AMalgam - Nr 4 - mai 2021

Page 1




Nostalgie. Este ceea ce am simțit noi, când am citit vechea versiune a revistei. „AMalGam” (2007–2008), dar și edițiile revistei „Kondor” (1995–1997 și 1999– 2000). Le mulțumim domnului profesor Szellner și domnului Măinescu pentru amabilitatea de care au dat dovadă, când ne-au împrumutat exemplare din revista „Kondor” și neau povestit despre aceasta. De ce nostalgie? Simplu. Pentru că am descoperit niște file uitate din istoria școlii! Parcă am călătorit în anii ‘90 și în anii 2007–2008. O revistă a școlii nu e doar o publicație în care elevii își pot valorifica ideile, creațiile și nemulțumirile, ci este și o sugativă a energiei. O energie a generațiilor trecute. O bucată de istorie, am spune noi.

Cu această ediție din mai, revista „AMalGam” a renăscut, mai frumoasă ca niciodată. Le mulțumim doamnelor profesoare Cristina Hanţ și Diana Tînjală, pentru că au fost de acord să fie coordonatori și să ne însoțească în această fascinantă „călătorie”. Contrar spuselor domnului Szellner, vechea revistă „AMalGam” nu a fost o AMăGire, ci o ,,ruginire”. Va fi o AMăGire doar dacă nu se va mai hotărî nimeni să o continue după ce actuala redacție va absolvi liceul. După cum a spus Winson Churchill: ,,Nu există decât o replică la înfrângere și aceasta este victoria”. Vouă, cititorilor, vă dorim lectură plăcută și… nu vă sfiiți să ne trimiteți propunerile voastre de articole!


Împreună… pentru a deveni „noi”, trebuie să ne pierdem eu și tu, iar din noi, să facem unul. Aceasta a reprezentat chintesența revistei noastre: munca de echipă… ideea că distanța este doar fizică, iar mințile noastre pot învinge orice aprig obstacol, făcând exerciții de echilibru. Am găsit o cale să ne auzim, chiar și atunci când microfonul nostru era „dat pe mut”, să ne înțelegem, chiar și prin conexiuni întrerupte. Orice impresie, opinie, părere, toate au fost ascultate și primite cu mințile larg deschise, căci a construi un zid între gândurile unor adolescenți, aflați în căutarea unor punți de comunicare, înseamnă a limita ceea ce ne definește ca oameni. Noi nu ne-am raportat la greșeli ca atare, ci le-am perceput drept o înălțare a scării, care duce spre evoluția fiecăruia. Am criticat, dar într-o manieră respectuoasă și unanimă. Am ajutat, îndrumat, corectat… totul prin raportare la „noi”, nicidecum la „eu”. Ce este munca de echipă? În special, cum poate continua aceasta de la distanță? La început, fiecare era pe cont propriu, scriam doar pentru noi înșine, fără a conștientiza că, în final, toate articolele vor fi legate împreună, în aceeași publicație. Am realizat că paginile pe care vor fi printate gândurile noastre au ceva în comun. Vădit, după această revelație, am ajuns să ne înfrumusețăm gândurile împreună. Am ajuns să cugetăm după un singur principiu: „Acum nu scriu doar pentru mine, ci și pentru colegii mei, căci întrebările mele sunt și ale lor și aceleași nedumeriri ne definesc ființa”. Aceasta este puterea pe care am câștigat-o prin colaborare: puterea de a oferi cea mai bună versiune a noastră. Din acest colectiv, nu-l excludem nici pe dumneavoastră nici pe tu! Oricine va citi ziarul, fie elev sau profesor, va contribui la acest „noi”. Nu am știut că, între simple litere, trei la număr, își va găsi refugiu cea mai frumoasă formă a ambiției: voința. Totuși, această voință nu este doar o trăsătură, ci reprezintă sorgintea revistei noastre… Este motivul pentru care am reușit să ne învingem orgoliul și să îl substituim cu altruismul muncii în echipă.

Colectivul Redacției AMalGam


Un an școlar ca oricare altul..., așa părea a fi și cel care începea în septembrie 2019! Din păcate, întreaga umanitate s-a văzut, în scurt timp, pusă în fața unor încercări nemaiîntâlnite. Provocarea unui învățământ la distanță, a unei educații virtuale, a devenit o realitate care a surprins lumea în situații dintre cele mai diverse și inedite. România, ca și multe alte țări, a făcut față, în limite cel mult rezonabile, noilor provocări ale educației online din perioada martie-iunie 2020 – cauzele pot fi regăsite atât în limitările tehnologice, cât și în lipsa unor minime competențe digitale la o mare parte dintre dascăli și elevi. Din excepție, educația online pare a deveni regulă, iar contextul actual este mult mai complicat decât acum câteva luni. Un nou val al pandemiei, poate urmat de un altul face ca perspectiva revenirii la educația tradițională să fie destul de îndepărtată. Quo vadit educatio?… Cum se mulează ea la noile realități? Care sunt soluțiile? Care sunt consecințele pe termen scurt, mediu și lung? Există soluții? Răspunsul este și trebuie să fie afirmativ! Sistemul trebuie să se adapteze, să funcționeze în folosul nostru, al tuturor. Modelele de bună practică, tehnicile și metodele inovative adaptate la condițiile actuale, experiența altor țări, viziunea elevilor, părinților, dascălilor sunt doar câteva dintre problemele pe care acest proiect și-a propus să le abordeze, în dorința de a găsi soluții viabile pentru realizarea unui proces educațional de calitate. Obiectivul general al proiectului: Măsurarea impactului resimțit de elevi, profesori, părinți ca urmare a măsurilor aplicate în școli în perioada pandemică COVID_19, prin aplicarea chestionarelor specifice fiecărei categorii, centralizarea rezultatelor și interpretarea acestora;


La liceul nostru au participat la studiu: 148 elevi, 178 părinți și 33 profesori. Am selectat întrebările cele mai semnificative care se regăsesc în toate cele trei tipuri de chestionare aplicate.

Elevi La întrebarea – Care dintre variantele de mai jos descrie cel mai bine modalitatea actuală de învăţare pe care o preferați? – majoritatea elevilor (31%) a răspuns că preferă o combinație între activități LIVE și sarcini de lucru offline, la intervale diferite în orar, urmată de 28%, care preferă discuţiile față în față cu profesorul în regim de lucru LIVE; Cum apreciați calitatea sarcinilor de lucru primite online? – majoritatea elevilor repondenți au ales varianta Nu mă pot pronunța (33%), urmați de 30%, care au ales varianta Neatractivă, ineficientă, termene strânse, doar 29% alegând varianta Atractivă, utilă, eficientă, bine temporizată. Ați fost contactat, încurajat și sprijinit de profesori/diriginte să participați la activitățile de învățare online/la distanță? – majoritatea celor chestionați (43%) a răspuns – Da, de fiecare dată. La întrebarea – Ați primit feedback la sarcinile de lucru date și rezolvate în cadrul activităților de învățare online? – majoritatea elevilor chestionați (52%) au răspuns afirmativ. La întrebarea – Care este durata medie zilnică a timpului petrecut pentru susținerea activităților desfășurate online și realizarea sarcinilor de lucru primite? – majoritatea elevilor respondenți (46%) au răspuns 6–7 ore. Considerați că activitatea de învăţare online poate înlocui activitatea „față în față” din sala de clasă/laborator? – 55% au răspuns negativ. Cum considerați evaluarea activităților voastre la distanță? – 53% dintre elevi au ales varianta: Reflectă parțial nivelul competențelor / cunoștințelor acumulate. Cea mai mare nemulțumire cu privire la evaluarea online realizată de profesori se referă la…– 33% au indicat existența unui număr prea mare de sarcini atribuite spre rezolvare. La întrebarea – Cât de mulțumit sunteți de actuala „ȘCOALA ONLINE”? (SCARĂ 1-6 unde 1=foarte nemulțumit 6=pe deplin mulțumit) – cumulat, 60% dintre elevi au ales valorile medii (3 și 4).

Părinți La întrebarea – Copilul dumneavoastră a avut dificultăți în a participa la activități didactice online, din cauza următoarelor aspecte:… – 41% au indicat ca principală cauză dificultățile tehnice (nefuncționalități – platforme / conturi / aplicații). În această perioadă de cursuri online, ați primit îndrumare și feedback pentru sprijinirea copiilor în utilizarea calculatorului și programelor utilizate de la …– majoritatea părinților chestionați (44%) au ales varianta – Profesori/ Diriginte


Cât timp petrece copilul dvs. pe zi cu susținerea, pregătirea și evaluarea activităților desfășurate online față de cele efectuate în mod tradițional? – un număr semnificativ (45%) a răspuns că timpul necesar este mai lung. La întrebarea – Cum vă evaluați propria situație? – procente semnificative ale părinților chestionați au ales variantele: Îmi fac griji dacă copilul meu învață suficient (44%) și Sunt îngrijorat de faptul că pe viitor copilul meu va fi dezavantajat din cauza situației actuale. (43%) La întrebarea – Considerați că activitatea de învăţare online poate înlocui activitatea „față în față” din sala de clasă/laborator? – un număr covârșitor de 65% a răspuns negativ. La întrebarea – Cât de mulțumit sunteți de actuala „ȘCOALA ONLINE”? (SCARĂ 1-6 unde 1=foarte nemulțumit 6=pe deplin mulțumit) – părinții se situează pe poziții asemănătoare elevilor, 51% (cumulat), fiind cei care aleg variantele medii ale scalei(3 și 4).

Profesori Cum ați verificat modul în care elevii dumneavoastră au rezolvat temele/sarcinile de lucru trimise? – majoritatea profesorilor chestionați (73%) au răspuns: Elevii mi-au trimis toate temele rezolvate, prin diferite canale de comunicare; le-am verificat și am acordat feedback. La întrebarea – În ultima perioadă ați participat la o formă de instruire în vederea achiziționării de competențe digitale pentru a utiliza platforma de comunicare / instrumentele utilizate în școală? – 52% din cei chestionați au răspuns afirmativ. Care este durata medie zilnică a timpului petrecut pentru susținerea, pregătirea și evaluarea activităților desfășurate online ? – la fel ca și elevii, un grup semnificativ al profesorilor respondenți (31%) afirmă că timpul alocat este de 6–7 ore sau mai mult. Pentru desfășurarea în condiții optime a lecțiilor online am fost nevoit să recurg la…. – majoritatea profesorilor chestionați (91%) afirmă că a fost necesară achiziția de echipament personal suplimentar (laptop/tablete/smartpen/tablă magnetică etc). Care este procentul de participare la activitățile online a elevilor d-voastră în actualele condiții? – majoritatea celor întrebați (91%) a indicat că participarea elevilor este de peste 75%. La întrebarea – Sunteți dispuși să acordați feedback elevilor? – marea majoritate a profesorilor repondenți (76%) a rezonat cu acordarea unui feedback permanent, indiferent de cadrul stabilit de comun acord. Considerați că activitatea de învățare online poate înlocui activitatea „față în față” din sala de clasă/laborator? – un număr semnificativ de 42% a răspuns negativ, urmat de un număr egal de respondenți al celor care au considerat că poate fi o activitate de completare a învățământului tradițional. La întrebarea – Cât de relevantă este evaluarea elevilor la distanță din punct de vedere a determinării gradului de achiziție a competențelor specifice / cunoștințelor acumulate?(întrebare cu scara de la 1 la 5, unde 1 = deloc relevantă


și 5 = complet/ perfect relevantă) – majoritatea (55%) se situează pe partea de mijloc a scalei. Sunteți de acord cu o evaluare reciprocă elev-profesor la final de semestru, din punctul de vedere al implicării și atingerii obiectivelor în activitățile desfășurate cu acea clasă? – majoritatea de 70% a răspuns afirmativ. La întrebarea – Cât de mulțumit sunteți de actuala „ȘCOALA ONLINE”? (SCARĂ 1-6 unde 1=foarte nemulțumit 6=pe deplin mulțumit) – asemănător elevilor șipărinților, 60% dintre profesorii respondenți aleg valorile medii ale scalei. (3 și 4).

Concluzii Se observă o asemănare între răspunsurile elevilor, părinților și profesorilor în ceea ce privește dificultățile întâmpinate, relevanța învățării și subiectivismul notării, dar mai ales o concordanță a celor trei categorii chestionate în privința gradului de satisfacție ca urmare a desfășurării activităților online, toți respondenții situându-se pe o treaptă intermediară a nivelului de mulțumire.

prof. Cristian Romanov


Vom 8. bis zum 12. März 2021 fand am AdamMüller- Guttenbrunn-Lyzeum die Projektwoche „Schule anders“ statt – eine besondere Herausforderung in diesem Jahr. Gerade weil sich am 11. März die Pandemie jährte, wollten die Schüler der Klasse 5B sich nicht die guten Laune verderben lassen. Am ersten Tag ging es um bekannte und ausgefallene Sprichwörter und Redewendungen. Wisst ihr, was es bedeutet, wenn dir etwas Jacke wie Hose ist? Und wenn dir etwas spanisch vorkommt? Die 5B ist nun Expertenklasse: Die Schüler haben die Redewendungen nicht nur verstanden und gelernt, sondern sie auch GEZEICHNET und vieles über die Herkunft der Redewendungen gelernt. Vielleicht kannst auch du einige Sprichwörter aus diesen Zeichnungen erraten? Am Dienstag haben die Schülerinnen und Schüler sich über gesunde und nachhaltige Ernährung informiert und anschließend einige leckere Rezepte nachgekocht. Der Mittwoch war ein besinnlicher Tag, an dem die Schülerinnen und Schüler sich Zeit für einen Spaziergang nehmen sollten, um Zeichen der Wiedergeburt der Natur zu fotografieren. Dabei entstand eine tolle virtuelle Ausstellung. Am Donnerstag wurden Herzen, Blumen und Tiere in allen Formen gebastelt. Am Freitag ging es dann um Bewunderung und Verantwortung für die Natur. Bewundert wurden die Zugvögel, die schon viel weiter gereist sind als wir. Wir empfehlen allen den Film „Zugvögel – Kundschafter in fremden Welten“! Und um Verantwortung ging es im Film „Vom Glück, ein Huhn zu retten“, eine gute Tat, von deren Hintergründen wir ohne den Film nichts wüssten. Auch diesen Film kann man wirklich empfehlen!


Wie ein Käfer an den Wänden und der Decke herumkrabbeln? Die Autos zählen, die draußen auf der Straße vorbeifahren? Weltrekordlang in eine Ecke des Zimmers starren? Das klingt alles nicht so attraktiv. Die Schülerinnen und Schüler der Klasse 7B haben tatsächlich einiges ausprobiert. Zum Beispiel Kochen. Jede Schülerin und jeder Schüler bekam die Aufgabe, ein Gericht zu kochen, das ihr oder ihm besonders viel bedeutet. Dazu sollte noch das Rezept aufgeschrieben werden, und natürlich die spannende Story, warum denn nun genau dieses Gericht eine besondere Bedeutung oder seinen eigenen Platz in der Familiengeschichte hat. Herausgekommen ist ein Kochbuch mit vielen Rezepten, mit appetitanregenden Fotos und netten Details. Allseits Larisa-Rebeca Joldea und ihre „Keks-Salami” beliebte Leckereien wie Schokokuchen, Pancakes, Hamburger, aber auch urige Rezepte wie Kartoffeleintopf und „Keks-Salami“ wurden dabei mit großer Leidenschaft zubereitet. Mit diesem Kochbuch sind die Schülerinnen und Schüler der 7B nun für jede Pandemie gegen Langeweile und Hunger gewappnet. Damit auch andere nicht verhungern müssen, teilt die 7B ihre Rezepte gerne. Prof. Gabriela Benghia


Sibiu, orașul meu de suflet. Un loc în care mă simțeam și mă simt, de fiecare dată când mă întorc, de parcă aș fi acasă. Cu cea mai primitoare piațetă de care ai să dai prin România, Sibiul este un oraș care chiar merită vizitat!

Piața Mare Un loc cu o atmosferă aproape magică – restaurantele și cafenelele îți oferă posibilitatea de a petrece clipe de neuitat, în orice parte a zilei. Clădirile vechi, stilul lor, îți transmit o emoție greu de explicat în cuvinte! Nimic nu este mai frumos decât să bei o ciocolată caldă sau un ceai, citind o carte din biblioteca publică!

Turnul Sfatului Acesta fiind vizibil și din Piața Mare, vei dori să îl vizitezi o dată ce treci pe acolo. Este cel mai cunoscut dintre monumentele Sibiului, având, de-a lungul timpului, diferite utilizări, cum ar fi: depozit de grâne, închisoare, muzeu de științe naturale. Turnul Sfatului este o clădire cu șapte etaje, la parter aflându-se un mini gang care face posibilă circulația între Piața Mică și Piața Mare. Intrarea se face printr-o ușă micuța amplasată în Piața Mică.

Podul Minciunilor Podul Minciunilor este unul din cele mai cunoscute simboluri ale Sibiului. Acesta face legătura între Piața Mică și Piața Huet, cel mai probabil veți trece pe acolo, fie că vreți, fie că nu. De acest pod sunt legate mai multe legende, dar cea mai cunoscută este că acesta „are urechi”, orice minciună spusă aici fiind cândva descoperită.

Kyra Beldean


Ceea ce se cunoaște, de obicei, despre Vietnam este că e pe undeva prin Asia și că a purtat unul din războaiele faimoase contra americanilor. Trebuie să recunosc că nu a fost prima mea alegere de destinație, ci am mers mai mult pe principiul „dacă sunt prin zonă...”. După două zboruri totalizând 13 ore și o escală în Moscova, am aterizat în Ho Chi Minh (Saigon). Ceea ce e de așteptat la cam toate călătoriile din Asia Vedere panoramică a Saigonului de Sud Est este că nu o să găsești prea multe persoane care cunosc limba engleză, așa că aplicații precum Google Translate, Maps și altele de schimb valutar sunt vitale. Vietnamul folosește ca monedă națională dongul vietnamez, iar conversia e destul de dificilă, 10.000 de dongi valorând aproximativ 1,77 RON. În plus, limba nu sună ca nimic altceva ce am mai auzit vreodată! Când nici aplicațiile nu te ajută, te mai poate salva doar clasicul limbaj nonverbal! Am riscat să fac această călătorie în vacanța de vară, pentru a avea mai mult timp și a putea vizita și alte țări (după cum recomandă toată lumea, nu merită să faci un drum de 8000 km pentru a sta doar câteva zile într-un singur loc), dar vara este sezonul ploios în Sudul Vietnamului și mulți ar putea fi incomodați de căldura și umiditatea excesivă (chiar și peste 90%), sau de mirosurile cauzate de acestea. Centrul Saigonului nu seamănă cu restul cartierelor, arhitectura fiind în stil francez, cele mai notabile clădiri fiind catedrala Notre Dame (ați citit bine, există una și în Vietnam), primăria și poșta construită în stilul Gare d’Orsay. Pentru a afla mai multe despre istoria țării, am vizitat Palatul Independenței (reședința președintelui Vietnamului de Sud, în timpul războiului din Vietnam) și Muzeul Rămășițelor de Război (care arată atrocitățile comise de americani). Am mers într-un tur de o zi și la tunelurile subterane Cu Chi, construite de luptătorii locali în timpul conflictului din Indochina, trei dintre ele vizitabile. Când spun „vizitabile”, imaginați-vă că, deși sunt lărgite pentru turiști, te poți deplasa prin anumite părți doar prin mersul piticului și, dacă nu știai ce înseamnă claustrofobia, ai toate șansele să descoperi acum! Catedrala Notre Dame


Mopedele, motocicletele și alte vehicule motorizate pe două roți reprezintă peste 80% din trafic și par că nu respectă nicio regulă. Pietonii nu au prioritate nici pe trecere; de fapt, nu știu dacă există conceptul de prioritate, dar într-un mod magic, nu sunt accidente. Mi-a luat câteva zile până am învățat (din nou) cum se traversează strada: doar pe porțiuni, de lățimea Încăperea din Palatul independenței unei motociclete. Cel mai „distractiv” a fost pe un drum cu patru benzi pe sens, trecere care cred că mi-a luat minimum 3 minute. O altă problemă pentru cei slabi de înger sunt șobolanii. Într-o săptămână în Vietnam, am văzut mai mulți șobolani decât în tot restul vieții mele! Fostă colonie franceză, țara a avut dintotdeauna o problemă cu rozătoarele, dar o politică instituită de guvernul francez a înrăutățit-o: la începutul sec. XX oricine îi putea vâna și primea o recompensă după numărul de cozi de șobolani aduse. Ce au făcut vânătorii? Le-au tăiat cozile și i-au lăsat vii ca să se înmulțească, gândindu-se la câștigurile viitoare... Puteți evita rozătoarele dacă alegeți o cazare în centrul orașului, singurul spațiu mai tourist-friendly. Eu nu am făcut-o, deoarece mi-am dorit o experiență veritabilă. Ca activități culturale, în scurtul timp petrecut în Ho Chi Minh, am vizionat două spectacole – un show de „acrobație culturală” (A O Show) și o piesă de teatru jucată de marionete mânuite din apă (water puppet theater), ambele inedite și extraordinare. Un alt punct favorit a fost piața de noapte din Saigon, unde puteai cumpăra de la mâncare la suveniruri și la cam orice produs contrafăcut îți trece prin minte, în ciuda asigurărilor vânzătorului („real, real”). Pentru multe țări din Asia de SE copyrightul sau trademark-ul sunt concepte străine, iar de aceea nu trebuie să fii șocat când orice poate fi contrafăcut (am văzut inclusiv mașini fake). Am lăsat ce a fost mai bun la final... mâncarea. Trebuie să recunosc că mâncarea vietnameză e super și e super ieftină. Ai o gamă de opțiuni, inclusiv vegane. Dacă nu știi să folosești bețișoarele, e o idee bună să exersezi, deoarece până și supa se mănâncă recurgând la bețișoare. Water puppet theater


Complet diferit de feelingul european și pe alocuri șocant, Vietnamul nu este o destinație turistică populară, precum alte țări vecine, dar cred că are un caracter puternic, care merită atenția noastră. Nu știu dacă aș recomanda Saigonul unui novice în călătorii, deoarece experiența veritabilă nu e tocmai confortabilă sau luxoasă, dar, pentru mine, a fost una din cele mai interesante destinații!

Piața de noapte Ben Thahn

prof. Diana Tînjală


Termenul „cacofonie” provine din limba greacă și înseamnă întâlnirea unor sunete care impresionează neplăcut auzul (cf. gr. Kakos = rău, phone = sunet). În mod tradițional, sunt considerate dizarmonii verbale îmbinările supărătoare de sunete: Ca candidat, mi-am propus să rezolv problema sărăciei. Aceasta este o muncă care presupune efort. De fapt, intră în sfera cacofoniei și alte îmbinări inestetice din punct de vedere fonetic: Stătea la rând la lapte. Nu vrea să pară rău. A pus sticla clătită pe masă. Există mai multe modalități de evitare a cacofoniei – inversarea ordinii cuvintelor, recurgerea la termeni sinonimici, inserarea unui cuvânt. În unele contexte, toate cele trei modalități pot funcționa, în altele sunt posibile doar două soluții de evitare sau una singură. De exemplu, în enunțul Ca candidat, mi-am propus să rezolv problema sărăciei., cacofonia se poate corecta/ evita prin înlocuirea prepoziției calității cu locuțiunea sinonimă în calitate de, sau prin introducerea unui alt cuvânt (Ca bun candidat, mi-am propus să rezolv problema sărăciei.). În al doilea exemplu (Aceasta e o muncă care presupune efort.) se poate recurge la sinonimie (...o activitate care presupune efort.), sau la inserarea unui adjectiv (...o muncă dificilă, care presupune efort.). Tolerarea cacofoniei se realizează în situațiile în care nu este posibilă evitarea ei prin niciuna dintre strategiile expuse anterior. În general, este vorba despre nume proprii compuse – Ion Luca Caragiale, Biserica Catolică, Banca Comercială Română, Banca „Carpatica”. Asemenea combinații se regăsesc și în cazul antroponimelor: Monica Corina Hosu, Anca Călinescu etc. În unele dintre aceste cazuri, dizarmonia poate fi corectată prin inversarea termenilor (Călinescu Anca, Corina Monica Hosu) sau prin abreviere (I. L. Caragiale, B.C. R.). În altele, trebuie să acceptăm că structurile respective sunt cacofonice și nu pot fi schimbate (Biserica Catolică, stenoză aortică calcificată). Conștientizarea cacofoniei determină încercarea de a o evita. Din păcate, deși bine intenționați, mulți vorbitori comit alte greșeli. Două dintre ele mi-au atras atenția, deoarece


sunt foarte răspândite: utilizarea locuțiunii ca și în locul prepoziției simple ca și folosirea cuvântului „virgulă” introdus între prepoziția-centru de grup și termenul regizat de aceasta. Le voi analiza pe rând. Prima construcție (Ca și candidat, ca și coleg, ca și copil) se bazează pe sinonimia parțială dintre prepoziție și locuțiune. Numai că aceste cuvinte de legătură nu funcționează în limba română întotdeauna în aceleași contexte. Ca atare, preferința pentru ca și poate fi legitimă și corectă gramatical numai atunci când structura de limbă are caracter comparativ, situație în care cacofonia se poate evita astfel: S-a comportat ca și colegii săi. A procedat ca și copiii aceia. În schimb, în enunțurile în care prepoziția calității ca echivalează cu drept sau cu în calitate de, nu poate fi substituită de locuțiunea ca și, întrucât termenul regizat de prepoziție nu reprezintă un circumstanțial de mod, ci un element predicativ suplimentar. Așadar, singura înlocuire posibilă este prin prepoziții ale calității: În calitate de candidat, În calitate de coleg... Te consider drept coleg și prieten.). Cea de-a doua structură se întâlnește (regretabil!) tot mai des în limba română actuală, atât în scris, cât și în vorbire. Evident, în discursul scris, eroarea se încadrează în categoria celor de punctuație – se inserează o virgulă propriu-zisă acolo unde ea nu are ce să caute, între prepoziție și elementul predicativ suplimentar, respectiv între prepoziție și circumstanțialul de mod (Ca, coleg cred că... / S-a comportat ca, copiii aceia.). În discursul vorbit, eroarea stă sub semnul comicului – în loc să evite cacofonia prin inserarea unui alt termen, vorbitorii introduc numele unui semn de punctuație! Aparent, se evită greșeala de limbă, în realitate însă, nici în scris, nici în discursul oral, virgula nu reprezintă o soluție pentru evitarea cacofoniei. Evitarea cacofoniei a devenit o modă în limbajul actual. Cine știe să jongleze cu termenii astfel încât să vorbească armonios trece drept cult. În schimb, fiecare combinație neplăcută de genul ca că, cu ca, că care, că când (vorbitorii le asociază cu fonetismul grecescului kakos) este aspru sancționată. Trec aproape neobservate dizarmoniile create prin întâlnirea altor silabe (la lac, să sădească, pe peron, în fața țării etc.)... Grav e atunci când vorbitorul este convins că virgula salvează armonia enunțului și că s-a exprimat elegant!

prof. Cristina Hanț


Eine Demokratie braucht Bürger, die kritische Fragen stellen, ihre Meinung sagen und sich mit den Meinungen anderer fair und sachlich auseinandersetzen. Kritische Fragen stellen, die eigene Meinung sagen und verteidigen, mit Kritik umgehen, auf Andere eingehen und dabei fair und sachlich bleiben, diese Fähigkeiten vermittelt „Jugend debattiert in Mittel, Ost- und Südosteuropa“. Im Schuljahr 2020/2021 nimmt das Adam-MüllerGuttenbrunn-Lyzeum Arad zum ersten Mal am internationalen Wettbewerb „Jugend debattiert in Mittel-, Ost- und Südosteuropa“ teil. In nach festen Regeln ablaufenden Debatten setzen sich die Schülerinnen und Schüler mit aktuellen gesellschaftlichen Problemen auseinander und schulen an ihnen ihre Fähigkeit, ihren Standpunkt klar begründet in deutscher Sprache darzustellen, kompetent auf Kritik zu reagieren und eine Argumentation überzeugend aufzubauen. Die Debatten werden inhaltlich aufwändig vorbereitet und die Schüler für die Wettbewerbsteilnahme intensiv vorbereitet. In zahlreichen Übungsrunden lernen die Schülerinnen und Schüler das gute Debattieren. Hierbei geht es um gesellschaftliche Fragestellungen, Recherchetechniken, sprachliche Ausdrucksfähigkeit, Rhetorik, Kommunikationsfähigkeit und Körpersprache. Das alles und eine gehörige Portion Selbstsicherheit lernt man durch Debattieren, Debattieren und Debattieren. Die Vorbereitung führt in diesem Schuljahr unser kulturweit-Freiwilliger Konrad Kosinski durch. Das Schulfinale dieses Jahres hat die Schülerin Molnar Vanessa aus der Klasse 11B gewonnen. In der Regionalrunde hat sie sich dann für das Landesfinale Rumänien am 26. Mai 2021 qualifiziert. Wir gratulieren! Sollte Vanessa auch dieses Finale gewinnen, winkt die Teilnahme am internationalen Finale (in Nicht-Pandemiezeiten wäre das mit einer Reise in eine europäische Hauptstadt verbunden!)! Auch im Schuljahr 2021/22 wird das Adam-Müller-Guttenbrunn-Lyzeum wieder am Projekt teilnehmen. LyzealschülerInnen bis Klasse 11 mit Lust am Diskutieren sind herzlich eingeladen! prof. Schwägerl Martin


Geschichte ist manchmal kompliziert, und an Gedenktagen erinnern wir uns an bestimmte wichtige Ereignisse. Das hat seinen Grund. Aus manchen geschichtlichen Ereignissen sollte die Menschheit für alle Zukunft lernen. Lernen können wir aber nur aus Dingen, an die wir immer wieder denken. Deshalb sind Gedenktage eine gute Sache. Zum Beispiel diese drei: 8., 9. und 10. Mai. Die Schüler der Klasse 7 B haben recherchiert un Plakate entworfen.

Der

8.

Mai

ist der Tag, an dem die Wehrmacht (=die deutsche Armee des nationalsozialistischen Regimes, an dessen Spitze Adolf Hitler war) vor den Alliierten (=Frankreich, Großbritannien, den USA, Sowjetunion) endgültig kapitulierte. Er markiert damit das Ende des II. Weltkriegs. Dieser Tag wurde natürlich von den Siegerstaaten gefeiert, aber weshalb sollte Deutschland diesen Tag „feiern“? Weil auch die Deutschen wissen, dass jedwelche Art von Diktatur, Größenwahn und Hass falsch ist. Und wieso sollten wir ganze 75 Jahre später diesen Tag ehren? Weil wir es uns bewusst machen sollten, dass wir jeden einzelnen Tag für UNSERE und die Freiheit ALLER Menschen einstehen/kämpfen müssen– egal welche Hautfarbe oder Religion sie haben, egal welcher Ethnie sie angehören. Dieses Kapitel der Geschichte ist noch lange nicht abgeschlossen und es hängt von unserem Einsatz für die europäischen Werte ab, ob wir diese Freiheit in Zukunft haben werden.

Der 9. Mai-Europatag Es ist schon 70 Jahre her, als am 9. Mai 1950 der damalige französische Außenminister Robert Schuman von einem neuen Europa sprach, einem Europa, in dem es keine Kriege mehr geben sollte, sondern eine Zusammenarbeit, die zu Wohlstand, Freiheit und Frieden in den und zwischen den europäischen Staaten führen soll. Dies war der Grundstein für die heutige Europäische Union. Heute zweifeln viele an den Vorteilen der europäischen Union. Ich freue mich trotzdem über die vielen Vorteile, die sie bringt (Reisefreiheit, vielfältige Studier- und Arbeitsmöglichkeiten, freier Zugang zu europäischen Produkten). Außerdem hat die europäische Einigung bis hin zur Europäischen Union über 70 Jahre lang jeden Krieg zwischen Mitgliedsstaaten verhindert – so lange gab es in Europa NOCH NIE Frieden. Überhaupt darf man ja auch nicht vergessen, dass für ein gelungenes Projekt jeder einzelne Mensch seinen Beitrag leisten muss, also DU und ICH auch.

Der 10. Mai (Ziua Regelui) Rumänien wäre ein komplett anderes Land, wenn es den 10. Mai nicht gäbe. An diesem


geschichtsträchtigen Tag fand eine Serie ausschlaggebender Ereignisse statt. Einzelheiten dazu könnt ihr nachlesen, ich möchte das Bedeutendste zusammenfassen: 1866 wurde am 10. Mai Carol I zum rumänischen Herrscher gekrönt;  1877 wurde am 10 Mai die Unabhängigkeitserklärung gegenüber dem Osmanischen Reich ausgerufen und Rumänien zog in den Befreiungskrieg gegen die Türken, ein Krieg, der auch GEWONNEN WURDE!;  1881 wurde am 10. Mai Carol I zum König gekrönt und Rumänien zum Königreich 

All das sind Ereignisse, deren Vorteile für Rumänien auf der Hand liegen: es entwickelte sich zu einem autonomen und souveränen Land, eines, das man nun in Europa ernst nehmen musste. Die königliche Familie hat aber auch weitere Verdienste: Ohne das Engagement der Königin Maria hätte man nie, ein mit Transsylvanien vereinigtes Rumänien gehabt, also kein Rumänien der Größe von heute;  Ohne den Mut von König Mihai I hätte Rumänien wahrscheinlich bis ans Ende des II Weltkrieges an der Seite von Hitler gekämpft. Mihai I. beschloss am 23. August 1944 den Seitenwechsel, also den Kampf Rumäniens an der Seite der Alliierten;  Es ist König Mihai I und seine Familie, die sich Ende der 1990er Jahre und Anfang der 2000er Jahre für die Aufnahme Rumäniens in die NATO und in die EU stark machen. 


Kein Wunder also, dass man im Jahre 2015 per Gesetz den 10. Mai zu einem nationalen Feiertag erklärt hat. Das waren drei Tage, die wirklich wichtig waren in der Geschichte. Und wir sollten uns auch heute noch an sie erinnern!

prof. Benghia Gabriela


Cea mai veselă zi pentru copiii de pe întregul mapamond a devenit declarație politică în Asia. Totul a început cu așa-numita „Revoluție culturală” din China (de pe continent), atunci când comuniștii au ars cărți și au distrus mare parte din literatura și tradiția chineză milenară. De asemenea, ei au simplificat limba, ca urmașii celor care au reușit să ascundă câteva cărți să nu le mai poată citi. Un grup de lideri a scăpat, găsindu-și refugiu în orașul Hong Kong și în Taiwan (Republica Chineză). Cele două zone independente de Republica Populară Chineză (China Comunistă) nu mai vor să aibă nimic de-a face cu China cea mare, dar speră ca, într-o zi, aceasta să scape de gândirea comunistă care le-a distrus cultura. Ca act împotriva ideologiei comuniste și a ceea ce se întâmplă în China de pe continent, Hong Kong și în Taiwan celebrează „Ziua copilului” pe data de 4 aprilie, când formează o sărbătoare de 4 zile festivalul Ching Ming. În majoritatea țărilor comuniste și post-comuniste (inclusiv China de pe continent), sărbătoarea se ține pe data de 1 iunie, pentru a comemora masacrul din localitatea Lidice, Republica Cehă. În alte țări, data sărbătorii variază în funcție de tradițiile locale. „Ziua copilului în lume” (World Children`s Day) este celebrată pe 20 noiembrie pentru a comemora „Declarația drepturilor copilului” emisă de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, pe 20 noiembrie 1959.

Sorana Szegő


Liest du gern spannende Jugendbücher? Interessierst du dich für Probleme und Ideen anderer Jugendlicher? Möchtest du lernen, auf Deutsch frei zu sprechen und zu diskutieren? Schon drei Mal haben Schülerinnen und Schüler des Adam-Müller-Guttenbrunn-Lyzeums am internationalen Leseprojekt „Lesefüchse“ teilgenommen, einer hat bereits den großen Preis gewonnen und zur Belohnung zwei spannende Wochen in Berlin verbracht!

Was tun die TeilnehmerInnen bei diesem Projekt? Zu Beginn des Schuljahres ist Lesezeit. Die Schülerinnen und Schüler bekommen vier aktuelle deutsche Jugendbücher zur Verfügung gestellt, die sie bis etwa Januar gelesen haben sollten. Dann bereiten sich die Schüler auf die Debatte über die vier Jugendromane vor. Sie stellen sich die Bücher oder Figuren aus den Büchern gegenseitig vor, vergleichen Inhalt und Sprache, äußern und diskutieren über ihre persönlichen Meinungen zu den Büchern. Dabei werden sie von einer Lehrkraft oder einer/m kulturweit-Freiwilligen betreut. Beim Schulfinale stellen die teilnehmenden Schülerinnen und Schüler, angeleitet von einem Moderator, jeweils einen Aspekt aus den Büchern kurz vor und führen dann eine angeleitete literaturkritische Diskussion darüber. Eine unabhängige Jury entscheidet, welche Finalistin / welcher Finalist sich am besten geschlagen hat. Die Schulsiegerin bzw. der Schulsieger nimmt dann am Regionalfinale teil. TeilnehmerInnen, die das Landesfinale gewinnen, dürfen am internationalen Finale in Berlin teilnehmen. Das ist richtig cool!

Wie kann ich teilnehmen? Teilnehmen können SchülerInnen der 10. Und 11. Klassen der DaM- und der DaFAbteilung. SchülerInnen der DaF-Abteilung müssen ein Buch weniger lesen.

prof. Schwägerl Martin


Mihaela Blaga este bibliotecară la Biblioteca Județeană Arad de aproape 20 de ani. Din 2004, îndrumă copiii spre lectură, în cadrul secției dedicate acestora.

De ce ați ales să fiți bibliotecară la secția copii și nu altceva? Sunt bibliotecară la secția pentru copii, deoarece îmi plac foarte mult copiii si cărțile. Îmi place inocența, îmi place puritatea, îmi place acest univers simplu și curat, această simbioză între cărți și copii și nu aș vrea să lucrez niciunde altundeva.

Ce credeți că îi motivează pe copii să citească? Copiii trebuie să își descopere, în primul rând, gusturile literare pentru a ști ceea ce le place să citească. Nu pot găsi altfel motivația, din punctul meu de vedere. Se spune că nu este copil căruia să nu-i placă să citească, există doar copil care nu și-a descoperit încă gusturile literare. Așa cum avem gusturi culinare, avem și gusturi literare și atunci copilul trebuie să vină în bibliotecă pentru a vedea ce anume i-ar plăcea și, bineînțeles, să încerce înainte de a ne spune care este autorul preferat, domeniul preferat. În general, întotdeauna găsim soluția și întotdeauna clienții noștri devin cititori fideli. Nu mi s-a întâmplat „să nu nimeresc”. S-a întâmplat să fie mai greu, să îi dau cititorului un roman polițist, după aceea unul de aventură, după aceea unul din literatură clasică, ca, în final, să-mi dau seama că îi plac romanele SF. Sunt mai multe încercări, dar, în cele din urmă, copiii își descoperă gusturile și, automat, de


aici vine și motivația de a veni la bibliotecă, de a citi și de a descoperi.

Ce înseamnă biblioteca pentru dumneavoastră? Pentru mine, biblioteca este un mic univers aș spune, dincolo de faptul că aici găsesc să citesc orice, din orice domeniu aș avea nevoie. Pentru mine, este ca un dicționar: găsesc răspunsurile la toate întrebările. Pentru mine, biblioteca este și un loc în care mă întâlnesc cu prietenii mei, cu cunoștințele mele, cu clienții secției care, în timp, ajung să fie prietenii mei. Suntem o mare familie, aș spune, și pot spune că este și un loc plăcut unde să îți petreci timpul liber. Avem diverse colțuri unde te poți retrage, unde poți să descoperi nenumărate taine ascunse între coperțile cărților. Este un loc misterios, un loc fantastic, unde mie îmi place să lucrez și mă bucur că pot să merg în fiecare zi.

Cum vedeți învățământul în viitor? Sincer aș merge pe ideea că fiecare trebuie să se cunoască pe sine însuși, să își cunoască interesele. Fiecare om are câte un talent pe care trebuie să și-l descopere și să și-l dezvolte. Iau învățământul ca o șansă pe care o au tinerii de a-și dezvolta aceste talente pe care le-au primit la naștere de la Dumnezeu. Dacă ajungi să le descoperi și să le dezvolți, cu siguranță vei excela în domeniul în care te pregătești. Eu văd învățământul ca pe o șansă pentru fiecare pentru a putea ajunge acolo unde își dorește. Până la urmă, cine nu își dorește să exceleze în acel domeniu sau să câștige bine în domeniul respectiv și, de ce nu, să fie apreciat și respectat pentru munca pe care o face?

Care au fost materiile din gimnaziu care v-au plăcut cel mai mult și de ce? Draga mea Oana, în gimnaziu, mi-au plăcut mai multe materii. Îmi amintesc că am îndrăgit fizica și chimia, printre altele, dar, până la urmă, am rămas fidelă limbii engleze, franceze și limbii române, pentru că am simțit că eu corespund mai degrabă domeniului uman, răspund mai bine cerințelor din domeniul uman decât din domeniul real. La un moment dat, am fost în dubiu și cred că este normal, cred că toți copiii trec prin asta, dar, până la urmă, am ajuns să selectez strict în funcție de ceea ce am simțit eu, nu m-am lăsat influențată de nimeni, miam urmat calea și am decis „Voi urma secția de limbi străine de la Liceul (în prezent, colegiul) „Ghiba Birta”, engleză intensiv, mai exact”.


Care sunt cele mai mari șanse pe care le-ați primit în viață? Una dintre cele mai mari șanse a fost locul de muncă într-o bibliotecă, la vârsta de 22 de ani. A fost, într-adevăr, o șansă să mă dezvolt în preajma atâtor cărți și în preajma atâtor oameni frumoși pe care i-am descoperit aici și, de ce nu, la cursurile de specializare de la București de care am avut parte înainte de angajarea definitivă. O altă șansă am avut-o prin profesorul meu de engleză de a avea parte de o excursie în Statele Unite, de o lună jumătate, în care, din punctul meu de vedere, am dobândit foarte multe cunoștințe și care a fost un moment esențial în dezvoltarea mea. O altă șansă a fost participarea la festivalurile de povești și organizarea unui festival internațional în România.

Ce ați schimba în învățământul românesc? În primul rând, aș schimba modalitatea prin care dascălii le cer copiilor lecturile suplimentare. Lectura suplimentară nu trebuie să fie o nenorocire sau o fobie. Trebuie să fie o plăcere, o relaxare și ceva care te ajuta în dezvoltarea personală. Aș schimba această viziune a profesorilor de limba română, de engleză și de alte limbi, mai ales a învățătorilor. Le-aș propune să citească prima dată ei cartea respectivă, să vadă dacă le place, să vadă dacă este interesantă, plăcută și să recomande copiilor doar cărți care, într-adevăr, corespund nivelului lor. Este foarte importantă lectura pe care tu o ceri copilului, este foarte important ca provocarea pe care tu i-o lansezi să fie o experiență frumoasă, așa încât copilul să dorească să citească și o altă carte. Dacă dascălii nu au grijă la acest aspect, își pot pune amprenta în mod negativ, copilul poate ajunge să aibă frică de cărți, să simtă o neplăcere când primește o lectură suplimentară, să îi dispară total interesul față de cărți… și atunci trebuie să ai mare grijă atunci când faci o recomandare, ea trebuie să fie „punct ochit, punct lovit”, pentru că tu ești dascălul copilului și îi influențezi destinul, dezvoltarea și modul de a gândi și, categoric, nu e indicat să dai greș.

Oana Ștefan


„Kulturweit“ ist ein Mobilitätsprogramm der Deutschen Unesco-Kommission in Zusammenarbeit mit den deutschen Mittlerorganisationen (DeutscheArchäologisches Institut, Goethe-Institut, Zentralstelle für das Auslandsschulwesen und viele mehr). Es bietet jungen Deutschen zwischen 18 und 26 die Möglichkeit, in einem organisierten Rahmen an einer deutschen Schule oder Kulturinstitution irgendwo in der Welt für 6 oder 12 Monate als Freiwillige/r eine wertvolle Lebenserfahrung zu machen. Unsere Schule nimmt seit 10 Jahren „kulturweit“- Freiwillige auf und profitiert von ihren Ideen, Hilfsangeboten und Projekten. Im Schuljahr 2020/21 arbeitet Konrad Kosinski in diesem Programm als Freiwilliger an unserer Schule. Wir haben ihn für euch interviewt.

Lieber Konrad, könntest du dich kurz vorstellen? Ich heiße Konrad Kosinski und bin 18 Jahre alt. Gebürtig komme ich aus Dresden, habe aber für die letzten Jahre in Warburg, einer kleinen Stadt in Nordrhein-Westfalen gewohnt. Dort habe ich auch mein Abitur gemacht. Zu meinen Hobbys zählen Fußball, Reisen und Gesellschaftsspiele. Außerdem lese ich gerne, insbesondere zu den Themen Politik und Geschichte.

Wie kommt es, dass du an unserer Schule arbeitest? Dass ich ausgerechnet am Adam-Müller-Guttenbrunn-Lyzeum arbeite, ist letztendlich in hohem Maße Zufall. Ich wollte tatsächlich an einer Schule im Ausland arbeiten und habe dann von „kulturweit“ ein Stellenangebot für diese Schule bekommen.


Was ist ein FSJ? Warum hast du dich entschieden, eines mit dem Programm „kulturweit“ zu machen? FSJ ist die Abkürzung für Freiwilliges Soziales Jahr. Man kann ein FSJ nutzen, um sich in verschiedenen Bereichen wie Arbeit mit Senioren und Flüchtlingen, Pflege, Entwicklungshilfe oder Umweltschutz auszuprobieren. Die Entscheidung, meinen Freiwilligendienst mit „kulturweit“ zu machen, habe ich getroffen, weil ich gerne mit Menschen zusammenarbeite und denke, dass man durch die Arbeit in einer Schule die Kultur eines anderen Landes hautnah miterleben kann.

Du hast aber schon für längere Zeit im Ausland gelebt. Bitte erzähle uns etwas darüber! Meine Eltern kommen beide ursprünglich aus Polen und fast meine gesamte Familie lebt dort bis heute. Ich fahre auch regelmäßig in den Ferien dorthin und besuche meine Großeltern und Familie. In den Jahren 2010-2013 habe ich außerdem in São Paulo, Brasilien gewohnt, bin dort zur Schule gegangen und habe Freundschaften geschlossen, die bis heute noch halten. Beide Erfahrungen sind enorm präsent in meinem Alltag und helfen mir als Mensch, mich auf neue Kulturen und Länder einzulassen. Außerdem erlauben sie mir, meine aktuellen Erlebnisse aus verschiedenen Perspektiven zu betrachten. Außerdem hat mir insbesondere die Zeit in Brasilien gezeigt, wie wichtig es manchmal ist, einen Schritt ins Ungewisse zu wagen, um als Person wachsen zu können.

Von Brasilien über Deutschland nach Rumänien – kann daran etwas spannend sein? Erzähle uns über deine Erfahrungen in Rumänien! Meine Zeit in Rumänien hat bisher alle Erwartungen übertroffen. Ohne die CoronaPandemie wäre es gut möglich gewesen, dass „kulturweit“ mich in ein anderes Land geschickt hätte. Ich habe bisher fast nur nette und sehr hilfsbereite Menschen getroffen, konnte die unterschiedlichen Ecken des Landes, vom Donaudelta bis zu den Karpaten erkunden, und habe neue Leckereien wie „Langoș” und „Mici“ entdeckt. Außerdem fühle ich mich in Arad sehr wohl, da ich es schnell geschafft habe, Freundschaften zu knüpfen, die über meinen Freiwilligendienst hinaus bestehen werden.

Wie kommst du mit der rumänischen Sprache zurecht? Mit der Sprache komme ich nach etwas mehr als einem halben Jahr relativ gut zurecht. Ich verstehe schon ziemlich viel und kann einfache Gespräche führen. Erleichtert wurde mir das durch manche Ähnlichkeiten des Rumänischen mit dem Polnischen und Portugiesischen.


Wie kommst du mit Lockdown und Online-Schule zurecht? Was kannst du in der aktuellen Situation an unserer Schule anbieten? Die Arbeit online ist auch für mich eine große Herausforderung, aber ich versuche das Bested daraus zu machen. So habe ich es zusammen mit der Klasse 5B geschafft, auch online mit angepassten Spielen Spaß zu haben, oder mit der zehnten und elften Klasse erfolgreich für „Jugend debattiert“ zu üben. Nichtsdestotrotz hoffe ich, dass es noch ein wenig Präsenzunterricht geben wird, in dem man noch einige coole Projekte starten könnte.

Wie hat sich dein Rumänienbild verändert, seit du hier bist? Was wirst du deinen Freunden in Deutschland über dieses Jahr erzählen? Mein Rumänienbild hat sich eindeutig zum Positiven verändert und erweitert. Mir war vorher nicht bewusst, wie schön Rumänien ist und wie viel es landschaftlich zu bietenhat. Insbesondere Brașov und Sibiu werde ich Bekannten und Freunden empfehlen. Außerdem war ich überrascht, wie vielfältig Rumänien ist. Das ist mir vor allem aufgefallen, als ich andere Freiwillige in Iași und Tulcea besucht habe.

Welche Zukunftspläne hast du? Wirst du hierher irgendwann zurückkehren? Nach meiner Zeit in Rumänien werde ich ab August dieses Jahres in den Niederlanden, in Utrecht, studieren. Vorher möchte ich in den Sommerferien noch eine schöne Zeit in Arad verbringen und noch ein wenig auf dem Balkan herumreisen. Außerdem bin ich mir sicher, dass ich nach Arad zurückkommen werde, um meine Freunde zu besuchen. Das Interview wurde geführt von prof. Benghia Gabriela, prof. Schwägerl Martin


Micul dejun este cea mai importantă masă a zilei, pentru că îți dă energie pentru întreaga zi. Totuși, în diminețile grăbite, abia poți gusta ceva. În continuare, îți voi prezenta o rețetă pe care am descoperit-o în Amsterdam și căreia i-am adus îmbunătățiri. Acest mic dejun este potrivit pentru persoanele mereu grăbite dimineața, dar și pentru cei care vor să-i surprindă pe cei dragi cu ceva delicios și simplu.

Ingrediente: 1

ou

1

felie de pâine (prăjită sau neprăjită)

1

felie de file de somon afumat (poate fi pregătit acasă sau îl poți cumpăra de la supermarket), atât de mare, încât să acopere felia de pâine

 sare  piper

Mod de preparare:  Se

încinge o lingură de ulei și se prăjește oul ochi, pe ambele părți.

 Se

prăjește o felie de pâine (opțional).

 Pe

o farfurie, se aranjează pâinea.

 Pe

felia de pâine se pune oul, după care se asezonează cu sare.

 Peste

ou se așază fileul de somon și, la final, se asezonează cu piper.

Șandor Hanno


Ai simțit vreodată nevoia de a mânca ceva dulce, dar nu știi ce? Am eu o idee! O rețetă simplă, de bezele cu nucă, foarte gustoase și dulci, care ți se topesc în gură! Odată ce guști una, nu te mai poți opri (o spun din propria experiență)!

Ingrediente: 

3 albușuri

200 g de zahăr pudră

50 g de nuci

2 pachete de zahăr vanilat

O linguriță de oțet

Preparare: Se bat foarte bine albușurile cu zahărul, cu ajutorul unui mixer sau al unui tel. Se adaugă zahăr vanilat și lingurița de oțet, continuând a bate ouăle. Se încorporează, amestecând ușor nuca. Apoi se aplică pe hârtia de copt în tavă, cu o lingură mare, într-o formă rotundă. Se coc cu ușa aragazului întredeschisă ușor, la 100 de grade, în primele 15 minute și la 80 de grade încă 20 de minute. Se lasă în cuptor cu ușa întredeschisă până se răcesc!

Poftă bună!

Oana Ștefan


Ce ai vrea să facă prietenul tău canin? Vrei lucruri simple? Să vină când îl chemi? Să latre când îi spui? Sau lucruri mai complexe? Să îţi aducă ziarul? Să își adune jucăriile? Sau chiar să facă ceea ce prietenii tăi nu au mai văzut: să cânte la pian, să numere și să găsească „marfa de contrabandă”. Atunci cartea „Cum îmi dresez câinele” este pentru tine! Cele 101 trucuri te ghidează de la ușor la expert cum să realizezi toate cele de mai sus și multe altele. În plus, dacă aplici sfaturile lui Kyra Sundance, ai să vezi cum legătura ta cu amicul tău patruped va deveni una mult mai puternică. Totuși, să nu te aștepţi ca el să citească și să se antreneze singur. Pentru el trebuie să fie o joacă, iar pentru tine e bucuria de a fi cu el. Cartea este apreciată de vorbitorii a 20 de limbi, în care a fost tradusă, iar autoarea și căţelul ei, Chalcy, au apărut în numeroase filme și emisiuni TV. I-ai văzut și tu pe undeva?

Sorana Szegő


„Bunicuța hoțomană”, David Walliams, Editura „Arthur”, traducere din limba engleză de Lavinia Braniște. Toată lumea știe că bunicile ne răsfață și ne fac toate poftele. Dar bunica lui Ben pare să fie diferită. De ce? Nu îl alintă, îi dă să mănânce numai varză și ouă reci… În plus, trage vânturi la fiecare pas și îl pune pe Ben să se culce devreme. Ce părere aveți? … Ei bine, cam la fel a gândit și Ben! Dar, într-o zi, totul s-a schimbat. Nepotul o urmărește pe bunică și află că este un hoț internațional de bijuterii. După ce îi mărturisește că știe adevărul, bunica și nepotul pun la cale un plan, pentru a fura bijuteriile Coroanei. În timpul loviturii, regina îi surprinde. Bunica recunoaște că, de fapt, nu este o hoață, ci voia să își impresioneze nepotul. Regina îi iartă și îi lasă să plece, după ce spune că toate bunicile par plictisitoare. O carte amuzantă, în ansamblu, care m-a făcut să îmi doresc să citesc și alte romane de acest autor!

Otilia Hanț


„May este un scriitor de thrillere rafinat, iar romanul său, <<Carantina>>, este, deopotrivă, profetic și tulburător”.

THE GUARDIAN Peter May, „Carantina”, Editura Corint, colecția Fiction, traducere de Roxana Olteanu, 2020. „Carantina” a fost scrisă în urmă cu 15 ani de către Peter May, dar a fost publicată abia anul trecut. În circumstanțele unei pandemii de gripă, lumea a luat-o razna și companiile farmaceutice sunt interesate doar de profit, nu și de viețile oamenilor. Londra, epicentrul pandemiei, este un oraș izolat de restul lumii, un oraș în care dezordinea și violența sunt la ordinea zilei. Într-o dimineață, detectivul Jack MacNeil primește un apel de la Laing, inspectorul-șef. Un sac cu oase a fost descoperit pe șantierul unde muncitorii se chinuie să construiască un spital de urgență în timp record. Dar nu orice oase, ci oasele arse ale unei fetițe ucise. Și, fiindcă nu mai este niciun detectiv care să preia cazul, MacNeil este trimis să investigheze. În tulburătoarea anchetă, îl ajută pe MacNeil, mai mult sau mai puțin, legistul Tom Bennet și Amy Wu, de la medicină legală. Tom este, așa cum îl caracterizează MacNeil, o „jigodie enervantă’’. MacNeil este un scoțian vânjos. MacNeil și fosta lui soție, Martha, au un fiu, pe nume Sean. Pinkie e cel care îi bagă bețe în roate lui MacNeil, să nu îi găsească pe ucigașii fetiței. Dacă ar trebui să-i facem portretul psihologic, Pinkie ar face parte din categoria acelor oameni, care nu omoară din plăcere, ci o fac ca să aibă condiții de trai mai bune. Amy (de origine asiatică) este invalidă. Cu toate acestea, ea și MacNeil au și o relație pe care o țin departe de ochii lumii (doar Tom și-a dat seama ce ascund cei doi). În ancheta lui MacNeil, îi mai cunoaștem pe Sam, mentorul lui Amy de la ABIU, pe Kazinski, pe dr. Castelli și pe Roger Blume, medicul de la Stein-Francks, care a scos medicamentul Flu Kill. Va reuși oare MacNeil să ducă la bun sfârșit ancheta și să-i prindă pe ucigașii fetiței?

Șandor Hanno


Ce nu conștientizăm este faptul că suntem inferiori celor pe care îi călcăm în picioare „cu atâta drag”. Considerăm că am creat realitatea ideală, că suntem demni de a fi o utopie, de a preschimba definiția acestui cuvânt după bunul nostru plac. Nu m-aș fi gândit niciodată, după o multitudine de pagini citite, de cărți lecturate, că o să ajungem să ne lăsăm definiți de această stare de megalomanie pe care noi am denumit-o „putere”. Acum, ne putem întreba „Ce înseamnă omul cu adevărat ?”. De mică am tânjit să fiu adult! Îmi priveam mama cu atâta bucurie în ochi atunci când făcea cele mai mărunte lucruri pentru mine, pentru familie, aspirând din răsputeri să ajung ca ea. Pe atunci, nu știam nimic, eram complet inconștientă de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Treceam pe stradă admirând până și cea mai mică broască din baltă, în timp ce mama se uita în stânga și în dreapta ca un înger protector. Așteptam cu nerăbdare, ca un copil în fața bradului de Crăciun, să cresc mare, mare, deoarece copilăria era plictisitoare! Copilăria era plină de restricții! „Nu face aia, ba nu face aia!”, „Mami, mai dă-mi încă o bucățică de ciocolată!”. ...Da, mami, ...acum, că am crescut..., după ce mai pot tânji? La ce mai pot visa? Mi-am trăit copilăria „pe grabă”, așteptând cu nerăbdare să pășesc în maturitate... iar acum? Acum mi-e dor să fiu mică, mică precum o turturică. Tu, timpule, de ce ai fugit așa de repede de mine? Ce ți-am făcut ca să mă uiți așa, să mă alungi? Aș face orice, chiar orice, să-mi mai oferi o singură zi de copilărie! Găsește, te rog, o cale să readuci neștiința înapoi! Nu te-am crezut, timpule, când îmi spuneai „Viața nu este infinită! Trăiește clipa!” Mă simt de parcă am ajuns la capătul infinitului... Nu mai există pic de altruism, cum era mai demult la locul de joacă. Acum, dacă nu te pui pe tine în prim-plan, ești laș și slab, incapabil de a te proteja. M-am săturat să fiu folosită și aruncată ca o cârpă de persoane care profită de bunătatea mea. M-am săturat să fiu nevoită să îmi creez un obicei din mințit, deoarece realitatea în care trăiesc nu este demnă de a fi povestită. Nu mai vreau să îmi fie frică să fiu eu. În dreapta și în stânga mea văd doar măști zâmbitoare. Înainte, puteam să fac diferența dintre o persoană reală, un om…, dar acum? Când fac cunoștință cu un străin, mă simt de parcă l-am mai întâlnit deja. Iar, acest lucru nu este doar un simplu Deja Vu... am ajuns să mă văd pe mine în necunoscuți. Nici nu mai realizez că, pe zi ce trece, mă îndepărtez de propria persoană. Am pierdut noțiunea timpului, secundele au devenit ore, iar orele zile. Mă trezesc doar pentru a realiza că e deja noapte. Am uitat că, uneori, mai trebuie să îmi aloc timp și să respir… Oamenii erau odată ființe iubitoare. Eram slabi, inocenți, copleșiți de vise și de speranțe, unde am dispărut?


În care mână ne-am rătăcit? În care inimă... am ajuns să dispărem? Izolați de propriile sentimente, de ceea ce vrem, de lucrurile la care aspiram, am uitat dreptul de a fi noi. Cândva eram liberi de prejudecăți, de deșertăciunea propriului suflet..., dar am ajuns să fim noi cei care ne lovim și ne rănim zilnic. Noi suntem acum cei care ne călcăm în picioare cu orice șansă, fie câștigată din ghinion, fie pierdută din noroc. Ne cenzurăm sentimentele, cu speranța că o să apară cineva mai slab decât noi în cale, să ne expunem slăbiciunile, doar pentru a-l înjosi. Acum, nu mai există oameni cu vise, totul amânăm și amânăm până decide cineva ce este mai bun pentru noi. Vorbim de o generație care a uitat ce înseamnă să citești, să admire frumusețile vieții cu adevărat. Unde a dispărut dorința de a fi știutor, de a-ți colora visele ca un copil? M-am săturat de monotonia aceasta insensibilă, de această impozantă respingere a realității. Aș dori să fug departe de aceste minciuni, de aceste beții de dorințe egoiste și respingătoare, de această durere pe care noi o numim „Condiția Umană”...

Iarina Miuța


Das Internet ist ein großes Netz von Computern auf der ganzen Welt. Wir benutzen das Internet jeden Tag. Es ist zu einem sehr wichtigen Teil unseres Lebens geworden. In der Vergangenheit hatte die Gesellschaft wegen des Mangels an Internet keine Chance, sich zu entwickeln wie heute. Ob wir es für Recherche oder Information, Spiele, Fernsehen, Filme, Musik oder Videos nutzen, das Internet hat einen starken Einfluss auf unser Leben. Weil ich auch Probleme habe, die durch die Nutzung des Internets verursacht sind, hat das Thema "Auswirkungen von sozialen Medien und Internet" mein Interesse geweckt.

POSITIVE ASPEKTE Zunächst sehen wir die positiven Auswirkungen. Wir können mit anderen Menschen kommunizieren, die wir vielleicht sonst kaum oder nie sehen würden. Wir können mit Hilfe der sozialen Medien auch neue Kontakte nach unseren Interessen knüpfen. Man kann emotionale Unterstützung in schwierigen Zeiten suchen. Soziale Netzwerke vermitteln das Gefühl, dazuzugehören. Schon beim Einloggen wird man auf manchen Plattformen willkommen geheißen. Man kann wichtige, lohnende Zwecke fördern oder ein wichtiges Thema, das Sensibilität braucht, der Welt besser bekannt machen. Durch sorgfältige Suche können wir auch wertvolle Informationen entdecken. Soziale Netzwerke bieten eine Art „privater Räume“, in welchen sich die Heranwachsenden von Erwachsenen unbeobachtet treffen können. Das bedeutet natürlich nicht, dass sie das Recht haben, andere auf irgendeine Weise anzugreifen. Sie sind Freiräume, in denen die Jugendlichen selbst die Regeln bestimmen können, unter der Bedingung, die Rechte jedes Individuums zu respektieren. Die Online-Plattformen machen es für uns möglich, unsere eigene Identität auszubilden. Wir können der Welt zeigen, wer wir sind oder wer wir sein möchten.

NEGATIVE ASPEKTE Selbstverständlich gibt es in allem Positiven auch wenigstens einen negativen Aspekt. Einige soziale Plattformen sind nicht voller Regenbogen und Sonnenschein. Manche können sehr grausame Räume sein, besonders für Kinder, die zwischen zwölf und siebzehn Jahre alt sind. Sie betreten eine Welt, die ihnen unbekannt ist, und ohnerichtige Führung gibt es ein großes Risiko, Entscheidungen zu treffen, ohne besser darüber nachzudenken. Viele wissen nicht, wie sie sich vor Gefahren wie CyberBullying, Viren, Diebstahl persönlicher Informationen und anderen Bedrohungen der Online-Welt schützen sollen. Andere negative Auswirkungen von sozialen Medien können Angststörungen, schlechter Schlaf oder Depressionen sein. Zum Beispiel hat man im


Vereinten Königreich bemerkt, dass die Depressionsrate unter jungen Menschen in den letzten 25 Jahren um 70% gestiegen ist. Junge Menschen, die mehr als zwei Stunden am Tag in den sozialen Netzwerken verbringen, sind gefährdeter, psychisch zu erkranken. Aber wieso und warum? Die Nutzung von sozialen Medien und Formen sozialer Interaktionen beeinflussen die Entwicklung des Gehirns. Das Gehirn eines Menschen gewöhnt sich schnell an die neuen Lebensbedingungen, insbesondere bei Kindern und Heranwachsenden. Digitale Medien wirken sich unterschiedlich auf Kinder, Erwachsene und ältere Menschen aus, weil ihre Gehirne unterschiedlich entwickelt sind. Häufige, sich wiederholende Medienaktivitäten wirken sich in negativer Weise auf das Gehirn aus. Aus neurologischer Sicht beeinflussen soziale Medien die Gehirnfunktionen auf verschiedene Weisen. Positive Aufmerksamkeit in den sozialen Medien prägt mehrere Teile des Gehirns. Die VTA, lateinisch gesagt, Area tegmentalis ventralis, besteht aus einer Gruppe von Neuronen, die sich im Mittelhirn des Menschen befinden, und dort ist der Kreislauf eines Belohnungssystems, das Lustgefühle erzeugt. Wenn wir etwas online hochladen und nach einigen Minuten Likes bekommen, werden unsere Dopamin-Neuronen/ Dopaminrezeptoren in der VTA stimuliert und wir werden froh. Wenn ich, zum Beispiel, stundenlang für eine Kontrollarbeit gelernt habe und danach eine gute Note kriege, weiß ich, dass ich alle diese Stunden mich nicht umsonst bemüht habe und so wird meine Arbeit mit dem Gefühl der Erfüllung belohnt. Aber wenn ich diese Likes quasi sofort bekomme, ohne hart dafür zu arbeiten, werden meine Dopaminrezeptoren zu leicht stimuliert und ich werde abhängig davon, wie bei einer Droge. Je mehr ich diese sozialen Medien benutze, desto schneller werde ich davon abhängig sein. Weil unser Gehirn sich schnell an den neuen Lebensstil anpasst, gewöhnen wir uns auch an das Gefühl von Dopamin. Wir gewöhnen uns so sehr daran, die ganze Zeit froh zu sein, dass wir anfangen, es als ein natürliches Gefühl zu betrachten. Wenn diese „Droge” dann von uns weggeholt wird, dann können wir kein gewöhnliches Leben mehrhaben, weil wir konstant denken, wie wir diese „Droge” zurückerhalten könnten. Wir können so in der Online-Welt verankert sein, dass die wirkliche Welt für uns zu einer fremden Welt wird. Nach einer Zeit beginnen wir zubemerken, dass es


uns möglicherweise schwerer fällt, mit Menschen im wirklichen Leben ins Gespräch zu kommen. Manche verbringen weniger Zeit damit, sich persönlich zu treffen und zu lernen, wie man positive und negative Gefühle auf gesunde Weise ausdrückt. Unseres Gehirn ist daran gewöhnt, die Gedanken und Gefühle auf gesunde Weise ausdrückt. Unseres Gehirn ist daran gewöhnt, die Gedanken und Gefühle nicht mehr komplex auszudrücken. Stattdessen werden sie, zum Beispiel, durch Emojis ausgedrückt. Wenn wir durch Social-Media-Seiten scrollen, ist es unvermeidlich, Bilder von schönen Menschen oder schönen Orten zu sehen und sich und das eigene Leben unbewusst mit ihnen zu vergleichen. Wie ist mein Leben? Wie ist das Leben der Personen auf dem Bild? Und wir fangen an zu überlegen: Sehe ich so gut aus wie sie oder er? Könnte ich mir auch einen Ausflug zu dem schönen Ort leisten, den ich auf diesem Bild gesehen habe? Könnte ich auch Kleidung kaufen, die so teuer und schön wie die Kleidung der Person auf diesem Bild ist? Diese Art von Gedanken führt zu Unzufriedenheit mit oder gar Undankbarkeit gegenüber der eigenen Person. Der ständige Versuch, sich selbst zu verändern, um andere zu beeindrucken, oder auch der Anspruch, die durch die soziale Konkurrenz in den Netzwerken provozierten überhöhten Erwartungen an sich selbst zu erfüllen, kann krank machen. Die echten eigenen Gefühle ermüden, und psychische Probleme, Unsicherheit, Depressionen und Minderwertigkeitskomplexe entstehen. Zum Beispiel fühlen sich Frauen schlechter in Bezug auf ihr eigenes Aussehen, nachdem sie mit jemandem kommuniziert haben, den sie für schöner halten. Die Social-Media-Nutzer haben genug Werkzeuge, um übertriebene oder gefälschte Darstellungen ihres Lebens in ihren Online-Profilbildern hervorzuheben. Das macht es anderen Menschen leicht, sie zu beneiden. FOMO (= FEAR OF MISSING OUT), verursacht durch einige dieser „gefälschten" Bilder, ist die Angst oder Motivation, die Social-Media-Benutzer empfinden, wenn sie einer Gruppe, einem Ereignis oder sogar einem Moment angehören möchten, über den andere etwas hochladen. Die FOMO entsteht aus Gefühlen sozialer Ausgrenzung, Isolation oder Angst und kann so intensiv sein, dass Menschen aufgeben, was sie aus eigener Initiative tun, um sich anzuschließen oder einen flüchtigen Moment in den sozialen Medien zu konsumieren. FOMO ist mit der Persönlichkeitsentwicklung und mit dem Selbstkonstrukt verbunden. Das bedeutet, dass die Angst vor dem Verpassen eng mit der Art und Weise verbunden ist, wie Individuen die Welt verstehen und erleben. Jugendliche können einen gesellschaftlichen Druck fühlen, ständig verfügbar zu sein. Diese


permanenten Gefühle tragen zur FOMO bei. FOMO in der Gruppe der Heranwachsenden führt zu einem geringeren Selbstwertgefühl, Schlafstörungen und Angstzuständen. Wir müssen auch die Missverständnisse bezüglich des Unterschieds zwischen sozialen Medien und dem Internet beseitigen. Wie ich am Anfang sagte, repräsentiert das Internet alle Arten vonNetzwerken, die miteinander verbunden sind und Daten miteinander austauschen. Social Media ist eine Unterkategorie des Internets. Weil der ursprüngliche Zweck des Internets darin besteht, Informationen an die Internetnutzer zu übertragen, kann das nur physische Auswirkungen haben, es wirkt sich nur selten psychisch aus, weil dieser Raum nicht speziell auf Interaktion ausgerichtet ist, sondern mehr auf Information. Die sozialen Medien können auch Informationen austauschen, aber sie dienen hauptsächlich der Aufrechterhaltung der Beziehungen zwischen den Benutzern mit Hilfe der Interaktion und Kommunikation. Zum Beispiel können wir mit anderen Menschen kommunizieren und mit Hilfe der Bilder, die sie veröffentlichen, einen kleinen Blick in ihr Leben werfen. Wir haben die Möglichkeit, etwas darüber zu denken und uns zu vergleichen. Das kann zu Unzufriedenheit und Depressionen führen. Die Auswirkungen des Internets sind physisch, während die Auswirkungen der sozialen Medien, die sich leichter bemerken lassen, psychisch sind. Aus meiner eigenen Erfahrung: Das Internet hat mir geholfen, jeden Tag etwas Neues zu erfahren. Die Internetnutzung ist wie eine Realitätsflucht für mich. Es hilft mir, einigen meiner täglichen Sorgen zu entkommen, egal ob sie mit Schularbeiten, Freundschaften oder Gesundheit zu tun haben. Es hilft mir, meinen Stress abzubauen. In den sozialen Medien hatte ich das Glück, freundliche Menschen zu treffen, die mir Ratschläge aus dem wirklichen Leben gegeben und mich ermutigt haben, mehr mit anderen Menschen in meiner Umgebung zu kommunizieren, um aus meiner eigenen "Hülle" herauszukommen. Aber das Internet hat sich auch negativ auf mich ausgewirkt. "Revenge Bedtime Procrastination" ist ein Phänomen, das auftritt, wenn eine Person nicht viel Kontrolle über ihr Tagesleben hat, durch zu viele Verantwortlichkeiten getrübt wird, die sie erfüllen muss. Weil sie keine Zeit zur Entspannung haben, verbringen solche Menschen dann die Nachtzeit damit, sich zu entspannen. Dieses Phänomen ist in meinem täglichen Leben mehrfach aufgetaucht, und ich habe in der Nacht viel Zeit mit Apps und sozialen Medien verbracht, um die Zeit auszugleichen, die tagsüber zum Entspannen aufgewendet werden hätte sollen. Die Müdigkeit nach der so verbrachteten Nachtzeit führt oft zu Schlafstörungen, Depressionen und Angststörungen, die sehr gefährlich für die Gesundheit eines Menschen sind.

LÖSUNGEN: 1.Online-Zeit reduzieren Die Reduzierung der Nutzung sozialer Medien auf 30 Minuten am Tag führt zu einer Reduzierung von Angstzuständen, Depressionen, Einsamkeit, Schlafstörungen und FOMO. Wir müssen jedoch unsere Nutzung sozialer Medien nicht drastisch reduzieren, um unsere psychische Gesundheit zu verbessern. Nur mehr auf unsere Nutzung sozialer Medien zu achten, kann sich positiv auf unsere Stimmung und unseren Fokus auswirken. Wir können eine App verwenden, um zu verfolgen, wie viel Zeit wir täglich in sozialen Medien


verbringen. Dann setzen wir uns ein Ziel, um wie viel wir es reduzieren wollen. Es wird nicht empfohlen, unsere Telefone mit ins Bett zu nehmen. Wir sollten Geräte ausschalten und sie über Nacht in einem anderen Raum zum Aufladen lassen. Wir müssen auch Benachrichtigungen aus sozialen Medien deaktivieren. Es ist schwer zu widerstehen, wenn unsere Telefone ständig klingeln und uns auf neue Nachrichten aufmerksam machen. Das Deaktivieren von Benachrichtigungen kann uns helfen, uns wieder auf wichtigere Dinge zu konzentrieren.

2.Unseren Fokus ändern Viele von uns greifen aus Gewohnheit auf soziale Medien zu. Indem wir uns auf unseren Grund zum Anmelden konzentrieren, können wir nicht nur die Zeit reduzieren, die wir in sozialen Medien verbringen, sondern auch unsere Erfahrung verbessern und viele der negativen Aspekte vermeiden. Wenn wir auf soziale Medien zugreifen, um bestimmte Informationen zu finden, sollten wir beispielsweise nach einem kranken Freund suchen oder neue Fotos mit der Familie teilen. Unsere Erfahrung wird dann wahrscheinlich ganz anders als wenn wir uns anmelden, nur weil wir gelangweilt sind, oder weil wir sehen möchten, wie viele Likes wir von einem vorherigen Beitrag erhalten haben, oder prüfen, ob wir etwas verpassen. Wenn wir das nächste Mal auf soziale Medien zugreifen, sollten wir einen Moment nachdenken und unsere Motivation dafür klären. Wenn wir zum Beispiel einsam sind, können wir stattdessen einen Freund einladen, um zu ratschen und zu reden. Wenn uns langweilig ist, können wir eine Liste der Dinge erstellen, die wir tun möchten, und einige als unsere Hobbys auswählen. Soziale Medien sind schneller und bequemer zur Hand, aber es gibt oft gesündere Wege, um Bedürfnisse zu erfüllen. Das passive Weiterblättern durch Beiträge oder das Verfolgen der Interaktion anderer in sozialen Medien schafft kein nachhaltiges Gefühl der Verbindung. Es kann sogar das Gefühl der Isolation verstärken. Ein aktiver Teilnehmer zu sein, bietet uns jedoch mehr Engagement für andere.

3.Dankbarkeit ausdrücken Das Gefühl der Dankbarkeit für die wichtigen Dinge in unserem Leben kann ein willkommenes Gegengift zu der Bitterkeit und der Unzufriedenheit sein, die manchmal durch soziale Medien hervorgerufen werden. Wir müssen uns Zeit zum Nachdenken nehmen. Wir können versuchen, ein Dankbarkeitsjournal zu führen, damit wir alle großartigen Erinnerungen und positiven Aspekte in unserem Leben nachverfolgen können. Achtsamkeit zu üben kann ebenfalls hilfreich sein. Wenn wir FOMO erleben und uns ungünstig mit anderen vergleichen, bleiben wir bei den Enttäuschungen des Lebens. Anstatt uns voll und ganz auf die Gegenwart einzulassen, konzentrieren wir uns auf das „Was wäre wenn“ und das „Wenn nur“, die unsere Gedanken auf ein irreales Lebenfokussieren, das den Erwartungen der sozialen Medien entspricht. Durch das Üben von Achtsamkeit können wir lernen, mehr im gegenwärtigen Moment zu leben und unser allgemeines geistiges Wohlbefinden zu verbessern. Dieser Text entstand als Projektarbeit zur Vorbereitung des DSD I

Naomi Toderici


Mici și mari artiști virtuali” este o rubrică dedicată susținerii și promovării micilor artiști care activează în mediul online. Indiferent dacă se ocupă cu artă vizuală sau literară, acesta este un spațiu în care eforturile lor sunt apreciate. Mulți dintre cei care vor fi prezentați în această rubrică sunt adolescenți ca noi, care aleg să se exprime în mod creativ și cu rezultate de un frumos aparte. În fiecare ediție, un alt artist va fi adus în ,,lumina reflectoarelor”. Vause creează ilustrații simple, însoțite de fraze simple, dar cu impact puternic. Așa cum spune și descrierea contului, aceste imagini reprezintă sentimente, stări și emoții. Sentimente contemporane, resimțite de mulți dintre cei ce aparțin generației noastre, stări inexplicabile, obscure și emoții blajine și adevărate. Partea vizuală a imaginilor este viu colorată și atrage atenția, ca mai apoi să fii lăsat pradă cuvintelor folosite, care sunt de un ,,crud” stilizat și forțează empatizarea cu sentimentele prezentate.


Această imagine reprezintă incapacitatea de a te bucura de lucrurile bune din cauza fricii de durerea pe care o vei resimți, atunci când ele vor trece. Imaginea prezintă cel de-al doilea element, și anume durerea, creând un contrast cu ideea de bucurie. Este indicată o viață întreagă petrecută doar în adâncimea acestui sentiment, căci deși personajul este viu, gândurile sale sunt la moarte și acest lucru îl împiedică din a se bucura de ea .

,,Nu știu unde mă poartă picioarele mele” în traducere. Acest desen este mai nedefinit, mai haotic, căci și sentimentul adresat este, și anume nesiguranța legată de viitor, de ceea ce vom face cu viața noastră. Cel mai probabil, dacă ești licean îl cunoști, căci ne aflăm într-o perioadă în care suntem obligați să facem o multitudine de alegeri uriașe, chiar dacă, posibil, nu ne cunoaștem nici pe noi înșine încă.


Aceasta este una dintre imaginile mai detaliate ale artistului și cred că este o prezentare bună a talentului. Las la interpretarea voastră ceea ce reprezintă aceasta. Vause își postează arta pe Instagram, sub username-ul @vause.jpg

Ștefania Botezatu


O ironie la adresa regimului comunist, această scurtă, dar intrigantă carte, prezintă povestea unor animale care decid să se revolte împotriva stăpânului bețiv și să conducă pe cont propriu ferma. Printr-o referire la revoluția rusă din anul 1917, care a invocat acest regim, animalele îl alungă pe domnul Jones și, aflate în total extaz, planifică o conducere „marxistă”, aflată în totală antiteză cu vechile lor obiceiuri. În teorie, planurile pentru „Ferma animalelor” reprezentau o ideologie, care promova un sistem social în care nu există nici stat, nici clase sociale,concepte prezentate de porcii fideli care doresc doar binele pentru această societate egală din orice punct de vedere. Mai târziu, au fost invocate șapte reguli „de aur” ale acestei colectivități: toate animalele sunt egale; niciun animal să nu bea alcool, să nu poarte haine și să nu-și ucidă semenii; tot ce merge pe două picioare le este dușman, iar tot ce merge pe patru și/sau are aripi le este prieten. Deoarece fiecare animal respectă fără nicio îndoială regulile, viața la fermă s-a transformat într-o utopie pentru săracele animale care au trăit mulți ani sub sclavia omenirii, „imnul” lor, Ale Angliei Animale, auzindu-se după fiecare ședință sau dezbatere. După o încercare eșuată a celorlalți fermieri de ași recupera teritoriul, politica fermei ajunge să devină din ce în ce mai dură, animalele fiind nevoite să voteze pentru a decide unanim care dintre deciziile impuse de porcul Napoleon sau de porcul Bulgăre de Nea sunt mai favorabile. Ajuns să fie preferat de celelalte animale, Bulgăre de Nea este alungat de nouă câini crescuți de Napoleon, sub pretextul că acesta este un trădător, care nu merită să se delecteze cu bunurile fermei. După izgonirea acestuia, sub „conducerea” (care nu era numită conducere, ci egalitate) porcului Napoleon, nu doar regulile, ci și tradițiile fermei sunt prelucrate și ascunse doar cu dorința de a-l incrimina pe Bulgăre de Nea și a le arăta celorlalte animale ce erou este Napoleon, manipulându-le astfel întreaga perspectivă pe care și-au creat-o cu privire la adevăr. Ferma ajunge, încetul cu încetul, după reușite și eșecuri și iar eșecuri, să se afle în totalitate sub conducerea porcilor, aceștia fiind atotputernici și cu mult mai presus de celelalte animale. Regulile, care odată erau sacre, sunt „revopsite” în favoarea „șefilor”; astfel aceștia ajung să se delecteze cu alcoolul domnului


Jones, să se odihnească mai bine ca toate animalele la un loc, în căldura patului și să „elimine” pe oricine arăta orice fel de nemulțumire sau semn de trădare. Acum, aflându-se în relații de minune cu oamenii, porcii încep să se asemene din ce în ce mai mult cu ei: poartă haine, au parte de partide îndelungate de jocuri de cărți, umblă pe două picioare, pedepsesc orice comportament inadecvat și așa mai departe. Ajunși să trăiască într-o lume în care sclavia domnului Jones era doar un vis străin, animalele care aveau doar amintiri vagi cu privire la cele șapte reguli, trăiesc acum sub un singur principiu: „Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele.”. Sunt convinsă că această carte ar trebui citită de toți cei dornici de a se aventura și mai adânc în propaganda comunismului, sau mai bine spus propaganda „animalismului”. Această parabolă care compară ironic conducătorii de pe vremea comunistă cu niște porci, prezintă succint în doar 200 de pagini o întreagă istorie a acestui regim. Lipsită de cenzură sau de minciuni, povestea intrigantă de la „Ferma animalelor” ne ajută și mai mult să percepem adevărul din spatele acestui regim care, în teorie pare utopic, dar în practică ne-ar trebui mult mai multe pagini pentru a-i descrie distopia. Fiind plină de ironii și de referiri comice la adresa acestui regim, cartea lui George Orwell nu reprezintă doar o lectură ușoară și (doar în unele aspecte) comică, ci și un dur adevăr al terorilor zilnice de pe vremea comunismului. Consider că această „fabulă” reprezintă o lectură obligatorie, nu doar pentru cei care au trecut prin regimul comunist, ci și pentru adolescenții care au ajuns să-l cunoască din povești și alte lecturi asemănătoare. Mereu suntem capabili de cunoaștere, mai ales când vine vorba de istorie, așa că aș reciti cu tot dragul această scurtă „poveste”, care definește mai bine decât aș fi putut eu crede, distopia comunismului.

Iarina Miuța


,

,

Motto: ,,Trăim într-o epocă în care suntem tot mai mult un număr şi tot mai puţin un nume. Societatea de astăzi nu vrea să ştie cum mă numesc, ci ce numere am: numărul cărţii de credit, cel al contului, al documentului de identitate. Identitatea se dizolvă încetul cu încetul.” Jose Saramago Preocuparea lui Jose Saramago pentru condiţia umană se dovedeşte în romanul Toate numele o modalitate de a face o incursiune într-o societate ritualizată în care omul şi-a pierdut identitatea atât printre vii, cât şi printre morţi. Cartea are la bază metafora-simbol a labirintului, structură ce defineşte nu doar existentul, ci şi cimitirul, ca topos al morţii. În esenţă, societatea este sintetizată de Arhiva Generală a Stării Civile, un fel de imago mundi în care oamenii nu sunt decât niște fişe, o sumă de date ce par să-i singularizeze. La fel ca în lumea de dincolo de zidurile arhivei, există o zonă a celor vii şi o zonă a celor morţi, despărţite în acest caz de un perete: ,,sunt divizate, în mod structural şi esenţial, ori, dacă vrem să folosim cuvinte simple, în conformitate cu legea firii, în două mari secţiuni, cea a arhivelor şi fişierelor celor morţi şi cea a fişierelor şi arhivelor celor vii.”. Aici intervine subtilitatea specifică lui Saramago. Pentru a pătrunde în zona în care sunt depozitate în dezordine fişele celor morţi este nevoie de un fir al Ariadnei, regulă instituită după ce un istoric se pierde în această parte a arhivei şi este descoperit aproape mort după o săptămână. Protagonistul romanului, domnul Jose, este un banal funcţionar care lucrează în Arhiva Generală. Autorul însuşi vorbeşte ironic despre ,,lipsa de însemnătate a personajului”. Existenţa sa stă sub semnul singurătăţii. Deşi suferă de ,,atracţia abisului”, acest funcţionar modest încearcă să-l ordoneze: ,,Oameni de felul domnului Jose se găsesc pretutindeni, îşi ocupă viaţa sau timpul despre care-şi închipuie că le prisoseşte din viaţă, strângând timbre, monede, medalii, glastre, cărţi poştale, cutii de chibrituri, cărţi, ceasuri, tricouri sportive, autografe, pietre, figurine de lut, cutii goale de răcoritoare...”. Se sugerează că adevăratul motiv al dorinţei de a colecţiona asemenea nimicuri este ,,angoasa metafizică”, în sensul că aceşti oameni nu pot suporta ideea că haosul guvernează lumea şi se străduiesc prin forţe proprii să constituie un cosmos efemer. Ordinea aceasta se risipeşte, în cele din urmă, fie din plictiseala colecţionarului, fie datorită morţii acestuia.


Funcţionarul acesta, la început un colecţionar obişnuit (adună tăieturi din ziare şi știri despre oameni celebri) devine un colecţionar de oameni-fişe, de personalităţi publice (noaptea pătrunde pe teritoriul arhivei şi copiază fişele oamenilor ce par să iasă din anonimat tocmai pentru că deţin o funcţie publică). Colecţia domnului Jose este dihotomizată în oameni faimoşi şi oameni pe cale să devină celebri, de aceea ,,seamănă cu viaţa” prin faptul că se supune legii dinamismului (,,faima, vai nouă, este o simplă adiere, care aşa cum vine, pleacă, e o roză a vânturilor”). Interesant este însă faptul că autorul nu dă niciun nume acestor celebrități, tocmai pentru a sugerea relativitatea faimei: ,,fişierul arhivei e plin de necunoscuţi”. Fişa unei femei necunoscute, rătăcită în labirintul de fişe colecţionate, declanşează aventura acestui anti-erou modern. Pretextul pentru aventură îl reprezintă tocmai această diferenţă dintre anonimi şi celebru: ,,Oamenii faimoşi din colecţia sa, oriunde s-ar duce, au întotdeauna câte un ziar sau o revistă care se ţine după ei...” ,,de oamenii obişnuiţi nu-i pasă nimănui”. ,,Am căutat-o, fiindcă n-o cunosc.” – îi va mărturisi în cele din urmă Jose straniului păstor din cimitirul ,,Toate numele”. Pentru prima dată, Jose parcurge un drum invers – de la fişă spre om, de la necunoscut spre cunoscut, de la spaţiul închis al arhivei spre lume. Raţiunea existenţei sale devine găsirea acestei femei necunoscute. Pentru a avea acces la memoria celorlalţi îşi întocmeşte o împuternicire din partea arhivei. Protagonistul porneşte într-o absurdă căutare a celuilalt, înţeles ca dublu feminin – femeia necunoscută. E o reiterare a mitului lui OrfeuEuridice. Numai că acest Orfeu modern o caută pe femeia necunoscută printre cei vii şi descoperă, în cele din urmă, că este moartă. Metafora rătăcirii se adânceşte prin imaginea cimitirului, alt labirint în care cei ce pătrund au nevoie de călăuze. Într-un asemenea spaţiu, Jose are revelaţia faptului că existenţa, în întregul ei, stă sub semnul absurdului. ,,Lumea asta n-are sens”conchide el. Realitatea morţii, care pare să fie un cosmos, este denaturată, trucată din cauza unui joc inventat de un păstor – schimbarea plăcuţelor de identificare, reprezentate de nişte numere, înainte de a fi plasate plăcile funerare cu numele morţilor: ,,La urma urmelor, toţi morţii sunt la fel, ce poţi face cu unii, poţi face şi cu ceilalţi, să-i amesteci, să-i încurci, e totuna.”. Labirinturile se pot vedea din afară, sunt totuşi concrete. Păstorul transformă această lume într-un labirint invizibil, prin mutarea plăcuţelor de identificare. Numerele nu se mai pot asocia numelor. Creează un cosmos fals. În zona sinucigaşilor nimic nu este ceea ce pare: ,,Vreţi să spuneţi că numărul e greşit, întrebă tremurând, un număr nu e decât un număr, un număr nu înşală niciodată, răspunse păstorul, dacă-l luăm pe ăsta de aici şi-l mutăm în alt loc, chiar dacă ar fi la capătul lumii, ar fi acelaşi număr.”. Ceea ce e fals e relaţia stabilită între număr şi realitate. Păstorul falsifică realitatea în numele anonimatului, la care sinucigaşii înşişi aspiră. Paradoxal, această căutare îl scoate pe domnul Jose din anonimat, din existenţa absurdritualizată pe care a dus-o până atunci. Lovitura de teatru din final nu face decât să adâncească misterul – aventura existenţială a funcţionarului a fost urmărită din umbră de către conservator - şeful Arhivei Generale. Ca spectator, acesta are o altă viziune asupra celor întâmplate: însăşi separarea morţilor de cei vii reprezintă o absurditate. Jose a reuşit ceea ce nici măcar Orfeu nu a putut face – să aducă ,,la viaţă”, să scoată din uitate o necunoscută ,,o femeie a cărei nume de moartă s-a întors în lumea vieţii tocmai pentru că domnul Jose s-a dus să-l răscumpere lumii morţii, numai numele, nu şi pe ea, căci nu are puteri atât de mari un simplu registrator.”.

prof. Cristina Hanţ


Was macht mir Spaß, was gefällt mir? Jeder weiß, dass Sport gesund ist. Und Bewegung macht Spaß! Warum ist es dann trotzdem oft so schwer, den bequemen Sessel gegen eine sportliche Beschäftigung zu tauschen? Vielleicht hast du noch nicht die ideale Sportart für dich gefunden! Teste dich deshalb selbst und gib dir Antworten auf folgende Fragen. Wir verraten dir dann, welche Sportarten zu dir passen!

So funktioniert der Test: Im ersten Bereich des dreiteiligen Tests verrätst du, warum du Sport treiben willst – oder sollst! Im zweiten Teil geht es um deine persönlichen Wünsche. Was macht dir Freude, was nicht? Im dritten Teil findest du heraus, was dich vom Sport treiben abhalten könnte. Kreuze in jedem Teil jede Aussage an, die für dich richtig ist. Wenn mehrere Zahlen hinter der Antwort stehen, brauchst du alle für die Auswertung.

TEST: Teil 1: Meine Ziele 1.Ich möchte beim Sport neue Menschen kennenlernen und Freunde finden, die meine Ideen teilen. ③ ④ 2.Ich will wieder so fit wie früher sein. ② ③ ④ 3.Ich bin nicht mehr so beweglich. Das stört mich. ① 4.Ich mache dauernd Diäten. Aber ich schaffe es nicht abzunehmen. Vielleicht hilft mir ja Sport. ② ③ ④ 5.Ich habe eine chronische Krankheit. Da hilft Sport bei der Therapie. ① 6.Ich möchte fit bleiben, auch wenn ich alt werde.② ③ ④ 7.Nach einer Krankheit oder OP hat mir mein Arzt regelmäßiges Training empfohlen. ① 8.Es ist mir wichtig, etwas stärker zu werden und Kraft und Muskeln aufzubauen. ② ③ 9.Ich möchte eine kleinere Kleidergröße tragen, nur eine weniger, ohne eine Diät machen zu müssen. ② ③ ④ 10.Mein Arzt hat mir geraten abzunehmen.①


11. Schon kleine Anstrengungen, wie zum Beispiel das Treppensteigen, bringen mich aus der Puste. Damit muss Schluss sein. ② ③ ④

Teil 2: Meine Vorlieben 1.Ich hätte gerne eine große Auswahl. Dann kann ich anfangen, wie ich will ③ 2.Ich habe großen Ehrgeiz und will immer besser werden. ② ④ 3.Ich möchte mich an einem exakten Trainingsplan orientieren.①③ 4.Am liebsten mache ich Bewegung nach Musik. Tanzen finde ich auch toll. ③④ 5. Sogar bei schlechtem Wetter gehe ich gern nach draußen in die Natur.② 6.Mir gefällt es, mit anderen zusammen zu sein.④ 7.Ich möchte mit anderen reden und sie auch um Rat fragen.①③ 8.Wenn ich spiele, bemerke ich kaum, wie die Zeit vergeht.④ 9.Ich bin gern allein.② 10.Ich bin nicht ganz gesund. Deswegen ist mir medizinische Betreuung wichtig. ① 11.Ich mag die Konkurrenz.④

Teil 3: Hindernisse erkennen 1.Ich bewege mich nicht, weil ich Angst vor Schmerzen habe.① 2.Ich brauche einen festen Termin, damit ich es schaffe, mir wirklich Zeit zu nehmen.① ③ ④ 3.Die Beiträge für einen Sport- oder Fitnessclub sind zu teuer für mich. ① ④ 4.Weil ich medizinische Probleme habe, habe ich Angst, mich zu sehr anzustrengen.① 5.Mit meiner Körperform fühle ich mich unter sportlichen gutaussehenden Menschen nicht wohl.① ② 6.Wenn ich eine Verabredung mit jemandem habe, schaffe ich es eher, aktiv zu werden.④ 7.Ich kann am Abend wegen meiner Familie nicht weg. Deshalb funktioniert kein Abendsport.② 8.Ich habe Rückenschmerzen① 9.RegelmäßigeTrainingstermine kann ich wegen meines Programms nicht immer einhalten.②③ 10.Ich möchte keinen Vertrag abschließen. ② 11.Ich war nie sportlich. Die Idee, jetzt damit anzufangen, kommt mir komisch vor. ①③ Eigentlich habe ich gar keine Zeit, Sport zu treiben.②

Welcher Sport-Typ bist du? Wenn aus „Ich muss endlich mehr Sport treiben!“ ein „Ich muss mich einfach bewegen!“ wird, dann hast du es geschafft! Dazu musst du aber die Sportarten finden, die zu dir passen. Die Lösung hilft dir, sie zu entdecken!


Anleitung zur Auswertung: Rechne nun zusammen, wie oft du ①,②,③ und ④ angekreuzt hast. Dazu kannst die Tabelle unten benutzen. Bestimmt hast du bemerkt, dass bei vielen Antworten mehrere Zahlen stehen. Du musst alle verwenden, um am Ende herauszufinden, wie oft du die ① angekreuzt hast, wie oft die ②, und so weiter. Die Zahl, die du am häufigsten angekreuzt hast, entspricht deinem Sporttyp.

Lösungstabelle: ①:_______ ②:_______ ③:_______ ④:_______

Und das sind die Sport-Typen: Typ ① : Funktionstraining Mit medizinisch angeleiteter Bewegung oder Funktionstraining können Personen mit gesundheitlichen Schwierigkeiten wieder beweglicher werden und ihre Fitness steigern. Dazu gehören zum Beispiel Ergotherapie und Physiotherapie. Funktionstraining wird immer medizinisch angeleitet und überwacht. Angebote findet man bei entsprechenden Praxen für Physiotherapie und Krankengymnastik.

Typ ② : Der Einzelkämpfer / die Einzelkämpferin Es gefällt dir, effizient zu sein und dich nicht nach anderen zu richten. Egal ob du abnehmen, fitter werden oder Muskeln aufbauen willst – für dich sind Sportarten am besten, die du ohne große Umstände allein praktizieren kannst. Aufs Fahrrad und los! Genauso gut sind Laufen und Schwimmen. Vielleicht macht dir sogar Sport vor dem Bildschirm Spaß, oder du benutzt eigene Fitnessgeräte zu Hause. Das ist auch gut bei schlechtem Wetter. Es ist richtig, dass du aus dir selbst heraus motiviert bist. Führe aber trotzdem ein Trainingsbuch und trainiere zu festen Zeiten! Am Ende können Marathonläufe oder Crosswettbewerbe doch auch ein bisschen Abwechslung und Kontakt bringen.

Typ ③ : Fitnessstudio Beim Training im Fitnessstudio ist es am wichtigsten, Muskeln zu trainieren und sie nicht aufzupumpen. Zum Beispiel, um eine bessere Körperhaltung und Koordination zu erhalten oder die Funktion der Organe zu verbessern. Mit speziellen Übungen kannst du auch Rückenprobleme verschwinden lassen. Je mehr Muskeln du im Körper hast, desto leichter kannst du auch abnehmen. Denn: Muskeln verbrennen Fett, Fettpölsterchen können das nicht. In guten Studios bekommst du einen persönlichen Trainingsplan, in dem du aufschreibst, welche Ziele und Erfolge du hast. Zeitlich bleibst du flexibel. Außerdem bieten Studios viele Kurse wie Aerobic und Zumba an – es gibt eine wirklich große Auswahl. Und du findest schnell Kontakt zu anderen!


Typ ④ : Teamsportler / Teamsportlerin Für dich ist Sport vor allem eine soziale Erfahrung. Dabei möchtest du dich entweder mit anderen messen (z. B. Tennis, Badminton, Tischtennis) oder in einem Team Spaß haben. Das passiert bei Ballsportarten wie Volleyball, bei denen man nur zusammen Erfolg haben kann, oder aber in Gruppenkursen, z. B. Selbstverteidigung, Yoga oder Sporttanz. Hier findest du auch am schnellsten neue Freunde – oder kannst zu festen Zeiten Bekannte treffen. Die festen Termine im Wochenplan helfen dir, weil du motivierter bist, jedes Mal teilzunehmen. Auch ein Sportverein ist eine gute Sache für dich, weil sich hier viele Kontakte ergeben. Und es gibt eine große Auswahl davon!

prof. Benghia Gabriela / prof. Schwägerl Martin


Imediat după Al Doilea Război Mondial, lumea a suferit transformări vizibile pentru oricine: dezvoltarea unor noi tipuri de tehnologie, rolul major al mass-media, impunerea economiei de piață. Mentalitatea individualistă s-a generalizat prin anii 60-70 și ne-a accentuat natura umană de a fi instabili, emoționali, curioși și reflexivi. De asemenea, puterea unei nații nu venea de la mărimea țării, ci de la influența pe care o avea asupra celorlalte țări. Acest lucru este evidențiat și de Războiul rece dintre puterile majore. Lupta pentru influență a evidențiat faptul că percepția noastră asupra lumii este influențată de conducere și de societatea în care trăim. Asta a zdruncinat raționalismul și încrederea în guvern, care erau dominante în modernism și în Iluminism. Postmodernismul a descompus societatea și a observat că Mișcările pentru dreptul la avort, pledează pentru regulile și așa-zisele fapte nu au fost niciodată imparțiale sau accesul legal la induceuniversale. Acestea l-au condus pe om pe undrum al observării rea avortului constructelor sociale și prezentării acestora individului pentru a fi evaluate. Constructele sociale au afectat și ceea ce noi considerăm un comportament normal. De exemplu, Michel Foucault, un postmodernist important, a dezbătut normalitatea sexualității și a ajuns la concluzia că normalul este doar familiarul și societatea a marginalizat unele activități sexuale, declarând altele ca fiind dominante și normale. Postmodernismul a scos la iveală diverse proteste contra guvernului, aceste proteste fiind literare, artistice sau chiar fizice. Constructele sociale pot determina discriminarea de rasă, de etnie, de sex, de vârstă sau de religie. Arta și literatura postmodernă se caracterizează prin următoarele trăsături: pierdereaîncrederii în valorile absolute și în perfecțiRevoltele din Stonewall une, fragmentarea, decanonizarea, ironia, hibridizarea și au fost o serie de decarnavalizarea. monstrații spontane ale Postmodernismul a început în Occident, dar s-a ex- membrilor comunității tins în Orient. Critica postmoderniștilor a luminat o nouă cale LGBT. societății pentru a se deschide spre idei noi și pentru a accepta natura instabilă, ludică și infinit schimbătoare a omului.

Cîta Patrik


Carla's Dreams Se spulberă vise când le-atingi sau le uiți, Se pierd în trecut și atunci când nu le atingi, Rămâne doar să te oprești și s-asculți Ecouri strigate din noi fiind mici… Ești tu oare ce-ai visat să devii, Dar eu nu Și nu-ți pot cânta despre asta… tu, iartă-mă, Ești sincer și true, aproape perfect, Dar eu nu… Și nu pot vorbi despre tine Tu, iartă-mă Ai viață superbă și-obții tot ce vrei mereu, Dar eu nu Și nici nu pot fi Tu, iartă-mă! R: Sunt doar un om ce trece prin timp, Greșind zi de zi și-nvățând

Nu sunt exemplar, dar poate voi fi Un antiexemplu istoric curând… Eu nu am săpat o fântână Și nu am zidit vreun templu Eu nu am fost prietenos uneori, Poate sunt un antiexemplu Nu am mers prea des la părinți Și nu mi-am cuprins prea des copiii N-am făcut public strânsul din dinți, Deci poate sunt un antiexemplu Tac cu fiecare an tot mai mult, nu dau sfaturi, Deci sunt un antiexemplu. Nu sunt foarte activ social, Nu am nicio insignă de membru Am doar timp limitat și-n curând veți rosti El a fost un antiexemplu. R: Sunt doar un om…

Piesa vorbește și explorează partea vieții care nu este arătată la televizor, despre care nu se cântă, care nu este dată ca exemplu. Prin urmare, este un antiexemplu. Textul vine ca o consolare celor care se simt și ei ca un antiexemplu, ca un șoptit, sau poate chiar strigat „nu ești singur”, aceasta poate a izvorât din nevoia arzătoare a artistului să dea o lovitură așteptărilor societății. Melodia debutează cu o strofă despre vise neîmplinite și regretele care vin ca o urmare a acestora. Această ,,lovitură” pe care am menționat-o nu este oferită direct, ci ascunsă sub cererea de milă („tu iartă-ma!”). Cererea de iertare ce urmează după prezentarea incapacității de a fi ceea ce se cere nu este una cu regret; omul este împăcat cu sine, de aceea și simpatizează cumva cu ideea de a fi un antiexemplu. Această cerere de iertare este, de fapt, încercarea de a evada din ghearele ascuțite ale așteptărilor celorlalți. Imaginea antiexemplului este constituită prin antiteza dintre exemplu și antiexemplu. Refrenul prezintă condiția umană, aceea de a ,,trece prin timp”, și ceea ce e, e. Greșim și învățăm, și mai greșim, și mai învățăm. Pentru mine, piesa este o mângâiere, o consolare, căci des, când mă gândesc la viitor, îmi e frică de ideea că nu îmi voi împlini visurile și nu voi avea viața ,,perfectă” la care sper. (Ștefania Botezatu)


Piesa „Antiexemplu” de la Carla's Dreams a apărut pe YouTube în anul 2017 și mai este ascultată și acum de unele persoane. Sinceră să fiu, eu nu am ascultat această melodie „de bună voie” până acum, numai la radio, dar îmi pot da seama că, dacă asculți versurile cu atenție, acestea chiar transmit un mesaj iar mesajul transmis este că toată lumea se simte la un moment dat un antiexemplu. Această melodie vrea să arate că deși ne credem antiexemple, nu suntem. Noi avem ca „exemplu” doar ce vedem pe internet sau la televizor, unde toți sunt o alta versiune decât cum sunt ei de fapt. Versul „Nu sunt exemplar, dar poate voi fi, un antiexemplu istoric curând” se referă la faptul că, deși nu suntem exemple ca restul lumii, putem fi felul nostru de exemplu, chiar dacă asta constă în a fi un antiexemplu pentru alții. (Alexandra Ciobanu) Ideea principală a piesei este că, de multe ori, oamenilor le pasă mai mult de cum îi văd alții și că greșelile lor îi fac antiexemple. Unul din versuri este „Nu sunt exemplar, dar poate voi fi un antiexemplu istoric curând” ceea ce spune multe despre societatea noastră. Se subliniază faptul că greșelile vor fi amintite mereu, chiar dacă tu reușești să îți îndeplinești toate dorințele. E ca un mesaj subtil care spune că un om poate fi perfect, dar, dacă nu intră în standardele altora, nu va primi nicio șansă pentru a-și demonstra talentele. (Carla Lazăr) Mesajul cântecului este unul de actualitate, normele sociale sunt în continuă schimbare, ele nemaifiind relevante în totalitate pentru generațiile noi. Titlul piesei este format dintr-un singur cuvânt, care, de altfel, nu se află în dicționar, fapt care evidențiază ipoteza enunțată anterior. Omul contemporan acestei generații ia ca model propriile sale probleme, în acest fel se clădește pe sine din greșeli și experiențe, dar care îl fac mai puternic: „Dar cu fiecare an îmi dau sfaturi, deci sunt un Antiexemplu”. Putem afirma că lumea se schimbă, valorile și normele sociale odată cu ea. (Denisa Vesa) Din punctul meu de vedere, piesa ,,Antiexemplu" evidențiază faptul că societatea percepe omul imperfect ca pe un intrus. Versurile se bazează pe antiteză: cu ,,tu" este desemnat cel ce se apropie cel mai mult de portretul persoanei perfecte, cea care trebuie fi luată ca exemplu și ,,eu" este opusul idealului. Acest joc de pronume creează o legătură dublă cu receptorul – pe de o parte, este adresat și pe de alta, se regăsește în ,,eu”. Antiexemplul reprezintă omul care greșește și își duce viața prin prisma acestui lucru, învățând constant, deci se află în ipostaza neinițiatului. Majoritatea exemplelor de personalități au o poveste adăugată, o poveste a unor fapte eroice sau a unor realizări perfect șlefuite. În aceste povești personale însă nu se pomenește greșeala, nu se pomenesc momentele de cumpănă. Secvența repetată ,,tu iartă-mă” denotă umilința și rușinea cumva mascată de mesajul piesei. „Sunt doar un om” subliniază


ideea ca oamenii de rând, oamenii care nu corespund întocmai viziunii societății nu numai că nu reprezintă un exemplu, ci și că niciodată nu vor fi acceptați de lume. (Ingrid Fazakaș) În opinia mea, melodia „Antiexemplu” de Carla’s Dreams transmite un mesaj profund despre perfecţiunea oamenilor, dar şi despre greşelile acestora. Prima strofă vorbeşte despre visuri neîmplinite, visuri din copilărie („Se spulberă vise când le-atingi? Sau le uiți /Se pierd în trecut și atunci când nu le atingi” ), dar şi despre iertare, iertarea unei persoane care nu are o viaţă perfectă ca alţii („Esti sincer si tu, aproape perfect, dar eu nu!/ Si nu voi vorbi despre tine, tu iartă-mă!”). Refrenul este partea mea favorită din melodie. Refrenul vorbeşte despre greşelile pe care le facem zilnic şi despre cum poate nu suntem un exemplu foarte bun de urmat, dar putem fi un „antiexemplu”. A doua strofă vorbeşte despre lucrurile negative din viaţa unui om, lucruri care îl fac un antiexemplu pentru cei din jur. Oamenii nu sunt perfecţi şi greşesc, poate chiar zilnic, dar nu înseamnă că sunt un exemplu prost şi că nu ar trebui urmaţi. Şi eu fac greşeli, dar învăţ din ele, pentru ca, în viitor, să nu repet aceeaşi greşeală. (Tania Fort) Eu cred că mesajul piesei „Antiexemplu” de Carla's Dreams este de a accepta că ești cine ești, nimeni nu este perfect. Cu toții avem destule defecte, încât să nu ne mai numim exemplu. Versul „Sunt doar un om, ce trece prin timp, greşind zi de zi si învăţând” ilustrează perfect experiența mea de viață. Recunosc, greșesc de multe ori zilnic, dar cu toate acestea se pare că și învăț. Nu se știe cum va fi viitorul, trecutul a trecut, trebuie să mă concentrez pe cine sunt acum. Să mă comport, în așa fel, încât să fiu fericit cu cine sunt. Cu siguranță că încă nu am făcut nimic măreț, sunt încă în școală. Totuși aș vrea să fiu ținut minte că am făcut ceva în viața mea. Vreau ca lumea să mă țină minte. Să-mi spună numele... (Arthur Horeanu) Versurile se vor a fi o comparație între persoane nu neapărat perfecte, dar persoane care, în viziunea majorității, se încadrează în categoria unui bun exemplu, active social, cu realizări vizibile şi demne de a fi remarcate şi o persoană care este departe de aceste tipare, dar care este conștientă de defectele sale, de faptul că nu a făcut realizări prin care să fie evidențiată, o persoană care nici în plan social nu este un bun exemplu, nefiind prietenoasă. De fapt, se consideră un om normal, care nu tânjește a fi remarcat şi evidențiat nici în sfera socială şi nici în cea profesională. (Evelyne Horvath) Mesajul piesei Antiexemplu face referire la acei oameni care poate au anumite adicții, nu au o viață perfectă, fac greșeli, nu au fost părinții sau chiar copiii perfecți și așa mai departe. În ciuda faptului că versurile piesei sunt scrise la persoana întâi, de fapt ele transmit un mesaj general. Categoriile de indivizi menționate anterior sunt considerate niște antiexemple în comparație cu așteptările


societății. Datorită acestor așteptări absurde, toți suntem considerați un antiexemplu, dar în realitate, normalitatea și exemplul sunt setate de comportamentul general al oamenilor. Piesa transmite un mesaj al trezirii la realitate, prin care ne învață că toți avem momente în care suntem dezamăgiți de noi sau dezamăgiri pentru alții, iar asta ne face, de fapt, normali și că ar trebui să fim mândri că suntem niște antiexemple. (Sara Leucuța) Videoclipul piesei transmite un mesaj similar: arată mai mulți oameni foarte diferiți, cu diverse probleme. Sunt oameni care nu sunt acceptați de societate din cauza greșelilor pe care le-au făcut, iar ei încearcă să își justifice greșelile spunând că este uman si normal să greșești. „Sunt doar un om ce trece prin timp / Greşind zi de zi și-nvățând". Eu cred că mesajul piesei ne spune că este normal să greșești și să regreți anumite lucruri pe care le-ai făcut în trecut, și să înveți din acele greșeli, să treci mai departe, pentru că nu este niciodată prea târziu să devii ceea ce ai visat să devii. (Oscar Wild)


Să nu vă imaginați, dragi cititori, că autorii rândurilor ce urmează ar fi cine știe ce scriitori! Aș spune că, mai degrabă, sunt niște jucători, mai mari sau mai mici, care, uneori, au răsucit pe toate părțile cuvintele, până le-au potrivit; alteori, au frământat bine umbra unei idei, urma unui gând și frânturile de sentimente, au năucit sensurile pentru a răsări metaforele, au semănat sunetele, pe ici pe colo, când aberant, când aliterant, au înțepat versurile cu majusculă ca să iasă pe verticală un gând, ori un cuvânt... Nici nu cred că elevul s-a născut poet..., dar am descoperit, că, așa cum manevrează consola, telefonul sau tableta, copiii pot butona și cuvintele și, atunci, lumea lor lăuntrică devine și cânt și descânt. Fără călimară, dar cu patron și stilou pe post de condei, au poleit sensuri cu rouă pentru a făuri o lume nouă. Au zvonit sentimentul firesc în poezie care și-n vers liber se poate scrie. Au oglindit zvonuri de curcubeie, au pictat amurguri ca prin ceață, au făcut clipei acesteia nod ca să nu o uităm ca pe o jucărie stricată în pod.

Absurd Șerpișorii șoptesc scenariul shakespearian... Cocoșii cântă cumplit... Ostașii ocrotesc oile olandeze... Antilopele ascultă amuzate amenințările acvilelor... Lăcustele lăcuiesc lacul liniștit... Asemenea acte astăzi amenință astrele. Soarele strălucește sur suferind... Amestecăturile acestea anarhizează atomii... Urșii urlă ubicuu. Vipera vântură veștile vulpii... Aurul arămește argintul... Căruțele cară căluții cărunți... Asistenta acuză analizele anemice... Nimeni nu nimerește necunoscutul neantului... Țapii țopăie țărănește... Artistul asamblează amurgul albastru. Adelina Mihăieș și Carla Lazăr


O zi la zoo Cameleonii cântă calmi la clarinet, Ambasadorul Antilopă apostrofează un analfabet. Bişonii bombardează babuinii de Benin Gorila, gospodină, găteşte gheorghin. Şşşerpii şşşoptesssc sssecrete şşşerpuieşşşti. Ornitorincii ocrotesc ouăle ornitoriceşti. Elefanţii elaborează encliclopedii educaţionale. Tigrii temuţi tăbăcesc teatral tamburinele. Papagalii-s pictaţi cu pene purpurii-portocalii Vulpea visează vulpeşte vulturii. Darius Pfan şi Oscar Wild

Floarea de cireș În amintirea lui Jancsi Szegő Primăvara, în grădină, De pe bancă privind, Văzusem, printre raze de lumină, Florile iar înflorind. Printre cele mai frumoase, Parcă din tablouri scoase, Floarea de cireș rămâne Gândul samuraiului în lume. Mă ridic de pe bancă, Copleșită de parfumul încântător, Și mă duc înspre grădină Fără gânduri înspre viitor.

O floare de cireș cade, Una nemaipomenită Cu toate cele cinci petale Floarea de cireș perfectă. A ajuns la mine în palmă, Mică, firavă și albă De parc-ar fi o pană. O pală de vânt apăru dintr-odată Și șterpeli floarea de-ndată Floarea mică și albă, Floarea unicată.

Sorana Szegő


De-a labirintul Treceam prin amalgamul de lapte, amestecat cu stele, formând o cale. Felinarele vidului etern împușcau fire de lumină… Raze vibrante ardeau oful vidului și contrastul vieții negre tip smoală. O minge de ping-pong, acaparată de flăcări alb-phoenix… Mă apropii, se îndepărtează. Am ajuns să mă joc de-a labirintul printre malformațiile producătoare de lumină. Adrian Poienar Meditația unui corigent În cap, de gânduri, am cireadă, Că iar mă duc la-olimpiadă, Ușor, ușor m-apucă boala, C-o dau de cum începe școala!

Pescarul de vise

Teatru la răspuns

Guma… troian

De o veste eu mă simt împuns, Că tre' să ies iar la răspuns, De nu știu, joc nițel teatru Și mă aleg cu… nota 4.

Azi dau mare, maaare test… Și sunt atent ca și o pumă, Sper să nu iau nota unu, Că am „copia” sub gumă.

Afacere în imobiliare

„O atenție”… mică Un coleg ne verifică de temă, Să ne prindă fără ea nu-i o problemă, S-apucă de verificat, lipsuri să culeagă, Din fericire, totul se rezolvă cu o… șpagă.

Azi, sunt atent ca o acvilă Și am gânduri foarte moi, În catalog am mobilă, C-am note doar de doi ori doi.

Chiar învăț… sunt dat cu mir, Când școala-i legată la fir, Iar profu' nostru este domn, Eu pescuiesc… un pui de somn.

A făcut haz de necaz: Adrian Poienar


Text premiat la Concursul Internațional „Theatrum Mundi”, 2015; Este rezultatul unui atelier de creație desfășurat în anul 2015 cu un grup de elevi din clasa a VII-a; creația a fost completată ulterior de către membrii trupei Mini AMG, sub coordonarea doamnei profesoare Maria Georgiana; Piesa interpretată de membrii trupei a obținut numeroase premii la Concursul Național de Teatru „Mihai Constantin”, București, la Concursul de Teatru Național, desfășurat la Turda.

½ dramă, ½ comedie în 2 tablouri Personajele: gaby_angel01 – Arhanghelul Gabriel, cam la 45 de ani, cu aripi mici, aproape anchilozate mișy_arhe02- Arhanghelul Mihail, cam 20 de ani, cu aripi un pic mai mari, pene albe, negre, gri, poate câteva maro Sf. Petru – un bătrân serios, poate prea convenţional, îmbrăcat sobru. Poartă o cheie mare la gât. Rafi – un arhanghel tipic, îmbrăcat în alb, cu aripi impecabile, aură pronunţată. Omul cu pizza – fost actor Trei prezentatori Figuranți Acțiunea se petrece în zilele noastre.

TABLOUL I În prim-plan, de o parte și de alta a scenei, sunt așezate două laptopuri; la fiecare, câte un înger; imaginea de pe laptopul lui Gabriel este proiectată cu ajutorul videoproiectorului. Pe Screensaver: „Nihil sine deo!” În plan secund, dincolo de o pânză, se văd umbre umane, mișcându-se încontinuu. gaby_angel01 (se ridică de la masă, dă muzica tare, începe să cânte și să danseze): Astăzi de exemplu, vreau sa pierd timpu', Vreau să schimb ritmul, atât de simplu, Nu fac pericol astăzi, nu sunt tipu', Astăzi nu iubesc, astăzi nu lucrez, Astăzi (își face cruce și zice) „Doamne, iartă-mă!” (face o mătanie rapidă, se ridică și continuă), pun căștile si plec, Și mă petrec, pe bulevarde mari, nu mă întrec cu nimeni, Nu-s panicat, asta e bine, ochelari la ochi se știe, astăzi e despre mine! (refrenul îl murmură doar)... mișy_arhe02 (în apelează pe Skype): Pake ție! gaby_angel02: (privește cu evlavie în sus): Șefu fie cu tn! mișy_arhe02: Ceva nou? gaby_angel02: Ieri m-a chemat șeful în misiune, (face eforturi să recupereze trecutul)... ma trimis la Gomora să... nu-mi mai amintesc exact de ce... în orice caz, mi-am ars câteva pene de la o explozie...


mișy_arhe02: Pentru pene arse, ia un Anginevralgic, pentru memorie (începe să citeze o BIOCEBRAL! (foarte repede) Bioenergie pentru minte, trup și suflet! Efect sigur de la prima administrare! (cu ton schimbat) Cum mai e lumea? gaby_angel02: Alte măști, aceeași piesă! Păcate cu butoiul! Chiar, de când nu am trimis pe cineva Sus? mișy_arhe02: Știu sigur. Am ultima statistică. Papa Ioan Paul al II-lea a fost ultimul care a trecut testul. De zece ani... gaby_angel02: În fine, ce-ai zice de o cafă înainte de judecată? mișy_arhe02: Bună idee. Ne vedem în câteva clipe! (Se aude vocea GPS-ului: „Mergeți până la prima intersecție, părăsiți sensul giratoriu la prima ieșire, apoi, mergeți înainte 500 de m, apoi tot... înainte.) mișy_arhe02: (intră și execută codul îngerilor prin bătăi de palme şi de aripi): Ange-ange-lala/an-ge- an-ge-te-te/an-ge-la/an-ge-te/an-ge-la-te! (îl privește pe Gaby cu uimire) Cum stai? gaby_angel02: (îşi priveşte cu dezgust aripile): Numără tu! Nu am vizibilitate! mișy_arhe02: (numără în gând îngrijorat) 8 negre, 3 gri, 2 maro... restul albe. (Ia o telecomandă și încearcă să oprească mișcările de dincolo de pânză. Din greșeală, apăsă pe accelerarea imaginii. Reușește cu greu să pună omenirea pe pauză. Apoi șoptește, ca pentru sine): Time out... Pentru ei... că pentru noi... nu se poate... gaby_angel02: (recită ca și cum ar pe o scenă): Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate... Shakespeare... mișy_arhe02: Ergo... gaby_angel02: (recită în continuare) Cogito, ergo sum. mișy_arhe02: Doar ergo. Mi s-a făcut foame! Ai ceva de mâncare? gaby_angel02: (Scoate un măr mușcat și i-l întinde...) mișy_arhe02: L-ai păstrat atâta timp? Zi „să moară Bibi”! Vrei să cad în păcat? Mai bine comand o pizza! Tu vrei ceva? gaby_angel02: (ezită, apoi cu o voce a la Nașu, prezintă ca în reclama la Pizzeti) Bună seara, prieteni, Pizzeti este o gustare cu roşii şi brânză adevărată... (apoi se corectează) Glumeam. Sunt la cură. O salată de crudități și o apă plată cu lămâie. mișy_arhe02: (ia telefonul și apasă pe tasta 1; nu se întâmplă nimic. Își dă seama de greșeală, ia telecomanda și repornește omenirea. Pânza se dă parțial la o parte și dezvăluie firma unui restaurant „McMișy”; formează numărul, se aude o voce plată): „Post telefonic suspendat din cauza neachitării facturii telefonice.” (se lovește cu palma peste frunte) M-ai molipsit! Dă-mi și mie un BIOCEBRAL! (se întoarce spre Gaby și zice) Dă-mi IPhone-ul tău! (formează numărul şi dă comanda) O pizza, o salată, apă plată cu lămâie și o coca-cola! Fastfood McMişy: (repetă comanda, apoi cu voce plată): Adresa, vă rog... şi un nr. de telefon. mișy_arhe02: Str. Bisericii, nr. 7 A, tel. 011 Fastfood McMişy: 10 minute. mișy_arhe02 (ia telecomanda şi dă pe speed, apoi adaugă): Gata, am rezolvat! (Se aude interfonul. Unul din îngeri deschide): Sunt omul cu pizza. Comanda dumneavoastră a ajuns. Mişy preia comanda şi plăteşte. Omul cu pizza pleacă. Se aude un claxon, o frână bruscă şi un ,,poc”. Apoi sirena ambulanței. Manevre de resuscitare. Agitație în spatele pânzei. (continuarea în numărul următor) Cristian Budean, Monika Lamoly, Andreea Olescu, Sara Gabor


, Perspectiva profesorului: „Frecvență” on-line Prezența e… covârșitoare, Căci galeria-i grăitoare! Doar „poza” azi îi definește Și vocea, sigur, le lipsește! Comunicare „virtuală” Profesorii se străduiesc: Explică, scriu și share-uiesc. Tot ei întreabă… ei răspund… Elevii tac! Ei sunt pe… mute! Reproduceri (unor plagiatori) Și temele sunt mai ușoare Îi pun pe toți azi în valoare! Sunt creative și… fictive Permit reacții colective… I-ajută mult un simplu gest: Le-au combinat prin copy-paste! Unor „colaboratori”

Celor ce „se scuză” Că totul merge țais o știm! Statistici clare noi primim! Doar ascultatu-i o corvoadă – Răspunsul nicicum nu se-nnoadă: „Curentul a căzut… la fix”, Sau „microfonul a dat chix”, Ori „camera iar m-a lăsat” „Calculatorul e… codat”, „Și tastele mi s-au blocat!” „Cuuuum? Chiar nu merge??! E ciudat!!! (Și s-a mirat – efectu-i sigur GARANTAT) Atunci semnalul e bruiat Sau netu′ e aglomerat”… „Îmi pare răăăău! Sunt dezolat! Dar mă descurc și scriu pe… chat”. Sărmani elevi, sărmană școală! Azi ați picat și la… morală!

Azi, testu′ nu e greu… defel! Contribuiți din greu la el: Whats′Appul merge-mpărătește… Ce știți voi toți… se reunește! Rocadă Ministrul ne asigură că totul merge strună Și merităm o pauză de cel puțin o lună! Sar unii ca treziți din somn și iute vorba zboară: Că tot vacanț-a fost, dar au numit-o… „școală”!

prof. Cristina Hanț


„Arta este o imensă deschidere spre tot ceea ce este posibil.”… …spunea Victor Hugo. Totuși, ce înțelegem noi prin termenul „artă”? Poate ne gândim la o poezie scrisă de un „mare clasic” sau la o anumită pictură care datează din epoca Renașterii, poate chiar un film preferat? Sau un roman polițist ? Lista este infinită ! Astfel, sesizăm că niciodată nu ne referim la ceva creat chiar de noi, ci doar la cele întocmite deja de alții mai „cunoscuți”. Ce ziceți ca, de acum încolo, să fim chiar noi cei care creează arta? Să devenim și noi tineri artiști! În această ediție, „Când detaliul face diferența” se axează în totalitate pe puterea amintirilor. Mărul va fi întotdeauna pentru noi „mărturia” unei amintiri, în acest caz, amintirea că odată puteam merge la școală. Cum dulapurile noastre sunt pline de caiete vechi din anii școlari anteriori, pe care parcă nu am dori să le aruncăm de dragul nostalgiei, haideți să transpunem această mărturie și în realitate! Propun să fugim de acasă în paginile caietelor scrise odată de noi, în clasă... împreună !

Etape de lucru:

1.Desenați sau scoateți la imprimantă modelul mărului;

2. Decupați după conturul mărului;


3.Găsiți un caiet vechi sau foi scrise de voi, rupeți două pagini și desenați după contur

4.Decupați după contur mărul astfel încât să aveți 3, 4 modele;

5. Dați puțină culoare mărului (colorați

6. Îndoiți merele în jumătate și lipiți sau capsați la mijloc ;

7. Desfaceți și aranjați părțile mărului;

8. (opțional) Luați ață/șnur subțire și prindeți-le pe lateral;

Așteptăm cu nerăbdare mărturiile voastre!


Editorial……………………………………………………………………………………4 Eu, tu, noi………………………………………………………………………………….5 Școala On-line……………………………………………………………………………..6  Școala în pandemie – o provocare pentru elevi, profesori și părinți……………………..6  „Schule anders“ geht auch anders………………………………………………………10  Was lernen wir in der Pandemie?...................................................................... 11 Călători prin țară și prin lume………………………………………………………….12  Sibiu……………………………………………………………………………………..12  Saigon…………………………………………………………………………………...13 Ești cool și dacă scrii și vorbești corect…………………………………………………16  Pseudoevitarea cacofoniei………………………………………………………………16 Evenimente (Inter)naționale…………………………………………………………….18  Jugend debattiert………………………………………………………………...………18  Ein Wochenende mit besonderer Bedeutung……………………………………………19  Ziua copilului, motiv de conflict………………………………………………………..22  Das PASCH-Projekt „Lesefüchse“ am Adam-Müller-Guttenbrunn-Lyzeum Arad.......23 Punți spre dialog…………………………………………………………………………24  „Pentru mine, biblioteca este un mic univers” – interviu cu Mihaela Blaga……………24  Austausch trotz Lockdown: 10 Jahre „kulturweit“ im Adam-Müller-GuttenbrunnLyzeum....................................................................................................... 27 Antiteze gastronomice………………………………………………………………..….30  Sushi olandez…………………………………………………………………………....30  Bezele cu nucă…………………………………………………………...……………...31 Prolectura………………………………………………………………………………...32  Impresionează-ţi prietenii cu talentul câinelui tău………………………………...…….32  Viața ca aventură………………………………………………………...……………...33  „Carantina”-n carantină……………………………………………………………...….34 Ocheanul întors…………………………………………………………………………..35  Introducere……………………………………………………………………...……….35  Sind wir wirklich frei? ………………………………………………………………….37 Mici și mari artiști virtuali……………………………………………………………....42  Vause…………………………………………………………………………………….42 Note de lectură………………………………………………………………………...…45  „Ferma animalelor” de George Orwell……………………………………………….…45  Existența sub semnul absurdității în „Toate numele” de Jose Saramago………………..47 Psihoteste…………………………………………………………………………………49  Psychotest: Welchen Sport will ich treiben?........................................................ 49 Arte și curente……………………………………………………………………………53  Impactul postmodernismului........................................................................... 53


Piese și mesaje………………………….……………………………………………....54  „Antiexemplu” de Carla′s Dreams…………...…………………………………………54 Atelierul de creație ……….……………………………………………..……………..58  Judecata lui Bibli ……………………………………………………………………...61  Școala (On-line)-o judecată critică .………………….………………………………..63 Când detaliul face diferența ……………………………………….………………………65  Mărturie ....................................................................................................... 65



AMalGam, Nr. 4, mai 2021 Revista Liceul Teoretic „Adam Müller Guttenbrunn”, Arad ISSN 1844-282K

REDACTORI: Ștefania Botezatu Kyra Beldean Patrik Cîta Iarina Lizica Miuța Adrian Poienar Sorana Szegő Hanno Șandor Oana Ștefan

COORDONATORI: Prof. Cristina Hanț Prof. Diana Tînjală Prof. Gabriela Benghia Prof. Schwägerl Martin

COLABORATORI: Prof. Cristian Romanov Prof. Anca Pozdăre Prof. Arabella Krebs

Fotografii realizate de Jessika Zimmermann

Concepție grafică și editare: Patrik Cîta



Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.