Revista "PRIMII PAȘI SPRE CARTE" Numărul 20/ decembrie 2019 by Ifrim Nicoleta

Nr.20/decembrie 2019

ISSN 2359-8573 ISSN-L 2359-8573

Coordonator: Prof.înv.primar Ifrim Nicoleta Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

Colectivul de redacţie: Coordonator revistă: Prof.înv.primar- Ifrim Nicoleta, Școala Gimnazială "Ion Creangă", Buzău, România Director: Prof. Vornicu Daniela

Colaboratori: Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă", Buzău Membrii Proiectului educativ județean "Tradiția- oglinda sufletului românesc": Vlad Nicoleta, Școala Gimnazială ”Ion Creangă”- Buzău, ROMÂNIA Tudor Daniela- Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA Oprea Carmen- Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA Irimia Marilena- Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA Cernat Cristina- Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA Teodorescu Daniela- G.P.P. Nr.18 Buzău, ROMÂNIA Olaru Adriana- G.P.P. Nr.18 Buzău, ROMÂNIA Șomoiag Lucia- G.P.P. Nr.18 Buzău, ROMÂNIA Stanciu Mihaela Georgiana- Școala Gimnazială Pitulicea, Județul Buzău, ROMÂNIA Badea Camelia Maria, Școala Gimnazială Jina, Județul Sibiu, ROMÂNIA Gheaţă Adriana - Şcoala Gimnazială "Georghe Frățilă" Glimboca, Caraș- Severin, ROMÂNIA Santavan Simona Mihaela, Școala Gimnazială Nr.1, Aghireș, Județul Sălaj, ROMÂNIA Chiș Diana Rodica, Școala Gimnazială Nr.1, Aghireș, Loc. Aghireș, Jud.Sălaj, ROMÂNIA Prof. Vorniceanu Cristina, Colegiul Tehnic Samuil Isopescu Suceava, ROMÂNIA Dimofte Gina, Școala Gimnazială "Sfântul Nicolae" Vînători, Județul Galați, ROMÂNIA

Parteneri de proiecte eTwinning:  "Fêtes et traditions populaires"/ "Sărbători și tradiții populare"; "Le magazine en ligne pour les échanges culturels"/ "Revista online, de schimb cultural"; "Un livre par jour éloigne l’ennui!"/ "La nutrition : source de vie et d'inspiration artistique"/ "Alimentația- sursă de viață și de inspirație artistică" Fondator: " Prof.înv.primar- Ifrim Nicoleta, Școala Gimnazială "Ion Creangă", Buzău, România Naila Bakirova, Tefekkur Lisei, AZERBAIDJAN Smaila Meškovic, Obdanište-Zabavište "Naša djeca", BOSNIA-HERŢEGOVINA Όλγα - Δέσποινα Σταυυλακη, 3ο ΔΣ Ρόδου, GRECIA Klarita Pulaha, Shkolla 9-Vjeçare "Koço Korçari", ALBANIA Irakli Toçi, Jeronim de Rada, ALBANIA Gloria Cabreiro, Agrupamento de Escolas Camilo Castelo Branco, Vila Nova de Famalicão, PORTUGALIA İsmail Aça, İzmit Yunus Emre Kiz Anadolu İmam-Hatip Lisesi, TURCIA İbrahim Soykan, Adapazari Özel Şahin Ortaokulu, TURCIA Mehriban Eyubova, Shamakhı E. Huseynov Adına 2 saylı tam orta mktb, AZERBAIDJAN Armine Grigoryan, Gyumri N1 High School, ARMENIA Žemgulienė Janina, Gargždų „Kranto“ Pagrindinė Mokykla, LITUANIA Ayna Sadiqova, Bakı, Heydr Liyev Adına Lisey, AZERBAIDJAN Tatia Mardaleishvili, LTD school N1, GEORGIA Maia Porombrica, Liceul Teoretic „Meșterul Manole”, Sălcuța, Căușeni, REPUBLICA MOLDOVA Vasiliki Dogani, 1st Markopoulo Junior High School, GRECIA Claudia Murelli, ICS "D. Alighieri" di Opera, ITALIA Slavica Pokornic, Matija Gubec, SERBIA Snezana Kalamkovic, OŠ "Prva vojvođanska brigada", SERBIA

"Cărticica iernii"- Dumbrăvicean Mara Gabriela și Zaharia Mikaela Theodora - Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

"Cărticica iernii"- Bentaru Eduard Ionuț- Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău Prof.înv.primar, Ifrim Nicoleta 4

"Cărticica iernii"- Voicu Maria Ainoa, Neagu Alexandru, Bentaru Eduard Ionuț- Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău

"Cărticica iernii"1- Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA Prof.înv.primar, Ifrim Nicoleta

https://www.youtube.com/watch?v=cUCJJoSS_ps&list=UUuababiuDwcc2lR4VXh8I7A&index=7

La légende du Père Nicolae Santa Nicolae est une personnification populaire de la vieillesse. Il a pris du calendrier chrétien le nom et la date de celebration, de Saint Nicolas, véritable personnage (évêque de Myra), défenseur de la foi en Jésus. Santa Nicolae incarne la gentillesse, la foi et la générosité. Saint-Nicolas a vécu aux 2e-3e siècles de notre ère, et le 6 décembre d'aujourd'hui est la date de sa mort, en 352. L'offrande de cadeaux est devenue une tradition de Saint-Nicolas, après que le saint lui-même s'est fait connaître en raison de la générosité qu'il a démontrée au cours de sa vie. La soirée du 5 au 6 décembre est la soirée la plus attendue pour les plus petits. Ils polissent les bottes, les préparent et Ils attendent patiemment le Père Nicolae. À propos de Saint-Nicolas, on dit aussi que c'est le dépisteur de Dieu à côté du diable, qu'il aide les veuves et les orphelins, mais aussi les pauvres filles à l'épouser. Il est aussi le maître des eaux et sauve les navigateurs de la noyade, défend les soldats pendant la guerre et c'est pourquoi il est invoqué pendant les combats. En Transylvanie, Saint-Nicolae s'appelle Sân-Nicoară et est l'un des saints les plus populaires. Une légende de Transylvanie dit que Saint-Nicoară peut être vue la nuit du Nouvel An en pleine lumière, lorsque le ciel s'ouvre trois fois. Dans la nuit du 5 au 6 décembre, les petits peuvent recevoir soit une verge, s'ils n'étaient pas obeisant, soit des bonbons et d'autres cadeaux, s'ils les méritent. La tradition dit que la verge avec laquelle l''enfant méchant est frappé, doit être de la pomme, et si cela, mise dans l'eau, fleurira jusqu'à Noël. La journée du 6 décembre met fin au cycle des fêtes et des magiques pratiques commencées à la mi-novembre, culminant avec Saint André. Dans la tradition roumaine, Saint-Nicolae apparaît sur un cheval blanc, signifiant la première neige qui tombe au début de l'hiver. La légende de Père Nicolae s'est répandue dans le monde entier et a pris les caractéristiques de chaque pays. En Europe, au XIIe siècle, le jour de la Saint-Nicolas est devenu le jour des dons et des activités caritatives. En Allemagne, la tradition de célébration Saint Nicolae est apparue en combinant une figure païenne avec l'image chrétienne de Saint Nicolae, qui est considéré par les Allemands comme un vieil homme portant un sac dans le dos et une verge à la main. En plus des bottes, à la veille, les enfants préparent une lettre dans laquelle ils écrivent leurs souhaits et ils préparent aussi, quelques carottes pour les chevaux du Père Nicolae. On dit également, que Saint Nicolae a un livre avec lui, dans lequel il a passé tous les faits des enfants, bons ou mauvais. S'ils n'étaient pas obéissantts, les enfants recevraient des verges, des pommes de terre ou du charbon. Dans certaines régions d'Allemagne, les enfants se déguisent en Père Nicolae et ils vont aux maisons voisines pour recevoir des bonbons. A la veille, les enfants de France laissent pour Saint Nicolae un verre de vin, et pour son âne, des carottes et un peu de sucre. Pendant la journée de 6 décembre, ils reçoivent du chocolat, du pain d'épice, des fruits et envoient des lettres à leurs proches, pour leur souhaiter de joyeuses fêtes. 6

Dans les régions de l'est de la France, les plus petits savent que Saint Nicolae monte à dos d'âne, ainsi que le père Fouettard (Santa Verge), vêtu de noir. Si Saint Nicolae fait des cadeaux à de bons enfants, le Père Fouettard est celui qui réprimande les méchants enfants en les punissant d'une verge. Chez les enfants néerlandais, Père Nicolae arrive par mer, en provenance d'Espagne. S'ils n'étaient pas obéissantts, ils ont peur du compagnon du Père Nicolae, Zwarte Piet (Pierre le Noir). Il aide Saint Nicolae avec des cadeaux et des bonbons pour les enfants obéissantts. Saint Nicolae ira voir chaque enfant et lui en donnera, mais si sur sa liste l'enfant est désobéissant et villain, il le ramènera en Espagne. En Belgique et au Luxembourg, les enfants placent leurs bottes devant la porte et, comme les petits enfants français, préparent un verre de vin pour Père Nicolae et pour son cheval, des carottes et du sucre. Comme d'autres pays européens, Saint Nicolae arrive avec son compagnon, Hoseker. Saint Nicolae est très aimée des enfants d'Autriche, qui le connaissent comme un vieil homme habillé en évêque, avec un grand livre dans lequel les anges ont écrit tous les faits des petits et il voyage à côté de Krampus, qui tient dans la main une verge avec qui menace les petits qui n'ont pas écouté leurs parents. A la veille, les enfants d'Italie mis dans une assiette, les lettres dans lesquelles ils écrivent leurs souhaits, promettant à Saint Nicolae qu'ils seront obéissants l'année prochaine. Le lendemain, au lieu des lettres, ils trouvent leurs bonbons préférés. Toujours en Italie, il y a la tradition appelée "Rito delle nubili" le rituel des célibataires. Les jeunes filles, qui ont besoin d'aide avant de se marier, reçoivent des cadeaux à la mémoire du saint qui a aidé trois pauvres filles à se marier, en donnant à chacune un petit sac avec de l'argent d'or. En République Tchèque, Saint Nicolae offre aux enfants des cadeaux - pommes, noix, bonbons et jouets et ils leur rappelle que l'enfant Jésus arrive bientôt. Selon une vieille coutume, les enfants désobéissants recevaient des pommes de terre et du charbon, dans des chaussures. Le 6 décembre, dans le nord et dans le centre de la Croatie, Santa Nicolae (Sveti Nikola) apporte des cadeaux aux enfants. A la veille, les enfants polissent leurs chaussures et les placent sur les encadrement des fenêtres, pour être remplies par le grand-père généreux, Saint Nicolae, avec des cadeaux, des bonbons et des fruits. Une fois entré dans une maison, Saint Nicolae écoute patiemment les prières des enfants. Il les dispute ou les loue, selon le cas, puis, leur donne des icônes, des pommes rouges, des oranges et des "pierniki" (gâteaux sacrés, à base de miel et d'épices). Saint Nicolae laisse ses cadeaux sous les oreillers des enfants qui dorment ou les met dans des chaussures polies spécialement pour cet événement. Dans certaines villes et villages de Slovaquie, Santa Nicolae ou Svaty Mikulas, il arrive en calèche. Les enfants impatients de le voir remplir les rues et se joindre aux chœurs et aux danses. Dans certaines régions, le Père Noël rend visite aux enfants à la maison. A la veille, les enfants placent leurs chaussures polies sur les encadrement des fenêtres ou des portes, espérant les retrouver le matin chargés de cadeaux. Dans certaines écoles, a lieu la célébration du "Mikul Mail", au cours de laquelle les enfants se donnent de petits cadeaux. En Slovénie, à la veille de la Saint-Nicolas, les enfants mettent leurs chaussures, au dehors, devant la porte, en attendant de les retrouver le lendemain chargés de fruits, de bonbons, de pièces de monnaie et de petits jouets. Celui qui accompagne Saint Nicolae, nommé Parkel, met dans les chaussures des vilains enfants, du charbon et des cendres. En Espagne, les traditions de Saint Nicolae les traditions incluent un «enfant évêque», généralement âgé de trois à six ans, et un groupe d'hommes appelés «auroros», qui chantent épithalames. 7

Les hommes rassemblent des quête qui sont ensuite données par le prêtre ou par "l'enfant évêque". L'enfant peut être escorté par ses camarades de classe, il peut monter à cheval ou il préside, avec le prêtre et le professeur, une table servie avec des fruits secs, des noix et des gâteaux. Avant la Saint-Nicolae (Szent Mikulás), les enfants hongrois polissent leurs meilleures chaussures et les placent sur les fenêtres, pour être remplis par le généreux Père. Il arrive dans les maisons avec un sac plein de cadeaux et un gros livre dans lequel sont écrites les bonnes et les mauvaises actions des enfants. Le matin, les enfants trouvent dans leurs chaussures: des bonbons, des oranges, des noix, des pommes, du chocolat et des petits cadeaux. Les enfants coquins reçoivent des verges dorées et des cuillères en bois. En Roumanie, chaque année, dans la nuit du 5 au 6 décembre, les enfants savent qu'ils doivent faire polir leurs bottes car Saint Nicolae apporte des cadeaux aux enfants obéissants. Les méchants enfants reçoivent une verge destinée à leur rappeler qu'ils doivent écouter leurs parents et grands-parents. "Legenda lui Moș Nicolae"/ "La légende du Père Nicolae"- Ifrim Nicoleta, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, România

"Ghetuțele lui Moș Nicolae"/ "Les Bottes du Père Nicolae" Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA Prof.înv.primar, Ifrim Nicoleta 8

"Ornamente pentru Bradul de Crăciun"/ "Ornements pour l'arbre de Noël"- Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA Prof.înv.primar, Ifrim Nicoleta

"Ornamente pentru Bradul de Crăciun"/ "Ornements pour l'arbre de Noël"- Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA Prof.înv.primar, Ifrim Nicoleta 11

"Felicitări de Crăciun"/ "Cartes de Noël"- Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA Prof.înv.primar, Ifrim Nicoleta

Logo- Proiect educativ județean cu participare internațională "Tradiția oglinda sufletului românesc"- Secțiunea I- "Datini, obiceiuri și tradiții populare românești" Logo - Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition miroir de l'âme roumaine" –Section I-"Coutumes et traditions roumaines" Prof.înv.primar, Ifrim Nicoleta

Irakli Toรงi, Jeronim de Rada, ALBANIA

Irakli Toçi, Jeronim de Rada, ALBANIA

3D Paper Christmas Tree https://www.youtube.com/watch?time_continue=9&v=TZAsOQiZMEs&feature=emb_logo 3 7 diy de crăciun | Crăciun artizanat pentru copii | 5 minute de meserii crăciun https://www.youtube.com/watch?v=WxYa8PGTKmM&feature=emb_logo 15

Irakli Toรงi, Jeronim de Rada, ALBANIA 16

Irakli Toçi, Jeronim de Rada, ALBANIA

Armine Grigoryan, Gyumri N1 High School, ARMENIA

İsmail Aça, İzmit Yunus Emre Kiz Anadolu İmam-Hatip Lisesi, TURCIA 17

Logo- Proiect educativ județean cu participare internațională "Tradiția oglinda sufletului românesc"- Secțiunea III- "Păpuși îmbrăcate în costume populare românești" Logo - Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition miroir de l'âme roumaine" - Section III- "Poupées vêtues de costumes folkloriques roumains" Prof.înv.primar, Ifrim Nicoleta

"Păpuși îmbrăcate în costume populare românești"- Elevi: Goga Bianca, Clasa a VII-a A, Denisa Nicola Ioana Neagu, Clasa a VI-a B, Ciulin Maria, Clasa a VII-a D, Urse Andreea, Condruț Rebeca- Clasa a V-a B Prof. îndrumător: Cernat Cristina- Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA

"Prezentare costume populare românești"/ "Présentation des costumes folkloriques roumains"- Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA

"Sorcova"- Zaharia Mikaela Theodora- Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA Prof.înv.primar, Ifrim Nicoleta 19

"Șezătoare populară de Crăciun"/ "Réunion populaire de Noël" Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA Prof.înv.primar, Ifrim Nicoleta

"Șezătoare populară de Crăciun"/ "Réunion populaire de Noël" Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA Prof.înv.primar, Ifrim Nicoleta 21

"Șezătoare populară de Crăciun"/"Réunion populaire de Noël" 4 Clasa a II-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA Prof.înv.primar, Ifrim Nicoleta

https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=MWaGwioNn38&feature=emb_logo https://www.youtube.com/watch?v=cJwgZjj_zi8&feature=emb_logo https://www.youtube.com/watch?v=6NnQB0FC6Xg&feature=emb_logo https://www.youtube.com/watch?v=3VWmdzdMm5Y&feature=emb_logo https://www.youtube.com/watch?v=pICi2CdBwp4&feature=emb_logo https://www.youtube.com/watch?v=6zfPXkIMHiI&feature=emb_logo https://www.youtube.com/watch?v=afSDDDYLmWI&feature=emb_logo https://www.youtube.com/watch?v=MWaGwioNn38&feature=emb_logo

Proiect educativ județean cu participare internațională "Tradiția- oglinda sufletului românesc"- Secțiunea I: "Datini, obiceiuri și tradiții populare românești"- Activitate: "Să păstrăm tradiția poporului român!"/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" - Section I: "Coutumes et traditions roumaines" - Activité: "Garder la tradition du peuple roumain!" Prof.înv.preșcolar- Irimia Marilena- Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA 23

Este o activitate educațională care promovează valorile populare tradiţionale româneşti, aducând în fața elevilor, a cadrelor didactice, a părinților și a comunității, o viziune nouă asupra a ceea ce înseamnă arta populară, tradiţiile şi obiceiurile locale, modul de viaţă al ţăranilor din Transilvania, costumul popular tradiţional, etc.

Echipa de proiect a fost formată din 20 de elevi din ciclul gimnazial al Şcolii Gimnaziale Nr.1 Aghireş, coordonaţi de d-na profesor Santavan Simona, alături de alţi profesori ai şcolii noastre, părinţi şi reprezentanţi ai comunităţii locale.

Expoziţie - artă populară pe holul şcolii

Proiect educativ județean cu participare internațională "Tradiția- oglinda sufletului românesc"- Secțiunea I: "Datini, obiceiuri și tradiții populare românești"- Activitate: "Muzeul din școala mea"- Expoziţie - artă populară pe holul şcolii/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" - Section I: "Coutumes et traditions roumaines" - Activité: "Le musée de mon école" - Exposition art populaire dans la salle de l'école- Elev – Ţîrle Andrada, Clasa a V-a, Prof. coordonator: Santavan Simona Mihaela, Şcoala Gimnazială Nr.1, Aghireș, Județul Sălaj, ROMÂNIA 24

Proiect educativ județean cu participare internațională "Tradiția- oglinda sufletului românesc"Secțiunea a II-a: "Canto tradițional românesc"- Festival- Concurs de cântece și dansuri populareEchipa de dansuri populare- "Mândrii buzoieni"- "Hora moldovenească «Ciufu», ca la noi, la Breaza" / Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir

de l'âme roumaine"- Section II:"Chanson roumaine traditionnelle"-Festival- Concours de chansons et danses populaires"- L'équipe de danse folklorique- "Les fiers buzoians" "Heure moldave «Ciufu», comme à nous, à Breaza"; Elev David Cristian, Clasa a VIII-a B; Profesor diriginte- Tudor Daniela- Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA 25

Proiect educativ județean cu participare internațională "Tradiția- oglinda sufletului românesc"Secțiunea a II-a: "Canto tradițional românesc"- Festival- Concurs de cântece și dansuri populareEchipa de dansuri populare- "Mândrii buzoieni"- "Hora moldovenească «Ciufu», ca la noi, la Breaza" / Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir

Proiect educativ județean cu participare internațională "Tradiția- oglinda sufletului românesc"Secțiunea a II-a: "Canto tradițional românesc"- Festival- Concurs de cântece și dansuri populareEleva Bîscă Cătălina, Clasa a VIII-a B, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău- Cântec popular"Dorul de copilărie"/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine"- Section II:"Chanson roumaine traditionnelle"-Festival- Concours de chansons et danses populaires"- Chanson folklorique "Nostalgie de l'enfance"; Eleva Bîscă Cătălina, Clasa a VIII-a B; Profesor diriginte- Tudor Daniela- Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA

"My students' folk dance" Naila Bakirova, Tefekkur Lisei, AZERBAIDJAN

Proiect educativ județean cu participare internațională "Tradiția- oglinda sufletului românesc"- Secțiunea I: "Datini, obiceiuri și tradiții populare românești"- Serbare de Crăciun- "Balul fulgilor de nea"/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" - Section I: "Coutumes et traditions roumaines" - Activité: Fête de Noël -"La danse de flocons de neige"; Clasa a II-a C, Prof. îndrumător: Oprea Carmen, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA 28

In the rich treasury of cultural wealth of Bosnia and Herzegovina’s peoples, which few countries in the world today can be proud of, especially when it comes to its versatility, includes clothing. Numerous variants were formed over many years and carry within elements or only trace elements of many cultural influences, which were an important factor in development, not only clothes, but also the general historical and social events.

Folk costumes of Bosnia and Herzegovina

By the end of 19th century, costumes of the rural population in Bosnia and Herzegovina was mostly domestic production. Women in the countryside were making it, and some of its parts were created by skillful hands of the city artisans.

Therefore, in our clothing we find traces of Balkan, Mediterranean and Oriental culture. These influences have left their mark on traditional clothes and undoubtedly contributed to their differentiation. By the end of 19th century, costumes of the rural population in Bosnia and Herzegovina was mostly domestic production. Women in the countryside were making it, and some of its parts were created by skillful hands of the city artisans. Smaila Meškovic, Obdanište-Zabavište "Naša djeca", BOSNIA-HERȚEGOVINA

The materials mainly originated from wool, flax, hemp, and leather. The cloth for basic parts of the clothes was woven from flax and hemp: shirts, pants, and women scarves to cover their head. Clean linen was used for festive items of apparel, while for everyday clothing, linen was mixed with hemp.

Widespread mountainous area of our country is rich in a variety of Serbian and Croatian clothing, while Bosniak clothing is very uniform. Among the most famous Serbian and Croatian costumes are those from Imljani, Banja Luka, Kupres, Livno, Prnjavor, Bihać, Rama, Glamoč, etc. Today it is rare to see someone wearing national costumes in everyday life, folklore events exceptional. Besides that, folk costumes can be seen in the National Museum and the Museum of the City of Sarajevo, Despić and Svrzo’s house and the Museum of the Austro-Hungarian period in Sarajevo. Then, in the Museum of Herzegovina in Mostar, the Museum interpretive center in the city on the Neretva River, in the museums of Eastern Herzegovina in Trebinje and Humac, the Museum of the City of Zenica, the Franciscan monastery in Kraljeva Sutjeska, Fojnica and Bugojno, the Regional Museum in Travnik and Doboj, the Museum of Semberija in Bijeljina, and in Livno, Prijedor, Foča, Banja Luka and Konjic. Smaila Meškovic, Obdanište-Zabavište "Naša djeca", BOSNIA-HERȚEGOVINA 30

Mariage scanderbeg Irakli Toรงi, Jeronim de Rada, ALBANIA

3rd Primary School of Rhodes Όλγα - Δέσποινα Σταυυλακη, 3ο ΔΣ Ρόδου, GRECIA

Ayhan CUMA, Düziçi Üzümlü İlkokulu, TURCIA 32

"Pauliteiros de Miranda" Gloria Cabreiro, Agrupamento de Escolas Camilo Castelo Branco, Vila Nova de FamalicĂŁo, PORTUGALIA

"Pauliteiros de Miranda" Gloria Cabreiro, Agrupamento de Escolas Camilo Castelo Branco, Vila Nova de FamalicĂŁo, PORTUGALIA 34

Cele mai importante sărbători care dau cele mai însemnate obiceiuri populare sunt reprezentate de cele 12 zile ale sărbătorilor de iarnă. Repertoriul obiceiurilor de iarnă cuprinde: colindul copiilor, colindatul şi jocul junilor, urări de belşug şi de recoltă bogată cu pluguşorul, si cântecele de stea. Colindatul deschide, de obicei, ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă. El începe în Ajunul Crăciunului şi continuă încă două– trei zile. La colindat participă întregul sat, chiar dacă cei care colindă sunt de fapt copiii şi cetele de juni. Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sărbătoarea Naşterii Domnului, urează belşug în casă şi în întreaga gospodărie şi cer în versuri pline de haz, darurile cuvenite: mere, pere, colaci, bănuţi. Ceata Junilor reprezintă un obicei strămoşesc care nu s-a pierdut până acum datorită locuitorilor din Jina ale căror tradiţii sunt foarte importante. Tradiţia obiceiurilor de iarnă cere ca flăcăii ce colindă să fie organizaţi în ceată – organizaţie, care stăpânea în timpul sărbătorilor întreaga viaţă spirituală a satului. Junii se aleg dinainte de Crăciun, cu aproximativ o lună, de asemenea se aleg vătavul şi câşmarul care au locuri precis stabilite. În seara de Ajun, feciorii care sunt Juni pleacă la colindat prin sat. Ei se întâlnesc iniţial la căminul cultural, loc de repetiţie şi apoi merg la colindat. Părintele de la biserica veche este primul colindat. Acesta îi aşteaptă în curte cu toată familia, cu pâine, cârnaţi, vin şi cozonac. Junii intră pe poartă, se aşază jumătate în partea dreaptă şi jumătate în partea stângă. Partea dreaptă este a vătavului, iar partea stângă este "a lu’ câşmar". Imediat după ce se termină prima colindă, vătavul se aşază lângă masă şi începe să colinde singur, adică să ,,vornicească": ,,- Bună seara cinstită gazdă,/ Astă seară e seara Ajunului/ Ce-o aşteaptă cu bucurie toţi oamenii/ Şi alte zile însemnate/ Să le petrecem cu pace şi cu sănătate!/ Dar ia staţi, măi fecioraşi/ Şi m-ascultaţi ca ai mei fraţi,/ Să vedem de unde ne vine nouă/ Cinstea şi omenia!/ Nu ne vine dinspre deal/ Sau dinspre vale,/ Ci tot de la oameni de omenie…/ - Iată şi cinstita gazdă/ Cu ce cinste mare şi frumoasă/ Se arată în faţa noastră:/ C-un colac de grâu curat/ Şi-o spată de godârnac/ Şi-o sută de lei/ Să ne facem treaba cu ei!"/ (Toți:) "Foarte mulţumim!/ E vremea de toată vremea,/ Da-i vreme de iarnă/ Şi iată ce zic aceşti ficioraşi ai satului/ Că din ce văd aici ar mai vrea ceva/ Un păcurar, o băciţă:” După acest vornicit gazda alege celălalt cântec. Junii încep să colinde colinda păcurarului sau a băciţei. Gazda îi serveşte cu vin şi cozonac, apoi un june pune în sac ce le-a pus gazda pe masă. Alaiul se deplasează la celălalt preot care repetă ritualul, apoi se deplasează la Primărie. Pe drum, chiuie, aruncă petarde, cântă. Primarul îi aşteaptă în faţa Primăriei, îi serveşte pe juni cu nişte cozonac şi îi invită în faţa tuturor angajaţilor de aici. Junii îi înveselesc pe toţi şi îşi continuă deplasarea toată noaptea. Un alt obicei specific junilor, dar mai ales al juneselor este cel al plocoanelor. Fiecare fată, în a treia zi de Crăciun face un plocon. Ploconul este format dintr-un obiect mai mare acoperit cu feţe de mese, cotişoare şi este foarte bine ornamentat. În trecut, în acel plocon fiecare fată punea atâtea scoverzi câţi juni erau, iar după despodobirea ploconului, scoverzile se mâncau. Cu timpul, fetele au mai făcut şi torturi care mai de care mai mari, mai frumoase, mai gustoase care, la fel ca şi plocoanele erau premiate. Atât torturile, cât şi plocoanele erau expuse la Căminul cultural unde puteau fi văzute de către cei curioşi. Fata al cărei tort sau plocon a fost premiat, trebuia să vornicească.

În continuare, vă reproducem vorniceala ploconului: "-Mulţumim vătafe!/ Pe cum ai pornit/ Cu un pahar de vin/ Din sănătatea sănătăţilor,/ Din fundul poeţilor./ Pentru tine,/ Pentru mine,/ Pentru noi,/ Pentru amândoi,/ Pentru casă,/ Pentru masă,/ Pentru dalba jupâneasă,/ Pentru acel cocon de-aseară/ Care-a pus picioru-n scară/ Şi-a trecut a noua ţară/ Să ne-aducă veste nouă/ De unde dealu` cu vinu,/ Şesu` cu grâu,/ De unde mândruliţă sughiţă/ Cu mâneci preştiţă…" Dacă fata care vornicea urma să se mărite cu junele cu care era ,,băgată cu junii”, aceasta termina vorniceala: ,,Să trăieşti, dragă bădiţă!”, dar dacă fata care vornicea era cu o rudă de sânge aceasta termina vorniceala: ,,Să trăiţi, să fiţi sănătoşi!”. În a patra zi după Crăciun, junii împreună cu fetele se deplasează la Sălişte, unde are loc ,,Întâlnirea fiilor satului”. Acolo se întâlnesc toţi junii din Mărginimea Sibiului pentru a petrece cu voie bună. Pe rând, reprezentanţii junilor, respectiv vătafii cu una dintre fete salută venirea celorlalţi fraţi din Mărginime. Vătaful junilor din Jina va proceda la fel, iar fata va zice vorniceala de mai sus. Jocul şi ,,ieşitul junilor” în Târg continuă până la Bobotează, când se încheie acest obicei. Un alt obicei al junilor este ,,îngroparea Anului Vechi" şi primirea Noului An. În noaptea de Revelion, junii ies în târg (centrul comunei) unde joacă. Unii dintre juni se maschează în preoţi şi cantori, confecţionează un ,,copârşeu” (sicriu) în care pun petarde, lucruri care să pocnească şi, în timp ce junii fac hora mare, îi dau foc. Acest obicei personifică anul, îngroparea lui fiind asemănătoare cu aceea a unui om. Toţi zbiară, cântă, pocnesc petarde pentru a alunga spiritele rele şi petrec împreună pentru a intra cu voie bună în Noul An, urmând superstiţia că ,,aşa cum eşti de Anul Nou vei fi tot anul”. Astfel, suntem mândri că la noi în comună, se mai pastrează și azi obiceiurile stăvechi.

Proiect educativ județean cu participare internațională: "Tradiția- oglinda sufletului românesc"Secțiunea I: "Datini, obiceiuri și tradiții populare românești"-"Obiceiuri de Crăciun din

Mărginimea Sibiului"- "Ceata Junilor din Comuna Jina"/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" - Section I: "Coutumes et traditions roumaines"- "Coutumes de Noël en Mărginimea de Sibiu" –"Le groupe des

Jeunes hommes, de la Commune Jina"- Eleva - Cinazan Alexandra, clasa a VI-a A, Prof.coordonator: Badea Camelia Maria, Școala Gimnazială Jina, Județul Sibiu, ROMÂNIA 36

Portul mărginenilor sibieni este simplu şi totodată complex prin motivele folosite. Culorile specifice acestui port sunt de fapt nonculorile: alb şi negru. Aceste culori reprezintă cel mai bine sufletul omului de la munte. Păstrător al legilor morale şi al tradiţiilor lăsate moştenire din moşi-strămoşi, ţăranul, căci el este cel care ţine cu sfinţenie ca obiceiurile şi portul să nu se piardă, s-a îmbrăcat cum a considerat el de cuviinţă că este mai potrivit pentru statutul său social, astfel, fiecare zonă folclorică se mândreşte cu portul popular care o reprezintă. Portul popular purtat de către mărgineni în zilele noastre este cel în culorile alb şi negru, însă pe cât de mult se aseamănă, pe tot atât de mult se deosebesc între ele costumele populare purtate de : sălişteni, poienari, orlăţeni, tilişcani, rodeni, jinari etc. Aceste diferenţe se datorează dorinţei mărginenilor de a se deosebi, de a se afirma faţă de restul românilor şi faţă de ei înşişi. Astfel, portul popular a devenit diferit de la o localitate la alta, fiecare mărginean dorind să se afirme mai mult faţă de ceilalţi inventând diverse motive folclorice care să-l reprezinte. Afirmam mai sus că între culorile portului popular şi sufletul celui care îl poartă este o legătură care caracterizează modul de viaţă al oamenilor respectivi. Albul şi negrul reprezintă viaţa şi sufletul omului de la munte. Închis între munţi sufletul ţăranului rămâne pur, inocent, nepătruns de schimbările şi problemele existente în afara lanţului muntos. Credinţa şi obiceiurile moştenite din strămoşi sunt bine păstrate şi transmise cu grijă la urmaşi. Viaţa simplă şi totodată grea pe care o duc, îi face pe aceştia să se mulţumească cu ceea ce au obţinut cu trudă, nedorindu-şi altceva decât sănătate şi înţelegere de la Dumnezeu. Viaţa lor însă este plină de greutăţi, aceste greutăţi începând cu locurile prin care sunt nevoiţi să-şi câştige existenţa, cu munca grea pe care o depun pentru o situaţie care să-i mulţumească şi să le asigure un trai decent. Astfel de greutăţi, dar şi altele nu l-au făcut pe ţăran să renunţe, din contră, l-au făcut mai puternic, mai perseverent în munca sa, dând dovadă de respect şi făcându-se respectat oriunde i s-a deschis o uşă binevoitoare. Mi-am permis să încep acest capitol cu prezentarea portului popular pentru că acesta este prezent în toate obiceiurile şi momentele vieţii omului. Astfel, în următoarele rânduri, voi prezenta succint portul popular specific atât femeilor cât şi bărbaţilor din comuna Jina. Acesta este portul tradiţional ,,de Sălişte”5 în culorile alb şi negru, dar cu mici diferenţieri faţă de celelalte costume populare din Mărginimea Sibiului. În rândurile următoare, voi încerca să descriu principalele componente ale costumului popular purtat atât de femeile, cât şi de bărbaţii din Jina, făcând o paralelă între portul de ieri şi portul de azi. Portul femeilor din Jina Componentele specifice costumului popular purtat de femeile din Jina sunt: cârpa, pahiolul, vilitura, ia, pieptarul, fuştiţa, fusta, şurţele, brâul tricolor, cojocul scurt (femeiesc) sau jacheta neagră, 5

Ilie Moise, Portul tradiţional în „Săliştea Sibiului – străveche vatră românească”, Sibiu, 1990, p.294

ghetele şi opincile (sandalele sau pantofii, azi). Toate aceste componente cu propriile lor denumiri cunoscute mai mult sau mai puţin, oferă originalitate portului jinăriţelor. Primele componente ale costumului popular, purtate de către femei sunt: "cârpa neagră", "pahiolul" şi "vilitura". Aceste componente erau purtate de către femei pe cap în diferite trepte ale vieţii: copilărie, tinereţe sau maturitate. Acestea au suferit diverse modificări în timp, modificări ce vor duce cu timpul la renunţarea de a mai fi purtate. "Cârpa" se poartă din copilărie până la maturitate având diferite mărimi (în funcţie de vârstă), culori, decoruri, moduri de îmbrobodeală şi folosinţă. S-a păstrat până azi, folosindu-se în special culoarea neagră şi mai puţin culoarea maro, cu îmbrobodeala simplă şi legată la spate. Împrejur, cârpa se termină cu ciucuri mari şi lungi, de ibrişin, cu cheiţă. "Cârpa" era confecţionată din pluş, iar ciucurii erau foarte mari şi pufoşi. Femeile purtau o cârpă groasă iarna, iar în celelalte anotimpuri, purtau cârpele subţiri. Cu timpul, "cârpele" de pluş au fost înlocuite de cârpele de janilie, negre, simple, cu ciucurii înnodaţi, care se leagă tot la spate, ca şi în trecut. "Pahiolul" este o ţesătură simplă, fină din borangic şi brodată cu sârmă aurie. A fost împrumutat din Săliştea Sibiului şi era purtat doar de către fetele tinere, necăsătorite când mergeau la nunţi. Cu timpul, "pahiolul" a fost folosit în gătirea miresei şi a naşei. Trebuie menţionat că, mai demult, atât tinerii miri, cât şi naşii, erau îmbrăcaţi în ,,haine româneşti’’, cum se spune pe la Jina. Mireasa era învelită la cap cu acest "pahiol", care era bine strâns de către cea care o coafa pe mireasă şi foarte minuţios potrivit şi aranjat. De sub pahiol, din părul miresei, se scoteau într-o parte doi colţi iar în cealaltă parte trei colţi, pentru a fi frumoasă. La fel era coafată şi naşa. Părul miresei era bine împletit la spate, se punea pahiolul, iar peste acesta, se punea cununa miresei de care erau prinse două şiruri de sârmă, folosite drept podoabe pentru tânăra nevastă, care îi atârnau în faţă peste pieptar. Azi, "pahiolul" nu mai este purtat decât de către fetele care se căsătoresc. Tinerii care urmează să se căsătorească, înainte cu o săptămână de nuntă, se îmbracă în costum popular şi ,,cheamă’’ pe toţi oamenii din sat la nuntă. Tânărul poartă pălărie, iar tânăra poartă pahiol de pe sub care i se văd colţii făcuţi din păr. "Vilitura" sau "velitura"6 (vîlitura)7 era o cârpă de învelit, o broboadă care marca trecerea tinerei fete în rândul nevestelor. Aceasta se purta peste o ,,veacă’’, peste care a fost pusă o pânză albă lăsată pe spate de care sunt prinşi ciucuri mari. Peste acestea, se punea ,,ciurelul” alb, în formă dreptunghiulară, de circa 2 metri lungime, pe marginea căruia era cusută la maşină o „cipcă” albă. Acesta avea cusute în colţuri, diferite motive în diverse culori. Tot la "ciurel" mai erau puşi ciucuri în aceleaşi culori folosite la brodarea lui. Toate acestea aveau un stil aparte de a se lega. "Vilitura" era purtată de către femeile căsătorite la diverse ocazii: în zilele de sărbătoare, duminica la joc, la nunţi, la boteze, majoritatea păstrându-le să se îmbrobodească atunci când vor muri. Azi, "vilitura" nu mai este purtată nici măcar de către femeile mai în vârstă. O altă componentă de bază a portului popular este cămaşa femeiască denumită ie. Una dintre cele mai vechi ii este cea „într-una cu fusta”. Însă pentru a putea fi mai uşor de îmbrăcat şi de întreţinut, ia a fost desprinsă de fustă. Un lucru foarte interesant la aceste ii este că aveau pe mâneci cusute în arnica, câte trei şiruri în culorile câmpului: roşu, galben, verde, portocaliu, albastru etc. 6 7

Ilie Moise, Eternităţi sibiene, Sibiu, Editura Imago, 1998, p.154. D. Şandru, F. Brînzeu, op. cit., p.314-315. 38

Astfel, tragem concluzia că portul popular al jinarilor nu a fost întotdeauna în culorile alb şi negru, cum este acum. La început, iile erau împodobite cu broderii doar pe ,,beată”8 (guler) şi pe mâneci, folosindu-se culorile câmpului. Cu timpul, broderiile coborau în trei şiruri, pe piept folosindu-se aceleaşi culori. Probabil doar prin secolele XVIII-XIX s-a trecut la culorile alb şi negru, cu urme discrete de galben, albastru şi roşu. Cusăturile aveau forme diferite, extrem de variate, combinându-se în diferite moduri şi purtând nume sugestive: bănuţi, zăluţe, muşte, lănţuşe, păhărele, cârcei, struguri etc., alcătuind diferite combinaţii de şiruri. Existau mai multe modalităţi prin care se putea broda o ie: prin spărturi, prin adăugarea de ,,burculaşe”etc. Iile care sunt purtate azi, spre deosebire de cele vechi, şi-au redus ornamentaţia la folosirea unei singure culori, negrul, cu puţin galben pentru a pune în evidenţă formele cusăturilor. Pe mâneci, coboară cinci şiruri de „ciocănele”, iar pe "ciupag", coboară între trei şi cinci şiruri de cusături asemănătoare „ciocănelelor”. Treptat, pieptul şi mânecile se umplu cu şiruri rânduite la distanţe egale cu lăţimea lor, astfel, şirurile sunt delimitate de câmpuri albe. Mânecile se strâng de o bentiţă care se termină cu volănaşe pe marginea cărora se coase dantelă neagră făcută cu suveicuţa. "Pieptarele" jinăriţelor se încadrează în tipul de pieptare spintecate, făcute din catifea sau piele, cu revere de format diferit, pentru a permite expunerea broderiei de pe „ciupag”. Pieptarele din catifea sunt negre, simple, pe când cele din piele se remarcă printr-o ornamentaţie bogată prin aplicaţii şi împletituri fine în diferite culori. În trecut, însă, pieptarele femeilor erau ,,înfundate”, erau doar puţin decoltate, probabil şi din motiv că ia nu avea pe ciupag şiruri, cipca era albă simplă. "Poalele" purtate la început erau cele "în clini", care puteau avea "poliţe" (pături cusute la maşină), mai târziu s-a trecut la "fusta încreţită", care putea fi brodată cu mileu, spartă, simplu brodată cu ajur, cusută cu o "cipcă" fină îngustă, în partea de jos. Pe sub fustă, era purtată o "fuştiţă" din pânză, care era frumos brodată cu arnici în culori diferite, iar mai apoi, i s-a adăugat şi dantelă. În trecut, în zile festive, sărbători, la nunţi, boteze, femeile îşi călcau fustele în pături pentru a le da un aspect diferit de fustele purtate în zilele de lucru. Azi, există femei care se ocupă în special cu încreţirea fustelor şi care sunt plătite pentru acest serviciu. Peste poale, se îmbracă două piese de port: "catrinţa" (aplicată în spate) şi "şurţul" (aplicat în faţă). Acestea erau confecţionate din postav ţesut din lână, pe „război”. A fost o vreme în care s-au purtat "şurţele" simple, negre, fără broderii, apoi, s-a trecut la ,,şurţele poinăreşti”, "şurţe" care aveau doar jos cusături din arnici negru şi sârmă, iar pe marginile laterale erau colţişori cusuţi doar cu arnici negru. Atât "şurţele" cât şi "catrinţa", aveau acelaşi model, singura deosebire fiind la "şurţ", care se termina cu ciucuri lungi care se aşezau în faţă, peste poale. Un lucru foarte interesant este că pe vremea aceea, unele femei îşi ţeseau la război, chiar şi şnurul care lega "şurţele" de poale. Astăzi, "şurţele" ţesute lipsesc cu desăvârşire, fiind înlocuite de cele din postav negru, fin, pe care se aplică o serie de broderii cu mătase neagră şi fir auriu. "Şurţul" din faţă se deosebeşte de "catrinţă" prin ciucurii lungi cu care se termină.

Ilie Moise, op.cit., p.155. 39

Atât "şurţele", cât şi "catrinţele", au pe margini, dantelă numită ,,colţişori”, iar broderiile sunt asemănătoare. Mijlocul este prins în zilele noastre cu un brâu tricolor care se încinge pe sub "şurţe", întotdeauna culoarea albastru fiind deasupra, urmată de galben şi roşu, simbolizând cerul şi pământul. În trecut, acest brâu era şi el ţesut din lână vopsită într-o singură culoare. În trecut, femeile se încălţau cu opinci care se purtau peste "călţuni" din lână. Mai apoi, a fost o perioadă în care se purtau „ciorapii patent” ţesuţi în război, din bumbac, în culorile: negru, gri sau maro. Din secolul al XIX-lea se poartă ghete, sandale cu baretă, azi, se poartă pantofii, iar iarna se poartă ,,botinele”. În timpul iernii, femeile poartă pe deasupra, cojocul scurt care ajunge până peste şolduri, având un croi specific, caracterizat de prezenţa clinilor în părţile laterale. "Cojoacele chindisâte" erau confecţionate de către "suci", oameni care se ocupau cu croirea acestor cojoace, bituşi, laibăre etc. Ornamentaţia era realizată sub forma unor flori şi era plasată pe cele două părţi din faţă şi pe clini. Pentru înfrumuseţare, prin zona clinilor, se mai puneau şi ciucuri. Astăzi, "cojoacele chindisâte" se poartă doar în zilele de sărbătoare. Pe timp de ploaie, femeile purtau "laibăre" ţesute în casă. Azi, "laibărele" au fost înlocuite de jachetele negre din postav. Acestea au un croi aparte, cu revere, buzunare aplicate, pe care erau prinşi trei nasturi negri, de mărime medie. Portul bărbaţilor din Jina Costumul popular bărbătesc este alcătuit din următoarele componente: pălăria, căciula de astrahan, cămaşa, pieptarul bărbătesc, cureaua, cioarecii, bituşa, cojocul lung, laibărul şi încălţămintea (opinci, ghete etc.). Pentru acoperirea capului, în cele patru anotimpuri, jinarii folosesc pălăria primăvara, vara şi toamna, iar iarna folosesc căciula. Deosebirea între cele două acoperitoare de cap este următoarea: pălăria se aseamănă cu o calotă semisferică, cu boruri mici sau mari, deasupra cărora se află o bandă din catifea numită ,,frunză”9. Ea este confecţionată de către meşterii pălărieri de la Sălişte, dintr-un postav mai tare, bine prelucrat. Spre deosebire de pălărie, căciula are formă ţuguiată şi este confecţionată din piei de astrahan* şi care se poartă pliind vârful ţuguiat într-o parte. Aceste căciuli au fost confecţionate de către meşterii cojocari din localitate, deci jinarii nu au mai fost nevoiţi să plece în căutare precum se întâmpla cu pălăriile. Această nouă formă de căciulă a înlocuit-o pe cea veche care era rotundă „înfundată” sau sub forma unui trunchi de con cu baza în sus. Astăzi, aceste pălării şi căciuli se pot întâlni pretutindeni, în toate zonele ţării pe unde au călcat şi mai calcă încă ciobanii din Jina şi ciobanii mărgineni în general. O altă componentă a portului specific mărginenilor şi, deci a jinarilor, este cămaşa. Ea este confecţionată din giulgiu alb, ca şi iile femeilor. Cămaşa bărbătească are un croi specific, fiind mai lungă, aproximativ până deasupra genunchilor, având broderii specifice. Aceste cămăşi au de jur împrejurul gurii nişte clini ,,barburi”10 iar pentru încheierea cămăşii, se folosesc „copşii”. Pe partea purtată în faţă a cămăşii era desenată o cruce în culori diferite, denumită „copacul vieţii”. 9

inf. Ileana Morariu născută în anul 1952 Ilie Moise, Horst Klusch, Portul popular din judeţul Sibiu, Sibiu, 1978

Pentru că nu toţi oamenii purtau pieptare sau veste, acest copac era brodat şi pe partea din spate a cămăşii. Mânecile sunt largi şi au tivitura brodată cu cusături negre. Tinerii au cămăşile mai scurte şi tocmai de aceea li se aplică o fustă în clini care să înlocuiască partea cămăşii de la curea în jos. Pieptarul bărbătesc este confecţionat din piele de miel, este „înfundat” şi se desface, pentru a putea fi îmbrăcat pe lateral. Toată ornamentaţia este dispusă pe piept. Acest pieptar este prevăzut în partea stângă – sus, în dreptul inimii, cu un buzunăraş pentru ceas. Aceste pieptare erau purtate în anotimpul de iarnă, iar în ziua de azi, se poartă exclusiv cu ocazia organizării şi practicării unor obiceiuri. În celelalte anotimpuri, pieptarul din piele este înlocuit de vesta neagră, din postav. Cămaşa şi, eventual, fusta, sunt prinse sub o curea lată comandată la un curelar. Aceasta era confecţionată din două foi din piele mai groasă care erau cusute doar în partea de jos, în partea de sus nefiind cusute, partea interioară servind ca acoperitor a gurii curelei. Această curea servea drept portofel, dar ajuta şi la menţinerea stării de sănătate a celui care o purta: susţinea muşchii abdominali la diferite munci, proteja de frig etc. Cureaua prezintă găici, limbe, buzunare mici şi mari, teşculiţă cu capace, capse metalice ş.a. Croiţi şi bine strânşi sub curea, "cioarecii" erau făcuţi din pănură albă, de femei anume, care ştiau să-i croiască strânşi pe picior. ,,Šioarečii”11 erau purtaţi tot timpul vara, iarna, toamna, primăvara până când au fost croiţi "pantalonii dulci". Aceşti pantaloni sunt confecţionaţi din pânză albă şi sunt purtaţi în anotimpurile în care nu era foarte frig. "Bituşa" şi cojoacele lungi din piele erau purtate de către bărbaţi în anotimpul geros. Acestea erau confecţionate de către meşterii cojocari, din piei de miel prelucrate. "Bituşile" se confecţionează din piei de miei, special lăsaţi să trăiască pentru a le creşte ,,miţul”12 (lâna) suficient de mare, ca mai apoi, să se confecţioneze din el aceste bituşi. În partea de jos a mânecii şi a "bituşii", se pune o căptuşeală cusută din piei de miel mic (de o zidouă) pestriţ, negru sau maro cu lâna mică. La baza gâtului, tot din piele, se confecţionează un nasture şi o cheutoare pentru a fi încheiată. "Bituşa" este lungă până la cizme, se poartă cu lâna în interior pentru a ţine de cald şi cu pielea spre exterior. Mânecile "bituşii" sunt la fel de lungi ca şi ea şi nu se introduc braţele în ele. Se poartă doar peste „hainele româneşti”, iarna, exclusiv în zilele de sărbătoare. Acestea au cedat locul "laibărelor" din postav negru îmblănite. Tot în trecut, mai erau purtate "ţundrele"13 din postav negru, simplu, fără buzunare şi legate la baza gâtului cu două şnururi. Acestea erau purtate pe timp de ploaie. Încălţămintea purtată în vechime de către jinari era formată din "călţuni" peste care se purtau opincile. Mai târziu, acestea au fost înlocuite de ghete şi de cizme din piele făcute la comandă, de cizmari.

D. Şandru, F. Brînzeu, op. cit., p.314. inf. Vingărzan G. Gheorghe, născut în anul 1983 13 Georgeta Oţetea, Ţesături populare româneşti din satele vechiului Scaun al Săliştei, în SCIA, IV(1 – 2), Bucureşti Boris Zderciuc, Tilişca- un sat din Mărginimea Sibiului, Bucureşti, 1963 Victor V. Grecu, Săliştea Sibiului – străveche vatră românească, Sibiu, 1990 inf. Vingărzan P. Gheorghe, născut în anul 1955 11 12

În trecut, atât în zilele de sărbătoare, cât şi în zilele de lucru, ţăranii se îmbrăcau în costum popular. Acest lucru însă s-a schimbat, iar azi, costumele populare de abia se mai poartă în zilele de sărbătoare, la nunţi şi cu ocazia desfăşurării anumitor obiceiuri şi tradiţii.

Portul traditional ...ieri

Portul traditional ...azi

Proiect educativ județean cu participare internațională: "Tradiția- oglinda sufletului românesc"- Secțiunea I: "Datini, obiceiuri și tradiții populare românești"- "Portul tradițional- ieri și azi- Portul tradițional al jinarilor"/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" - Section I: "Coutumes et traditions roumaines"- "Le port traditionnel - hier et aujourd'hui"- "Le port traditionnel des habitants de la Commune de Jina" Prof. Camelia Maria, Școala Gimnazială Jina, Județul Sibiu, ROMÂNIA

Hristos se naște și în sufletul meu! Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos din Ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu bucurie lăudaţi-L, popoare, că S-a preamărit! Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos este prin excelență, evenimentul din istoria mântuirii care aduce cea mai mare bucurie în sufletele și în casele credincioșilor. Izvorul bucuriei noastre este Însuși Dumnezeu, care ne-a trimis Mântuitor, chiar pe Fiul Său. Coborârea lui Dumnezeu pe pământ prin Fiul Său este manifestarea în plan văzut a iubirii milostive a lui Dumnezeu. De Crăciun noi, creștinii, trebuie să dăm dovadă de dragoste frățească și de smerenie, dragoste după modelul Tatălui, care a binevoit a trimite în lume pe Fiul, fără a se gândi numai la Sine, iar smerenie, dupa modelul Fiului, Care, deși Dumnezeu după fire, nu a refuzat să se facă și om, ci a coborât la făpturile căzute, ca să ne izbăvească din robia păcatului. Astfel, Hristos devine darul veșnic făcut nouă de Dumnezeu, iar acest dar vine în lume aducând multe alte daruri: iertarea păcatelor, biruirea morții, vindecarea bolnavilor, învierea morților. De aceea, cu ocazia Crăciunului, înainte de a aștepta daruri, ar trebui ca noi să fim primii care dăruim. Darul, ca manifestare a dragostei frățești face ca starea noastră de bucurie să nu rămână doar pentru sine, ci să se răspândească și la ceilalți. Bucuria deplină nu vine atunci când mă bucur doar eu și altul este în lipsuri, ci când eu mă bucur și îi fac și pe alții să simtă aceeași bucurie. Cu adevărat, Nașterea Domnului poate fi socotită sărbătoarea dragostei divine și învingerea egoismului din sufletele noastre. Momente de bucurie oferim de Crăciun prin vestirea Nașterii Domnului. Colindând, ne aseamănăm ingerilor și aducem bucurie în casele creștinilor. Așa se explică faptul că obiceiul colindatului a reușit să treacă în al treilea mileniu de existență fără a-și pierde valoarea, pentru că fiecare an reprezintă un „astăzi” continuu, iar pruncul Hristos se naște de fiecare dată, aducându-ne mereu bucurie și ținându-ne trează nădejdea veșniciei. Bucuria Crăciunului își găsește plenitudinea în cadrul Sfintei Liturghii, pentru că Liturghia este slujba la care îngerii slujesc în chip nevăzut cu preoții jertfa cea fără de sânge, iar ei au fost cei care au răspândit în lume bucuria nașterii cântând primul colind „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire” și au anunțat bucuria nașterii Domnului păstorilor din jurul Betleemului: „Iată vă binevestesc vouă bucurie mare că vi s-a născut Mântuitor, care este Hristos Domnul.” Deci, participarea la Liturghia din ziua praznicului înseamnă împărtășirea aceleiași bucurii pe care îngerii au avut-o la Nașterea Pruncului Sfânt. Să participăm deci, în ziua de Crăciun, la slujba Sfintei Liturghii, smeriți și primeniți, rugându-l pe Prucul Iisus să se nască și în ieslea sufletelor noastre! Proiect educativ județean cu participare internațională: "Tradiția- oglinda sufletului românesc"Secțiunea I: "Datini, obiceiuri și tradiții populare românești"-"Hristos se naște și în sufletul meu!"/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" Section I: "Coutumes et traditions roumaines"- "Le Christ est né dans mon âme!" Prof. Vlad Nicoleta, Școala Gimnazială ”Ion Creangă”- Buzău, ROMÂNIA

Obiceiurile de Crăciun îşi au originea în evenimentele care s-au petrecut atunci la Betleem, cu ocazia Naşterii Domnului nostrum, Iisus Hristos. Steaua, care a luminat şi a prevestit Naşterea Domnului, a trecut peste ani şi s-a transformat într-un joc scenic plin de farmec, un dialog între crudul Irod şi magii plini de har şi blândeţe. Perioada sărbătorilor de iarnă este aşteptată cu multă bucurie şi nerăbdare şi astăzi, ca şi în vechime, de toată lumea, ele prilejuind o serie de manifestări, datini şi obiceiuri la care participă întreaga comunitate creştină a satului, de la copii până la bătrâni. Colindatul este un obicei străvechi, ce s-a păstrat din generaţie în generaţie, în special în lumea satului românesc. Primii colindători au fost păstorii, care au venit la peştera luminată unde S-a născut Pruncul Iisus şi bucurându-se de acest semn ceresc şi de glasul îngerilor, au vestit mai departe minunea din Betleemul Iudeii. Cetele de colindători merg de la casă la casă pentru a anunţa credincioşii că S-a născut Iisus Hristos. Majoritatea obiceiurilor au un substrat mitico-magic străvechi, constituite fiind dintr-o serie de acte rituale, din credinţe şi mituri, deşi astăzi şi-au pierdut mult semnificaţiile iniţiale. Ele au avut un rol deosebit în stabilirea echilibrului colectivităţii. Odată cu începutul postului Naşterii Domnului, tinerii satului se pregătesc pentru noaptea sfântă, grupându-se în mai multe cete, în funcţie de vârstă, de la copilaşi, până la tineri „buni de-nsurat”. Aceştia se întâlesc în fiecare seară, la casa unuia dintre ei, pentru repetiţii, încercând să înveţe cât mai bine colindele spre a încânta şi a bucura gazdele primitoare, ce le vor deschide poarta în noaptea sfântă de Crăciun. Spre deosebire de alte zone ale ţării, unde la colindat merg şi fetele, în comunitatea noastră colindă doar băieţii, ele aşteptându-i la casele lor, cu cozonac şi „răchie fiartă”. Seara, în Ajunul Crăciunului, se merge cu colindul. Tinerii satului, cei mai mici împreună cu un bărbat mai vârstnic, însoţiţi de unul sau doi „moşi” (oameni costumaţi cu cojoc, clopote şi mască pe faţă, din piele de miel şi ornată cât mai respingător, cu dinţi de fasole, nas din material roşu şi ochi decupaţi şi vopsiţi în culori puternice) încep colindatul dintr-o parte a satului, odată cu lăsarea serii. Pe lângă „moşi”, ceilalţi membrii ai grupului sunt îmbrăcaţi în cojoace din piele întoarsă, cu lâna spre exterior, încinşi cu sfoară sau curele, de care sunt prinse clopote de diferite dimensiuni, prin sunetele cărora se vor alunga spiritele rele. Unul dintre membrii grupului de colindători strângea banii, punându-i într-un „bătăcui” (săculeţ), prins la gât sau la brâu. „Moşii” merg înainte alergând şi scuturându-şi clopotele pentru a da de ştire că vin colindătorii. La fiecare casă, se cântă o colindă scurtă la poartă sau la geam, iar dacă gazda deschide poarta şi sunt poftiţi în ogradă sau chiar în casă, colindătorii mai cântă una sau două colinde, uneori în funcţie de preferinţa gazdei. În casele gospodarilor, colindătorii sunt serviţi de tinerele fete sau neveste, cu cozonaci, prăjituri, vin şi „răchie” fiartă, pentru a putea înfrunta mai uşor frigul de-afară. La plecare, fiecare ceată de colindători primeşte din partea familiei o sumă de bani, în funcţie de bunăstarea fiecăruia.

Din repertoriul colindătorilor fac parte mai multe colinde precum: "O, ce veste minunată!", "Mare minune", "Trei păstori", "Sculaţi boieri", "Am plecat să colindăm", "Deschide uşa creştine", "Colo sus, în vremea-ceea", "Cerul şi pământul", "Pă strujâna de mătasă", "Junelui bun" ș.a. Târziu, după miezul nopţii, colindatul se termină şi colindătorii se retrag la casa unuia dintre ei, unde-şi numără banii adunaţi, împărţindu-i între ei şi încing o petrecere cu răchie fiartă şi „cârnaţi în raină” (cratiţă) cu „coleşă” caldă, pe care o termină abia spre ziuă. În ziua Sfintei Sărbători de Crăciun, colindătorii merg la biserică pentru a participa la Sfânta Liturghie, colindând împreună cu ceilalţi, spre slava lui Dumnezeu, a oamenilor bunăvoire şi a lumii pace. Cetele de colindători care sunt mai aproape de biserică, pornesc colindul de la casa parohială, unde preotul paroh împreună cu familia îi aşteaptă cu bucurie mare, cinstindu-i cu cele necesare momentului. În ultimii ani, din partea bisericii, colindă un grup de bărbaţi maturi, în frunte cu preotul satului şi cu cântăreţii bisericii. Colindătorii le cântă cu încredinţarea că sunt solii unei lumii mai bune, cu binecuvântarea Domnului care a venit între noi "Să se nască și să crească, să ne mântuiască". Colindele ne inalţă sufleteste, ne înnoiesc făptura interioară, ne apropie unii de alţii, ne fac mai buni, mai iubitori, mai iertători, mai credincioşi, într-un cuvânt, ne picură in suflet acea rază de lumină, călăuzitoare spre veşnicie. Cred, că pentru fiecare dintre noi, oricât de bătrâni am fi, sărbătorile copilăriei rămân mereu vii în sufletele noastre, însoţindu-ne pe întreg parcursul vieţii noastre.

Proiect educativ județean cu participare internațională: "Tradiția- oglinda sufletului românesc"- Secțiunea I: "Datini, obiceiuri și tradiții populare românești"- "Am pornit să colindăm... Tradiții și obiceiuri de iarnă"14;"Vizită la muzeul școlii", "Fotografii- document"/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" - Section I: "Coutumes et traditions roumaines""Nous avons commencé à chanter des noëls... Traditions et coutumes d'hiver";"Visite au musée de l'école"; "Des photos - document"; Prof. Gheață Adriana - Şcoala Gimnazială "Georghe Frățilă" Glimboca, Caraș- Severin, ROMÂNIA 1. M. Radulescu-Codin, Sărbătorile poporului, 1909, p. 89, apud I. Ghinoiu, op. cit., p. 281 2. T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. All, Bucureşti, 1977, p. 117 14

3. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 64

Proiect educativ județean cu participare internațională: "Tradiția- oglinda sufletului românesc"- Secțiunea I: "Datini, obiceiuri și tradiții populare românești"- "Mersul cu Capra"15/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" - Section I: "Coutumes et traditions roumaines"- "La marche avec La Chèvre"- Elev- Lukacs David Şerban Sebastian-Cl.a VII-a, Prof. coordonatorSantavan Simona Mihaela, Școala Gimnazială Nr.1, Aghireș, Județul Sălaj, ROMÂNIA

https://www.youtube.com/watch?v=Ta8XmDOhKM4&feature=emb_logo

https://www.youtube.com/watch?time_continue=222&v=w6gavAsVdzQ&feature=emb_logo

Proiect educativ județean cu participare internațională: "Tradiția- oglinda sufletului românesc"Secțiunea a II-a: "Canto tradițional românesc- Festival- Concurs de cântece și dansuri populare românești"; "Călușarii din Meseșenii de Sus"/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" - Section II: "Chanson roumaine traditionnelle" - Festival - Concours de chansons et danses populaires"- "Călușarii de Meseșenii de Sus" Profesor coordonator- Chiș Diana Rodica, Școala Gimnazială Nr.1, Aghireș, Loc. Aghireș, Jud.Sălaj, ROMÂNIA 48

Nașterea Domnului Iisus Hristos este sărbătorită în zilele de 25, 26 și 27 decembrie, iar seara de 24 decembrie este cunoscută și sub denumirea de Ajunul Crăciunului. Sărbătoarea Crăciunului datează încă din secolul al IV-lea, când Biserica Creștină a stabilit această dată nu întâmplător, ci pentru a concura cu nașterea zeului Soare din tradițiile păgâne. Mulți istorici ai religiei sunt însă de părere că Nașterea Domnului ar fi avut loc spre sfârșitul iernii. De altfel, există unele discrepanțe între datele la care se sărbătorește Crăciunul: creştinii ortodocşi de rit vechi îl sărbătoresc pe 7 ianuarie, după calendarul iulian, care este decalat cu 13 zile față de cel oficial. Tradiția împodobirii bradului și a lui Moș Crăciun Tradițiile Crăciunului au fost îmbogățite de-a lungul timpului. Cei mici îl așteaptă an de an pe Moș Crăciun cu plete dalbe, care vine cu tolba încărcată de cadouri pentru copiii cuminți, iar cu câteva zile înainte de Crăciun se împodobește bradul cu ornamente de culoare roșie sau verde. Obiceiul bradului de Crăciun ar fi apărut în Germania, unde legenda spune că Sfântul Bonifaciu a ordonat tăierea stejarilor, venerați de păgâni. În cădere, stejarii au distrus toți copacii din prajmă, mai puțin bradul, care a devenit de atunci un simbol al acestei sărbători și este împodobit în seara de Ajun. În România, există mai multe tradiții și obiceiuri de Crăciun, transmise din generație în generație. În satele din Oltenia, în Ajunul Crăciunului, gospodarii se trezesc dis-de-dimineață, aprind focul în sobă și ațâță jarul cu ajutorul unui vreasc, în timp ce rostesc o urare de Crăciun: "Bună dimineața lui Ajun! /C-a venit într-un ceas bun /Să ne-aducă: porcii grași și unturoși /Și oamenii sănătoși, /Vacile cu viței, oile cu miei, scroafele cu purcei, cloștile cu pui, găinile cu ouă. La anul și la mulți ani!”.

Obiceiul colindatului Una dintre cele mai îndrăgite tradiții de Craciun este mersul cu colindul. În prima zi de Crăciun, colindătorii merg din casă în casă cu steaua în mână și le vestesc oamenilor Nașterea lui Iisus prin cântece și poezii. Se spune că acela care nu le deschide poarta colindătorilor va avea parte de un an neroditor și de ghinioane în casă, cauzate de zgârcenia de care a dat dovadă. În Maramureș, la colindat merg și adulții, nu numai copiii. Ei sunt primiți de gazde și cinstiți cu cozonac, sărmăluțe, preparate din carne de porc, colaci și vin. Tot în data de 25 decembrie, oamenii le trimit urări și mesaje de Crăciun celor dragi, cărora le transmit gândurile lor bune. Un alt obicei popular este atârnarea unei crenguțe de vâsc în case. Vâscul apare în mai multe culturi, iar originea sa nu este cunoscută. De exemplu, poparele scandinave credeau că vâscul o reprezintă pe zeița dragostei, Friga, și că acele cupluri care se sărută sub vâsc vor fi împreună toată viața. În tradiția creștin-ortodoxă, se spune că acela care pune vâsc în casă va avea un an îmbelșugat, fericire și pace în familie. De asemenea, în ziua de Ajun, cei care voiau să afle cum vor sta cu sănătatea în anul care urmează tăiau pe jumătate un măr. Dacă fructul avea viermi la interior, credința era că omul va fi urmărit de boală. Un măr putred însă anunța moartea. 49

Gospodinele știu că toata casa trebuie curățată lună înainte de Ajun, când nu mai au voie să dea cu mătura, pentru că o veche superstiție spune că așa se alungă norocul din casă. Iar creștinii nu au voie să bea rachiu în Ajunul Craciunului. O altă tradiție specifică Munteniei, Olteniei și Banatului este ca gospodinele să prepare un aluat folosit pentru a alunga deochiul animalelor din gospodărie. Astfel, animalele vor fi sănătoase tot anul și vor da mai mult lapte. Tradiția mesei din Ajun și a postului de Crăciun O altă tradiție importantă este chiar masa de Crăciun. În data de 25 decembrie ia sfârșit postul Crăciunului, care durează aproximativ șase săptămâni. În această zi, oamenii se pot desfăta cu bucatele tradiționale de Crăciun: tobă, lebăr, sarmale, caltaboși, colaci, cozonaci, pită, prăjituri, salate, cârnați sau friptură. Carnea folosită pentru prepararea bucatelor de Craciun este proaspătă, întrucât de Ignat, în data de 20 decembrie, are loc un alt obicei: tăierea porcului. Anul acesta în Bucureşti, sărbătorile sunt marcate de un traseu de 33 de kilometri de decoraţiuni cu peste trei milioane de luminiţe şi un Târg de Crăciun amenajat în Piaţa Constituţiei. Aici sunt 100 de căsuţe cu cadouri, produse de artizanat, bunătăţi sau produse tradiţionale. Patinoarul în aer liber, caruselul, atelierele, dar şi Casa lui Moş Crăciun fac parte decorul pieţei de Crăciun care va rămâne deschisă până pe 27 decembrie.

Târgul de Crăciun 2019, București, România/ Foire de Noël 2019, Bucarest, Roumanie Proiect educativ județean cu participare internațională: "Tradiția- oglinda sufletului românesc"- Secțiunea I: "Datini, obiceiuri și tradiții populare românești"-"Tradiții și obiceiuri de Crăciun"/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" - Section I: "Coutumes et traditions roumaines"- "Traditions et coutumes de Noël" Educatoare: Olaru Adriana, G.P.P. Nr. 18 Buzău, ROMÂNIA

"Christmas in Tirana"17 Klarita Pulaha, Shkolla 9-Vjeรงare "Koรงo Korรงari", ALBANIA 17

https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=m5P7AppgPtk&feature=emb_logo

"Iluminação de Natal de Famalicão 2019"18 Gloria Cabreiro, Agrupamento de Escolas Camilo Castelo Branco, Vila Nova de Famalicão, PORTUGALIA

https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=UqZw_X75db0&feature=emb_logo

Klarita Pulaha, Shkolla 9-Vjeรงare "Koรงo Korรงari", ALBANIA

Naila Bakirova, Tefekkur Lisei, AZERBAIDJAN

Merry Christmas https://www.youtube.com/watch?time_continue=31&v=XZxpDgw4-TE&feature=emb_logo 20 Jingle Bells original with lyrics https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=v7s2VjwQSMw&feature=emb_logo

Ayna Sadiqova, Bakı, Heydr Liyev Adına Lisey, AZERBAIDJAN

Ţemgulienė Janina, Gargţdų „Kranto“ Pagrindinė Mokykla, LITUANIA

"Merry Christmas, 1rst jun ior high school of Markopoulo" Vasiliki Dogani, 1st Markopoulo Junior High School, GRECIA

Claudia Murelli, ICS "D. Alighieri" di Opera, ITALIA 56

"Préparatifs du Nouvel An" İsmail Aça, İzmit Yunus Emre Kiz Anadolu İmam-Hatip Lisesi, TURCIA

https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=jXphl6b81vM&feature=emb_logo 57

Wishing you a very Merry Christmas surrounded by your precious family, and many blessings for the coming year. Warmest thoughts and best wishes for a wonderful Christmas and a Happy New Year. May peace, love, and prosperity follow you always. Tatia Mardaleishvili, LTD School N1, GEORGIA

Maia Porombrica, Liceul Teoretic „Meșterul Manole”, Sălcuța, Căușeni, REPUBLICA MOLDOVA

"I Wish you":/ "Je vous souhaite":

Gloria Cabreiro, Agrupamento de Escolas Camilo Castelo Branco, Vila Nova, PORTUGALIA

Proiect educativ județean cu participare internațională "Tradiția- oglinda sufletului românesc"Secțiunea I: "Datini, obiceiuri și tradiții populare românești"- Rețete culinare din bucătăria tradițională românească – Echipa- "Romanian Chef"- "Sarmale cu mămăligă"/ "Stuffed cabbage and polenta"/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" - Section I: "Coutumes et traditions roumaines" - Recettes culinaires de la cuisine traditionnelle roumaine - L'équipe- "Romanian Chef"- "Sarmale cu mămăligă" ("Sarmale" boulette de viande hachée, enveloppée dans une feuille de vigne ou de chou + "Mămăligă"= polenta); Elevi: Tuțu Andreea, Dinu Adina, David Cristian, Șerban Eduard, Clasa a VIII-a B, Prof. îndrumător- Tudor Daniela- Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA

Dimofte Gina, Școala Gimnazială "Sfântul Nicolae" Vînători, Județul Galați, ROMÂNIA 59

"The national meals of Azerbaijan"22 Naila Bakirova, Tefekkur Lisei, AZERBAIDJAN

https://www.youtube.com/watch?time_continue=26&v=mXHyn47dp0k&feature=emb_logo 60

"The national meals of Azerbaijan"23 Naila Bakirova, Tefekkur Lisei, AZERBAIDJAN

https://www.youtube.com/watch?time_continue=26&v=mXHyn47dp0k&feature=emb_logo 61

"The national meals of Azerbaijan"24 Naila Bakirova, Tefekkur Lisei, AZERBAIDJAN

https://www.youtube.com/watch?time_continue=26&v=mXHyn47dp0k&feature=emb_logo 62

Naila Bakirova, Tefekkur Lisei, AZERBAIDJAN

Mehriban Eyubova, Shamakhı E. Huseynov Adına 2 saylı tam orta mktb, AZERBAIDJAN

La grenade, étant l'un des fruits les plus anciens cultivés par l'homme, est l’un des symboles de l’Arménie. Ce fruit généreux, de couleur rouge et aux grains nombreux, eux-mêmes couleur de rubis, est lié à la vie et à la fécondité.Certains pensent que l'arbre de la connaissance de l'Ancien Testament ne serait autre qu'un grenadier. Depuis l’Antiquité, la grenade a été utilisée comme symbole de la bijouterie à l'art. On retrouve la grenade dans tous les monuments historiques, les miniatures, sur les façades des églises et dans les champs à perte de vue. Aujourd’hui, les souvenirs en forme de grenade, sculptée de bois, sont bien populaires chez les touristes en Arménie. La grenade fait également partie intégrante de la culture arménienne, à titre d'exemple, le célèbre réalisateur Sergueï Paradjanov a donné comme titre alternatif "La couleur de la grenade" à son film éponyme consacré au troubadour arménien Sayat Nova. Armine Grigoryan, Gyumri N1 High School, ARMENIA

"My student Berat Yigit Üvez's- work Sakarya Dessert Citrouille Au Tahini Matériels: 1 kg de citrouille ,1 kg de sucre tahini noix Tranchez et épluchez le potiron, mettez le potiron pelé et tranché dans un pot avec du sucre. Laissez les citrouilles reposer pendant 1 jour. Le lendemain, il devait libérer le jus de citrouille du pot. Cuire les courgettes avec du sucre dans son propre jus. Lorsque les citrouilles sont cuites, versez-les dans un plateau. Une fois la citrouille refroidie sur le plateau, prenez une ou deux citrouilles, placez-les au centre d'un bol et placez le tahini sur le dessus, puis saupoudrez de noix."

İbrahim Soykan, Adapazari Özel Şahin Ortaokulu, TURCIA

İsmail Aça, İzmit Yunus Emre Kiz Anadolu İmam-Hatip Lisesi, TURCIA

Slavica Pokornic, Matija Gubec, SERBIA

Snezana Kalamkovic, OŠ "Prva vojvođanska brigada", SERBIA 65

Rolul cadrului didactic rămâne mereu în prim plan în opera de formare a personalităţii elevilor. Cu toate că a sporit şi influenţa altor factori în procesul educaţiei, cadrul didactic îşi păstrează numeroase prerogative în acest domeniu. El rămâne principalul modelator al personalităţii copiilor, începând de la imprimarea unei conduite externe, până la formularea aspiraţiilor şi idealurilor lor de viaţă. Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din grădiniţă, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în mod direct copilul prin personalitatea sa. Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor. Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metodele folosite şi la formele de organizare a activităţilor. Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă a încurajării capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale copiilor. Prin conţinutul vehiculat al serbării, copiii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc ,,autentic", spontan şi sincer situaţiile redate. Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort. Serbările organizate, reprezintă un nesecat izvor de bucurii şi satisfacţii, creează copiilor o stare de bună dispoziţie, favorizând atât dezvoltarea fizică cât şi psihică a copilului. Prin acest efort se conturează o serie de calităţi. Copilul învaţă să-şi stăpânească emoţiile provocate de prezenţa unui public numeros şi necunoscut, se debarasează de timiditate şi devin mai curajoşi şi îndrăzneţi. În cadrul organizat şi vesel al serbării se formează optimismul şi încrederea în propriile forţe. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei. Pregătirea unei manifestări colective, antrenante, cum este serbarea, lasă urme adânci în sufletul fiecărui copil. Participarea la serbare îi uneşte pe copii, îi ajută să se împrietenească. Legăturile afective dintre copii sunt stimulate de emoţii şi interese comune, căci reuşita serbării întăreşte sentimentul apartenenţei la colectiv. Orice serbare prilejuieşte interpretarea poeziilor, cântecelor şi dansurilor îndrăgite de copii. E limpede însă că doar o selecţie de piese valoroase vor putea declanşa impresii şi emoţii estetice puternice. Pentru ca spectacolul să fie reuşit, textele literare trebuie alese cu grijă, conţinutul lor slujind deopotrivă ca suport educativ, afectiv şi de amuzament pentru copii. Din varietatea serbărilor organizate, cele mai tipice sunt: serbările ocazionale, serbările prilejuite de marile aniversări şi serbarea pomului de iarnă. Conţinutul unei serbări este determinat în primul rând de evenimentul căruia îi este destinat şi scopul urmărit. Programul pentru serbări trebuie să respecte anumite condiţii principale: materialul artistic folosit trebuie să fie bine orientat, să aibă valoare educativă, valoare artistică şi accesibilitate. Toate aceste experienţe oferă satisfacţii uriaşe şi contribuie într-o mare măsură la destinderea copiilor în mediul școlar, la realizarea unei atmosfere relaxante şi constructive între școală şi familie, ceea ce a determinat ca şi copiii să vină cu plăcere la școală şi să se manifeste fără inhibiţii şi

timidităţi; ei au observat ce mult înseamnă dragostea, căldura sufletească, înţelegerea, respectul şi toleranţa, lucruri deosebit de importante pentru aceste experienţe din afara familiei. Serbarea şcolară reprezintă un eveniment mai mult sau mai puţin aşteptat, menit să evidenţieze într-o formă estetică achiziţiile acumulate de copii pentru dezvoltarea creativităţii. În procesul de învăţare multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc cei implicaţi, dar maxima încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare. Importanţa unor asemenea festivităţi este deosebită, pentru că ele lărgesc orizontul spiritual al copiilor şi contribuie la acumularea de noi cunoştinţe, îmbogăţesc şi remontează viaţa afectivă, stimulând sentimente nebănuite sau dezvoltând pe cele slab manifestate anterior; contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere, prin dorinţa de reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe parcursul desfăşurării programului, prezenta spectatorilor (părinţi, bunici, cadre didactice), trezind în copil energia de a învinge timiditatea, stimulându-i independenţa de acţiune. Într-o serbare şcolară pot fi valorificate toate achiziţiile dobândite de elevi de-a lungul unui semestru sau an şcolar, conferind evenimentului artistic un caracter educativ şi creator. Proiect educativ județean cu participare internațională: "Tradiția- oglinda sufletului românesc"Simpozion județean, cu participare internațională- "Cunoașterea și promovarea tradițiilor populare româneștii", Secțiunea I- Sesiune de comunicări şi referate cu tema: „Rolul dascălilor în cunoaşterea şi promovarea tradiţiilor româneşti”; "Promovarea tradițiilor românești prin intermediul activităților extrașcolare"25/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" - Symposium du comté, avec participation internationale - "Connaissance et promotion des traditions populaires roumaines", Section I- Session de communication et rapports liés au sujet: "Le rôle des enseignants dans la connaissance et la promotion des traditions roumaines";"Promouvoir les traditions roumaines à travers des activités extrascolaires" Prof. înv.preșcolar- Teodorescu Daniela, G.P.P. Nr.18, Buzău, ROMÂNIA

1. Crişan. Alexandru - coordonator, Cinci exerciţii de politică educaţională în România, ED. Vanemonde, Bucureşti, 2008 2. Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002 3. Iosifescu Şerban, Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 2001 4. Verboncu Ion,, Management general, Editura Economică, Bucureşti, 2000 învăţământ, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 2001 26

https://www.facebook.com/teodorescudaniela.teodorescudaniela?fref=search&__tn__=%2Cd%2CPR&eid=ARBSwQyoCEtdBg9UeUc1Twz6_DjRVpjUGknvZVHPVHNiQnk0csoicW6xdgyy_nhOPw4wc799NfEbStG

”Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai” ne-am născut ca să trăim și datoria noastră este de a păstra și de a arăta, atât semenilor noștri din acest spațiu, cât și altora, frumusețea datinilor și obiceiurilor noastre. Tradițiile românești constituie una dintre valorile inimaginabile și incontestabile ale poporului nostru și nu trebuie să lăsăm timpul și evenimentele lumii moderne să ne facă să le uităm. Patrimoniul valoric naţional trebuie îmbogăţit şi transmis din generaţie în generaţie prin procesul educaţional. Educaţia urmăreşte familiarizarea cu valorile naţionale materiale şi moral-spirituale; renaşterea, valorizarea şi perpetuarea tradiţiilor; utilizarea potenţialului educativ al datinilor şi obiceiurilor calendaristice populare; formarea conştiinţei naţionale; educarea civismului, umanismului Nimic nu-i mai frumos, mai nobil, decât profesia de educator. Să-i învăţăm pe copii să preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, să-i învăţăm să iubească meleagurile natale, portul românesc şi pe români! Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale identităţii neamului românesc, fără de care nu am mai putea şti de unde venim şi cine suntem, de fapt, noi, românii, pe acest pământ ! Să-i ajutăm pe copii să înţeleagă imensitatea tezaurului nostru folcloric în care arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumuseţea României, istoria şi, mai ales sufletul neamului, a locului în care s-au născut și trăiesc! Literatura constituie un factor cu eficiență deosebită, dar și arta populară are o contribuție de seamă. Copiii încep să înțeleagă specificul poporului din care fac parte, aspirațiile lui, idealurile de ieri și de azi, oglindite în obiceiurile locurilor și în creațiile meșteșugarilor. Copilul simte admirația față de creațiile populare încă de când își ascultă bunica cum deapănă firul unui basm sau al unei legende, în care eroii sunt înzestrați cu calitățile țăranului român. Îl simte din cântecul duios de leagăn al mamei, din proverbe și zicători, din doinele cântate îndelung de moșii și strămoșii noștri. Costumul popular românesc reflectă influențe date de tradițiile locale, așezare geografică, de posibilitățile economice zonale, starea socială sau ocazia cu care este purtat. Pentru toate acestea, dar și pentru că se observă o îndepărtare a tinerilor de la tradițiile populare, este nevoie să insistăm pe cunoașterea, de la cea mai fragedă vârstă, a tradiiilor populare. Folclorul reprezintă pentru poporul român depozitarul a tot ceea ce înseamnă tradiție, obicei și artă izvorâte din rădăcinile istoriei. Poezia, cântecul și dansul ocupă un loc important în viața de toate zilele a poporului român. Ele însoțesc țăranul la muncă, îl înveselescși îi înviorează petrecerile. Cunoașterea obiceiurilor, a tradițiilor populare și etnografice locale are o importanță deosebită în cadrul procesului complex și îndelungat de formare a personalității copilului. Cunoașterea de către copii a frumuseții portului popular, a obiceiurilor. are ca finalitate sădirea în sufletele lor mândria că sunt români. Școala are menirea de a transmite copiilor informații despre folclorul zonei natale și de a le stimula interesul pentru arta populară, obiceiurile și tradițiile populare românești. Atunci când vine vorba de tradiții, obiceiuri și datini, activitatea desfășurată la clasă implică o gamă variată de modalități de promovare și păstrare a acestora timp îndelungat, precum și materiale 68

didactice demonstrative sau explicative variate. În calitate de educatori, suntem obligaţi să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi, fără îndoială, oriunde în lume. În furtunile veacului, obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti au rămas neclintite, păstrând valori autentice ale culturii populare tradiţionale. Copiii se lasă îndrumaţi şi pot fi modelaţi în aşa fel încât, pe fondul lor afectiv să se aşeze elementele cunoaşterii artistice care vor imprima gândirii lor anumite nuanţe, ce vor îmbogăţi substanţa viitoarei activităţi individuale şi sociale. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în mănunchi pentru a le dărui din nou. Prin tot felul de activități extrașcolare/extracurriculare, dar și în cadrul multor ore de curs, cadrul didactic urmăreşte cunoașterea și valorificarea obiceiurilor şi tradiţiilor populare. Activitățile desfășurate pot avea ca obiective: cunoașterea și valorificarea obiceiurilor şi tradiţiilor populare în creații proprii ale copiilor; cunoaşterea principalelor tipuri de meşteşuguri populare tradiţionale practicate în decursul timpului; realizarea unei expoziții-concurs cu obiecte de artă populară realizate de elevi; cultivarea interesului și dragostei față de obiceiurile şi tradițiile românilor și perpetuarea lor. Se pot realiza următoarele tipuri de lucrări: creații artistico-plastice: desene, grafică sau pictură, colaje; meșteșuguri tradiționale: țesături, cusături artizanale, broderie, împletituri, mărţişoare, olărit, sculptură în lemn, măşti; creaţii literare: ghicitori, poezie, proză, eseu. Rolul cadrelor didactice, indiferent de nivelul de învăţământ la care predau, este de a-i face pe copii să înveţe, să preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile poporului în care s-au născut, să iubească meleagurile natale, portul românesc, dar şi sărbătorile care ne aduc în suflete atâta bucurie. În activitățile de la clasele începătoare (pregătitoare, întâi), le facem cunsocute copiilor tradițiile strămoșești prin intermediul lecturilor după imagini, convorbiri, dar și prin serbările pe care le desfășurăm cu copiii cu prilejul diferitelor sărbători (Crăciun, Paști). Şezătorile constituie un mijloc complex de educaţie, deoarece îi familiarizează pe copii cu unele elemente de folclor, contribuind astfel la dezvoltarea dragostei pentru tradiţiile populare, le dezvoltă dragostea pentru frumos, pentru armonie, le cultivă răbdarea, stăpânirea de sine, spiritu de echipă. Datinile şi obiceiurile populare ne reprezintă si constituie o adevarată ,,valută’’ a ţării noastre, apreciată în lume, fapt care determină dorinţa de a cunoaşte frumuseţea si naturaleţea obiceiurilor, a folclorului autentic, a portului popular şi a graiului local. De asemenea, au rolul de cunoaştere de către copii a specificului zonei și a frumuseţilor din jur. Pentru a şti cine este, copilul trebuie să înveţe cine a fost prin strămoşii săi, să-şi cunoască rădăcinile adânc înfipte în satul românesc. Un alt pas în promovarea tradițiilor poate fi delimitarea în școală a unui „colț folcloric”, pe care să-l amenajăm împreună cu școlarii. Vor fi implicați și părinții și bunicii să le procure obiecte, ca de exemplu: o furcă de tors lână, un război de țesut, un costum popular foarte vechi, costume populare în miniatură, vase din pământ specifice zonei – strachină, ulcior, cană, farfurie, linguri și furculițe din lemn. Unele dintre aceste obiecte pot fi puse la îndemâna copiilor, care le pot folosi în jocurile lor de creație („De-a bunica”, „De-a nunta”), iar o parte din ele îi pot inspira pe elevi în realizarea unor lucrări artistico-plastice. Bineînțeles că și activitățile extracuriculare joacă, la rândul lor, un rol important în încercarea noastră de a le cultiva copiilor sentimente pozitive față de bogățiile și frumusețile orașului în care se dezvoltă și, mai ales, se formează ca individ păstrător de tradiții și obiceiuri. Pentru a face cunoscute copiilor creațiile de artă, pe care locuitorii zonei noastre le-au realizat în decursul istoriei, putem merge cu copiii la Muzeul Județean. La ora de arte vizuale și abilități practice, elevii pot confecţiona din plastilină unele obiecte pe care le-au văzut la muzeu.

În preajma sărbătorilor de Paști, copiii pot face o vizită la una din bisericile din localitate, iar explicațiile date de preot referitor la semnificația sărbătorii și la obiceiurile creștine ce se practică atunci, ca, de exemplu, încondeiatul ouălor, să ajute elevii să înțeleagă mai bine aceste adevăruri de credință cu importanță deosebită pentru poporul nostru care a devenit creștin încă de la formarea sa. Astăzi, mai mult ca oricând, avem posibilitatea să îndrumăm copiii să cunoască și să redea obiceiurile românești, să respecte tradiții ale românilor. În acest mod vom putea crește și educa copiii în spiritul virtuților strămoșești, pentru a deveni buni creștini și buni români. Sărbătorile de iarnă însemnă prilejul lărgirii orizontului spiritual al elevilor, precum și cultivarea receptivității şi sensibilităţii, a trăirilor afective şi emoționale. Perioada premergătoare acestora, respectiv Postul Crăciunului, înseamnă informarea şi familiarizarea copiilor cu ceea ce semnifică Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza. Perioada aceasta este propice pregătirii serbărilor de Crăciun. Un alt aspect al cunoaşterii tradiţiilor şi obiceiurilor de iarnă înseamnă colindatul pe la diverse instituţii din oraş, unde copiii oferă colinde şi primesc daruri. Arta noastră populară, manifestată sub toate aspectele ei, prezintă o bogăție de comori, un izvor nesecat.Tradiţiile, datinile, obiceiurile și folclorul local sunt documente grăitoare privind istoria şi cultura locurilor respective. Tezaurul folcloric al zonei constituie o componentă valoroasă, o moştenire de preţ pentru toţi cei care trăiesc şi vieţuiesc în acea parte de ţară. Moştenirea pe care o avem trebuie dusă mai departe de elevii pe care îi creştem şi-i educăm, pentru că un popor trăieşte prin ceea ce lasă fiilor săi. Este bine să cunoaştem şi să transmitem copiilor măcar un strop din ceea ce a creat omul simplu de la ţară cu iscusinţa minţii şi cu căldura sufletului său, pentru a şti copiii de mici cine sunt şi de unde se trag. Trebuie să le insuflăm copiilor respectul pentru tradițiile noastre și dorința de a duce mai departe tot ceea ce ne reprezintă ca națiune. ,,Izvorul neamului meu e ţăranul român.”, spunea Nicolae Iorga.

Proiect educativ județean cu participare internațională: "Tradiția- oglinda sufletului românesc"- Simpozion județean, cu participare internațională- "Cunoașterea și promovarea tradițiilor populare româneștii", Secțiunea I- Sesiune de comunicări şi referate cu tema: „Rolul dascălilor în cunoaşterea şi promovarea tradiţiilor româneşti”; "Modalități de promovare și păstrare a datinilor, obiceiurilor și a tradițiilor populare românești"27/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" - Symposium du comté, avec participation internationale "Connaissance et promotion des traditions populaires roumaines", Section I- Session de communication et rapports liés au sujet: "Le rôle des enseignants dans la connaissance et la promotion des traditions roumaines";"Façons de promouvoir et de préserver les coutumes, coutumes et traditions populaires roumaines" Prof. înv.primar, Neagu Liliana , Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău, ROMÂNIA

1. Mihai Pop – „Obiceiuri tradiţionale româneşti”. Editura Univers, Bucureşti, 1999. 2. Wikipedia – Enciclopedie liberă – Despre folclor. 27

Procesul instructiv-educativ desfășurat în școală îi permite fiecărui cadru didactic să pună în valoare experiența didactică prin activități educative cu caracter integrat și cu o abordare complexă a conținuturilor obiceiurilor, tradițiilor, istoriei și a culturii naționale. Activitățile integrate au multiple implicații dacă acestea sunt realizate pe grupuri de copii, întrucât prin intermediul realizării acestora copilul învață lucrând, personalitatea sa se dezvoltă într-un mediu democratic iar creativitatea sa este lăsată să se dezvolte în toate domeniile. Activitățile integrate sunt activități propuse de noul curriculum, care armonizează și sintetizează informații din diferite domenii de cunoaștere, renunțându-se la logica lor particulară cu scopul creeării unor imagini de ansamblu a realității cu care copilul intră în contact. Valorile culturale sunt păstrate cu sfințenie mai ales în mediul rural, acesta reușind să conserve elementele de cultură, tradiție și folclor, care sunt înțelepciuni de viață izvorâte din experiențe, din bucurie sau durere, din năzuințe și dor, din setea de liniște sau dragostea pentru frumos, creând punți între generații. Pătrunderea copilului în cultură se produce în familie, în primii ani de viață și continuă în comunitățile sociale din care face parte și în mod sistematic în unitățile de învățământ. Grădinița fiind prima dintre acestea, trebuie să fie cea care îl face pe copil să conștientizeze valorile creațiilor populare, să păstreze și să cultive interesul pentru cunoașterea tradițiilor, frumusețea folclorului românesc, dansul, cântecul și portul popular, casa tradițională românească, obiceiurile și tradițiile deosebit de bogate atât din preajma sărbătorilor de 1 Decembrie, 24 Ianuarie, de Paști cât și cele de Crăciun și Anul Nou, de la cele mai mici vârste ca semn de respect pentru trecutul nostru românesc. Cei mai frumoşi ani din viaţa omului sunt anii copilăriei, iar cel mai frumos loc din lume este cel al naşterii. De aceea, de fiecare dată, când ne întoarcem la uliţa copilăriei ne năpădesc emoţiile şi simţim cum ne încărcăm cu energii benefice. Cu drag, ne retragem în satul natal, acolo unde sufletul nostru respiră aer curat, unde retrăim momente de o mare încărcătură emoţională, unde omul are o înţelepciune aparte. Toţi avem în memorie iernile copilăriei cu jocuri pline de veselie, săniuşul, derdeluşul, iar cei care au trăit, au copilărit la ţară, la bunici, ştiu cât de norocoşi sunt având parte de astfel de obiceiuri. În nici o altă parte a ţării repertoriul sărbătorilor de iarnă nu cunoaşte o atât de mare varietate şi bogăţie de manifestări folclorice ca în zona Moldovei. Transmise pe cale orală din generaţie în generaţie, într-o permanentă schimbare şi înnoire, atât ca funcţie cât şi ca mod de realizare artistică, obiceiurile şi tradiţiile moldoveneştii au ajuns până în zilele noastre ca nişte spectacole de mare anvergură care concentrează, acaparează atenţia întregii comunităţi. Aici punem accent mai mult pe obiceiurile şi tradiţiile din jurul sărbătorilor de iarnă: Crăciunul şi Anul Nou. An de an, ne străduim să pregătim cu preşcolarii acţiuni de înaltă ţinută care să facă atmosfera mai frumoasă în timpul sărbătorii Naşterii Domnului şi a Anului Nou. Prin implicarea părinţilor şi a bunicilor copiilor din grupele noastre am reuşit să adunăm multe elemente specifice zonei amenajând sălile de grupă, am realizat costumele pentru jocul caprei, jocul ursului, jocul căiuţilor, am împodobit steaua, am confecţionat măşti din diverse materiale (blănuri, fasole, coji de nucă, nasturi, coajă de stejar, ciocălăi) pentru jocul mascaţilor. Şi aşa, intraţi în atmosfera de sărbătoare, preşcolarii învaţă cu uşurinţă colinde şi preiau obiceiuri de la bunicii lor. Proiect educativ județean cu participare internațională: "Tradiția- oglinda sufletului românesc"Simpozion județean, cu participare internațională- "Cunoașterea și promovarea tradițiilor populare româneștii", Secțiunea I- Sesiune de comunicări şi referate cu tema: „Rolul dascălilor în cunoaşterea şi promovarea tradiţiilor româneşti”; "Managementul realizării activității integrate prin valorificarea obiceiurilor, tradițiilor, istoriei și culturii naționale"/ Projet éducatif du comté avec participation internationale "Tradition - le miroir de l'âme roumaine" - Symposium du comté, avec participation internationale - "Connaissance et promotion des traditions populaires roumaines", Section I- Session de communication et rapports liés au sujet: "Le rôle des enseignants dans la connaissance et la promotion des traditions roumaines";"Gestion de l'activité intégrée par la valorisation des coutumes, traditions, histoire et culture nationales"; Prof. Vorniceanu Cristina, Colegiul Tehnic Samuil Isopescu Suceava, ROMÂNIA 71