HIS ANCESTORS
Mi-am visat strămoșii cu mirosul lor de cartofi furați
i-am văzut scuturând măslinii cu fața plină de spini
mi-am văzut strămoșii dansând pe un munte de usturoi
pe bunicul și costumul lui maro
pe bunica aprinzând şase lumânări pe altarul ceaunului
vorbesc despre cel care se joacă cu chibriturile îmbrăcându-le în noroi
despre cei care spun bancuri cu fereastra închisă
mi-am văzut mama
o fetiță în primii ei blugi privind marea
am văzut rufele puse la uscat în Veneția și pe poeții din New York îngrijind o turturică şi
dulcimerul lor făcut din zăpadă bătătorită
m-am văzut privind spre lumea nouă cu memoriile lui Maiakovski sub pulover
m-am văzut legănându-mă încet în visele unui șemineu
vapoarele, ceaiul și poeziile lui Emily Dickinson ascunse la umbra unei balene mi-am văzut copiii cântând beți la spovedanie
frigul ca un arici cu țepii înveliți în rumeguş
într-o plapumă zace o pasăre albastră
vreun vis fără șosete înfulecă felii de harbuz
studenții de la spaniolă îmi recită în cor
Verde que te quiero verde.
Verde viento. Verdes ramas.
El barco sobre la mar y el caballo en la montaña.
Umblu pe coridoarele unei lumi care miroase a vafe și a benzină.
(Din Peachtree City, Ed. Visor, Madrid, 2021)
MARÍA NEGRONI (1951, Rosario, Argentina)pot oare apele să fie Calea Lactee?
poate curge liber un râu monosilabic?
vor trece veacuri ca să înțelegem greșeala
sau poate că nu a fost greșeală
ci numai umbra de îndoială
față de ascuțita sfumatura care e în lucruri
o groază a trupului de a tot muri cu încetul
și cine ştie
acum și în ceasul
și în răzoare şi legea mânioasă
o tulburare învăluind plecarea
necumpătarea clară a fructului verbal
[fără titlu]
și chiar acum suntem
ca niște fii pierduți
fără drept la cuvânt
în fața tărâmului la care tânjim
în străfundul străfundurilor
unde golul este un far care îți luminează absența
(Din Oratorio, Ed. Vaso Roto, Madrid, 2021)