, s\ nu cumva s\ fiu [i eu unul dintre cei mul]i care-n loc de morg\ ajung doar la urgen]e. „Ave]i o constitu]ie atletic\, face]i sport?

Ce profesie ave]i? De fapt, cred c\ e mai potrivit s\ v\ `ntreb ce profesie avea]i, din moment ce a]i venit la noi”.

Dup\ ce-mi pune X-ul pe stomac [i stabilim c\ a[a am s\ m\ duc, urmeaz\ „ceva mai feminin, otrava. De care vre]i, de inhalat sau de `nghi]it?” „De `nghi]it”, r\spunde r`z`nd tipa de l`ng\ mine, pecetluindu-[i soarta cu un r\spuns at`t de simplu.

Desigur, metodele de sinucidere de la Magazinul specializat s`nt pe c`t de diverse ]i-ai putea `nchipui. Eu unul a[ fi preferat „Suflarea De[ertului”, dac\ nu eram deja cu sabia-ntre intestine. „Pentru cine opteaz\ pentru o moarte lent\, de boli venerice, dar pl\cut\, dac\ m\ `n]elege]i, v\ putem oferi acest prezervativ folosit”, continu\ oferta celor dou\.

Singura [ans\ de sc\pare s`nt bomboanele otr\vite, din care doar jum\tate `[i fac, de fapt, efectul. „A[a ne impune Ministerul S\n\t\]ii, s\ le d\m copiilor o [ans\”.

SERILE FIE

22

Pove[tile marilor ie[eni, dezlegate din condei Serile dedicate muzicii, sportului [i umorului au `mpletit veselia cu nostalgia vremurilor trecute.

n fa]a scenei amplasate pe Bulevardul {tefan cel Mare s-au de[irat `nt`mpl\ri [i amintiri care au format un singur tablou, cel al Serilor FIE. Unul `n care culorile erau teatrul, muzica, sportul, artele vizuale [i literatura. ~n fiecare sear\, timp de cinci zile, ie[enii au ascultat biografiile celor care s-au dest\inuit, iar la final au realizat c\ ora[ul lor a dat na[tere unor personalit\]i care vor avea mereu ceva de povestit.

sau regizorul, cel care scrie piesa [i care o pune în scen\.”

Antrenorul Iulian Bi]uc\ a ad\ugat c\ în sport e la fel ca într-o familie, fiecare plecare a unui membru fiind mereu resim]it\. „Atunci c`nd pleac\ un copil, ceva se rupe. Ia[ul este un izvor de talente [i de oameni cu care ne-am putea m`ndri. E p\cat c\ nu reu[im s\ ne ]inem tinerii aici, dar mereu m-am g`ndit la noile genera]ii care vor veni.” Alin Moldoveanu a descris preg\tirea pentru concursuri ca fiind o „modalitate de folosire a min]ii [i chiar dac\ faci în fiecare zi acelea[i lucruri [i resim]i ca fiind monotonie, rezultatele se v\d dup\ ani de zile. De exemplu, am ales s\ fac tir din înt`mplare [i am început s\ iau în serios abia dup\ pri-

Opinia studen]easc[ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

~

Primul dialog cu ie[enii a avut loc pe 14 iunie [i a fost dedicat pre[edintelui de onoare al Festivalului Interna]ional al Educa]iei (FIE) Ia[i, actorul Radu Beligan. Maestrul [i-a început discursul cu dest\inuiri din copil\rie [i adolescen]\, motiv`nd c\ „întotdeauna este bine s\ spui ce ai pe suflet”, ezit`nd îns\ s\ vorbeasc\ despre momentul în care [i-a descoperit talentul de a juca. „Teatrul este în primul rînd o lec]ie de via]\, în combina]ie cu divertismentul.

Iar la longevitatea artistic\ a unui actor contribuie s\n\tatea, o via]\ tr\it\ în mod echilibrat, f\r\ excese de nici un fel. Eu am dus o via]\ cu cap, mereu m-am culcat [i m-am trezit devreme”, a m\rturisit Radu Beligan. Înso]it de aplauzele publicului ridicat în picioare, Radu Beligan a încheiat dorind s\ surprind\ spiritul Ia[ului în propria viziune ca fiind locul în care s`nt „oamenii cei mai inteligen]i din România, care dau un exemplu de educa]ie pentru orice t`n\r”. Aceea[i idee a fost subliniat\ [i `n seara dedicat\ literaturii, scriitorii Florin L\z\rescu [i Dan Lungu consider`nd Ia[ul „al doilea ora[ din ]ar\ dup\ Bucure[ti `n materie de cititori [i cump\r\tori de c\r]i” . Astfel, ace[tia au nuan]at modul `n care cultura se revars\ asupra capitalei Moldovei, ad\ug`nd c\ „un om f\r\ cultur\ este ca o zebr\ f\r\ dungi. Ceea ce v\d în seara asta la FIE îmi aduce aminte de atmosfera festivalurilor occidentale”, dup\ cum a explicat scriitorul Dan Lungu. Acesta a fost completat de Florin L\z\rescu care a zugr\vit Ia[ul ca fiind

„într-o continuitate din secolul XIX, exist`nd public interesat de cultur\ [i arti[ti care trebuie valorifica]i. Putem spune c\ FIE are aceast\ datorie.” Astfel de arti[ti au fost dezv\lui]i de taberele de crea]ie din domeniul artelor vizuale, care au fost ad\posti]i de Pia]a Unirii, devenit\ pentru c`teva zile Pia]a Artelor. „Densitatea evenimentelor din domeniul artelor vizuale din aceast\ s\pt\m`n\ dep\[e[te orice a[teptare. Pia]a Unirii este acum plin\ de arti[ti tineri care [i-au instalat tab\ra de pictur\ [i cred c\ pentru prima dat\ se vorbe[te despre ea ca o pia]\ a artelor [i sper\m s\ r\m`n\ la fel [i dup\ festival”, a spus prof. univ. dr. Petru Bejan, critic de art\.

Felix Afteni a ad\ugat c\ taberele de crea]ie s`nt „o platform\ de promovare, în mod normal acestea fiind organizate în spa]ii prietenoase, pitore[ti, la munte sau la mare, în spa]ii în care de obicei ai merge în vacan]\. Ele au rolul s\ te încarce [i î]i schimb\ cu siguran]\ perspectiva asupra tipului de compozi]ie, iar asta se reflect\ automat în lucr\ri.” Iar ca o r\bufnire a arti[tilor, la finalul taberei de crea]ie, ace[tia vor face un foc de tab\r\ din [evalete [i unelte folosite, „d`nd astfel impresia unei exorciz\ri.”

Amintiri cu haz Serile dedicate muzicii, sportului [i umorului au `mpletit veselia cu nostalgia vremurilor trecute, adunate `ntr-un m\nunchi de ani. Invita]ii au dorit s\ demonstreze c\ „se poate face `ntr-adev\r performan]\ pornind din capitala

cultural\ a Rom=niei, Ia[ul”, idee reliefat\ pe parcursul discu]iilor. Compozitorul Romeo Cozma [i umoristul Florin Constantinescu de la grupul Divertis [i-au amintit despre anii ’80, fiind vremuri marcate de „o foame extraordinar\ de cultur\, printre pu]inele metode în care puteai s\ te rupi de triste]e”. Compozitorul Romeo Cozma a subliniat faptul c\, de[i jazz-ul era considerat un gen de muzic\ marginalizat, reprezenta de fapt „un simbol al libert\]ii, o modalitate de a evada prin sunete, din pl\cere”. Dincolo de aspectele pozitive ale vremurilor înc\rcate de cultur\, cei doi invita]i au respins ideea de nostalgie, lucrurile bune fiind acoperite de foarte multe rele [i fric\. „De apreciat este faptul c\ oamenii se îndr\geau [i se iubeau mai mult, fiind lini[ti]i în s\r\cia lor”, a concluzionat umoristul Florin Constantin. Cei care `mbin\ umorul [i satira cu muzica, b\ie]ii de la F\r\ Zah\r au vorbit despre pasiunea lor ca despre o profesie `n adev\ratul sens al cuv`ntului. „Atunci c`nd e[ti artist [i cap de familie î]i dai seama c\ trebuie s\ fii [i managerului artistului din tine”, a subliniat Bobi, completat de Bobo care [i-a amintit c\ la prima apari]ie pe o scen\ din Transilvania a fost momentul în care [i-au dat seama c\ s`nt capabili de mai mult, umorul moldovenesc fiind pl\cut pentru ardeleni. „Primul impact atunci c`nd vii în Ia[i este c\ aici exist\ umor pe strad\, ceea ce nu am auzit niciodat\ în Bucure[ti.”

Ie[i]i de sub spada antrenorului Iulian Bi]uc\, Alin Moldoveanu, Alexandru Siriteanu, Alin Lupeic\ [i Geanina Gavril\ au zugr\vit sportul în acelea[i culori cu cele ale teatrului, sportivii fiind actorii, iar antrenorii fiindule sufleori. Mai mult dec`t at`t, în percep]ia prezentatorului Adrian P\duraru, „antrenorul este însu[i scenaristul

ma medalie c`[tigat\.” Sportivii ie[eni au dorit s\ le transmit\ celor care [i-au rupt din timp ca s\ îi asculte ideea c\ sportul poate fi o form\ de educa]ie [i un impuls c\tre maturizare. „În primul r`nd te disciplineaz\, î]i dezvolt\ g`ndirea [i aten]ia, asemenea unui [ah în mi[care”, a subliniat Alexandru Siriteanu, completat de antrenorul s\u care a ad\ugat c\ pentru a deveni sportiv de performan]\ este important\ punctualitatea [i sim]ul r\spunderii. „Înc\ de la început s`nt dur cu copiii care vin la scrim\ [i dac\ timp de trei luni de zile s`nt punctuali [i rezist\, e un semn c\ s`nt capabili s\ fac\ sport de performan]\.”

M\d\lina OLARIU

Am vrea s\ vedem o implicare mai mare din partea studen]ilor Interviu cu soli[tii forma]iei F\r\ Zah\r.

Discu]ia din aceast\ sear\ din cadrul Serilor FIE a]i resim]it-o ca pe o apropiere de public?

Bobo: Cred c\ `n primul r`nd au fost oameni care ne-au ascultat, `ns\ cu care din p\cate nu am interac]ionat. La concerte se simte altfel pentru c\ primim energie pe scen\, e o interac]iune, aici a fost un discu]ie pe care am luat-o ca atare. A fost un talkshow la care vii cu hainele cele bune [i cu c\ma[a c\lcat\. Am sim]it apropierea atunci c`nd oamenii au r`s de vreo dou\ trei ori la c`teva glume deale noastre.

Av`nd `n vedere c\ ne afl\m `n plin Festival al Educa]iei, unde crede]i c\ este primit mai bine acest spectacol, pe scen\ sau `n spa]ii neconven]ionale?

Bobo: Cred c\ peste tot, un festival de mare avengur\ ar trebui s\ acapareze tot [i a[a cum e de fapt, [i pia]a public\ [i `n spa]iile underground.

Bobi: A zis domnul profesor Petru Bejan la un moment dat, `n timpul discu]iei, [i chiar mi-a pl\cut s\ aud asta din gura unui veteran `n `nv\]\m`nt: c\ trebuie s\ cre\m t`n\rului un apetit, s\ i se dezl\n]uie foamea de cunoa[tere [i dorin]a de a se educa, s\ nu `ncerc\m s\ `i b\g\m ceva cu for]a `n cap pentru c\ p`n\ la o v`rst\ nu faci altceva dec`t s\-i devii du[man.

A[adar `i era necesar Ia[ului un astfel de festival.

Bobi: Din punctul meu de vedere ceea ce se `nt`mpl\ aici, pe scena asta de pe {tefan cel Mare e un segment al festivalului care se adreseaz\ unei elite.

Nu cred c\ deschide apetitul unui profan `n a se eleva cultural v\z`nd. Prin natura meseriei noastre, ne-am plimbat [i am umblat prin toat\ ]ara. {i chiar eram frustrat la un moment dat pentru c\ `n Bucure[ti e normal s\ fie mai multe posibilit\]i, mai mult teatru, mai multe festivaluri, mai multe happening-uri, mai multe orice dec`t `n restul ]\rii. Dar era frustrant c`nd vedeam Clujul c`t de bine se mi[c\ la nivelul concertelor [i al evenimentelor, mult mai bine dec`t Ia[ul care p`n\ anul \sta n-a mi[cat foarte mult.

S-a vorbit zilele astea [i chiar `n seara asta despre arti[tii care pleac\ din Ia[i [i care apoi revin. V\ num\ra]i [i voi printre ei?

Bobi: Mie Ia[ul mi-a fost `ntotdeauna suficient ca [i loc unde s\ tr\iesc, mi se pare locul ideal. Mi-ar pl\cea s\ v\d mult mai mult\ implicare a mediului studen]esc, s\ simt `n Ia[i o efervescen]\ mult mai mare ca form\ de exprimare. Avem un centru universitar formidabil [i trebuie s\ se pun\ `n valoare [i din punct de vedere cultural.

Deci voi a]i vrea s\ vede]i o implicare mai mare din partea studen]ilor.

Bobi: S`nt lucruri frumoase, ca Festudis, Festivalul de Scurtmetraje, dar vreau s\ v\d mai mult, vreau s\ v\d teatru studen]esc, trei trupe care s\ se lupte, s\ nu [tii la ce spectacol s\ mergi s\-]i iei bilet mai repede. Nu putem s\ ne sim]im inferiori Bucure[tiului, pentru c\ Bucure[tiul e doar un punct pe harta Rom=niei, trebuie s\ fim m`ndri c\ s`ntem provinciali [i s\ sc\p\m de acest complex. Pentru c\ m\ uitam, [i la nivel de televiziune local\, te duci `n Cluj, vezi TVR Cluj, vezi produc]ii ale posturilor de televiziune public\ regional\ mult mai bune dec`t la noi, nu [tiu de ce ne complacem `ntr-o stare din asta de „hai s\ treac\ luna”.

M\d\lina OLARIU

23

DANS

Lec]ii de dans predate-n v\zul lumii De departe, cel mai aplaudat moment al serii a fost dansul pe melodia lui Rybak, cel care a c`[tigat Eurovision-ul `n 2009.

A[tept\m ca pe Bulevardul {tefan cel Mare s\ se lase umbra sub arsura unui soare sufocant. Dar umbra o a[tept\m doar noi, cei care [tim c\, `n c`teva minute, scena micu]\ [i goal\ din fa]a noastr\ va prinde via]\ `n dans [i culoare. C\ci restul trec\torilor merg gr\bi]i, tocmai pentru a sc\pa de c\ldura care pare c\ s-a imprimat deja `n dalele de pe bulevard. E `nceput de s\pt\m`n\ [i s`ntem doar o m`n\ de oameni aduna]i ciorchine `n jurul scenelor ridicate pe pietonal.

Aerobic pe „port de bras” Deodat\, muzica `ncepe [i s`ntem anun]a]i de prezentatori c\ vom urm\ri

o reprezenta]ie de „port de bras”, f\cut\ de Raluca C\t\nescu, de la Clubul Moving din Ia[i. Auzim [i ceva de aerobic [i Pilates, `ns\ ne d\m seama, `n timp ce antrenoarea se mi[c\ lent `n fa]a noastr\, c\ nu de mi[c\ri pentru sl\bit e vorba. „Prin port de bras punem accentul pe planul mental [i pe `mbun\t\]irea condi]iei fizice”, spune Raluca `n timp ce `[i `ntinde gra]ios m`inile [i picioarele pe ritmul lent al melodiei din fundal. „Prin asta se poate regla foarte u[or autocontrolul, e bun pentru cei care `[i pierd cump\tul rapid”, mai adaug\ aceasta, st`rnind `n r`ndul sub]ire din fa]\ z`mbete subtile ale celor care, `n parte, s-au reg\sit `n

picioarele printre stilurile neconven]ionale care ne-au trecut prin fa]a ochilor. {i oamenii au `nceput, pe ici, pe colo, s\-i imite pe membrii trupei Frontline. De departe `ns\, cel mai aplaudat moment al serii a fost dansul pe melodia lui Alexander Rybak, norvegianul care a c`[tigat Eurovision-ul `n 2009. Am aflat [i de ce au s\rit at`t de brusc la o melodie „comercial\” de la cele de street dance. „Alexander Rybak a avut c`teva concerte `n Rom=nia, iar cinci dintre noi am fost dansatorii lui oficiali”, r\zbate cu m`ndrie glasul unui t`n\r de pe scen\. Grupul numeros de oameni se sparge rapid `ns\ la finalul num\rului, chiar dac\ `n locul celor de la Frontline

descriere.

Fata `n schimb nu ne las\ `n visarea noastr\ [i ne cheam\ la dans, pe scen\, l`ng\ ea. Devine cu at`t mai insistent\ cu c`t vede c\ nimeni nu se `ncumet\ s\ urce pentru a-[i antrena mu[chii `n v\zul lumii. Raluca `ns\ dep\[e[te repede momentul de lini[te, `n care publicul a refuzat-o mai mult din priviri, [i `[i continu\ de una singur\ exerci]iile. Ora de dans devine atelier `n aer liber abia c`nd un grup de copii urc\ curajo[i l`ng\ antrenoare, iar printre cei aduna]i `n fa]a scenei se aude o r\suflare de u[urare. „M\car nu mai trebuie s\ ne roage at`t”, `mi [opte[te Alina. ~ns\ copiii care s-au abonat la cursurile de Pilates n-au fost deloc inhiba]i. Nici m\car `n fa]a camerelor foto ale celor care purtau ecusoane mari, albastre, pe care scria STAFF [i care roiau `n jurul scenei.

au urcat „fo[ti participan]i de la «Rom=nii au talent»”. PROTV-ul a fost b\tut duminic\ sear\, iar lupta nu s-a dat `n scoruri `nalte de audien]\, ci `n plin bulevard, printre tricouri udate de efort [i freze „la mod\”.

e-am preg\tit din timp cele mai comode `nc\l]\ri [i le-am luat cu noi pe Bulevardul {tefan cel Mare fiindc\ [tiam c\ acolo vom g\si oameni pentru care sala de repeti]ii este „a doua cas\”. Festivalul Interna]ional al Educa]iei ni i-a aliniat pe to]i pe parcursul a zece zile, iar ei s-au str\duit s\ ne arate c`t de bine [tiu s\-[i mi[te trupurile [i au `ncercat s\ ne fac\ s\ ne dezmeticim c`tu[i de pu]in oasele ostenite de tol\neal\. Nou\ ne-a trebuit doar pu]in curaj pentru a urca pe scen\.

N

~mi place s\ v\d tangoul prin ochii celor `n fa]a c\rora dans\m Interviu cu Florin Ciubotariu, instructor la {coala de Tango Argentinian „Tango Desde Pasion” din Ia[i. ma, c\ s`nt foarte pu]ine persoane dispuse s\ se expun\. A te expune `nseamn\ a ie[i `n fa]a celorlal]i. Te oblig\ s\ treci de ni[te bariere psihologice, pe care oricare dintre noi le are la un moment dat. E[ti mai liber `n g`ndire, accep]i mai u[or anumite lucruri, devii con[tient de ceea ce e[ti [i de ceea ce po]i s\ fii.

Cum vede publicul dumneavoastr\ tangoul? ~mi place s\ v\d tangoul prin ochii celor `n fa]a c\rora dans\m. Ieri sear\ am avut pe aceea[i scen\ un demo, iar dup\ trei piese dansate, c`nd am cobor`t, cel mai mult m-a uns la suflet momentul `n care am v\zut lacrimi `n ochii c`torva persoane. Asta conteaz\ cel mai mult, s\ vezi c\ ceea ce ai f\cut a ajuns la public. ~mi place s\ v\d c\ putem s\ facem asta.

Dansul ar trebui s\ ocupe loc `n via]a fiec\rui om?

Da, iar tango-ul `n special `n via]a de cuplu. Pentru c\ te ajut\ s\ `l cuno[ti pe cel\lalt a[a cum nu ai ocazia prin nici o alt\ manifestare. Nici m\car `n momentele intime nu ajungi s\ cuno[ti sau s\ p\trunzi `n sufletul omului. Vezi exteriorul, ceea ce vorbe[te, dar de foarte pu]ine ori, ceea ce simte. Cele mai fine elemente de tehnic\ `n tango se `nva]\ prin atingere. Corpul are memoria lui [i ]ine minte fiecare mi[care. Iar tango-ul `nlesne[te foarte mult comunicarea `ntre parteneri.

Ana SIPO{

Chelia la fete ~ns\ cu o zi `nainte nu am avut nevoie ca cei de pe scen\ s\ ne roage s\ dans\m al\turi de ei. Trupa Frontline a captat privirile din prima, iar trec\torii nu au mai fost at`t de gr\bi]i, m`na]i [i de l`ncezeala zilei de duminic\. Iar cele dou\ fete care au dansat o or\ ne`ntrerupt pe ritmuri de hip hop nu i-au l\sat s\ se plictiseasc\. Pe jum\tate rase `n cap, una brunet\ [i alta blond\, s-au mi[cat fiecare `n legea lor, f\r\ a b\ga de seama publicul care s-a adunat `n jurul lor. „Zici c\ s-au mutat dracii pe p\m`nt”, [opte[te nemul]umit\, aproape de um\rul meu st`ng, o femeie `n v`rst\ care a plecat mai departe pe bulevard, morm\ind vorbe numai de ea auzite.

La reprezenta]ia care a `nceput de la ora 17.00 ne-am `nc`lcit bine de tot

Cu lec]ia de „port de bras” `nv\]at\ [i cu memoria celor care au dansat pe muzica lui Rybak `nc\ proasp\t\ `n minte, am aflat c\ „publicul ie[ean trebuie s\ fie sensibilizat cu pu]in tango argentinian”. Dar oamenii trebuie s\ se obi[nuiasc\ mai `nt`i cu aparatele de fotografiat [i cu zecile de ochi a]inti]i asupra lor pentru a putea apoi urca pe scen\ pentru c`teva mi[c\ri de dans al\turi de profesorul de tango [i partenera lui.

Trei cupluri se las\ convinse `ntr-un final [i se apropie timid de ringul de dans, pentru lec]ia de dou\ ore de tango.

O pereche format\ din dou\ tinere care se `mpleticesc 10 minute printre ceilal]i se retrage cu z`mbete ru[inate `ntip\rite pe fe]e, dup\ ce n-au reu[it s\ se pun\ de acord cine s\ fie b\rbatul din duetul lor. Florin Ciubotaru, profesorul de la {coala de Tango din Ia[i, nu `[i pierde `ns\ r\bdarea [i, chiar [i dup\ plecarea lor, `[i continu\ exerci]iile cu celelalte dou\ perechi. Acesta nu se opre[te nici c`nd `n fa]a ie[enilor a r\mas doar un singur cuplu care a `nfruntat stoic avalan[a lui de explica]ii. Dac\ nici de ei nu s-a legat tangoul, noi, cei care am stat doar s\ le num\r\m pa[ii, nu avem speran]e c\ vom `nv\]a prea cur`nd.

Ana SIPO{

Opinia studen]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

Ce abilit\]i ar trebui s\ aib\ o persoan\ care ar vrea s\ se apuce de la zero de acest stil de dans? ~n primul r`nd este nevoie s\ asculte la `nceput muzica de tango, ca s\ simt\ c\ vibreaz\, c\ i se face pielea de g\in\, iar apoi s\ simt\ chemarea de a dansa. Aceasta este prima condi]ie. Apoi ar trebui s\ dea pe la o [coal\ de dans, s\ `ncerce s\ se ]in\ de antrenamente, `ns\ este nevoie de mult\ voin]\. Asta pentru c\ la `nceput e posibil s\ i se par\ plictisitor, `ns\ no]iunile de baz\ nu s`nt grele: deplasare u[oar\, echilibru, transfer de greutate de pe un picior pe altul.

F\r\ un echilibru `n aceste elemente de baz\ este mai greu s\ fac\ trecerea la cele mai complicate, pentru c\ nu `[i d\ seama de ce nu `i ies pa[ii. Iar dac\ nu-i ies pa[ii `i deranjeaz\ [i pe ceilal]i dansatori din jur, lucrurile se complic\.

Din ce am v\zut `n reprezenta]ia dumneavoastr\ este nevoie de mult\ r\bdare.

Da, este vorba de r\bdare, dar depinde foarte mult [i de profesorul care explic\. S\ se fac\ pl\cut c`nd explic\ no]iunile. Pentru c\ atunci c`nd profesorul nu are abilit\]ile pedagogice necesare, nu [tie s\ sesizeze c`nd cei din sal\ nu au `n]eles, degeaba pred\. Trebuie s\ `n]elegi din priviri, din reac]ii, c\ ceva este `n neregul\ [i atunci trebuie mereu revenit. S`nt aspecte care ]in a[adar [i de profesor, nu doar de `nv\]\cel, r\bdarea trebuie s\ vin\ din ambele p\r]i.

Ce p\rere ave]i despre astfel de ateliere de dans `n aer liber?

Noi am mai realizat, nu de dimensiunea FIE, `ns\ da, am mai avut `n Parcul Copou anul trecut. La fel, cu foarte mult\ lume, dar pu]in mai curajo[i dec`t aici. Asta este proble-

Cu pasiunea `n din]i

24

ART|

C`nd cobori de pe scen\ trebuie s\ fii iar\[i tu, altfel devii bolnav Interviu cu mezzo-soprana Viorica Cortez Va tr\i [i Viorica Cortez ve[nic, a[a cum a spus, `n ultima clip\, sculptorul Marcel Guguianu despre sine?

Maestrul Guguianu a vorbit at`t de frumos. {i vorbea, `ntr-adev\r, despre el `nsu[i. Ori el a fost un om care-a tr\it prin iubirea de femeie. Eu tr\iesc prin dragostea mea pentru muzic\ [i prin ea o s\ respir toat\ via]a. L-am inspirat pe sculptorul Guguianu, care a f\cut opere `n marmur\ [i bronz precum Dalila, Antineea, Carmen, personaje pe care le-am jucat [i le-am c`ntat. De c`nd m-am n\scut [i p`n\ voi `nchide ochii n-am f\cut [i n-o s\ pot face altceva dec`t s\ c`nt. {i s\ `nc`nt, dac\ mi se `ng\duie,

chiar [i dup\ aceea.

A]i amintit de un rol special. Presa francez\ v-a spus „Carmen du siecle”.

Exist\ o leg\tur\ dincolo de voce, de interpretare cu acest personaj?

Carmen nu are nici `n clin nici `n m`nec\ cu Viorica. E un rol extraordinar de puternic, matur. Maestrul Georg Solti de la London Royal Opera House, dup\ ce m-a ascultat la Covent Garden, a spus „Aceasta este Carmen natural\, nu trebuie s\ fie fabricat\, e `nn\scut\”.

Aveam p\rul lung, eram exuberant\, dansam, jucam castañetele pe degete.

N-a fost rolul pe care l-am iubit eu a[a de mult sau l-am cerut. ~n schimb toate

ngerul care c`nt\ e cuprins de-o ve[nicie modest\.

Doamna care `nchin\ publicului haina personajului e calm\, elegant\. Iar femeia care iube[te [i muzica [i oamenii e puternic\, frumoas\, n\valnic\. Glasul mezzo-sopranei Viorica Cortez n-a fost `n\bu[it nici de timp, nici de durere, nici de v`rtejul `n care-a intrat atunci c`nd pentru al]ii venise timpul pentru bucuriile m\runte ale tinere]ii. Prima fiic\ a familiei Cortez a purtat pe toate scenele lumii acela[i chip, al\turi de Luciano Pavarotti, Ludovic Spiess, Montserrat Caballé [i multe alte nume ale liricii interna]ionale. ~ns\ pe „diva assoluta”, cum a numit-o Sergio Segalini, a l\sat-o mereu undeva sub lumina reflectoarelor.

~

»

Opera interna]ional\ venea peste tine ca un t\v\lug, te putea anihila Spunea]i `ntr-un interviu c\ `nv\]\ceii dumneavoastr\ nu trebuie s\ devin\ dependen]i de maestru, ci doar ajuta]i la `nceput sau acolo unde se lovesc de o barier\. Dumneavoastr\ a]i fost vreodat\ dependent\ de un maestru?

Exist\ profesori care ]in elevii lega]i de fusta lor [i nu-i las\ nici m\car s\-[i vad\ aripile. Un dasc\l adev\rat ]ine seama de personalitatea fiec\rui t`n\r care-i trece prin m`ini, artist `n devenire. ~l `ndrum\, dar nu `i dicteaz\, nu `i impune nimic. Trebuie s\ reu[easc\ s\ `i pun\ vocea la punct, dar at`t, mai departe trebuie s\-i lase spiritul s\ creasc\, s\ se manifeste, urm\rindu-l permanent f\r\ s\-l calce pe suflet. Eu am avut norocul de a fi `n grija unor profesori extraordinari, personalit\]i care-au avut cultura [i sim]ul frumos de a inculca elevului ceea ce este util `n interpretare, `n studiul partiturilor, respectul fa]\ de arii, fa]\ de autori.

Dar p`n\ aici!

S-a vorbit at`t de mult despre acel „star system” de care se loveau arti[tii atunci c`nd p\r\seau ]ara natal\ [i intrau `n lumea muzicii interna]ionale.

Ce-a `nsemnat pentru dumneavoastr\ nestatornicia acestui sistem?

Pentru mine a fost foarte greu pentru c\ veneam dintr-o lume comunist\, unde totul se comanda de sus [i nimeni altcineva nu lua vreo hot\r`re. C`nd am ie[it din ]ar\ am ajuns `ntr-o lume total diferit\, `ntr-un tourbillon, o hor\ `n care trebuie s\ joci permanent. „Star system”-ul `nsemna c\ n-ai timp nici s\ respiri, e[ti c`nd pe un continent, c`nd pe altul [i odat\ intrat `n hora aceasta era at`t de greu s\ ie[i. Dar [i-n ziua de azi sistemul acesta continu\!

Diferen]a st\ `n faptul c\ genera]iei mele i-a fost, dac\-]i po]i imagina, mai u[or dec`t celor de-acum, pentru c\ eram preg\ti]i `ntr-o a[a manier\ `nc`t s\-i facem fa]\.

Nu v-au sufocat, deci.

A[a e. Era [i este ca un t\v\lug, trece peste tine. Rezi[ti sau nu rezi[ti, at`t ]ine de tine, ca artist. Dac\ nu reu[e[ti, vine altul la r`nd, nu e[ti nici indispensabil, nici de ne`nlocuit. Ori tineretul de azi se lanseaz\ ca o comet\, iar dac\ nu are o baz\ solid\ se stinge repede [i trist. E periculos. ~n „star system” arti[tii trebuie s\ mearg\ nu doar din ]ar\ `n ]ar\, ci [i din teatru `n teatru,

din oper\ `n oper\. N-au nici un fel de stabilitate. De fapt, au. Doar cei care hot\r\sc s\ stea undeva anume, la Viena, la Zurich, oriunde. Dar ei nu pot spune c\ fac o carier\ interna]ional\.

Noi nu eram angaja]i `n nici un teatru pentru c\ mereu umblam de ici colo [i ne `nt`lneam, de cele mai multe ori, pe acelea[i scene. Erau vremurile `n care c`ntam cu Corelli, cu Plácido Domingo, Carreras, Montserrat Caballé. Era o via]\ pentru care `]i trebuia un sistem nervos foarte puternic.

Sufletul meu a r\mas moldovenesc [i cald V-a adus vreodat\ suferin]\ numele Cortez? M\ g`ndesc acum mai ales la comunismul care v\ fura mereu c`te ceva.

Atunci mi-a adus mult\ durere, pentru c\ acest „comunism” `l considera pe tata chiabur, ceea ce nu era. {i m\ chemau tot timpul `n audien]e, m\ d\deau afar\ ba din liceu, ba din Filarmonic\, spun`ndu-mi c\ am castele `n Spania.

V\ `nchipui]i ce cultur\ general\ aveau ei, c`t\ muzic\ trecuse prin ei dac\ spuneau a[a ceva. Eu le spuneam „nene, astea s`nt `n c`ntece”. ~n Spania s`nt castele/ Cu turnuri [i crenele... M-au chinuit ca pe Hristos. M-au trecut a[a, prin multe, dar eu eram deja trecut\ prin focul sacru al numelui Cortez. {i v-a durut, totu[i, plecarea din Rom=nia, ca un exil.

Nici nu m-a[ fi g`ndit vreodat\ cam s\ plec. Eu am fost at`t de naiv\ crez`nd c-am s\ m\ `ntorc degrab\. {iau durat ani, ani! Jalea mea cea mare a fost c\ eu nu mi-am v\zut fata timp de [ase ani. At`ta vreme mi-au ]inut-o aici, ca un ostatic, cu g`ndul c\ eu o s\ m\ `ntorc [i-atunci s\ m\ prind\ aici.

Ce fel de societate permite a[a ceva?

Fiica mea pl\te[te [i acum durerea de atunci. De mine nu mai vorbesc. Dar sufletul nu mi l-a atins, a r\mas moldovenesc [i cald, cum mi l-a dat mama.

Ajunge haina personajelor at`t de aproape de dumneavoastr\ `nc`t s-o confunda]i cu propria persoana?

Niciodat\. Nu, astea s`nt pove[ti pe care le spun arti[tii, a[a, cu bra]ele `n aer, cum c\ intr\ nu-[tiu-cum `n rol p`n\ la

piele. Nu. Bine`n]eles c\ atunci c`nd `mbraci haina nu mai e[ti tu, dar de acolo [i p`n\ s\ ui]i cine e[ti e mult. Cel mai s\n\tos e ca atunci c`nd cobori de pe scen\ s\ fii, de exemplu, Viorica Cortez. Altfel devii bolnav. Talentul face lumea s\ cread\ c\ rolul e real, c\ e palpabil. De multe ori ceea ce am jucat na avut nimic de-a face cu mine. Dar minunea e s\-i convingi pe ei c\ e totul pentru tine, iar ce se `nt`mpl\ `n culise [i mai departe nu mai are leg\tur\ cu povestea. Fiin]a ta trebuie s\ fie un fir ro[u care s\ treac\ prin tot.

A]i spus la un moment dat c\ rolul cel mai mare pe care l-a]i f\cut a fost cel al Vioric\i Cortez. Era]i foarte t`n\r\ atunci. Dar ast\zi?

Ah, asta da. A r\mas a[a. {i s`nt cea mai m`ndr\, din toate lucrurile, de asta.

Pentru c\, de obicei, politica se suie la cap. A ajunge, a fi „cineva” poate s\ ]i se suie la cap. Faptul c\ am f\cut o carier\ interna]ional\ nu `nseamn\ nimic f\r\ faptul c\ am r\mas aceea[i Vioric\ de pe Dealul Cet\]uii.

C`nd v-a]i `ntors, `n 2000, `n Ia[i a]i spus c\ abia acum `ncepe]i s\ tr\i]i, s\ v\ bucura]i de lucrurile m\runte, domestice pe care nu le putea]i gusta `nainte.

Da, pentru c\ abia acum am ie[it din „star system”. De la o anumit\ v`rst\ se schimb\ repertoriul, se schimb\ multe `n via]a unui artist. A[a c\ mi-am luat pu]in timp s\ tr\iesc. At`t de t`rziu... Muzica, `n schimb, e un alt fel de fericire. Ea e mai ales bucuria de-a d\rui, pentru c\ atunci c`nd vezi `n sal\ z`mbete sim]i ceva ce nu-]i pl\te[te nimeni, nici industria, nici nimic. Eu s`nt o fiin]\ pozitiv\, perseverent\. Dau la o parte r\ul, pentru c\ eu nu am, n-am avut niciodat\ timp de el. Acum m\ voi `ntoarce foarte repede `n Fran]a pentru c\ trebuie s\ lupt al\turi de C\t\lina (n.r.: singura fiic\ a mezzo-sopranei) pentru s\n\tatea ei [i sper s\ ]in\ mai mult, c`t mai mult via]a ei, pentru c\ e un copil at`t de altruist. Iat\...vezi?

Noi trebuie s\ g\sim for]a s\ c`nt\m, s\ mergem mai departe. Poate pentru asta merit [i eu acum, m\car pu]in, r\splata fericirii.

Anca TOMA

DIRECTOR: Laura P|ULE} REDACTOR-{EF: C\t\lin HOPULELE REDACTOR-{EF ADJUNCT: Oana OLARIU SECRETAR GENERAL DE REDAC}IE: Ioan STOLERU {EF DE DEPARTAMENT: Iulia CIUHU, Anca TOMA REDACTORI: Alexandra IV|NESCU, Dan CONDREA, Paul ANDRICI, Iulian B~RZOI, C\t\lina DOBROVICEANU, Iuliana LEONTI, Andrei MIHAI, M\d\lina OLARIU, Ana SIPO{, Daniela VORTOLOMEI FOTOGRAFII: PRO IMAGE PHOTO AGENCY PUBLICITATE: Bogdan COBUZ {edin]ele de redac]ie au loc luni [i miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura [i de la sediul redac]iei.

EDITOR: Daniel CONDURACHE

Opinia studne]easc\ — EDI}IE SPECIAL| - FIE 2013

Casa de Cultur\ a Studen]ilor Str. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Ia[i. Tel.:0746/230.032, 219520, e-mail: redactia@opiniastudenteasca.ro

teatrele au avut nevoie de o artist\ care s\ creeze o Carmen cu spirit spaniol, gitan, care s\ nu fie vulgar\ ci s\ r\m`n\ autentic\. A[a am debutat eu la Scala, la Opera din Paris, la Covent Garden `n Londra, la Metropolitan Opera din New York, apoi la Viena. |sta mi-a fost destinul [i „dac\!” am reu[it, am reu[it prin art\.