Dosar de studiu al caselor cu tehnici din pământ documentate în anul 2021
ediție digitală – partea 3
DESPRE PĂMÂNT.
OAMENI ȘI CASELE LOR DIN BANAT, CRIȘANA ȘI
TRANSILVANIA
Material realizat prin Bursa „Sabin Nicolae Dancu” 2020, acordată prin grijaFilialeiteritorialeTimișaOrdinuluiArhitecțilordinRomânia; mai 2022 – în urma proiectului realizat pe parcursul anului 2021
Autor: Lidia Păcurar
cu sprijinul echipei Despre Pământ: Alina Negru, Ioana Dorobanțu-Gordon, Alexandra Al-Aliwi, Alessandro Serra, Flori Achim, Cosmin Neagu
ediție hardcopy - tipărit la : PrintPress, Timișoara ediție digitală în 4 parți
Mulțumim:
Echipei de voluntari Despre Pământ din cadrul Colegiului de Arte „Sabin
Drăgoi” din Arad – Rasca Giulia-Andreea; Mânzatu Rahela Simina; Cojocariu Alessia; Popa Hannelore; Komaroni Angel
Gazdelor care ne-au primit în casele și gospodăriile lor; Partenerilor și
colaboratorilor de proiect, ateliere și clăci; Voluntarilor de ateliere;
Martin Dan Andrei, Horia și Delia Păcurar; Loredana Gaiță, Cristina Milici și
Robert Jianu, Mihai Silvestru, Arina Maria Gheorghiu, Luiza Cecilia Spiridon,
Adelina Georgiana Ghiura, Teodor Gheorghiu, Dănuț Morodan
Cuprins - partea 3
DESPRE PĂMÂNT 2021..............................................3
Scurt istoric al proiectului Despre pământ ................4
Despre pământ. Oameni și casele lor din Banat, Crișana și Transilvania .............................................6
CASE partea 3 – Roșia Nouă și Voivodeni .............9
Gospodăria de la Roșia Nouă.................................10
Gospodăria Ioănului Săvetii din Voivodeni .............24
Index imagini...............................................................38
3 2021
Scurt istoric al proiectului Desprepământ.
Despre pământ se înscrie într-o inițiativă amplă de valorificare a arhitecturii tradiționale, începută în anii 2015-2016 în zona Banatului și aflată în continuă desfășurare și dezvoltare.
Printr-o abordare interdisciplinară, se desfășoară sub forma unei campanii de conștientizare ce include documentarea, practicarea și transmiterea unor tehnici constructive locale cu pământ. Scopul este de a crea o perspectivă contemporană asupra unui patrimoniu răspândit pe tot teritoriul României.
Casa din și cu pământ, atât în regiunea Banatului cât și în Crișana și Transilvania sudică, reprezintă un patrimoniu rural important, despre care se vorbește prea puțin în literatura de specialitate, dar care are potențial de a deveni o veritabilă marcă regională dacă se pun pilonii unei conștientizări la nivelul publicului larg a valorii acesteia. 1
Principala activitate în cadrul campaniei, este reprezentată de documentarea și înregistrarea mărturiilor care atestă calitățile caselor de pământ și diseminarea informațiilor obținute – prin catalogare, relevee, interviuri cu locuitorii și meșterii locali, realizarea de tutoriale (video, broșură sau atelier) și prin publicarea pe pagina de tip web-documentary a proiectului, www.desprepamant.ro.
1 Din descrierea proiectului cultural Despre pământ. Oameni și casele lor din BanatDesprepământ.OamenișicaselelordinBanat Început în perioada 2015-2016, derulat prin asociația REcult din Timișoara împreună cu partenerii săi, ulterior și cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național, proiectul a coagulat un grup pluridisciplinar și internațional în demersulde conștientizare și de promovare a patrimoniului reprezentat de casele din și cu pământ din zona Banatului.
Unul dintre evenimentele principale ale proiectului este festivalul itinerant Regio Earth. Ediția a doua a festivalului central și est-european a arhitecturii din pământ s-a desfășurat în 2018 la Buzad, în comuna Bogda din Timiș.
La începutul anului 2019 a fost premiat pentru activarea patrimoniului imaterial de către Administrația Fondului Cultural Național și desemnat ca eveniment oficial al Anului European alPatrimoniului2018.
În anul 2020, proiectul a fost selectat în cadrul expoziției „Enough is Enough” și a evenimentelor conexe ale acesteia în Bienala de Arhitectură din Timișoara – BETA2020.
5
Despre pământ. Oameni și casele lor din Banat, Crișana și Transilvania
Activitatea desfășurată din anul 2021 reprezintă o extindere a proiectului Despre Pământ. Oameni și casele lor din Banat la regiunile istorice adiacente (Crișana și Transilvania), dorind să pună bazele pentru o viitoare multiplicare la nivel național a campaniei de conștientizare, valorificare și chiar reinterpretare a arhitecturii tradiționale din pământ.
Deceacestezone? Nu doar datorită proximității de punctul zero alproiectului(zonaBanatului) ci și datorită multitudinii de tipologii și tehnici care pot fi întâlnite aici2 și al spiritului viu care poate fi regăsitînmultedintrecase. Unde cauți de fapt valoarea unei construcții din pământ? Tehnicile și materialele înglobate sunt un punct de plecare, dar oamenii sunt cei care o însuflețesc.
Rezultatele proiectului din2021 sunt încursdeactualizare pe platforma web-documentary a proiectului: desprepamant.ro. În completarea platformei vine broșura de față, realizată cu sprijinul bursei anuale „Sabin Nicolae Dancu”, în scopul detalierii celor șase puncte documentate (case și zone).
2 un exemplu relevant chiar în imaginea alăturată, extras din studiile asupra arhitecturii vernaculare ale arh. Călin HoinărescuCe a presupus proiectul din 2021. Din punct de vederealresurselorumane:
Coagularea și extinderea echipei Despre pământ, inclusiv cu elevi voluntari
Crearea unui angrenaj de parteneri, colaboratori și susținători ai proiectului
Din punct de vedere al acțiunilor întreprinse și al rezultatelor:
circa 25 de zone și puncte vizitate în vederea documentării
3 ateliere cu tehnici din pământ și o clacă la Buzad
evenimente conexe și expoziționale (precum evenimentul interactiv din Timișoara de la BNA2021)
4(+)traseeculturaleîncurs depropunere
materializarea a 6 puncte documentate (case și zone - prin vizite de studiu, întâlniri cu localnici și arhitecți)
7
img.sus. Echipa de proiect 2021; img.jos: Parteneri, colaboratori și susținători -2021
9 partea 3 – Roșia Nouă și Voivodeni
GospodăriadelaRoșiaNouă
Tipologie: Casa din lemn cu tencuieli din pământ
Locuitori/ clienți ai proiectului: Daniela și Amnon
Arhitecți restaurare: Gaiță Loredana și Miodrag Stoianov
Localizare: loc. Roșia Nouă, com. Petriș, jud. Arad
Anul de construire: estimat final sec. XIX / început sec. XX
CONTEXT – despre Roșia Nouă
Roșia Nouă este unul dintre satele componente alecomunei Petriș din județul Arad.
Localizare. Satul se află la cca. 106 km de Arad, într-o zona depresionară din Munții Zarandului, zona culoarului Mureșului.
11
Istorie. Urme de locuire datează din perioada culturii Coțofeni, lângă Roșia Nouă fiind descoperitefragmenteceramicealeacesteia.
Denumirea derivă, conform unor surse, de la „Rossi”, numele purtat de două surori care ar fi deținut pământul – idee susținută și de notația de Rossia referitoare la sat în unele documente ale vremii.
Primul stăpân cunoscut al satului Roșia Nouă a fost groful Farcaș. Ulterior, un timp, localitatea a fost stăpânită de Iancu de Hunedoara și de Ioan Corvinul. Din 1778 a aparținut contelui Saalbeck, totuși pentru o perioadă scurtă deaoarece în 1784 istoria satului a fost marcată de răscoala iobagilor care au distrus castelul Salbeck și au ars clădirile din jur. Mai apoi, în 1861 locuitorii satului
Roșia Nouă au hotărât că limba oficială să fie limba română
Meșteșuguri. Ocupații. Obiceiuri. Evoluția zonei. După urmele unor ruine s-a stabilit că satul Roșia Nouă ar fi fost la origini unul mineresc. Cu toate acestea, ocupația de baza a fost agricultura în combinație cu stupăritul.
Mai nou (ultimul deceniu), au început să apară inițiative private pentru ecoturism în gospodării tradiționale, precum și acțiuni ale unor asociații de promovare a produselor și a patrimoniului cultural local, material și imaterial. Fapt important, deoarece tradițiile și obiceiurile se păstrează încă în toate satele comunei Petriș, inclusiv în Roșia
Populaţia. Populația satului a crescut constant în secolele XVIII-XIX, în Roșia Nouă în anul 1715 fiind înregistrate doar 3 familii și urmând ca în
1828 să fie înregistrate 117 familii; în 1880 erau 1424 de locuitori. Mai apoi, în 1922 trăiau 1353 de persoane în Roșia Nouă scăzând dramatic către perioada contemporană – la recensământul din 2011 au fost înregistrați doar 317 locuitori.
Nouă. Câteva dintre acestea sunt: Bărbăruța care este un obicei prin care se invocă ploaia, Leuca care se practică pe Valea Petrisului când se prinde Postul Mare și se aprind grămezi de jnepeni pe deal, jocul de duminică, spălatul pe cap vinerea ca obicei încetățenit, Ruga. Marcant mai este și că în memoria colectivă se păstrează literatură populară.
13
Monumente. Puncte de interes. În 1720 a fost construit castelul din Petriș în formă de cetate.
După 1784 castelul a fost reconstruit într-o altă locație, în stil neoclassic.
din lemn cu hramul “ Sf. MC. Dimitrie”, monument declasaB.
În Roșia Nouă, Petriș, Obârșia și Corbesti funcționau mori de apă, unele dintre acestea
În satele comunei au fost ridicate biserici din lemn sau din cărămidă. La Roșia Nouă exista în 1755 o biserica din lemn cu hramul “Bună Vestire”, ca mai apoi, în 1808 să fie construită o nouă biserică
apărând menționate în surse din 1743. Actualmente,peValeaPetrisuluiseîntâlnescmori de apă din anii 1800 și case din lemn acoperite cu paie care constituie acum posibile puncte de atracție pentru turiști
Evoluția satului. Arhitectură. Gospodărie. În zonă se întâlnesc două tipologii de localități: satele Roșia Nouă, Corbești și Obârșia sunt sate răsfirate, pe când Petriș este un sat de vale.
Casele tradiționale aveau tindă, odaie și târnaț. În fața camerelor era o prispă pe stâlpi de lemn și cu parapet de scânduri. Erau construite din lemn în tehnică cu bârne și în tehnica cățeilor verticali, fundațiile dispuse perimetral erau din piatră3 și se acopereaucupaie.
Gospodăriile sunt formate dintr-o casă principala și una, două sau trei anexe în jurul unei curți. Grădinile se întind pe deal.
O parte dintre ele erau chiar pictate, spre stradă sau înspre curte, exemple dintre acestea portretizând scene, ocupații sau peisaje regăsindu-se și astăzi.
15
Din studii anterioare realizate în zonă4, poziția relativ izolată a satului a constituit atât un factor dezavantajos economic, ducând la depopularea treptată a zonei și părăsirea caselor, dar și un avantaj din punct de vedere al păstrării unui patrimoniu și caracter local, fiind prezente multiple exemple de locuințe tradiționale. Actualmente însă încep să fie observabile tot mai multe specimene arhitecturale care disrup peisajul local vernacular - prin apariția unor construcții unde au fost utilizate, în locul materialelor tradiționale / locale, alte produse neecologice și uneori chiar mai puțin rezistente: materiale plastice și de proveniență industrială,tâmplării de PVC și altele asemenea.
Bibliografie.
Casa ca proces, Loredana Gaiță și Miodrag Stoianov, Timișoara, 2019
Sursă web: https://issuu.com/loredanagaita/docs/brosura_casa_ca_proces _issu
Comuna Petriș – Trecut și prezent. Contribuție monografică, Emil Murgu, Arad, 2009
„Dicționarul istoric al localităților din județul Arad”, vol. III, fragment : Comuna Petriș”, autori: Ioan Tuleu, coordonatorii volumului: Sorin Bulboacă, Doru Sinaci, 2020
„Țara Zărandului”, autor: Vasile Faur, 2016
Sursă web: https://bibliotecaarad.ro/monografii-comuna-petris/
În acest context, un exemplu de bune practici în ceea ce privește intervenția contemporană în zona rurală a fost relevat în Proiectul de la Roșia al gospodăriei 76.
17
4 În cadrul Proiectului de la Roșia, Loredana Goiță și Miodrag Stoianov, 2018-2019
DESPRE CASĂ și GOSPODĂRIE
Cu o tipologie și o imagine caracteristice pentru arhitectura regiunii etnologice Valea Mureșului, gospodăria de la numărul 76 din satul Roșia Nouă a fost alcătuită din patru corpuri separate în jurul unei curți semi-închise: casa principală (paralelă cu strada), casa bătrânilor5 , anexa pentru cai și depozitare a fânului, anexa pentru animale (acum dezasamblată datorită stării avansate de degradareîncareseaflalaînceputulproiectului).
Prin Proiectul de la Roșia, susținut și de bursa Dancu 2018, gospodăria – inițial părăsită, a fost recuperată, restaurată și refuncționalizată ca centru de recuperare și relaxare. Valențe importante în exemplul prezentat de Proiectul de la Roșia au fost: parcursul proiectului, care a trebuit să se muleze pe condiții atipice unui demers modern de proiectare și execuție și să se adapteze ritmului satului, precum și componenta participativă locală (integrarea și sprijinirea comunității locale, atât în execuție cât și în funcționarea ulterioară a gospodăriei)
5 din informațiile de la arhitecți și clienții lor, primită ca zestre și mutată din alt sat
Schiță furnizată de arh. Loredana Gaiță
Casa principală are pereți din grinzi de lemn, înălțați peste fundații din piatră, și timpane în sistem de paiantă (scânduri și nuiele cu umpluturi din pământ).
Tehnici. Arhitectură. Atât casa principală cât și anexele rămase sunt pe structură din lemn, cu diferite tipuri de îmbinări (unele având o calitate exemplară a execuției sau tehnici notabile precum îmbinare coadă de rândunică).
19
6
6 Casa ca proces, Loredana Gaiță și Miodrag Stoianov, Timișoara, 2019, pag. 13
Tencuielile inițiale erau doar din amestec cu pământ; cele actuale au fost rigidizate cu dispunere de leațuri (șipci de lemn) ca suport și realizate în straturi cu tehnici și rețete tradiționale: stratul de bază din amestec de pământ cu pleavă, strat de finisare (amestec similar dar cu granulozitate mai mică, mai fin) și strat final din var și cenușă cu rol de impermeabilizare.
„Tencuiala de pământ formează o suprafață vălurită, vibrantă prin jocurile de lumină, umană prin imperfecțiune și caldă prin moliciunea muchiilor”.7
7 Loredana Gaiță despre tehnicile folosite la gospodărie, în Casa ca proces, Loredana Gaiță și Miodrag Stoianov, Timișoara, 2019, pag. 28
Pe cât s-a putut, la volumul principal au fost păstrate materialele existente sau au fost refolosite unele recuperate din anexele de pe sit, iar volumetria inițială a fost respectată în întregime. Rigidizările s-au făcut doar local, cu repararea fundațiilor și a colțurilor pereților din grinzi de lemn. Golul circular nou amplasat la nivelul timpanului (la fostul pod, actuală mansardă), deși diferit ca limbaj de forma originară, este o intervenție subtilă și reușește să pună în valoare restul fațadei printr-o estetică discretă.
Pentru acomodarea noilor funcțiuni a fost realizată o extindere pe structură din lemn, într-un limbaj diferit derestulcasei și la o scară a locului, pentru respectarea și accentuarea arhitecturii inițiale.
În tâmplării, decorațiuni, mobilier au fost folosite împreună tehnologii noi și meșteșuguri vechi, locale.
21
OAMENII (ÎMPREUNĂ) ȘI CASA
Din relatările Loredanei Gaiță, arhitectul restaurării (în echipă cu Miodrag Stoianov în cadrul proiectului), „Daniela și Amnon (clienții) șiau dorit transformarea unei gospodării tradiționale românești într-un centru de relaxare și recuperare în natură […] și în care să se desfășoare diverse activități.”8 Această dorință, împreună cu gospodăria efectivă de la Roșia, au constituit punctul de plecare. Dar, pe parcursul desfășurării intervenției și a implicării a tot mai mulți actori, punctul de plecare s-a transformat într-un angrenaj colectiv (la scara locală) : Proiectul de la Roșia.
Mai mult decât proiectare și execuție, a presupus un demers hibrid, unde rolurile arhitecților, meșterilor, clienților și uneori chiar a comunității locale „au devenit fluide, unele s-au suprapus, iar altele s-au întâlnit prea rar”9 - un întreg proces
8 Casa ca proces, Loredana Gaiță și Miodrag Stoianov, Timișoara, 2019, pag. 12 9 Ibidem, pag. 14participativ, întins pe ritmul dat de viața comunității și de zona rurală în locul unui tempo „de birou”.
Astfel, proiectuleste un model de bune practici nu doar al intervenției arhitecturale (de altfel exemplară pentru scara locului) ci al unui întreg mod de lucru pentru readucerea la viață a arhitecturii (inclusiv a celei cu și din pământ) din zona rurală
Broșura a fost realizată ca parte din proiectul câștigător al bursei „Sabin Nicolae Dancu” din 2018, Promovarea și reinterpretarea specificului rural. Studiu de caz – Gospodărie tradițională din satul Roșia Nouă, comuna Petriș, județul Arad.
Broșura și procesul proiectului de la Roșia pot fi considerate un exemplu grăitor de bunepracticiîn cazul unei intervenții în zona rurală, precum și „o continuare aplicată a Ghidului de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural, publicat de ordinul Arhitecților din România”10 .
MAI MULTE DESPRE.
Povestea restaurării și a atelierelor care au avut loc în anul 2019, precum și a întregului parcurs al transformării gospodăriei poate fi consultat în
broșura Casa ca proces realizată de Loredana
Gaiță și de Miodrag Stoianov.
Broșura poate fi consultată în format tipărit sau on-line: https://issuu.com/loredanagaita/docs/brosura_casa_ca_ proces_issu
Alte informații despre proiect se regăsesc pe platformă dedicată arhitectului Nicolae Dancu, la secțiunea alocată bursei: https://nicolaedancu.ro
23
10 Ibidem, pag. 3
Gospodăria Ioănului Săvetii din Voivodeni
Tipologie: Construcții pe structură din lemn, cu umpluturi de pământ; văiugă; cărămidă
Proprietar; arhitect restaurare: Cristina Milici
Localizare: loc. Voivodeni, com. Bârsa, jud. Arad
Anul de construire: începută cca. 1870
CONTEXT – despre Voivodeni
Voivodeni (denumiri anterioare: Vaidafalva, Voivogyeni,Voivodești sau Văivădești) este unul dintresatelecomponentealecomuneiBârsa.
Localizare. Satul se află pe drumul național DN79, pe Valea Crișului Alb, amplasat la o distanță de cca 74km de Arad și 28km de stațiunea Moneasa.
25
Istorie. Dovezi ale locuirii în zonă datează din perioada romană, fiind descoperit un important tezaur de monede romane pe teritoriul comunei Bârsa, precum și unul dintre cele mai mari tezaure de origine dacică.
După retragerea romană, pe teritoriul comunei se regăsesc influențe slavice, o parte rămase în toponimiile din împrejurimi. În vremea medievală
timpurie zona a fost populată de obști românești, bănuite de istorici ca parte din voievodatul lui Menumorut.
În jurul anului 1552, zona intră sub influență otomană iar la sfârșitul secolului al XVII-lea se bucură de privilegii ilirice sub dominația imperiului Austro-Ungar, fiind scutită de bir și cu libertate religioasă și politică.
Voievodeni apare în documente în anul 1553 cu denumirea de Vaidafalva - menționată în diploma principelui Transilvaniei. După 1850, este menționată denumirea Voivogyeni.
Satul actual a apărut ca urmare a strămutării vechii vetre – Voivodești sau Voivădești, amplasată între localitățile Bărzești și Groșeni –în urma sistematizării teritoriale din perioada Iosefină. Are o dimensiune relativ mică și o tramă ortogonală, ca urmare a aceleași restructurări teritoriale.
Populaţia. Din documente rezultă că populația satuluiacrescutdela 49familiiîn 1771, la 403 de locuitori în anul 1851. La recensământul din 2011 însă, au fostdoar182depersoane.
Meșteșuguri tradiționale, ocupații. Din documentele de conscripție a anilor 1746, 1771, 1786 reiese că Bârsa și-a menținut o stare tradițional-arhaică, practicând agricultură de subzistență și meșteșugurile casnice: tors, țesut, olărit.
Împletitul nuielelor din răchită care crește pe malurile Crișului Alb a rămas o îndeletnicire care asigura și acum coșuri din împletituri pentru fiecare gospodărie.
Meșteșugul îndrăgit al locuitorilor a fost olăritul. Ceramica de Bârsa, era cunoscută pentru pentru vasele ceramice împisrite în alb și negru, în baza unor pigmenți procesați din resurse locale – zona dealului Paulean (albul) și zona Moneasa (negrul).11 Deși era considerată cea mai frumoasă ceramică nesmălțuita din România, nu se mai
produce din anii 1980 deoarece nu mai sunt meșteri olari.
Arhitectură. Evoluția gospodăriei. Din arhitectura vernaculară și gospodăria tip nu se mai păstrează foarte multe exemple intacte în sat, dar Gospodăria Ioănului Săvetii este un manifest încontinuareviualtipologieilocale.
27
11Ioan Godea, „Bârsa. Comună din Țara Zărandului. Monografie”, Arad, 2012, pag. 163-166
Bibliografie.
„Dicționarul istoric al localităților din județul Arad”, vol. II, fragment: „Bârsa”, autori: dr. Aurel Dragoș, coordonatorii volumului: Sorin Bulboacă, Doru Sinaci
„Țara Zărandului”, autor: Vasile Faur, 2016
„Bârsa. Comună din Țara Zărandului. Monografie”, autor: Ioan Godea, 2012
Sursă web: https://bibliotecaarad.ro/monografii-comuna-barsa/
Locuirea tradițională rurală din zona Banat – Crișana, Gheorghiu Teodor Octavian, Timișoara, 2008
Bursa Dancu 2017 – arh. Cristina Milici; Sursă web: https://nicolaedancu.ro/bursa-dancu/
DESPRE CASĂ ȘI GOSPODĂRIE
Amplasată în centrul satului Voivodeni, gospodăria Ioănului Săvetii prezintă o morfologie aproape nealterată în ultimele decenii de existență. Din spusele Cristinei Milici, actualul proprietar, atât „construcțiile componente, cât și relațiile dintre ele s-au conservat admirabil, în ciuda unei vechimi de aproximativ 110ani de existență în această formulă”12 .
Morfologie. Arhitectură. Tehnici. Istoric. Gospodăria are o tipologie cu ocol, determinat de casă, grajd, colna, găbănașul și poarta principală de acces, toate amplasate central față de frontul stradal. Ocolul provine din vechiul flux funcțional al gospodăriei, flux facilitat de două porți secundare folosite pe vremuri la intrarea și ieșirea carului. Astfel, zona de muncă (fluxul carului plin și gol, grădina și livada, intrările animalelor la adăposturile lor) și zona de locuit (casa cu anexele ei și curtea)erauseparate.
29
12 Restaurarea gospodăriei Ioănului Săvetii, aplicație bursa Dancu 2017, arh. Cristina Milici, pag. 6
Casa este pe structură din lemn, cu trei camere și o prispă deschisă înspre ocol. Pe vremuri pereții interiori erau din văiugă, ulterior au fost înlocuiți cu cărămidă arsă. Celelalte clădiri ale ocolului sunt tot pe structură din lemn, cu varii metode de construcție și îmbinări, incluzând sistem cugrinzi
din lemn și sistemul în furci (cu stâlpi, scânduri și umpluturi din pământ), chertări ornamentale
simbolistice (ex. poarta) sau chertări în coadă de rândunică (ex. colna), cu lipituri din pământ iar unele cu tencuieli din amestec de pământ și paie dispuse pe lăteți din lemn.
și
31
Din documentațiile furnizate de către locuitorii actuali ai gospodăriei13 și din interviurile cu aceștia, cronologia elementelor componente ale gospodăriei a putut fi urmărită de la începuturile acesteia (1870) până în prezent. Se prezintă în cele ce urmează parcursul cronologic extras din documentele Cristinei Milici, completat de intervențiile din ultimii ani:
1870 – se construiește găbănașul
1907 – se construiește colna – folosită ca locuință în perioada construirii casei
1908 – se demolează casa veche și se construiește casa actuală; fundația și soclul se realizează din piatră de râu; se refolosesc tălpile casei vechi; pereții exteriori sunt realizați din bârne de lemn; pereții interiori sunt realizați din văiugă; se realizează o învelitoare din țiglă
1912 – se construiește grajdul
1925 – se construiește poarta principală
1937 – se construiește o cămară adosată casei și cocina; se înlocuiesc pereții de văiugă ai casei cu
zidărie de cărămidă; se înlocuiește tencuiala de pământ cu tencuială de nisip și var; se realizează un strat de rupere a capilarității; se podesc camerele; se toarnă șapă de beton în prispă 1956 – se construiește cuptoriștea adosată grajdului
1997 – se toarnă șapă de beton în tindă; se construiește șopron pentru lemne adosat casei
..
2017 – o parte din construcții sunt afectate de furtună; se reabilitează parțial învelitoarele acestora; se demolează cuptoriștea pentru facilitarea recuperării structurale a grajdului
2018 – se reabilitează șarpanta și învelitoarea grajdului; se înlocuiesc tălpi degradate; se înlocuiesc capete de grindă și căpriori; se pun bazele transformării grajdului într-unatelier ..
2021 – se tencuiește parțial exteriorul fostului grajdcutencuieli tradiționale din pământ
13 Restaurarea gospodăriei Ioănului Săvetii, aplicație bursa Dancu 2017, arh. Cristina Milici, pag. 5
33
14
Breviarfotografic al cronologiei gospodăriei
14 Restaurarea gospodăriei Ioănului Săvetii, aplicație bursa Dancu 2017, arh. Cristina Milici, pag. 5
OAMENII ȘI CASA LOR
Despre fostul proprietar al gospodăriei sunt marcante descrierile nepoatei sale, arh. Cristina Milici : „Bătrîna Ioan, sau Ioănul Săvetii așa cum era cunoscut în satul natal Voivodeni, s-a născut în anul 1901 și a trăit în acestă gospodărie până spre sfârșitul anului 1980, perioadă suficientă
încât să cuprindă o serie condensată de evenimente istorice marcante.”15
Locul este marcat de spiritul acestuia, fiind „ultimul care a avut grijă permanentă de această gospodărie”, fapt susținut și serie de scrieri ale sale din ultimele decenii de viețuire (memorii și însemne asupra vieții în acea perioadă și loc).
După trecerea sa în necuvântare, gospodăria a ajuns treptat în grija nepoatei sale care încearcă
să îi readucă însuflețirea. Începând cu reluarea ocupării, cel puțin temporare, a gospodăriei și
apoi printr-o serie de ateliere de reabilitare, gospodăria este pe drumul de a-și regăsi un genius loci cu farmecul anterior dar funcționalitate contemporană.
Proiectul de recuperare. Intervențiile actuale de reabilitare care au apărut pe sit s-au demarat ca urmare a degradărilor – parțial cauzate de adosarea diverselor anexe, parțial cauzate de furtuna majoră dinseptembrie2017.
Cei doi arhitecți implicați în proces (Cristina Milici și Robert Jianu) au cooptat ajutorul unor specialiști și voluntari16 pentru restaurarea structurală a fostului grajd cu un obiectiv viitor de a-l transforma în atelier și construirea unui cuptor de ardere ceramică. Procesul s-a desfășurat sub egidaburseiSabinDancu 2017.
15 Restaurarea gospodăriei Ioănului Săvetii, aplicație bursa Dancu 2017, arh. Cristina Milici, pag. 2
16 amintim neexhaustiv meșterul dulgher Ioan Cioara, sculptorii Gelu Giricz și Tolan Dan, meșter pietrar Legendre Ronan, arh. Amalia Ignuța
Lucrările au continuat cu eforturi proprii, urmând ca în 2021, să fie cooptată și echipa Despre pământ împreună cu voluntarii ei din acel an de la Liceul „Sabin Drăgoi” din Arad pentru un atelier de tencuieli cu pământ (desfășurat de această dată cusprijinulburseiDancu2020).
Iardeaici,doarvacontinua..
35
MAI MULTE DESPRE..
Gospodăria a fost inclusă în proiectul câștigător al bursei „Sabin Nicolae Dancu” din 2017, Restaurarea gospodăriei Ioănului Săvetii.
Povestea restaurării și a atelierelor care au avut loc în anul 2018 poate fi urmărită în documentarul
realizat de Cristina Milici în cadrul proiectului de bursă.
Filmul complet de 50 minute, poate fi accesat pe
youtube pe link-ul:
https://www.youtube.com/watch?v=YwbkrTgxor4&
t=16s
Rezumatul de 5 minute, poate fi accesat pe youtube pe link-ul:
https://www.youtube.com/watch?v=2v3H7kq1dVU
&t=68s
Alte informații despre proiect se regăsesc pe platformă dedicată arhitectului Nicolae Dancu, la secțiunea alocată bursei: https://nicolaedancu.ro
37
Index imagini – partea 3
DESPREPĂMÂNT2021
Scurt istoric al proiectului Despre pământ
pag. 4 – descrierea etapelor Despre pământ în 2018; sursă : www.facebook.com/desprepamant
pag. 5 – parteneriat Despre pamant/ AFCN
sursă : www.facebook.com/desprepamant
Despre pământ. Oameni și casele lor din Banat, Crișana și Transilvania
pag. 6 – extras din studii asupra arhitecturii vernaculare ale arh.
Călin Hoinărescu (din arhiva digitală a Teodor Gheorghiu)
pag. 7 – img. 1 – hartă a punctelor documentate – Despre pământ.
Banat + Despre pământ 2021; img. 2 - hartă a acțiunilor DP 2021 (sursă: desprepamant.ro și Lidia Păcurar)
pag. 8 – img. 1-6 – echipa DP 2021 (sursă: echipa DP și Ovidiu
Micșa); img. 7-18 –parteneri, colaboratori și susținători DP 2021
CASE – partea 3
Gospodăria
de la Roșia Nouă
Pag. 10 – vedere din stradă; (sursă: Casa ca proces, Loredana
Gaiță și Miodrag Stoianov, Timișoara, 2019, pag. 39)
Pag. 11 – vedere aeriană Roșia Nouă (Gaiță Loredana)
Pag. 12 – gospodărie din Roșia nouă, vedere din stradă
Pag. 14 – biserica din Roșia Nouă (sursă: de la Țetcu Mircea Rareș - Operă proprie, CC BY-SA 3.0 ro, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=19831461)
Pag. 15 – gospodărie din Roșia Nouă, tehnici din lemn și pământ; vedere din stradă
Pag. 16 – img. 1 -4 – gospodării din Roșia Nouă, cu diverse tehnici constructive și decorațiuni; vedere din stradă
Pag. 17 – gospodăria nr. 76 înainte de intervenție (Loredana Gaiță)
Pag. 18 – img. 1 și 2 - gospodăria nr. 76, vedere din stradă (sursă: Casa ca proces, Loredana Gaiță și Miodrag Stoianov, Timișoara, 2019, pag. 26 și 32)
Pag. 19 - img. 1 – plan de situație al noii gospodării; img. 2 – casa înainte de intervenție;detaliu fundații și colț pereți; img. 3 și 4 – casa înainte de intervenție , fațadă la stradă și la curte (sursă: Casa ca proces, L. Gaiță și M. Stoianov, Timișoara, 2019, pag. 13, 27 și 11)
Pag. 20 – img. 1 și 2 – fațada laterală înainte și în timpul intervenției; tencuieli (Loredana Gaiță); img. 3 – fațada laterală, timpanul în timpul execuției tencuielii (sursă: Casa ca proces, L. Gaiță și M. Stoianov, Timișoara, 2019, pag. 21)
Pag. 21 – extensia nouă (sursă: Casa ca proces, L. Gaiță și M. Stoianov, Timișoara, 2019, pag. 33)
Pag. 22 – fațada laterală; detaliu (sursă: Casa ca proces, L. Gaiță și M. Stoianov, Timișoara, 2019, pag. 2)
Gospodăria Ioănului Săvetii din Voivodeni
Pag. 24 – gospodăria dinspre drumul național; sursă – google street view
Pag. 25 – imagine din Voivodeni; sursă – google street view
Pag. 26 – imagine din Voivodeni; sursă – google street view
Pag. 28 – poarta gospodăriei (Lidia Păcurar)
Pag. 29 – img. 1 – plan de situație al gospodăriei; img. 2 – vedere
înspre prispa casei principale (sursă: Restaurarea Gospodăriei
Ioănului Săvetii, aplicație bursa Dancu 2017, Cristina Milici,pag. 4-5)
Pag. 30 – fostul grajd; detaliu tencuieli și închideri (Lidia Păcurar)
Pag. 31 – img. 1 – detaliu structură grajd; img. 2 – detaliu îmbinări colnă (Lidia Păcurar)
Pag. 33 - Breviar fotografic al cronologiei gospodăriei (sursă: Restaurarea Gospodăriei Ioănului Săvetii, aplicație bursa Dancu 2017, Cristina Milici,pag. 5)
Pag. 34 – chertări de grinzi de la ateliere de reparare a tălpii fundației (Restaurarea Gospodăriei Ioănului Săvetii, raport intermediar bursa Dancu 2017, Cristina Milici,pag. 5)
Pag. 35 – img. 1 - sprijinirea tălpii la ateliere de reparare grajdului; img. 2 – activitate în timpul atelierului (Restaurarea Gospodăriei
Ioănului Săvetii, raport intermediar bursa Dancu 2017, Cristina Milici,pag. 5); img. 3 – foto după atelierul de tencuit din 2021 cu echipa Despre Pământ și Robert Jianu (Cristina Milici)
Pag. 36 - straturi de tencuială în diverse etape de uscare (Lidia Păcurar)
Pag. 37 – prispa casei principale împreună cu rezident (Lidia Păcurar)
Indeximagini
Pag. 39 – detaliu de umpluturi și tencuială din pământ pe structură din lemn; soclu cu piatră și pământ; zona cătune Brășeu - Deleni, jud. Hunedoara (Lidia Păcurar)
39
Material realizat prin Bursa „Sabin Nicolae
Dancu” 2020, acordată prin grija Filialei
teritoriale Timiș a Ordinului Arhitecților din
România;
Timișoara, 2022
